DARUL ADEVĂRAT

02 noiembrie 2025

Să deschidem Bibliile la Luca 18.8:

„Vă spun că le va face dreptate. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credință pe pământ?”

Aceasta este o întrebare bună: „Va găsi El credință pe pământ?”

Să mergem la Evrei 11.6:

„Și fără credință este cu neputință să-I fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, și că răsplătește pe cei ce-L caută.”

Și acum vom merge la Efeseni 2.8:

„Căci prin har ați fot mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este DARUL lui Dumnezeu.”

Deci, aflăm că Isus a întrebat: „Când va veni Fiul omului, va găsi El credință?” Noi știm că venirea Fiului omului este același lucru cu descoperirea Fiului omului. Noi am văzut aceasta prin lucrarea profetică a fratelui Branham. „Și când va veni Fiul omului, va găsi El credință pe pământ?” Aceasta este întrebarea.

Așadar, când va veni Fiul omului, ce caută El? El caută credință. Aceasta a căutat în fiecare epocă, în fiecare dispensație. El Și-a căutat copiii care vor crede Cuvântul Său. El căuta pe cineva care va crede. Aceasta a găsit în Avraam; aceasta a găsit în Noe; aceasta a găsit în Moise, cineva care putea crede Cuvântul Său.

Și în acest timp, când va veni Fiul omului, va găsi El credință pe Pământ? Apoi, în Evrei, Pavel ne spune că: „Fără credință, este imposibil să-I fim plăcuți lui Dumnezeu.” Nu există lucrări pe care le putem face, nu există un sistem de care să ne putem ține sau ceva ce putem face de la noi înșine ca să-I fim plăcuți, pentru că: „Fără credință, este cu neputință să-I fim plăcuți.” Așadar, va găsi El credință pe Pământ? Acesta este singurul lucru care va fi plăcut lui Dumnezeu.

Apoi, în Efeseni 2, apostolul Pavel a spus: „Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu este de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.” Oh, Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că El ne-a dat un DAR care va îndeplini cerința. Slavă Domnului!

Aș vrea să intitulez această temă, DARUL ADEVĂRAT. Voi lua aceasta dintr-un citat pe care-l voi citi imediat, de unde am luat titlul „Darul adevărat.” Este ceva ce a spus fratele Branham și vreau să arunc o privire la aceasta. Eu am câteva citate și versete biblice, pe care vreau să le citesc. Doar fiți atenți. În inima mea există ceva cu adevărat adânc. Spun eu că este adânc, dar nu este adânc, este simplu, este ceva despre care vorbim tot timpul, dar mă lovește iar și iar și iar. Deci, îmi place să vorbesc despre aceasta, pentru că acest Mesaj a venit și ne-a descoperit atât de multe, ne-a oferit o realitate care trece dincolo de tot ce vedem, de tot ce putem atinge și tot ce simțim. Există o realitate mai mare după care tânjim decât realitățile acestei lumi naturale, a vederii naturale și chiar a gândirii umane. Nouă ni s-a transmis ceva care ne duce mult dincolo de toate acestea, și este un lucru minunat.

În mesajul Lucruri care vor veni, fratele Branham a spus:

„Eu am primit botezul cu Duhul Sfânt. Aceasta nu are nici o legătură cu acesta.” (Aceasta este o afirmație, prieteni!)

„Eu am primit botezul cu Duhul Sfânt. Aceasta nu are nici o legătură cu acesta. Este doar un dar temporar pentru voi. Adevăratul DAR este sufletul vostru de acolo de jos, vedeți, care a fost născut din Dumnezeu și care controlează totul spre Cuvântul lui Dumnezeu și spre voia lui Dumnezeu. Și acolo creșteți voi, sus. Vedeți? Atunci voi sunteți un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu. Voi sunteți un copil al lui Dumnezeu, și aceste lucruri, pe măsură ce crești…Ca mama, acum tu ești în măruntaiele pământului încercând să ieși afară. Tu ești un fiu al lui Dumnezeu care vine la suprafață și vezi Cuvântul că spune: „Ar trebui să fac aceasta; ar trebui să fiu născut din nou.” „Ei bine, eu aparțin la o biserică.” Aceasta nu înseamnă nimic. Vedeți? „Eu sunt metodist. Mama mea…” Aceasta este bine pentru mama ta. „Ei bine, eu sunt penticostal eu aparțin…” Dacă nu te aliniezi cu acest Cuvânt, ceva este greșit. Vezi tu, atunci adevăratul tău tată nu este Dumnezeu, pentru că începutul adevărat al sufletului tău, înainte ca acolo să existe măcar un duh, era sufletul tău. Dacă acel suflet nu a venit de la Dumnezeu, atunci el nu a fost de la început un germen al lui Dumnezeu. Tu ești înșelat.”

Deci, dacă spuneți: „Eu am botezul Duhului Sfânt.” Profetul a spus: „Aceasta nu are nici o legătură cu acesta.” Vreau să spun că aceasta este o afirmație magnifică făcută de profet, și singurul motiv pentru care o spun, este pentru că a spus-o El. Ceea ce ne arată El aici este că voi puteți avea botezul Duhului Sfânt, care poate fi o ungere care cade peste tine și te poate îndemna să spui chiar expresii biblice, dar adevăratul DAR, lucrul real, nu este darul Duhului Sfânt. Darul Duhului Sfânt trezește adevăratul DAR care este o Sămânță Genă a lui Dumnezeu, care este în sufletul tău. Acesta este adevărul.

Fratele Branham a spus că adevăratul dar este acel suflet. Acesta este motivul pentru care a venit botezul Duhului Sfânt. El a venit să trezească acea Sămânță a lui Dumnezeu care zăcea acolo adormită, și s-o aducă la Viață. Să ne aducă realitatea faptului că suntem fiii și fiicele lui Dumnezeu, să ne învieze și să ne crească în manifestarea fiilor și fiicelor lui Dumnezeu.

Așadar, adevăratul dar este acel suflet. El a spus: „Dacă nu te aliniezi cu acest Cuvânt, ceva este greșit.” Tu poți avea tot felul de manifestări și tot felul de daruri; și nu este nimic în neregulă cu darurile, dar darurile fără acest Dar, darurile fără adevăratul Dar, nu vor aduce ceea ce dorim și nu vor realiza ceea ce dorim să realizeze.

„…începutul adevărat în sufletul tău, înainte să existe măcar un duh, era sufletul tău. Dacă acel suflet nu a venit de la Dumnezeu…”

De ce nu a venit de la Dumnezeu? Pentru că nu poate crede Cuvântul, nu a venit de la Dumnezeu.

„…atunci nu a fost un Germen al lui Dumnezeu de la început. Tu ești înșelat.”

În mesajul Conducere, din decembrie 1965, profetul a spus:

„Alegerea Conducerii voastre. Voi nu o puteți amesteca acum; ori sunteți pentru Dumnezeu, ori sunteți împotriva lui Dumnezeu. Iar expresiile exterioare arată exact ce este în interior. Vedeți? Scaietele…Mulți dintre voi credeți: „Am primit botezul Duhului Sfânt. Mă duc în cer.” Aceasta nu înseamnă nicidecum că mergi în cer. Nu, domnule. Voi puteți avea botezul Duhului Sfânt în fiecare oră din viața voastră și totuși să fiți pierduți și să mergeți în iad. Așa spune Biblia. Aha. Acesta este adevărul.”

Aceasta este o altă afirmație incredibilă. Eu am crescut în biserica penticostală și n-aș fi spus niciodată așa ceva. Dar noi am primit un profet care înțelege mult mai mult, pentru că el a ajuns în Mintea lui Dumnezeu, a luat vălul de pe Cuvânt, a înțeles exact unde stătea și a știut exact că ce spunea, era Adevărul.

„Tu poți avea botezul…” Botezul înseamnă o simplă experiență și o scufundare deplină. Tu poți avea o experiență și o scufundare în Duhul Sfânt, în adevăratul, veritabilul Duh Sfânt, dar experiența și scufundarea în Duhul Sfânt sunt menite să trezească sau să învie Sămânța de Viață care este deja înăuntru. Și tu poți fi cufundat, scufundat și afundat într-o atmosferă a Duhului Sfânt, dar dacă acolo nu există nimic care să învie, nu va învia nimic. Aceasta nu înseamnă că nu a fost adevăratul Duh Sfânt; nu înseamnă că nu ai fost scufundat în adevăratul Duh Sfânt; nu aceasta este problema. Problema este pentru ce este dat Duhul Sfânt? Ce a venit să facă El? El a venit să trezească acea Sămânță; a venit să locuiască acolo unde se află acea Sămânță, să-i aducă Viață și s-o crească în statura deplină a lui Isus Hristos în viețile noastre. Nu doar o ungere, ci ungere pentru a face ceva, pentru a împlini un scop.

Acum priviți acest verset pe care noi l-am analizat de curând, din Matei 7.21-23:

„Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.

Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”

Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelegea.”

Acesta este un verset remarcabil. După cum am vorbit cu câteva servicii în urmă, ei vin la Judecata de la Tronul alb. Aceasta este o scenă a Judecății de la Tronul alb, iar ei vorbesc cu Împăratul împăraților, și Domnul domnilor. Așa cum am mai spus, la Judecata de la Tronul alb nimeni nu minte, nimeni nu stă înaintea lui Dumnezeu la Judecata de la Tronul alb ca să inventeze ceva, iar Isus nu neagă și nu contrazice nimic din ceea ce spun ei. Deci, din acest verset putem înțelege că ei chiar au făcut acele lucruri.

El a spus: „Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, n-am profețit noi în numele Tău?” Ascultați, ei Îl numesc „Domn”,  ei afirmă că El este Domnul lor, ei știu Cine este El, știu Cine este Isus Hristos, că El este Domnul lor, și ei au spus: „N-am profețit noi în Numele Tău? În Numele Tău am scos draci și în Numele Tău am făcut multe lucruri minunate.”

Ascultați, dacă trăim pe acest Pământ o viață în care putem să-L numim pe Isus Hristos că este Domnul nostru, putem profeți în Numele Lui și se va împlini. În Numele Lui scoatem draci, și ei pleacă. Noi facem multe semne și fapte minunate în Numele Lui, și am putea avea sentimentul de siguranță pentru că folosim Numele Domnului și facem fapte mărețe. Dar aceasta nu a fost siguranță pentru acești oameni. Isus nu i-a judecat niciodată pentru faptele lor bune. El nu a spus: „Depărați-vă de la Mine, pentru că nu ați făcut niciodată aceste lucruri,” pentru că acele lucruri au fost în ordine. Nu a fost nimic greșit cu profeția, cu scoaterea dracilor sau cu multele lucrări puternice, toate au fost bune. Atunci, de ce i-a alungat? El a spus: „Depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelegea.” De aceea au fost alungați din Prezența Domnului.

Fratele Branham ne-a spus: „Fărădelegea este atunci când știi să faci ceva și nu faci.” Este ceva în Cuvânt, ei au văzut Cuvântul dar nu au ascultat de Cuvânt. Deși au avut multe semne și minuni minunate făcute prin Duhul Sfânt, totuși ei erau în fărădelege, pentru că exista o parte a Cuvântului pe care o refuzau. Slavă Domnului! Tot ce pot să spun, este: Doamne, ajută-ne! Ajută-ne, Doamne!

În mesajul Lucruri care vor fi, fratele Branham a spus:

„Acum, în zilele din urmă vor fi unși falși. Nu Isuși falși. Ei sunt unși, dar sunt antihriști. Da, domnule. Ei sunt unși cu Duhul  să facă semnele și minunile pe care le-a făcut Hristos, dar nu se vor alinia cu Cuvântul Său.”

Așadar, ei sunt unși. Fratele Branham a spus: „Unși cu un Duh adevărat, cu Duhul Sfânt.” Și: „Ei sunt unși ca să facă semnele și minunile pe care le-a făcut Hristos, dar nu se vor alinia cu Cuvântul Său.” Vedeți? Acesta este un alt fel de înșelăciune prin care poți fi înșelat, crezând că „Suntem în ordine”, datorită lucrărilor, a semnelor și minunilor. „Dar ei nu se vor alinia cu Cuvântul.” Și când nu s-au aliniat cu Cuvântul Său, fratele Branham a spus: „Pentru că nu s-au aliniat cu Cuvântul, ei sunt antihriști.”De ce? Pentru că Hristos este Cuvântul, iar a fi împotriva Cuvântului înseamnă să fii antihrist.

Să ne întoarcem împreună la Ioan 3.1-8:

„Între Farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaș al Iudeilor.

Acesta a venit la Isus noaptea, și I-a zis: „Învățătorule, știm că ești un Învățător venit de la Dumnezeu, căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.”

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat, îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.”

Nicodim I-a zis: „Cum se poate naște un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale, și să se nască?”

Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu.”

Ce este născut din carne, este carne, și ce este născut din Duh, este duh.

Nu te mira că ți-am zis: „Trebuie să vă nașteți din nou.

Vântul suflă încotro vrea, și-i auzi vuietul, dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine este născut din Duhul.”

Nicodim a venit la Isus noaptea pentru că se temea de colegii săi. El a venit noaptea să vorbească cu acest mare Rabin, despre care știa că este un Om trimis de Dumnezeu, pentru că nimeni nu putea să facă lucrările pe care le făcea El dacă nu era Dumnezeu cu el. Și Isus i-a spus: „Ascultă, dacă nu te naști din nou, nu poți vedea Împărăția cerurilor.” Nici măcar nu o poți vedea. Apoi, mai târziu, El i-a spus: „Nu poți intra în ea.” Deci, dacă nu te naști din nou, tu nici măcar nu ai ochi să vezi că aceasta este Împărăția lui Dumnezeu. Iar Nicodim, cu o minte firească, nu înțelege acest termen despre nașterea din nou, de aceea, el a întrebat: „Cum aș putea eu, un om bătrân, să mă întorc în pântecele maicii mele și să mă nasc a doua oară? Ce înțelegi prin nașterea din nou?” Și Isus i-a răspuns: „Ce este născut din carne, este carne, și ce este născut din Duhul, este duh.. tu trebuie să te naști din nou și din Duh.” Isus vorbea despre nașterea spirituală, pentru că nașterea din nou este o naștere spirituală.

De ce trebuie să fie o nouă naștere? Fratele Branham ne-a spus foarte clar: „Noi trebuie să ne naștem din nou pentru că prima noastră naștere este greșită.” Noi am venit printr-o cale pervertită. Dumnezeu nu a intenționat niciodată ca noi să venim prin dorință sexuală, iar omul să decidă prin propria sa dorință când să procreeze și să dea naștere. Nu acesta a fost Planul lui Dumnezeu. Dar în Eden a avut loc o cădere și aceasta a adus hibridarea. Și prin această hibridare, prin propria voință a omului, el a adus perversiunea.

Fratele Branham a spus că Dumnezeu a creat o lume în care să te ia cu Sine, ca să fii o ființă umană, ca să fii un fiu și o fiică a lui Dumnezeu, dar totul a fost pervertit, s-a pervertit. Și fratele Branham a spus: „Voi ați venit oricum. Ați venit greșit, dar ați venit oricum.”

Deci, noi am venit greșit. Prima noastră naștere, ne-a născut în moarte, de aceea, din cauza căderii din grădina Edenului, noi trebuie să ne naștem din nou. Nașterea din nou este dovedirea învățăturii seminței șarpelui. Acesta este motivul pentru care trebuie să vă nașteți din nou, pentru că prima naștere este greșită.

Așadar, noi trebuie să ne naștem din nou din Duh. Duhul lui Dumnezeu trebuie să învieze acea Sămânță la Viață. Priviți la versetul 8: „Vântul suflă încotro vrea și-i auzi vuietul, dar nu știi de unde vine, nici încotro merge…” Vântul care trece, dacă trece pe lângă tine, poți să-l simți în timp ce se mișcă, poți să-i auzi foșnetul printre copaci sau mișcându-se în jurul oricărui obiect din apropiere; tu poți să auzi, să vezi și să simți efectul vântului, dar vântul este invizibil, este o forță invizibilă și nu poți spune de unde a venit și nici încotro se duce. Dar Isus nu a spus că așa este Duhul, ci El a spus: „Tot așa este cu oricine este născut din Duhul.”

Așadar, indivizii născuți din Duhul, sunt ca vântul. Îi puteți vedea aici; puteți vedea, auzi și simți efectul vieții lor, dar nu știți de unde au venit, nici unde se duc, pentru că Locul de unde au venit este invizibil pentru voi; iar unde se duc este tot invizibil pentru voi.

Când simți vântul, încearcă să ghicești de unde a venit. De unde a apărut? Unde s-a dus vântul? De unde a început și care este destinația lui? Nu o să-ți dai seama niciodată. Nimeni care te cunoaște nu poate să-și dea seama de unde ai venit și unde te duci. Dar a existat un lucru în Creație care știe de unde a venit și unde s-a dus, și acela este vântul însuși, pentru că El a venit de undeva și merge undeva.

Nașterea noastră spirituală ne conectează la originea noastră de unde am venit, și ne mărturisește de unde am venit și încotro ne îndreptăm. Noi am venit din Veșnicie și ne întoarcem în Veșnicie. La fel cum vântul vine de undeva și merge undeva, dar s-a manifestat în timpul prezent, tot așa sunt toți cei născuți din Duh. Așa suntem noi, voi și eu. Noi suntem exact ca vântul. Eu am venit de undeva, nu am apărut aici pur și simplu. Voi nu puteți ști de unde vin sau unde merg, dar, prin nașterea din nou, eu știu de unde vin și unde merg, eu mă întorc de unde am venit. Pentru toți ceilalți de pe Pământ, aceasta este o taină. Nașterea din nou ne aduce din nou în contact cu originea noastră.

Așadar, Dumnezeu spune că trebuie să vă nașteți din nou, trebuie să aveți această naștere din nou spirituală. Și ca să poată fi o naștere, trebuie să existe o Sămânță.

În Epoca Bisericii Smirna, din cartea „Epocile Bisericii”, fratele Branham a spus:

„Și acum ajungem la o concluzie. Așa cum Eternul Logos a fost manifestat în Fiul și în Isus a locuit trupește toată plinătatea dumnezeirii, iar Cel Veșnic a fost Tatăl manifestat în trup și astfel a câștigat titlul de „Fiu”, tot așa noi am fost veșnici în gândurile Lui, și la rândul nostru am devenit Sămânța Cuvântului vorbit cu multe mădulare, manifestată în trup. Și acele gânduri veșnice manifestate acum în trup, sunt fiii lui Dumnezeu, așa cum suntem chemați. NOI NU AM DEVENIT SĂMÂNȚĂ PRIN NAȘTEREA DIN NOU…”

Vedeți că totul este scris cu majuscule?

„NOI NU AM DEVENIT SĂMÂNȚĂ PRIN NAȘTEREA DIN NOU, NOI AM FOST SĂMÂNȚĂ. De aceea am fost renăscuți, pentru că numai cei aleși pot fi renăscuți. Pentru că am fost Sămânță, noi putem fi însuflețiți, înviați. Dar în cei care nu sunt Sămânță, nu există nimic care să fie înviat.”

Așadar, atât cei care sunt Sămânță cât și cei care nu sunt Sămânță, pot experimenta botezul Duhului Sfânt. Când Sămânța experimentează botezul Duhului Sfânt, înviază la Viață, dar în cei fără Sămânță, nu există nimic care să învie, deși pot experimenta o scufundare în Duhul Sfânt. Slavă Domnului!

Tot în Epoca Bisericii Smirna, profetul a spus în paragraful următor:

„Țineți cont de aceasta cu atenție. Acum facem pasul următor. „A răscumpăra” înseamnă „a cumpăra înapoi”. Aceasta înseamnă că se aduce înapoi la Proprietarul original. Dumnezeu, prin moartea Sa, Sângele vărsat i-a răscumpărat pe ai Săi. El a cumpărat înapoi Sămânța Mireasă a Cuvântului vorbit. „Oile Mele aud Glasul Meu, Cuvântul.”

Care este Glasul Său? Este Cuvântul Său. Care este Cuvântul Său astăzi? Mesajul orei. Dacă auzi Mesajul orei, Acesta este Glasul Lui. Dacă Îi auzi Glasul și Îl urmezi, ești o oaie. Oh, pur și simplu îmi place să introduc aceasta chiar aici.

Ascultați, problema cu noi toți, cu atât de mulți dintre noi, în carnalitatea și umanitatea noastră, este că privim într-o oglindă naturală pământească ca să ne analizăm și găsim în noi înșine motive pentru care nu ar trebui să fim copii ai lui Dumnezeu. Noi găsim tot felul de complexe, tot felul de obiceiuri, avem tot felul de tipare de gândire, avem o gândire tradițională moștenită de la părinți și malformații genetice; noi avem tot felul de lucruri care nu ne plac și le putem analiza în oglinda naturală, apoi putem alcătui o listă cu multe motive pentru care, „Eu nu pot fi o oaie, nu pot fi un copil al lui Dumnezeu; nu pot face aceasta și aceea.” Dar Biblia nu folosește niciodată acest lucru ca o identificare a filiațiunii, pentru că identificarea filiațiunii se face întotdeauna prin auzirea Glasului Său. El a spus clar: „Oile Mele ascultă Glasul Meu. Alt glas ele nu vor urma.”

Când auzi Glasul Păstorului și alegi să nu urmezi nici un alt glas, ci urmezi Glasul Lui, este dovada că ești o oaie. Nu contează cât ești de deformat ești, câte șchiopătări ai, dacă ai păduchi, dacă ai acarieni în ureche, dacă ești orb sau surd, nu contează calitatea oilor, aceea este oaia lui Dumnezeu, pentru că urmează Păstorul. Noi trebuie să încetăm să ne mai privim în oglinda naturală și să ne analizăm carnalitatea pentru a determina ce suntem, ci trebuie să săpăm puțin mai adânc prin credință și să spunem: „În ce cred eu?”

„Oile Mele aud Glasul Meu și mă urmează. Tu ai fost întotdeauna o oaie; tu nu ai fost niciodată un porc sau un câine transformat în oaie. Acest lucru este imposibil, pentru că fiecare fel de viață produce același fel. Nu există nici o schimbare de specie.

Noi am fost în gândurile lui Dumnezeu apoi exprimați în trup, de aceea trebuia să vină o zi în care să-I auzim Glasul (Cuvântul) și auzind acel Glas, să devenim conștienți că Tatăl nostru ne cheamă să recunoaștem că suntem fiii lui Dumnezeu. Noi I-am auzit Glasul și am strigat așa cum a făcut fiul risipitor: „Salvează-mă, o, Tatăl meu, căci mă întorc la Tine.”

Acum priviți la partea aceasta a citatului: „…să-I auzim Glasul (Cuvântul), și auzind acel Glas, am devenit conștienți că Tatăl nostru ne cheamă.” Când am auzit Glasul Lui, când am auzit Cuvântul pentru ziua noastră printr-un profet mesager care ne-a adus Glasul lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, când am auzit acel Glas, noi L-am recunoscut pe Tatăl nostru care ne chema. Noi nu am recunoscut un predicator care predica, nu am recunoscut un profet care profețea, ci atunci când auzim acel Cuvânt, recunoaștem că Acela este categoric, Cuvântul adevărat al lui Dumnezeu. Ceea ce ai auzit, a fost chemarea Tatălui tău.

Diavolul va încerca să-ți spună: „Ei bine, ai auzit doar un predicator bun. Ai fost de acord cu el și ți s-a părut bun.”  De ce ți s-a părut bun? De ce ai fost de acord cu el când milioane de oameni au plecat; milioane de oameni l-au auzit, dar l-au desconsiderat, l-au discreditat și nu le-a plăcut cum sună. Dar Ceva din tine a rezonat cu acel Glas, și ai spus: „Acesta mi se pare Adevăr. Nu este nimic altceva decât Adevărul.” Ceea ce recunoșteai tu, era chemarea Tatălui tău. Și dacă Acela este Tatăl tău, atunci tu ești un fiu.

Cine este Tatăl care te cheamă? Dumnezeul Cel Atotputernic chemând un copil al lui Dumnezeu. Slavă Domnului! Noi o complicăm atât de mult, ne încurcăm atât de tare în mintea noastră! Ieșim mâine în oraș și facem o greșeală sau la serviciu spunem ceva greșit, facem ceva ce regretăm, și dintr-o dată spunem: „Eu nu pot fi unul dintre ei.”

Ascultă, s-ar putea să fii cel mai rău fiu pe care l-a avut; poți fi neascultător și răzvrătit și ai nevoie de tot felul de corecții, cu toate acestea ești un fiu al lui Dumnezeu. Arătați-mi pe cineva care a fost perfect. arătați-mi unul bun. Dumnezeu nu caută o conduită bună, ci El caută credință.

Cine poate să-I audă Glasul? Cine Îl poate crede? „Frate Chad, aceasta nu ar trebui să ne schimbe comportamentul?” Categoric, ar trebui să ne schimbe comportamentul, eu cred într-o schimbare; cred că nașterea din nou este o schimbare, o schimbare a naturii tale. Și atunci, dorințele tale s-au schimbat, conduita ta se schimbă, dar fratele Branham a spus că tot ai o natură veche de scaiete lipicios, care te va deranja cât timp ești în acest trup. El a spus că veți face greșeli, și a mai spus: „Acolo sunt pregătite capcane pentru tine și vei cădea în ele.” Slavă lui Dumnezeu! Sunt atât de bucuros că el a spus aceasta. Mă bucur că a căzut el însuși în capcane și ne-a povestit despre aceasta ca să ne putem da seama că drumul unui fiu sau al unei fiice de Dumnezeu, s-ar putea să nu fie desăvârșit, așa cum înțelegem noi desăvârșirea; și s-ar putea să nu fie curat așa cum credem noi că este curat. Dar Dumnezeu nu privește perfecțiunea și conduita, ci El privește la credință.

Dumnezeu Și-a trimis Duhul, Își trimite Cuvântul și ne modelează, ne schimbă și ne aduce în imaginea Lui. El ne dă putere să trăim Cuvântul prin puterea Duhului Său; El ne dă putere să biruim și ne schimbă din slavă în slavă. Este un proces în care creștem în asemănarea Lui. Și pe măsură ce creștem în asemănarea Lui, s-ar putea să nu funcționăm la maxim tot timpul, dar trebuie să ne schimbăm, prieteni!

De unde vine identificarea mea? De la Glasul Său și rezonanța din interiorul meu care spune că acesta este Adevărul.

În 1Petru 1.23, apostolul Petru ne spune:

„Fiindcă ați fost născuți din nou nu dintr-o sămânță care poate putrezi…”

Vreau să subliniez aceasta: „Sămânța care poate putrezi.” Ce este aceasta?  Este sămânța naturală din prima naștere.

„…ci dintr-una care nu poate putrezi…”

Ce nu poate putrezi? Sămânța. Care este Sămânța care nu poate putrezi? Sămânța Genă a lui Dumnezeu nu poate putrezi. Dacă nu suntem născuți din nou… Nicodim a spus: „Pot să mă întorc înapoi în pântece?” Nu. Aceea este sămânța stricăcioasă, coruptibilă, perversă. Dar noi suntem născuți din nou din Sămânța incoruptibilă și nestricăcioasă. Cum suntem născuți din nou? Noi suntem născuți din nou „prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu și rămâne în veac.”

Cuvântul lui Dumnezeu și Duhul acelui Cuvânt vine să trezească acea Sămânță nestricăcioasă. Așa ne naștem din nou: când Duhul intră în legătură cu acea Sămânță și o trezește la Viață.

În Epoca Bisericii Smirna, ni se spune:

„Un fiu al lui Dumnezeu poate merge multă vreme înainte de a-și da seama că este un fiu. De fapt, mulți creștini adevărați sunt ca puiul din povestea despre puiul de vultur care a fost clocit de o găină. Voi știți că vulturul este un simbol al credinciosului adevărat.”

Fratele Branham a spus această poveste iar și iar și iar. Dacă ați fost în preajma acestui Mesaj de ceva vreme, l-ați auzit de multe ori, dar să-l auzi a mia oară este la fel de bine ca și prima dată.

Voi știți că un fermier a vrut să pună ouă la clocit, dar i-a lipsit un ou, așa că a luat un ou dintr-un cuib de vultur și l-a pus sub găină. Găina l-a clocit, iar la urmă au fost toți acei pui micuți de găină, plus un mic pui de vultur. Dar acel vultur a fost tot timpul nepotrivit acolo. Se gândea că este o găină, se identifica cu găinile, trăia în curtea găinilor, mânca cu ele, scormonea, încerca să facă tot ce făceau ele, dar aceasta nu se potrivea cu el. Dar într-o zi, un vultur a zburat pe deasupra curții și a țipat. Și când acel vultur a țipat, ceva din puiul de vultur s-a conectat cu acel țipăt. Găinile s-au temut de acel țipăt, au fugit și s-au ascuns, dar puiul de vultur a ridicat privirea, și a spus: „Ce sunet este acesta? N-am mai auzit niciodată așa ceva.” Când acel vultur a țipat, ceva din interiorul lui a țipat înapoi, a fost ceva care a rezonat în interiorul lui. Nu era un sunet înfricoșător, ci era un sunet minunat; nu era un sunet confuz, ci era un sunet care în sfârșit a pus capăt confuziei. El a ridicat privirea, a văzut-o pe mama vultur, și a spus: „Mama, cum aș putea să mă ridic?” „Doar bate din aripi. Tu te-ai născut să zbori. Ești făcut pentru aceasta, pentru că  tu ești un vultur de la început.”

Fratele Branham a spus de multe ori această poveste, iar în Răsăritul Soarelui, el a spus:

„Dumnezeu știe. Aleluia! El are o Biserică predestinată rânduită mai dinainte. El știa că are fii și fiice și o Mireasă care-L aștepta undeva; când Duhul Sfânt începe să zboare peste Ea, acel snop legănat…”

Acel snop legănat a fost prima parte a Cuvântului care a ajuns la maturitate deplină, iar noi am văzut aceasta în slujba fratelui Branham.

„…începe să zboare peste acel snop legănat. Oh, El este Același ieri, astăzi și în veci, nu o poveste mistică, ci o realitate.

Indiferent cât de mulți au încercat să-i spună „vultur”, el nu a știut ce era un vultur. Totuși, el era un vultur, dar el nu a înțeles aceasta până când nu a văzut ceva care îl reflecta, mai degrabă ceea ce reflecta el. Și când noi vedem, nu o denominațiune, nu un doctorat, un doctor în filozofie, nu un vecin bun, ci un fiu de Dumnezeu modelat în chipul lui Dumnezeu cu puterea dinamică a lui Dumnezeu, să răspundă cererii acestei zile, că El este Același ieri, astăzi și în veci, atunci nu există nici o găină care să te țină.”

Noi am văzut aceasta. Dumnezeu a manifestat-o prin fratele Branham.

„El își caută mama. El este un vultur de la început. El recunoaște, acest vultur adevărat recunoaște chemarea Cuvântului lui Dumnezeu. De ce? El este un vultur. Un vultur pentru un Vultur. Cuvântul dinainte de întemeierea lumii, Cuvântul la Cuvânt. Cuvântul predestinat la Cuvântul scris pentru această oră.”

Tu îți dai seama de poziția ta. Așadar, fratele Branham a luat aceasta din povestea cu țipătul vulturului, la țipătul Vulturului. Acum, el o ia dintr-un Cuvânt predestinat. Acesta ești tu. Dacă ești un copil al lui Dumnezeu, ce este acea Sămânță Genă din tine? Este un gând al lui Dumnezeu, este un Cuvânt, este un gând exprimat în interiorul tău. Și acel Cuvânt trebuie să se lege cu Cuvântul scris al orei. Cuvântul predestinat trebuie să vină în contact cu Cuvântul scris al orei.

„Cuvântul predestinat la Cuvântul scris al orei. Tu îți dai seama de poziția ta. El o caută. Apoi, acel trup muritor este înviat și adus prin puterea de înviere a Duhului lui Dumnezeu în supunere de Cuvântul lui Dumnezeu.”

Noi nu putem înțelege aceasta invers. Noi nu putem aduce ascultare de Cuvânt și apoi să avem puterea de înviere. Nu. Este nevoie de puterea de înviere a Duhului lui Dumnezeu pentru a aduce acest trup în ascultare de Cuvânt. Noi trebuie să ne dăm seama cine suntem și de unde venim.

Luca 19.1-10:

„Isus a intrat în Ierihon, și trecea prin cetate.

Și un om bogat, numit Zacheu, mai marele vameșilor,

căuta să-L vadă care este Isus, dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură.

A alergat înainte, și s-a suit într-un dud ca să-L vadă, pentru că pe drumul acela avea să treacă.

Isus, când a ajuns la locul acela, Și-a ridicat ochii în sus, și i-a zis: „Zacheu, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.”

Zacheu s-a dat jos în grabă, și L-a primit cu bucurie.

Când au văzut lucrul acesta, toți cârteau și ziceau: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!”

Dar Zacheu a stătut înaintea Domnului, și I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuția mea o dau săracilor; și, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.”

Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci și el este fiul lui Avraam.

Pentru că Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.”

Isus nu a venit să transforme caprele în oi; Isus nu a venit să caute oi, ci El a venit să-Și găsească oile. El a spus: „Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.” Tu nu poți pierde ceva ce nu ai avut înainte. Acesta este stiloul meu. Dacă îl pierd, pot să-l caut peste tot și să spun: „Oh, iată stiloul pe care l-am pierdut. Acesta este stiloul meu.” Dar dacă acest stilou a fost pierdut de altcineva, nu a fost niciodată stiloul meu. Eu aș putea să vin, să-l văd și să spun: „Oh, iată stiloul meu.” Dar nu este stiloul meu. Acesta este stiloul pierdut de altcineva.

Isus a venit să-Și găsească oaia pierdută. El a intrat în contact cu tot felul de farisei, saduchei, cărturari și oameni religioși, cu personalități politice care erau îmbrăcați frumos și se comportau bine, plăteau zeciuială și făceau tot felul de lucruri, dar niciunul dintre ei nu I-a urmat Glasul, dovedind că niciunul dintre ei nu era oaia Lui. Ei I-au respins Glasul dovedind că nu erau oi din staulul Său, pentru că oile Lui aud Glasul Său și nu vor urma pe altcineva.

Așadar, acum El Își caută oile. Și este uimitor în ce locuri merge Isus pentru a-Și căuta oile, deoarece știe unde sunt. El s-a dus la o femeie care a fost prinsă în mai multe căsnicii, prinsă în adulter, într-un ciclu de adultere. Pentru aceasta El S-a dus la o fântână. Apoi S-a dus sub un copac în care se ascundea Zacheu. Ascultați, nu exista nici un suflet în Israel care să creadă că Zacheu era Sămânța lui Dumnezeu. Când Isus a intrat în casa lui, ei au spus: „Cum pate să mănânce cu cineva care este un păcătos?” El era un vameș, și, conform propriei lui mărturisiri, jefuia oamenii. El a spus: „Doamne, dacă am făcut ceva, dacă am luat ceva, voi da înapoi.”

Ascultați, el a spus: „Am luat de la oameni. Mi-am jefuit frații și surorile.” Iar ei îl urau pentru aceasta. Nimeni nu se uita la Zacheu. El nu se comporta ca un credincios, nici nu se prefăcea că este un credincios; el nu făcea nici o faptă neprihănită, dar Isus nu căuta oameni care să facă fapte neprihănite, ci El a venit să-Și caute oaia pierdută. Astfel, a venit sub acel copac, S-a oprit și a privit în sus. Zacheu era mic de statură și disprețuit.

Ascultați, este una când te jefuiește un om mare, un om puternic te jefuiește orbește, dar este altceva când acest nemernic mic îți fură banii înșelându-te la taxe.

Îmi imaginez discuțiile de acasă, când bărbații spuneau: „Ce aș vrea să-i fac lui Zacheu…” El era urât și disprețuit, dar Isus Și-a ridicat privirea, și a spus: „Dă-te jos, Zacheu, pentru că astăzi voi mânca în casa ta.” Ce făcea El? Isus Își găsea oaia pierdută. Astfel, a intrat să mănânce cu el, iar ceilalți erau pur și simplu șocați, erau dezamăgiți, supărați sau oricum au fost, pentru că El S-a dus să mănânce cu un păcătos. Dar Zacheu era foarte bucuros. Era ceva anume în contactul cu Cuvântul viu, care lucra ceva în interiorul lui Zacheu.

Ei s-au așezat să mănânce și nu ni se spune ce a spus Isus, care a fost discuția de la masă, dar orice s-a întâmplat la acea întâlnire, Zacheu a intrat în contact cu Cuvântul pentru ziua lui, el a intrat în legătură cu Cuvântul viu făcut trup, și atunci Zacheu și-a dat seama: „Eu nu sunt ceea ce vreau să fiu. Acesta nu sunt eu, și nu voi mai fi felul acesta de persoană”, așa că s-a ridicat și a spus: „Doamne, orice am făcut, voi da înapoi, și schimb toate aceste lucruri.” Iar Isus a spus: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci și el este un fiu al lui Avraam.” Isus nu a privit la descendența lui naturală, nu i-a verificat înregistrările de naștere pentru a stabili că era fiul lui Avraam, pentru că El avusese deja un dialog cu o mulțime de copii ai lui Avraam în Ioan 8, despre care a spus că nu sunt copiii lui Avraam. El a spus: „Știu că sunteți copiii lui Avraam, dar dacă ați fi copii ai lui Avraam…dar voi sunteți copiii diavolului.” Cum le-a stabilit El descendența? Prin felul cum s-au purtat cu Cuvântul pentru ziua lor. Dar când Zacheu a ajuns în prezența Cuvântului viu, s-a ridicat, și-a mărturisit păcatele cu dorința să îndrepte lucrurile, și s-a bucurat nespus de mult în prezența Cuvântului în casa lui. Isus a spus: „Acesta este fiul lui Avraam.” El nu a trebuit să Se uite în actul lui de naștere și să spună: „Acesta este tatăl tău”, ci a știut imediat că el este un fiu al lui Avraam.

Știți ceva? Poate voi și eu nu avem nici o picătură de sânge evreiesc în noi, dar prin ce suntem copiii lui Avraam? Prin credință. Prin credință în ce? Prin credință în Cuvântul lui Dumnezeu, și credința în Cuvântul Lui Dumnezeu ne hotărăște descendența. Noi putem merge până la Avraam și toate promisiunile tatălui nostru Avraam, ne aparțin. Prin ce? Prin credință. Slavă lui Dumnezeu!

În mesajul Singurul loc de închinare dat de Dumnezeu, din noiembrie 1965, fratele Branham a spus:

„Dacă v-aș învăța mesajul metodist, nu ar avea nici un efect asupra voastră, pentru că acesta este timpul Miresei. Dacă Moise ar fi învățat mesajul lui Noe, acesta n-ar fi avut nici un efect. Dacă Isus ar fi învățat mesajul lui Moise, acesta n-ar fi avut nici un efect.”

Dacă Isus ar fi predicat mesajul lui Moise, toți ar fi spus: „Noi îl avem pe Moise. Noi îl credem pe Moise.” Ei îl citeau pe Moise, îl vesteau pe Moise, urmau Legea lui Moise, și totul era Moise, Moise, Moise, de fiecare dată când Isus interacționa cu fariseii. De aceea, dacă Isus ar fi predicat mesajul lui Moise, nu ar fi avut nici un efect.

„…pentru că Sămânța predestinată stă și așteaptă până când va fi udată doar cu Apa care este dată pentru acea Sămânță. Vedeți? Ea nu va crește în nici o altă situație, ci trebuie să fie condiția care o crește.”

Acea Sămânță Genă a lui Dumnezeu a existat întotdeauna; ea a venit în fiecare dispensație, în fiecare epocă, fiind programată pentru epoca în care a venit. Această Sămânță a lui Dumnezeu va răspunde numai la Cuvântul dispensației, la Cuvântul pentru acea epocă. Pentru aceasta este programată. De aceea nu ne mai putem întoarce și nu mai putem predica doctrina denominațională, pentru că noi suntem dincolo de denominațiuni. Acesta este timpul Miresei. Ceea ce avem acum este complet diferit, pentru că există un Mesaj care a fost trimis să contacteze și să găsească oile. „Oile Mele vor auzi Glasul Meu, Cuvântul.” Care Cuvânt? Nu un Cuvânt denominațional, ci Cuvântul pentru astăzi, care este Hristos Însuși, Persoana Cuvântului. Acesta nu va crește în nici o altă condiție, ci trebuie să fie condiția care o va crește.

Ascultați, Zacheu, fiind israelit, fiind evreu, cu siguranță a mai auzit predici mai înainte, dar aceasta nu l-a împiedicat să-și înșele frații și să fie un vameș necinstit. Corect?

Femeia de la fântână I-a spus lui Isus că fusese învățată, că fusese religioasă, că fusese la biserică, deoarece a spus: „Ascultă, eu sunt confuză în privința religiei. Părinții noștri care sunt samariteni, ne-au spus că ar trebui să ne închinăm pe muntele acesta, pentru că Iacov a fost aici și acesta este muntele pe care ar trebui să ne închinăm, dar evreii ne spun că ar trebui să ne închinăm la Ierusalim.”

Ascultați, această femeie a intrat în legătură cu un Om care a început să-i deosebească viața și să-i spună câți soți a avut și cu cine locuia acum. Și prima întrebare la care ea a putut să se gândească, a fost: „Care este felul corect de a ne întâlni cu Dumnezeu?” Ea era confuză cu privire la învățăturile religioase, spirituale. Ea le auzise dar nu o treziseră. Învățătura pe care a primit-o nu i-a dat niciodată puterea de a depăși ciclul adulterului în care era prinsă. Corect?

Așadar, ea avea învățături religioase. Ei i-au citat din Moise, dar în interiorul ei se afla o Sămânță Genă a lui Dumnezeu, hotărâtă pentru o anumită manifestare a acelui Cuvânt. Manifestarea anterioară nu a adus-o la Viață, pentru că ea încă era prinsă în adulterul ei, până când a intrat în contact cu Cuvântul viu. Cine i-a ieșit în cale? Isus Hristos, Cuvântul făcut trup, împlinirea profeției. Ceea ce a învățat Moise; ceea ce a profețit Ieremia; ceea ce a spus Ezechiel urma să se împlinească. Și iată-L stând acolo în carne și oase. El a venit la fântână să găsească ceea ce căuta, oaia pierdută. El nu este un hoț, El nu fură oi, pentru că acestea sunt oile Lui de dinainte.

Dialogul pe care l-au avut amândoi, a fost comic. El i-a spus:

„Dă-Mi să beau!”

„Noi nu ar trebui să avem nici o legătură unul cu altul, pentru că Tu ești evreu iar eu sunt samariteană.”

„Dacă ai cunoaște Darul lui Dumnezeu și Cine este Cel ce-ți spune: „Dă-Mi să beau”, tu Mi-ai cere apă și Eu ți-aș da Apă vie. Oricui bea din apa aceasta îi va fi din nou sete, dar dacă bei din Apa aceasta nu-ți va mai fie sete.”

Atunci, ea a spus: „Doamne, dă-mi Apa aceasta!”

Mai întâi, ea L-a privit, și a spus:

„Dar fântâna este adâncă și nu ai cu ce să scoți. Nu ai găleată, cum o să-mi scoți apă?” Dar El a spus: „Nu, nu, nu! Apa pe care ți-o voi da Eu, va fi un Izvor de Apă care va țâșni în voi spre Viața veșnică.” Atunci, ea a spus: „Dă-mi această Apă!” Ascultați, acesta nu era un serviciu de predicare obișnuit. El a spus: „Bine, îți dau această Apă când vei merge să-ți aduci soțul aici.” Ce legătură are aceasta cu discuția lor? Dar ea a spus: „Eu nu am soț.” „Ai spus adevărul”, a răspuns El, „pentru că ai avut cinci, iar cel cu care ești acum, nu este soțul tău.” Și când El i-a spus aceasta, când i-a spus că greșește, ea nu s-a supărat și nu i-a spus: „Cum îndrăznești? Nu înțelegi circumstanțele mele? Nu știi că am fost dată afară din copilărie? Ce drept ai să scoți aceasta la suprafață?”

Oh, Doamne! Aceasta este o înțepătură în coapsa unui laodicean. El a spus exact unde se afla, iar ea a spus: „Văd că ești Profet!” Ea aștepta un moment ca acesta, pentru că era blocată într-un ciclu religios care nu-i dădea nimic de biruit. Fusese la biserică, auzise învățăturile, auzise dezbaterile dintre evrei și samariteni și înțelesese despre ce era tot conflictul. Ea nu-și putea da seama dacă era scriitorul baptist, dacă era scriitorul metodist, catolic sau penticostal. „Eu nu înțeleg. Am auzit totul dar sunt confuză în legătură cu toate acestea.” Ea nu a înțeles până când nu a intrat în contact cu Cineva care putea să-i spună unde greșea, cum era viața ei și ce i s-a întâmplat de-a lungul drumului, și atunci, ea a spus: „Văd că ești Profet! Părinții noștri ne-au spus că ar trebui să ne închinăm pe muntele acesta, dar evreii…Unde ne vom închina?” Aceasta arată că în interiorul ei era Ceva care voia să se închine lui Dumnezeu, și a intrat în legătură cu Răspunsul. Cum a știut ea că El era Răspunsul? Ea știa pur și simplu că El avea răspunsul, când El i-a arătat semnul lui Mesia, semnul profetic. El i-a spus: „Ascultă, Tatăl nu este nici pe muntele acesta, nici pe muntele acela, ci Tatăl îi caută pe aceia care I se vor închina în Duh și Adevăr.” Pe aceștia îi caută Tatăl, pe aceia care I se vor închina în Duh și Adevăr.

Ea a spus: „Când va veni Mesia…” Această femeie nu era educată, nu era teolog, deci, cum a pus cap la cap toate acestea? Pentru că în inima ei era Ceva care era hotărât să întâlnească Cuvântul pentru ziua ei. În ea era Ceva care era rânduit să întâlnească Cuvântul viu, profeția întrupată; era rânduit să-L întâlnească pe Mesia în ziua și în ceasul ei. Și când ea a venit în contact cu El, nu a trebuit să se forțeze să creadă, ci pur și simplu a crezut. Ea nu a avut nevoie de un teolog, nu a avut nevoie de un doctorat, ci a crezut pur și simplu.

Ea I-a spus: „Când va veni Mesia, El ne va spune toate aceste lucruri.” Vă imaginați cât de tare i-a bătut inima când a spus aceasta? Ea știa că în viața ei se mișca Ceva real; știa că se afla în fața a Ceva real, care îi schimbase viața. Fără îndoială, inima ei era gata să-i iasă din piept, când a spus: „Când va veni Mesia, El ne va spune aceste lucruri.” Și Isus i-a zis: „Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt El.”

Ascultați, puneți-vă în locul ei. Ea își vedea de rutina zilnică, se ducea să ia apă. Și așa cum mergea în acea zi să ia apă, nu se aștepta să se întâmple ceva supranatural, dar iată că a întâlnit un evreu așezat lângă fântână, care a început să vorbească cu ea. În ziua aceea nu se aștepta să se întâmple nimic, nu avea nici un plan, nici o idee preconcepută, dar dintr-o dată a intrat în contact cu un Om care i-a vorbit despre o Apă vie ciudată care țâșnește în Viața Veșnică. Ea nu a înțeles pe deplin toate lucrurile, dar El a ajuns la soțul ei, apoi a văzut că El îi cunoștea viața, pentru că era un Profet. Și acest Om cu praf pe picioare și pe poalele hainei, cu barbă și cu transpirația curgându-I pe față, a spus: „Eu sunt Mesia!” Cum putea o femeie să creadă aceasta după o conversație de cincisprezece minute? Pentru că era rânduită să creadă. Pentru că în interiorul ei era plasată o Sămânță Genă a lui Dumnezeu care, atunci când a intrat în contact cu Cuvântul viu pentru ziua ei, a existat o atracție magnetică, care nu era intelectuală, ci era dincolo de minte și făcea ceva ce nu are sens pentru creier. Dar a existat o conexiune care s-a activat în interiorul ei. Ea a făcut un pas înapoi și L-a privit absorbind totul.

Apoi, au venit ucenicii, iar ei se întrebau de ce vorbea cu ea și aveau îndoieli cu privire la toată conversația. Dar noi citim că dintr-o dacă, ea și-a lăsat ulciorul cu apă; nu mai avea nevoie de el pentru că acum, ea devenise fântâna de Apă vie. Acea Sămânță din interiorul ei a prins Viață, așa că ea s-a dus în cetate, și ce a făcut? A început să țâșnească Apă. „Și voi veți fi o fântână de Apă vie, țâșnind spre Viața Veșnică..”

Ea a spus: „Veniți să vedeți un Om care mi-a spus tot ce am făcut vreodată. Nu cumva Acesta este chiar Mesia?” Nu un teolog, nu o diplomă, nu un predicator la amvon. El Își căuta oaia pierdută. Oile pierdute aud Glasul Lui și recunosc chemarea Tatălui. Noi trebuie să ne lăsăm mințile să fie cercetate.

Uneori ne gândim la întreaga noastră viață și la un milion de motive, privim în jur și vedem probleme peste tot. Uitați-vă la toate acestea, prieteni! Ce Glas auziți și ce face El în voi?

Ioan 17.6:

„Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor, pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, și Tu Mi i-ai dat; și ei au păzit Cuvântul Tău.”

Uau! „Ai Tăi erau!” Așadar, acești oameni aparțin deja Tatălui. Ei erau oile Lui și le-a dat Fiului. Slavă Domnului!

Luca 15.1-6:

„Toți vameșii și păcătoșii se apropiau de Isus ca să-L asculte.

Și Fariseii și cărturarii cârteau și ziceau: „Omul acesta primește pe păcătoși, și mănâncă cu ei.” Dar El le-a spus pilda aceasta:

„Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, și pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci și nouă pe islaz, și se duce după cea pierdută, până când o găsește?

După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri,

și, când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii și vecinii săi, și le zice: „Bucurați-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută.”

El a pierdut una dintre oile sale, dar le-a lăsat pe cele nouăzeci și nouă și S-a dus să caute acea oaie pierdută. El nu are nevoie de o sută de ori, ci are nevoie doar de oile Lui. El nu are nevoie de o cotă-parte, nu caută un număr; El nu încearcă să țină locurile ocupate într-o biserică pentru că nu contează numărul; nu numărul este important, pentru că El Își caută oile Lui. Ele au fost oile Lui înainte, ele au fost ale Tatălui dintotdeauna și i-au fost date Lui de Tatăl. Ele erau oile Lui, și El Își caută oile, așa că a fost gata să le părăsească pe cele nouăzeci și nouă pentru a o găsi pe cea pierdută, apoi i-a chemat pe toți să se bucure, pentru că: „Oaia Mea, care a fost pierdută, a fost găsită.”

Dacă ai fost găsit, înseamnă că ai fost dintotdeauna oaia Lui; I-ai aparținut întotdeauna, ai fost rânduit dintotdeauna să aparții acestui Păstor. Oh, slavă Domnului!

Ascultați, nu vă mai uitați la voi înșivă, ci începeți să vă uitați la acest Cuvânt, și lăsați Cuvântul să vă identifice cine sunteți.

Ioan 15.16:

„Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi, și v-am rânduit să mergeți și să aduceți roadă; și roada voastră să rămână…”

El ne spune aici că acești ucenici au crezut că ei au decis să-L urmeze pe Isus. Dar El le-a spus: „Ascultați, nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales și v-am rânduit deja să mergeți și să aduceți rod.” Aceasta înseamnă că ei avea deja garantată venirea roadelor. Oh, acesta este un lucru atât de emoționant de auzit! Cât ar fi de plăcut ca Isus să vină și să spună: „Eu v-am rânduit să mergeți și să aduceți rod și rodul vostru să rămână.” Oh, slavă Domnului! Aceasta înseamnă că eforturile mele nu vor fi zadarnice. Înainte să încep, eu știu că această slujire va da rod și că rodul va rămâne până la sfârșit. Nu erau ei, ci era EL!

Efeseni 1.3-6:

„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovnicești, în locurile cerești, în Hristos.

În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți și fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui,

ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiați prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale,

spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui.”

Ascultați, Dumnezeu a hotărât deja. El vă cunoaște deja și a hotărât deja că sunteți ai Lui, de aceea v-a ales în Hristos mai înainte de întemeierea lumii ca să fiți sfinți și fără prihană înaintea Lui, în dragoste. El ne-a predestinat spre înfiere prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale. Sunt atât de recunoscător că a fost voia Lui, pentru că voia Lui nu se va schimba niciodată.

În Casa viitoare a Mirelui ceresc și Mireasa pământească, din august 1964, fratele Branham a spus:

„Acolo este adunarea voastră sfântă, și nu are nimic de-a face cu lucrurile literale. Este dincolo de aceasta, este în Împărăția lui Dumnezeu cu Viața Veșnică, cu predestinații care nu au început niciodată. Aceasta nu a început niciodată în vreuna din zile. Voi nu ați fost salvați în vreuna din zile, voi ați fost întotdeauna salvați. Amin. Isus a venit doar să răscumpere aceasta, dar voi ați fost salvați de la început, pentru că ați avut Viață Veșnică de la început.”

Îmi place când profetul face lucruri de felul acesta. Noi spunem mereu: „Eu am fost salvat în anul cutare, și cutare.” Ascultați, aceea a fost ziua în care v-ați dat seama că sunteți salvați. Atunci v-au căzut solzii de pe ochi și ați recunoscut că ați intrat în contact cu Dumnezeul Cel viu, că acel Dumnezeu v-a adus la Sine și a trezit la Viață Sămânța din voi. Aceasta poate fi ziua în care ați fost salvați, dar în Mintea lui Dumnezeu voi ați fost salvați întotdeauna, pentru că numele voastre au fost scrise în Cartea Vieții Mielului înainte de întemeierea lumii. Așadar, tu nu ești salvat într-o zi, ci atunci înțelegi că ești salvat.

Ascultați, vălul de pe această Biblie a fost luat prin deschiderea Peceților, prin slujba unui profet din timpul sfârșitului. Această Carte (fratele Chad ridică Biblia), poate fi atât de multe lucruri! Fratele Branham a spus: „Această Carte, este o Carte de Istorie; aceasta este o Carte de Instrucțiuni.” Este o Carte de Istorie? Da! Este o Carte de Instrucțiuni? Da! Dar când a fost luat vălul…Ascultați, pentru mine, nu este o Carte de Instrucțiuni (indicații, directive), deși are instrucțiuni. Pentru mine, nu este o Carte cu porunci, deși poruncile sunt incluse. Pentru mine, nu este o Carte de Istorie, deși conține istorie.

Când au fost deschise Pecețile, Aceasta a devenit o Carte a Răscumpărării. Nu reguli,  nu reglementări, nu coduri de conduită, deși toate acestea sunt incluse în Ea, dar nu de aceea ne-a dat Dumnezeu Biblia, ci El ne-a dat-o ca să știm de unde venim, care a fost scopul original al lui Dumnezeu pentru Familia Sa; cum a căzut în ruină în grădina Eden, ce a făcut El de atunci ca s-o aducă înapoi la Răscumpărare și ce va face în viitor; adică s-o aducă înapoi Acolo de unde a venit.

Această Carte începe cu Familia Sa în perfecțiune, în grădina Eden, și se încheie cu Familia Sa restaurată înapoi în perfecțiune în grădina Edenului. Despre aceasta este vorba în această Carte. Dacă o folosești pentru orice altceva, ai înțeles Cartea greșit. De aceea, la deschiderea celor șapte Peceți, fratele Branham a spus: „Biblia mea a devenit o Carte nouă.” „Nu ar trebui s-o folosesc pentru instrucțiuni?” Ba da, o folosesc pentru instrucțiuni, dar nu rămâne la instrucțiuni. „Ar trebui s-o folosesc pentru porunci?” Da, o folosești pentru porunci, dar nu rămâne acolo.

Dacă nu vezi Scrisoarea de dragoste scrisă pentru tine; dacă nu vezi marele Plan tainic al lui Dumnezeu de a avea o Familie, El Însuși manifestat în trup ca o Familie pe Pământ în părtășie unii cu alții, întoarce-te și citește-o din nou, pentru că despre aceasta este vorba în întreaga Biblie. Tot ce este în Biblie are legătură cu acest scop al lui Dumnezeu; cum a început, cum a căzut și ce a făcut El timp de șase mii de ani, încercând să aducă totul înapoi la gândul Său original. De aceea a devenit această Biblie o Carte nouă.

Ascultați, acest Mesaj nu este o învățătură denominațională plus corecție; acest Mesaj nu este învățătura corectă, deși conține învățătura corectă. Mesajul pe care ni l-a dat Dumnezeu nu este porunci, deși conține porunci. Înțelegem?

Unii oameni se uită la Biblie și văd reguli, restricții, ce trebuie și ce nu trebuie să faci. Ei bine, aceasta este pentru că vălul nu a fost ridicat încă, nu-i așa? Unii oameni se uită la Mesaj exact în același fel. Ei se uită la Mesaj și spun: „Ei bine, fratele Branham a spus că nu am voie să fac aceasta. Acestea sunt reguli pentru căsătorie și divorț, și acestea sunt reguli pentru toate acestea.” Dacă aceasta este tot ce ai luat din Mesaj, mă rog ca Domnul să-ți ia solzii de pe ochi, pentru că Mesajul orei a venit ca să deschidă această Carte (Biblia), ca să înțelegeți care a fost intenția și scopul lui Dumnezeu de la bun început. Mesajul a venit să ne aducă Taina care se afla în partea din spate a Minții lui Dumnezeu, Taina lui Dumnezeu, ceea ce a vrut El să realizeze de la bun început. Fiecare personaj din Biblie, și fiecare tip din Biblie a mărturisit ce este această Taină, că Dumnezeu a vrut să Se întrupeze ca o Familie, copiii Săi, Sămânța Sa în trup pe Pământ, în părtășie unii cu alții.

Oamenii folosesc Biblia și Mesajul pentru tot felul de lucruri, dar nu pentru aceasta a fost trimis, ci a fost trimis ca să ne îndepărteze mie și vouă, solzii de pe ochi, ca să știm Cine este El și cine suntem noi.

Ascultați, în timp ce vedem cine suntem, luptele din viața noastră încep să dispară. O mare parte din lucrurile cu care ne confruntăm, este din cauza unei crize de identitate. Dacă am putea să ne obținem identitatea corectă, o mare parte din criză  ar dispărea. Acesta este scopul acestui Mesaj pentru mine. Pentru aceasta a fost trimis. Nu pentru dezbateri, eu nu sunt interesat să dezbat Mesajul. Mesajul este Isopul meu care mi-a deschis ochii. Pe mine nu mă interesează să dezbat învățătura.

Ascultați, Mesajul ne-a ridicat mult mai sus decât dezbaterile doctrinare; ne-a ridicat într-o relație de dragoste, de conexiune și de unire cu Isus Hristos. Prin Cuvântul descoperit al orei, El m-a trezit la cine sunt cu adevărat și a îndepărtat toată confuzia. Eu am auzit de la Tatăl meu, am înțeles că sunt o oaie și m-am întors la Păstorul meu. Despre ce aș vrea să mă cert? Despre nimic. Eu sunt îndrăgostit, sunt fericit, sunt liber și am tot ce mi-aș putea dori vreodată. Slavă lui Dumnezeu!

Așadar, această Biblie este Cartea Răscumpărării, iar fratele Branham a numit-o „Cartea Vieții”. De ce a devenit moarte pentru atâția oameni? Pentru că litera omoară, dar Duhul dă Viață. Ei au prins litera, dar au ratat Duhul. Aceasta ne-a adus Dumnezeu în timpul sfârșitului: El ne-a readus în Duhul acestei Biblii, ca să vedem despre ce este vorba de fapt. El ne-a dat o viziune de Vultur ca să putem zbura sus și să nu mai vedem poruncile, istoriile și toate acestea, ci când zbori înapoi și te uiți la această Biblie, spui: „Aceasta este un Album de Familie. Aceasta este un Album de Familie, al Familiei lui Dumnezeu, despre cum avea să-Și ducă El Familia mai departe, ce s-a întâmplat, ce au făcut rău, toate necazurile în care a căzut Familia Lui, ce a făcut El pentru a-Și restaura Familia și cum va readuce Familia la scopul Său original.

Acesta este un Album de Familie. Ce lucru glorios! Dar știi ce este mai glorios decât să realizezi că acesta este un Album de Familie? Când întorci pagina și spui: „Acesta sunt eu! Eu sunt în Albumul Familiei! Sunt în Cartea Vieții! Sunt inclus în această poveste.” De aceea, Biblia nu ar putea fi niciodată o Carte a morții pentru mine. Nu contează dacă sunt porunci, ele nu mă ating. Regret și îmi pare rău când eșuez, dar această Carte nu poate să mă ucidă niciodată, pentru că am fost cu El înainte de întemeierea lumii. Totul este scris în beneficiul meu; este scris din dragoste; este scrisă ca să-mi spună cine sunt. Acest lucru nu este scris ca să mă condamne. Chiar și instrucțiunile și poruncile sunt acolo pentru beneficiul meu, nu pentru răul meu; ele nu sunt acolo ca să mă scoată din Programul lui Dumnezeu, ci ca să mă introducă în Programul lui Dumnezeu. Două persoane pot citi aceeași Carte și pot ajunge la două concluzii diferite.

Ascultați, fratele Branham a spus că: „Aceasta este o Scrisoare de dragoste.” El a spus: „Când soția mea îmi scrie o scrisoare de dragoste, eu citesc printre rânduri ce este în scrisoarea de dragoste și înțeleg mau mult decât oricine altcineva care citește acea scrisoare.”

Altcineva ar putea citi scrisoarea de dragoste a fratelui Branham, dar când o citea el, inima îi tresălta din când în când, pentru că știa ce spunea soția lui. Ea spunea: „Copiii sunt toți în pat, în casă este liniște și mă gândeam la tine.” Iar el își zicea: „Oh, Doamne, aș vrea să fiu acolo să-i țin mâna. Își dorește să fiu lângă ea, să vorbesc cu ea.” Altcineva citește aceeași scrisoare și spune: „Oh, Doamne, a fost cel mai plictisitor lucru  pe care l-am citit vreodată. Copiii sunt în pat iar ea stă acolo fără să facă nimic.” Vedeți? Depinde de cine a scris scrisoarea și cine a citit-o.

Dacă Tatăl tău a scris Scrisoarea iar tu ești fiul Său, dacă Mirele tău a scris Scrisoarea iar tu ești Mireasa Lui, ceea ce citești este complet diferit față de oricine altcineva care o ia în mână și nu știe Cine a scris-o și nici pentru cine este. Doamne, dă-ne o descoperire despre cine suntem!

În Fapte 13.45-48, citim:

„Iudeii, când au văzut noroadele, s-au umplut de pizmă, vorbeau împotriva celor spuse de Pavel, și-l batjocoreau.

Dar Pavel cu Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întâi vouă; dar fiindcă voi nu-L primiți, și singuri vă judecați nevrednici de viața veșnică, iată că ne întoarcem spre Neamuri.

Căci așa ne-a poruncit Domnul: „Te-am pus ca să fii Lumina Neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile Pământului.”

Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acesta și preamăreau Cuvântul Domnului. Și toți cei care erau rânduiți să capete viață veșnică, au crezut.”

Pavel a vorbit unei mulțimi amestecate, evrei și neamuri. El a plecat din Antiohia la porunca Duhului Sfânt, ca să meargă în prima lor călătorie misionară. Pavel și Barnaba au predicat, iar la început i-au ascultat toți, evreii și neamurile. Apoi, le-au cerut să se întoarcă și să le vorbească din nou, dar iudeii au început să provoace tulburare, să-l contrazică pe Pavel și să-l batjocorească. Și când ei s-au opus Cuvântului lui Dumnezeu, Pavel a știut că nu aveau nici o dorință pentru Viața Veșnică. În versetul 48, citim: „Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acesta și preamăreau Cuvântul Domnului. Și toți cei ce erau rânduiți să capete viața veșnică, au crezut.”

Nu a spus aceasta? „Toți cei ce au crezut ceea ce a spus Pavel, au devenit…apoi au primit Viața Veșnică.” Scrie așa sau citesc greșit? Ce a venit mai întâi? Mai întâi a fost Planul lui Dumnezeu, alegerea lui Dumnezeu, predestinarea, hotărârea Lui mai dinainte. Aceasta a venit mai întâi. „Toți cei care au fost rânduiți să capete Viața Veșnică, au crezut.” De ce au crezut? Pentru că aveau în interiorul lor Ceva cu care să creadă. Ei aveau o Sămânță aleasă, predestinată, a lui Dumnezeu care zăcea în ei și era rânduită să-l creadă pe Pavel. Mulți l-au auzit, dar puțini au crezut. De ce ei au crezut iar evreii au plecat? Pentru că Ceva din ei putea primi ceea ce se predica Pavel.

În mesajul Mergând dincolo de tabără, din iulie 1964, fratele Branham a spus:

„Ei neagă Cuvântul Lui, neagă botezul Lui, neagă puterea Lui, neagă semnele Lui, și, cu un crez sau o tradiție din nou încearcă cu fapte, să poarte gulere întoarse și orice, făcându-și crezuri și așa mai departe, dar ei nu au fost rânduiți la Viață de la început. Ei nu aveau nimic cu care să creadă.”

Aceasta s-a întâmplat cu fariseii. Ei nu aveau cu ce să creadă, dar femeia de la fântână, avea. Acea femeie care a venit, a spart vasul de alabastru și I-a spălat picioarele, avea cu ce să creadă, dar Simon, care L-a primit în casa lui, nu avea cu ce să creadă.

Ascultați ce spune Romani 10.17:

„Deci, credința vine prin auzire iar auzirea vine prin Cuvântul lui Dumnezeu.”

Înțelegem aceasta? „Credința vine prin auzire iar auzirea vine prin Cuvântul lui Dumnezeu.” Așadar, dacă vreau să văd dacă cineva are credință, îi voi da Cuvântul lui Dumnezeu, iar dacă aude Cuvântul lui Dumnezeu, va avea credință, garantat.

În Matei 11.15, Isus a spus: „Cine are urechi de auzit, să audă.” Noi putem predica Cuvântul curat al lui Dumnezeu, Adevărul absolut, dar dacă cineva nu are urechi de auzit, nu-L va auzi. Deci, credința vine prin auzire, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Dumnezeu.

Zacheu a crezut când a auzit Cuvântul lui Dumnezeu și când a intrat în contact cu Cuvântul. Femeia de la fântână, a crezut când a intrat în contact cu Cuvântul; ei au crezut când au intrat în contact cu Cuvântul pentru ziua lor, dar au fost și alții care au auzit ceea ce au auzit și ceilalți, dar nu au crezut. „Cine are urechi de auzit, să audă.”

Ascultați, acest lucru a fost repetat de opt ori de Isus în Evanghelie. De opt ori: „Cine are urechi de auzit, să audă.” Pentru cine era Mesajul? Pentru cei ce aveau urechi de auzit.

Deci, ce a venit prima dată? Mesajul care a fost predicat sau urechile care să audă? Mesajul nu ar fi fost predicat dacă nu ar fi existat urechi care să audă, iar acele urechi erau urechi predestinate, programate de Dumnezeu să audă. Dar nu erau aceste urechi firești, pentru că toți cei prezenți în ziua aceea, aveau urechi și puteau auzi ceea ce se vorbea; și ei au auzit cu urechile ceea ce a fost predicat, dar nu au auzit pentru că nu aveau urechi interioare ca să audă ceea ce a fost spus.

În Ioan 8.42-45, Isus le-a spus:

„Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-ați iubi și pe Mine, căci Eu am ieșit și vin de la Dumnezeu; n-am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis.

Pentru ce nu înțelegeți vorbirea Mea? Pentru că nu puteți asculta Cuvântul Meu. Voi aveți de tată pe diavolul, și vreți să împliniți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș, și nu stă în Adevăr, pentru că în el nu este Adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbește din ale lui, căci este mincinos și tatăl minciunii.

Iar pe Mine, pentru că spun Adevărul, nu Mă credeți.”

Așa a știut Isus exact cine este tatăl lor. „…pe Mine, pentru că vă spun Adevărul, nu Mă credeți. Tatăl vostru Avraam, nu a făcut aceasta. Voi nu sunteți sămânța lui Avraam, pentru că sămânța lui Avraam crede Adevărul când aude Adevărul.”

Să revenim puțin la versetul 43: „De ce nu înțelegeți vorbirea Mea?” Oare nu vorbea limba corectă? Avea dificultăți de vorbire? S-a bâlbâit? El le-a spus: „De ce nu înțelegeți vorbirea Mea?” Aceasta nu era capacitatea acelor urechi fizice de a auzi, pentru că ei auzeau clar ce vorbea El, dar nu înțelegeau ce spunea. Ei nu au crezut ce spunea și căutau să-L omoare, dovedind că erau de la tatăl lor, diavolul.

Ascultați, prieteni, Isus nu a făcut niciodată nimic ca să convingă pe cineva să creadă. El nu a sucit niciodată brațul nimănui și nu a spus niciodată: „Te rog frumos”; și nu le-a cerut niciodată să vină să asculte din nou.

Când tânărul bogat L-a întrebat: „Ce trebuie să fac să moștenesc Viața Veșnică?”, Isus i-a zis ce să facă: „Păzește poruncile.” Atunci, acest tânăr conducător, a spus: „Am făcut toate acestea.” Și El i-a zis: „Îți lipsește un singur lucru…” Dar înainte de a spune care era acela, scrie că: „Isus l-a iubit”. Isus nu S-a supărat pe el, ci l-a iubit. El voia să-l elibereze de viciile lui, voia să-i dea șansa, așa că i-a spus: „Vinde tot ce ai, dă la săraci și vei moșteni viața veșnică.” Și Biblia spune că el a plecat întristat pentru că avea multe bogății. Isus nu a spus niciodată: „Nu, nu, oprește-te! Tu nu înțelegi, lasă-Mă să-ți explic din nou.” Isus nu a mai explicat niciodată aceasta. De ce? Pentru că El căuta pe cineva care să creadă. El privea și căuta oi. El Își căuta oile.

Ascultați, mă tem că de prea multe ori încercăm să ne folosim personalitatea și credința religioasă, capacitatea și tot felul de alte lucruri, pentru a atrage oamenii. Nu este nimic rău în a avea o personalitate plăcută; nu este nimic rău în a fi prietenos cu oamenii; nu este nimic rău în a petrece timp cu oamenii, dar nimic din toate acestea nu va ține vreodată și nimic din toate acestea nu a fost folosit vreodată pentru a găsi copiii lui Dumnezeu. Dumnezeu a folosit întotdeauna aceeași măsură pentru a-Și găsi copiii, de-a lungul timpului, El a făcut-o prin Cuvântul Său descoperit pentru ceasul din dispensația timpului în care a venit acel Cuvânt. Și acolo era o Sămânță care să întâlnească acel Cuvânt și un Cuvânt care să întâlnească acea Sămânță. Și când cele două se conectează împreună, se întâmplă ceva.

Noi nu trebuie să ne facem griji în privința acestui Mesaj, pentru că acest Mesaj îi va găsi pe copiii Lui Dumnezeu. Acest Mesaj este corect, este adevărat, iar Dumnezeu nu m-a chemat niciodată să-l corectez pe profet, să-i netezesc asprimea, să-l fac să sune mai drăguț și să-mi cer scuze pentru ce a spus. Dumnezeu a ales vasul pe care l-a vrut ca să-I ducă Mesajul, așa că Mesajul a venit așa cum a vrut Dumnezeu să vină. Și dacă a venit drept, s-a împlinit; și dacă a venit dur, așa l-a conceput Dumnezeu pe om și acesta este omul pe care l-a ales Dumnezeu. Și el nu a venit cu o vorbire elevată, nu a venit cu cuvinte măgulitoare, ci a venit printr-un om cu o educație de șapte clase din Kentucky care nu putea pronunța cuvinte lungi din Biblie, dar le spunea direct, folosea tot felul de exemple și spunea doar Adevărul. Acesta a fost Planul lui Dumnezeu iar eu nu sunt aici să spun: „Dumnezeu a făcut o greșeală, dați-mi voie s-o îndrept și s-o fac mai plăcută deoarece casetele sunt greu de ascultat.”

Ar trebui să ascultați înregistrările pentru că acela este Glasul lui Dumnezeu pe acele benzi. Și tot ce încerc eu să fac aici, este să vă spun ce am auzit pe acele casete. Ceea ce am citit în Carte este că Dumnezeu mă va unge pentru un anumit timp și loc, ca să vă răspund cu ceva specific pentru viața voastră. Eu nu sunt aici să schimb ce este pe casetă; nu sunt aici să-L îndulcesc, să-L lustruiesc și să-L fac mai frumos și mai ușor digerabil, pentru că Dumnezeu L-a adus într-un fel în care copiii lui Dumnezeu să-L poată digera. Și dacă nu puteți digera ce este pe casete, eu m-aș ruga lui Dumnezeu: „Doamne, de ce îmi provoacă indigestie Mesajul acesta?” Aceasta este metoda de lucru a lui Dumnezeu. Dumnezeu știe cum să-Și găsească oile.

Treaba noastră nu este să-L înmuiem ca să fie mai ușor, ci treaba mea este doar să-L vestesc în felul în care m-a chemat și m-a uns să-L vestesc. Va fi unic? Absolut. Este unic pentru mine. Dumnezeu mă folosește cu temperamentul meu ca să vestesc Cuvântul, dar nu sunt aici ca să-L schimb, prieteni! Dumnezeu să ne ferească să-L schimbăm vreodată.

Dumnezeu a făcut o lucrare bună și a ales omul potrivit pentru slujbă.

Voi nu veți auzi niciodată de la mine: „Nu ascultați aceasta pentru că nu înțelegeți. Ascultați-mă doar pe mine.” Dacă mă veți auzi spunând vreodată aceasta, plecați! Mireasa lui Isus Hristos poate prinde acel Glas și Îl iubește.

În mesajul Glasul Semnului, din februarie 1964, fratele Branham a spus:

„Acesta a fost întotdeauna felul lui Dumnezeu de a-Și face cunoscut Glasul poporului Său: El Își trimite profetul și dă un semn, apoi ia Glasul Său care a fost vorbit mai înainte, Cuvântul Său, și Îl adeverește prin acel om. Ei știu că este Glasul Lui pentru că este Cuvântul făgăduit al zilei. Oh, dacă oamenii ar putea vedea aceasta; dacă s-ar opri numai o clipă și să-și dea seama! Vedeți? Nu există nici o modalitate de a-i face să creadă. Nu există nici o modalitate ca un om sau Dumnezeu Însuși să poată face aceasta…”

Ce nu poți face? Nu poți să-i faci să creadă. Să ne oprim puțin aici. „Nu există nici o modalitate să-i faci să creadă. Dumnezeu Însuși nu poate face aceasta.” Ați citit ce am citit și eu? Dumnezeu Însuși nu poate face aceasta. Nu poate să-i facă pe oameni să creadă. Trebuie să creadă ei.

„…Dar dacă acolo nu este nimic cu care să creadă, nu pot să creadă, indiferent ce faceți.”

Luca 16.27-31:

„Bogatul a zis: „Rogu-te, părinte Avraame, să trimiți pe Lazăr în casa tatălui meu…”

Cine spunea aceasta? Tânărul bogat care s-a îndepărtat de Isus, și-a umplut hambarele, și a zis: „Odihnește-te suflete!” Și în ziua aceea, nebunul acela și-a găsit sufletul în iad. Atunci a privit în sus și a plâns rugându-l pe părintele Avraam să-i ajute pe ai lui și pe el. Și părintele Avraam i-a zis: „Nu pot să te ajut.” Atunci, el a zis: „Ajută-mi frații.” Ascultați răspunsul: „Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimiți pe Lazăr...” Cine era Lazăr? Cerșetorul de care nu a vrut să aibă grijă.

„…trimite-l pe Lazăr în casa tatălui meu, căci am cinci frați, și să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină și ei în acest loc de chin.”

Avraam a răspuns: „Au pe Moise și pe profeți; să asculte de ei…” (Ce i-a spus? Ei au Cuvântul. Să creadă Cuvântul). Dar el a spus: „…Nu, părinte Avraame, ci dacă se va duce la ei cineva din morți, se vor pocăi.”

Și Avraam i-a răspuns: „Dacă nu ascultă pe Moise și pe profeți, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morți.”

Un miracol, un semn, o minune, nu aceasta trebuie să faci ca să creadă, deoarece credinciosul va crede Cuvântul.

Ascultați, când fratele Branham a fost trimis cu trei Trageri, nu prima Tragere, nici a doua Tragere au prins păstrăvul curcubeu. Prima și a doua Tragere doar le-au atras atenția, dar ceea ce a prins păstrăvul curcubeu, a fost deschiderea Cuvântului. Cuvântul a prins păstrăvul curcubeu, nu prima și a doua Tragere, pentru că și alți oameni făceau minuni. Minunile le-au atras atenția, ei au văzut un semn Mesianic, au văzut semne biblice, au văzut că aceea era tot ce făcuse Isus, astfel, când s-a apropiat Sămânța, când s-a apropiat peștele curcubeu…Tragerea a doua trebuia să împrăștie toți peștii, și ceea ce a făcut, a fost că a prins unul mic. Dar ceea ce trebuia să-i prindă cu adevărat, să-i agațe  și să-i aducă înăuntru, era Tragerea a treia, deschiderea Cuvântului.

Mă întrebați ce vreau să subliniez? Tragerea a treia, deschiderea Cuvântului, va prinde păstrăvul curcubeu. Aceasta nu înseamnă că nu se mai fac vindecări, că nu mai sunt daruri, deoarece toate acestea încă funcționează în cadrul bisericii; Dumnezeu le folosește la timpul și în perioadele hotărâte, ele arată încă puterea și stăpânirea lui Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu Se revarsă încă peste oameni făcând tot felul de semne și minuni peste tot. Mai ales dacă ești pe câmpul misiunii și duci Cuvântul undeva pentru prima dată, Dumnezeu Își adeverește Cuvântul iar și iar și iar, dar acestea nu vor prinde păstrăvul curcubeu; acestea doar le va capta atenția, dar cârligul este Cuvântul, Tragerea a treia, cârligul aduce peștele Acasă.

În Ioan 6.64, Isus a spus:

„Dar sunt unii din voi care nu cred. Căci Isus știa de la început cine erau cei ce nu cred, și cine era cel ce avea să-L vândă.”

Cu cine vorbea El? Cu grupul Său de adepți, cu ucenicii Săi, cu cei care s-au adunat în jurul Său, care I-au spus că-L vor urma. Ei au predicat doi câte doi în toate acele sate și orașe și s-au întors la El, dar El le-a spus: „Sunt unii din voi care nu cred.” Apropierea lor de Isus Hristos nu putea să-i facă să creadă. Vă uimește aceasta? Pentru mine este uimitor. Ei mâncau cu El; Îl auzeau vorbind în casă; Îl auzeau explicând pilde; umblau cu El în barcă; vedeau toate minunile pe care le făcea, dar toate acestea nu au putut să-i facă să creadă.

Noi ne gândim întotdeauna că dacă cineva ar vedea ceva, dacă ar veni și ar vedea ceva…Aceasta nu înseamnă neapărat că acela va fi un credincios. Dar dacă va primi Cuvântul pentru ziua lui, el va fi credincios.

Mai jos, în versetul 70, Isus a spus:

„Nu v-am trimis Eu pe voi, cei doisprezece? Totuși, unul dintre voi este un drac.”

Iuda a fost un prieten apropiat al lui Isus, dar aceasta nu a putut să-l schimbe. Iuda a fost pus casierul care să țină punga cu bani și să fie trimis să facă lucrări speciale. Iuda s-a dus prin sate, a scos draci și a vindecat bolnavi. A scos Iuda draci? A vindecat bolnavi? I-a dat Isus banii? A fost el mai de încredere decât frații lui? A existat vreo legătură strânsă cu Isus? Absolut! La masa Cinei, Isus S-a aplecat și i-a zis: „Ce ai de făcut, fă repede.” Ceilalți au presupus că Iuda tocmai fusese trimis într-o altă misiune. Deci, „Trebuie să fi fost o treabă obișnuită.” Isus avea o conversație privată cu Iuda, iar Iuda a plecat pentru că el avea banii. Aceasta au presupus ei la Cina cea de taină.

Așadar, apropierea sa, slujba sa în biserică, apoi călătoria în barcă cu Isus, faptul că a dormit cu El, că a petrecut lângă El zile și nopți, toate acestea nu au putut schimba ceea ce era Iuda, pentru că tu nu poți schimba o capră în oaie; nu poți schimba un cocker (rasă de câini), într-un grâu. Orice a fost în Mintea lui Dumnezeu, este ceea ce este.

Fratele Branham a spus: „Nici măcar Dumnezeu nu-i poate face să creadă.” Nici măcar Dumnezeu în trup, predicând Cuvântul curat acum două mii de ani, Dumnezeu desăvârșit întrupat, Dumnezeu într-un trup de carne, nu într-un trup căzut, ci într-un trup perfect, predicând Cuvântul curat și nealterat; nici măcar El Însuși în propriul Său trup predicând cu propriile Sale corzi vocale pe care le-a creat, nu a putut să-i facă să creadă. Așadar, noi credem că facem aceasta mai bine? Dacă predic diferit, dacă fac aceasta sau aceea, dacă adăugăm un program sau schimbăm aceasta sau aceea, îi vom face credincioși? Nimic din toate acestea nu vor funcționa.

Credincioșii vor crede Cuvântul lui Dumnezeu pentru că au o Sămânță Genă a lui Dumnezeu. Și dacă intră în contact cu Cuvântul adevărat care corespunde Geneticii din interior, Genetica acestui Cuvânt și Genetica acestui Cuvânt, se vor uni.

Așadar, Doamne, ajută-ne să propovăduim Cuvântul! Ajută-ne să predicăm cu toată puterea noastră Adevărul Cuvântului!

În Dumnezeu care este bogat în îndurare, din ianuarie 1965, fratele Branham a spus:

„Eu spun aceasta nu ca să amestec învățătura, ci ca s-o îndrept, ca să putem ieși din această frică și spaimă. Voi nu știți cine sunteți. Voi nu veți fi, ci voi acum sunteți fiii lui Dumnezeu. Vedeți? Voi ați fost întotdeauna fiii lui Dumnezeu. Vedeți? Când Dumnezeu v-a avut în gândirea Lui de la început a trebuit să fiți, o parte din voi, Viața care este acum în voi a trebuit să fie cu Dumnezeu Acolo, înainte. Ei bine, apoi înainte ca El să devină material aici, pe Pământ, înainte de a exista altceva decât Dumnezeu, voi ați fost unul dintre atributele Lui. El a știut care va fi numele vostru; El a știut ce culoare va avea părul vostru; El a știut totul despre voi. Singurul lucru care s-a întâmplat a fost că atunci când, fiind păcătoși…

Mulți dintre voi pot să împărtășească cu mine acest gând. Când erați un băiețel sau o fetiță, umblați în jur și existau anumite lucruri care nu-i deranjau pe alți copii, dar se părea că în voi era Ceva care plângea. Undeva era un Dumnezeu, dar voi erați încă un păcătos. Vă amintiți aceasta? Desigur. Ce a fost aceasta? Aceasta era o formă mică de Viață în voi, atunci…” (Când a fost în voi? Când erați un băiețel sau o fetiță). „…Apoi, după un timp ați auzit Evanghelia. Poate ați mers la biserică, ați ales aceasta sau aceea și v-ați dus din denominațiune în denominațiune, dar într-o zi, fiind o parte din Dumnezeu, a trebuit să fiți o parte din Cuvânt. Și când ați auzit Cuvântul, ați știut de unde ați venit, ați știut că acesta era Adevărul. Voi ați fost întotdeauna, Sămânța era în voi dintotdeauna. Cuvântul a văzut Cuvântul care era în voi, care era înainte de întemeierea lumii; a văzut Cuvântul și ați venit la El.”

Îmi place aceasta. Să citim încă odată: „Cuvântul a văzut Cuvântul care era în voi.” Aceasta înseamnă că Cuvântul era deja în voi. Cuvântul care a venit, a văzut Cuvântul care era în voi. Eu cred că Isus Hristos, Cuvântul, a văzut Cuvântul care era în femeia de la fântână. Cred că El a văzut Cuvântul care era în Zacheu. Ascultați, „…a văzut Cuvântul și ați venit la El.”

Așadar, Cuvântul a văzut Cuvântul care era în voi, și Cuvântul care era în voi a văzut Cuvântul și v-ați mișcat unul spre celălalt. Aleluia! Cuvântul a văzut Cuvântul în tine iar Cuvântul din tine a văzut Cuvântul, și au fost magnetizați unul de celălalt. Aceasta îmi dă atâta încredere!

Când ies și depun mărturie sau împărtășesc Cuvântul cu cineva…Ascultați, eu nu sunt acolo ca să conving pe nimeni; nu sunt acolo să sucesc brațul cuiva; nu sunt acolo să fac pe cineva credincios, pentru că ei ori sunt una dintre oi, ori nu sunt, iar eu sunt acolo doar să aduc Glasul lui Mesia; sunt acolo numai ca să aduc Cuvântul epocii, să aduc o mică pepită care va declanșa ceva în interiorul cuiva. Și vă garantez că dacă ați spus ceva, va înțepa pe cineva în interior, și va ști unde să se întoarcă pentru mai mult. Voi nu trebuie să aruncați toată încărcătura deodată, ci tot ce trebuie să faceți este să dați o frântură din Cuvântul pentru această zi. Orice uși vi se deschid, voi puneți Sămânța înăuntru, și dacă acolo va fi un pământ fertil, se lipește și nu va uita niciodată. Chiar dacă așteaptă ani de zile, se va întoarce pentru că va ști sursa locului unde a simțit aceasta, unde a auzit aceasta și se va întoarce.

Noi nu folosim metode de convingere. De aceea, fratele Branham a spus: „Nu sunt împotriva chemărilor la altar.” El nu era împotriva chemărilor la altar și a avut chemări a altar până la sfârșitul slujbei sale, dar nu era vorba doar de a veni la altar și de a se ruga. El a spus:

„Sunt împotriva acestei forme metodiste de a pune presiune pe oameni, spunând: „Ascultă, Charlie! Știi, mama ta s-a rugat pentru tine și a murit acum mulți ani. Ea este în ceruri și te așteaptă, și se roagă pentru tine.” Aceasta nu este o convertire adevărată.”

Aceasta nu aduce rezultate potrivite. Să pui presiune asupra oamenilor, să-i sperii, să faci numărătoarea inversă: „Ajungi la acest altar până la ora zece, până la numărătoarea: 10,9…Dacă nu faci aceasta, s-ar putea să fie ultima ta șansă, s-ar putea să mori până mâine dimineață.” Împotrivă la aceasta era fratele Branham, pentru că nimeni din Biblie nu a fost convertit în felul acesta. Cum au fost convertiți ei? Când au auzit Cuvântul, ei au fost străpunși în inima lor, și au spus: „Ce să facem, fraților?” Cuvântul a fost Cel care i-a prins; Cuvântul i-a înțepat. Și ce Cuvânt predica Petru? Petru a luat profețiile din Vechiul Testament, și a spus: „Ziua aceea este ziua aceasta. Ceea ce a spus Ioel, se întâmplă chiar sub ochii voștri. Voi sunteți martori la împlinirea profețiilor.” În ziua aceea, acolo erau mii de oameni, și unii dintre ei dintr-o dată au fost străpunși în inima lor când au auzit predica lui Petru. El nu a avut o chemare la altar; nu a avut un program; nu a avut o atracție emoțională; nu le-a spus: „Aceasta este ultima voastră șansă. Trebuie să-mi spuneți, pentru că mai aveți cinci minute. Încă cinci minute și se închide altarul.” Nu! Ei au predicat Cuvântul și Cuvântul a făcut lucrarea.

„El a trimis Cuvântul Său și Cuvântul le-a vindecat boala.”

Care este boala noastră? Hibridarea. Care este boala noastră? Amnezia spirituală. Așa ne-am născut. Noi ne-am născut în hibridare și cu amnezie spirituală. Și cum ne-a vindecat El boala? El ne-a trimis Cuvântul Său și ne-a vindecat boala.

Ascultați, prieteni, eu nu sunt împotriva chemărilor la altar; fratele Branham n-a fost împotriva chemărilor la altar, el a avut chemări la altar.

În mesajul Amnezie spirituală, din aprilie 1964, el a spus: „…Voi nu știți cine sunteți…” Aceasta este cea mai mare problemă. De aceea trăim în păcat; de aceea eșuăm; de aceea decădem, pentru că noi venim în această viață cu amnezie spirituală, orbi, cu mintea înstrăinată și întunecată față de lucrurile lui Dumnezeu; nepăsători față de Dumnezeu; urând lucrurile lui Dumnezeu prin firea veche. Noi suntem în amnezie spirituală și nu știm cine suntem.

„Când aveți amnezie, voi nu știți cine sunteți, nu puteți să vă identificați. Voi puteți să vă plimbați, să mâncați și orice altceva, dar nu puteți să vă identificați. Aveți o educație școlară, aceeași educație pe care ați avut-o înainte, dar nu știți de unde veniți, nu știți cine sunteți și unde aparțineți. Aceasta este amnezie. Așa ni se spune.”

Tot în Amnezie spirituală, fratele Branham a spus:

„Voi spuneți: „Eu nu cred că Dumnezeu a promis să facă aceste lucruri în zilele din urmă.” Atunci ai ascultat de un crez sau ceva doctrină, în loc de Biblie. Voi aveți amnezie spirituală, și voi nu știți unde aparțineți. Voi mărturisiți că sunteți un creștin, dar negați Cuvântul. V-ați dus din nou înapoi în amnezie spirituală. Vedeți? Voi nu știți unde stați. Aveți amnezie spirituală. Nu puteți să vă identificați cu Scriptura.”

Eu am slujit tinerilor la ultima întâlnire cu tinerii și am vorbit despre amnezia spirituală. „Voi nu puteți să vă identificați cu Scriptura.” Ascultați, eu nu pot spune: „Eu mă pot identifica cu o biserică.” Nu! „Eu pot să mă identific cu un păstor.” Nu! „Eu pot să mă identific cu o slujbă.” Nu! Dar eu pot să mă identific cu Cuvântul lui Dumnezeu. Eu pot afla cine sunt prin Cuvânt (fratele Chad ridică Biblia). Aceasta este Mintea lui Dumnezeu; este Albumul Familiei, aici îmi găsesc identificarea.

I-am luat pe copii și i-am dus la Maleahi 4 și le-am repetat ceea ce a spus fratele Gabe acum câteva săptămâni. El a spus: „Uitați-vă la Maleahi 4, și spuneți: „Eu sunt Dumnezeu care vă trimite…” Aceasta este taina: profetul Ilie. Cred că știm cine este acesta. William Branham. Așadar, cei care-l primesc pe profet și primesc slujba lui, cine sunt ei? Voi reveni asupra acestui subiect.

„Iată, (Eu) vă trimit (vouă) pe profetul Ilie.” Așadar, această Scriptură identifică trei persoane: pe Dumnezeu, pe profetul Ilie, și un popor la care a fost trimis profetul Ilie. Deci, dacă ați primit slujba profetului Ilie, cine sunteți? Tocmai v-ați identificat cu Scriptura? Da! Voi tocmai v-ați identificat cu Scriptura. Nu v-ați uitat în oglindă; nu v-ați uitat la trecutul vostru; nu v-ați uitat la cine au fost părinții voștri; nu ați luat în considerare ce ați făcut bine sau rău ieri, ci voi v-ați găsit identificarea în profeția pentru această zi. Eu fac parte din profeție: „Iată, Eu vă trimit pe profetul Ilie.” Eu l-am primit pe profetul Ilie. Deci, El m-a trimis, sunt în Cuvânt, fac parte din Cuvânt, mi-am găsit identificarea în Oglinda Cuvântului lui Dumnezeu.

„Acolo unde este stârvul, se vor aduna vulturii.” Care stârv? Fratele Branham a spus: „Uciderea proaspătă a Cuvântului.” Acolo unde este Cuvântul proaspăt pentru ziua ta, Mana proaspătă care a căzut, nu o rămășiță veche dintr-o epocă anterioară, nu ce a fost ucis cu o zi înainte pe drum, ci uciderea proaspătă a Cuvântului. Adică, ce? MESAJUL OREI. Și uciderea proaspătă a Cuvântului este acolo unde sunt adunați vulturii.

Avem întrebarea: Este acest Mesaj uciderea proaspătă a Cuvântului? „Amin!” Ești atras de El? Te hrănești cu El? Îl iubești? Atunci, care este identificarea ta? Ești un vultur! Pe ce bază? Pe felul în care simți despre tine însuți? Nu! Pe baza Cuvântului lui Dumnezeu, eu sunt un vultur. Eu mi-am găsit identificarea în Cuvânt, pentru că mi-a rupt amnezia spirituală.

Tu spui: „Dar eu nu mă pot numi un vultur. Tu nu știi ce am făcut ieri.” Ascultă, pe mine nu mă interesează ce ai făcut ieri, eu privesc la promisiunea lui Dumnezeu pentru acest ceas. Și trebuie să existe un popor care se poate identifica cu Cuvântul lui Dumnezeu. El nu se mai bazează pe sentimente; nu mai merge în sus și-n jos la fiecare cinci minute, ci se întoarce la baza credinței în Cuvânt și află cine este prin Cuvântul scris. Aceasta îți schimbă emoțiile, îți schimbă hotărârea ta de a face bine, dar acest Cuvânt nu se poate schimba. Noi trebuie să ne găsim identificarea în Cuvânt.

Cine sunt eu? Sunt un vultur. Cine sunt eu? Sunt unul dintre cei la care Dumnezeu l-a trimis pe profetul Ilie. Eu fac parte din secvența timpului sfârșitului; fac parte din Program; fac parte din profeție. Această profeție nu a fost dată ca să-l identifice doar pe William Branham, pentru că această profeție m-a identificat și pe mine, ca să știu cine sunt eu. Slavă Domnului!

Din nou în Amnezie spirituală. Fratele Branham a spus:

„Voi, care vreți Duhul Sfânt, voi care vreți acea experiență, nu o experiență emoțională, voi vreți Duhul Sfânt, Viața, Germenul Vieții înlăuntrul vostru; voi vreți să scăpați de acea amnezie care v-a făcut să nu vă puteți identifica. Voi nu ați știut unde sunteți, nu ați știut cine sunteți, haideți să scăpăm de ea chiar acum. Aici este o naștere din nou pentru voi, o naștere reală, originală; născut dintr-o Sămânță nestricăcioasă prin Cuvântul lui Dumnezeu. Lasă Duhul să vină și să învieze acel Cuvânt la Viață.”

Fratele Branham a spus această poveste care îmi place foarte mult. Noi toți vorbim despre povestea vulturului, dar nu vorbim despre povestea raței. Fratele Branham a spus această poveste în mesajul Dumnezeu care este bogat în îndurare, din ianuarie 1965.

„Am auzit o mică poveste similară, (sper că nu va suna ca profanare), despre o mică rățușcă născută odată sub o găină. Ea nu putea înțelege acel mic ins cu o arătare ciudată, neobișnuită, care nu putea înțelege praful și toate celelalte. Ei se jucau în curte, dar într-o zi, bătrâna găină și-a condus puii în spatele hambarului, și el a simțit miros de apă. Ei bine, a alergat spre apa aceea cât a putut de repede. De ce? El nu mai fusese niciodată pe un iaz, nu fusese niciodată în apă, dar el a fost de la început o rață. Singurul lucru ce a trebuit să-l facă, a fost să-și vină în fire.

La fel este credinciosul. În el există Ceva care, când Îl întâlnește pe Dumnezeu față în față, își vine în fire. Acea Sămânță este în el, și este înviată. Vai, așa este. Și el fuge de lucrurile lumii, acestea devin moarte pentru el.

Vai, îmi amintesc că noi toți am avut viața noastră în trecut și lucrurile lumii. Dar odată ce am apucat lucrul real, Ceva care ne-a înviat, o mică Sămânță care vine la Viață, atunci toate lucrurile lumii au putrezit chiar acolo. Nu am mai avut dorință după ele.”

Noi am auzit povestea vulturului, dar acum auzim povestea raței. Acea rățușcă mică, a fost toată viața în praf și în grajd și toate acestea, dar odată ce a ajuns aproape de apă, mirosul apei a atras-o. Apa nu avea atracție pentru găini, dar atrăgea rățușca pentru că în interior, ea era o rață. Genetic, ea era o rață. Și nu a trebuit s-o învețe nimeni; nu a trebuit s-o convingă nimeni; nu a trebuit s-o împingă nimeni, pentru că în ea, era să fie rață. Mirosul de apă a atras-o, așa că a intrat direct în apă cât a putut de repede. Știți ceva? Nu a trebuit s-o învețe nimeni să înoate, ea a intrat în apă și imediat a început să înoate. De ce? Genetic, ea a fost construită să fie o rață.

Ascultați, înainte de întemeierea lumii, voi ați fost rânduiți să fiți un credincios în acest timp al sfârșitului, ca să faceți parte din lucrarea lui Isus Hristos, să fiți Cuvântul manifestat. Voi ați fost programați, iar când ați văzut, când ați auzit Aceasta, Ceva din voi a prins-o, a adulmecat-o. Poate ați auzit-o cu prietenii sau cu alte persoane, dar ei s-au rătăcit probabil, poate au spus că nu le place, poate au intrat în apă, au ieșit și au spus: „Aceasta nu este pentru mine.” Dar aceasta nu te-a schimbat pe tine, tu nu ai putut să te schimbi pentru că aceasta ești.

Ascultați, pentru mine acest Mesaj este mai mult decât ceea ce cred, este cine sunt eu. Și Îl cred pentru că Acesta sunt eu. Acest Mesaj m-a identificat. El mi-a îndepărtat amnezia spirituală. L-am auzit pe Tatăl meu strigându-mă și dintr-o dată mi-am dat seama că sunt un fiu. Eu sunt un fiu nu pentru că sunt vrednic; sunt un fiu nu pentru că am ajuns la statutul de fiu, ci sunt fiu pentru că L-am auzit pe Tatăl meu chemând, iar Ceva din mine a răspuns. Slavă lui Dumnezeu!

Ascultați, prieteni, acest Mesaj este Viața; acest Mesaj nu este o predică a Evangheliei plus niște adevăruri atașate, acest Mesaj este Evanghelia; este Vestea bună; este Calea salvării pentru zilele noastre; este Programul lui Dumnezeu; este eliberare; este Salvarea noastră; este Vindecarea noastră, Restaurarea noastră. Nu sunt primele patru…Noul Testament corectat și acum cu puțin mai multă viață; nu este aceasta, prieteni, este mai mult decât atât. Acesta este Isus Hristos, Mirele nostru venind să Se unească cu noi aducând plinătatea a ceea ce este El, arătându-ne plinătatea a ceea ce suntem noi, dându-ne încrederea că putem să ne îndepărtăm de tradiții, de propria noastră gândire și să acceptăm ceea ce nu este posibil.

Ascultați, când îngerul a venit la fecioara Maria în Nazaret, el i-a spus: „Este timpul să se împlinească Cuvântul. Am fost trimis să-ți spun că tu ești aleasa.” Ascultați, aceasta nu era rațional. Această fecioară din Nazaret, de vreo șaisprezece ani, logodită cu un bărbat, credea în ceva ce nici măcar nu era rațional. Pe lângă aceasta, vă puteți imagina îndrăzneala unei fete de șaisprezece ani, care nu era născută în clasa de sus, nu provenea dintr-o familie de preoți, neînvățată, care nu știa versete biblice pe de rost, ce drept avea ea să spună: „Eu sunt împlinirea lui Isaia 7?” Sunt sigur că preoții s-ar fi uitat la ea și ar fi spus: „Ce aroganță! Ce mândrie! Cum poți spune așa ceva?” Dar ea putea s-o spună, pentru că credea. Ea putea să spună pentru că îngerul mesager trimis la ea, i-a spus cine era.

Ascultați, aceasta nu era aroganță. Când Dumnezeu îți descoperă cine ești, și spui: „Eu sunt copilul lui Dumnezeu. De la întemeierea lumii sunt parte din Mireasa Lui”, aceasta nu este aroganță. Cineva poate avea aroganță, dar aceasta nu este o afirmație arogantă, pentru că un înger mesager a venit să-ți spună cine ești. El ți-a dat Cuvântul pentru ziua ta și Ceva din tine a rezonat, a fost un tunet: „Acesta este Adevărul!”

Eu nu sunt identificat prin faptele mele bune; nu sunt identificat prin intelectul meu academic, ci sunt identificat prin faptul că atunci când a fost trimis Ilie la mine, l-am primit. Amin și Amin!

Să revenim la simplitatea credinței. În mesajul De ce plângi? Vorbește!, din iulie 1963, fratele Branham a spus:

„Vedeți? De fapt, Sămânța lui Dumnezeu este pusă în noi de la întemeierea lumii. Când acea Lumină atinge prima dată acea Sămânță, o aduce la Viață. Dar mai întâi trebuie să vină Lumina peste Sămânță.

Așa cum am învățat de multe ori despre micuța femeie de la fântână, ea fiind în situația ei…Deși avea o faimă rea, deși viața ei era degradată, ea era în starea aceea pentru că tradițiile nu au atins-o niciodată. Dar când Lumina aceea a lovit-o prima dată, ea a recunoscut-o repede, pentru că acolo era Ceva care să-I răspundă. Când Adâncul cheamă Adâncul, trebuie să fie undeva un Adânc care să răspundă acelei chemări.”

Oh, prieteni, dacă în voi există un Adânc care să răspundă chemării, atunci ar trebui să-I mulțumiți lui Dumnezeu în fiecare zi a vieții voastre. Fie că este cea mai bună zi, fie că este cea mai rea zi; fie că este vorba de lucruri bune sau de lucruri rele, ar trebui să-I mulțumiți lui Dumnezeu în fiecare clipă a vieții voastre, pentru că: „În mine este un Adânc care răspunde la acel Adânc.” Nu am reușit eu să ajung la aceasta, nu am încercat eu să cred, ci pur și simplu în mine este Ceva care credea. Ce este acesta? Acesta este adevăratul DAR. Acesta este adevăratul DAR! Nu a fost o suprasolicitare a creierului, ci a fost o reacție normală.

Ascultați, când am ajuns la Mesaj, creierul meu era încordat, dar Ceva din mine credea. Eram cât se poate de confuz pentru că fusesem crescut în ceea ce credeam că este Adevărul, și era perfect de înțeles, era corect, și atunci știam că este absolut corect. Dar a venit Mesajul și mi-a smuls întreaga înțelegere, mi-a dat-o cu susul în jos și m-a încurcat complet. Dar nu mintea mea m-a adus la Mesaj, ci a fost Ceva din interior care nu putea sta departe de El. A fost irezistibil pentru mine. Chiar dacă era dăunător minții mele, trupului meu și cărnii mele, în sufletul meu era irezistibil, nu puteam sta departe. Slavă lui Dumnezeu!

În Epoca Bisericii Smirna, din cartea „Epocile Bisericii”, fratele Branham a spus:

„Vedeți? Acesta era Gândul. Apoi, acel Gând a fost exprimat, și Dumnezeu l-a răscumpărat pe Iacov, pentru că numai Iacov era sămânța. Iacov singur a avut sămânța, de aceea a avut respect față de dreptul de întâi născut și Legământul lui Dumnezeu.

Dacă ești Sămânță adevărată, vei auzi acel Cuvânt, Duhul te va boteza în Trupul lui Hristos, te va umple și te va împuternici, iar tu vei primi Cuvântul pentru ziua și epoca ta. Vedeți cât de clară devine adevărata dovadă atunci când îți este descoperit Cuvântul?”

Cine a fost „Băiatul mai bun”? Esau sau Iacov? Cine a avut mai multă grijă de tatăl său? Esau sau Iacov? Fratele Branham a spus că Esau era un om mult mai bun; el a avut mai multă grijă de tatăl său; a avut un program de fapte mai bun care l-a eclipsat mult pe Iacov. Dar nu conta, așa este? Iacov era Sămânța predestinată. Iacov era „băiatul mamei, un tip timid.” El a fost un înșelător, dar el a fost o Sămânță Genă predestinată a lui Dumnezeu. În cele din urmă, el a trebuit să lupte cu îngerul pentru aceasta și să se schimbe; să-și schimbe felul de a fi, să schimbe totul. El a trebuit să se schimbe. Absolut! Dar ceea ce a fost el înainte în viața sa naturală ca băiat, nu a determinat ceea ce era el cu adevărat, ci ceea ce era el în Mintea lui Dumnezeu a determinat ce avea să fie. El a trebuit să treacă prin corecțiile sale; a trebuit să-și parcurgă călătoria; a trebuit să-L întâlnească pe Domnul față în față; a trebuit să-și schimbe umblarea; a trebuit să se lupte cu Dumnezeu; a trebuit să treacă prin toate aceste lucruri. Absolut! Dar nu a fost nimic din ceea ce a făcut el care l-a transformat într-un copil al lui Dumnezeu, pentru că el a venit pe Pământ ca o Sămânță Genă a lui Dumnezeu. De aceea Dumnezeu S-a purtat cu el în felul cum a făcut-o.

În mesajul Comuniune, din decembrie 1965, fratele Branham a spus…Acesta este ultimul mesaj pe care l-a predicat înainte ca Domnul să-l ia Acasă. A fost o întâlnire mică, o întâlnire intimă în Tabernacolul din Tucson. Și el a început să le vorbească în cadrul slujbei de împărtășire, și a spus:

„…Vedeți? Există un Grăunte mic de Viață, care zace acolo, despre care vă întrebați: „De unde a venit? Ce sunt acele lucruri ciudate?” Spuneam aceasta vorbind pentru mine însumi, ca și cum ai spune: „William Branham, ei bine, acum patruzeci de ani, William Branham nu mai este același în seara aceasta. Și dacă cineva acolo în urmă ar spune: „William Branham a fost un pungaș de rând.” Vedeți? Pentru că m-am născut din Charles și Ella Branham. În natura lor eram un păcătos, am venit în lume ca un mincinos și toate obiceiurile lumii locuiau în mine. Dar jos, înlăuntrul meu era prezentă o altă Natură, (Vedeți?) predestinată, care era acolo înăuntru prin Dumnezeu. În același timp, vedeți, erau două naturi.

Ei bine, eu m-am îngrijit numai de una. Pe măsură ce creșteam, gânguream ca un bebeluș: „Dad, da”. Primul lucru, știți, am devenit un mincinos, am devenit un păcătos pentru că am crescut în felul acesta. Dar acolo jos, a fost întotdeauna o fărâmă mică de Viață. Ce a fost aceasta? Acolo era un alt William Branham. Vedeți? O pată mică de Viață Veșnică era acolo jos, din Genele lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, care a fost așezat acolo. Fiecare dintre noi poate să se gândească la lucruri similare. Vedeți? El lucra.

Apoi, am privit sus, spre copaci, și m-am gândit: „Frunză, te-am văzut căzând anul trecut, și ești din nou acolo? De unde ai venit? Cine te-a adus aici?” Vedeți? Era acea Viață Veșnică care lucra în trup.

Apoi, într-o zi, în timp ce mergeam mai departe, Glasul acela mi-a vorbit: „Nu fuma, nu bea niciodată, și așa mai departe.” Tinerii și toți au îmbătrânit. Vedeți? Acolo era ceva care se mișca. Totuși, pe neașteptate am privit în sus și am spus: „Eu nu sunt fiul lui Charles și Ella Branham. Acolo este Ceva care mă chemă. Ca micul meu vulturaș. Eu nu sunt un pui de găină. Acolo sus, undeva există Ceva. „O, Mare IeHoVaH, oricine ai fi, deschide! Vreau să vin Acasă! În mine este Ceva care mă cheamă.” Apoi, am fost născut din nou. Acea mică Viață zăcea acolo. Viața Apei a fost turnată peste ea, apoi a început să crească.

Acum, acea viață veche a fost iertată, pusă în Marea Uitării lui Dumnezeu, să nu mai fie reamintită niciodată împotriva mea. Vedeți? Acum noi stăm îndreptățiți, (ca și cum nu am fi păcătuit niciodată), în prezența lui Dumnezeu!”

Slavă Domnului! Fratele Branham a stat acolo spunându-ne povestea propriei sale convertiri. El a recunoscut că nu a primit o Sămânță Genă a lui Dumnezeu când mărturisit Cuvântul, ci a avut-o întotdeauna, dar acea Sămânță a trebuit să vină în contact cu Cuvântul pentru a o trezi la Viață. El ne-a spus că noi suntem la fel. Noi am greșit, am fost în tot felul de lucruri și am făcut tot felul de lucruri; că avem un trecut și o istorie și avem eșecuri chiar și după ce am venit la Domnul. În firea noastră, noi avem toate lucrurile care să ne distragă și avem tot felul de semnale care ne semnalează că poate greșim, dar în interiorul nostru există Ceva care, într-o zi se trezește și spune: „Eu nu sunt fiul lui Charles și Ella Branham.” Ce înseamnă aceasta? El a spus: „Eu sunt fiul lui Dumnezeu.” Trebuie să existe o trezire spirituală, trebuie să fie o rupere a amneziei spirituale; confuzia despre cine sunt trebuie să dispară și trebuie să descopăr că acest Cuvânt care cheamă, mă cheamă pe mine. Nu este o chemare generală pe care o face Cuvântul. Nu! Acest Cuvânt mă cheamă pe mine, pentru că Ceva din mine răspunde la Cuvânt. Și dacă Ceva din mine răspunde la Cuvânt, atunci Cuvântul găsește Cuvântul. Cuvântul găsește Cuvântul. Aceasta înseamnă că, dacă sunt atras de Cuvânt, numai Cuvântul este atras de Cuvânt. Și dacă sunt atras de Cuvânt, înseamnă că eu trebuie să fiu Cuvântul. Adică, eu am venit din Mintea lui Dumnezeu, adică în mine există Ceva cu care pot să cred. Dacă în mine nu era Ceva cu care să cred, nu puteam crede. Oh, slavă Domnului!

Aceasta este identificarea mea. Nu faptele bune pe care le-am făcut, nici faptele rele pe care le-am făcut. Eu Îl slăvesc pe Dumnezeu pentru că sper ca în viitor să fac fapte bune. Și mi-e rușine să spun că, probabil, voi face și fapte rele. Dar știu un lucru: eu nu pot face din acestea identificarea mea; nu pot face din fapte, semne sau minuni, identificarea mea, deoarece la Judecata de la Tronul alb, s-a dovedit că nu este suficient. Eu nu pot face nici din faptele rele identificarea mea, pentru că toți le-au făcut. Deci, trebuie să existe altceva cu care să mă pot identifica și cu care să-mi găsesc identitatea. Iar eu pot să-mi găsesc identitatea în Cuvânt. Eu mă pot identifica biblic cine sunt, că eu sunt un copil al lui Dumnezeu datorită Cuvântului, pentru că Ceva din mine a primit acest Cuvânt.

Oh, prieteni, ce popor privilegiat suntem!

Care este adevăratul DAR? Sunt tot felul de daruri date bisericii; darul vorbirii în limbi, darul tălmăcirii limbilor, darul înțelepciunii, a cunoștinței, daruri de dărnicie, sunt tot felul de daruri; daruri de ajutorare și alte daruri care sunt date. Este darul Duhului Sfânt, există o mulțime de daruri date bisericii, dar fratele Branham a spus: „Adevăratul DAR este acel suflet. Acel suflet care a venit de la Dumnezeu, acea Genă a lui Dumnezeu care este acolo.” Iar dacă găsești în tine Ceva cu care poți crede acest Mesaj, în ciuda tuturor circumstanțelor, care rezonează totuși cu Cuvântul, atunci putem îngenunchea, și să spunem: „Mulțumesc, Doamne, pentru acest DAR! Mulțumesc că mi-ai dat DARUL să cred! Mulțumesc că ai pus în mine Ceva! Mintea mea nu ar fi fost niciodată de ajuns, voința mea nu ar fi fost niciodată suficientă, dar în mine există Ceva care este mai mult decât mine și care mă aduce înapoi la acest Cuvânt.”

Aceasta este identificarea mea! Îți mulțumesc, Doamne, pentru aceasta! Acesta este Realul, iar eu nu am putut să-l pun acolo, nu pot să-l fabric, nu pot să-l copiez, ci ori este acolo, ori nu este acolo. Și este acolo, prin voia predestinată a lui Dumnezeu. Și dacă este acolo, tot ce pot spune, este: „Mulțumesc, Doamne Isuse! Tu mi-ai îndepărtat amnezia spirituală și acum nu mai sunt în criză de identitate.”

Știți, uneori avem o criză de identitate pentru că nu putem identifica clar cine suntem. „Sunt credincios sau nu? Într-o zi sunt credincios, a doua zi nu mai sunt credincios. Astfel, în ziua când sunt credincios, mă simt aproape de Dumnezeu, dar a doua zi nu mai sunt credincios și simt că sunt în afara programului lui Dumnezeu. Într-o zi, simt că, da, sunt Mireasă; a doua zi simt că probabil nu sunt Mireasă.”

Ascultă, ce fel de manifestare va avea aceasta? Este confuzie? Ne luptăm toți cu aceasta? Această confuzie ne va ține viața cu susul în jos, ducându-ne în amnezie. Fratele Branham a spus că un lucru care ne duce în amnezie este să fii oprit între două opinii: „Sunt sau nu sunt un copil al lui Dumnezeu?” De ce? Întrebarea este: Cum ne identificăm noi?

„Ei bine, frate Chad, ieri…” Ce a fost ieri? Cum este această identificare? „Ieri i-am spus ceva soției mele și am fost puțin tăios.” Da, a fost greșit, dar pocăiește-te! Spune-i că îți pare rău. Ce legătură are aceasta cu statutul tău de fiu? Cum este aceasta identificarea ta?

Soția fratelui Branham i-a trântit ușa în nas, apoi, fratele Branham a vrut să-și păcălească soția să meargă în munți. Vedeți? Toți greșim. „Dar…” Ce? „Dar eu am aceasta…Tu nu-mi cunoști trecutul, nu știi cât am fost de rău.” Ascultă, poți să-ți găsești identificarea în Scriptură? Îți vezi locul în Cuvânt? Te poți găsi ca parte a Programului lui Dumnezeu pentru acest timp al sfârșitului? Dacă poți să-ți găsești identificarea în Scripturi și în credința în Cuvântul promis pentru această zi, această identificare poate birui toate celelalte identificări, astfel încât să putem obține, în sfârșit, identificarea corectă.

Tată! Eu aud Glasul Tatălui meu! Am auzit acest Mesaj, acesta este Glasul Tatălui meu. Eu am auzit Glasul Tatălui meu. Nu am auzit glasul unui tată, nu am auzit Glasul Tatălui, ci am auzit Glasul Tatălui meu. Și dacă L-am auzit pe Tatăl meu chemându-mă, sunt fiul Său. Aleluia! Marele Păstor a venit și m-a găsit. Eu I-am auzit Glasul și Ceva din mine a avut încredere în acel Glas și a vrut să-L urmeze. Aceasta mă face oaia Lui. Eu am găsit Stârvul, prada proaspătă a Cuvântului pentru ziua mea. Aceasta a avut un gust pentru mine și am vrut s-o mănânc. Aceasta mă face vultur.

Eu sunt vultur, oaie, fiu și un destinatar al lui Maleahi 4. Eu mi-am găsit identificarea în Cuvânt. Nu în trupul meu, ci în Cuvânt; nu în trecutul meu, ci în Cuvânt. Astfel, acum pot sta pe Cuvânt și să mărturisesc că sunt un copil al lui Dumnezeu. Amin.

Doamne, scapă-mă de greșelile mele; curăță-mă de erorile mele și de eșecurile mele. Doamne, iartă-mă pentru tot ce greșesc. Știu că Îți aparțin, știu că am venit de la Tine și sunt ca vântul. Nimeni altcineva nu poate determina de unde vin sau unde mă duc, dar eu am venit de undeva și mă duc undeva. Tu mă întâlnești în călătoria mea, simți foșnetul frunzelor și auzi vântul suflând în timp ce treci pe lângă mine, dar eu știu de unde am venit. Prin nașterea din nou, prin nașterea spirituală, eu am venit de la Dumnezeu și mă întorc la Dumnezeu. Prin harul lui Dumnezeu eu am fost răscumpărat, prin Sângele lui Isus Hristos. Când El Și-a vărsat acel Sânge, m-a răscumpărat, pentru că El a venit și a cumpărat câmpul ca să obțină Perla, iar eu fac parte din Perlă, care este Mireasa Lui, poporul Lui. Eu fac parte din Ea, fac parte din Program, sunt destinatarul profeției și mi-am găsit adevărata identificare, am găsit în mine adevăratul DAR și sunt recunoscător pentru aceasta!

Vreau să mai citim un verset din Galateni 4.6:

„Și pentru că sunteți fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: „Ava”, adică: „Tată!”

Ce ne face să strigăm înapoi, „Tată!”? Pentru că suntem fii. Și pentru că suntem fii, El ne-a trimis Duhul Fiului Său în inimile noastre, ca să strigăm: „Tată! Ava!” Dumnezeu Și-a trimis Duhul ca să trezească acea Sămânță a lui Dumnezeu, ca să putem striga: „Tu ești Tatăl meu! Tu ești Tatăl meu, iar eu sunt fiul Tău!” Indiferent ce mi se întâmplă în viața aceasta, am această descoperire despre cine sunt. Ascultați, de aceea toate împrejurările rele din lume, nu o pot lua; propria ta greșeală și eșecul tău nu o poate murdări, pentru că aceasta este o descoperire bazată pe Cuvântul Său, nu pe împrejurările externe.

Când ajungem la această descoperire și amnezia spirituală este îndepărtată, deodată, în cea mai grea zi a mea, eu sunt un fiu al lui Dumnezeu; în cea mai frumoasă zi a mea, eu sunt un fiu al lui Dumnezeu; în fiecare zi, în fiecare circumstanță, când lucrurile merg împotriva mea, eu sunt un fiu al lui Dumnezeu; când lucrurile merg  bine pentru mine; eu sunt un fiu al lui Dumnezeu, pentru că descoperirea mea se bazează pe Cuvântul Său. Eu am auzit Glasul Său. Amin. Să ne rugăm.

Doamne, Isuse, Îți mulțumim pentru acest Cuvânt. Doamne, Tu ne-ai arătat prin Cuvântul Tău că nu suntem aici din întâmplare și că nu suntem credincioși din întâmplare; noi nu ne-am împiedicat de ceva, Doamne, ca și cum ne-am împiedicat de Tine și Te-am găsit din întâmplare; aceasta ar putea fi perspectiva noastră omenească, dar, Doamne, Tu ne așteptai pe cale, pentru că Tu ai știut pe ce drum vom merge. Și, așa cum ai avut o întâlnire în Samaria cu o femeie care venea la fântână, tot așa ai avut o întâlnire și cu noi. Tu Te-ai asigurat că Te vom întâlni undeva pe drum, ca să ne poți da Cuvântul Tău, iar acel Cuvânt ne-a identificat, așa cum a făcut cu femeia de la fântână.

Doamne, așa cum ai făcut cu toți copiii Tăi de-a lungul timpului, noi am venit în contact cu această manifestare a Cuvântului și ne-ai adus la Viață. Duhul Tău a venit peste Cuvânt și ne-a trezit la cine suntem cu adevărat, și acum vrem să trăim în plinătatea acelei Vieți.

Doamne, eu nu vreau să stau șchiopătând între două opinii, pentru că aceasta înseamnă că nu există progrese. Nu vreau să mă învârt în jurul aceleași întrebări încercând să răspund iar și iar dacă sunt sau nu sunt un copil al lui Dumnezeu. Dacă rămân acolo, nu fac nici un progres, dar Tu ne-ai chemat la înfiere, ne-ai chemat să creștem până la măsura staturii lui Hristos; ne-ai chemat să trecem de la credință la răbdare și tot așa până la dragostea desăvârșită, Doamne, ajută-ne să răspundem la întrebările care sunt în viața noastră.

Te rugăm să potolești glasul vrăjmașului prin Cuvântul Tău. Redu la tăcere minciunile diavolului și fie ca Cuvântul Tău să devină Adevărul nostru, Lumina noastră, Partea noastră.

Doamne, du-ne tot mai sus în această descoperire și ajută-ne să ne îndepărtăm tot mai mult de lume și de carnalitatea asociată cu ea; și fie ca noi să înțelegem, cu o viziune tot mai clară, cine suntem cu adevărat. Oh, Doamne, și fie ca aceasta să ne schimbe comportamentul, să schimbe felul în care ne purtăm în această lume, să schimbe felul în care înfruntăm fiecare zi din viața noastră. Dă-ne acea inspirație și înțelegere ca să ne călăuzească prin viață.

Doamne, Îți dau din nou viața mea Ție, și Îți mulțumesc pentru DARUL pe care l-ai pus în mine înainte de întemeierea lumii, un DAR al credinței care poate crede Cuvântul Tău.

Te iubesc și Îți mulțumesc pentru aceasta, Doamne, în Numele lui Isus Hristos. Amin. Domnul să vă binecuvânteze.

                             -AMIN-