CUVÂNTUL CURAT CU DUHUL ADEVĂRAT

07 aprilie 2024

Să deschidem Bibliile la 3Ioan 1,3 și 4:

„Prezbiterul, către preaiubitul Gaiu, pe care-l iubesc în adevăr.

A fost o mare bucurie pentru mine, când au venit frații și au mărturisit că ești credincios adevărului, și că umbli în adevăr.

Eu n-am bucurie mai mare să aud despre copiii mei că umblă în adevăr.”

Vreau să vorbesc puțin despre eclipsă, pentru că mi se pun o mulțime de întrebări. Ori de câte ori are loc un eveniment ca acesta, sunt întrebări și speculații. Unii mi-au menționat diferite lucruri, dar eu nu le-am acordat prea multă atenție.

Astfel, am intrat pe internet și când m-am uitat, am fost uimit să văd că sunt o mulțime de clipuri video și imagini, arătând cum Pământul explodează, sau nori ca o ciupercă și toate celelalte lucruri, și m-am gândit: „Oh, Dumnezeul meu! Există „Clickbait” (momeală pentru clic-uri), peste tot, încercând să-i determine pe oameni să facă clic, clic, clic. Dar Îi mulțumesc lui Dumnezeu că ne-a dat un Cuvânt și că putem rămâne concentrați pe Cuvântul lui Dumnezeu, și rămânem concentrați pe Mesaj.

Vreau să vorbesc câteva minute despre evenimentele astronomice, deoarece știm că fratele Branham a spus că Dumnezeu mărturisește în Cer, mai înainte de a face ceva pe pământ. Deci, noi știm că este absolut adevărat. Problema este că nu există aici un profet care să ne spună: „Aceasta este egală cu aceea.” Acolo avem probleme, și acolo apar speculațiile; și eu cred că sunt foarte periculoase, dar numai cu privire la aceasta.

Astfel, ca să vedem adevărul, m-am întors în urmă, din anul 1962, până la începutul anului 1963, iar fratele Branham a stabilit un model, și este atât de minunat!

Noi știm că anul 1962, a fost un an foarte important pentru profet, pentru că în primăvară, a predicat Mesajul „Cuvântul vorbit este Sămânța Originală,” apoi a predicat „Etapa actuală a slujbei mele,” iar la sfârșitul anului 1962, a primit o serie de șase vise, care i-au fost date. Apoi, i-a fost ruptă poarta, ceea ce l-a făcut să înțeleagă că trebuia să meargă spre Vest. Toate acestea l-au adus în anul 1963 când a avut vizita îngerilor, a primit în mână Sabia; deci, a fost un moment cheie, și acolo s-a întâmplat ceva în ceruri.

În mesajul Oare nu te trimit Eu?, fratele Branham a spus:

„Cum a fost în zilele Sodomei, aidoma va fi la venirea Fiului omului.” Este timpul serii. Unde este Dumnezeu? Dacă Dumnezeu este cu noi, unde sunt minunile? Evrei 13.8, spune: „Isus Hristos este același ieri, azi și în veci.” Credeți aceasta?”

Apoi s-a rugat și a spus: „Haideți să ne plecăm capetele. Tată ceresc, aici se află un grup minunat de oameni, și s-ar putea să nu mai am prilejul să le vorbesc din nou sau să-i mai întâlnesc. Oh, Dumnezeule, s-ar putea să nu mai vedem dimineața. Știința încearcă să ne spună că vor cădea cinci stele în același timp. Ei spun că din cauza aceasta, toată partea aceasta a lumii continentale, va îngheța. Aici, în Phoenix, au fost ploi torențiale și vreme rea, cum nu am mai văzut.

Unii spun că cele cinci stele se mișcă împreună acolo, în spațiu; în timp ce alții spun că Pământul va exploda ca un pepene verde. Noi nu credem aceasta, Doamne, pentru că trebuie să urmeze un Mileniu. Unii spun că vor avea loc cutremure, care vor scufunda casele; alții spun că în zilele următoare se vor ridica valuri uriașe până la trei sute de picioare în aer. Lumile tremură. Acolo vor fi semne înfricoșătoare. Tu ai spus: „În ultimele zile vor fi semne în ceruri și jos pe pământ, foc și stâlpi de foc, fum, cutremure în diferite locuri, vremuri tulburi, neînțelegeri între națiuni și inimile oamenilor vor ceda de frică.

Dar Tu le-ai spus aleșilor Tăi din acele zile: „Ridicați-vă capetele, pentru că Răscumpărarea voastră este aproape.”

Deci, fratele Branham privește la aceasta. Oh, sunt o mulțime de noutăți cu privire la aceste alinieri; și aici, el vorbea despre cinci stele, dar mai târziu, a spus că este alinierea a cinci planete și s-a referit la câteva Scripturi. Să ne uităm și noi la ele împreună.

Luca 21.10-11:

„Apoi”, le-a zis El, „un neam se va scula împotriva altui neam, și o împărăție împotriva altei împărății.

Pe alocurea vor fi mari cutremure de pământ, foamete și ciume; vor fi arătări înspăimântătoare, și semne mari în cer.”

Să coborâm la versetul 25-28:

„Vor fi semne în soare, în lună și în stele. Și pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor ști ce să facă la auzul vuietului mării și al valurilor;

oamenii își vor da sufletul de groază, în așteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerului vor fi clătinate.

Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere și slavă mare.

Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitați în sus și să vă ridicați capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.”

Pentru noi nu este neliniște și frică, ci este o mare așteptare, pentru că știm în ce zi trăim și știm pentru că Cuvântul S-a împlinit. Aceasta a fost în ianuarie 1962, iar în patru februarie, în mesajul Comuniune, profetul a spus:

„Noi vedem că astronomii prevăd că undeva, la începutul lunii sau în prima parte a lunii, începând cu data de doi sau cinci sau undeva de-a lungul acestei luni, astronomii indieni prezic că lumea va exploda în bucăți, iar ziarele americane își bat joc de aceasta.

Eu cred că lumea va exploda în bucăți, dar spun că este greșit să ne batem joc de aceasta, pentru că ceva se pregătește să se întâmple într-una din aceste zile; ceva asemănător cu aceasta, când cele cinci planete: Marte, Jupiter, Venus, și așa mai departe, vin în…Ele nu au făcut-o niciodată. Oh, ei susțin că poate acum douăzeci și cinci de mii de ani, dar cine a fost Acolo ca să știe aceasta?

Eu prezic că aceasta are o aplicație spirituală; eu cred că este venirea lui Dumnezeu; că marile descoperiri ale Cuvântului vor fi deschise în acest timp. Amintiți-vă că ei susțin că trei stele au venit pe orbitele lor (s-au aliniat), când S-a născut Isus. Și acestea sunt cinci, iar „cinci”, este numărul harului. Trei, este numărul perfecțiunii, iar cinci, este numărul harului.”

Deci, fratele Branham a privit la această venire (aliniere), în lunile ianuarie și februarie ale anului 1962, iar noi știm că, conform Geneza 1, stelele au fost date ca semne pentru anotimpuri, zile și ani.

Fratele Branham ne-a spus că prima Biblie a fost scrisă în cer. Apoi, el a predicat „Cuvântul vorbit este Sămânța Originală”, iar următorul mesaj pe care l-a predicat, a fost Semnul Seminței timpului de sfârșit, unde a spus:

„Trei este numărul perfecțiunii. Noi știm aceasta. În numerologia Sa, trei este numărul lui Dumnezeu. Dumnezeu este cunoscut după numerele Lui: trei, este perfecțiunea; șapte, este închinarea; douăzeci și patru, este închinarea; și patruzeci, este ispita; cincizeci, este Cincizecimea, Jubileul, și așa mai departe. Toate numerele Sale, numerele lui Dumnezeu sunt desăvârșite, sunt perfecte. Acum, trei, este numărul perfecțiunii…” (Acum ascultați cu atenție): „…Când S-a născut Pruncul Hristos, trei stele s-au dus împreună și au făcut o singură stea a dimineții, care arăta venirea Pruncului Hristos, a Celui Perfect.

Acum, ce s-a întâmplat? Noi vedem cum ziarele vuiesc, la televizor, în toate națiunile, că cinci stele s-au aliniat cu lumea (Pământul). Ce înseamnă „cinci?” Numărul harului. De fiecare dată când acele stele vin împreună, se întâmplă ceva pe pământ. Ce s-a întâmplat? Cinci stele au căzut înăuntru, care a fost o introducere, pentru ce? Priviți doar, ce s-a întâmplat de atunci? Germania aproape că a fost ștearsă de pe hartă. Unii dintre magi au spus că lumea va exploda ca un pepene verde. Toate lucrurile neplăcute profețite de ei pentru zilele din urmă.

Priviți ce s-a întâmplat. Zilele trecute Anglia a avut o furtună care a distrus șaptezeci de mii de case, într-o zi. Peste tot este strâmtorare. California, Los Angeles, spălate de Ocean. Ce este aceasta? Începutul durerilor. Cutremurele s-au înmulțit peste tot. Ce este aceasta? S-au aliniat cinci stele. Harul! Harul lui Dumnezeu!

Ce s-a întâmplat? O Biserică nou nouță! Aleluia! O Mireasă copilă, peste care Dumnezeu a început să reverse Puterea Lui. Ea, ia formă: o Mireasă pentru acest Mire. Aceste trei stele au arătat desăvârșirea Tatălui ceresc, cele trei descoperiri ale Sale devenind Una printre noi, pe pământ; slujbele lui Dumnezeu devenind o singură slujbă. Ce s-a întâmplat acum? Este Biserica Dumnezeului celui viu, care se adună sub Cuvântul lui Dumnezeu, iar Cerul astronomic anunță apariția Ei.”

Laudă lui Dumnezeu! Știți, dacă nu ar fi existat un profet pe pământ, noi nu am fi putut ajunge la această concluzie. Am fi putut specula și ghici, dar prin harul lui Dumnezeu, El a avut aici un profet, care a putut spune: „Aceasta este aceea.”

Eu Îi sunt atât de recunoscător, pentru că putem privi la toate acestea, și să spunem: „Aceasta este aceea!” Dar fără acest profet în scenă, cine are autoritatea să spună: „Aceasta înseamnă aceea?”

Toată lumea încearcă, și fiecare profet denominațional are o profeție cu privire la ceea ce se întâmplă, dar fratele Branham a spus: „Ei nu ar trebui să-și bată joc de aceasta, pentru că înseamnă ceva.” Și eu spun același lucru: „Înseamnă ceva!” Dar ce înseamnă aceasta? Nu știu. Eu nu știu ce înseamnă și nici nu vreau să speculez.

Să mergem la Ieremia 10.1-2:

„Ascultați Cuvântul pe care vi-l vorbește Domnul, casă a lui Israel!

 „Așa vorbește Domnul: „Nu vă luați după felul deșert de viețuire al Neamurilor; și nu vă temeți de semnele cerului, pentru că Neamurile se tem de ele.”

Așadar, acestea nu trebuie să ne sperie, să ne tulbure sau să ne îngrijoreze, pentru că în Dumnezeu nu s-a schimbat nimic. Ceasul Lui ticăie! El nu este luat prin surprindere, El știe exact ce înseamnă, pentru că El a făcut cerurile la început și ele declară slava Lui. El știe ce face, dar noi nu trebuie să știm. Noi nu trebuie să știm, pentru că tot ceea ce trebuie să știm, ne-a fost dat în Mesaj. Totul!

Vă pun o întrebare… Voi puteți spune: „Ei bine, fratele Branham a arătat spre cinci stele aliniate și a spus că atunci când a venit Isus, s-au aliniat trei stele.”

Acum, cinci stele aliniate înseamnă apariția Miresei. Eu Îi mulțumesc lui Dumnezeu, pentru această descoperire. Mă bucur pentru că un profet a putut arăta aceasta. Este atât de captivant și încurajator, dar adevărul este că, dacă profetul nu ar fi subliniat aceasta, tu nu ai fi știut niciodată. Totuși, aceasta nu ar fi schimbat nimic. Mireasa ar fi apărut în continuare; Mesajul ar fi fost încă deschis; El Și-ar fi chemat Mireasa împreună în continuare; voi ați crede Mesajul în continuare. Nu s-ar fi schimbat nimic, indiferent dacă ați fi știut aceasta sau, nu.

Dacă nu ai fi știut niciodată ce înseamnă acele cinci Planete, nu s-ar schimba nimic în Programul lui Dumnezeu. Adevărul este că nu trebuie să știm. Dumnezeu a venit, Și-a deschis Cuvântul și ne-a dat descoperirea Cuvântului de care avem nevoie. Tot ce avem nevoie ne-a fost dat în Mesaj.

Așadar, noi trebuie să ne păzim de aceste speculații și de lucruri de felul acesta. Pot spune aceasta, pentru că am fost vinovat că am făcut aceasta de multe ori. Sper că acum mi-am învățat lecția, pentru că am căzut de mai multe ori pradă acestei capcane.

Se întâmplă lucruri, tu le cauți, apoi rulezi numerele, rulezi datele și le împletești împreună, apoi zici că fratele Branham a spus aceasta; și la sfârșit, ce înseamnă? Care este concluzia la sfârșitul tuturor?

Tocmai am reflectat, m-am gândit și îmi amintesc că, aproximativ acum douăzeci de ani, a fost o aliniere a șapte Planete. Nu știu dacă vă amintiți, dar mulți au predicat despre alinierea celor șapte Planete. Cele șapte Planete s-au aliniat, și au trecut aproximativ douăzeci de ani de atunci. Nimeni nu a știut ce înseamnă, dar au existat tot felul de păreri. „Ar putea fi aceasta.” „Poate arăta sfârșitul celor șapte epoci ale Bisericii.” Dar, de când s-a spus și s-a făcut totul, au trecut douăzeci de ani de atunci. Și ce a însemnat, de fapt? Eu încă nu știu.

Îmi amintesc că, atunci când era în desfășurare războiul din Golf, războiul din Irak, și Sadam Hussein credea că este un descendent al lui Nebucadnețar și avea de gând să restaureze vechea împărăție babiloniană, dintr-o dată, au ieșit la iveală tot felul de lucruri: că acesta este sfârșitul și ei vor mărșălui peste Eufrat; că este învierea Babilonului. Aceasta a fost predicat. Nu dau vina pe nimeni, pentru că și eu aș fi făcut același lucru. Arăta atât de mult că așa este, și Scripturi erau atașate la aceasta; dar, iată-ne treizeci de ani, sau cam așa ceva, mai târziu; sau poate douăzeci și ceva de ani mai târziu, și ce a însemnat, de fapt, aceasta? Ce a însemnat? Eu nu știu. A avut vreo semnificație? Da! Afectează încă lucrurile, astăzi? Da! Totul funcționează în secvența timpului de sfârșit? Da! Are de-a face cu timpul sfârșitului? Da, absolut! Dar ce anume înseamnă, eu nu știu.

Unul dintre motivele pentru care am vrut să împărtășesc aceasta cu voi, este pentru că sper că ne putem maturiza, și mă pot maturiza.

Nu știu dacă vă amintiți, dar acum câțiva ani, am avut o serie de patru Luni sângerii, și toate patru au avut loc cu ocazia unor sărbători evreiești, iar eu am venit și am ținut o predică despre aceasta; am arătat datele și toate acestea, și am legat totul împreună. Eu am fost atât de sigur că aceea însemna că va veni ceva mare; și cred că va veni ceva mare; cred că însemna ceva, dar ce însemna, de fapt? Patru sau cinci ani mai târziu, noi suntem aici, deci, ce a fost aceasta? Trebuie să spun că, nu știu. Dar încă cred că a fost ceva important; încă cred că ceva a avut de-a face cu Pământul. Probabil, ceva a avut de-a face cu evreii; a avut de-a face cu Răscumpărarea; a avut de-a face cu sfârșitul Timpului; a avut de-a face cu succesiunea evenimentelor, cu sfârșitul.

Eu cred toate acestea, dar nu pot spune că a fost un eveniment anume, sau că a însemnat aceea, sau că, „Aceasta a fost din cauză că…”

Profetul lui Dumnezeu a putut face acest lucru, și dacă el ar fi aici, Dumnezeu i-ar descoperi și ar putea spune: „Aceasta înseamnă aceea,” și ar fi absolut corect. Dar eu nu pot face aceasta.

Până astăzi îmi pare rău și regret că am venit și am predicat…Nu că am predicat ceva greșit, dar ceea ce am făcut, este că am construit o anticipare, și toți ne-am uitat și am proiectat ceva mare, și în cele din urmă totul s-a stins. Este ca și cum ai aprinde o petardă și vezi cum coboară sfârâind, și coboară, coboară, iar tu aștepți să facă „Bum,” dar unde este „Bum-ul” așteptat? Astfel, noi trebuie să învățăm unele din aceste lecții. Pe unele din aceste lecții trebuie să le învăț și eu. Pot spune doar că îmi pare rău pentru voi toți. Îmi pare rău că trebuie să-mi suportați pregătirea pentru maturitate; nu știu cum altfel să ajung la maturitate și să am experiență, fără să am experiență și să fac greșeli. Nu știu cum s-o fac, așa că, îmi pare foarte rău.

Voi sunteți oameni minunați și ați fost buni cu mine, chiar prin toate acestea. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Vă iubesc!

Noi trebuie să creștem împreună, și trebuie să încetăm să urmărim diferite lucruri și să facem speculații.

Iată adevărata problemă pe care o am cu privire la speculații, și mi-am notat-o, ca să nu uit.

Când afirmăm că un eveniment este egal cu un lucru din Scriptură, sau că se întâmplă lucrul „acesta,” problema este că atunci când facem aceasta, noi începem s-o credem: „Eu cred că acest eveniment este egal cu această Scriptură.” Deci, este în ordine cât timp este corect, dar dacă se dovedește că nu este corect, pentru că Dumnezeu are o împlinire diferită a acelei Scripturi, sau pentru că fratele Branham a spus altceva, atunci ceea ce am spus, este speculația mea. Ea mă va atașa pe mine sau pe altcineva de acest eveniment, ca împlinire, când, de fapt, alt eveniment este împlinirea. Iar când va veni acel eveniment, eu nu-l voi crede. Prin urmare, speculația mea a condus la necredință, pentru că, atunci când Dumnezeu o face să se întâmple, și este Dumnezeu, eu nu cred aceasta, pentru că am acceptat deja altceva ca fiind împlinirea.

Să luăm ca exemplu, venirea profetului Ilie din Maleahi 4. Câți dintre voi credeți că ați fost martori la venirea lui Maleahi, la venirea profetului din Maleahi 4? „Amin!”

„El va veni înaintea zilei celei mari a Domnului și va întoarce inimile părinților spre copii și ale copiilor spre părinți.”

Noi credem că aceasta s-a împlinit în slujba fratelui Branham, și din cauza aceasta, eu nu pot să cred în nici o altă împlinire a acestei Scripturi. Indiferent câți oameni vin și indiferent ce fac ei, eu nu-i pot crede pentru că aceasta s-a împlinit deja.

Câți credeți că ați auzit Glasul îngerului al șaptelea? Deci, noi credem deja aceasta; așa că, eu nu pot crede altfel, pentru că eu cred aceasta. Și pentru că este Adevărul care a fost legitimat de Dumnezeu, noi suntem protejați de a crede ceva fals, deoarece am primit Adevărul.

Problema este dacă încep să fac speculații și să presupun diferite lucruri, pentru că atunci îmi voi lua părerea (speculația), și o voi atașa la Scriptură sau la ceva ce a spus fratele Branham. Și dacă îmi mut convingerea și credința la aceasta, care de fapt, nu este împlinirea, speculația mea va duce la necredință când va veni împlinirea. Așadar, este mult mai periculos decât am realizat.

„Eu am crezut că este inofensiv să lansăm lucruri și să speculăm.” Încă ne place să vorbim despre lucruri, să vorbim despre Cuvânt, să ne uităm la evenimentele moderne și la cele actuale, și știm că totul se leagă de Planul lui Dumnezeu, dar speculațiile nu sunt atât de inocente pe cât credeam eu, ci ele au o latură foarte periculoasă.

Este război în Europa? Da. Se luptă Rusia cu Ucraina? Da. Ce înseamnă aceasta? Nu știu. Înseamnă că suntem în timpul sfârșitului? Bineînțeles, dar noi știm deja că suntem acolo. Ce îmi spune aceasta și nu știam deja? Poate că întunecarea soarelui este un semn al Judecății; poate că eclipsa este un semn de Judecată. Este a doua eclipsă într-un ciclu de două eclipse care au traversat națiunea, și a făcut un „X” chiar peste mijlocul națiunii. Poate acolo va cădea bomba; poate este distrugerea Statelor Unite, dar realitatea este că nu avem nevoie să știm aceasta, pentru că un profet mi-a spus deja că Statele Unite vor fi distruse de o bombă atomică. El a spus că aici, va fi doar cenușă, cratere și ruină  de la o coastă la alta.

Deci, eu nu trebuie să interpretez acest semn, pentru că un profet mi-a spus deja că America va fi distrusă. Așadar, dacă înseamnă aceasta, sau nu, este nesemnificativ, pentru că în Mesaj, ni s-a spus deja tot ce trebuie să știm. Deci, noi trebuie doar să rămânem cu Mesajul. Să rămânem cu Mesajul!

Probabil eu sunt cel mai vinovat dintre noi, pentru că am încercat să leg lucrurile împreună și să ne dăm seama ce înseamnă aceasta, ce este.

Voi știți, când Rusia a mers în Ucraina, a mers Rusia după petrol în Ucraina? Poate da, poate nu, eu nu știu. Apoi, despre războiul din Israel: „Israel este în război și înseamnă aceasta; și este legat de această Scriptură.” Poate da, poate nu. Când au intrat în Gaza în  anul 2015, sau în anul 2014, am crezut că aceasta a fost tot. „Aceasta este tot, a început…” Și iată-ne câțiva ani mai târziu, când au mers și au luat Ierusalimul în războiul de Yom Kippur, sau în războiul din anul 1967. Deci, ei s-au dus și au luat Ierusalimul, și „Acum, Israel s-a întors la Ierusalim. Totul s-a terminat!” Aceasta a fost în anul 1967.

Vedeți, toate aceste lucruri înseamnă ceva și toate au de-a face cu timpul sfârșitului; totul are de-a face cu Dumnezeu care Își duce Planul mai departe. Dar cum am putea interpreta noi aceasta fără un profet în scenă? Cum vom putea spune: „Aceasta este aceea?” Și dacă spunem: „Aceasta este aceea,” s-ar putea să nu avem îndrăzneala să spunem direct că „Aceasta este aceea,” dar vom spune: „Arată cam așa, și mă gândesc că ar putea fi așa, și mă gândesc că…”

Dar, dacă luăm gândirea cuiva și ne învârtim în jurul aceluia, nici nu ne dăm seama cât este de periculos. S-ar putea ca mai târziu, să sărim din aceasta și să spunem: „Nu, nu a fost corect.” Dar dacă am convins pe altcineva să creadă aceasta? De aceea, îmi pare mai rău ca oricând că am mers odată pe calea aceasta, și spun: „Dumnezeule, iartă-mă, și ajută-mă!”

Câți vă amintiți că, acum vreo doi ani, Venus și Jupiter au avut convergența cea mai apropiată? Ele au venit timp de zeci de mii de ani, și unde s-au unit? Ele s-au unit în semnul pântecului Fecioarei, chiar acolo unde ar fi putut să fie pântecul ei, semnul pântecului Fecioarei. Voi o aveți pe Venus, regina cerului, și pe Jupiter, regele Planetei care au venit împreună în pântecele Fecioarei. Oh, Dumnezeule! Vreau să spun că este extraordinar! Tu ai putea predica doar despre aceasta.

Dar pe pământ, ce a însemnat, de fapt, aceasta? Care a fost evenimentul pe care l-a declanșat? Ce s-a întâmplat? Ei bine, aceasta arată că Împăratul și Împărăteasa se adună împreună, și ei vin împreună în Fecioară. Noi știm deja aceasta, de aceea suntem atât de entuziasmați, pentru că profetul ne-a spus deja că aceasta se întâmplă în acest timp al sfârșitului.

Așadar, eu nu aveam nevoie să știu aceasta; eu știam aceasta; o știam deja. Noi știm deja că sunt vremurile sfârșitului, pentru că Daniel a cerut să înțeleagă viziunea pe care nu a înțeles-o, dar Dumnezeu i-a spus: „Du-te pe drumul tău, Daniel, căci acest lucru este pecetluit până la timpul sfârșitului.” Acum, acea viziune a fost desigilată prin lucrarea lui Maleahi 4 și Apocalipsa 10.7. Taina a fost desigilată, iar desigilarea Tainei marchează timpul sfârșitului.

Deci, noi știm că acesta este sfârșitului Timpului, înainte de a avea loc orice cataclism. „Dar, frate Chad, aceasta arată că urmează judecăți.” Eu știam că vor veni judecăți când fratele Branham a aruncat o piatră în aer. Aceasta a declanșat un vârtej care a trecut pe Coasta de Vest, care aproape că  a căzut în Ocean. El a spus: „Judecățile au început pe pământ.”

Fratele Branham a spus că harul a fost respins, și atunci am știut că intrăm într-un ciclu de judecăți. Necazurile începuseră să se îndrepte spre perioada de Necaz.

Eu nu aveam nevoie ca stelele să se alinieze pentru a-mi spune aceasta; eu nu aveam nevoie de Planete, nu aveam nevoie de eclipse; eu nu aveam nevoie de toate acestea, pentru că Dumnezeu ne-a arătat deja toate acestea printr-o slujbă profetică, legând-o de Cuvântul care ne arată ziua în care trăim.

Deci, noi știm că este timpul sfârșitului; știm că este timpul pentru cutremure, inundații, incendii, epidemii și război între națiuni. Noi știm deja aceasta, pentru că suntem în timpul sfârșitului. Corect? Așa că, nici unul din aceste lucruri nu schimbă ceea ce știm. De aceea, ne uităm la toate acestea și spunem: „Slavă lui Dumnezeu!”

Dumnezeu a scris prima Sa Biblie, în Cer; a doua Biblie, El a scris-o în Piramidă; și a treia Biblie, El a scris-O. Și de pe această Biblie pe care a scris-O, El a scos Pecețile ca s-O putem înțelege. Astfel, eu nu ar trebui să încerc să înțeleg stelele; nu ar trebui să înțeleg Piramida, ci ar trebui să înțeleg Cuvântul pe care El L-a scris, și de pe care El a luat Pecețile, pentru ca El să poată fi înțeles. Celelalte sunt încă puțin în întuneric.

Știți ce mi-aș dori? Mi-aș dori ca profetul lui Dumnezeu să vină aici și să ne spună ce urmează să se întâmple mâine, și ce înseamnă aceasta. Și dacă ar face-o, aș spune: „Amin!” El ne-ar arăta aceasta în Cuvânt, ar fi dovedit prin împlinire, iar noi am spune: „Laudă lui Dumnezeu!”, pentru că un profet este printre noi.

În ce mă privește, eu spun: Doamne, ajută-mă! Eu nu vreau să merg pe calea aceea. Am făcut-o, am făcut-o iar și iar, dar pur și simplu, nu mai vreau s-o fac din nou. Laudă lui Dumnezeu! Dumnezeu este bun! Eu cred că ajungem la maturitate, și sper că suntem.

În mesajul Întrebări și Răspunsuri la Peceți, fratele Branham a spus…Aceasta s-a întâmplat după ce a predicat șase din cele șapte Peceți. Ascultați ce a spus:

„Acum, luați sfatul meu, ca frate al vostru. Nu puneți propria voastră interpretare la nimic. Doar mergeți înainte și trăiți o viață creștină bună, pentru că vă veți îndepărta de lucrul real doar când faceți aceasta. Înțelegeți? Vă veți îndepărta din nou de lucrul acesta.

Voi toți sunteți conștienți și știți că se întâmplă ceva misterios, și se întâmplă, iar eu știu ce este aceasta. Acum, nu eu spun aceasta. Harul lui Dumnezeu mă face să știu ce este aceasta. Este ceva extraordinar și a dispărut chiar acum. Și nu există nici o cale în lume s-o vedeți. Eu…Dar, așa să mă ajute, cu această Biblie în mână, eu știu ce este aceasta. Vi s-a spus înainte, așa că, nu încercați să-i dați vreo interpretare, ci doar credeți-mă, ca frate al vostru. Noi trăim într-un ceas măreț; noi trăim într-un timp în care…Păi, noi suntem…

Ei bine, doar fiți foarte smeriți. Fiți un creștin și încercați să trăiți pentru Dumnezeu. Trăiți cinstit cu aproapele vostru și iubiți-i pe cei care nu vă iubesc. Nu încercați să faceți vreun…Vedeți? Voi faceți, voi doar faceți din aceasta ceva misterios și încurcați Programul real al lui Dumnezeu. Înțelegeți?”

Când fratele Branham a ajuns la Peceți, la deschiderea Peceții a șaptea, a spus:

„Nu încercați să interpretați nimic; nu încercați să vă dați seama de nimic.”

Dar iată ce instrucțiuni a dat:

„Fiți cu adevărat smeriți! Fiți creștini, încercați să trăiți pentru Dumnezeu; trăiți cinstit cu semenii voștri, și iubiți-i pe cei care nu vă iubesc.”

Așadar, mi s-a dat o sarcină de îndeplinit. Aceasta este sarcina mea și o dată ce o voi termina, voi începe să-mi dau seama de orice altceva. Dar eu nu am îndeplinit încă această sarcină; nu am ajuns la capătul umilinței față de Dumnezeu, a trăirii cinstite cu semenii mei, și la a-i iubi pe cei care nu mă iubesc. Eu nu am perfecționat încă acea fază, așa că nu pot trece la următoarea în care să încep să fac anticipări și interpretări și să vin cu propria mea înțelegere. Eu încă încerc să fac ceea ce mi-a spus profetul să fac.

Pe parcurs, Dumnezeu Și-a deschis Cuvântul pentru noi, într-un chip minunat, și continuă să-L deschidă, aducând descoperire după descoperire, după descoperire. Dar descoperirea este ceea ce ne-a spus deja fratele Branham; este întotdeauna ceea ce ne-a spus deja; întotdeauna este ceva care este deja în Mesaj, doar că noi am fost orbi la aceasta. Dar Dumnezeu continuă să o decojească și s-o decojească, iar noi mergem din ce în ce mai adânc în descoperire. Dar noi nu interpretăm nimic, pentru că El o interpretează, El o aduce la împlinire; El o face să se întâmple.

Eu nu trebuie să interpretez un eveniment astronomic, pentru că chiar dacă îl interpretez sau nu, nu este nici o diferență, pentru că oricum se va întâmpla pe acest pământ.

„Fratele Branham a spus că noi trebuie să știm ce se întâmplă.” Dar noi știm ce se întâmplă. „Dar, există o conspirație.” Da, există o conspirație. Cine stă în spatele tuturor? Biserica catolică. Cu ce are de-a face aceasta? Cu banii și puterea. Dar noi știm că întregul sistem se prăbușește.

Dumnezeu ne-a spus toate acestea; ne-a spus cine are aurul, cine are obligațiunile de hârtie, și eu nu am nevoie de o teorie a conspirației, pentru că eu am fost adus în cea mai mare conspirație, care se întâmplă. Eu știu ce se întâmplă.

„Dar cum se va întâmpla?” Nu știu! „Cum va arăta?” Nu știu! „Ce eveniment de știri vă va anunța ce este aceasta?” Nu știu! Eu știu doar că se întâmplă, și aceasta nu are oricum nimic de-a face cu mine, pentru că înainte ca să intre în acțiune în toată plinătatea, eu voi fi plecat de aici.

Deci, eu știu deja. „Dar nu trebuie să fim pregătiți dinainte? Cum mă voi pregăti? Ce trebuie să fac? Să cumpăr combustibil? Să iau un generator de curent suplimentar?” Aceasta este auto-conservare; aceasta este încercarea mea de a mă proteja singur, când am un Tată ceresc, și sunt căsătorit cu un Mire care poate avea grijă de mine, și îmi poate oferi tot ce am nevoie. Tot ce am nevoie, îmi este oferit de El; El mi-a dat tot ce am avut nevoie. El începe să ne arate cât este de îndurător cu noi, pentru că, chiar a început să ne arate o asigurare supranaturală prin Cuvântul vorbit, așa cum este regizat de Dumnezeu.

Nu eu trebuie să am grijă de mine, pentru că orice am nevoie de la Tatăl meu ceresc, îmi va da Mirele meu. Nu trebuie să-mi dau eu seama dacă trebuie să țin lingouri de aur la subsol, și banii de hârtie nu vor avea nici o valoare.

„Nu vreau să mă urmărească nimeni pe internet, și am nevoie de combustibil; am nevoie de un generator; am nevoie să mă aprovizionez cu mâncare pentru cel puțin un an.” Sincer, când totul se destramă, cine mai vrea să fie aici? De ce vrei să-ți salvezi viața și să stai în buncărul tău? De ce să ne salvăm? De ce să ne pregătim? Și pentru ce ne pregătim? Nu știu…

Doamne, ajută-ne! Eu nu vreau să complic ceea ce ne-a dat Dumnezeu; eu nu vreau să adaug, pentru că sunt atât de multe feluri de a adăuga sau de a scoate. Aceasta nu înseamnă neapărat că adaugi cuvinte și schimbi Scriptura sau citatul. Voi puteți citi corect citatul, dar puteți adăuga sau scoate felul în care îl folosiți.

Noi știm aceasta și nu vrem să hibridăm Cuvântul; niciunul dintre noi nu vrea să hibridăm Cuvântul. Eu cred că nimeni care Îl iubește pe Dumnezeu, nu vrea să hibrideze Cuvântul. Dar știți, aceasta este părerea mea personală. O spun din inima mea.

Eu cred că există multe feluri de a hibrida Cuvântul. Astfel, dacă manipulez acest Cuvânt, pentru a se potrivi cu propria mea dorință și încerc să-mi ating propriul  meu scop, s-ar putea să-L citez corect, dar L-am folosit greșit. L-am folosit pentru mine; L-am folosit în scop egoist; L-am folosit din mândrie; L-am folosit din invidie și din poftă. Poate nu Îl citez greșit, dar L-am folosit greșit și am adus duhul greșit. Noi putem hibrida Cuvântul nu doar schimbând Cuvântul, ci atașând duhul greșit la Cuvânt.

Eu vreau ca Dumnezeu să aibă control absolut în viața mea, și să nu mai fiu eu, ci să fie El, de aceea eu nu vreau să mă amestec în aceasta. Acesta este cel mai greu lucru… Noi putem spune tot timpul că este cel mai greu lucru din lume să nu-l faci.

Așadar, noi avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu! Avem nevoie de Duhul lui Dumnezeu!

Să mergem la Geneza 3.4-6:

„Atunci șarpele a zis femeii: „Hotărât, că nu veți muri:

dar Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii, și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul.”

Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat, și plăcut de privit, și că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, și a mâncat; a dat și bărbatului ei, care era lângă ea, și bărbatul a mâncat și el.”

Fratele Branham a spus:

„Satan, acest înșelător a vorbit în Matei 24.24, atât de înșelător. Acum, noi aflăm că prin programul său evanghelic de cunoaștere, de educație mai bună, etică și civilizație, și așa mai departe, a vrăjit oamenii care vor să-L slujească pe Dumnezeu, ca să-i creadă minciuna. Eva nu a vrut să facă aceasta, dar el i-a arătat că în aceasta era mai multă înțelepciune. Ea nu știa, dar voia să știe; ea nu înțelegea, dar a vrut să înțeleagă. Dumnezeu i-a spus să nu încerce să înțeleagă.

Cum pot înțelege eu oricare din aceste lucruri? Eu nu le pot înțelege, dar le cred. Eu nu trebuie să le înțeleg. Dumnezeu este credință, nu înțelegere. Noi doar credem ce a spus El.”

Aceasta este tot. Aceasta a fost ispita din grădină. De la bun început, ispita este să-ți dai seama, ispita este să înțelegi. Eva nu a știut, dar a vrut să știe; ea nu a înțeles, dar a vrut să înțeleagă. Și ce a trebuit să facă diavolul? Eu mă întorc și meditez la aceasta, pentru că uneori, lucrurile cele mai simple, sunt cele mai profunde, iar Dumnezeu ne-a arătat că ceea ce s-a întâmplat în Geneza, a fost cu privire la Sămânță, și totul va veni din acea Sămânță, până când va ajunge să dea roade depline în Apocalipsa.

Așadar, totul a început aici, în Geneza. În Geneza, Dumnezeu l-a avut pe fiul Său și pe soția fiului Său, în Eden, în plăcere, în grădina Edenului, împrejmuiți de un Zid, Cuvântul. „Grădină” înseamnă „împrejmuire”. Deci, Dumnezeu i-a împrejmuit cu Cuvântul Său, astfel ei au fost protejați în acel loc sigur. Lor li s-a dat Cuvântul și ei trebuiau să stea după El, când li s-a spus să nu mănânce din acel pom. Dar, șarpele care era uns de diavolul, a venit și a început să-i vorbească Evei. Noi știm că, la momentul acela, ea nu se numea Eva, ci era „femeia”, pentru că numele „Eva”, i s-a dat după cădere. Dar în acel moment, numele ei era „Adam.” Ea era femeie, acesta era titlul ei, dar numele ei era, Adam.

 În acel moment, ea nu avea nevoie de nimic, nu-i trebuia nimic. Ea trăia în perfecțiune, avea un trup perfect care nu putea muri; ea a fost făcută perfectă în frumusețe. Fratele Branham a spus că ea era frumoasă, era cea mai frumoasă femeie, era perfectă. Ea avea dragoste perfectă, armonie perfectă, avea o relație perfectă cu soțul ei; totul era perfect, de aceea ea nu avea nevoie de nimic. Când îi era foame, mânca; când era obosită, dormea; dacă bătea vântul prea tare, îi spunea lui Adam, și Adam muta un pom ca s-o ferească, iar când i-a spus vântului să se oprească, el a stat nemișcat. Acolo nu era nevoie de nimic, ea nu avea nici o nevoie.

Așadar, diavolul nu a putut veni s-o controleze. Singurul fel în care diavolul putea s-o controleze, era că mai întâi, el trebuia să creeze în ea o nevoie. Și când a creat în ea o nevoie, atunci a putut să înceapă s-o controleze prin nevoia ei.

Ascultați, dacă voi nu aveți nevoie de nimic, nimeni nu vă poate manipula. Dacă nu ai nevoie ca cineva să te accepte; dacă nu ai nevoie de popularitate; dacă nu ai nevoie de finanțe; dacă nu ai nevoie de sprijin guvernamental; dacă nu ai nevoie ca toți din jurul tău să-ți spună că ai dreptate; dacă nu ai nevoie de prieteni să-ți ofere siguranță; dacă nu ai nevoie de nimic, atunci nimeni nu poate să te controleze.

Știți de ce nu au putut să-L controleze pe Isus? Pentru că Isus nu avea nevoie de nimic, pentru că El avea un Tată ceresc. El nu avea nevoie de sistemul lor; nu avea nevoie de guvern; nu avea nevoie de prieteni. El nu avea nevoie nici măcar de ucenicii Lui, pentru că toți L-au părăsit, și El a fost bine și fără ei. Isus nu avea nevoie de nimic, pentru că El avea un Tată ceresc.

Femeia din grădină nu avea nevoie de nimic, și cât timp nu avea nevoie de nimic, nu a putut fi manipulată.

Această Mireasă va ajunge în punctul în care se va baza deplin pe Isus Hristos. Eu cred aceasta din toată inima mea. Nu știu de ce va fi nevoie pentru a ne duce acolo, și nu știu cum; eu însumi mă simt departe de acea destinație, dar știu că aceasta este destinația, unde nu putem fi intimidați; nu putem fi speriați; nu putem fi manipulați ca să deviem vreodată de la acest Cuvânt; pentru că Lui I s-a promis că va avea o Mireasă care va trece testul, pentru că este predestinată să-l treacă. Nu pentru că Ea este super puternică; și nu pentru că eu și voi suntem super strălucitori sau super puternici, nu! Aceasta este pentru că Dumnezeu a hotărât că El va avea în această generație, o Mireasă care nu va cădea. Ea nu va cădea așa cum a căzut femeia, cum a căzut Eva; Ea nu va cădea așa cum a căzut prima Biserică, pentru că Dumnezeu a predestinat deja în Planul Său, că va avea o Mireasă care va sta față în față cu aceeași ispită, ca în grădină, dar aceasta nu va cădea, pentru că El i-a dat Cuvântul, și El Însuși a venit să locuiască în Ea.

Așadar, noi trebuie să ajungem să nu avem nevoie de nimic altceva, decât de Hristos. Așa trebuie să fie!

Eu nu am nevoie de biserica mea. Voi ziceți: „Cum poți spune aceasta, frate Chad?” Pentru că fratele Branham a zis că într-o zi, ei vor încuia ușile acestei biserici. Deci, ar fi bine să ajungem la acel loc. „Ei bine, atunci ar trebui să exersez acum și să nu mai vin la biserică.” Aceasta este în afara Cuvântului. Deci, nu intrați înaintea programului!

Nu vă îngrijorați, voi nu trebuie să faceți nimic ca ceva să se întâmple, pentru că se va întâmpla oricum. Nu trebuie s-o faceți voi să se întâmple, și nu trebuie să anticipați ce va face Dumnezeu; stați doar neclintiți, căci se va întâmpla.

Dacă crezi că ești unul dintre „Ei” și că Dumnezeu te-a chemat pentru această zi, atunci El te-a chemat ca pe unul dintre aleșii Săi, și se va întâmpla cu tine, și se va întâmpla în tine. De ce? Pentru că așa a hotărât Dumnezeu.

Deci, diavolul trebuia să creeze mai întâi o nevoie în femeie, și el a creat în ea o dorință. Dar ea nu avea nevoie de nimic. El i-a spus: „Tu vei fi ca Dumnezeu pe Pământ.” Dar ea era deja un dumnezeu. Ea pur și simplu, nu avea cunoștință despre bine și rău, ci cunoștea doar binele.

Astfel, diavolul a început să-i spună: „Există mai mult decât ceea ce ai tu. Dumnezeu știe că în ziua când vei mânca, ți se vor deschide ochii și vei fi ca Dumnezeu, care cunoaște binele și răul.” Dintr-o dată, el i-a oferit mai mult decât avea ea.

Voi știți cât este de extraordinar când cineva îți oferă mai multă descoperire asupra Mesajului!

Și ce se întâmplă cu adevărat? El creează o nevoie în interiorul tău, pentru că ai nevoie de această descoperire pentru a merge în răpire. Ai nevoie de această descoperire.

Știți care este adevărul? Noi avem nevoie de descoperire, și de fiecare dată când Dumnezeu deschide Cuvântul și dă mai multă descoperire, noi avem nevoie de această descoperire, și trebuie să mergem în ea.

Problema este atunci când cineva vine cu o descoperire de care ai nevoie. Și ce se întâmplă? Diavolul creează încă odată în femeie, o nevoie. Vedeți? Aceasta nu spune nimic, dar ceea ce sugerează este că îți lipsește ceva de care ai nevoie. „Eu am…” Sau, „Biserica noastră”, „Tabăra noastră”, sau „Slujba noastră este ce ai tu nevoie.” Și dintr-o dată totul devine o tactică de manipulare, pentru că acum, ai nevoie de ceea ce am eu, și trebuie să treci sub conducerea mea.

Știți care este adevărata descoperire pentru a fi Mireasă? Tot ce ai nevoie, este EL, și EL îți satisface toate nevoile. Dacă ai nevoie de o descoperire pentru a merge mai sus, EL îți va da acea descoperire. Cum ți-o va da EL? Printr-o părtășie, printr-o biserică, prin predicarea Cuvântului, printr-un păstor. Absolut! Toate acestea sunt mecanismele lui Dumnezeu, nu este nimic în neregulă cu acestea, dar EL este Cel care îți dă; Soțul tău este Cel care furnizează aceasta; Dumnezeu este Cel care îți dă tot ce ai nevoie. Este EL, și EL îți dă tot ce ai nevoie.

Așadar, pentru a manipula femeia, el a creat în ea o nevoie: ea avea nevoie să știe ceea ce nu știa. Ea nu știa, dar voia să știe; ea nu a înțeles, dar acum voia să înțeleagă. Și acum, când această nevoie, nevoia de a ști ceva mai mult…Ea avea tot ce avea nevoie, de ce voia mai mult? Dar acea nevoie a început s-o facă să raționeze, și când s-a uitat la pom, a văzut că era bun pentru mâncare, era plăcut la privit, și pomul era de dorit…Și dintr-o dată, ea a început să se uite la acel pom ca și cum nu l-a mai privit niciodată. Ea a analizat pomul: „Arată bine, este plăcut, și el mă poate face mai înțeleaptă.”

Când femeia a analizat pomul cu propriul ei intelect, nu a putut vedea care era problema pomului, și de ce Domnul a spus: „Nu luați din el.” Dumnezeu știa ce era acolo, și știa care era rezultatul final, dar ea nu știa aceasta, așa că a crezut că trebuia să înțeleagă. Dar ea nu trebuia să înțeleagă, ci trebuia doar să asculte, pentru că Dumnezeu i-a asigurat tot ce avea nevoie. Chiar porunca de a nu lua din acel pom, a fost calea oferită de Dumnezeu.

Pentru noi, Dumnezeu ne-a oferit acest Mesaj. El ne-a dat Cuvântul Său, ne-a dat descoperirea; El ne-a dat o inimă să înțelegem, ne-a dat credință, care este un dar cu care să credem; El ne-a dat fiecare lucru de care avem nevoie.

Dumnezeu este Cel care ne-a trimis profetul, noi nu am făcut nimic. Dumnezeu l-a legitimat pe acest profet cu semne și minuni. Dumnezeu a mișcat cerurile și a avut un profet care să spună: „Aceasta înseamnă aceea”, și a legat totul împreună, iar legitimarea a dovedit Prezența Lui. Dumnezeu a făcut toate acestea, noi nu a trebuit să ne asigurăm de nimic.

Când am avut nevoie de Maleahi 4, Dumnezeu ni l-a dăruit! Când am avut nevoie de Apocalipsa 10.7 și de deschiderea Peceților, Dumnezeu ni le-a oferit! Când am avut nevoie de o descoperire mai mare, Dumnezeu ne-a dat-o! Deci, noi nu trebuie să mergem să-L găsim.

„Aceasta înseamnă să nu studiez Mesajul?” Oh, Doamne! Studiază-L, pentru că este Mirele tău; pentru că este dragostea ta; este pasiunea ta. Studiază-L! Soarbe-L și hrănește-te cu El în mod constant.

„Dar nu-ți vei da seama de nimic prin aceasta.” Să nu îndrăznești să crezi aceasta. Cu cât citești mai mult, cu atât vei înțelege mai mult. Cu cât citești mai mult, Dumnezeu poate să te învioreze mai mult, dar dacă nu te miști, El nu te va ajuta. Este nevoie de Dumnezeu.

„Este greșit să citești și să studiezi?” Nu! Citește și studiază în mod constant; fii în Cuvânt; fii în acea atmosferă, în acel mediu; hrănește-te cu El, pentru că aceasta este corect. Hrănește-te cu El, pentru că este adevărat; hrănește-te cu El, pentru că este Cuvântul lui Dumnezeu; hrănește-te cu El, pentru că El este Viața ta! Tu nu te hrănești cu El ca să înțelegi ceva mai bine decât altcineva. Hrăniți-vă cu El, pentru că este Viața, este Viața voastră, este totul pentru noi.

Să mergem la 1Timotei 1.1-7:

„Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru și a Domnului Isus Hristos, nădejdea noastră,

către Timotei, adevăratul meu copil în credință: Har îndurare și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Hristos Isus, Domnul nostru.

După cum te-am rugat la plecarea mea în Macedonia, să rămâi în Efes, ca să poruncești unora să nu învețe pe alții altă învățătură,

și să nu se țină de basme și de înșirări de neamuri, fără sfârșit, care dau naștere mai mult la certuri de vorbe, decât fac să înainteze lucrul lui Dumnezeu, așa fac și acum.

Ținta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun, și dintr-o credință neprefăcută.

Unii, fiindcă s-au depărtat de aceste lucruri, au rătăcit și s-au apucat de flecării.

Ei vor să fie învățători ai Legii, și nu știu nici măcar ce afirmă cu tărie.”

În această Scriptură, Pavel i-a cerut lui Timotei să meargă și să le reamintească unora, „să nu învețe altă învățătură,” și să nu dea atenție basmelor și genealogiilor nesfârșite, care dau naștere, mai degrabă la întrebări, decât la zidirea dumnezeiască, ce este în credință.

Deci, ce ar trebui să facă slujitorii? „Zidirea dumnezeiască, ce este în credință,” pentru că acesta este scopul întregii porunci: „Ținta (scopul), poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-o conștiință bună, și dintr-o credință neprefăcută.” Care este ținta? Care este încheierea poruncii, încheierea Cuvântului, încheierea predicării și scopul a tot? Scopul este să ajungem să iubim.

Ce este Piatra de temelie în statura unui om perfect? Dragostea Agape! Dragostea. Ce construim noi? Și pentru ce? Pentru a iubi. Piatra de temelie a dragostei.

Ce este Dumnezeu? Biblia spune că Dumnezeu este dragoste. Fratele Branham a spus că Isus Hristos este dragostea lui Dumnezeu dăruită omului; El a fost expresia dragostei Lui Dumnezeu, pentru omenire. Deci, Hristos este expresia, este dragostea exprimată a lui Dumnezeu. La ce creștem noi? Noi creștem până la statura lui Isus Hristos, creștem la aceeași Imagine a Lui. Care este ținta? Ținta este dragostea perfectă.

Când fratele Branham a trecut dincolo de cortina Timpului, ne-a spus că, atunci când a ajuns Acolo, Glasul i-a spus: „Numai dragostea perfectă va intra Acolo.”

Deci, care este scopul tuturor? Să-mi dau seama de ceva? Să înțeleg ceva? Nu! Scopul tuturor este să ajungă la statura plinătății lui Hristos; să treacă în Imaginea Iubirii, Persoana Iubirii, Piatra din vârf a iubirii; Piatra de încheiere a iubirii, până vom ajunge cu toții să iubim dintr-o inimă curată, o conștiință bună și o credință neprefăcută.

Cuvântul „neprefăcut” înseamnă „fără prefăcătorie”, „fără ipocrizie.” Tu nu ai falsificat nimic, ești autentic în miezul a ceea ce ești; aceasta este ceea ce ești, și aceasta este ceea ce crezi. De aceea predicare este pentru zidirea credinței, nu este numai ca să cunoști fapte și cifre, ci acele fapte și cifre trebuie să ne îndrepte spre, ce? Spre Hristos! Spre Cuvânt! Spre Mesaj și spre descoperirea timpului de sfârșit, care ne zidește credința să venim în acest loc. La ce? Să iubim dintr-o inimă curată, dintr-o conștiință bună, și dintr-o credință neprefăcută. Celelalte lucruri vor ajunge să fie doar o pierdere de timp, sau mai rău.

Vedeți, dacă iau Mesajul și am propria mea ambiție, încep să atașez citate la ambiția mea; încep să predic din ambiția mea de a realiza ceva, de a dovedi ceva, astfel pun mândria mea în spatele citatelor. Mie nu-mi pasă câte Scripturi stivuiți peste mândrie, pentru că acele citate nu pot acoperi mândria care este dedesubt. Totul este mândrie.

Dacă folosesc Scripturile din cauza invidiei pe care o am pentru cineva, și îmi justific invidia, îmi justific acțiunile, îmi justific frustrarea față de acel cineva, și furia, și adun citate și Scripturi pentru a arăta că am dreptate. Dar nu contează câtă dreptate ai, este invidie.

Tu ai putea fi capabil să dovedești, dar aceasta este exact ceea ce încercau să facă fariseii. Ei erau invidioși pe Isus, pentru că El câștiga popularitate, tot poporul mergea după El, iar ei își pierdeau toată poziția, și din cauza invidiei, ce spune Biblia despre Pilat?

Pilat știa că ei L-au dat pe Isus în mâinile lui din cauza invidiei. Ei nu au făcut-o pentru nimic altceva, ci din cauza invidiei, ei au fost nevoiți să-L închidă și au început să folosească Scripturi: „Nici un profet nu vine din Nazaret,” și au început să lege Scripturi împreună, au început să arate spre preoție și spre tot feluri de lucruri pentru a dovedi că au dreptate și că Isus era greșit. Dar nu a contat câte Scripturi au folosit, și nu a contat nici dacă le-au citat corect. S-ar putea ca, textual, să le fi spus corect, așa cum le-a spus Moise, dar nu a contat, pentru că ceea ce era dedesubt, era invidie. Era invidie, mândrie, ambiție și auto motivare.

Eu spun: Doamne, ajută-mă! Vreau să fie scos tot din mine! Dacă Dumnezeu m-a chemat vreodată să predic Evanghelia, vreau s-o predic în puritatea Ei, nu s-o hibridez cu propria mea ambiție, cu propria mea mândrie, cu propriul meu amestec și potrivire. Eu nu vreau să fac aceasta cu acest Cuvânt scump și glorios, care este atât de prețios și de perfect. Eu nu vreau să-L murdăresc, nu vreau să-L stric, nu vreau să-L prezint într-un fel greșit pentru că mă amestec cu El. Eu vreau să mor pentru mine însumi.

Tu spui: „Ei bine, laudă lui Dumnezeu, pentru că vrei să mori pentru tine însuți.” Eu vreau să mor pentru mine însumi, dar eșuez lamentabil, și în fiecare zi trebuie să-L chem pe Dumnezeu să vină în scenă, și să mă scape de mine însumi.

Eu trebuie să-mi iau timp să-mi judec motivele; eu trebuie să mă opresc din când în când în rugăciune și să spun: „Doamne, arată-mi unde sunt.”

Să mergem la Efeseni 4. Vorbim despre a face un predicator să tremure. Aceasta mă face să tremur, și ar trebui să tremur. Categoric ar trebui să tremur, pentru că, dacă am luat Cuvântul lui Dumnezeu, care este atât de perfect și de prețios, și Îl predau mândriei mele, dacă Îl slujesc pentru un scop propriu și prin propria mea voință, pentru propria mea glorie și înălțare, ce le-am prezentat oamenilor? Le-am prezentat pe Duhul Sfânt, sau le-am prezentat mândria mea?

Eu spun: Doamne, Te rog să ne ajuți! Tot ce putem face noi, este să ne punem pe genunchi și să spunem: Dumnezeule, Te rugăm să ne ajuți! Și cred că El o va face, pentru că va avea o Biserică fără pată și zbârcituri. El va avea o slujbă încincită adevărată; va avea slujitori; va avea oameni și slujbe, va avea o Biserică. El o are; El trebuie s-o aibă, este Cuvântul Său; El trebuie să-Și producă propriul Cuvânt. Deci, ce trebuie să fac eu? Singurul lucru ce-l pot face, este să stau întins pe față și să spun: Doamne, ajută-mă! Salvează-Mă! Ține-mă! Eliberează-mă! Scapă-mă! Oprește-mă! Și orice ai de făcut, Doamne, eu vreau să mă predau Ție!

Efeseni 4.10-16:

„Cel ce S-a pogorât, este chiar Cel care a urcat mult deasupra tuturor cerurilor.

Și El a dat pe unii apostoli; pe alții, profeți; pe alții evangheliști, și pe alții păstori și învățători,

pentru desăvârșirea sfinților, pentru lucrarea de slujire, pentru zidirea Trupului lui Hristos;

până vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoașterii Fiului lui Dumnezeu, la omul desăvârșit, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos;

ca să nu mai fim copii aruncați încoace și încolo, purtați de orice vânt de învățătură prin șiretenia oamenilor, și prin viclenia iscusită prin care pândesc să înșele,

ci vorbind adevărul în dragoste, să creștem în toate în El, care este Capul, Hristos.

Din El, tot trupul bine închegat și strâns legat împreună, prin aportul fiecărei încheieturi, conform lucrării efective, în măsura fiecărei părți, își face creșterea trupului pentru zidirea lui însuși, în dragoste.”

Ce face El? El zidește un Trup chiar în Imaginea lui Isus Hristos. Ce folosește El? El folosește fiecare articulație, și folosește o slujbă încincită.

În versetul 15, el spune: „…ci vorbind adevărul în dragoste.” Pentru mine aceasta este cheia. Ce face această slujbă încincită? Vorbește Adevărul în dragoste! Care este motivația din spatele ei? Dragostea! Ce fel de dragoste? Dragostea Agape! Ce este aceasta? Dumnezeu! Ce va face această dragoste? Îl va lua pe Dumnezeu pe Cuvânt, Îl va duce pe Dumnezeu în spatele administrării propriului Său Cuvânt; totul va fi prin Duhul Sfânt, nu prin duhul unui om.

„Aceasta înseamnă că Dumnezeu nu folosește omul?” Fratele Branham a spus că Dumnezeu este în tine cu temperamentul tău. Dumnezeu folosește acele lucruri, dar aceasta nu poate veni de la om, trebuie să vină de la Dumnezeu, altfel, va fi pătat, va fi corupt, va fi poluat. De aceea omul trebuie să rămână curat; trebuie să  existe o spălare prin Apa Cuvântului, astfel încât să fie o Mireasă fără zbârcitură sau așa ceva.

Așadar, va trebui să fie prin Duhul lui Dumnezeu.

„Noi trebuie să vorbim Adevărul în dragoste.” Nu vorbim Adevărul din invidie; nu vorbim Adevărul din mândrie; nu vorbim Adevărul din ură. Fariseii foloseau unele Scripturi, și Scripturile sunt Adevărul, dar ei au folosit acele Scripturi, pentru că L-au urât pe Hristos. Deci, fariseii au vorbit Adevărul cu ură, și aceasta nu se leagă, nu se potrivește.

Știți, ne gândim la aceasta: „Vorbind Adevărul în dragoste,” și este o afirmație atât de simplă; este atât de ușor să spui Adevărul în dragoste! Acest cuvânt „Dragoste” este „Agape”, dar „Agape” nu înseamnă ceva ce este emoționant. Emoția poate veni cu aceasta, dar nu este motivată de emoție, ci este motivată de descoperire și înțelegere. Dumnezeu este dragoste! Hristos este dragoste! Duhul Sfânt a revărsat dragostea lui Dumnezeu și a adus-o în inimile noastre. „A spune Adevărul în dragoste” înseamnă, „A spune Adevărul cu însuși motivul lui Dumnezeu de a da Cuvântul,” pentru că: „Dumnezeu a iubit atât de mult lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu născut, pentru ca oricine crede în El, să nu fie condamnat, ci să aibă Viață Veșnică.” Este aceasta ceea ce  a spus El?

Versetul următor, spune: „El nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să condamne lumea, ci pentru ca lumea să poată fi mântuită prin El.”

Deci, care este motivul pentru care Dumnezeu L-a trimis pe Isus Hristos? Motivul Său, a fost dragostea și salvarea. Când cineva respinge aceasta, este condamnat deja. Ei sunt condamnați deja pentru că nu L-au primit pe Fiul lui Dumnezeu. Ei sunt deja condamnați.

El nu L-a trimis pe Fiul Său ca să condamne lumea, pentru că ei sunt deja condamnați prin căderea din grădina Edenului; El L-a trimis pe Fiul Său în lume pentru salvare, pentru mântuire. Dragostea L-a trimis pe Isus Hristos. El a fost expresia dragostei lui Dumnezeu. Isus a murit motivat de dragoste. Atunci, cum ar trebui să administrez eu acest Mesaj? Cu același motiv pentru care Dumnezeu L-a dat. Cum ar trebui să-L mărturisesc altora? Cu aceeași motivație pe care a avut-o Dumnezeu ca să-L trimită pe Isus Hristos în lume: ca ei să poată fi mântuiți.

Dar eu am eșuat de atâtea ori, pentru că de multe ori am folosit Cuvântul ca să condamn pe altcineva și să mă justific; căci știu ce spune Biblia și că am dreptate, și cumva eu sunt sfânt dar tu nu ești sfânt, tu ești greșit și ești condamnat. Astfel, am folosit Cuvântul cu un motiv greșit.

Cuvântul era pur, dar inima mea nu era pură, pentru că am vrut să demonstrez că eu am avut dreptate, și ei nu au avut dreptate. Acesta este motivul pentru care a venit Isus în lume? Acesta este motivul pentru care Și-a trimis El Fiul? Acesta este motivul pentru care Dumnezeu ne-a dat Mesajul? Acesta este motivul pentru care a dat o Scrisoare de dragoste la Mireasă? Va exista o Judecată? Categoric! Oricând disprețuiești mila, există o Judecată. Mila refuzată aduce Judecata. Dar nu acesta a fost scopul.

Lumea era deja sub judecată, deci nu trebuia să-L trimită pe El pentru judecată, ci L-a trimis pentru îndurare; dar când ei refuză îndurarea, nu mai rămâne nimic decât judecată.

Deci, pentru a fi martor, motivul meu trebuie să fie dragostea. Trebuie să spun: „Dumnezeule, pune dragoste în inima mea!” Sincer, sunt în punctul în care, dacă Dumnezeu nu-mi dă o dragoste supranaturală pentru o persoană, mai bine tac și nu spun nimic, pentru că am nevoie de motivația potrivită cu Cuvântul pentru a obține rezultate corecte.

Și dacă ei disprețuiesc mila, atunci aceasta este între ei și Dumnezeu. Dar motivul meu trebuie să fie dragostea și mântuirea, pentru că acolo este un suflet care rămâne. Aceasta trebuie să fie întreaga mea viziune. Nu, „Eu am dreptate, tu ești greșit și pot dovedi aceasta cu Biblia; pot să-ți arăt că știu ceva și că eu sunt neprihănit și tu nu ești.” Toate acestea trebuie să moară și să ne întoarcem la o dragoste fundamentală de suflete; la o dorință fundamentală de a spune: „Prietene, este o cale de ieșire din această capcană. Există o cale de mântuire, există o siguranță. Tu poți avea ceea ce a dat Dumnezeu în această zi, din cauza dragostei Lui pentru suflete; nu de condamnare, de auto-slăvire, invidie și ceartă. Ura ta față de biserica catolică, nu justifică atitudinea ta răutăcioasă, când folosești Cuvântul.”

 …Eu am spus de atâtea ori lucruri greșite, și acum realizez unde mă aflu în călătoria mea. Privesc înapoi și spun: „A fost rușinos, și mi-e rușine. Mi-e rușine că am fost motivat de iubirea de sine, și de auto-apărare.”

Când noi vedem Cuvântul ca fiind Isus Hristos, este cel mai prețios lucru din lume pentru noi. Și când cineva Îl respinge, ne întristăm; aceasta ne întristează, și trebuie să ne întristeze pentru că Îl resping pe Domnul meu; dar ei își resping propria lor salvare. Aceasta trebuie să mă întristeze, dar nu ar trebui să mă enerveze. Când mă enervează, este pentru că m-am amestecat pe mine în aceasta.

Știți de câte ori am crezut că apărăm Cuvântul, dar, de fapt, ne apăram reputația noastră? Eu am vrut să scot Sabia mai mult decât oricine. Și ce a fost aceasta? A fost un duh de răzbunare, pentru că am fost jignit. Eu spun: „Doamne, trebuie să ne ajuți!”

Când vine vorba despre aceasta, va fi ceva real, nu va fi nimic bisericesc, nu va fi religios, ci va fi realitate; va fi ceea ce au avut apostolii când au ieșit din camera de sus clătinându-se, și au umblat pe Pământ răspândind Evanghelia. Va fi același lucru, care doar va continua și va încheia Scopul și va trece la descoperirea deplină a Cuvântului. Nu va fi amestecat cu propriile noastre idei, cu propriile noastre ofense, cu propriile noastre răni și complexe, pentru că Dumnezeu ne vindecă de toate acestea, astfel încât să putem sluji Cuvântului cu dragoste.

Dacă nu pot vorbi Cuvântul în dragoste, Doamne, ajută-mă să-mi pun mâna pe gură, apoi să merg și să mă rog până mi se schimbă inima.

Eu cred că unul din cel mai minunat mesaj pe care l-a predicat vreodată fratele Branham, este mesajul „Stând în spărtură.” M-a ajutat de foarte multe ori. Dacă el nu ar fi predicat acest mesaj, „Stând în spărtură,” aș fi plecat deja din slujbă, aș fi încheiat deja, pentru că tot ce putem face noi, este să eșuăm; tot ce putem face, este să greșim. Dar Îi mulțumesc lui Dumnezeu că El i-a arătat profetului că există un lanț de munți care aveau deja succesul și eșecul lui cuprins în ei. El a avut suișuri și coborâșuri, a trecut prin văi, a avut frustrări, a avut totul exprimat în piatră. Sunt atât de recunoscător!

Profetul s-a întors înapoi, și a spus: „Mă voi întoarce. Am încercat să scap. Mă voi întoarce, dar nu pot merge așa cum sunt acum.”

Deși a trebuit să se întoarcă, el nu a putut să meargă așa cum era atunci. El a spus: „Pentru că simt că ei ar fi trebuit să asculte Mesajul.” Deci, în el încă exista o ofensă, încă era rănit, și a spus: „Nu pot să merg, nu pot să mă întorc așa cum mă simt acum. Trebuie să mi se întâmple ceva care să mă schimbe.”

El a spus: „Trebuie să mi se întâmple ceva care să mă schimbe.” Schimbă-mă, Doamne! Eu sunt atât de uimit de mila lui Dumnezeu!

Fratele Branham a predicat și și-a deschis inima. El a spus unde a fost și ce a făcut; unde a fost eșecul lui și de ce a vrut să facă lucrul acela, și că a fost pentru sine. El l-a justificat prin Scripturi, prin modele biblice, dar totul a fost pentru sine. La sfârșit, el s-a pocăit în fața bisericii, s-a pocăit în fața lui Dumnezeu, a mărturisit tot, și a spus: „Mai este ceva de schimbat în mine, nu pot merge așa.”

Și chiar la sfârșitul serviciului, un om a căzut mort chiar în față. Fratele Way a căzut mort, iar fratele Branham, în mijlocul explicării eșecului său, când spunea unde a eșuat în lucrarea în care Dumnezeu l-a corectat, și că va trebui să aibă o schimbare în viața lui, că încă nu este corect, a coborât de la amvon, s-a dus, și-a pus mâinile pe fratele Way și l-a chemat să revină la viață, iar Dumnezeu l-a înviat pe acel frate mort.

Oh, Doamne! El tocmai explica cum nu este încă bine și că are nevoie ca Dumnezeu să facă ceva, iar Dumnezeu încă îl folosește pe acest om, pentru că Dumnezeu știe și înțelege.

Dumnezeu ne aduce și pe noi la un nivel mai înalt, Dumnezeu încă ne folosește, și prin harul și îndurarea Sa, El încă mai face ceva în viețile noastre. Dar El vrea să ajungem în alt loc, să ne mutăm în Piatra de încheiere, în dragostea desăvârșită, pentru a fi reflectarea lui Isus Hristos pe pământ.

Când văd ce a făcut Dumnezeu acolo, la încheierea serviciului… Fratele Branham a spus: „Nu pot să mă întorc,” apoi la încheierea serviciului, el a spus: „Acum mă întorc.”

Eu nu știu cum a făcut Dumnezeu, nu știu cum a schimbat sentimentele în inima lui, dar a făcut-o. Laudă lui Dumnezeu!

Să mergem la 2Petru 1.2-4:

„Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos.

Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce privește viața și evlavia, prin cunoașterea Celui ce ne-a chemat prin slava și puterea Lui;

prin care El ne-a dat făgăduințele Lui nespus de mari și scumpe, ca prin ele să vă faceți părtași firii dumnezeiești, după ce ați fugit de stricăciunea, care este în lume prin pofte.”

El merge mai departe și vorbește despre statura unui om perfect, și despre natura divină. Nu am de gând să intru în aceasta, dar vreau să iau această ultimă afirmație în atenția noastră: „…după ce ați scăpat de stricăciunea care este în lume prin poftă.”

Cum a venit stricăciunea, corupția, în lume? Prin poftă. Eva a poftit. Ea a poftit după cunoaștere, ea a poftit după ceva. Șarpele a ispitit-o și ea a început să tânjească, să dorească sau să-și dorească mai mult decât ce i-a dat Dumnezeu. Aceasta este poftă. Eu am mai explicat aceasta, dar o voi face din nou.

De multe ori, noi folosim în mod obișnuit termenul „poftă” doar pentru a denumi „pofta sexuală, dorința sexuală sau dorința sexuală greșită.” Dar nu aceasta înseamnă cuvântul „poftă,” în Biblie. Desigur, și acestea sunt parte din poftă, dar „poftă” înseamnă „o dorință,” ceva după care poftești. Corect? La încheierea bisericii, tu vei pofti după prânzul tău, și este un lucru normal. Când spui că ți-e poftă, nu te referi la altceva, ci doar realizezi ce este.

Prin ce a intrat corupția în lume? Prin poftă. Eva a vrut ceva; ea, sinele ei, a vrut ceva; și șarpele a început să-i arate că ea avea nevoie de o altă cunoaștere, de altă poziție pe care trebuia s-o știe, pentru că nu o știa. Aceasta a creat în ea o poftă, și când a venit pofta, ea a putut fi manipulată; putea fi înșelată și putea cădea. Dar toate acestea vin din sine, pentru că este o dorință.

De aceea spun: Dumnezeule, ajută-ne! Ajută-ne să ajungem în punctul în care tot ce vrem, să fie Hristos.

Știți, nu este nimic rău să ne dorim ceva. Noi ne dorim o curte frumoasă; vrem să ne luăm o vacanță, ceea ce este bine, dar trebuie să ne asigurăm că toate dorințele noastre sunt sub Cel dintâi, și Primul este El. Tot ce vreau, este El. Vreau să-L mulțumesc pe El, și orice altceva, să moară. Las totul să cadă, iar dacă ceva împiedică acest lucru, îl las să cadă. Relațiile mele, serviciul meu, las orice altceva, pentru că Îl vreau doar pe El. Nu vreau pofta pentru orice altceva, pentru că așa intră corupția chiar și în noi.

Aceasta se întâmplă când vrem să avem un prestigiu, bani, onoare; vrem ceva, și când vrem, acolo ajunge corupția și diavolul are acces ușor în noi. Atunci începe să ne manipuleze, pentru că el creează o poftă: „Tu ai putea avea aceasta; ai putea avea onoare; ai putea avea bani; ai putea avea serviciul acesta; ai putea avea orice.” Și dintr-o dată el creează în tine o dorință pentru ceva.

Apoi, dintr-o dată, începi să împletești Scripturi și citate, pentru a-ți justifica acțiunea. Cu adevărat, tot ce trebuie să facă, este pofta lui. Doamne, ajută-ne să murim pentru noi înșine!

Să mergem la 2Timotei 4.1-4:

„Te îndemn fierbinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea lui Hristos Isus, care îi va judeca pe cei vii și pe cei morți la arătarea Sa și a Împărăției Sale;

propovăduiește Cuvântul, stăruiește asupra Lui la timp și ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândețea și învățătura.

Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, și își vor da învățători după poftele lor.

Își vor întoarce urechea de la Adevăr, și se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.”

Voi spuneți: „Oh, oamenii aceia sărmani, au fost înșelați.” Nu! Ei au primit exact ceea ce și-au dorit. Amin? Ei au primit exact ce au vrut.

Să mergem la Fapte 20. În Fapte 20, Pavel i-a adunat pe bătrânii bisericilor și le-a vorbit avertizându-i că el va pleca în curând. În Fapte 20.28-30, el le-a spus:

„Luați seama dar, la voi înșivă și la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriți Biserica Domnului, pe care a câștigat-o cu însuși sângele Său.

Știu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruța turma;

și se vor scula din mijlocul vostru…”

Cu cine vorbea Pavel? Cu asociația slujitorilor, cu cei care erau parteneri cu el în slujire, și lor le-a spus:

„se vor ridica din mijlocul vostru oameni, care vor învăța lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor.”

Deci, de ce au venit acești oameni cu propriile lor doctrine și învățături? Pentru că au vrut să-i tragă pe ucenici de partea lor. De ce? Pentru propria lor poftă. Dar în 2Timotei aflăm că oamenii aveau mâncărimi de urechi, și își dădeau ei înșiși învățători după pofta lor. Deci, era greșit de ambele părți, dar aceștia doi au un magnetism și se adună împreună.

Noi spunem: „Sărmani oameni înșelați!” Dar poate că oamenii au fost cei care s-au îngrămădit să-și dea învățători după pofta lor, pentru că aveau mâncărimi la urechi și voiau să audă ceva care le permitea să rămână în propria lor poftă.

Apoi, aveți un slujitor care va spune lucruri perverse, ca să aducă ucenici pentru el însuși, și totul este corupție, stricăciune, prin iubirea de sine. Nu contează cât de mult ați spune: „Eu cred profetul! Eu cred Biblia; eu folosesc Scripturile,” căci dacă aceasta este motivația din spate, cum credeți că va ieși? Care credeți că va fi rezultatul? Eu spun: Dumnezeule, dă-ne inimi curate de ambele părți!”

Amintiți-vă că nicolaismul ar fi fost imposibil dacă nu exista un popor care voia să fie condus de laici. Noi spunem: „Acei preoți murdari și corupți, au preluat autoritatea în acele zile, asupra acelor oameni sărmani.”

Unele din acestea sunt adevărate, unii chiar au fost prinși în amestec, dar trebuia să existe o majoritate, trebuia să existe un popor care să permită aceasta, care a vrut aceasta și a permis-o, altfel, nu s-ar fi întâmplat niciodată. Eroarea este pofta de ambele părți, pentru că oamenii nu au vrut să-și asume responsabilitatea pentru propria lor bunăstare spirituală. Ei nu au vrut să se roage, nu au vrut să-L caute pe Dumnezeu, nu au acceptat că trebuie să se pocăiască. Ceea ce voiau ei, era să facă parte din sistem, să li să spună că sunt bine, să fie stropiți cu apă sfințită și să aibă garanția că vor merge în Rai.

Știți ce? Același lucru se poate întâmpla și astăzi. „Eu vreau să merg la o biserică bună, cu un slujitor bun,” și s-ar putea să nu fie nimic în neregulă acolo, dar încă ești responsabil pentru propriul tău suflet.

Noi niciodată nu putem să ne predăm această responsabilitate altcuiva. Aceasta este cealaltă jumătate a nicolaismului. Atunci, tu trebuie să ai o conducere, o autoritate care să te domine și să te controleze pentru propria lor slavă, pentru propria lor poftă. Astfel, cele două entități se unesc pentru a crea nicolaismul și totul se bazează pe pofta de sine.

Fratele Branham a spus că singura cale în sus, este în jos. Oh, Doamne! Eu am crezut că a fost o simplă afirmație, dar devine cel mai mare adevăr.

În Filipeni 1.15-17, Pavel spune:

„Unii, este adevărat, propovăduiesc pe Hristos din pizmă și din duh de ceartă…”

Puteți să-L predicați pe Hristos din pizmă și din duh de ceartă? Ei au făcut-o în zilele lui Pavel.

„… dar alții din bunăvoință.

Aceștia din urmă lucrează din dragoste, ca unii care știu că eu sunt însărcinat cu apărarea Evangheliei;

cei dintâi, din duh de ceartă vestesc pe Hristos nu cu gând curat, ci ca să mai adauge un necaz la lanțurile mele.”

Așadar, unul predică din dragoste, iar celălalt predică din invidie. Dar știți ce a spus Pavel la sfârșit? El a spus: „Oricum, Hristos este predicat.” El nici măcar nu i-a condamnat și nici nu i-a oprit. Oricum, Hristos era propovăduit, dar unii o făceau din invidie și ceartă, ca să mai adauge un necaz la suferințele lui Pavel, pentru că erau invidioși pe el și îl urau.

Ei predicau Evanghelia, Cuvântul, pentru că nu le plăcea de Pavel. Ce motivație slabă pentru a predica! Oh, Doamne, ajută-ne pe fiecare dintre noi!

Să ne întoarcem împreună la Ioan 15.26:

„Când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine.”

Ce este Duhul? Este Duhul Adevărului. Ce va face Duhul Adevărului? El va mărturisi despre Hristos. Duhul Adevărului nu vine într-un om, pentru ca el să atragă ucenici la sine ca să-și hrănească mândria, pentru a se promova pe sine, pentru a-și promova pofta murdară. Nu de aceea vine Duhul Sfânt, ci când vine, El te va conduce în tot Adevărul, și „Va mărturisi despre Mine.” O, Doamne!

Ce ar trebui să facem? Cred că ar trebui să prezentăm Cuvântul cu dragoste sufletelor ca să fie salvate; să predicăm Cuvântul pentru zidirea credinței, până vom ajunge toți la statura unui om perfect, la unitatea credinței, la conducerea lui Hristos, până în asemănarea lui Hristos, până la ținta poruncii, care este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, o conștiință bună și o credință neprefăcută; până când păstrăm scopul nostru în minte.

Care este ținta noastră? Piatra de încheiere! Dragostea!

Chiar și când ne învățăm copiii, de atâtea ori ne injectăm propria noastră mândrie în învățătura pe care le-o dăm, și îi instruim în căile Cuvântului, pentru că vrem să-i ținem să arate bine pentru imaginea noastră printre frați. Nu este greșit ce i-am învățat, pentru că ceea ce i-am învățat este Cuvântul; ceea ce a fost greșit, este duhul din spate, a fost mândria mea, pentru că nu am vrut să-mi pierd imaginea în fața fraților și a surorilor mele. Așa că, mi-am atașat mândria de acest Cuvânt minunat. Și când am pus aceasta pe copiii noștri…

Știți, de multe ori, copiii noștri nu s-au împotrivit Cuvântului, ci s-au împotrivit mândriei care stătea la bază. Ei simt că ceva nu este în ordine. „Nu este vorba de sufletul meu; nu este vorba de dragoste; nu este vorba despre faptul că mă iubești, căci îți pasă de sufletul meu și vrei să cresc în neprihănire, ci este vorba despre faptul că nu vrei să te fac de rușine.” Și ceea ce se întâmplă, este că nu vorbim Adevărul în dragoste, ci Îl vorbim din mândrie.

Noi vrem să ne păstrăm imaginea neștirbită, dar aceasta este mândrie. Noi vrem să ne păstrăm într-un anumit fel înaintea celorlalți oameni, dar aceasta nu înseamnă să vorbim Cuvântul în dragoste. Nu este nimic rău în a păstra un standard în casa ta și să le spui oamenilor: „Aceasta este casa mea, aceasta este ceea ce cred, și așa va fi aici, pentru că eu Îl onorez pe Dumnezeu și cred Cuvântul.” Dar de îndată ce se atașează mândria de aceasta, simțurile copiilor încep să perceapă că există un alt motiv în aceasta. De multe ori copiii nu au fugit de Cuvânt sau de Mesaj, ci au fugit de mândrie, invidie și ceartă; ei au fugit de acele lucruri rele și nelegiuite, nu de dreptatea Cuvântului. Dumnezeu să ne ajute să fim curați în inimile noastre, și curați cu acest Cuvânt.

Eu vreau să fiu drept în inima mea. De aceea, fratele Branham a spus: „Mai degrabă aș greși în învățătură și să fiu drept în inima mea, decât să fiu greșit în inima mea și corect în învățătura mea.”

Dacă sunt greșit în inima mea și corect în învățătura mea, voi lua o învățătură corectă cu o inimă greșită și o voi folosi pentru manipulare și control, pentru propria mea mândrie, pentru propria mea invidie, și pentru propriul meu scop. De fapt, voi lua Cuvântul glorios al lui Dumnezeu și voi distruge vieți, din cauza a ceea ce este greșit în mine. Dar, nu de aceea a trimis Dumnezeu Cuvântul.

Să mergem la Psalmul 33.4. Scriptura înseamnă atât de mult pentru mine!

„Căci Cuvântul Domnului este drept, și toate lucrările Lui sunt făcute în adevăr.”

„Cuvântul Domnului este drept și toate lucrările Lui sunt făcute în adevăr.” Dumnezeu nu a făcut niciodată nimic pentru slavă deșartă, din mândrie, din invidie, pentru ceartă sau ură. Cuvântul Lui este drept, și toate lucrările Lui sunt Adevărul.

Cum credeți că ar trebui să arate lucrarea noastră? Lucrarea noastră trebuie făcută în Adevăr.

Isus S-a uitat la farisei, și le-a zis: „Voi sunteți morminte văruite, care pe dinafară sunt curate și frumoase, dar pe dinăuntru sunt pline de oasele morților. Purtați haine lungi, spuneți cuvinte mari de laudă; sunați din trâmbiță și puneți banii…Dar toate aceste lucruri le faceți din mândrie.” Isus a putut privi dincolo de toate acestea și le-a spus adevărata lor inimă, adevărata lor stare. Dar toate lucrările Lui sunt făcute în Adevăr.

Acea femeie sărmană nu a sunat din trâmbiță, nu a făcut un semn, ci doar s-a plecat și a pus tot ce avea în visterie. Lucrarea ei a fost adevărată.

Când fariseii făceau ceva, sunau din trâmbiță, astfel ca toată lumea să se uite la ei când puneau banii în visterie. Lucrările lor erau rele.

„Dar ei au făcut același lucru, frate Chad. Ei puneau bani în visterie.” Aceeași lucrare a fost făcută de unul în adevăr, iar la celălalt a fost prefăcătorie, a fost fățărnicie. Deci, lucrarea lui a fost o minciună, pentru că lucrarea lui spunea: „Fac aceasta pentru că Îl iubesc pe Dumnezeu.” Dar adevărul din spate, era: „Fac aceasta pentru că vreau ca oamenii să mă iubească pe mine.” Stau la colțul străzii, spun cuvinte grozave, fac rugăciuni cu voce tare, iar fratele Branham a spus, „Ca să fie văzuți de oameni.” Lucrarea lor nu este făcută în Adevăr, ci este o înșelătorie afișată, este o minciună.

Voi arătați lumii că-L iubiți pe Dumnezeu, și cântați laude lui Dumnezeu, dar ceea ce se întâmplă cu adevărat, este că vă iubiți pe voi înșivă și vreți să fiți admirați de oameni. Dar Cuvântul lui Dumnezeu este corect și lucrările Lui sunt adevărate. Doamne, ajută-mă! Eu vreau ca lucrările mele să fie în Adevăr. Aceasta este tot ce pot spune: „Doamne, ajută-mă!” Cu cât merg mai departe, spun: „Doamne, ajută-mă!”

Vă amintiți povestea despre care am vorbit acum câteva săptămâni? Mă refer la femeia prinsă în adulter, pe care au adus-o la Isus, și au spus: „În Lege, Moise spune că această femeie prinsă chiar în actul adulterului, trebuie ucisă cu pietre. Tu, ce spui?” Și Biblia spune că ei au făcut aceasta ca să-L ispitească. Știți cât de deplorabil este acest lucru? Ei nu doreau să țină Cuvântul, motivația lor nu era o lucrare în Adevăr, ci motivația lor era să-L ispitească pe Isus, ca să aibă motive să-L învinuiască. Totul era o înscenare, pentru că, dacă ei ar fi vrut să păstreze tabăra curată, l-ar fi adus acolo și pe bărbatul cu care femeia a comis adulterul, pentru că au spus că a fost prinsă în flagrant. Dar cum putea fi prinsă chiar în actul de adulter dacă nu exista nici un bărbat? Biblia spune că a fost prinsă chiar când săvârșea preacurvia, ceea ce înseamnă că era prezent și un bărbat. Dar toată acțiunea lor dovedește că motivul lor nu a fost curat, și că lucrarea lor nu era făcută în Adevăr. Dacă ar fi procedat conform Legii lui Moise, pentru a ține păcatul în afara taberei, și pentru a păstra tabăra curată, l-ar fi adus și pe bărbat acolo.

Acțiunea lor nu avea nimic de-a face cu Cuvântul Adevărului, ci totul avea de-a face cu invidia, cu gelozia și ura pe care o aveau pentru Isus. Astfel, ei au manipulat Cuvântul, încercând să-I întindă o cursă Cuvântului. Ce lucru rău, să folosească Cuvântul glorios al lui Dumnezeu într-un mod atât de periculos!

Pentru a te justifica pe tine, pentru a-ți justifica motivul, pentru a condamna un om pentru că-l urăști, poți lega ceva împreună, îi poți întinde o capcană și îl poți face să spună ceva greșit, astfel încât să le dovedești tuturor că este un păstor fals sau un frate greșit, pentru că nu crede aceasta; dar, poate că a simțit că totul a fost o mare înșelăciune, și că nici măcar nu ai fost sincer cu întrebarea ta.

Sunt atât de recunoscător că Isus nu a luat momeala fariseilor, ci a găsit o modalitate de a ține Cuvântul, și de o lăsa pe acea femeie să plece…Ea era vinovată. Conform Legii, ea era vrednică de moarte, dar acea femeie făcea parte dintr-un complot de manipulare, iar Isus a știut aceasta. Era vinovată? Da, ea era vinovată, dar era folosită în alt scop. Și Domnul a deosebit aceasta, și în marea Sa înțelepciune, a lăsat-o pe femeie liberă; pentru că nu era vorba despre neprihănire; nu era vorba despre respectarea Legii sau despre curăție, ci era vorba despre invidie; pur și simplu, invidie.

Să nu luăm Mesajul și să-L atașăm la gelozie, invidie și ură, ci haideți să fim motivați de dragoste, să fim motivați de același motiv pentru care El ne-a trimis Mesajul, acela de a-Și chema Mireasa la Sine, pentru că a iubit-o. El ne-a trimis Mesajul din dragoste, milă și har. De aceea L-a trimis.

Dacă Mesajul este respins, aduce Judecata? Sigur că o va face, dar nu de aceea L-a trimis. Haideți să venim cu același motiv al dragostei în spatele tuturor acțiunilor noastre.

Amintiți-vă, când Iuda…Această poveste o citim în Ioan 12. Când Iuda a văzut-o pe Maria desfăcând vasul cu mir de nard și ungând capul și picioarele lui Isus, a spus: „Ce risipă!”

Ascultați ce a spus: „De ce nu s-a vândut acel mir cu trei sute de lei, și să se fi dat la săraci?” „Iuda, știi ceva? Tu ești un băiat bun. Te gândești la săraci, îi iubești pe săraci și te îngrijorezi pentru ei.” Dar Biblia spune:

„El nu spunea lucrul acesta pentru că îi păsa de săraci, ci pentru că era un hoț, și ca unul care ținea punga, lua el ce punea în ea.”

El și-a acoperit lăcomia cu evlavia. Ce era în spatele evlaviei? Lăcomia. Ce era la suprafață? Evlavia, cucernicia, și grija pentru ceilalți. Dar lui Iuda nu-i păsa nici măcar un pic de cei săraci; tot ce-l interesa era să pună banii în pungă și să ia el ce punea în ea, pentru că era un hoț.

Nu contează ce spunem noi, ceea ce contează este ce suntem în inimile noastre. Noi putem face o mulțime de greșeli, ceea ce nici nu este important, ci ceea ce este important, este motivația noastră. Ce încercăm să facem? Ne mișcăm în dragoste? Încercăm să-L reprezentăm pe Hristos pe acest Pământ? Tu poți să faci o mulțime de greșeli, și totuși să fii drept. Dar poți să ai o motivație greșită și să nu faci greșeli. Lași Mesajul așa, Îl citezi perfect, ai Scripturile tocmai potrivite și să nu fii niciodată în afara Cuvântului; te îmbraci corect, acționezi corect, mergi la biserică de fiecare dată, plătești zeciuială, dai daruri, dar toate acestea nu vor acoperi niciodată o inimă coruptă. Inima trebuie să fie dreaptă. Toate acele lucruri sunt corecte, toate acele lucrări sunt Cuvântul, dar haideți să le facem în Adevăr, așa cum Își face Dumnezeu lucrările. „Căci toate lucrările Lui, sunt Adevărate.”  Deci, și lucrările mele trebuie să fie adevărate. Să nu mai pretindem, atunci când ne prefacem.

În mesajul Edenul Satanei, fratele Branham a spus:

„L-am auzit pe fratele Neviile spunând că azi dimineață, cineva l-a întrebat de ce nu am predicat despre Duhul Sfânt? De ce nu am făcut aceasta? Iată de ce: Duhul Sfânt este acțiunea din voi. Este o Viață, nu o emoție, nu un fel de dovadă carnală. Aceasta este o Persoană, Isus Hristos Cuvântul lui Dumnezeu stabilit în inima ta, ca să însuflețească fiecare Cuvânt al acestei epoci. Corect. Priviți Duhul Sfânt în acțiune, nu în demonstrații, ci în acțiune, ceea ce face El conform Cuvântului.”

Duhul Sfânt este Viața, care face, ce? Care ține Cuvântul. „Priviți Duhul Sfânt în acțiune!” Amintiți-vă că fratele Branham ne-a spus că această Mireasă va fi ultimul Glas în ultima epocă. Ea este predestinată să fie Glasul final în ultima epocă. Dar tot el, spune: „Ea, sub Mesagerul Ei, va fi Glasul final în epoca finală.”

Sub Mesagerul Ei, rămânând supuși Mesajului, noi suntem supuși Cuvântului. Nu cuvântul Ei. Amintiți-vă că, după ce mănâncă Cartea, în Apocalipsa 10, Ea va profeți din nou. „A profeți din nou” înseamnă „a repeta”, nu a avea propria ei profeție, nu propria ei interpretare, nu propria ei descoperire; Ea trebuie să profețească din nou, dar va profeți ceea ce a fost deja profețit.

Noi suntem aici pentru a predica Mesajul, nu propriile noastre idei. Noi nu suntem aici pentru a ne construi propria platformă; nu suntem aici pentru a ne slăvi pe noi înșine, ci suntem aici pentru a-L slăvi pe Hristos.

Noi nu suntem aici pentru a ne prezenta oamenilor pe noi înșine, ci suntem aici pentru a-L prezenta pe Hristos oamenilor, dar pentru aceasta va fi nevoie de o inimă curată.

Fratele Branham a spus că Ea va fi Glasul final în epoca finală.

În mesajul Apocalipsa capitolul 4, partea a treia, el spune:

„Acum, nu oricine poate fi un predicator, dar voi aveți un Glas. Dacă nu puteți să le predicați oamenilor o predică…Dacă ești predicator, ești chemat la amvon să predici. Dacă nu ești, tu ești încă un predicator, trăiește-le oamenilor o predică. Lăsați ca predica voastră să fie trăită și aceasta este Glasul lui Dumnezeu care va aduce ocară celor care-L resping. Ei spun: „Nimeni nu poate pune degetul pe viața lui sau a ei. Ei sunt dulci, trăind…Dacă a existat vreodată un om al lui Dumnezeu, este bărbatul sau femeia aceea.” Vedeți? Trăiți-vă predicile…”

Și fratele Branham a spus: „…Acesta este tunetul care îl scutură pe diavolul. Lui nu-i pasă cât de tare strigi sau cât de mult sari în sus și în jos, dar când vede acea viață…”

Viața noastră mărturisește despre Hristos. Viața noastră, noi trăim supunerea față de El, și lucrările noastre sunt făcute în Adevăr,  atunci când cuvintele se potrivesc cu viața noastră, și viața noastră se potrivește cu cuvintele, și există o unitate și o armonie între ceea ce este în inima noastră, motivația noastră, și ceea ce spunem. Aceasta aduce Viață. Aceasta va aduce Viață. Aceasta are Viață în ea și a venit prin Canalul potrivit, Calea cea bună unsă de Duhul Sfânt.

Să mergem la Galateni 5.22-23:

„Roada Duhului dimpotrivă, este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor; împotriva acestor lucruri, nu este lege.”

Nu există nici măcar o lege pe care s-o poți scrie împotriva ei, pentru că tot scopul Legii, a fost să-l aducă pe om la acest fel de viață.

Ei L-au întrebat pe Isus: „Care este cea mai mare poruncă?” Și El a spus: „Să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, cu toată puterea ta, cu toată mintea ta și cu tot sufletul tău.” Aceasta este cea mai mare poruncă. Și a doua, asemănătoare cu prima, este să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.”

El a spus că aceste două porunci cuprind toată Legea și Profeții. Toată Biblia a fost învelită în, ce? În aceea că tu încerci să-ți dai viața lui Dumnezeu, să-I dai întâietate Lui și să Îți trăiești viața pentru alții, așa cum a făcut El. Acesta a fost scopul întregii Biblii.

Toată Legea și Profeții au încercat să obțină un popor care să se predea complet lui Dumnezeu, și să acționeze față de ceilalți oameni, în același fel cum ar acționa Dumnezeu față de ei. Acesta a fost întregul scop al Legii.

Deci, care este sfârșitul, ținta, poruncii? Dragostea dintr-o inimă curată, o conștiință bună și o credință neprefăcută. Care este scopul? Statura unui om perfect! Ce este aceasta? Este urcarea, este creșterea mai sus, prin credință, blândețe, cumpătare, bunătate, dragoste frățească, până la Dumnezeu Însuși. Dumnezeu, Dragostea, Piatra din vârf, care închide viețile noastre, legând totul împreună și manifestând Viața lui Isus Hristos. Acesta este sfârșitul pregătirii. Dumnezeule, purifică inima mea, purifică inima mea, purifică inima mea! Laudă lui Dumnezeu!

Să mergem la 2Corinteni 3.3-4:

„Voi sunteți epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii.

Voi sunteți arătați ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului Celui viu; nu pe niște table de piatră, ci pe niște table care sunt inimi de carne.”

Glasul final pentru această epocă finală. Epistola lui Hristos este Glasul final pentru epoca finală.

Când citești Epistolele, ai „Epistola lui Pavel către Corinteni”; „Epistola lui Pavel către Tesaloniceni”; „Epistola lui Petru”; „Epistola lui Ioan”; „Epistola lui Iacov”, ai tot felul de epistole care sunt de fapt, scrisori. Pavel a scris o scrisoare Corintenilor, Petru a scris o scrisoare Bisericii, dar Pavel spune că „Voi sunteți scrisoarea, epistola lui Hristos către lume. Voi sunteți scrisoarea Lui, scrisă nu cu cerneală, și nu cioplită în piatră, ci voi sunteți o scrisoare vie, scrisă în inimile noastre.” O, slavă lui Dumnezeu! Haideți să devenim acea scrisoare!

„Voi sunteți arătați ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, slujită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu.” „Nu prin tărie, nici prin putere; nici prin biserică, nici prin poruncile unui predicator super uns, nici prin efort omenesc, nici prin reguli și regulamente, ci prin Duhul Meu, zice Domnul!”

Singura cale de a face acest lucru corect, este botezul cu Duhul Sfânt, este Dumnezeu Însuși locuind în noi; Viața Lui, chiar Cel care a uns scrierea Cuvântului; chiar Cel care a fost viu în Isus Hristos, este chiar Viața care este acum în Biserică pentru a manifesta Cuvântul și pentru a-L păstra curat.

Roadele Duhului sunt acestea: blândețe, bucurie, pace, cumpătare, credință, și împotriva acestor lucruri nu există nici o lege. Legea nu a fost scrisă niciodată împotriva Duhului, Legea a fost scrisă întotdeauna împotriva naturii umane, dar Duhul trebuie să lucreze împotriva naturii noastre și să ne aducă înapoi în Cuvânt.

„Scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu în table de piatră, ci în tablele de carne ale inimii.” Amin.

Eu spun: „Dumnezeule, scrie Cuvântul Tău în inima mea! Fă-mă acea epistolă, acel Cuvânt viu, pentru că eu nu o pot  face singur.” Ceea ce pot face, este să recunosc că am nevoie de Dumnezeu și să mă predau lui Dumnezeu, prin harul Său.

El mi-a dat ceva care, sub predicarea Cuvântului, recunoaște că am nevoie de mai mult din El, că nu sunt unde ar trebui să fiu, că am nevoie ca El să mă spele și să mă curețe; eu am nevoie ca El să preia totul. Dar acesta este harul lui Dumnezeu care ne permite să ajungem la acea recunoaștere.

Tot ce pot face eu, este să spun: „Mă predau! Doamne, sunt eu, dar sunt aici și cred că Tu m-ai chemat în acest scop, și vreau să fiu predat deplin acestui scop. Fă-mi inima corectă, adevărată, și fă-mi lucrările adevărate.”

Știți ceva? Mesajul acesta nu a fost o altă mișcare a lui Dumnezeu, deși a fost o mișcare a lui Dumnezeu; Mesajul a fost mai mult decât atât, a fost Hristos venind să Se manifeste în trup. A fost mai mult decât o altă trezire, a fost cu mult mai mult decât o altă trezire; cu mult mai mult decât un set de împrejurări incitante. Este mai mult decât atât, prieteni! Este întoarcerea plinătății lui Hristos în poporul Său, astfel ca El să poată termina lucrarea pe care a lăsat-o s-o facă în și prin Mireasă, în această zi.

Oh, trebuie doar să ne predăm Lui; trebuie să recunoaștem că avem nevoie de El.

Cum poți să te predai, când nu știi că trebuie să te predai? Când simți: „O, sunt bine, și am totul pregătit, am totul…” Cum știi că mai este nevoie de predare? O, Doamne! Sper că El ne deschide inima ca să putem recunoaște nevoia de El și să-L rugăm să intre. Spală-ne, Doamne și umple-ne cu Tine Însuți! Să ne rugăm.

Doamne, Isuse, noi avem nevoie de Tine. Doamne, Tu cunoști inima mea, știi pocăința mea și că mi-e rușine de mine, dar Îți sunt atât de recunoscător că nu m-ai lăsat să merg în continuare orb, și că mi-ai deschis ochii. Doamne, Te rog să ne ungi ochii cu Alifie, și ajută-ne să continuăm să ne spălăm, ca să putem vedea. Ajută-ne să nu pierdem niciodată din vedere marea noastră nevoie de Tine. Ajută-ne să nu ne simțim niciodată confortabili în noi înșine, și să nu ne relaxăm niciodată, pentru că încă avem nevoie de Tine, în fiecare oră, în  fiecare clipă.

Doamne, noi avem nevoie de Tine ca să faci o operație în inimile noastre; avem nevoie să vii să ne speli prin spălarea Apei Cuvântului Tău; încă avem nevoie de sfințire, ca prin puterea Sângelui Tău, Viața Ta să vină să ne curețe, astfel încât să poți locui în noi și să ai control deplin.

Doamne, vrem să mergi de la ușă la ușă, pentru că vrem să ai acces deplin în fiecare parte din noi. Doamne, Dumnezeule, vrem să ne predăm Ție mai mult decât ne-am predat vreodată, ca să ne aduci la o realitate mai mare decât am experimentat vreodată; o realitate în inima noastră, și o realitate în viața noastră, și fie ca aceasta să curgă afară din interiorul nostru într-o viață trăită pentru Tine, în supunere față de Cuvânt, într-o demonstrație a Cuvântului Tău, ca să putem fi epistole scrise, și Cuvântul Tău să fie mărturisit în acțiunile noastre, în conduita noastră, în gândurile noastre, în cuvintele noastre, în viața noastră; pentru că toate Cuvintele Tale bune și adevărate, și toate lucrările Tale sunt adevărate.

Dumnezeule, fă ca și lucrările noastre să fie adevărate, la fel ca ale Tale, să devenim la fel ca Tine, și să fim copiii lui Dumnezeu pe pământ. Și dacă lucrările tale sunt adevărate, fă ca și lucrările noastre să fie adevărate, ca să-Ți fim plăcuți. Pune în noi dragoste, Doamne, aceeași dragoste pe care ai avut-o Tu când Ți-ai trimis Fiul pe Pământ, și aceeași dorință pe care ai avut-o Tu pentru mântuire, s-o avem și noi pentru ceilalți.

Doamne, iartă-ne pentru auto motivarea noastră, pentru pofta noastră. Dumnezeule, eu vreau să mor pentru acest lucru, vreau atât de mult, încât singura mea nevoie, ești Tu. Vreau să ajung în acel punct, în care singura mea nevoie să fii numai Tu, căci Tu ești Dătătorul tuturor nevoilor mele.

Doamne, ajută-mă să ajung în punctul în care să nu caut ajutor din afară, să nu caut pe nimeni altcineva să mă sprijine, ci doar pe Tine, căci vreau să privesc numai la Tine, Soțul meu.

Dumnezeule, ajută-mă să ajung în acel punct în care să mă predau cu adevărat, și Te rog să ne satisfaci toate nevoile, conform promisiunilor Tale.

Eliberează-ne, Doamne! Vindecă-ne și folosește-ne, pentru că vrem să fim vase goale pe care Tu să le folosești; drepți și mici, prin harul Tău.

Fii Păstorul nostru și călăuzește-ne în tot Adevărul, pentru că Te rog aceasta, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

                              -AMIN-