Vă puteţi aşeza. Am fost atât de concentrat în ascultarea unei mărturii, încât am uitat să mă ridic şi să vin în faţa voastră. Sunt fericit pentru că în seara aceasta mă aflu aici, în serviciul Domnului şi că am ocazia să-l întâlnesc pe fratele O’Donnel. Priveam la faptul că vor fi date semne surzilor şi muţilor. Un frate mi-a spus că doamna bolnavă de cancer care stătea aseară în scaunul cu rotile, a fost vindecată într-un mod atât de miraculos încât cancerul a dispărut pur şi simplu, iar ea s-a ridicat din scaun şi a avut un timp minunat. Sunt atât de mulţumitor Domnului pentru aceasta.

Frate O’Donnel, este bine să fim în seara aceasta aici, în faţa acestei adunări minunate de oameni. Sunt la Tempe sau la Mesa? (Un frate spune: „La Tempe”). Tempe. Totul s-a schimbat atât de mult pe aici încât abia mai cunosc locul. Este total diferit faţă de cum arăta în urmă cu treizeci şi cinci de ani când am fost aici.

Este cu adevărat minunat să fii în casa Domnului. Când am venit aici, chiar la intrarea în adunare am vorbit cu domnişoara O’Donnel şi cu alte două fetiţe, care mi-au spus că în seara aceasta va îngheţa aici, la care eu le-am răspuns: „Voi, cei din sud, aproape că îngheţaţi aici.” Celelalte două fetiţe s-au uitat una la cealaltă, fiindcă una era din Iowa, iar cealaltă din Minnesota. Eu le-am zis: „Când am plecat de acasă erau -14⁰C.” Atunci una dintre fetiţe mi-a replicat: „Când am plecat eu de acasă erau -52⁰C. -52⁰C. Păi dacă am avea o asemenea temperatură la noi în oraş, am îngheţa cu adevărat. La -52⁰C trebuie să fie cu adevărat frig, nu-i aşa?

Este un adevărat privilegiu să fiu în seara aceasta aici cu voi, în acest timp de părtăşie, chiar înaintea Convenţiei Oamenilor de Afaceri, care va începe joi, la hotelul Ramada, de pe strada East Van Buren. Vă invităm acolo pentru că vor fi vorbitori minunaţi. Ştiu că va vorbi fratele Velmer Gardner şi încă câţiva oameni de afaceri. Cred că printre ei vor fi Jim Brown, doctorul Reed, fratele Rose şi fratele Osteen din Texas. Sunt sigur că veţi avea un timp minunat dacă veţi veni acolo. Noi suntem cu adevărat entuziasmaţi şi aşteptăm cu nerăbdare această convenţie. Am încredere că va fi la fel ca cea de data trecută, numai că mai mare. Amintiţi-vă că dacă vine unul, vin toţi. Dacă va fi cu voia Domnului, cred că voi avea puţin timp să stau acolo, pentru că mă vor lăsa să vorbesc din nou la micul dejun de sâmbătă dimineaţa, iar la întâlnirea de duminică după-amiaza voi vorbi numai dacă este voia Domnului. Cred că este un mare privilegiu să stau cu oamenii aceia renumiţi şi să aducem o mărturie pentru Domnul. Mă rog ca Domnul să-l binecuvânteze pe fratele O’Donnel şi minunatul grup de creştini de aici care sunt în călătorie şi Îl aşteaptă pe Domnul. Noi suntem cu adevărat străini şi călători, fiindcă nu avem o casă aici, ci căutăm „o Cetate al cărei Meşter şi Ziditor este Dumnezeu.” Noi suntem doar călători, suntem doar în trecere pe aici, iar aceste întâlniri cu voi, creştini minunaţi, sunt un mare privilegiu pentru noi. Când am aflat că mi s-a dat acest privilegiu din partea acestor oameni şi că aceste biserici mă vor lăsa să vorbesc din nou în ele, chiar înainte de începerea convenţiei, m-am gândit: „Este o ocazie minunată să-mi exprim recunoştinţa faţă de aceste organizaţii care au contribuit în trecut la misiunile mele în jurul lumii. Este vorba de Adunările lui Dumnezeu, cei de la Fourquare, Numele lui Isus, Biserica lui Dumnezeu, dar şi bisericile independente şi toţi cei care vin ca unul pentru gloria lui Dumnezeu.

Domnul a făcut lucruri minunate printre noi, şi Îi suntem recunoscători pentru aceasta. Să ne întoarcem înapoi în locul în care putem să ne exprimăm gândurile şi să avem părtăşie. Eu am avut un prieten bun, pe fratele Bosworth. Mulţi dintre voi şi-l amintesc pe fratele Bosworth. Şi el obişnuia să-mi spună: „Frate Branham, ştii ce este părtăşia?”

„Cred că da, frate Bosworth,” îi răspundeam eu.

„Sunt doi indivizi într-o singură barcă.”

Da, el avea simţul umorului. Mie mi-a plăcut întotdeauna aceasta: „Doi indivizi într-o barcă.” Întotdeauna sunt unul lângă celălalt, şi gata să se ajute unul pe celălalt, ceea ce este foarte bine.

Cred că vă veţi ruga pentru mine. Cu puţin timp în urmă, l-am trimis pe fiul meu să vadă dacă este cineva pentru care trebuie să ne rugăm, deşi nu am venit pentru a ţine servicii de vindecare, ci ca să vorbim. Oricine m-a ascultat ştie că eu nu sunt predicator. Nu am nici un fel de educaţie şi nu pot predica. De obicei mă rog pentru bolnavi, iar când merg undeva, oamenii vin pentru că doresc să mă rog pentru ei. Sunt atât de mulţi oameni bolnavi, dar duminică nu am menţionat nimic pentru că ar fi trebuit să-i chem pe oamenii de la alte biserici, să vină la bisericile la care urma să fiu ca să mă rog pentru ei, însă fiindcă m-am gândit că cineva s-ar putea simţi ofensat, am renunţat la idee. Aseară am spus că în seara aceasta ne vom ruga pentru bolnavi, iar dacă va fi cu voia Domnului o vom face din nou şi mâine sau poimâine seară. Eu cred că va fi bine şi că Domnul îi va vindeca în seara aceasta pe cei bolnavi. Şi vă spun ceva, prieteni scumpi, cred că mai presus de toate, El îi va vindeca pe cei ce sunt bolnavi de păcat. Înţelegeţi? Dacă Domnul vă va vindeca de boala trupească pe care o aveţi, este posibil să vă îmbolnăviţi din nou cândva de-a lungul vieţii, înţelegeţi? Dar adevăratul leac pe care-L căutăm cu toţii este Viaţa veşnică. Astfel, eu cred că dacă printre noi este cineva care nu crede în Hristos, va deveni în seara aceasta un credincios. Dacă sunteţi aici, dar nu aţi fost născuţi din nou, sau nu aţi primit Duhul Sfânt, cred că aceasta este seara în care se va întâmpla acest lucru. Dacă nu sunteţi statornici, nădăjduiesc că Domnul Isus va face ceva atât de palpabil în seara aceasta şi vă va aprinde inimile atât de tare, încât vă veţi întoarce din nou la părtăşia Sa, fiindcă El vă aşteaptă cu braţele deschise. Cu câţiva ani în urmă am ţinut o predică scurtă în Templul Angelus, şi am vorbit despre timpul în care evreii aveau un jubileu rusalistic, care se ţinea o dată la cincizeci de ani.

Îmi amintesc că în prima seară am vorbit despre sfinţire, în care cred şi eu. Nu am vrut, dar am vorbit aspru despre felul în care s-au îndepărtat oamenii de Rusaliile originale. Am vorbit despre primul început: cum S-a revărsat Duhul Sfânt, cum trăiau şi ce făceau oamenii aceia. Eu am spus: „De atunci a trecut mult şi avem organizaţii mari, clădiri mari şi predicatori şlefuiţi, dar mă întreb dacă mai avem binecuvântările rusalistice pe care le-au avut ei?” Vedeţi? Am mai spus: „În vremea aceea, surorile noastre obişnuiau să vină la biserică, şi era o ruşine să-şi taie părul, să se machieze sau să facă alte lucruri de felul acesta. Dar am cedat undeva.” Eu am un prieten bun, care este şi un frate penticostal, este vorba de William Booth-Clibborn, pe care cred că-l cunoaşteţi. Noi suntem prieteni vechi, numai că nu suntem de acord în legătură cu doctrinele, fiindcă el este un gânditor calvinist şi gândeşte atât de mult, încât trece dincolo de mine. În ce mă priveşte, eu pot gândi ca un calvinist numai dacă este conform Bibliei. Înţelegeţi? Dacă iese din Biblie, depăşeşte gândirea mea, iar eu nu mai pot gândi. L-am văzut de pe platformă, iar după ce am terminat şi m-am dat jos de pe platformă, ne-am întâlnit, iar el m-a privit şi mi-a zis: „Să-ţi fie ruşine! Un mesaj atât de strict! Tu poţi mai mult decât atât!” În ziua următoare am predicat mesajul „Mielul şi porumbelul,” iar Domnul a binecuvântat micuţul meu mesaj. Când am ieşit afară, el mi-a spus ştergându-se la ochi: „A fost atât de simplu, dar a fost bine.” Atât de simplu. Şi eu i-am răspuns: „A fost în ordine.”

El poate predica în şapte limbi, aşa că slăbuţul meu limbaj de Kentucky a fost atât de simplu pentru el, încât nici cele mai bune maniere ale mele nu l-ar putea atinge. Deci acesta este felul în care trebuie să vorbesc: simplu. Eu cred că Evanghelia este simplă. Biblia spune că este atât de simplă încât nici chiar „cei fără minte nu se pot rătăci pe ea.” Înţelegeţi? Tot ceea ce trebuie să faceţi voi este să vă amintiţi Abecedarul. Şi ştiţi care este acesta? Să credeţi întotdeauna în Hristos. Aceasta este tot ceea ce trebuie să faceţi. Aceasta este totul. Să ştiţi Abecedarul şi din punctul meu de vedere sunteţi complet educaţi.

Eu nu vin niciodată ca să predic, ci vin să mă rog pentru bolnavi, dar pentru a avea o temelie, vorbesc despre Scripturi. Cred că seara trecută am predicat foarte mult la fratele Fuller, la Tabernacolul Vieţii. (Cineva spune: „La Tabernacolul credinţei”). Da, cred că la Tabernacolul credinţei am fost. Înainte de a merge la biserică, păstorul sau altcineva, mi-a trimis un bilet pe care scria: „Acestor oameni le place să meargă seara la culcare.” Aşadar, foarte rar predic şase sau opt ore, dar niciodată nu o fac mai mult de atât. Când am fost în adunarea fratelui Outlaw, am crezut că va fi nevoit să mă dea jos de la amvon, de aceea în seara aceasta voi încerca s-o iau mai uşurel. Unii dintre voi aţi venit de departe şi este bine să fiţi aici.

Înainte de a ne apropia de Cuvânt să vorbim cu Autorul. Cu puţin timp în urmă am fost la Fort Wayne, la biserica fratelui Rediger. El a murit acum câţiva ani, dar a fost un om mare al lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a binecuvântat cu adevărat şi a fost un om al credinţei. Când eram tânăr, obişnuiam să stau cu un predicator tânăr care se numea Paul Rader. Fiica fratelui Rediger şi-a pierdut minţile, a înnebunit, iar într-o dimineaţă de Paşti s-a întors la biserică. Cineva a venit şi mi-a spus: „S-a întors în biserică o fată nebună.” Eu tocmai sosisem dintr-o campanie, iar când m-am dus acolo, am aflat că era fiica fratelui şi a sorei Rediger. Simţeam că mi se rupe inima. Ea stătea acolo, îşi pieptăna părul cu degetele ei micuţe şi zicea: „O monedă de cinci cenţi este o monedă de cinci cenţi, un peni este un peni.” Era o tinerică frumoasă. Am îngenuncheat acolo şi am spus: „Doamne Isuse, ai milă de ea.” Aceasta a fost tot, iar acum este căsătorită şi are doi sau trei copii. Vedeţi? Acesta este harul şi este atât de simplu! Dar noi privim afară şi încercăm să ajungem deasupra Lui; încercăm să aflăm ceea ce de fapt este atât de aproape de noi. Este atât de simplu: credeţi, aveţi credinţă şi nu vă îndoiţi.

Eu am ţinut o adunare acolo. Am uitat cum se numeşte fratele care se ocupă acum de tabernacol. Cântecul „Crede numai” a fost scris de Paul Rader, care a fost un creştin minunat şi un mare mesager al zilelor noastre. Stăteam în micuţa cameră de studiu, iar ei cântau pentru mine ca să vin pe platformă; aşa procedau peste tot unde am fost în jurul lumii. Eu stăteam acolo şi ştiam că în camera aceea de studiu a primit Paul inspiraţia pentru a scrie acest cântec. Şi acolo se cânta: „Crede numai!” Oh, aceasta mi-a aprins inima! În timpul acelei adunări, Domnul Isus a făcut mai multe lucruri mari. Când eram încă în camera de studiu, a venit un bărbat şi m-a întrebat:

„Eşti domnul Branham?”

„Da, domnule.”

„Îmi place să te ascult vorbind, dar gramatica ta este foarte slabă.”

„Aşa este, domnule, ştiu aceasta.”

„Tu spui unele din cele mai cumplite lucruri.”

„Da, domnule, aşa este,” am răspuns eu. „N-am avut posibilitatea să primesc o educaţie aleasă. Am crescut într-o familie cu zece copii, am avut părinţi săraci şi am fost nevoit să merg de la o vârstă fragedă la muncă pentru a-mi ajuta părinţii. Nu am avut nici măcar educaţia predată de şcoala elementară.”

„Aceasta nu este o scuză,” a spus el, „fiindcă tu eşti bărbat.”

„Sunt atât de ocupat cu lucrarea Domnului, încât nu am nici o şansă.”

„Ai putea face nişte cursuri prin corespondenţă. De exemplu, în seara aceasta ai spus: „Voi, toţi oamenii care treceţi pe la acest anvon.”

„Da, şi care este problema? Nu se spune aşa? Eu nu ştiu vorbi mai bine.”

„Sigur că nu. Trebuie să spui simplu: „amvon.”

Eu am răspuns: „În ordine. Mai există ceva ce nu am pronunţat corect?”

„Păi, nu-ţi cunoşti Biblia!”

„Poate că este adevărat, dar Îl cunosc destul de bine pe Autorul ei.” Vedeţi? Biblia nu spune: „Trebuie să cunoşti Cartea Sa,” ci scrie: „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat…” (Ioan 17.3). Vedeţi? Satan cunoaşte Cuvântul Lui, dar Viaţa este să-L cunoşti pe El, pe Autorul Cuvântului.

Să ne plecam capetele şi să vorbim cu El în felul nostru umil. Dar în timp ce stăm cu capetele şi cu inimile plecate, aş vrea să vă întreb dacă există vreo cerere deosebită pe care doriţi s-o amintim în rugăciune? Ridicaţi mâinile spre Dumnezeu şi spuneţi în inima voastră: „Doamne, am nevoie de salvare; am nevoie de vindecare; am nevoie de ceva…” şi Dumnezeu va înţelege.

Tată ceresc, în timp ce ne apropiem de prezenţa Ta sfântă, venim în Numele Domnului Isus Hristos pentru că El a spus: „Adevărat, adevărat vă spun că orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.” (Ioan 16.23). Noi ştim că nu putem veni în numele nostru, în numele bisericii noastre, în numele păstorului sau în numele organizaţiei noastre şi să aşteptăm să fim ascultaţi; dar avem siguranţa că dacă venim în Numele Domnului Isus, El ne-a făgăduit că vom fi ascultaţi.

Tată ceresc, în seara aceasta ne-am adunat în acest tabernacol care a fost închinat în slujba Ta şi care este păstorit de fratele O’Donnel, şi Te rog să-Ţi reverşi binecuvântările Tale peste el şi peste familia lui, peste biserică şi peste toate oile care pasc pe această păşune. Te rog pentru această biserică ce este reprezentantă de oamenii care se află aici. În ce-i priveşte pe cei care nu sunt creştini, îngăduie ca în seara aceasta să devină creştini. Te rog pentru oamenii de afaceri care se află aici: pentru fratele Rose, fratele Williams şi mulţi alţii, şi pentru convenţia care va avea loc în curând. Mă rog ca aceste zile din Phoenix, Tempe, Sunnyslope şi din alte locuri din ţară, să reprezinte pentru mulţi creştini oportunitatea de a lua o decizie fermă, mulţi nestatornici să se întoarcă la Dumnezeu, mulţi păcătoşi să vină la Hristos şi mulţi bolnavi să fie vindecaţi. Dăruieşte-ne aceasta, Tată. Vorbeşte Adevărul prin noi, prin Cuvântul din seara aceasta, deoarece „Cuvântul Tău este Adevărul.” Vindecă-i pe bolnavi şi pe suferinzi, atât pe cei care suferă fireşte, cât şi pe cei care suferă duhovniceşte.

Doamne, aceste mâini s-au ridicat pentru că au nevoi, de aceea Te rog să le răspunzi în seara aceasta, prin Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Multora dintre voi le place să citească Scripturile alături de cei care o fac cu voce tare. În seara aceasta aş vrea să citesc din două locuri. Unul este din Marcu 16.14-20, iar celălalt este din Ioan 14.12. Dorim să ascultăm cu atenţie, pentru că este Cuvântul lui Dumnezeu şi este ceea ce dorim să ascultăm.

Marcu 16.14-20:

„În sfârşit, S-a arătat celor unsprezece, când şedeau la masă; şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce-L văzuseră înviat.

Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.

Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit.

Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi;

vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.”

Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu.

Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei şi întărea Cuvântul prin semnele care-l însoţeau. Amin.)”

Ioan 14.12:

„Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.”

Cu voia Domnului, aş vrea să iau tema „Confirmarea însărcinării,” şi să vorbesc despre ea. Pentru aceasta, mi-am notat câteva texte din Scriptură şi mi-am făcut câteva notiţe care ne-ar putea ajuta. Confirmarea însărcinării. Eu cred că orice lucru trebuie confirmat. Dacă vă construiţi o casă, trebuie construită în conformitate cu nişte standarde fiindcă altfel nimeni nu va confirma construirea ei şi veţi fi nevoiţi s-o dărâmaţi şi s-o construiţi din nou.

De asemenea, cred că dacă ai merge pe stradă în jos sau la serviciu, iar cineva ar veni şi ţi-ar spune: „Sunt un ofiţer al SUA şi te arestez în numele slujbei mele,” ai avea dreptul să spui… Dacă l-ai privi, ai vedea că are uniformă sau o insignă pe costumul lui, dar cu toate acestea ar putea să nu fie un ofiţer al SUA, fiindcă orice făţarnic ar putea face aceasta. Cu zece cenţi poţi cumpăra oricând o insignă dintr-un magazin, şi la fel o uniformă. Dar aceasta nu te face un ofiţer al SUA. Pentru a se identifica, omul acela trebuie să aibă acte ştampilate care să-i confirme afirmaţiile. El nu este nimic până nu confirmă că este ceea ce pretinde; trebuie să-şi confirme însărcinarea şi o face printr-o dovadă pecetluită care atestă că este autorizat, legat printr-un jurământ în ceea ce face. Însărcinarea lui a fost pecetluită cu pecetea SUA, iar aceasta deasupra numelui său. Aceasta confirmă ceea ce este, indiferent dacă are sau nu o insignă sau o uniformă. Cât timp are acea dovadă, el este un ofiţer al SUA şi aceea este însărcinarea lui. Numai o insignă şi o uniformă nu ar funcţiona. I-am auzit pe fraţii mei şi pe mulţi alţii care au fost peste ocean povestind că de multe ori, japonezii, nemţii sau alte state aliate cu cele două, luau uniformele de la soldaţii morţi, îi îmbrăcau pe soldaţii lor cu ele şi se dădeau drept soldaţi americani. Vedeţi? Dar acel soldat trebuia identificat în mod corespunzător, altfel nimeni n-ar fi avut încredere în uniforma lui sau în plăcuţele pe care le purta la gât. El trebuia identificat că este soldat american, deoarece putea să fie un spion. Orice spion ieftin putea purta o uniformă a SUA.

Noi putem vedea aceasta pe toate cărările vieţii. Şi auzim mulţi oameni care susţin că sunt americani.

Cu puţin timp în urmă eram la locul meu de muncă, în Jeffersonville, şi patrulam liniştit. La un moment dat, am observat un individ bine îmbrăcat care mergea în josul străzii, cu o ţigară mare în gură. Era un angajat al guvernului. S-a uitat la mine, şi am observat că avea o pereche de ochelari de soare. L-am privit şi i-am zis: „Bună dimineaţa, domnule.” El s-a uitat la mine, a zis: „Huh!” şi a mers mai departe. Atunci m-am gândit: „Trebuia să nu zic nimic.” În inima mea, omul acela nu era un american pentru că principiile americane nu se bazează pe astfel de lucruri, ci se bazează pe dreptate, fraternitate, toleranţă, bunăvoinţă, etc. Dar vedeţi voi, nu toţi cei ce trăiesc în America sunt americani, ci sunt spanioli, comunişti, etc. Singura cale prin care îi poţi cunoaşte este prin ceea ce este înăuntrul lor. Astfel poţi vedea dacă sunt americani în inimile lor sau numai în ceea ce au în buzunarul lor. Înţelegeţi? Depinde de ceea ce este. Orice prefăcut poate avea aşa zise scrisori de acreditare şi totuşi să nu fie adevărate.

De aceea cred că toţi cei care vin pe calea noastră, care se numesc creştini, ambasadori trimişi din Rai, trebuie să aibă o confirmare a însărcinării lor. Astfel, vedem că Isus a spus în Marcu 16 că toţi cei care au fost trimişi de El cu o însărcinare, vor avea o confirmare: „Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred.” El nu a spus: „Poate îi vor urma,” nici: „S-ar putea să-i urmeze.” Şi a mai spus: „Mergeţi în toată lumea.” Cineva a dorit să distrugă această însărcinare cu două mii de ani în urmă, dar El a spus: „Mergeţi în toată lumea, la fiecare făptură. Aceste semne îi vor urma în toată lumea şi la fiecare făptură.” Vedeţi? Acestea erau semnele care aveau să-i urmeze pentru a legitima identitatea lor.

Biblia spune: „…învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere.” Cu alte cuvinte: „Duhul Sfânt este Cel care ia Cuvântul lui Dumnezeu şi Îl dovedeşte, Îl manifestă.” Înţelegeţi? De altfel, singura cale prin care un credincios poate fi urmat de semnele din Marcu 16, este dacă Duhul Sfânt ia Cuvântul lui Dumnezeu şi-L dovedeşte în faţa oamenilor. Aceasta este. Credinţa dă viaţă Cuvântului şi-L face să trăiască. Înţelegeţi? Cuvântul este Dumnezeu: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.” Isus a spus: „Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân cuvintele Mele în voi, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.” Vedeţi? Aceasta înseamnă să stai cu Hristos în Cuvânt. Nu mergeţi la stânga sau la dreapta. Înţelegeţi? Nu este cuvântul vostru, ci este Cuvântul Lui, iar Cuvântul Lui are autoritatea şi puterea care stă în spatele Lui.

Dacă Duhul Sfânt care este puterea Cuvântului lui Dumnezeu vine cu Cuvântul lui Dumnezeu şi-L face să Se arate, să Se desfăşoare, „Mergeţi în toată lumea şi dovediţi Evanghelia la orice făptură.

Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit.

Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred.”

Ce tablou minunat este acesta! Dacă ne-am adânci cu adevărat şi am asculta, am vedea că această acreditare avea să fie agăţată de fiecare bărbat care merge să predice Evanghelia. Dar nici un om nu are dreptul să predice Evanghelia fără botezul Duhului Sfânt. Isus nu i-a lăsat pe Petru, Iacov, Ioan, sau pe restul ucenicilor să predice Evanghelia până când n-au primit revărsarea Duhului Sfânt în Ierusalim, pentru că Duhul Sfânt este Cel care pune Cuvântul lui Dumnezeu în acţiune. Înţelegeţi? Tot ce ne trebuie nouă este Duhul Sfânt în spatele Cuvântului, pentru că-L pune în acţiune şi dovedeşte puterea care a fost făgăduită. Fiecare binecuvântare făgăduită de Dumnezeu, tot ceea ce a spus El, poate fi adus la viaţă numai dacă Duhul Sfânt este în spatele Cuvântului, pentru că El este Cel care face Cuvântul să acţioneze şi Îi dă Viaţă. Înţelegeţi? Noi ştim că acesta este adevărul, pentru că Isus a spus: „Acestea sunt semnele de care sunt însoţiţi toţi cei trimişi de Mine.” Ceilalţi sunt refuzaţi. Aceasta este tot. Cu siguranţă. Orice necredincios, orice critic al Cuvântului poate veni cu identificarea unei organizaţii, a unei organizaţii făcute de om sau cu ceva de felul acesta, şi să spună: „Sunt prezbiterian, luteran, baptist,” sau orice ar fi el. El s-ar putea identifica uşor în părtăşia unei biserici denominaţionale, din pricina trimiterii sau acreditării sale, dar el este trimis de o organizaţie care a fost întemeiată pe baza unei teorii omeneşti şi nu pe baza Cuvântului lui Dumnezeu. Însă dacă este trimis de Dumnezeu: „Aceste semene îi vor urma pe cei ce cred.” Înţelegeţi? Isus a spus aceasta. Înţelegeţi? Vă este clar? Ori luaţi ceea ce spune o organizaţie, ceea ce spune o teorie făcută de om şi veţi predica doctrina acelei teorii cu acreditarea comitetului de diaconi, ca să staţi în părtăşie cu acea organizaţie, ori luaţi ceea ce spune Cuvântul. Eu n-am nimic cu toate acestea, vă înţeleg, dar în ce mă priveşte, eu pot apăra numai ceea ce a spus Isus. Înţelegeţi? Şi El a spus: „Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred,” iar în Ioan 14.12 a spus: „Adevărat, adevărat vă spun”, ceea ce înseamnă: „În mod absolut sigur, în mod absolut sigur vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu…” Cum poate un om să creadă că este trimis de Dumnezeu, iar după aceea să se întoarcă şi să nege însărcinarea şi identificarea pe care El a promis că o va da fiecărei persoane pe care a trimis-o? Cum este posibil ca un om care spune că este credincios, să zică: „Nu mai există botezul cu Duhul Sfânt!”? Cum poate spune: „Nu mai există vindecarea bolnavilor!”? Cum poate spune: „Nu mai există vorbire în limbi şi scoaterea dracilor!”, când acestea sunt însărcinarea pe care Isus a pus-o în fiecare credincios trimis de El. Aceasta este autoritatea. Puteţi merge la şcoală şi să obţineţi o diplomă de doctor sau orice altceva. Este în ordine. Aceasta este identificarea voastră cu organizaţia voastră. Eu n-am nimic împotriva diplomelor, mi-ar fi plăcut să le am şi eu, dar identificarea pe care o dă Isus atunci când trimite un om este: „Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred.” Înţelegeţi? Aceasta este dovada că acel om este trimis de Dumnezeu: „Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred.”

Aşa cum am spus, orice impostor poate lua o uniformă sau o insignă, dar acestea nu sunt nişte acreditări. Scrisoarea de acreditare este cea care contează, nu uniforma sau insigna. Există foarte mulţi oameni şi este foarte rău (eu trebuie să spun aceasta pentru că este adevărul şi trebuie să fim cinstiţi), dar există prea mulţi penticostali care poartă o insignă şi o uniformă, dar trăiesc atât de diferit de ceea ce ar trebui să fie Rusaliile încât parcă nu a mai rămas nimic din aceasta, ceea ce aduce numai ocară pentru Cauza lui Hristos. Aşa este. Îi face pe oameni să fie neîncrezători, dar Isus a dat verificarea pentru ca totul să fie bine: „Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce cred.” Aceasta este una. Duhul Sfânt a privit de-a lungul timpului şi a văzut că oamenii aveau să pervertească Cuvântul Său şi să pricinuiască una sau alta. Aşadar, El a spus clar şi concis că nu mai există nici o altă cale prin care poţi să te apropii de aceasta. El a spus: „Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred.” Noi ştim că acesta este adevărul. Un necredincios poate purta acreditările denominaţionale, dar nu aceasta este ceea ce-l face un om trimis de Dumnezeu. Ei merg de-a lungul ţării cu tot felul de cărţi sub braţ şi spun „Iehova” în sus şi-n jos, dar nu aceasta face ca lucrurile să fie ceea ce trebuie să fie. Nu, domnilor. Isus a spus: „Testaţi-i cu Cuvântul!” Aşa este, şi Cuvântul spune: „Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred.”

Credeţi în puterea lui Dumnezeu? „Oh, biserica noastră învaţă…” Aceasta nu are nimic a face cu ceea ce spune Cuvântul. Tot ce contează este ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu. Înţelegeţi? Da. „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” (Matei 24.35). Cuvântul viu vorbit de un Dumnezeu viu trebuie să fie într-o fiinţă vie. Cum este posibil ca un bărbat sau o femeie care pretind că au botezul Duhului Sfânt, să nege ceea ce a spus Dumnezeu în Cuvântul Său? Duhul Sfânt este Cel ce a scris Cuvântul, şi tot El vorbeşte printr-un om. Aşa este. Aşa trebuie să fie, pentru că nici un om nu poate s-o facă. Da, domnilor.

Un om poate să vină şi să spună: „Am carnet de membru pentru că aparţin de biserica aceasta sau aceea.” Nici aceasta nu face ca lucrurile să fie ceea ce trebuie să fie. Poate avea o diplomă de doctor sau orice altceva de la o şcoală mare, n-am nimic împotrivă, poate fi în ordine, dar dacă este trimis de Dumnezeu… Dacă are aceea plus Acreditarea, este minunat. Dar dacă are şcoala fără Duhul Lui, nu este bine. Înţelegeţi? În ordine. Este în ordine dacă un om poartă uniformă şi insignă cu acreditarea sa, dar dacă poartă insigna şi uniforma fără acea Acreditare… Aşa este. Aşadar, este nevoie de confirmarea însărcinării ce trebuie să se ridice. Fără îndoială. Un necredincios poate spune: „Eu nu cred că există botezul Duhului Sfânt. Şcoala noastră învaţă că aceste zile au trecut. Noi nu mai trebuie să avem aceasta.” Există atât de mulţi oameni care cred aşa! Există o mulţime de oameni buni care cred aceasta, şi ei cred aşa pentru că ascultă ce spune şcoala şi nu Cuvântul lui Dumnezeu. Aşa este.

Cu puţin timp în urmă, trăia aici o femeie care avea un fiu. Se părea că băiatul are o chemare din partea lui Dumnezeu, iar biata mamă a vrut să-l trimită la şcoală. Voia să facă tot ce-i stătea în putinţă pentru a-i asigura o creştere. Acesta este un lucru bun pe care-l putem face, dar problema este că ea nu l-a trimis la şcoala la care trebuia, ci l-a trimis într-un loc unde învăţătura era contrară Cuvântului lui Dumnezeu, şi el a fost învăţat aşa. Femeia muncea din greu ca să-l poată ţine la şcoală şi timpul a trecut. În cele din urmă, după un timp, el nu a mai venit acasă, iar bătrâna lui mamă s-a îmbolnăvit. Starea ei s-a înrăutăţit atât de tare încât medicul a spus că nu va mai trăi, că era pe moarte. Atunci femeia l-a rugat pe unul dintre vecini să-i trimită o telegramă fiului său, ca să vină acasă imediat pentru că mama lui era pe moarte. Vecinul a trimis telegrama, iar băiatul s-a pregătit să vină acasă, dar înainte ca el să apuce să pornească spre casă, a primit o altă telegramă în care i se spunea: Mama ta este bine. Nu mai veni.” Câteva luni mai târziu, băiatul a venit acasă să-şi viziteze mama. El i-a povestit bucuros că şi-a luat diploma, tot ce a făcut şi cum a fost la şcoală, după care i-a zis:

„Apropo, mamă. Am uitat să te întreb. Cu vreo şase luni în urmă mi-ai trimis o telegramă în care mă chemai acasă urgent. Am fost atât de îngrijorat şi de supărat când am văzut-o şi eram pregătit să vin, când am primit o altă telegramă în care mi se spunea că eşti bine, că te-ai însănătoşit. Am fost atât de bucuros! Mamă, aş vrea să-mi spui ce s-a întâmplat. La ce doctor ai fost şi ce medicamente ţi-a dat? Aş vrea să merg la el să-i mulţumesc şi să-l felicit pentru munca sa.”

„Bine, fiule. Dacă vrei să ştii, Cel care a făcut minunea a fost Doctorul Isus. El m-a vindecat.”

„Cum adică Doctorul Isus? Ce spui, mamă?”

„Medicul meu care este doctorul Cutare, a venit la mine, dar eu aveam o febră atât de mare încât deliram. Mi-au spus că starea mea s-a înrăutăţit şi că voi muri. Ştii biserica aceea mică de la colţul aleii?”

„Da.”

„Oamenii aceia au avut într-o seară o adunare de rugăciune şi au spus că Duhul Sfânt le-a spus să vină aici şi să se roage pentru mine. De îndată ce s-au rugat pentru mine, febra m-a părăsit. Oh, fiule, aleluia! Şi am fost vindecată.”

„Oh, mamă, nu trebuia să te asociezi cu oamenii aceia. Nu trebuia să-i primeşti aici!”

„De ce, fiule? Eu Îi mulţumesc lui Dumnezeu.”

„Mamă, nu spune astfel de lucruri!”

„De ce?” a întrebat femeia mirată. Mă şochezi!”

„Nu ar trebui să spui aşa ceva, pentru că oamenii aceia nu au nici o educaţie. Ei nu ştiu nimic despre Biblie.”

„Oh, fiule,” a spus femeia, „te rog să mă ierţi, dar ei au venit şi mi-au citit din Biblie, de unde scrie: „Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred: dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, bolnavii se vor însănătoşi.” Am citit aceasta de multe ori. Am să-ţi arăt pentru că am pus un semn în Biblia mea.”

„Oh, mamă, aşteaptă un moment! Ai spus Marcu 16?”

„Da, dragă, acolo este versetul acesta, în Marcu 16.”

„Oh, mamă, oamenii aceia sărmani nu ştiu mai mult, dar eu am învăţat la şcoală că Marcu 16 începând de la versetul 9, nu este inspirat. Înţelegi? Textul acela nu este inspirat, ci a fost adăugat.”

Atunci sărmana femeie a strigat: „Glorie lui Dumnezeu! Aleluia!”

„Ce vrei să spui, mamă?”

„Doar mă gândeam,” a răspuns ea.

„La ce te gândeai, mamă?”

„Mă gândeam că dacă Dumnezeu mi-a făcut aceasta cu un Cuvânt neinspirat, ce-mi va putea face cu un Cuvânt care este inspirat cu adevărat?”

Aşa este. Vedeţi? Care era problema? Biserica aceea micuţă de la colţul străzii avea Acreditarea. Poate nu aveau o diplomă omenească, dar aveau o acreditare din partea lui Dumnezeu.: „Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred.” Isus a spus că noi vom face aceste lucruri. Ei aveau confirmarea lui Dumnezeu, aveau însărcinarea Lui să meargă să-şi pună mâinile peste bolnavi, şi au făcut-o aşa cum a spus El, aşa că Dumnezeu a confirmat Cuvântul cu semnele care au urmat. Aceasta era o confirmare că ei au fost trimişi de Dumnezeu. Da, domnilor. Acesta este adevărul. În ordine.

Aceasta a fost o idee bună. Băiatul s-a dus să studieze undeva şi şi-a luat diploma, dar biserica aceea micuţă avea confirmarea Cuvântului. El avea confirmarea unui grad de la un anumit colegiu, dar ei aveau confirmarea Cuvântului Dumnezeului cerurilor cu Duhul Sfânt care sprijinea ceea ce vorbeau. Da, domnilor. Şi Dumnezeu le-a dat semnele. Oh, cât Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru aceasta. Poporul lui Dumnezeu are întotdeauna aceasta. Fără îndoială şi necredinciosul are puţin din Cuvântul lui Dumnezeu, dar numai ca să-L sucească şi să-L facă să se încadreze într-un crez ca să-l facă şi mai amăgitor. Voi ştiţi că cea mai mare minciună care s-a spus vreodată, a fost cea care avea o grămadă de Adevăr în ea. Aşa este. Astfel, prima minciună care s-a spus, a avut nouăzeci şi cinci la sută Adevăr în ea. Aceasta s-a întâmplat când Satan i-a spus Evei, în grădina Eden: „Tot ceea ce a spus Dumnezeu, este adevărat.” El a recunoscut: „Tot ce a spus Dumnezeu este adevărat. Dar, hotărât că nu veţi muri.” Iată!

Poate cineva spune: „În seara aceea ei au fost aici sus la tabernacol. Oamenii s-au adunat aici şi au cântat cântări, iar predicatorul a vorbit. Şi ştiţi ce au făcut după aceea? Au dat sticla de la unul la altul şi s-au îmbătat.” Greşit! Vedeţi? Este o diferenţă atât de mare! Ei nu au dat sticla de la unul la altul, ci binecuvântarea duhovnicească a lui Dumnezeu a căzut peste oamenii aceia. Ei au şovăit, au căzut şi s-au comportat ca nişte oameni beţi, dar nu o sticlă cu băutură i-a adus în starea aceea, ci Duhul Sfânt care Îşi confirma Cuvântul cu semnele care Îl urmează. Vedeţi? Toată povestea părea în ordine, cu excepţia sticlei. Acum eu aş spune: Au fost oamenii aceia acolo? Da. Au şovăit ei? Da. Chiar aşa? Da. Totul este în ordine cu excepţia cauzei care i-a făcut să se poarte aşa.

Acesta este felul în care vorbeşte necredinciosul, persoana care nu se identifică cu Hristos. El zice: „Oh, eu cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu; cred că Dumnezeu este Tatăl lui Isus Hristos. Cred toate aceste lucruri.” Vedeţi? Dar când este vorba de Această altă parte, spune: „Oh, acele lucruri au fost pentru alte zile!” Vedeţi? Aici este minciuna. Aşa este. El încearcă să sucească numai puţin Cuvântul, ca să-i poată înşela pe oameni. Dar Isus a spus totul cât se poate de clar. El a zis: „Aceste semne vor confirma Mesajul pe care L-am trimis.” Da, domnilor.

Odată am fost predicator baptist. Îi iubesc şi acum pe baptişti, dar am găsit Acest altceva. Vedeţi: Nu spun că biserica penticostală este desăvârşită, dar este cea mai bună pe care o avem. Poate că unii dintre ei nu au destulă credinţă pentru a face să se împlinească tot ce spune Cuvântul. În ce mă priveşte, eu nu voi sta niciodată în calea cuiva care are destulă credinţă pentru a face acele lucruri. Nu mă voi ascunde niciodată în spatele necredinţei spunând că nu poate fi făcut. Dacă un om poate lua Cuvântul lui Dumnezeu şi să-L confirme cu puterea lui Dumnezeu, voi spune: „Glorie lui Dumnezeu! Doamne, ridică-mă şi îngăduie să stau, prin credinţă, în ceruri.” Da. Cu siguranţă voi sta cu aceasta. Ei fac ceva pentru a se potrivi crezului lor, dar slujitorul lui Dumnezeu are semnul Său.

În Vechiul Testament, când cineva nu putea să-şi semneze numele, avea o pecete, iar acea pecete era un semn. Astfel, pecetluiau ceea ce trebuia pecetluit şi gata. Pecetea era o lucrare terminată. Iar în Efeseni 4.30 scrie: „Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu cu care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.” Pecetea este o lucrare terminată, şi arată că Dumnezeu te-a văzut, a recunoscut credinţa pe care spui c-o ai în El, a turnat Duhul Sfânt şi te-a pecetluit până în ziua răscumpărării. Acesta este Semnul că Dumnezeu ţi-a dat Duhul Sfânt şi a primit credinţa pe care o ai; El îţi dă această confirmare prin faptul că-ţi dă Duhul Sfânt. Iar dacă ai Duhul Sfânt, „aceste semne îi vor însoţi pe cei ce cred.” Aşa este. Dacă un om neagă Cuvântul şi spune: „Nu-i ascultaţi pe oamenii aceia. Aţi fost aseară la tabernacol? Noi aparţinem de cutare şi cutare. Ei nu sunt nimic altceva decât un grup de oameni cu reputaţie proastă.”

Ştiaţi că Pavel i-a spus lui Agripa: „Îţi mărturisesc că slujesc Dumnezeului părinţilor mei, după Calea pe care ei o numesc partidă,” (Fapte 24.14), sau „erezie.” Ştiţi ce este o erezie? (Un frate spune: „Nebunie”). Da, aşa este. Nu I s-a spus lui Isus: „Acum ştim că eşti nebun!”? Vedeţi? „O calea numită nebunie.” De ce o numesc ei aşa? Pentru că aţi trecut din moarte la Viaţă şi nu mai sunteţi ai lumii, ci aţi fost despărţiţi de lume. Vedeţi? Înseamnă că mintea voastră este duhovnicească şi vă gândiţi la lucrurile de sus şi nu la cele de pe pământ. Dragostea şi inima voastră sunt pentru lucrurile de sus.

Cineva neagă că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Fiţi atenţi. Îi veţi auzi spunând: „Oh, El este Acelaşi!” Este El într-adevăr Acelaşi? Este El Acelaşi? Şi ei spun: „Păi, El este Acelaşi, într-un anumit fel.” Cum? „Păi eu cred că El mai mântuieşte şi astăzi.” Vedeţi? Dar cu vindecarea cum este? Şi ei spun: „Oh, nu! El nu mai vindecă astăzi.”

Când a fost pe pământ, ei au spus: „El poate vindeca, dar nu poate mântui!”, iar acum spun: „El poate mântui, dar nu poate vindeca.” Vedeţi, este acelaşi diavol dar face totul invers. Dacă El este Isus Hristos, Unsul, El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, acelaşi Vindecător, Acelaşi. Nu voi faceţi minunile. Nu! Dar ei vin şi spun: „Să te văd făcând aceasta!” Dumnezeu nu mi-a spus niciodată că eu voi face aceasta, pentru că a făcut-o deja El. Singurul lucru pe care pot să-l fac eu, este să iau Cuvântul Său şi să mă ţin de El, iar El Îl va aduce la împlinire. Aşa este. Nu sunteţi voi, ci este Dumnezeu care este în voi. Aşa cum a spus Isus: „Nu Eu fac aceste lucrări, ci Tatăl Meu care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui. Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine, ci face numai ce vede pe Tatăl făcând: Şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul la fel.” Astfel, El aştepta întotdeauna să primească o vedenie, şi apoi făcea tot ce-I arăta Tatăl. Dacă citiţi Ioan 5.19, El spune: „…Tot ce face Tatăl, face şi Fiul.” Noi ştim că Isus Hristos este Acelaşi. Există un singur lucru în care poate fi diferit, iar acesta este trupul fizic. Înţelegeţi? Trupul fizic, corpul a fost înviat de Dumnezeu în a treia zi, iar acum stă la dreaptă măririi, pe tronul lui Dumnezeu. Isus a biruit şi a luat tronul lui Dumnezeu. Noi, cei care vom birui, vom sta cu El pe tronul Său, care este tronul lui David, când El va domni aici pe pământ. Acum, Isus stă la dreapta lui Dumnezeu, la dreapta puterii şi majestăţii Sale şi face mijlocire ca Mare Preot. El face mijlocire pe baza mărturisirii noastre, atunci când acceptăm Cuvântul Său, când Îl credem în inima noastră, când Îl primim acolo şi nu dăm înapoi, ci credem că se va împlini întocmai. Sămânţa adevărată a lui Avraam va sta neclintită pe acel Cuvânt, fiindcă indiferent cât de mult timp durează, El Îl va duce la împlinire. Nu există nici o umbră de îndoială, fiindcă El Îl va duce la împlinire. Aşa este.

Un prefăcut va spune: „Nu, nu este aşa!” Dar cât timp neagă această însărcinare, dovedesc că nu pot arăta nimic; mărturia lor este pecetluită şi nu pot arăta nimic pentru că neagă Cuvântul. Ca ofiţer, eu aş spune: „Ştiu că sunt un ofiţer la Statelor Unite, şi stau pe această lege care spune că un ofiţer trebuie să aibă această acreditare, pecetluită cu pecetea Statelor Unite.” Dacă spui: „Această acreditare a fost valabilă pentru un alt timp; astăzi nu mai există aşa ceva!”, eşti un făţarnic. Aceasta este tot! Prin aceasta dovedeşti că nu ai dreptate, nu eşti însărcinat şi nu eşti trimis. Oricine neagă că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci; oricine neagă că „aceste semne îi vor urma pe cei ce cred,” încearcă să se strecoare cu un fel de „decret” care nu are pecetea însărcinării adevărate. Aşa este. Un astfel de om nu poate fi trimis de Dumnezeu pentru că neagă pecetea, confirmarea însărcinării pe care ar trebui s-o aibă.

Dacă un aşa zis ofiţer spune că tu nu trebuie să ai acea pecete, minte, pentru că tu o ai. Aici în carte scrie că tu trebuie să ai acea pecete. În legile SUA, scrie că ofiţerul trebuie să aibă această pecete, această acreditare. Dacă nu o are, dovedeşte că nu este un ofiţer, pentru că legea spune că el trebuie să aibă pecetea.

Isus a spus: „Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce cred.” El nu a spus: „Probabil îi vor însoţi,” nici: „Ar trebui să-i însoţească.”, ci a spus clar: „Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce cred.” Aceasta este confirmarea însărcinării, a faptului că au fost trimişi. Amin. Îmi place aceasta; mă simt bine să ştiu aceasta. Da, domnilor. Aşadar, ştiu că aceasta este însărcinarea care a venit în inima mea, pecetea Duhului Sfânt. Aşa este. Fiecare credincios, care este credincios cu adevărat, când vede un om care neagă puterea, ştie că Biblia spune: „În zilele din urmă, ei vor avea numai o forma de evlavie, dar Îi vor tăgădui puterea. Îndepărtaţi-vă de oamenii aceştia! Nu-i primiţi deloc!” Aşa este. Ei vor avea biserici mari, denominaţiuni frumoase, splendori, frumuseţi mari, etc. Vă amintiţi ce s-a întâmplat aseară în Phoenix, cu grupul acela de fete şi băiaţi care au făcut acel fel nou de „hocus-pocus” sau cum îl numiţi voi, şi au fost luaţi de acel duh şi scoşi în stradă, încât poliţiştii au fost nevoiţi să-i aresteze. Ei au fost prinşi şi influenţaţi de puterea diavolului, ceea ce se petrece foarte des astăzi. Dar lăsaţi ca un om să danseze numai odată în Duhul, sub puterea Duhului Sfânt! Aşa este. „Aceste semne, semnele lui Dumnezeu, îi vor însoţi pe cei ce cred.” Aşa este. Nu este posibil ca un om să spună că este trimis de Dumnezeu, iar după aceea să nege însărcinarea dată de El.

Haideţi să privim câţiva oameni trimişi de Dumnezeu şi să vedem cum Şi-a identificat El întotdeauna credincioşii.

Să-l luăm pe Moise. Moise a avut într-adevăr o chemare în viaţa sa, dar nu a fost trimis de Dumnezeu. El a crezut că era trimis de Dumnezeu, dar priviţi ce eşec mare a avut. Însă când Dumnezeu i-a vorbit din rugul aprins care nu se mistuia şi l-a trimis, a fost cu totul altceva. Astfel, când a stat în prezenţa seminarului lui Faraon, Moise şi-a arătat Acreditarea. Înainte nu ar fi mers, Dumnezeu nu l-ar fi recunoscut. Priviţi. Atunci a omorât un om fără să fie însărcinat de Dumnezeu să facă aceasta şi a fost nevoit să fugă din Egipt. Dar apoi s-a dus şi a înecat toată oştirea egipteană în mare, pentru că a fost însărcinat să facă aceasta. Aceasta a fost diferenţa. Vedeţi? A omorât un om şi a trebuit să fugă. Oh, în ce umbră proastă a fost pus pentru că a făcut acel lucru fără însărcinare, dar când s-a întors cu o însărcinare, a înecat o oştire întreagă, aducând glorie lui Dumnezeu. Vedeţi, cum îi face Dumnezeu pe oameni să se comporte ciudat? Bătrânul acela învrednicit acum, care ieşise din Egipt cu tot felul de diplome de facultate. Moise nici nu bănuia ce-l aşteaptă la optzeci de ani, dar iată că în dimineaţa următoare întâlnirii cu Rugul aprins, mergea din nou în Egipt, cu soţia sa călare pe un măgar şi cu micuţul lor în braţele ei. Barba albă îi flutura în vânt, iar în mână avea un băţ încovoiat. „Unde mergi, Moise?”

„Mă duc să cuceresc Egiptul.” Invazia unui singur om. Este ca şi cum un om s-ar duce să cucerească Rusia. Când era ofiţer de rang înalt, cel mai înalt din Egipt, când era chiar lângă Faraon, a trebuit să fugă de acolo pentru că a încercat să-i elibereze pe copiii lui Israel fără să aibă însărcinarea s-o facă. Dar mai târziu, el s-a întors în Egipt, un om împotriva tuturor, dar de data aceasta avea însărcinarea şi a biruit. De ce? Pentru că avea însărcinarea şi confirmarea ei; Moise putea dovedi că era trimis de Dumnezeu. Amin.

„Moise, ce vei face cu băţul acela strâmb pe care-l ai în mână?”

„Aceasta este însărcinarea mea.”

„Ce?”

„Dumnezeu mi-a dat două semne pe care trebuie să le fac în faţa lor. El mi-a spus că aceste semne mă vor urma dacă voi merge acolo: „Aruncă toiagul în faţa lui Faraon şi vei vedea ce se va întâmpla. Toiagul se va preface în şarpe. Apoi să-i spui lui Faraon: „Aşa vorbeşte Domnul: lasă-l pe poporul Meu să plece!” Moise a mers acolo şi a aruncat toiagul jos, dar imediat au venit vrăjitorii şi au făcut acelaşi lucru. Însă Dumnezeu a confirmat însărcinarea sa: şarpele lui Moise i-a înghiţit pe ceilalţi. V-aţi gândit vreodată unde au mers şerpii aceia? Unde? Ce s-a întâmplat cu toiegele vrăjitorilor? Toate au ajuns într-un singur toiag. Vedeţi? Şarpele lui Moise i-a înghiţit pe ceilalţi. Ce era aceasta? O confirmare. Amin. Aleluia! Acolo, el a avut confirmarea însărcinării şi a dus totul mai departe. I-a scos afară pe copiii lui Israel, şi a dat la o parte Marea Roşie care s-a pus în faţa lui. De ce? Pentru că avea şi însărcinarea şi confirmarea ei. Dumnezeu era cu el făcând semne şi minuni. Dacă un om este însărcinat de către Dumnezeul supranatural, atunci puterea supranaturală a lui Dumnezeu va fi cu acea însărcinare supranaturală. Nu ceea ce aţi învăţat la doctorat, la vreun seminar sau la Algebră; aceasta confirmă doar vorbirea şi gramatica voastră şlefuită de la amvon. Dar lăsaţi-mă să vă spun ceva: Când aveţi confirmarea însărcinării lui Dumnezeu dată de Duhul Sfânt, „aceste semne îi vor însoţi pe cei ce cred.” Scuzaţi-mi această exprimare.

Confirmarea. Dumnezeul confirmat, pentru că El este Dumnezeul supranatural care a dat putere supranaturală pentru o eliberare supranaturală. Eu cred aceasta. Astăzi, Dumnezeu nu-Şi va elibera poporul prin educaţie;El n-a făgăduit niciodată că va face aşa ceva Nu-l va elibera prin teologie; n-a făgăduit niciodată că va face aceasta. Nu-l va elibera prin ştiinţă; nu a făgăduit niciodată că va face aceasta. Dar îl va elibera prin putere, prin puterea supranaturală care schimbă vieţile oamenilor modelându-i în copiii lui Dumnezeu. Amin. Moise a avut o însărcinare şi a avut semne care au confirmat însărcinarea sa.

Acelaşi lucru l-a spus Isus: „Aceste semne…”

Moise a spus: „Ce să le spun? Cum le voi dovedi că sunt trimis de Dumnezeul lor?”

Şi Dumnezeu i-a zis: „Ce ai în mână?”

„Un toiag.”

„Aruncă-l jos. Bagă-ţi mâna în sân şi apoi scoate-o afară. Predică-le vindecarea divină.”

Aceasta este o confirmare. Cu siguranţă.

„Îţi voi da două semne.” Vedeţi? El este acelaşi Dumnezeu care nu Se poate schimba. Când Şi-a trimis Biserica afară pentru a-i elibera pe oameni din această infernală robie „egipteană”, din toate aceste lucruri în care sunt prinşi oamenii astăzi, El a spus: „Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred.” Să nu vă fie frică să vestiţi Cuvântul afară pentru că este Adevărul; este Cuvântul lui Dumnezeu. Nu-l lăsaţi pe diavol să vi-L prezinte departe de voi pentru că nu este bine. Dumnezeu Îşi ţine Cuvântul Său. Eu cred aceasta cu tot ce este în mine.

Ilie a fost trimis jos. Îl pot vedea în dimineaţa aceea. Îmi imaginez că el şi Izabela au avut câteva divergenţe, dar iată-l în dimineaţa aceea venind jos, pe drumul Samariei, un bătrân chel, cu barba lungă. Ochii îi erau îndreptaţi spre ceruri şi zâmbea, fiindcă el îl avea pe „Aşa vorbeşte Domnul,” frate. „Aşa vorbeşte Domnul.” Astfel, s-a dus drept în faţa împăratului şi i-a zis: „Nici măcar un strop de rouă nu va cădea din cer până când nu voi spune eu aceasta!”

Ce era aceasta? El avea o însărcinare. A plouat în ziua următoare? Nu. De ce? Pentru că el avea o însărcinare în legătură cu aceasta. Vedeţi? Şi Domnul i-a spus: „Urcă-te şi stai aici pe munte, Ilie, fiindcă ţi-am dat nişte servitori cărora le-am poruncit să te hrănească.” Aşadar, corbii l-au hrănit. Şi în timp ce era pe munte, împăratul a spus într-o zi: „Oh, nu este nimic de individul acela! Voi trimite cincizeci de oameni acolo sus, fiindcă cred că este doar un fanatic bătrân. Nu-l ştim cu toţii? Vorbea despre soţia mea, Izabela, despre faptul că este vopsită şi despre felul modern în care trăim.”

Multe dintre penticostalele noastre de astăzi trăiesc după exemplul dat de prima doamnă. Da. Aşa este. Femeile noastre penticostale au acele coafuri, sunt tunse, poartă machiaj, pantaloni scurţi, etc. deşi Biblia spune că „este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.” Cum puteţi face aceasta? Aşa este.

Tu spui: „A căzut cineva pentru că port părul coafat?” Multe dintre voi, penticostalelor, nu purtaţi machiaj. În Biblie nu scrie nimic în legătură cu aceasta, dar vă tăiaţi părul deşi Biblia spune că „o femeie care îşi taie părul este dezonorată.” Aşa este. Şi purtaţi pantaloni scurţi sau acele haine care sunt de fapt bărbăteşti, deşi Biblia spune că „o femeie care se îmbracă aşa este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.” Cu alte cuvinte, „miroase urât pentru Dumnezeu, pute.” Şi vă întreb: Cum puteţi spune că aveţi Duhul Sfânt, care este Dumnezeu, şi apoi să faceţi acele lucruri? (Adunarea spune: „Amin”). Propria voastră viaţă confirmă că ceva nu este în ordine cu voi. Aşa este. Ştiu că vi se pare aspru ceea ce spun, dar în seara aceasta vă voi spune care este problema. Adevărul este că avem nevoie de mai multe critici severe, de mai multă asprime. Aşa este. Problema este că noi cedăm în faţa acestor lucruri. Dar, frate, dă-mi voie să-ţi spun că trebuie să înveţi Abecedarul înainte ca să poţi merge mai departe. Înţelegi? Problema este că noi cedăm în faţa acestor lucruri.

Frate, lasă-mă să-ţi spun că trebuie să înveţi Abecedarul înainte ca să poţi merge mai departe şi ca să poţi crede că Cuvântul lui Dumnezeu are întotdeauna dreptate. Indiferent ce ai în viaţa ta, compară totul cu Cuvântul. Da, domnule.

Ilie stătea pe vârful muntelui, pentru că Dumnezeu i-a zis: „Nu vei fi deranjat de nimeni. Te voi ţine acolo până când oamenii aceia se vor căi.”

Dar Ahab a zis: „Oh, noi nu trebuie să ne căim, pentru că fanaticul acela bătrân nu ştie despre ce vorbeşte. Este unul din vechii holly-rollers. Aduceţi-mi cincizeci de oameni!”

Îl pot vedea pe acel ofiţer, zicând: „Da, domnule. Îl voi aduce aici la porunca ta.” Şi iată-l pornind cu cei cincizeci de oameni aleşi din garda lui Ahab, înarmaţi cu acele săbii şi suliţe mari, mergând sus pe munte unde era profetul lui Dumnezeu. Acolo l-au găsit pe Ilie stând sub soarele arzător şi privind în jur, şi i-au zis: „Am venit după tine, băiete. Avem acreditarea lui Ahab, pentru că suntem gărzile lui de corp şi am venit să te ducem înapoi!”

Atunci Ilie s-a ridicat şi le-a zis: „Şi eu am nişte Acreditări. Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, cer să cadă foc din cer şi să te mistuie!” Şi focul a venit şi i-a mistuit pe toţi cincizeci. Ce era aceasta? O confirmare. Da, domnilor. Pe Muntele Carmel a fost o confruntare între dumnezeii falşi şi Dumnezeul Cel adevărat. Astfel, Ilie a păşit în faţă, a pus jertfa pe altar şi a spus: „Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel, fă să se ştie astăzi că Tu eşti Dumnezeu în Israel, că eu sunt slujitorul Tău şi că am făcut toate acestea la porunca Ta.”

Tu ai spus, Doamne: „Predicaţi Cuvântul la fiecare făptură, în întreaga lume. Şi aceste semne îi vor însoţi pe toţi cei ce cred.”

Şi Ilie a spus: „Doamne, acum îngăduie să se ştie că Tu m-ai trimis şi mi-ai poruncit să fac aceasta. Confirmă aceasta, Doamne!” Şi chiar în clipa aceea a căzut foc din cer. Vedeţi? A fost o confirmare a faptului că Ilie era cu Cuvântul. Dumnezeu Îşi confirmă întotdeauna Cuvântul Său; El dă o confirmare a Cuvântului Său. Noi ştim că acesta este adevărul.

Oh, de câte ori am văzut aceasta! Noi avem aici o mulţime de exemple cu care am putea continua, dar ca să economisim timp, mă voi opri la Isus.

Isus a venit pe pământ, dar ei au spus despre El: „El care este un Om, Se face Dumnezeu? O, vai! Noi ştim Cine este El! A fost născut nelegitim! Noi o cunoaştem pe mama Sa, Maria, şi pe Iosif!” Dar Isus le-a zis: „Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi! Nu credeţi că sunt Mesia? Lucrările pe care le fac confirmă ceea ce pretind. Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi. Dar dacă le fac, atunci chiar dacă nu Mă puteţi crede pe Mine, credeţi lucrările acestea.”

Aceasta era o confirmare. Cu siguranţă. Când Dumnezeu trimite pe cineva, El îl protejează. Dumnezeu Îşi confirmă întotdeauna Cuvântul. Dacă Dumnezeu a trimis undeva un ambasador sau un mesager al Său, pentru a face ceva, El trebuie să stea în spatele acelei însărcinări. Aşa este.

Isus le-a spus: „Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi, dar dacă lucrările pe care le fac confirmă însărcinarea Mea, atunci credeţi-le!” Amin. Cu siguranţă aceasta i-a lovit în plin. Este adevărat? „Lucrările pe care le fac Eu.” Da, domnilor. „Dacă nu puteţi crede că am fost trimis de Dumnezeu, atunci credeţi lucrările pe care le fac, sau lăsaţi-Mă să văd că şi voi faceţi aceleaşi lucrări.” Vedeţi? „Dacă nu Mă credeţi…” O, vai! Unii dintre ei Îl credeau.

Astfel, când femeia de la fântână a văzut semnul Său mesianic, a spus: „Ştim că Mesia va face aceasta.”, apoi a alergat în cetatea şi le-a zis oamenilor: „Veniţi şi vedeţi pe cine am găsit! Este un Om care mi-a spus tainele inimii. Nu cumva este Mesia?”

Când bătrânul Natanael s-a dus cu Filip în prezenţa lui Isus, El i-a zis: „Iată un israelit adevărat în care nu există vicleşug.” Natanael era un învăţat pentru că ştia Cuvântul; el ştia că Mesia va fi un profet al lui Dumnezeu; ştia că Moise le-a spus aceasta: „Domnul Dumnezeul tău îţi va ridica un profet ca mine…” De asemenea, el ştia că Dumnezeu le-a zis:

„Când va fi printre voi un om duhovnicesc sau un profet, Eu, Domnul, îl voi legitima. Dacă ceea ce spune el se împlineşte, să-l credeţi.” Vedeţi? Ei voiau să afle dacă era El. Ştiau că în timpul acela trebuia să se ridice un profet, şi voiau să ştie dacă era El. Aşadar, Natanael l-a însoţit pe Filip şi s-a dus în prezenţa lui Isus, iar când l-a văzut, Isus i-a zis:

„Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleşug.”

„De unde mă cunoşti?”, I-a zis Natanael.

„Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.” Când a auzit aceasta, Natanael a zis: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!” Iată, aici era acreditarea Sa.

Când S-a întâlnit cu femeia de la fântână, i-a zis:

„Dă-Mi să beau!” Dar ea I-a răspuns:

„Nu se cuvine. Tu încalci tradiţia noastră de aici. Noi avem o segregaţie aici şi evreii şi samaritenii nu au nici o legătură unii cu alţii. Tu eşti un Bărbat evreu, iar eu sunt o femeie samariteană. Cum vii să-mi ceri să-ţi fac o favoare, să-ţi dau să bei?”

„Femeie, dacă ai şti cu Cine vorbeşti, tu Mi-ai cere să-ţi dau să bei.”

„Fântâna este adâncă şi nu ai nimic cu care să scoţi.”

„Apa pe care ţi-o dau Eu, nu se află în fântâna aceasta.”

Vedeţi, discuţia a continuat aşa până când El a intrat în legătură cu duhul femeii, iar atunci a aflat care era problema ei şi i-a zis:

„Du-te şi adu-l pe bărbatul tău.”

„Nu am bărbat,” a răspuns femeia.

„Aşa este, pentru că ai avut cinci bărbaţi, iar cel cu care eşti acum nu este bărbatul tău.”

„Doamne, văd că eşti proroc,” I-a zis femeia surprinsă. „Noi ştim că atunci când va veni Mesia, El va face aceasta.”

Şi Isus i-a zis: „Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt El.”

Atunci femeia a alergat în cetate, fiindcă a văzut confirmarea şi totul era clar, şi a spus: „Veniţi să vedeţi un om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva El este Mesia? Nu este aceasta o confirmare că El este Mesia?”

Isus a spus: „Lucrările pe care le fac Eu confirmă însărcinarea Mea.” Aşa este. Dumnezeu L-a trimis şi El trebuia să fie un Profet. Voi ştiţi că evreii l-au întrebat pe Ioan: „Eşti Ilie? Eşti unul dintre profeţi? Eşti Profetul care trebuia să vină?”

„Nu sunt,” le-a răspuns Ioan, „dar El este deja printre voi şi se va confirma, pentru că Dumnezeu Îl va legitima.” Aşa este. Dacă un om este trimis de Dumnezeu, Dumnezeu este obligat să legitimeze acea persoană, să dovedească faptul că El a trimis-o. Aşa este.

Omul care s-a născut orb a avut o mărturie convingătoare că Isus era Mesia. Când fariseii l-au prins şi l-au întrebat: „Ştim că te-ai născut orb şi că n-ai avut nici măcar pupile. Cine te-a vindecat?” Şi el le-a răspuns:

„Omul Acela mi-a spus că sunt vindecat. Ştiu că El m-a vindecat.”

„Omul acela este un păcătos,” i-au zis ei. „Ştim că este un păcătos pentru că nu S-a alăturat organizaţiei noastre. Nu a venit pe calea noastră, nu învaţă doctrina noastră şi este împotriva noastră. Noi ştim că nu poate fi de la Dumnezeu şi că ceva nu este în ordine cu El, pentru că nu este de acord cu noi. Este un păcătos.”

Bietul orb nu a putut să-i contrazică în ceea ce spuneau, pentru că el nu era un teolog, dar a avut un argument convingător, aşa că le-a zis: „Eu nu ştiu dacă este sau nu un păcătos. Dar există un lucru pe care îl ştiu: odată eram orb, dar acum văd!”

I-am auzit pe oameni spunând că acesta este un grup de oameni nebuni, iar atunci când am primit Duhul Sfânt, mi-au spus că mi-am pierdut minţile. Nu ştiu dacă este adevărat sau nu, dar un lucru îl ştiu: odată am fost păcătos, dar acum sunt salvat. Aşa este. Odată am fost pierdut, dar acum sunt găsit. Puteţi numi aceasta fanatism sau cum vreţi voi, dar pentru mine este o confirmare că El este încă Isus Hristos, Acelaşi ieri, azi şi în veci. Aşa este. Da. El avea dovada; avea un discurs foarte convingător că El era Acela; că era Fiul lui Dumnezeu pentru că a creat globul ocular la un om care nu-l avea. Da, domnilor. Cu alte cuvinte, orbul a putut spune: „În tot acest timp am venit la biserica voastră, dar n-am văzut niciodată întâmplându-se aşa ceva. Dacă El a creat un glob ocular şi nu există un alt Creator decât Dumnezeu, Cine este Acesta şi de unde poate veni? Să vă văd pe voi că faceţi aşa ceva; să văd ce faceţi voi!”

Ei au trebuit să tacă. Ei vorbeau de un Dumnezeu supranatural, de marele Creator al cerurilor şi al pământului, dar nu puteau crea o viaţă bună. Vedeţi? Nu au putut crea nimic. Dar iată că a venit Isus şi El a creat globurile oculare pentru un om orb din naştere. Vă spun: aceasta este convingător. Dovada că o budincă este bună, e că este mâncată. Aşa este. Aşadar, orbul avea dovada că El era Mesia. Aşa este.

Mi-l imaginez pe Pavel în seara aceea, după ce timp de paisprezece zile şi paisprezece nopţi, nu au fost stele şi lună, ci doar furtună. Bietul om trăgea după el lanţurile de-a lungul punţii corăbiei pe jumătate scufundată. Au aruncat toată merindea şi multe alte lucruri, iar marinarii nu mai mâncaseră de câteva zile.

Trăgea după el acele lanţuri şi vorbea despre un Isus care a trăit cândva, despre un Isus care a fost răstignit. Îmi imaginez că soldaţii şi marinarii aceia au spus: „O, Doamne, taci!” Dar el a continuat să se plimbe pe acolo şi să spună: „El este Acelaşi ieri, azi şi în veci.”

„Uitaţi-vă la omul acesta înlănţuit,” au spus ei. „Merge la Roma, la Cezar, ca să fie condamnat. Va muri şi totuşi vorbeşte despre religie. O, taci!” Şi au continuat aşa.

Toate speranţele erau duse. O, vai! De fiecare dată când un fulger lumina cerul şi un val se ridica, zece mii de diavoli erau trimişi în mare şi ziceau: „Te-am prins, Pavele! O, cum îţi vei retrage cuvintele!”

„Nu, domnule! El este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Eu ştiu că El mi-a spus să merg la Roma.”

Gândiţi-vă! Corabia era pe cale să se scufunde, iar luna, soarele şi stelele nu mai străluciseră de paisprezece sau cincisprezece zile. Acesta era un lucru rău; vechea corabie era pe punctul să se scufunde în mare, dar fără îndoială că într-o noapte când a stat în cala corăbiei, Pavel a avut o vedenie: Îngerul Domnului a venit la el şi i-a zis: „Nu te teme, Pavele. Totul este în ordine.”

Şi iată-l că vine sus cu o mare însărcinare, şi spune în timp ce-şi scutura lanţurile: „Fiţi curajoşi şi aveţi credinţă, pentru că Dumnezeul pe care-L slujesc, L-a trimis pe îngerul Său. Aseară am avut o vedenie şi El mi-a arătat să nu mă tem pentru că nici o viaţă de pe această corabie nu se va pierde. Aşadar, fraţilor, mâncaţi puţin şi bucuraţi-vă, fiindcă totul va fi bine.” Îmi imaginez că ei s-au amuzat puţin, dar când au văzut corabia odihnindu-se la liman, a fost confirmat faptul că Pavel a fost trimis de Dumnezeu şi că ştia despre ce vorbeşte. Dumnezeu a confirmat aceasta. „Dacă printre voi va fi un profet şi ceea ce spune se împlineşte, atunci să-l ascultaţi pentru că Eu sunt cu el.” Aşa este.

Când băştinaşii de pe insulă l-au văzut adunând lemne, şi-au zis: „Trebuie să fie un ucigaş îngrozitor dacă are lanţurile acelea.” Bietul Pavel, era pe punctul să îngheţe de frig din pricina hainelor ude, aşa că a adunat un braţ de lemne şi a început să le pună pe foc. Însă iată că a fost muşcat de un şarpe şi ar fi trebuit să moară imediat, dar Pavel s-a uitat la el şi a zis: „Doamne, mi-ai spus că trebuie să merg la Roma.” L-a scuturat în foc şi apoi s-a dus să mai aducă lemne. Toţi îl priveau şi ziceau: „Uitaţi-vă la el! Va cădea imediat mort.”, dar peste câteva minute şi-au schimbat părerea. De ce? Însărcinarea lui fusese confirmată. Atunci au zis: „Omul acesta este un zeu care a venit jos din ceruri!”

Aşa este. El avea confirmarea pentru că Isus a spus: „Vor călca pe şerpi şi pe scorpioni şi nu vor fi vătămaţi.” Da, domnilor. Pavel avea dovada; putea dovedi aceasta.

Trebuie să mă grăbesc, prieteni. Aş sta cu voi toată noaptea, dar mai sunt câteva lucruri.

Profetul a spus: „Va fi o zi deosebită, cunoscută de Domnul, nu va fi nici zi, nici noapte, dar spre seară se va arăta lumina.” (Zaharia 14.7). Aşa este. Soarele răsare în est şi apune în vest. „S-O-A-R-E-L-E”. Civilizaţia a călătorit din est spre vest. După ce S-a înălţat „F-I-U-L,”, Lumina a căzut peste neamuri. A fost o zi a organizaţiilor şi a denominaţiunilor; oamenii L-au acceptat pe Hristos şi au avut suficientă Lumină ca să vadă că El este Dumnezeu. Ei au păşit în Lumină, au construit biserici şi catedrale frumoase, şcoli, etc., ceea ce este în ordine. Dar amintiţi-vă că a fost făgăduit că spre seară vor fi daţi la o parte toţi norii. Acum este timpul acela! Şi când norii vor fi daţi la o parte, Acelaşi Fiu, a cărui putere a strălucit prin Duhul Sfânt peste oamenii din est, în ultimii cincizeci de ani, a împrăştiat norii denominaţiunilor şi a turnat Duhul Sfânt peste oamenii din vest. Este Acelaşi Fiu, acelaşi Duh Sfânt, acelaşi semn, aceeaşi Lumină, aceeaşi Putere, aceeaşi dovadă, acelaşi Hristos. Aşa este. Iar Evanghelia a fost predicată cu aceeaşi puterea şi manifestarea Lui, peste tot în lume. Aşa este. Peste tot, în toată lumea, credincioşii sunt urmaţi de semne şi minuni.

Cu câţiva ani în urmă, ei au spus: „Oh, grupul acela? N-o vor scoate niciodată la capăt. Sunt doar un grup micuţ, undeva pe stradă şi bat cu un amărât de băţ într-o tamburină mică.” Dar, frate, acel mesaj a fost purtat de misionari care au fost sponsorizaţi de oameni care şi-au sacrificat masa copiilor lor, pentru ca Evanghelia să fie purtată din est în vest şi din nord în sud. În orice naţiune veţi merge, există flăcări penticostale care ard cu puterea Duhului Sfânt. Am mers până departe, în junglă, acolo unde oamenii nu ştiu care este mâna stângă şi care este dreapta; ei nu ştiau despre Dumnezeu mai mult decât că este o statuie pe care o aveau acolo. Aşa este. Dar am stat acolo şi am aşezat Cuvântul întocmai cum a fost dat, după care Duhul Sfânt a făcut minuni, spunându-le acelor oameni cine erau şi tainele inimii lor, împlinind cuvintele spuse de Isus: „lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi.”

Ei stăteau acolo şi mă priveau, iar eu le-am spus: „Isus a spus: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi”. Acesta a fost semnul Lui mesianic. Venirea lui este foarte aproape, iar puterea Lui a început să-i prindă pe oameni, să-i înfăşoare şi să-i pregătească să fie Mireasa pe care o va lua în răpire, o Biserică ce se va potrivi perfect cu El pentru a fi luată sus. Toţi cei născuţi din nou vor fi luaţi de pe pământ, prin puterea Sa. Vine Isus!

Dacă îmi apropii mâna de perete, se vede o umbră care devine tot mai clară pe măsură ce mâna mi se apropie de perete, iar după un timp, umbra şi mâna devin una. Biserica a început în zilele lui Martin Luther, prin neprihănire; a urmat John Wesley cu sfinţirea, iar acum mergem mai departe prin botezul Duhului Sfânt, cu mişcarea rusalistică prin restituirea darurilor. Din acei oameni rusalistici, El scoate afară o rămăşiţă, pentru a-L arăta pe Isus Hristos, pentru a-Şi reflecta Viaţa Sa aşa cum a fost ieri, azi şi în veci, iar acest lucru se va întâmpla atunci când va străluci Lumina de seară. Aşa este. Noi avem un mic semn ştiinţific; îl avem chiar în Washington: Acelaşi Stâlp de Foc.. Câţi dintre voi L-aţi văzut? Câţi aţi văzut acea Lumină? Cu siguranţă. Peste tot sunt mâini ridicate. Vedeţi? Acesta este acelaşi Stâlp de Foc pe care L-a întâlnit Pavel pe drumul Damascului. Noi ştim că Hristos, Stâlpul de Foc, Îngerul Domnului care l-a scos pe Israel din Egipt şi l-a dus în ţara făgăduită este Îngerul Legământului. Noi ştim cu toţii aceasta. Sigur că da. Acela a fost Hristos, pentru că Biblia spune că Moise „socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire.” (Evrei 11.26). El a mers cu Hristos, înainte ca El să vină într-un trup de carne, ci era acea Lumină.

Când a fost pe pământ, Isus a spus: „Am ieşit de la Dumnezeu şi merg la Dumnezeu.” Ei L-au crucificat pentru că El a fost Salvatorul care a murit pentru păcatele noastre şi a fost îngropat; dar a înviat şi S-a înălţat la cer. La puţin timp după aceea, Pavel era pe drum spre Damasc şi a fost trântit la pământ de o Lumină. Niciunul dintre soldaţii care erau cu el nu au văzut-o, cu excepţia lui Pavel. Şi a fost atât de puternică pentru el, încât a orbit pe loc. Vedeţi? El a privit acea Lumină, acel Stâlp de Foc, iar un Glas i-a zis: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?” Şi Pavel a întrebat: „Cine eşti Tu, Doamne?” „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti. Ţi-ar fi greu să dai cu piciorul într-un ţepuş.” (Fapte 9.3-5).

Acelaşi Duh Sfânt Îl găsim astăzi printre rusalistici. De ce? Pentru că aduce dovezile aceleaşi Evanghelii care este predicată. Astfel, aceleaşi semne care i-au urmat la început, ne urmează şi acum. Dacă Stâlpul de Foc sau Lumina pe care o avem cu noi, nu ar produce acelaşi Duh şi aceleaşi dovezi pe care le-a produs atunci când era în Isus Hristos, atunci ar fi un stâlp de foc greşit şi un duh greşit. Dar dacă produce, atunci face exact ceea ce a făcut şi Isus care a spus: „Cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.” Traducerea King James spune „lucrări mai multe.” Voi nu aţi putea face lucrări mai mari decât El, pentru că El a înviat morţii, a oprit furtuna, a făcut totul. Dar aţi putea face mai multe, pentru că Duhul Sfânt nu va fi numai într-un Om, Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ci va fi în Biserica Sa de pe tot pământul. „veţi face mai multe pentru că Eu Mă duc la Tatăl.” În aceste zile din urmă, este reprezentată aici aceeaşi slujbă. Ce fel de slujbă a avut El? Priviţi-L aşa cum am făcut-o şi eu, căci vă va duce acolo jos şi va dovedi ceva în faţa oamenilor.

Să luăm un evreu. Biblia spune că „El a venit la ai Săi, dar ai Săi nu L-au primit.” Primii care au venit la El au fost Andrei şi Filip. Nu ştiu ce s-a întâmplat în discuţia pe care au avut-o în casa unde L-au urmat ei în seara aceea, dar a doua zi, Andrei a fost pe deplin convins că Isus era Mesia. El i-a arătat ceva care l-a făcut să meargă la fratele său Simon şi să-i spună: „Noi L-am găsit pe Mesia.”

Mi-l imaginez pe Petru zicând: „Andrei, lasă-mă să-ţi spun ceva. Ştii că tatăl nostru a fost un fariseu bătrân.”

„Simon, tata se aştepta să-L vadă pe Mesia. Fără îndoială, înainte de venirea lui Mesia vom avea tot felul de lucruri şi se vor ridica tot felul de imitaţii şi de ismuri, dar lasă-mă să-ţi spun…”

O, da, aşa a fost. S-au ridicat imitatori care i-au condus pe oameni greşit şi au pierit mii şi mii. Dar Andrei a spus: „Noi trebuie să stăm cu Cuvântul, Simon. Biblia ne spune că Moise, slujitorul lui Dumnezeu a zis: „Domnul Dumnezeul nostru îl va ridica pe acest Mesia, care va fi un profet ca mine.” Simon, tata ne-a spus: „Eu sunt prea bătrân şi nu cred că voi apuca să-L văd, dar dacă Îl vedeţi în zilele voastre, amintiţi-vă că El va fi Profetul lui Dumnezeu.”

Atunci Petru i-a zis: „În ordine, Andrei, voi merge cu tine la întâlnirea aceea.”

Şi de îndată ce Petru a păşit în prezenţa Domnului Isus, El i-a zis: „Numele tău este Simon; iar numele tatălui tău este Iona.” Aceasta a clarificat totul şi i s-au dat cheile Împărăţiei. Acela a fost semnul lui Mesia.

Apoi a venit un alt evreu credincios şi a spus: „Stai puţin! Dacă ar fi venit Mesia, ar fi făcut-o pe culoarele cerului şi s-ar fi prezentat în marele Templu pe care l-am construit aici, aşa cum cred şi alţi oameni de aici: că El va coborî chiar aici, iar îngerii vor da din aripi şi vor spune: „Acesta este Mesia! Acesta este Mesia! Acesta este Mesia!”

Dar Filip i-a zis: „O clipă! Ceea ce spui tu nu este biblic. Stai cu Cuvântul! Ce ne-a spus Moise că va fi Mesia? El a zis: „Domnul Dumnezeul tău îţi va ridica un profet ca mine.” Ţi-l aminteşti pe bătrânul Simon?”

„Da. Oh, bătrânul acela nu avea nici un fel de educaţie. Da, îmi amintesc de el.”

„Ai cumpărat peşte de la el, dar era atât de analfabet încât nu a putut să-ţi semneze chitanţa.”

„Da, mi-l amintesc.”

„Dar pe tatăl lui ţi-l aminteşti?”

„Sigur că da. Îl cunosc foarte bine pe tatăl lui. A fost un fariseu adevărat, un învăţat adevărat.”

„Când Simon a păşit în faţa lui Isus, El i-a spus care era numele lui şi al tatălui său.”

„Acum cred că te-ai dus până la capăt, aşa că lasă-mă să mă duc să văd. Mie nu-mi va citi niciodată mintea. Vreau să merg să văd.”

Şi s-a dus, iar când a ajuns în prezenţa lui Isus, El a zis: „Iată un israelit adevărat în care nu există vicleşug.”

Natanael s-a întors surprins spre Filip şi i-a zis: „I-ai spus că vei veni după mine?”

„Nu.”

Atunci Natanel s-a întors spre Isus şi I-a zis: „Rabi,” care înseamnă „stăpân sau învăţător.” „De unde mă cunoşti? Eu tocmai am sosit la întâlnirea din seara aceasta. Când şi cum m-ai văzut?”

Şi Domnul i-a răspuns: „Te-am văzut înainte să te cheme Filip, când erai sub smochin.” Ce ochi!

„Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu; Tu eşti Împăratul lui Israel.”

Dar acolo erau şi acei mari reprezentanţi denominaţionali, iar ei au zis: „Ştiţi ceva? El face aceste lucruri cu Beelzebul!” Vedeţi? Ei trebuiau să dea un răspuns adunării lor, pentru că aveau acreditări pământeşti. Dar Isus avea o Acreditare cerească pentru că Moise a spus: „El va fi un Profet,” şi iată-L stând acolo şi dovedind că era un Profet. Aşa este. Însărcinarea Lui era confirmată.

Dar preoţii trebuiau să dea un răspuns adunării lor, aşa că au spus: „El scoate diavolii afară prin Beelzebul.”

Atunci Isus, care le cunoştea gândurile, S-a întors spre ei şi le-a zis: „Vă iert pentru ceea ce spuneţi împotriva Fiului omului.” Vedeţi, ei nu au spus aceasta cu voce tare. Biblia spune că ei gândeau aceasta în inimile lor, dar El le-a cunoscut gândurile. Să spunem lucrurile aşa cum sunt. Da, domnilor. Ei au gândit aceasta în inimile lor. Vedeţi? Dar El a văzut ce gândeau în inimile lor, le-a cunoscut gândurile inimii şi le-a zis: „Vă iert pentru ceea ce spuneţi împotriva Mea, a Fiului omului. Dar într-o zi, după ce Eu voi pleca, va veni Duhul Sfânt în lumea neamurilor, iar El va face aceleaşi lucruri. Dacă atunci veţi spune un singur cuvânt împotriva a ceea ce va face El, nu veţi fi iertaţi nici în lumea aceasta, nici în lumea care va veni.”

Înainte de a părăsi pământul, El a spus: „Cum a fost în zilele Sodomei, aidoma va fi şi la venirea Fiului omului.” Vreau să mai fac această observaţie şi apoi voi încheia. „Aşa cum a fost în zilele lui Lot, acolo jos în Sodoma…” Să vedem cum a fost acolo.

Prima dată, El S-a referit la zilele lui Noe şi a spus ce făceau: „Mâncau, beau, se însurau şi se măritau.” Dar când a venit vorba de Sodoma, s-a referit la ea pentru această epocă. Amintiţi-vă că sodomiţii erau dintre neamuri. Vedeţi?

Biblia spune că Avraam a fost vizitat de trei Bărbaţi. Întotdeauna sunt trei categorii de oameni: necredincioşii, formaliştii şi credincioşii. Noi îi avem şi astăzi. Aşa este. Necredincioşii, aşa zişii credincioşi şi credincioşii adevăraţi; sodomiţii, lotiţii şi avraamiţi. Avraam avea făgăduinţa; el a fost alesul, grupul chemat afară care s-a separat, aşa cum s-a separat Biserica adevărată a Dumnezeului celui Viu de lucrurile lumii, pentru că se baza pe făgăduinţa lui Dumnezeu. Unde au venit îngerii? La Avraam. Ce s-a întâmplat după aceea? Doi dintre ei s-au dus în Sodoma, Billy Graham moderni, şi au predicat Evanghelia, dar nu au făcut minuni, ci i-au lovit pe oameni cu orbirea. Vedeţi? Predicarea Cuvântului îi loveşte cu orbirea pe cei necredincioşi. Ei nu au făcut multe minuni acolo, dar au strigat: „Ieşiţi afară!”

Însă a fost Unul care a vorbit cu Avraam. Avraam a avut un sentiment ciudat; era ceva în legătură cu Bărbatul acela care era puţin diferit. Astfel, L-a privit puţin, apoi i-a zis Sarei: „Du-te în cort!” Desigur, când venea vreun străin, femeile nu se comportau aşa cum se comportă astăzi. Acum ele merg afară şi iau locul bărbaţilor lor: „Ioane, nu poţi vinde aceasta dacă nu-ţi spun eu!” Vedeţi? Femeile din zilele acelea aveau mai multă decenţă, aşa că stăteau în casă. Astfel, Sara era în cort în timp ce ei vorbeau afară. Apoi, el a fugit la ea şi i-a zis: „Sara, frământă repede şi fă nişte turte pe vatră.” S-a dus, a luat un viţel, l-a junghiat şi l-a dat unei slugi să-l pregătească. A spălat picioarele acelor bărbaţi şi le-a făcut vânt cu nişte frunze mari ca să îndepărteze muştele. Avraam ştia că în inima lui era Ceva care ardea şi a zis: „Cred că aici este însărcinarea, de aceea singurul lucru pe care-l aştept este s-o văd confirmată. Cred că Ei o au.” El a mai zis: „Voi aţi trecut pe aici ca să mă vedeţi. De aceea aţi venit pe calea aceasta.” Acesta era adevărul. Vedeţi? „Staţi puţin sub stejar şi odihniţi-vă.”

Aşadar, Avraam le-a spălat picioarele în timp ce ceilalţi pregăteau celelalte lucruri, apoi au stat jos şi au mâncat. Unul din cei trei Bărbaţi era Dumnezeu, Dumnezeul cel Atotputernic. Aşa spune Biblia. Uitaţi-vă dacă nu scrie cu literă mare: „Domnul,” „Elohim.” aşa este.

Cineva mi-a zis odată:

„Doar nu crezi că era Dumnezeu!”

„Ba da. Aşa spune Biblia. Bărbatul acela era Dumnezeu.”

„Vrei să spui că Dumnezeu era în acel trup şi a mâncat carne?”

„Cu siguranţă era,” am spus eu. „Biblia spune aceasta, dar voi nu puteţi realiza cât de mare este El.”

Aşa este. Eu sunt bucuros pentru că El poate face aceasta. Noi suntem făcuţi din şaisprezece elemente: petrol, lumină cosmică, calciu, potasiu etc. Astfel, El a luat o mână din aceste elemente, a făcut un trup şi a zis: „Pfiu! Intră aici, Gabriele!” Şi îngerul a intrat. A luat o altă mână de ţărână şi a spus: „Mihaile, tu intră aici!” Şi îngerul a intrat. Apoi a luat încă o mână de ţărână, a spus: „Pfiu!” şi a păşit El însuşi acolo. Sunt atât de bucuros pentru aceasta! Vedeţi? El a venit şi a spus:

„Voi merge jos!” Acesta este Dumnezeul nostru. Într-una din aceste zile, toate aceste elemente vor dispărea, dar El va spune: „William Branham!”, iar eu Îi voi răspunde: „Sunt aici, Doamne!” El este minunat. Da.

Elohim a spus: „Trebuie să Mă duc la slujitorul meu, Avraam, dar vreau să fiu un Om ca el.” Astfel, a venit jos, a stat acolo cu hainele prăfuite şi am mâncat. Apoi a continuat să privească spre Sodoma, iar Avraam a ştiut că se va întâmpla ceva deoarece ştia că acela era un loc rău.

Amintiţi-vă că numele lui fusese Avram, iar numele soţiei sale fusese Sarai. Dar cu câteva zile înainte de aceasta, Dumnezeu l-a întâlnit într-o vedenie şi i-a schimbat numele în „Avraam”, iar numele ei în „Sara”, adică „Prinţesa.” „Avraam” înseamnă „părintele naţiunilor.” Aşadar, El a zis: „Avraame…” Avraam a spus: „Oh, ştiu că am dreptate! Există ceva în legătură cu Omul acesta care este diferit.”

Şi El i-a spus: „Avraame, unde este nevastă-ta, Sara?” În clipa aceea, Avraam a ştiut. „Oh,” a zis el, „este în cort.” Şi Biblia spune că era în cortul de la spatele Lui.

Şi Bărbatul acela a continuat: „Avraame, EU (pronume personale), Te voi vizita la anul pe vremea aceasta, iar tu şi Sara veţi avea copilul pe care îl aştepţi. Tu ai o sută de ani şi ea are nouăzeci, dar Eu îţi voi da copilul pe care ţi l-am făgăduit, pentru că ai fost credincios şi ai aşteptat.”

Când a auzit aceasta, Sara care era în cort, a zis: „Oh!” Nu a spus cu voce tare, ci şi-a zis în sinea ei: „Eu, o femeie bătrână să mai am pofte? Şi domnul meu este bătrân. Nu se poate aşa ceva. Despre ce vorbeşte Omul acesta?”

Dar Îngerul a întrebat: „De ce a râs Sara?”

Ce era aceasta? Şi imediat după aceasta, El Şi-a îndreptat atenţia spre Sodoma. Vedeţi? Imediat după vizita Îngerului, după ce a fost dat ultimul semn, Sodoma a ars. Şi Isus a spus: „Cum a fost în zilele Sodomei, aidoma va fi şi la venirea Fiului omului.”

Dumnezeu a lucrat tot timpul cu Biserica Sa prin semne şi minuni, dar ultimul lucru care trebuie să fie este Dumnezeu manifestat în trupul Bisericii Sale, aşa cum a fost El acolo, într-un trup omenesc, arătând acelaşi semn: că Mesia S-a prezentat deja printre oameni, chiar înainte de căderea focului în zilele din urmă. Aceasta este o acreditare, o legitimare care confirmă că Cuvântul pe care L-a făgăduit Isus este Adevărul. Să ne rugăm.

Tatăl nostru ceresc, Acesta este Cuvântul Tău, confirmarea unei însărcinări. Noi putem doar să-L spunem, dar Te rugăm pe Tine, Doamne, să-L confirmi. Te rog să mă ierţi pentru nervozitatea şi greşelile mele gramaticale şi să îndepărtezi aceasta din minţile oamenilor, sărăcăcioasa şi necioplita mea cale prin care încerc să aduc acest mesaj. Duhul Sfânt este peste mine, iar eu nu ştiu ce altceva să fac decât să-i dau drumul, Tată. Stau aici cu bărbaţi şi femei care sunt străini şi călători. Toată lumea tremură astăzi. În urmă cu câteva zile, ei au spus că vor încerca să trimită un om pe Lună. Toată lumea este neliniştită şi tremură, pentru că şi naţiunile mici au bombe care pot face găuri mari în pământ; găuri de o sută cincizeci de picioare în adâncime şi trei sute de mile în diametru. Ar fi suficient să fie lansate doar trei deodată, şi ar scufunda pământul. Întreaga lume este nervoasă; bisericile s-au îndepărtat de Cuvânt şi există tot felul de organizaţii şi denominaţiuni care au acreditări pământeşti, iar dacă nu aparţii de una dintre ele, nu poţi intra în bisericile lor.

Dar aşa cum ai făcut în zilele lui Noe; aşa cum ai făcut prin toată Biblia, Tu îţi vei trimite prorocii şi slujitorii, cu o însărcinare şi cu o legitimare din partea Ta. Doamne, sunt atât de bucuros pentru că ai făgăduit aceasta! Tu ai spus:

„Nu te teme, turmă mică; pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia.”(Luca 12.32). Şi ai mai spus: „Aşa cum a fost în zilele lui Noe, când doar un grup mic a fost salvat de apă, aidoma va fi şi la venirea Fiului omului.” În zilele lui Noe „mâncau, beau, se însurau şi se măritau,” iar noi vedem, Tată, că lumea păcătoasă de astăzi face aceleaşi lucruri. Şi vedem şi perversiunea şi homosexualitatea care este la fel ca în zilele lui Lot. Oh, noi vedem cum lumea şi majoritatea guvernului nostru sunt înghiţite de aceste murdării. Se regăsesc peste tot.

Oh, Doamne, suntem mâncaţi de viermi, de diavoli şi de puterea vrăjmaşului, aşa că toată lumea este speriată de moarte. Chiar şi naţiunea noastră este asemenea unui băieţel care merge noaptea prin cimitir şi fluieră ca să nu arate că se teme. Ştim că necazul este la uşă. Tu ai spus, Doamne: „…când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape.” (Luca 21.31).

Duhul Sfânt a fost chemat peste Biserica Ta şi ai chemat oameni din fiecare naţiune: mexicani, albi, anglo-saxoni, oameni de culoare, etiopieni, oameni din diferite rase şi din toată lumea. Mulţi dintre misionarii Tăi, umpluţi cu Duhul Sfânt, au umblat flămânzi şi desculţi, şi mulţi dintre ei au fost omorâţi, crucificaţi şi batjocoriţi. Au mers fără sponsorizarea unei biserici mari, ci s-au dus fiind însărcinaţi de Dumnezeu şi urmaţi de „aceste semne care îi vor urma pe cei ce cred.” I-am întâlnit pe câmpurile de misiune, Doamne; am avut puterea lui Dumnezeu pentru a vorbi în limbi şi a tălmăci; am avut botezul Duhului Sfânt şi demonstraţii ale puterii Tale.

Doamne, Tu l-ai luat pe Avraam ca să-i reprezinţi pe cei aleşi, pe cei chemaţi afară, şi l-ai dus prin pustie, l-ai separat şi i-ai arătat tot felul de semne. Dar ultimul semn a fost când Dumnezeu însuşi i S-a arătat în trup de carne. Isuse, Tu ai spus: „Aşa cum a fost în ziua aceea, aidoma va fi şi în zilele venirii Fiului omului.” Vino, Doamne! Acesta este Cuvântul Tău drept şi sfânt şi eu Îl cred din toată inima. Mai sunt şi alţii care Îl cred, Doamne, şi Te rog să se întâmple şi aici în Tempe ca o confirmare a apropiatei veniri a Domnului Isus. Dă-ne aceasta, Doamne, şi ne va întări pe toţi. Îi va întări pe aceşti fraţi; îi va întări pe predicatorii Tăi de pretutindeni; îi va întări pe laici, şi ne va face fericiţi pe toţi.

Eu am mers cât am putut de departe pentru a predica Cuvântul Tău, dar acum avem nevoie de Tine să Îl confirmi, Doamne. Eu nu pot, dar dacă este o însărcinare, eu am predicat Adevărul şi cred, Tată ceresc, că Tu o vei confirma prin semne şi minuni, aşa cum ai făgăduit că o vei face. Te rugăm să ne dai aceasta acum, fiindcă mă predau Ţie, împreună cu această biserică şi cu Cuvântul care a fost aici. Tată, Te aşteptăm şi Te rugăm să ne arăţi că eşti în mijlocul nostru. Făgăduinţa Ta este că „lucrările pe care le-am făcut Eu, le veţi face şi voi.” O, Tată, cum îi va întări aceasta pe unii din fraţii mei şi cum va întări biserica, fiindcă nu este ceva mistic, ci este făgăduinţa Ta.

Unii spun: „Am auzit predicându-se tot timpul aceasta!”, de aceea Te rog, Tată, să-i laşi să vadă că Tu eşti un Dumnezeu care Îşi ţine Cuvântul. Dar pentru aceasta este nevoie de mai mult decât de mine, este nevoie de credinţa adevărată. Şi Te rog să ne-o dai, Tată, pentru gloria lui Dumnezeu, în Numele lui Isus. Amin.

Prieteni, acum vom avea un rând de rugăciune. Oh, îmi pare rău… (Fratele O’Donnel spune: „Este în ordine. Continuă”). Scuzaţi-mi entuziasmul, nu am maniere de amvon. Tocmai am studiat Conciliul pre-nicenian. Am luat „Cele două Babiloane” ale lui Hislop, „Părinţii de la Niceea”, „Conciliul Pre-nicenian” şi „Pelerinajul Creştinului” de Broadbent, pentru a vedea cum i-a mişcat Duhul Sfânt. Ei nu aveau altare în biserică şi nici crucifixe. Romano-catolicii au mers înainte cu dogma cu crucifixele. Dar cei drepţi au rămas curaţi şi au avut clădiri simple fără nimic în ele, iar un bărbat duhovnicesc explica Cuvântul lui Dumnezeu, fiind însoţit de puterea lui Dumnezeu care nu întârzia să vină. Ei îşi ridicau mâinile simplu şi Îl lăudau pe Dumnezeu, vorbeau în limbi şi erau urmaţi de semne şi minuni. Da, domnilor.

Policarp, Irineu, Martin, Columba, Iustin şi mulţi alţi bărbaţi cu adevărat duhovniceşti, nu au tolerat deloc dogmele romane în biserică. Ei au rămas catolici, adică universali, şi noi suntem universali, catolici apostolici, deoarece cuvântul „catolic” înseamnă „universal”. Dar romano-catolicii au acceptat crucifixele şi dogmele şi au pus Biblia deoparte spunând că „Dumnezeu este în biserica Sa.”

Dumnezeu este în Cuvântul Său, iar Biblia spune că dacă un om „va adăuga sau va scoate ceva, i se va scoate partea de la Pomul Vieţii.” Acesta este motivul pentru care noi credem numai ceea ce a spus Dumnezeu şi aceasta este tot.

În seara aceasta sunt bolnavi printre noi? Eu v-am predicat că Dumnezeu Îşi continuă însărcinarea. Aşa este. Dumnezeu veghează asupra Cuvântului Său ca să-L confirme, şi singurul lucru pe care încearcă să-L facă este să găsească o inimă în care să poată intra.

Să nu credeţi că veţi putea scăpa uşor, pentru că nu veţi scăpa. Vă puteţi imagina un peştişor de un centimetru şi jumătate care stă în mijlocul oceanului şi spune: „Mai bine aş bea apă cu măsură, pentru că s-ar putea să nu mai am mai târziu!”? Cu siguranţă că nu. Aşadar, nu veţi putea epuiza niciodată puterea şi bunătatea lui Dumnezeu.

Voi spuneţi: „Păi, am primit Duhul Sfânt!” Tot cerul este plin de El. Înţelegeţi? Dacă tot cerul ar fi o conductă mare şi ar avea o fisură mică, cum ar încerca apa să iasă afară pe acolo! În acelaşi fel Se forţează Duhul Sfânt să intre în voi şi să vă facă să-L credeţi. Ştiu că acesta este adevărul. Eu cred aceasta.

S-au împărţit numere de rugăciune? Mă voi ruga. Cred că s-au împărţit. (Fraţii spun: „Da”). Unde s-a ajuns? Cum? Scuzaţi-mă. De la unu la cincizeci. În ordine. Nu putem să le chemăm pe toate deodată. Să luăm numerele: unu, doi, trei, patru, cinci, şase, şapte, opt, nouă şi zece. Să se ridice. Cine are numărul unu? Numărul unu? Cu siguranţă ceva nu este în odine. Să spunem şi în spaniolă. Cum se spune în spaniolă? (Fraţii spun: „Uno”). Cine are numărul unu? Ce spune? În ordine, este aici. Cine are numărul doi? Trei, patru, cinci, şase, şapte, opt? Vom forma un rând. În ordine. Unu, doi, trei, patru, cinci, şase, şapte, opt, nouă şi zece. Să vină aici. Veniţi pe aici, dacă doriţi. Dacă nu vă puteţi ridica, ridicaţi mâna. Ne vom îngriji să ajungeţi aici. Bine. Unsprezece, doisprezece, treisprezece, paisprezece, cincisprezece, şaisprezece, şaptesprezece, optsprezece, nouăsprezece, douăzeci. Să vină de la unu la douăzeci şi să se alinieze aici. În ordine. Dacă aveţi numere de rugăciune, haideţi aici, prieteni. Nu staţi în spate, pentru că aşa nu-i lăsaţi nici pe alţii să vină. Nu vă temeţi să veniţi, dacă aveţi număr de rugăciune.

Băiatul a venit cu aceste numere. El stă aici şi amestecă cincizeci sau o sută de numere, după care începe să le împartă la oameni. Astfel, o persoană poate primi numărul unu, iar cealaltă să primească numărul zece, în timp ce următoarea poate avea numărul cincizeci sau nouăzeci. Noi nu ştim unde sunt, fiindcă au fost date peste tot. Aceasta face ca nici băiatul care le împarte să nu ştie cine a primit numerele date.

Câţi din voi aţi mai fost în adunările mele şi ştiţi cum sar de la un număr la altul? Este în ordine. Vedeţi? De multe ori oamenii se tem să vină aici sus, pentru că le sunt date pe faţă păcatele. Dacă aţi făcut ceva greşit şi nu vreţi să fie descoperit, mai bine staţi deoparte, fiindcă altfel El o va face cu siguranţă. (Adunarea spune: „Amin”). Dacă sunteţi condamnaţi şi sub păcat, nu veniţi. Dar dacă sunteţi sub Sânge, haideţi! Înţelegeţi? În ordine. Să începem de aici şi să vedem încotro vom merge. Câţi dintre voi sunteţi bolnavi, dar nu aţi primit un număr de rugăciune sau aţi venit mai târziu? Ridicaţi mâinile. Peste tot în încăpere.

Nu este nici o problemă dacă nu aveţi un număr de rugăciune. Odată, o femeie micuţă a trecut prin mulţime. Poate nu avea număr de rugăciune, dar s-a atins de haina Lui, iar aceasta a făcut totul. În ordine. S-a atins de marginea hainei Lui şi s-a făcut bine. Cei care credeţi aceasta din toată inima, spuneţi: „Doamne Isuse, cred din toată inima mea. Te accept şi cred. Ştiu că fratele Branham nu mă cunoaşte şi că nu ştie nimic despre mine. O, dacă m-ai lăsa să mă ating de haina Ta!”

Predicatorii vor fi martori la aceasta. Biblia spune că Isus Hristos este Marele Preot care poate fi atins de neputinţele noastre. Este adevărat? (Predicatorii spun: „Amin”). Un Mare Preot care poate fi atins de neputinţele noastre. El este chiar acum aici.

Şi dacă El este Marele Preot care poate fi atins de neputinţele noastre, cum va acţiona dacă este atins? Dacă El este Acelaşi Isus care a fost, va acţiona la fel, pentru că nu-Şi poate schimba căile. Nu poate.

Dacă a spus cândva: „I-am salvat pentru că au crezut!”, acum nu poate spune: „Îi voi salva pentru că au o grămadă de bani!” El nu poate face aceasta, pentru că trebuie să fie întotdeauna Acelaşi şi să procedeze la fel. Înţelegeţi? Când Dumnezeu ia o decizie aceea este desăvârşită şi nu se mai poate schimba niciodată. Şi pentru că Dumnezeu nu-Şi schimbă niciodată planul, este Marele Preot care poate fi atins prin neputinţele noastre, iar voi Îl puteţi atinge prin credinţă. El nu are pe pământ alte mâini decât pe ale mele şi pe ale voastre. Este adevărat? (Adunarea spune: „Amin”).

Isus a spus: „Eu sunt Viţa şi voi sunteţi mlădiţele.” Dar nu viţa poartă roadele, ci mlădiţele, este adevărat? Astfel, Viţa doar alimentează mlădiţele, dar voi aduceţi roadă pentru că voi sunteţi mlădiţele. Vedeţi, El este în slavă; El este Duhul Sfânt; El nu are roade, dar ne dă putere mie şi ţie, ca să ne înţelegem unii pe alţii. El vorbeşte şi îşi face lucrările prin noi, pentru a confirma însărcinarea cu care am fost trimişi. Înţelegeţi acum? (Adunarea spune: „Amin”).

Acum rugaţi-vă şi spuneţi: „Doamne Isuse, voi crede din toată inima; cred că Tu mă vei însănătoşi. Voi încerca să ating poala hainei Tale, cu credinţa că Tu mă vei vindeca.” Credeţi aceasta voi şi preaiubiţii voştri. Voi ştiţi că eu sunt rusalistic şi cred în strigăte şi în laudele aduse Domnului, dar vă voi cere să faceţi ceva. Când veniţi aici, vreau să fiţi cât se poate de respectuoşi. Lăsaţi la o parte toate îngrijorările voastre şi spuneţi: „Doamne, ajută-mă!”, iar Dumnezeu va face aceasta, dacă credeţi.

Aici avem o femeie. Nu am văzut-o niciodată şi nu ştiu de ce este aici. Uneori nu ştiu ce spun pentru că sunt atins de o vedenie. Mă auziţi bine? În ordine. Fiţi cu adevărat respectuoşi. Aici avem o femeie. Avem şi un tablou frumos din Biblie. Noi suntem străini unii pentru alţii, nu ne cunoaştem. Poate voi mă cunoaşteţi prin faptul că ştiţi că sunt fratele Branham, dar eu nu vă cunosc. Aici avem un tablou ca în Ioan 4, unde Isus a întâlnit o femeie pe care nu o mai văzuse niciodată, iar ea nu-L cunoştea. Femeia ştia doar că El era evreu. Isus a vorbit cu ea puţin. De ce făcea El aceasta? Îi contacta duhul. Înţelegeţi? El trebuia să meargă în Samaria şi în timp ce mergea acolo, S-a întâlnit cu această femeie. De ce? Pentru că Tatăl L-a condus acolo. „Du-te în Samaria!” Şi El S-a dus, dar nu ştia ce trebuie să facă. Apoi a venit femeia aceasta, iar El S-a gândit: „Poate aceasta este ceea ce doreşte Tatăl. În capitolul 5 din Ioan, vedem că El a trecut pe la scăldătoarea Betesda, unde l-a întâlnit pe slăbănogul acela de treizeci şi opt de ani. Omul acela putea merge. Îngerul venea jos şi tulbura apa, dar fiind slăbănog, nu putea ajunge primul în apă ca să fie vindecat. De altfel, El i-a zis lui Isus: „Doamne, n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa; şi, până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea.” (Ioan 5.7).

Atunci, Domnul i-a zis: „Scoală-te, ridică-ţi patul şi umblă.” (v. 8), iar omul şi-a luat patul şi a mers mai departe. Isus nu a mai vindecat pe nimeni, deşi acolo erau mii de oameni bolnavi. De ce nu a făcut aceasta, doar El este un Dumnezeu plin de milă? Nu-i aşa? Biblia spune că acolo erau o mulţime de şchiopi, orbi, neputincioşi, etc. Spune Biblia aceasta, fraţilor? (Predicatorii spun: „Amin”). Totuşi, El a mers la un singur om care avea o neputinţă. Nu era orb şi putea umbla. Poate avea o problemă la prostată. Poate avea tuberculoză, iar această boală urma să-l omoare. O avea de treizeci şi opt de ani şi avea să-l omoare. Dar El S-a dus la acel om, l-a vindecat şi S-a dus mai departe

Cum ar fi dacă în seara aceasta ar veni la Tempe şi ar proceda la fel? Ei L-au judecat atunci, nu-i aşa, fraţilor? (Predicatorii spun: „Amin”). Şi acum L-ar judeca, dar amintiţi-vă că Isus îl cunoştea pe omul acela şi ştia că era în starea aceea de multă vreme. Este adevărat? („Amin”). Când evreii l-au găsit pe omul acela vindecat, l-au întrebat, iar el le-a spus cine l-a vindecat. Apoi L-au găsit pe Isus şi L-au interogat. Credeţi că L-ar interoga şi în seara aceasta? Cu siguranţă. Dar El le-a spus: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl face şi Fiul întocmai.” (Ioan 5.19). Este adevărat?

Aşadar, potrivit propriei Sale mărturii, El nu făcea nimic până când Dumnezeu nu-I arăta într-o vedenie ce trebuia să facă. Vi-l amintiţi pe Ilie din predica noastră din seara aceasta? El a spus: „Fă să se ştie astăzi… că toate aceste lucruri le-am făcut după porunca Ta.” (1Împăraţi 18.36). Vedeţi? Profetul Domnului merge numai cum îl conduce Dumnezeu.

Să vedem aceasta. Acum Hristos este Duhul Sfânt şi El este prezent aici. Eu cred că am fost trimis să vin în Arizona, iar Isus a fost condus să meargă în Samaria. Eu am fost condus să am în seara aceasta un serviciu de vindecare la Tempe, pentru că n-am mai avut niciodată vreunul aici. Nu ştiu de ce.

Tu eşti prima persoană de aici. Iată că Ioan 4 este din nou aici. Nu te cunosc şi nici tu nu mă cunoşti pe mine. Poate eşti o păcătoasă, o făţarnică, o adulteră sau o sfântă; poate eşti bolnavă sau poate eşti aici pentru altcineva; poate ai probleme financiare, eu nu ştiu. Dacă este adevărat că sunt un străin pentru tine, ridică mână, pentru că poate este printre noi un necredincios. Vedeţi? Amândoi stăm aici, un bărbat şi o femeie, aşa cum stăteau ei doi atunci. Isus a vorbit cu femeia până când a aflat care era problema ei, este adevărat? Toţi cei care ştiu că este adevărat, să spună: „Amin!” (Adunarea spune: „Amin”). Apoi, El a aflat care era problema ei şi i-a spus, iar femeia I-a zis: „Doamne, Tu trebuie să fii un Proroc.” Ei nu mai avuseseră de patru sute de ani un profet, iar ea a spus: „Tu trebuie să fii un Profet. Noi ştim că atunci când va veni Mesia, acesta va fi semnul Lui: El ne va spune toate lucrurile.” Nu-i aşa? (Adunarea spune: „Amin”). Şi Isus i-a zis: „Eu, Cel ce vorbesc cu tine, sunt Acela.” Dacă acesta a fost semnul lui Mesia, şi El este acelaşi ieri, azi şi în veci, nu trebuie să fie şi astăzi la fel? Ba da, doar că astăzi este în forma Duhului Sfânt, şi foloseşte trupul meu, duhul meu pentru că eu mă predau Lui, iar dacă îmi va spune care este problema ta, vei şti dacă este adevărat sau nu, pentru că eşti un martor al acestui lucru.

Dacă aş fi avut un serviciu de rugăciune ca ceilalţi predicatori, aş fi venit sus şi aş fi zis:

„Glorie lui Dumnezeu! O soră bolnavă?”

„Da, am tuberculoză.”

Mi-aş fi pus mâinile peste tine: „Glorie lui Dumnezeu! Primeşte vindecarea.” Mulţi fraţi procedează aşa: fratele Oral Roberts şi alţii care sunt bărbaţi adevăraţi ai lui Dumnezeu, dar acesta este darul lor. Ei spun:

„Glorie lui Dumnezeu! Eu cred aceasta, tu?”

„Da.”

„Cred că te vei face bine. Da, cred aceasta.”

Dar aşa este altceva. Dacă El vine şi îţi spune ceva ce ai făcut, tu vei şti dacă este adevărat sau nu. Mai mult, dacă El îţi spune ce ai făcut, cu siguranţă vei putea crede şi dacă îţi va spune ce va face, nu-i aşa? (Sora spune: „Da”). Câţi dintre voi cred şi vor fi martori, dacă El va face aceasta, că El este Isus Hristos, Mesia, Acelaşi ieri, azi şi în veci? (Adunarea spune: „Amin”). Amintiţi-vă că nu sunt eu. Nu. Eu sunt ca acest microfon, mut. Cum aş putea să ştiu eu ceva? I-am mărturisit femeii şi ea mie, că nu ne-am văzut niciodată.

Aşadar, este nevoie de o putere de undeva. Tu poţi crede aşa cum au făcut şi unii dintre ei şi să spui: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu; eşti Împăratul lui Israel!”, sau poţi spune: „El este un diavol, un ghicitor, un fel de duh rău!” Atunci aceasta este între tine şi Dumnezeu. Înţelegi? Este la latitudinea ta să judeci Aceasta. Înţelegi? Depinde de atitudinea ta faţă de ceea ce face El. Dar pentru mine este Isus Hristos; este făgăduinţa Lui. El a făcut o făgăduinţă şi m-a însărcinat pe mine, dându-mi semnele.

Cu ani în urmă, am fost aici cu voi, iar El mi-a dat un semn, dacă puneaţi mâna voastră în mâna mea. Câţi dintre voi îşi amintesc aceasta? (Adunarea spune: Amin”). Luam mâna bolnavului în mâna mea şi stăteam liniştit câteva minute, apoi spuneam că este o tumoare sau ce era. Şi totdeauna a fost perfect, nu-i aşa? („Amin”). El mi-a spus doar: „Dacă vei fi respectuos, vei crede şi vei sta deoparte…” şi eu am făcut aşa şi nu am cerşit niciodată bani de la nimeni. Nu am acceptat nici o ofertă în viaţa mea, înţelegeţi? El mi-a spus: „Dacă vei fi credincios, le vei spune oamenilor tainele inimii lor, iar ei nu vor putea nega aceasta.” Vedeţi? Vă amintiţi că am profeţit aceasta cu mult înainte de a se împlini? (Adunarea spune: „Amin”). Şi acum se întâmplă. Vedeţi? Fiţi respectuoşi.

Voi spuneţi: „Ce mai aştepţi, frate Branham?” Îl aştept pe El. Eu n-o cunosc pe femeia aceasta, iar dacă nu vine ungerea Lui, nu pot face nimic. Totul depinde de El.

Câţi dintre voi aţi văzut fotografie cu Îngerul Domnului, cu acel Foc, cu acel Stâlp de Foc? A ajuns în toată lumea acum, iar originalul este la Washington, la Muzeul de artă, secţia religie. Este singura Fiinţă supranaturală care a fost dovedită ştiinţific vreodată.

Acum voi vorbi puţin cu tine. Da. Lăudaţi-L pe Domul. Iată-L aici. Nu vă pot spune cu ştiu aceasta, dar ştiu că El este aici. Vedeţi? Aşa este. El este aici chiar acum. Mulţumiri să-I fie aduse Domnului. Vedeţi? El este aici. Tu ai o boală de piele pentru care doreşti să mă rog. Dacă este adevărat, ridică mâna. Crezi din toată inima? Poţi spune că am ghicit. Priviţi şi vedeţi dacă am ghicit. Vedeţi? Fiţi respectuoşi. Deci ai o boală de piele. O ai de ceva vreme şi cineva s-a rugat pentru tine, iar atunci s-a întâmplat ceva. Aşa este. A fost cauzată de un accident de maşină. Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul!” Crezi, aşa-i? Cer vindecarea acestei femei în Numele Domnului Isus Hristos. Amin. Du-te şi crede.

Credeţi că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, Lumina de seară a Duhului Sfânt? (Adunarea se bucură).

Cum spui? Suntem străini unul pentru celălalt şi ne vedem pentru prima dată la această întâlnire. Dacă aş putea să te vindec, aş face-o dar eu sunt doar un reprezentant al Vindecătorului, în calitate de ambasador însărcinat, şi mă rog pentru confirmarea Sa. Dar dacă Dumnezeu îmi va spune pentru ce eşti aici, vei crede că eu sunt profetul sau slujitorul Lui? Vei crede? În jurul tău este ceva, o umbră care arată că suferi de o boală nervoasă, supărare, stare nervoasă. Devine mai rău seara când apune soarele. Aşa este. Ai şi o excrescenţă de care eşti îngrijorată. Crezi că Dumnezeu poate să-mi spună unde este localizată? Este la sânul drept, este adevărat? Acum crezi? Peste mine este Ceva care ştie şi îmi spune aceste lucruri. Crezi că este Dumnezeu? Isus a spus: „Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred: dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, bolnavii se vor însănătoşi.” Dumnezeu să te binecuvânteze. Amin. (Adunarea se bucură).

Aveţi credinţă! Nu vă îndoiţi! Credeţi cu tot ce este în voi.

Domnul cu cravata în dungi de acolo, nu te îngrijora, pentru că dacă crezi din toată inima, artrita te va părăsi. Înţelegi? Stăteai acolo şi aşteptai să-ţi spun ceva, este adevărat? Nu ai număr de rugăciune, dar nici n-ai nevoie. Crede numai. Vedeţi, credinţa lui a atins Ceva. Voi ştiţi că omul acesta nu m-a atins pe mine, fiindcă este la douăzeci de picioare depărtare. Dar atunci ce a atins? Pe Marele Preot.

M-am uitat la femeia de aici, dar acolo era un bărbat. Am privit şi nou şi era un bărbat, aşa că mi-am zis: „Nu se poate! Acolo este o femeie!” Am privit acea Lumină, iar Ea s-a plimbat şi s-a aşezat peste bărbatul pe care-l vedeam. L-am văzut cum încerca să se dea jos din pat. Aceasta este. Vedeţi? Iată-l! Lăsaţi-l să fie o dovadă. Stăteai şi te rugai pentru aceasta, este adevărat? Crede din toată inima şi vei fi bine. Aşadar, dacă credeţi, totul este posibil.” Aveţi credinţă! Fiţi cu adevărat respectuoşi. Scuzaţi-mă.

Priveam Lumina care se mişca prin clădire. Aş vrea să vorbesc puţin cu tine pentru un moment. Pari o persoană bună. Suntem străini unul pentru altul. (Sora spune: „Da, domnule”). Domnul ştie problemele tale. El mă cunoaşte şi pe mine şi pe tine. Suntem un bărbat şi o femeie care stăm aici pentru prima dată. Prin Duhul simt vibraţia duhului tău şi pot spune că eşti creştină. Nu eşti cineva care este doar în trecere pe aici. Vreau să spun că nu eşti cineva care merge din loc în loc, ci eşti o creştină adevărată născută din nou. („Amin”). Pot simţi urarea ta de bun venit. Duhul Sfânt primeşte cu bucurie acest duh pentru că este un duh apropiat. Suntem frate şi soră. Tu nu eşti aici pentru tine („Nu!”), ci mijloceşti pentru cineva. („Da”). Un prieten de-al tău este subjugat de un duh. („Da”). Crezi aceasta? („Ştiu”). Pune batista pe el şi nu te îndoi. („Aşa voi face”). Şi îl va părăsi. Dumnezeu să te binecuvânteze.

Aveţi credinţă în Dumnezeu. Credeţi din toată inima. Cum eşti, doamnă? Suntem străini unul pentru celălalt. Este cineva, undeva… Doamne unde este? S-a întâmplat ceva în audienţă. Cineva zice: „De unde ştii, frate Branham?” Ştiu. Este ca şi cum viaţa se scurge din tine. S-a întâmplat ceva. Cineva a fost vindecat, nu ştiu unde, dar poate El îmi va arăta încă o dată.

Doamnă, suntem străini, aşa-i? Eu nu te cunosc, dar Dumnezeu te cunoaşte. Tu eşti aici cu un scop: poate pentru altcineva, poate ai o problemă financiară sau ai probleme acasă. Orice ar fi, Dumnezeu poate să-mi spună. Vei crede? Atunci vei şti dacă este adevărul. Continuă să vină o vedenie pentru un tânăr. Dacă crezi din toată inima, Dumnezeu va onora cererea ta. Înţelegi? Dacă îţi pot spune, tu ştii că nu te cunosc, ceea ce înseamnă că trebuie să vină de la o putere supranaturală. Îţi aminteşti predica mea din seara aceasta? (Sora spune: „Da”). Acum priveşte. Dacă aş fi ca Îngerul care S-a întors cu spatele spre cort; dacă m-aş întoarce cu spatele spre tine… Vezi? În ordine. Spune-i Domnului Isus: „O, Doamne…” Spune în inima ta: „Spune-i fratelui Branham de ce sunt aici; spune-i ceva despre mine”, şi vei vedea ce va face El. Da, o pot vedea pe femeie chiar acum. Are o problemă intestinală. Aşa este. Creşte în intestine. Doamnă Cathan, du-te acasă şi fii bine. Crede din toată inima. Du-te şi crede. Crezi? Ai credinţă.

Realizaţi că Dumnezeul care a scris Biblia Se mişcă în seara aceasta prin biserica aceasta umilă? Nu ne cunoaştem, este adevărat, domnule? Eu nu te cunosc, nu te-am văzut niciodată în viaţa mea. Suntem complet străini. Devin din ce în ce mai slab, prieteni.

Doamna care stă acolo şi suferă de constipaţie, a doua din spate, chiar acolo în rândul acela… Dacă crezi din toată inima, problema aceasta te va părăsi.

Dar copilul cu alergie? Crezi că Dumnezeu poate vindeca aceasta? Iată. Glorie! Diavolul a pierdut aceasta. Da. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Ai credinţă în Dumnezeu. Aceasta este tot ceea ce aveţi nevoie. Îl va părăsi pe copil. Nu uita. Ce au atins ei? Ce a atins doamna cu copilul ei? Eu nu-i cunosc pe oamenii aceştia, nu i-am văzut niciodată în viaţa mea. Dacă suntem străini, ridicaţi mâna, acolo unde sunteţi.

Duhul Sfânt a continuat să se mişte acolo undeva. L-am văzut acolo unde este şi l-am văzut şi pe copilaş cu problema lui. Iat-o! Soră, nu te îngrijora pentru că copilul se va face bine. De ce? Ştiu că Dumnezeu a răspuns fiindcă chiar acum, este acolo o Lumină reală. Vedeţi? Îl va părăsi pe copil. Ştiu că va fi bine. Da. Acum vine de peste tot din audienţă. Este peste tot, iar noi suntem martori la aceasta. Nu credeţi mai mult decât credeaţi cu puţin timp în urmă? (Adunarea spune: „Amin”). Cu siguranţă. Se poate întâmpla cu fiecare dintre voi, dacă credeţi. Credeţi!

Scuză-mă, domnule. Devin din ce în ce mai slab. Odată, o femeie s-a atins de haina Lui, iar El a spus: „O putere a ieşit din Mine,” iar dacă aceasta I s-a întâmplat Lui, Fiului lui Dumnezeu, ce pot spune despre mine, un păcătos salvat prin har?

Aici avem un bărbat. Fie ca acest lucru să i se întâmple şi lui. Veţi crede cu toţii? (Adunarea spune: „Amin”). Îl cunoaşte cineva pe bărbatul acesta? Este cineva care îl cunoaşte? Da, domnule. În ordine. Să vedem dacă este în ordine sau nu. Bărbatul este un străin, nu l-am văzut în viaţa mea. Suntem străini unul pentru altul, dar Duhul Sfânt poate să-mi descopere de ce eşti aici, ce doreşti, sau ceva despre tine, ceva ce ştii doar tu, dar Duhul Sfânt îmi poate descoperi ca să ştii sigur că este El la lucru.

Vă va convinge pe voi toţi şi veţi şti că Duhul Sfânt care este aici, este şi acolo, şi în noi toţi? Tu ai o problemă la rect. Este un chist. (Fratele spune: „Da”). Mai este cineva aici care se roagă pentru aceasta. Este soţia ta. („Aşa este”). Ea are tot timpul dureri de cap. („Aşa este”). Ai şi un copil acolo. Da. Crezi că Dumnezeu poate să-mi spună ce este în neregulă cu el? („Da”). Are o problemă în sânge. („Da”). Crezi că Dumnezeu îmi spune ce este? („Da”). Mă vei crede? Eşti predicator. („Da”). Eşti domnul predicator Mann. („Da”). Du-te acasă şi fii bine. Credeţi din toată inima? (Adunarea se bucură). Lăudaţi-L pe Dumnezeu!

Doamna care stă acolo… Crezi din toată inima? Crezi? Du-te şi mănâncă-ţi cina. Problema pe care o ai la stomac te va părăsi şi vei fi bine.

Problema ta de la spate, te-a părăsit, soră, aşa că poţi merge şi să crezi cu toată inima că Dumnezeu te-a vindecat. Crezi? (Sora spune: „Da”). Du-te, bucură-te şi spune: „Lăudat să fie Domnul!” Spune cu toată inima ta.

Nervozitatea este un lucru rău, dar Dumnezeu o poate îndepărta. (Sora spune: „Da”). Crezi aceasta? Du-te, bucură-te şi spune: „Îţi mulţumesc, Doamne,” pentru că Dumnezeu te-a eliberat.

Burtica te deranjează? Du-te şi mănâncă pentru că Isus Hristos te-a vindecat. Ai credinţă.

Te deranjează spatele, nu-i aşa? (Fratele spune: „Da”). Du-te şi crede. Isus Hristos te face bine. Ai credinţă.

Nervozitate? Crezi că Dumnezeu te va vindeca? („Da”). Du-te şi fii vindecat în Numele lui Isus. Înţelegeţi ce spun? Nu este El Acelaşi ieri, azi şi în veci? (Adunarea spune: „Amin” şi se bucură).

Isus a spus: „Cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu.” Este adevărat? (Adunarea spune: „Da”). Nu a spus Isus că „Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred”? („Amin”). Câţi credincioşi sunt aici? (Adunarea se bucură). În ordine.

Câţi dintre voi doresc să fie vindecaţi? Ridicaţi mâinile, apoi puneţi-vă mâinile unii peste alţii. Sunteţi credincioşi. Aşa este. El Îşi ţine Cuvântul, credeţi aceasta? (Adunarea se bucură). Dacă credeţi, veţi vedea că se va întâmpla ceva ce n-aţi mai văzut. Plecaţi-vă capetele. Nu vă rugaţi pentru voi, ci rugaţi-vă pentru persoana peste care v-aţi pus mâinile. Rugaţi-vă sincer. Puneţi-vă mâinile peste cineva şi rugaţi-vă, iar eu mă voi ruga de aici.

Tată ceresc, venim în Numele Domnului Isus; venim pentru că Cuvântul Tău a fost confirmat; însărcinarea a fost confirmată; Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este aici în forma Duhului Sfânt. O, Doamne, acesta este poporul Tău şi el suferă. Satan i-a legat, dar ei ştiu că Tu eşti aici. Confirmarea prezenţei Tale este aici, Isus Hristos, Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Satană, ai pierdut bătălia! Ieşi afară din ei în Numele lui Isus Hristos! Îţi poruncesc să părăseşti această audienţă şi să ieşi afară din aceşti oameni, pentru ca ei să fie liberi, în Numele Domnului Isus Hristos.

Dacă credeţi, ridicaţi-vă în picioare şi lăudaţi-L pe Dumnezeu. Aceasta este ideea. Aceasta este. Ridicaţi mâinile şi lăudaţi-L. Confirmat! Mărturisiţi şi credeţi că vindecarea voastră a venit. (Adunarea continuă să se roage şi să se bucure).

– Amin –

CONFIRMAREA ÎNSĂRCINĂRII

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Categorii

De ce ?