CONDAMNARE PRIN REPREZENTARE

Mulţumesc, frate Orman. În ordine.

Este bine că pot să  fiu din nou în biserică, în această dimineaţă, ca să avem un timp minunat în jurul acestor mari lucrări ale lui Dumnezeu. De data aceasta vom scurta puţin serviciul din pricina celor care stau în picioare.

Dacă se poate, ar fi bine ca din când în când să schimbaţi locurile cu cei care stau în  picioare. Dacă copiii vor să vină puţin mai încoace, cred că le-am putea face câteva locuri.

Şi aici sunt două locuri, chiar patru, aici pe platformă, aşa că dacă cineva din spate doreşte, poate veni să ia loc. Poate veni şi cineva care este pentru prima dată în mijlocul nostru sau vreunul dintre cei bătrâni.

Aici s-au eliberat încă cinci locuri, aşa că vă rog să le ocupaţi. Dorinţa noastră este să vă simţiţi ca acasă.

Domnul să te binecuvânteze, frate George. Mă bucur că pot să te văd din nou. Foarte bine.

Soră, este un loc pentru tine, chiar aici în spate. Da, este bine.

Ştiu că nu este prea confortabil, dar dorinţa noastră este să vă simţiţi cât mai bine.

Acum privim spre adunările care vor urma şi anticipăm mari binecuvântări.

Le-am spus prietenilor că în dimineaţa aceasta mă voi ruga pentru bolnavi. Aceasta va fi ultima ocazie pe care o am de a mă ruga pentru bolnavi, deoarece în timpul adunării doresc să urmăm pe cât posibil, linia profetică.

Înainte de Crăciun mi-ar plăcea să avem încă câteva seri din Daniel, aici în biserică, deoarece ştiu că nu ne-a mai rămas mult timp, pentru că după Anul Nou voi pleca din nou.

          Dacă cineva doreşte o rezervare la motel, noi am rezolvat deja problema astfel încât vor putea obţine camerele dorite.

Domnul Morris, care a fost vindecat de cancer la gât, ne va ajuta cu plăcere. El a fost acrobat, apoi s-a căsătorit cu fiica fratelui Adair, prietenul meu din oraş, care este medic. El l-a operat la gât, dar tânărul era pe moarte. Domnul m-a călăuzit însă spre casa lui, acum șase sau șapte ani, şi Domnul l-a vindecat. Zilele trecute, el a depus mărturie despre acea vindecare şi a spus: „Nici nu mai puteam înghiţi, dar la cinci minute după rugăciune am putut să cinez.” Spunea că nu a mai rămas nici urmă de boală.

El conduce motelul Wayfare şi a spus: „Billy, am auzit că urmează să ţii o adunare, aşa că toţi cei care au nevoie de cameră vor primi la cele mai ieftine preţuri”. El are un motel nou aşa că am făcut câteva rezervări. Dacă sunt prea multe cereri, putem să-l contactăm ca să mai cerem câteva.

Ştiu că mulţi dintre voi îi vor lua pe fraţii musafiri la ei acasă, ceea ce este foarte frumos. Este mult mai frumos aşa, pentru că fiind mai mulţi în părtăşie, vă puteţi bucura împreună alergând prin Scriptură.

Aş vrea ca fiecare din voi să-şi aducă caiet şi creioane, pentru că vom da date şi texte din Scriptură despre cele şapte epoci ale Bisericii şi despre lucrurile care se întâmplă. Este un mesaj profetic.

Mai întâi voi predica pentru înregistrare, iar apoi va fi tipărit într-o carte care va fi numită „Prezentarea celor şapte epoci ale Bisericii.”

Dacă n-aş crede că acest lucru este important şi n-aş considera că este nevoie ca oamenii să cunoască aceste lucruri, cu siguranţă nu v-aş răpi timpul cu ele. Dar cred că s-ar putea ca acum să fie ultima dată când vom primi aşa ceva.

Săptămâna viitoare trebuie să merg în Louisiana pentru adunarea de acolo. Vom avea servicii în perioada 24-27, împreună cu fratele  Moore. Apoi, în 29 sau 30 mă voi întoarce aici, pentru ca din 04 decembrie să putem începe adunările.

Privind lucrurile care se petrec, ştim că trăim într-un timp foarte ciudat. Sper că dacă printre noi se află străini, nu se vor poticni în ceea ce voi spune, căci eu aduc aceste mesaje aici şi nu pe câmpul Evangheliei, pentru că aici suntem acasă şi ca urmare pot spune totul deschis, în felul în care văd lucrurile şi cum cred. Cred că prin aceasta nu vom intra în conflict cu religia nimănui, căci fiecare poate crede ce vrea.

De exemplu, dacă ne-am duce cu toţii să ne luăm amprentele, am constata că nu sunt doi oameni care să aibă aceleaşi amprente, ci fiecare se deosebeşte de celălalt. Cred că sunteţi bucuroşi că nu le aveţi ca mine. (Adunarea râde). Totuşi, deşi nu sunt doi oameni la fel, noi admitem şi suntem de acord cu toţii că-L iubim pe Domnul Isus.

Dacă un catolic urmează doctrina Bisericii Catolice şi crede că această biserică îl poate salva, este un om pierdut. Dar dacă are credinţa în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi ştie că El este singurul care-l poate salva, este cu adevărat salvat.

Dacă un metodist, un penticostal, un baptist, sau orice ar fi el, depinde de biserica lui şi crede că organizaţia din care face parte îl poate salva, este un om pierdut. Dar dacă depinde de Isus Hristos şi Îl acceptă ca Mântuitor personal, este cu totul şi cu totul altceva. Vedeţi? Totul depinde de ceea ce credeţi. Fie că sunteţi penticostali, luterani, baptişti, catolici, evrei, etc., este vorba de credinţa voastră personală în Isus Hristos.

Vedeţi? Dacă cineva predică o doctrină şi voi o acceptaţi, înseamnă că staţi pe un crez omenesc şi nu pe Cuvânt. Nu este posibil să spuneţi ceva numai pentru că aşa a spus cineva, iar în inimă să credeţi altceva, căci dacă este aşa, înseamnă că sunteţi nişte făţarnici. De ce? Pentru că spuneţi ceva ce nu credeţi.

În ce mă priveşte, prefer să fiu criticat de toţi cu privire la ce cred, decât să fiu găsit făţarnic înaintea lui Dumnezeu prin faptul că încerc să fac compromisuri.

S-ar putea  ca în timpul acestor întâlniri să nu fiţi de acord cu tot ceea ce voi spune, dar pentru aceasta nu trebuie să vă certaţi cu mine. Este în ordine. Eu vă iubesc şi aşa.

Cred că am fost înţeles de toţi în ceea ce am spus până acuma, da? Repet încă o dată: dacă eşti catolic, protestant sau orice ai fi, dacă te bazezi şi Îl aştepţi pe Isus Hristos ca Mântuitor personal, eşti salvat:

„Căci prin har aţi fost salvaţi, prin credinţă…” (Efeseni 2.8).

Aceasta înseamnă că apartenenţa noastră la biserici nu înseamnă foarte mult. Mai mult, adevărul este că fiecare biserică denominaţională nu a făcut decât să ne rupă de pe calea sfântă, ceea ce a adus numai necazuri.

Vedeţi? Noi ar trebui să lăsăm Calea aşa cum este ea, cum ne-a fost dată.

Aş vrea să vă spun ceva. Prietenii mei din această biserică ştiu că eu nu spun aceste lucruri doar ca să mă aflu în treabă, nici pentru ca să zic mai încolo: „Vedeţi, v-am spus eu!”, ci pentru că acesta este Adevărul.

Nădejdea mea este că nu voi ajunge niciodată până acolo încât să mă fac cunoscut pe mine însumi în faţa oamenilor; dar dacă voi face vreodată aşa ceva, aş vrea să fiu corectat imediat; aş vrea să mi se spună: „Stai puţin!” Vedeţi? Eu nu vreau să fac aşa ceva.

Când Dumnezeu spune ceva şi se dovedeşte a fi Adevărul, îmi place să fac cunoscut tuturor oamenilor acel lucru, pentru că nu eu sunt cel ce spune acele lucruri, ci El.

Şi aşa cum am spus şi duminica trecută, sunt la acest amvon de douăzeci și opt de ani, dar niciodată nu am făcut politică. Totuşi, duminică v-am spus că ar trebui să vă rugaţi înainte de a merge la urne.

Zilele trecute am mers la fratele Wright care este unul dintre fraţii bătrâni, împreună cu fratele Roy Slangheter.  Deşi ne cunoaştem de mulţi ani, fratele n-a ştiut niciodată cum am votat eu. Nu a ştiut dacă am fost democrat sau republican, măcar că pot spune că la el este a doua mea casă.

(Fratele Wright spune: „Am călărit împreună şi ne-am rugat peste tot împreună, dar nu m-ai întrebat niciodată cu cine am votat şi nici eu nu te-am întrebat pe tine.”) N-am făcut-o pentru că acest lucru nu are nici o importanţă, frate Wright.

(cineva spune: „Frate Bill, şi eu sunt de aceeaşi părere.”). Mulţumesc.

Nimeni nu a ştiut cu cine am votat pentru că nici unul dintre partide nu are cu ce să se laude; dar motivul pentru care am spus acele cuvinte săptămâna trecută, a fost mai mult decât politic.

Aş vrea să vă citesc o proorocie care ne-a fost dată. Apropo, domnul Mercier şi încă vreo doi sau trei fraţi, vor lua aceste proorocii şi le vor pune puţin în rânduială: le vor data şi apoi le vor pune pe hârtie.

Acum, aş vrea să vă citesc câteva dintre ele… Aceasta, de pildă:

 Ascultaţi la aceasta din 1933:

„Pe când mă pregăteam să vin la biserică, am avut o vedenie…”

Serviciile noastre se ţineau pe B-dul Meigs, într-una din aripile clădirii orfelinatului în care locuieşte şi Charles Kern.

„..în care mi s-a arătat că se vor întâmpla nişte lucruri îngrozitoare.”

Vă spun toate aceste lucruri în Numele Domnului.

„…Preşedintele actual, Franklin D. Roosevelt”  (amintiţi-vă că aceste cuvinte erau scrise acum douăzeci și opt de ani) „va face ca întreaga lume să intre în război. Mussolini, dictatorul Italiei va merge şi va invada Etiopia. O va cuceri, dar aceasta va fi ultima lui cucerire, pentru că apoi va muri.

Noi vom fi în război cu Germania.

Se vor ridica trei sisteme: comunismul, nazismul şi fascismul.

Fiţi atenţi la Rusia, dar nu ea este aceea de care trebuie să vă temeţi!

În ţara aceasta se va întâmpla un lucru rău, prin faptul că s-a permis participarea la vot a femeilor. America este o naţiune a femeilor; ele o vor contamina aşa cum a contaminat Eva Edenul.”

Înţelegeţi acum de ce vorbesc în felul acesta? Eu privesc la „Aşa vorbeşte Domnul”.

„Prin participarea la vot a femeilor, va fi aleasă o persoană nepotrivită. Apoi am văzut că în Statele Unite se va ridica o femeie puternică, bine îmbrăcată şi frumoasă, care va avea însă o inimă crudă. Ea va conduce această naţiune spre decădere.” Şi am scris în paranteză: „Probabil este Biserica Catolică”.

„Am văzut linia Siegfried, unde trupele americane şi cele aliate vor suferi pierderi mari, dar în final vor birui.

De asemenea, ştiinţa va progresa, mai ales în domeniul mecanicii, iar automobilelor vor căpăta tot mai mult forma de „ou”, pentru ca în final să nu mai aibă nevoie de volan pentru că vor fi teleghidate.

Apoi am văzut Statele Unite ca un loc ars, pârjolit. Aceasta se va întâmpla aproape de sfârşit.”

Şi am adăugat în paranteză: „Prezic că aceasta se va întâmpla înainte de 1977. În facerea acestei preziceri, mă bazez pe faptul că această naţiune înaintează foarte repede spre măcelul care va veni, ceea ce înseamnă că mai este doar puţin până îşi va găsi locul.”

Priviţi ce se întâmplă acum.

Preşedintele Franklin D. Roosevelt a adus America la „ceaiul dansant englezesc.” Aşa este.

Germania nu ne-a ales niciodată pe noi, ci noi am ales-o pe ea. Astfel, întreaga lume a intrat în război. Apoi ştim că Franţa a construit linia Maginot şi toate celelalte şi orice veteran ştie ce s-a întâmplat acolo.

Femeilor le-a fost aprobat dreptul la vot, iar ele şi-au votat alesul: pe preşedintele Kennedy. Ele îl vor alege pe omul greşit, care va duce America sub deplinul control al Bisericii Catolice, iar în final va veni bomba care o va distruge.

Aici au fost spuse şapte lucruri, iar cinci dintre ele     s-au împlinit deja, ceea ce înseamnă că puteţi judeca voi înşivă cât de departe suntem acum. Da, suntem aproape la sfârşit.

Dacă cinci dintre aceste lucruri s-au împlinit, celelalte două sunt gata să se întâmple.

Eu nu cred că domnul Kennedy va avea o prea mare influenţă. El va face o slujbă de preşedinte minunată, ţinta lui fiind să-i pună şi pe ceilalţi în ordine, să pună lucrurile în scenă, aşa cum s-a întâmplat şi în Anglia sau în Mexic.

Poporul american este un popor insensibil şi nespiritual. Oamenii sunt deştepţi, dar nu spre binele lor, căci inteligenţa îi aduce de cele mai multe ori înapoi, iar în dimineaţa aceasta voi vorbi puţin chiar despre asta.

Deci noi am aflat că suntem chiar pe marginea prăpăstiei. Acesta-i motivul pentru care apăs tot timpul pe aceste lucruri: Votul femeilor.

Aţi observat campania de la TV? Nixon era foarte aproape, dar toate voiau să-l sărute pe Kennedy; se înghesuiau, săreau în faţa maşinii lui, etc.

Acum daţi-mi voie să mai ating un aspect. Eu am scrisă proorocia aici, dar este şi pe bandă. A fost dată în anul 1956 în Chicago, Illinois, la liceul Lane Tech.

Atunci am spus: „Acesta va fi anul de cotitură al Americii.”

Eu tocmai venisem de peste ocean. Pur şi simplu nu ştiu de ce am făcut-o, dar am părăsit Africa şi am venit acasă anulând toate întâlnirile pe care trebuia să le mai am.

Tommy Osborne îşi anulase şi el întâlnirile, şi în mod ciudat Billy Graham făcuse la fel, aşa că toţi trei aveam adunări de-a lungul Statelor Unite.

În acea adunare, eu am spus: „America ori Îl va primi pe Domnul Isus anul acesta, ori Îl va respinge.”

Apoi, când în statul Indiana a fost ales judecător un băiat de douăzeci și doi de ani, am spus prin Duhul Sfânt:

„În final, ei vor avea un preşedinte care va fi ca unul din băieţii aceştia chipeşi şi decupaţi din revistă; un bărbat condus de o femeie.”

Toate aceste lucruri au fost vestite cu ani în urmă. Vedeţi unde ne aflăm? (Amin). Este mai târziu decât credem.

Deci, eu cred că aceste mesaje despre epocile Bisericii sunt venite la timp.

Haideţi acum să ne cufundăm în rugăciune şi în studiu.

Poate unii nu vor fi de acord şi vor spune: „Fratele Branham este greşit”. Voi aveţi tot dreptul să spuneţi aceasta, dar mă gândesc că ar fi bine ca mai întâi să cercetăm ce a spus Domnul, să privim la proorociile care au fost spuse şi apoi să aşteptăm să vedem dacă se vor împlini sau nu. Voi ştiţi că pe unele dintre ele le-am avut cu ani în urmă şi se împlinesc abia acum.

Mussolini s-a dus în Etiopia, nu-i aşa? (Amin). Acei băieţi de culoare au fost nevoiţi să se lupte cu arcuri şi cu suliţe împotriva tehnicii militare a lui Mussolini, fiind pur şi simplu masacraţi. El s-a întors de acolo biruitor şi şi-a trâmbiţat pretutindeni cucerirea, dar apoi şi-a primit osânda. Aşa este.

Germanii şi-au format acea linie puternică de apărare, este adevărat? Dar după lupte grele, americanii au reuşit să-i învingă. Aşa este. Voi, fraţii veterani, ştiţi aceasta.

Acum le-au dat femeilor dreptul la vot, iar urmarea este că ele au ales un preşedinte care nu trebuia să fie ales. Vedeţi? Aceasta este o mare greşeală, iar noi vom vorbi despre ea în adunarea următoare. Să vă rugaţi din toată inima ca Dumnezeu să ne binecuvânteze şi să ne deschidă înţelegerea ca să putem înţelege timpul în care trăim.

Haideţi să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune.

Scumpul nostru Domn, într-un fel simt că tremur ştiind că această lume se apropie de sfârşit. Nu mai există nici un loc de refugiu, nici o naţiune care să ne asigure siguranţa, dar Cuvântul Tău ne-a spus: „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.” (Luca 21.28).

O, Dumnezeule, mă rog pentru lumea păcătoasă de astăzi, pentru că văd cum se derulează totul. Vorbeşte Tu, fiecărei inimi, fiecărui slujitor pentru ca el să fie o flacără arzătoare în aceste zile din urmă şi să-i cheme la pocăinţă, la credinţa Bisericii Dumnezeului celui viu, pe toţi cei care rătăcesc încă.

După cum ştim, noi trăim în epoca Bisericii Laodicea, epoca oamenilor căldicei, de aceea, Te rog să ne ajuţi să ţinem strâns de ceea ce avem: de Hristos, şi să privim ţintă la ziua venirii Lui.

Iartă-ne păcatele, aşa cum iertăm şi noi greşiţilor noştri.

Privind la ceea ce se petrece în jurul nostru, ştim că totul se va sfârşi pentru că nu mai există nimic care să poată opri acest lucru. Chiar dacă nu suntem de acord cu aceasta şi vorbim împotrivă, în inimile noastre ştim că aşa se va întâmpla, pentru că acesta este Cuvântul Tău. Iar în ziua judecăţii, când banda lui Dumnezeu se va derula, vom auzi şi vom vedea propria noastră alegere, care va pecetlui binele sau răul nostru.

Încurajează-ne, Doamne, prin prezenţa Ta.

Binecuvântează toţi lucrătorii care se află aici şi tot poporul din biserică. Binecuvântează-i pe toţi cei născuţi din nou din toată lumea, pe cei care predică Evanghelia în toate colţurile lumii, pe misionarii care flămânzesc şi sunt în lipsuri, pe soţii şi soţiile prigonite, dar care îşi fac încă datoria.

Doamne, trimite binecuvântarea Ta şi în acest Tabernacol micuţ. Unge-ne Tu şi binecuvântează-i pe cei ce cântă în dimineaţa aceasta minunatele cântări ale Sionului, după care tânjim în inimile noastre ştiind că într-o zi vom sta şi vom cânta acele cântări în prezenţa Mielului.

Binecuvântează Cuvântul Tău şi unge Mesajul care va fi adus, Doamne, pentru că Îţi cerem aceasta în Numele lui Isus şi spre slava Sa. Amin.

În dimineaţa aceasta, aş vrea să vă reţin atenţia cu câteva texte din cartea Genezei. Voi încerca să mă grăbesc, pentru că dacă va fi cu voia Domnului, aş vrea să ne rugăm şi pentru bolnavi, şi este şi botez.

Deschideţi Bibliile la cartea Genezei 1.9-12:

„Dumnezeu a zis: „Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului, şi să se arate uscatul!” Şi aşa a fost.

Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta este bun.

Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.”

Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei, şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia.”

Din acest text aş vrea să-mi iau titlul predicii din dimineaţa aceasta: „Condamnare prin reprezentare”. Fie ca Domnul să adauge binecuvântările Sale la Cuvântul citit.

Acum două sau trei săptămâni am traversat partea estică, deoarece conduceam spre Idaho, unde urma să avem o întâlnire cu oamenii de afaceri creştini. Am rămas foarte uimit când am văzut ce era afişat pe acele tăbliţe indicatoare. Este suficient să priveşti în jur şi vezi imediat ce este în mintea şi în inima oamenilor.

Eu v-am spus adesea: „Lăsaţi-mă să intru în casa cuiva, să văd ce muzică ascultă, ce fel ce cântece cântă, ce tablouri are, şi vă pot spune care este natura acelui om”. Vedeţi?

Indiferent ce mărturisesc cu gura, roadele lor dovedesc cine sunt cu adevărat.

Noi suntem o naţiune puternică, modernă şi ştiinţifică. Într-un lan de porumb, am observat nişte indicatoare pe care era pictat un om care ţinea în mână un ştiulete pe care-l desfăca, spunând: „Măi, ce porumb este acesta!”, iar mai jos scria: „Porumb hibrid”.

Noi ştim că în timp ce conduci maşina nu poţi ţine radioul deschis din cauza acestor staţii care transmit numai muzică boogie-woogie sau rock and roll. Eventual asculţi ştirile şi vremea, la oră fixă, apoi îl opreşti din nou.

Din cauza aceasta, în timp ce conduceam singur mă gândeam la ceea ce vedeam pe acele indicatoare. Când am văzut cuvântul „hibrid”, l-am notat pe dosul hărţii din maşină, deoarece în timp ce priveam porumbul acela cu boabe mari, am simţit că sunt atins de ceva.

Apoi m-am gândit că porumbul acela diferă foarte mult de porumbul pe care-l cultivam noi. Da, totul devine hibrid, dar ştiaţi că acel porumb nu este bun? Că nu are viaţă în el? Că nu se poate reproduce?

Tu nu poţi semăna un bob hibrid pentru că nu vei obţine nici o recoltă dintr-o asemenea sămânţă.

Apoi, când am ajuns în munţi am aflat că unul din ghizii pe care-i cunoşteam, era crescător de pui. Este un om foarte cumsecade şi imediat ce a auzit că sunt predicator, a început să-mi vorbească despre puii lui hibrizi. Cuvintele lui mi-au amintit ceea ce scrisesem pe spatele hărţii din maşină: „hibrid”.

În timp ce eram prin munţi, i-am spus că aş vrea    să-mi povestească mai multe despre puii aceia.

„Păi, spunea el, ştiinţa a făcut progrese mari. Ei au încrucişat tot felul de rase de pui, obţinând pui fără picioare sau fără aripi, care sunt numai piept. Dar partea rea vine acum, căci oamenii nu vor o asemenea carne şi că este prea moale, iar puii aceştia trăiesc doar un an, după care mor.”

Adevărul este că aceşti pui hibridizaţi sunt morţi de la început. Ei nu sunt buni, de aceea mulţi oameni care vor să mănânce la cină un pui gustos, merg la ţară şi îşi cumpără de acolo. Da, ei îşi cumpără pui care au picioare, gheare, aripi şi pot zbura. Acesta este un pui adevărat, adică aşa cum l-a făcut Dumnezeu.

Puii lor hibrizi nu pot trăi mai mult de un an, iar ouăle nu se pot cloci deoarece nu au germenul de viaţă în ele.

Totuşi, ei le fac reclamă şi spun: „Măi, ce mai pui sunt aceştia!”, dar hibridizarea înseamnă a distruge ceea ce a creat Dumnezeu.

Dumnezeu a spus în Geneza 1.11: „Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.”

Totuşi, omul încearcă să demonstreze că este mai deştept decât Creatorul lui; că ştie mai multe despre acest lucru decât Dumnezeu. Prin ştiinţă, el încearcă să-I arate lui Dumnezeu că ştie mai multe decât El, iar Dumnezeu îl lasă să meargă mai departe în cercetarea lui ştiinţifică. Dar făcând aceasta, omul se omoară pe el însuşi. Dumnezeu îl lasă să fie ucis prin propria lui ignoranţă.

Mama mea obişnuia să sună: „Dă-i vacii destulă funie şi se va spânzura singură.” Acesta-i adevărul. Dumnezeu l-a lăsat pe om să continue, căci în felul acesta se va spânzura cu propria lui prostie, pentru că oricât de mult ar căuta, omul nu va fi niciodată mai deştept decât Dumnezeu.

Vedeţi? Dumnezeu ştie ce este bine, dar omul crede că va obţine un produs mai bun dacă îl va hibrida.

Acum priviţi. Când Şi-a întemeiat Biserica, Dumnezeu a creat o biserică de cincizecime. Aceasta este biserica originală, o biserică umplută cu Duhul Sfânt, în care bărbaţii şi femeile trăiau şi umblau călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu.

Dar omul nu a putut s-o lase aşa, ci a vrut să hibridizeze biserica, adică a introdus în ea lumea cu teologii, doctrine şi denominaţiuni.

„O, sigur aceasta va face biserica mai atrăgătoare!” îşi spun ei, dar cât de mult diferă ea de biserica originală!

„O, noi avem clădiri mari, predicatori educaţi şi populari; avem oamenii cei mai bine îmbrăcaţi, elita societăţii! Ei îşi trec numele în registrul nostru, contribuie cu bani ca să ţină biserica sus şi trimit lucrători la seminar ca să-şi lustruiască educaţia şi teologia.” Dar cu toate acestea nu fac decât să se îndepărteze tot mai mult de Dumnezeu.

De ce se depărtează de El? Pentru că nu acesta a fost planul lui Dumnezeu de la început. El nu a trimis pe nimeni la seminar, ci le-a poruncit să aştepte în camera de sus până vor primi puterea Duhului Sfânt, care-i va însărcina ca lucrători ai lui Dumnezeu.

Dar ce au făcut ei? Prin hibridizare, au adus în biserică teologia omenească ce a înlocuit Cuvântul lui Dumnezeu, iar în locul Duhului Sfânt, care este Conducătorul original al bisericii, au pus supraveghetori generali, etc.

Da, oamenii au hibridizat biserica aşa cum au făcut cu puii; aşa cum au făcut cu măgarul şi cu calul, obţinând catârul; aşa au făcut cu multe altele.

Ei au hibridizat biserica, făcând-o diferită de ceea ce a fost la început. Cum? Prin faptul că au adus în mijlocul ei toate lucrurile lumii: jocuri de baschet, cine festive, jocuri de noroc şi multe altele.

Este adevărat, biserica este mai drăguţă. Are clădiri mari şi o clasă de oameni mai educată; cântările sunt scrise pe note, deci sunt mult mai melodioase decât în „demodata” biserică originală, unde cânta fiecare cum putea, acompaniindu-se cu tamburina sau cu chitara, dar ştiţi care este necazul cu ei? Nu au sămânţă. Din cauza aceasta schimbă totul şi încearcă să vă convingă că aşa este mai bine decât înainte. Da, ei procedează la fel ca ştiinţa cu porumbul hibrid despre care spun: „Este mai bun decât cel vechi!” dar nu este adevărat! Acesta este mort. Nu are viaţă în el. Poate că la exterior arată mai bine, dar în interior este mort.

Şi pentru că vorbim despre viaţă, vreau să vă spun că hibrizii aceştia nu sunt originalul făcut de Dumnezeu la început.

Deci biserica a ajuns un hibrid; a ajuns într-un stadiu când este mai degrabă o sală de spectacol, decât o binecuvântare. Învăţăceii sunt mai şcolarizaţi decât predicatorii, iar dacă încerci să le spui ceva îţi replică imediat: „Păstorul nostru este doctor în teologie.”

Vedeţi? Dacă însămânţezi porumb hibrid el va răsări, dar imediat după aceea se va îngălbeni. De ce? Pentru că  nu are viaţă în el. Acesta este motivul pentru care nu se poate reproduce.

Acesta este necazul cu biserica de astăzi: nu are nici o viaţă în ea. Da, ea are spectacol şi o clasă mai educată de oameni; are clădiri mari şi predicatori educaţi, adică are boabe mari, dar toate sunt moarte, sunt lipsite de viaţă, aşa că nu pot aduce la suprafaţă nici un nou-născut. Şi nu pot trece peste ei înşişi ca să se întoarcă la început.

După ce bobul a fost semănat la început, ei au venit şi l-au hibridizat, iar acum nu se mai pot întoarce la original.

Nici o biserică ce a părăsit temelia originală, n-a mai fost în stare să se întoarcă.

Când Dumnezeu l-a trimis pe Luther, iar el a adus o trezire, mesajul lui a înconjurat lumea, dar după ce s-au organizat, după ce s-au hibridizat prin amestecul cu lumea, la fel ca Biserica Catolică, au murit. Ce a rezultat mai departe? O grămadă de renegaţi, de hibrizi. Şi vedeţi? Ei nu s-au mai ridicat niciodată şi nici nu o vor face vreodată.

La fel s-a întâmplat cu Biserica Anglicană prin Calvin. Când au avut trezirea a fost o binecuvântare, dar apoi? Fratele Simpson tocmai s-a întors din Canada şi spunea că Biserica Anglicană de acolo, s-a dus. Lucrătorii şi membrii au alunecat spre băutură. Da, au ajuns până acolo, că amestecă bere cu gin şi altele, şi beau şi petrec chiar în biserică. Ce arată aceasta? Că sunt morţi. Ei nu se vor mai putea întoarce niciodată la original, pentru că s-au hibridizat cu lumea. Sunt pierduţi.

Aşa este cu anglicanii, cu metodiştii, cu baptiştii, dar şi penticostalii au ajuns la fel ca ei. Acum câţiva ani am avut o Biserică Penticostală înflăcărată, dar ce s-a întâmplat cu ei? S-au organizat, s-au hibridizat, s-au întors înapoi în lume. Ce sunt acum?

Exact ceea ce este catârul. Da, ei au deraiat şi au ajuns pe calea diavolului, aşa că nu se vor mai întoarce niciodată. Sunt terminaţi. Ce le-a mai rămas? Clădirile frumoase şi programele.

Pe vremuri obişnuiau să meargă în mici misiuni la colţul străzilor, erau prigoniţi, alungaţi şi aruncaţi în închisoare pentru că se rugau toată noaptea, dar astăzi cu greu mai poţi găsi aşa ceva. Ce s-a întâmplat cu ei? S-au rupt. Au făcut la fel ca baptiştii, care au urmat exemplul metodiştilor; metodiştii au făcut ca luteranii, iar luteranii ca şi catolicii. Şi ce au obţinut? O grămadă de hibrizi. O grămadă hibridizată de măgari sălbatici. Aşa este.

Cel mai ignorant animal pe care-l ştim este catârul. Acest animal nu are nici un fel de sentimente şi se va învârti în jurul tău până în ultima clipă a vieţii, urmărind un singur ţel: să te omoare. El nu ştie nimic altceva decât: „di!” şi „ho!”; nu-şi cunoaşte mama şi tatăl; nu ştie încotro merge şi nici de unde vine.

Aceasta este situaţia şi cu mulţi oameni de astăzi. Aţi văzut vreodată un catâr? Poţi să vorbeşti cu el cât vrei, că va sta nemişcat, cu faţa lui lungă şi cu urechile ridicate.

Acesta este felul în care stau şi ascultă şi aceşti „catâri”. Se uită la tine şi zic:

„Zilele minunilor au trecut! Vindecarea divină, vorbirea în limbi şi toate celelalte nu mai există!” Aşa este, dar în religia catârilor, a hibrizilor. Asta-i tot ce ştiu ei, nimic mai mult. Ei sunt catâri! Nu ştiu de unde vin, nu-şi cunosc originea.

Dar cu calul este altfel. Da, domnilor. El are o origine sănătoasă, este blând şi frumos, îi place să meargă afară, să zburde puţin, să alerge, voi ştiţi, apoi se întoarce şi-şi pune capul pe umărul tău. Este un animal foarte cuminte şi credincios, care stă alături de tine în orice împrejurare. De ce? Pentru că îşi cunoaşte originea; ştie că este de rasă pură (pursânge).

Aşa este şi cu un născut din nou al lui Dumnezeu. Tu poţi să-i spui liniştit că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci, căci se va bucura şi va striga: „Amin”. De ce aceasta? Pentru că are origine nobilă. Da, originea lui este scrisă în Biblie; este născut din sângele lui Isus Hristos şi este creştin prin origine. Glorie! Acolo nu este nici un amestec, ci totul este autentic, blând şi smerit. De aceea poţi să-l înveţi.

Un cal pursânge se străduieşte să te asculte, poţi să-l dresezi şi să-l foloseşti în spectacole, căci va fi supus ca un om. El se pleacă, se cabrează, sare, etc., dar pe un catâr nu-l veţi vedea niciodată făcând aşa ceva. De ce aceasta? Pentru că nu au nici o calitate.

Acesta-i motivul pentru care un creştin născut din nou poate accepta vindecarea divină; poate accepta Duhul Sfânt, deoarece în adâncul lui este Ceva care-l face să creadă. Duhul lui Dumnezeu este acolo dovedind Cuvântul Său, pentru că el îşi cunoaşte originea. Da.

Dar catârii nu sunt aşa. Voi ştiţi că Eva a fost cea care a dat naştere primului hibrid. Ea este cea care a corcit rasa umană prin faptul că a făcut acel lucru neîngăduit. Voi ştiţi că ea a avut o relaţie cu şarpele, care nu era nici pe departe reptila de astăzi, ci aşa cum spune Biblia, „era cel mai şiret dintre toate fiarele câmpului”. (vezi Geneza 3).

Ştiinţa încearcă să găsească oasele unei creaturi aflate între om şi maimuţă, afirmând că ar fi undeva pe linia rasei negre, dar ei sunt nişte neştiutori.

Adevărul este că şarpele din Eden a fost asemenea omului. Noi ştim că sângele unui animal nu se amestecă cu sângele omului, (sigur că nu), dar acea specie a fost atât de apropiată rasei umane încât s-a putut amesteca, iar Satana a ştiut aceasta. Un tip uriaş! De unde au venit acei uriaşi despre care ne vorbeşte Biblia? Ei sunt sămânţa şarpelui.

Să nu credeţi povestea ridicolă care se spune în legătură cu pomul din care ar fi mâncat Eva pentru că, aşa cum v-am spus de multe ori, dacă mâncatul de mere îi deschide femeii mintea încât să vadă că este goală, atunci ar fi timpul să-i dăm din nou să mănânce mere. Nu spun aceasta ca să par necioplit, ci pentru că este adevărat, căci nu merele au fost de vină acolo. Să nu credeţi astfel de ridiculităţi!

Haideţi să luăm un alt pom, astfel ca să putem înţelege textul nostru. Mă gândesc la pomul credinţei, căci Eva a luat din pomul oprit din cauza necredinţei; pentru că nu a crezut Cuvântul lui Dumnezeu.

Dumnezeu a spus clar că dacă ia din  rodul acelui pom se va întâmpla ceva, iar ea ar fi trebuit să creadă. Dar, nu! Satana a venit cu teologia lui, iar Eva le-a amestecat şi i-a dat şi lui Adam. Acest amestec a născut o credinţă hibrid.

Asta are şi aşa zisa biserică de astăzi: o credinţă hibrid.

Ea a amestecat teama cu îndoiala şi curiozitatea, căci dacă ar fi păstrat credinţa autentică, aceea nu s-ar fi mişcat. Sigur că nu. Dacă Dumnezeu a spus ceva, aşa trebuia să rămână, dar ea a luat şi ce a spus Dumnezeu şi ce a spus Satana şi le-a amestecat spunând: „Iată ce am!”

Aşa fac şi astăzi mulţi dintre oameni. Vedeţi? Ei iau ce spune Biblia şi amestecă cu ceea ce spun oamenii, obţinând o credinţă hibrid. Apoi îi auzi: „O, am făcut o biserică frumoasă!” Sigur. Dar degeaba, pentru că nu are viaţă în ea; este moartă; este un hibrid.

„O, eu cred că Dumnezeu a vindecat cândva, dar astăzi nu mai este aşa ceva!” Aceasta este o credinţă hibrid.

„Eu cred că în ziua de rusalii s-a revărsat Duhul Sfânt, dar acel lucru nu este şi pentru astăzi!” Este o credinţă hibrid, condamnată de Dumnezeu.

Depărtaţi-vă de hibrid pentru că nu este bun! Lăsaţi-l, căci aduce înăuntru îndoiala: „Voi merge şi eu acolo, poate voi fi vindecat. Poate Domnul va avea milă şi de mine.” Aceasta este o credinţă hibrid, este credinţa bisericii de astăzi, dar noi vrem credinţa lui Dumnezeu. El a spus ceva şi acela este adevărul. Staţi pe El! Amin.

Credinţa hibrid va citi Evrei 13.8, unde scrie că „Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci”, dar după aceea va spune: „Păi, El este Acelaşi, dar astăzi nu mai vindecă pentru că aceasta este în afara programului Său.” Vedeţi?

Dar credinţa originală va spune: „Amin. El este Acelaşi şi astăzi!”

Cei ce au această credinţă originală nu sunt nişte hibrizi; nu sunt nişte religioşi adunaţi în jurul teologiei unui om şi nu au credinţa unui catâr. Ei nu au o încrucişare între Cuvântul lui Dumnezeu şi cuvântul oamenilor, aşa cum are viţa falsă.

Isus a spus: „…dar la început n-a fost aşa.” (Matei 19.8b). Sigur că nu a fost, pentru că Dumnezeu a vrut ca fiecare sămânţă să rodească după soiul ei, dar noi oamenii, hibridizăm totul, distrugând planul lui Dumnezeu.

Dacă luaţi o floare originală, o violetă, este albastră sau albă. Lăsaţi-o în pace şi ea va rămâne cum a fost creată de Dumnezeu. Dumnezeu a făcut toate lucrurile diferite şi a spus că îi place să le vadă aşa, dar hibridizarea făcută de om este un lucru periculos şi condamnabil, deoarece în cele din urmă va distruge totul; da, va distruge chiar şi rasa umană.

Dumnezeu a spus clar în Deuteronom 23.2 că „cel născut din curvie să nu intre în adunarea Domnului, nici chiar al zecelea neam al lui...” Vedeţi cât de grav este adulterul? Zece generaţii înseamnă de 10 ori 40 de ani:

10 x 40 = 400 de ani.

Vedeţi? Dacă un bărbat sau o femeie treceau linia sfintei căsătorii şi aveau un copil nelegitim, conform Deuteronom 23.2, urmaşii lui nu aveau intrare în Împărăţia lui Dumnezeu timp de 10 generaţii: 400 de ani, chiar dacă ar fi încercat să primească un loc, plângând ca Esau.

Puteţi vedea de ce lumea aceasta este gata să fie judecată? Ce rău! Ei au trecut peste ceea ce a unit Dumnezeu, aşa că femeia trăieşte în necurăţie faţă de bărbatul ei şi soţul trăieşte în necurăţie faţă de ea, urmarea fiind copiii hibrid.

Poate că unele femei spun: „Nu-i aşa că este drăgălaş? E un copil mare şi frumos.”

Aşa s-a gândit şi Eva, probabil. Ea a născut un copil hibrid: pe Cain, prin care au venit uriaşii.

Hibridul a fost întotdeauna un blestem înaintea Domnului, de aceea, depărtaţi-vă de religia hibrid! Nu vă amestecaţi cu ei!

Isus a spus: „…dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar…” (Matei 17.20).

De ce a spus „grăunte de muştar” şi nu a numit  o altă sămânţă? Pentru că sămânţa de muştar nu se amestecă cu nimic. Adevăratul muştar nu va putea fi hibridizat niciodată. El este şi rămâne muştar.

La fel este cu cei născuţi din Dumnezeu. Ei sunt fii şi fiice şi nu se amestecă deloc cu lumea. Ei nu pot fi hibridizaţi, ci stau numai cu Dumnezeu; stau în planul Lui şi cu Duhul Lui. Pe ei nu-i interesează cât de mari şi de lustruite sunt celelalte biserici, nici cât de frumoase şi de atrăgătoare sunt programele lor, ci stau pur şi simplu cu El.

Ei întotdeauna au cântat:

„Învaţă-mă, Doamne, să aştept

În timp ce inima-mi este în flăcări.”

În timp ce alţii construiau clădiri mari şi impunătoare.

„Învaţă-mă, Doamne, să aştept

Când inima-mi este în flăcări.

Să-mi umilesc mândria mea

chemând Numele Tău.

Învaţă-mă, Doamne, să mă bazez

Nu pe ceea ce stau alţii,

Ci doar să aştept în rugăciune

Un răspuns de la Tine.

Căci cei ce vor aştepta,

Vor fi întăriţi de Domnul.

Ei vor zbura în sus

Pe aripi ca de vultur.

Învaţă-mă, Doamne!

Învaţă-mă, Doamne, să aştept!

Nu vă lăsaţi duşi de hibrizi, căci în final, îşi vor găsi sfârşitul. Ei nu se mai pot întoarce, de aceea, va pieri tot ce este un hibrid. Hibridul nu se mai poate reproduce şi chiar dacă o va face, produsul va fi un rahitic.

Uitaţi-vă ce trezire a avut Wesley, dacă privim spre epoca Filadelfia. Uitaţi-vă ce s-a întâmplat cu următoarea generaţie şi apoi cu celelalte: tot mai rahitici şi mai rahitici. Şi unde sunt acum?

Uitaţi-vă la începuturile baptiştilor cu John Smith şi cât sunt de pitici acum.

Uitaţi-vă la penticostali, care au început în anul 1906. Unde sunt ei acum? S-au amestecat cu lumea şi au adus în mijlocul lor lucrurile lumii şi doctrinele ei. Au ajuns până acolo că au acceptat că au ca Duh Sfânt o strângere de mână; au luat stropirea în locul scufundării; au acceptat botezul în Tată, Fiu şi Duh Sfânt, ca lumea; în locul puterii Duhului Sfânt şi a darurilor Lui, au adoptat o strângere de mână; au pus vindecarea divină în cabinetul medicului în loc s-o obţină pe genunchi, în rugăciune. Cu alte cuvinte, s-au hibridizat. Cu fiecare zi care trece devin tot mai rahitici, tot mai pitici. De ce aceasta? Pentru că s-au bazat pe dogme în loc să ia Cuvântul Domnului; pentru că au dorit să fie populari; au dorit să fie recunoscuţi ca biserică şi ca urmare s-au aliat cu marile confesiuni bisericeşti, făcându-se asemenea celorlalţi. Înţelegeţi?

Prima generaţie de penticostali a fost în flăcări, dar din a doua, au început să moară. Priviţi-o pe cea de-a treia: ei au părăsit calea şi nu o vor mai găsi niciodată, pentru că Laodicea este căldicică; nici rece, nici în clocot. Din cauza aceasta le-au mai rămas doar câteva binecuvântări, iar Dumnezeu a zis:

„Starea voastră Îmi produce greaţă! V-am dat Duhul Sfânt, dar voi L-aţi amestecat cu lumea; aţi lăsat lucrurile lumii să pătrundă în mijlocul vostru, de aceea am să vă vărs din gura Mea!”

Dar „nu te teme turmă mică; pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia.” (Luca 12.32).

Staţi cu Cuvântul! Luaţi tot ce spune El. Nu-L amestecaţi cu nimic. Nu contează ce spune episcopul, arhiepiscopul sau ceilalţi oameni despre El. Voi staţi pe Cuvânt!

Petru a spus în ziua de rusalii: „Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre...” (Fapte 2.38). Oriunde veţi citi în Biblie, veţi vedea că botezul s-a făcut în Numele lui Isus Hristos, de aceea să nu acceptaţi niciodată „Tată, Fiu, Duh Sfânt”, în locul acestui botez! Dacă o veţi face, vă hibridizaţi pe voi înşivă.

Aş vrea să mi se arate un sigur loc din Biblie, unde scrie că cineva ar fi fost botezat în „Numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt”. Nu există un asemenea loc, deoarece această învăţătură este o teologie făcută de oameni şi a adus la suprafaţă o biserică hibrid care dă şansa ridicării unui idol: cel care vine acum la suprafaţă în lume.

Eu pot să vă dovedesc cu Biblia şi cu Istoria că toţi cei botezaţi în Numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt, sunt botezaţi de fapt în Biserica Catolică.

De altfel, în catehismul lor se spune:

„Va fi salvat vreun protestant?”

„Unii din ei. Mai bine zis, aceia care acceptă doctrinele noastre…”

Vedeţi? Ei pretind că cred numai Biblia, dar deşi ştiu bine ce a spus Petru în ziua de rusalii, merg mai departe nepăsători şi se botează conform dogmei catolice în: „Tată, Fiu şi Duh Sfânt”. Aceasta nu este o învăţătură protestantă, ci o dogmă catolică pe care protestanţii au preluat-o şi au „diluat-o” puţin cu teologia omenească.

Vedeţi unde au ajuns ei? Nu-i de mirare că Dumnezeu nu mai poate trimite nici o trezire; că nu mai are pe ce zidi.

Din cauza aceasta, El ia indivizi, iar după ce îi zideşte pe Cuvânt, va dovedi cu cine este real.

Stropire! Cine a mai auzit de aşa ceva?

În loc să accepte scufundarea în apă, căci aşa învaţă Biblia, ei au pus-o deoparte şi au introdus stropirea.

Unde scrie că cineva poate intra în Biserică printr-o strângere de mână sau printr-o scrisoare? Toate acestea sunt prostii!

Ce aduc la suprafaţă? Un hibrid.

Problema este că noi trebuie să ne întoarcem la Calea adevărată.

Dar ce spun oamenii? „Eu sunt metodist, pentru că şi mama a fost metodistă”. Mama ta a putut fi în ordine, dar aceasta nu face ca şi tu să fii bine; ea putea fi în ordine ca baptistă, dar acest lucru nu te poate face pe tine creştin.

Eu l-am citat adesea pe David DuPlessis, care spunea: „Dumnezeu nu are nepoţi”.

Da, Dumnezeu nu este bunic. Voi nu veţi găsi nicăieri în Biblie această expresie. Atunci de unde aţi luat învăţătura trinitară, conform căreia „Tatăl este un dumnezeu, Fiul este un altul şi Duhul Sfânt altul?” Aceasta Îl face pe Dumnezeu bunic, dar El nu are nepoţi ci doar fii şi fiice. El nu acceptă nepoţi! Tu eşti fiul sau fiica Lui, sau nu eşti nimic.

Puteţi vedea ce a făcut hibridizarea? Noi toţi am fost condamnaţi prin Eva, prin hibridare. Acesta este adevărul. Cu toţii am ajuns la aceeaşi pedeapsă, deoarece ea a cauzat căderea întregii rase umane. Ea şi Adam sunt una. Lumea a început cu o femeie şi se va sfârşi cu o femeie. …………………………………………….. …….………………………..

Ei iau doctrina lor şi o dau oamenilor, iar aceştia o înghit. Oamenilor de pe pământ, „împăraţilor”. Biblia spune că „s-au îmbătat de vinul curviei ei.” (Apocalipsa 17.2b).

Ce este „curvia ei”? Necredincioşia.

O femeie comite curvie atunci când este necredincioasă bărbatului ei, ceea ce înseamnă că o biserică comite curvie atunci când predică ceva ce nu este Cuvântul lui Dumnezeu, hibridând biserica.

Şi ce a născut această „curvă”? Fiice.

Cine sunt „fiicele” Bisericii Catolice? De unde s-a ridicat Luther? Dar toate celelalte organizaţii, dacă privim pe linie în jos?

Vedeţi unde s-au întors toate?

Dar Biserica lui Dumnezeu este ţesută printre fiecare din aceştia: metodişti, baptişti, prezbiterieni, etc., Biserica adevărată venită prin Sânge. Oamenii îşi pun nădejdea în denominaţiunile lor, dar ele nu îi pot salva.

Dacă-i întrebi: „Eşti creştin?” Îţi răspund: „Eu sunt prezbiterian, baptist, metodist”, etc., dar aceasta nu înseamnă nimic înaintea lui Dumnezeu, pentru că tu eşti creştin doar atunci când eşti născut din nou.

De multe ori i-am auzit pe oameni spunând:

„Frate Braham, dacă Adam şi Eva au făcut ce este rău şi astfel au hibridizat lumea, înseamnă că Dumnezeu este nedrept dacă ne condamnă şi pe noi din pricina greşelilor lor. Eu nu am avut nimic a face cu ei; nu am păcătuit niciodată.”

Este adevărat că Adam a păcătuit, dar Cuvântul spune: „Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea.” (Psalmul 51.5).

Aceasta înseamnă că a fost cineva care m-a reprezentat şi pe mine.

Băiete, aici este ceva care te-ar putea şoca: tu ai fost reprezentat de cel care a hibridizat lumea.

Prin urmare, dacă aştepţi ca reprezentanta de astăzi să fie Biserica penticostală, metodistă, baptistă, sau oricare alta, însemnă că ai ales un hibrid care va fi condamnat. Tu eşti condamnat pentru că Adam te-a condamnat şi pe tine. Fiind una cu Eva, Adam a acceptat forma de hibrid şi a condamnat întreaga lume.

Poate ziceţi: „Frate Branham, de ce trebuie să mă facă Dumnezeu răspunzător pe mine pentru omul care m-a reprezentat, a păcătuit şi apoi a murit? Dacă este aşa, înseamnă că eu sunt păcătos prin reprezentare.”

Dumnezeu nu te face răspunzător pentru păcatul lui Adam; nu te face răspunzător nici pentru că  minţi, furi, sau mai ştiu eu ce faci, ci te face răspunzător şi te condamnă pentru că refuzi să primeşti Calea pregătită de El ca să fii salvat.

Hibridare. O, ce lucru îngrozitor! Ei au hibridizat oamenii. Eu am sute de fraţi scumpi de culoare, care sunt creştini născuţi din nou, dar pe această linie a segregării (a hibridizării sexuale) şi a lucrurilor despre care vorbesc, ei  îi hibridează pe oameni.

Spuneţi-mi, vă rog, care mamă negresă îşi doreşte un copil mulatru (de la un alb), dacă este o creştină adevărată? Nu, domnilor! Nu veţi găsi aşa ceva, pentru că nu este corect. Sau, care femeie albă îşi doreşte un copil mulatru  (de la un negru), dacă este o creştină? Nu se poate.

Dumnezeu ne-a făcut ceea ce suntem, aşa că haideţi să stăm pe ceea ce ne-a făcut. Eu cred că aşa este corect.

Nu demult, când am fost la Shreveport, m-a uns la inimă ceea ce a spus acel predicator bătrân de culoare. El zicea:

„Nu mi-a fost niciodată ruşine pentru că sunt de culoare, fiindcă aşa m-a făcut Dumnezeu şi eu sunt mândru de aceasta. Dar mi-e ruşine de felul în care se comportă oameni mei. O, Doamne! De aceasta îmi este cu adevărat ruşine!”

Ce facem noi, prieteni? Oamenii cred că ei cunosc totul, dar nu este aşa! Lăsaţi-i pe fiecare să fie aşa cum i-a creat Dumnezeu. Lăsaţi rasa neagră să se căsătorească cu negri; rasa albă să se căsătorească cu albi şi aşa mai departe. Staţi pe calea pe care v-a aşezat Dumnezeu!

Dacă Dumnezeu a făcut o viorea albă, lăsaţi-o cum a făcut-o El. Dacă este albastră, maro, sau cum o fi ea, lăsaţi-o în pace!

Dacă porumbul este de un anumit soi (galben), nu-l amestecaţi cu porumbul alb, căci dacă faceţi aceasta, nu se va mai putea reproduce.

Dacă un măgar a fost făcut măgar, lăsaţi-l să rămână ceea ce l-a creat Dumnezeu. Nu-l amestecaţi cu calul, căci dacă faceţi aceasta veţi obţine un renegat.

Hibridarea este un blestem, de aceea întoarceţi-vă la începutul făcut de Dumnezeu! Da, întoarceţi-vă acolo unde  v-a aşezat El şi fiţi ceea ce trebuie să fiţi.

Vă spun cu respect aceste lucruri. Eu voi merge în Africa, dar doresc să le spun ceva fraţilor şi surorilor de culoare.

Una din marile greşeli pe care le-a făcut această naţiune, este cea din 11 noiembrie. Este o greşeală fatală. Da, şi una din marile greşeli pe care le-a făcut rasa de culoare, a fost când l-au votat pe Kennedy. Prin alegerea lui, ei au scuipat de fapt pe haina lui Abraham Lincoln, reprezentantul partidului Republican, care i-a eliberat din sclavie cu preţul vieţii sale. Ei i-au votat pe democraţi şi pe catolici, adică pe aceia care l-au împuşcat pe Lincoln. Prin aceasta au adus o mare ruşine asupra lor înşişi.

Totuşi, mă bucur că mulţi dintre ei ştiu pe ce stau.

Oare nu la fel se întâmplă şi duhovniceşte? Oamenii îi întorc spatele lui Hristos, Celui care i-a scăpat din robia păcatului cu preţul propriei Sale vieţi şi aleg un hibrid.

Da, ei Îl scuipă pe Hristos, care i-a eliberat din păcat şi i-a vindecat şi se întorc împotriva Lui prin alegerea pe care o fac.

Ce ruşine!

Cum credeţi că mai poate merge lumea aceasta pentru multă vreme? Nu-i de mirare ce a arătat Domnul în cea de-a şaptea vedenie pe care mi-a dat-o: aceea în care America va ajunge ca un crater fumegând. Ea va exploda.

Da, prieteni, noi ne îndreptăm spre aceasta. Nu mai este nici o cale de scăpare, iar într-o zi va trebui să ajungem acolo.

Poate ziceţi: „Eu nu sunt responsabilă pentru ceea ce a făcut Eva.” Eva ne-a reprezentat pe toţi; şi la fel Adam. Noi toţi suntem păcătoşi, iar Adam a reprezentat natura noastră umană, căzută, hibridată şi îndepărtată de Cuvântul lui Dumnezeu.

„Ştiu că Dumnezeu a spus aşa, dar sunt sigur că El va înţelege că sunt prezbiterian (metodist, penticostal, etc.). Da, El va înţelege aceasta.”

Dumnezeu va înţelege un singur lucru, iar acela este Sângele. El recunoaşte numai sângele. Dumnezeu nu cunoaşte alte linii între rase. Chiar dacă sunt de diferite culori: albi, negri, galbeni, indigo, etc., ei sunt copiii Lui; sunt fii şi fiice. El i-a făcut „florile” Lui şi îi place să-i privească şi să-i vadă aşa cum i-a creat, de aceea lăsaţi fiecare rasă aşa cum este ea.

Eva a început acest lucru rău atunci când s-a încrucişat cu acel animal apropiat omului, cu a cărui sămânţă s-a putut amesteca. Prin aceasta, sămânţa şarpelui a intrat în omenire tulburând-o şi „bruind-o”.

Din pricina creştinilor mai slabi care se află printre noi şi care nu înţeleg, voi privi problema din punct de vedere duhovnicesc. Pentru aceasta, vom spune că Eva a încrucişat Cuvântul.

Astfel, ea a primit această teologie şi i-a dat-o şi lui Adam, iar când au înţeles că au greşit, au început să dea vina unul pe altul: „Femeia pe care mi-ai dat-o…” „Şarpele m-a amăgit...” (vezi Geneza 3. 12-13). Vedeţi?

Ce a spus Eva? „Şarpele m-a amăgit”. El nu a servit-o cu un măr ca s-o amăgească. Cred că fiecare ar trebui să aibă atâta înţelepciune încât să înţeleagă sensul acelor cuvinte, căci prin amăgirea femeii de către şarpe s-a întâmplat ceva dezonorant.

Dumnezeu a blestemat acel animal, iar de atunci nu mai are nici un os care să-l asemene cu omul. Taina lui Dumnezeu este la El, aşa că oamenii sapă degeaba. Aşa este. Şi ţara a fost plină de uriaşi.

Marele istoric Josephus (Flavius) spunea că „fiii lui Dumnezeu au văzut fiicele frumoase ale oamenilor şi s-au „transformat” din îngeri în trupuri umane.”

Dacă ar fi aşa înseamnă că Satana este un creator, ori noi ştim că există un singur Creator şi Acela este Dumnezeu.

Satana poate face un singur lucru: să pervertească ceea ce a creat Dumnezeu; să sucească dreptatea.

Astfel, este legal ca un bărbat şi o femeie să fie căsătoriţi, dar este ilegal să umble cu altcineva. Vedeţi? Dacă fac aceasta, pervertesc actul corect al căsătoriei.

Moartea este pervertirea vieţii, iar o biserică perversă este aceea care părăseşte originalul.

Deci, ca fiinţe umane noi toţi suntem condamnaţi prin reprezentare, pentru că Adam ne-a reprezentat în faţa lui Dumnezeu ca păcătoşi şi necredincioşi faţă de Cuvântul Său. Noi purtăm această pată a nestatorniciei faţă de Cuvântul lui Dumnezeu.

Oamenii spun: „O, Dumnezeu a spus aşa, dar ştiu că El este un Dumnezeu bun şi nu va face aşa ceva!” Am auzit de foarte multe ori cuvintele acestea, dar să ştiţi că El va face chiar aşa cum a spus!

El este un Dumnezeu bun, dar dacă este bun trebuie să fie şi drept, ceea ce înseamnă că este şi un Dumnezeu al judecăţii. El este un Dumnezeu al sfinţeniei, al neprihănirii, dar şi al mâniei. Noi va trebui să stăm înaintea Lui în ziua mâniei şi Biblia spune că atunci va fi ca un foc mistuitor. Aşa este.

Să nu încercaţi să-L judecaţi pe Dumnezeu prin propriile voastre simţuri, deoarece trebuie să-L judecăm numai prin Cuvântul Său, prin ceea ce a spus.

Nu mergeţi după cuvinte ca: „Aceasta este o biserică mare şi a înfruntat o mulţime de probleme…”, ci întoarceţi-vă la ceea ce a spus Dumnezeu.

Când voi sta în faţa Lui, eu vreau să fiu găsit curat; nu vreau să fiu învinuit că am adăugat ceva la Cuvânt sau că am urmat calea cuiva. Da, eu vreau să cred exact aşa cum este scris şi să învăţ poporul să-L urmeze întocmai, pentru că dacă Biblia spune ceva, eu trebuie să stau pe aceasta, nu pe ce spune cineva.

Cu privire la spălarea picioarelor, ei spun: „O, noi obişnuiam să facem aceasta!”

Dacă am făcut-o odată, haideţi s-o facem şi acum pentru că şi Isus a spălat picioarele ucenicilor Săi.

„O, dar nu este igienic, pentru că sunt oameni care au boli de picioare!” Mie nu-mi pasă ce au, căci dacă este vorba de boli pe picioare, le puteau avea şi atunci.

(Fratele Gene spune: „Ei s-au vindecat.”) Da, aşa este, Gene. Dumnezeu este Vindecătorul. Vedeţi?

Aceasta dovedeşte că ei caută scuze ca să scape de această poruncă.

Şi ştiţi ce mai spun? „Eu nu aş bea din acelaşi pahar din care a băut altcineva! Eventual dacă ar fi dezinfectat.”

O, Doamne!

Aceşti bărbaţi şi aceste femei sunt fraţii şi surorile mele. Amin. Atunci de ce să mă tem? Dumnezeu este Creatorul meu, iar dacă mi se întâmplă ceva, mă încred în El.

Haideţi să ne întoarcem la Cuvânt. Mie nu îmi pasă ce culoare are, căci dacă este fratele meu, atunci este fratele meu.

Eu voi sta pe porunca Domnului. Prieteni, acesta este motivul pentru care atunci când ajung la botezul în Numele lui Isus Hristos, trebuie să rămân acolo. O, aceasta salvează multe suflete! Sigur o face din cauza crezului trinitar.

Desigur, eu cred în descoperirea lui Dumnezeu ca Tată, Fiu şi Duh Sfânt, dar aceasta nu înseamnă că sunt trei dumnezei, ci sunt trei slujbe sau manifestări ale aceluiaşi Dumnezeu. El S-a arătat ca Tată, ca Fiu şi ca Duh Sfânt, dar aceste denumiri sunt titlurile slujbelor Sale.

Astfel, El este Tatăl: Cel ce era deasupra oamenilor; tot El, S-a arătat vizibil în trup de carne, ca Fiul; şi tot El este Duhul Sfânt ce locuieşte în mine şi în tine. Vedeţi? Dar El este acelaşi singur Dumnezeu, în trei lucrări sau slujbe.

Odată, El nu putea fi atins; apoi a venit jos, în trup de carne, a luat păcatele mele asupra Sa şi le-a purtat pentru mine. După ce m-a sfinţit cu propriul Său sânge, a venit să locuiască în mine, prin Duhul. În felul acesta, eu pot avea părtăşie cu El aşa cum a fost în Eden. Noi ne iubim unul pe celălalt; El este Tatăl meu, iar Eu sunt fiul Său. Vedeţi? Nu trei dumnezei, ci acelaşi Dumnezeu care m-a creat şi m-a iubit, S-a dat pe Sine pentru mine, iar acum locuieşte în inima mea. Numele sub care S-a descoperit când a fost pe pământ este Isus Hristos, iar Biblia spune că „nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.” (Fapte 4.12).

Îmi pare rău dacă-i voi răni pe prietenii mei, dar mai degrabă îi voi răni pe ei decât să-L supăr pe Tatăl meu, pentru că El este Ruda mea, Tatăl, Dumnezeu, iar eu trebuie să stau numai pe Cuvântul Lui.

Dumnezeu nu mă va lăsa să hibridez ceva, spunând: „Zilele minunilor au trecut! Astăzi, El nu mai face aşa ceva! Aceasta ar putea fi telepatie, citirea gândurilor sau ceva de felul acesta. Eu nu cred că astăzi mai avem profeţi.”

Ba da! Biblia spune că avem, iar eu cred ce spune Ea.

Noi privim după un bărbat uns (ca şi Ioan Botezătorul, care a venit înainte de prima venire a lui Hristos), care va veni înaintea celei de-a doua veniri a Domnului. Domnul a făgăduit aceasta şi aşa va fi. Acest bărbat „va întoarce inimile oamenilor spre Dumnezeu”.

Ce a făcut Ioan? A întors inimile oamenilor spre credinţa adevărată; la credinţa care a fost dată o dată pentru totdeauna, iar bărbatul pe care-l aşteptăm va face la fel. El va lua Cuvântul lui Dumnezeu de unde a fost hibridat şi-L va reaşeza, Îl va reda aşa cum a fost la început. Aleluia! El va scutura popoarele înainte de-a veni ziua aceea mare şi înfricoşătoare. Aceasta este slujba lui Ilie, a celui uns.

Voi spuneţi: „Atunci de ce sunt condamnat eu pentru ceea ce a făcut Adam şi Eva? Ei m-au reprezentat pe mine ca păcătos, aşa că nu mai pot schimba nimic.”

Ba se poate schimba, pentru că a fost Cineva care a coborât într-o zi din slavă. O, El este Acela  care a venit din slavă şi S-a făcut asemenea nouă; Acela care a luat chipul cărnii păcătoase, pentru a ne reprezenta pe noi, iar Satana  s-a grăbit să-L crucifice. Dar nu a mai putut să-L ţină legat cu legăturile morţii, pentru că El le-a rupt, a biruit moartea şi mormântul şi S-a dus sus. Amin. Satana nu a putut să-L ţină, pentru că El era un altfel de Adam; era venit din slavă ca să ne reprezinte pe noi.

Adam spusese: „Păi, dacă soţia mea spune că este aşa, cred că este în ordine. Ea zice că a  avut o descoperire şi ar trebui să o văd şi eu. Ştiu ce a spus Dumnezeu, dar soţia mea…”

Aşa este şi cu unii membri ai bisericii de astăzi. Ei spun: „Ştiu că Biblia spune asta, dar biserica mea spune aşa şi aşa.” O, biet sărac, nenorocit, orb şi gol! Nu poţi vedea că este acelaşi duh?

Biblia spune: „Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi.” (Romani 3.4). Luaţi deci Cuvântul lui Dumnezeu şi numai pe El! Mie nu-mi pasă ce spune soţia mea, biserica mea, sau oricine altcineva, ci privesc doar la ceea ce spune Dumnezeu.

Când înşelătorul Evei a venit înaintea lui Isus, i-a spus: „…este scris: „El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.” (Matei 4.6), dar Isus i-a răspuns: „Da, dar de asemenea este scris…”

El nu L-a putut face să treacă dincolo, pentru că Isus era Dumnezeu arătat în trupul de carne, era Mântuitorul şi Dumnezeul meu; de aceea El n-a putut fi ţinut de moarte.

Ce a făcut El? A îmbrăţişat crucea. S-a dus şi a murit pe ea de bunăvoie, pentru mine, pentru tine şi pentru lume, ca să poată restitui ceea ce au pierdut fiul şi fiica Sa în Eden, prin primirea teologiei Satanei.

O, Dumnezeule! Dacă ar putea să vadă oamenii acest lucru!

Isus a murit ca să-i poată îndepărta pe oameni de bisericile hibridate; ca să-i îndepărteze de ceea ce spun oamenii şi să-i întoarcă la ceea ce a spus Dumnezeu, la Cuvântul şi la credinţa Sa.

Ce au spus aceste crezuri hibride? „Păi, zilele minunilor au trecut. Astăzi nu se mai pot întâmpla asemenea lucruri.”

O, frate, Dumnezeu a spus că se întâmplă şi asta-i tot! El a dat aceste lucruri pentru totdeauna, pentru că Isus Hristos a murit pentru noi ca să putem fi aduşi înapoi. O, aleluia!

Numai sângele Lui poate face aceasta. Numai prin chimia Sângelui lui Isus Hristos putem fi aduşi înapoi, în rasa curată, şi făcuţi oameni care să nu mai modifice nici un Cuvânt spus de Dumnezeu.

Eva, adică biserica, şi-a arătat slăbiciunea prin faptul că a spus: „Poate că ai dreptate. Poate că Dumnezeu nu mă va face răspunzătoare pentru aceasta. În definitiv, sunt botezată…”

O, nu! Aceasta arată că nu eşti de rasă; că este nevoie să fii adusă înapoi. Aceasta arată că ai nevoie de Ceva care să te aducă la credinţa de care a vorbit Dumnezeu.

Biblia spune că „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.”  (Matei 24.35), şi: „Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi.” (Romani 3.4).

Acum, Hristos S-a întors în mijlocul nostru ca să ne întoarcă la Cuvânt, prin Duhul Sfânt. Da, fraţilor, Duhul Sfânt este aici ca să ne îndepărteze de teologiile omeneşti şi de lucrurile lumii, de doctrinele care au doar o formă de evlavie dar Îi tăgăduiesc puterea, şi să ne călăuzească spre singura credinţă adevărată şi neprefăcută în Dumnezeu.

Satana i-a spus lui Isus: „O, eu ştiu că este scris, dar Tu ştii…” Însă Isus i-a răspuns: „De asemenea este scris…”

Da, este scris că El va face aceasta.

„O, dacă eşti Fiul lui Dumnezeu înseamnă că poţi face chiar acum o minune; înseamnă că poţi transforma aici, în faţa mea, aceste pietre în pâini! Haide să Te văd cum faci!”

Dar El s-a ferit de Satana.

Vedeţi înţelepciunea lui Dumnezeu aici? El a răspuns foarte simplu: „Este scris că omul nu va trăi numai cu pâine…” (Matei 4.4). Tot timpul, El l-a înfruntat pe Satana numai cu Cuvântul; a stat numai pe Cuvânt.

Şi dacă El a venit să ne facă din nou fii şi fiice de Dumnezeu, aşa cum am fost la început, cum am putea fugi de Cuvânt? Unde am putea alerga în altă parte, dacă nu la Cuvânt?

Eu cred că această bandă va merge în jurul lumii, pentru ca oamenii să-şi dea seama că dacă suntem ai lui Hristos, suntem născuţi din Hristos, adică din Cuvânt, şi trebuie să rămânem numai şi numai la Cuvânt.

Noi nu vom putea să-i aducem pe oameni în Cuvânt. Putem construi biserici mari; putem avea programe denominaţionale; putem încerca să facem una sau alta, dar din toate acestea se vor naşte numai renegaţi.

De unde vin cei mai mari criminali? Din rândurile celor needucaţi sau din rândul celor sus-puşi şi şcoliţi?

Nu demult, am discutat cu un agent F.B.I. şi el spunea: „Am apreciat mult predica ta. Ai spus că cei mai mulţi infractori provin din clasa săracă, dar nu este aşa. Deşi nu ştiu prea multe, acei băieţi se tem să se joace cu legea, iar dacă fac o greşeală încearcă să se corecteze. Există însă indivizi care se cred mai deştepţi decât toţi ceilalţi. Ei învaţă din greşeli, iar data viitoare sunt mai versaţi în escrocheriile pe care le fac.”

După ce a spus aceste cuvinte, s-a dus la o planşă pe care erau trecute cazurile de infracţiuni juvenile din toată ţara. Mai mult de 80% din aceşti infractori provin din pătura bogată a societăţii.

Priviţi la început. Uitaţi-vă la urmaşii lui Cain şi vedeţi ce fel de oameni erau ei: oameni de ştiinţă, culţi, religioşi, sus-puşi. Ei au învăţat cum să obţină diferite metale, cum să ridice construcţii înalte, etc., pentru că erau oameni de ştiinţă.

Dar ceilalţi, cei de pe linia lui Set, cum erau? Oameni simpli: ţărani, fermieri, păstori. Vedeţi?

Uitaţi-vă la înţelepţii de astăzi. Ei au încrucişat bisericile, încât nu mai vor să aibă în mijlocul lor oameni săraci şi fără educaţie, care Îl iubesc cu adevărat pe Domnul. Dacă ar îndrăzni să spună „Amin”, în timp ce predicatorul îşi spune predica, ar fi conduşi imediat la uşă. Nu, ei nu doresc astfel de oameni în biserică, pentru că nu se pot îmbrăca la fel ca lumea, ca John, sau ca altcineva. Vedeţi? Nu-i doresc înăuntru dacă nu au maşini elegante, ci vin doar cu nişte vechituri pe care le parchează în faţa bisericii.

O, fraţilor, puteţi vedea aceste lucruri?

Mai mult, mulţi dintre oamenii de astăzi, nu doresc oameni de culoare în adunările lor.

O, Dumnezeule, ai milă de astfel de făţarnici!

Doamne, eu îi doresc întotdeauna! Atâta timp cât uşile acestei biserici sunt deschise, poate veni oricine doreşte. Şi să ştiţi: nu este important faptul că ai venit cu o rablă, ci contează că ai venit. Aceasta este tot ce trebuie: să veniţi. Pe mine nu mă interesează că sunteţi îmbrăcaţi doar cu o salopetă. Nu, nu. Şi vă mai spun ceva: dacă mergi drept cu Dumnezeu, o salopetă va putea sta alături de un costum de stofă. Atunci ei se vor putea îmbrăţişa cu dragoste şi îşi vor spune: „frate”. Cu siguranţă, aşa va fi.

O rochie de pânză va putea sta lângă una de mătase, îşi vor pune braţele una în jurul celeilalte şi îşi vor spune: „Soră”. Da, aşa este.

De ce aceasta? Pentru că în inima ta se întâmplă ceva; te aduce înapoi.

Şi ce facem acum? „…şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus.” (Efeseni 2.6). Dar nu învăţând teologia noastră, ci lăsându-L pe Duhul Sfânt să facă din noi fii şi fiice de Dumnezeu.

Ce înseamnă cuvântul „circumcizie”? (un frate spune: „a tăia jos”). Aşa este. A tăia jos un surplus de piele. Vedeţi? A tăia jos ceva ce nu trebuie.

În Vechiul Testament, această circumcizie se putea face numai la bărbaţi – mă refer la tăierea împrejur a prepuţului.

Aceasta este ceea ce face Duhul Sfânt în zilele din urmă: taie jos surplusul; taie jos teologia lumii; taie jos doctrinele omeneşti; taie jos necredinţa; taie jos ceea ce este contrar Cuvântului.

Ce le-a spus Ştefan evreilor care voiau să îl omoare cu pietre?

„…Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile! Voi întotdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi.” (Fapte 7. 51).

Asta este, prietene. Tu trebuie să te îndepărtezi de cei ce spun: „Păi, seara trecută am auzit pe cineva spunând:  „Să te fereşti de cei ce practică vindecarea divină!”

Oamenii aceia nu sunt vindecători divini, pentru că numai Dumnezeu poate vindeca.

„Dar eu mă feresc de ei”.

Nu, eu nu fac aceasta, ci iau Cuvântul lui Dumnezeu ca să văd ce spune El, iar Cuvântul spune că aceste lucruri trebuie să fie. Vedeţi?

„O, voi trebuie să staţi departe de cei care cred în vorbirea în limbi, pentru că aceste lucruri au fost pentru alte zile. Ei sunt călăuziţi de Satana!”

Dar eu mă uit să văd ce spune Cuvântul:

„Iată semnele care-i vor însoţi pe cei ce vor crede: „În Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi;

vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.” (Marcu 16.17 –18). Aceasta este ultima însărcinare dată de Domnul Isus Bisericii Sale.

Ce încearcă Duhul Sfânt să facă astăzi? Să taie jos toată necredinţa: „Îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi.” El va încerca să-i aducă pe oameni înapoi la Cuvântul nealterat, aşa cum a fost în Eden, înainte să fie amestecat cu teologia; va încerca să-i aducă în starea în care se afla omul înainte de cădere, când umbla cu Dumnezeu.

Dacă un copac nu arăta bine în locul unde crescuse, Adam spunea: „Ieşi de aici şi mută-te dincolo!” şi aşa era. Dacă vântul sufla, iar omul spunea: „Linişte! Stai pe loc!” vântul se oprea imediat. Tot ce exista pe pământ îi era supus, pentru că omul era dumnezeul acestui pământ. El controla totul.

Apoi, după ce omul a căzut în păcat, a venit Cineva de sus din ceruri, în toată această stricăciune şi a dovedit că acela era planul lui Dumnezeu. Acesta era Fiul lui Dumnezeu. Şi ce a făcut El? A murit, pentru ca noi să ne întoarcem să fim curăţaţi prin sângele Său neprihănit, iar în dimineaţa aceasta, El este Reprezentantul nostru. Aleluia!

Cum rămâne cu salvarea pentru cei care au spus că nu este corect faptul că sunt reprezentaţi de Adam, ca păcătoşi? Tu nu te poţi mântui singur, aşa cum nu poţi lua şireturile să sari peste lună cu ele. Eşti născut în păcat; eşti un renegat de la început, aşa că nici unul dintre voi nu poate face nimic. Dar atunci cum vom putea fi salvaţi vreodată?

Prin faptul că Cineva a venit să ne reprezinte.

Isus a venit să ne reprezinte înaintea lui Dumnezeu ca fii şi fiice de Dumnezeu. Apoi a trimis Duhul Său cel Sfânt să clocească asupra noastră şi să ne aducă la viaţă, deoarece este nevoie să murim şi să ne naştem din nou ca fii şi fiice de Dumnezeu. Numai aşa Îl vom lua pe Dumnezeu pe Cuvânt  şi-L vom crede.

Dar cum putem fi condamnaţi? Din cauza hibridării; din cauza încrucişării lucrurilor lumii cu Cuvântul lui Dumnezeu.

Cum puteţi scăpa de acea hibridare? Întoarceţi-vă capul de la lucrurile lumii; de la acea încrucişare şi îndreptaţi- vă privirile către Cuvântul lui Dumnezeu care este Adevărul. Cuvântul oamenilor este minciună, dar Cuvântul lui Dumnezeu este Adevărul. Staţi numai pe El pentru că a fost făcută o cale pentru salvare, iar în dimineaţa aceasta, acolo sus, la tronul lui Dumnezeu stă Cineva care te reprezintă.

Tatăl şi mama ta te reprezintă, ca Adam şi Eva. Aşa este. Când ai venit în lume, Dumnezeu a rânduit ca sfânta căsătorie să aducă la suprafaţă copii, iar acum sunteţi în acelaşi punct ca şi Adam şi Eva în grădina Eden: sunteţi fiii şi fiicele lui Dumnezeu, iar înaintea voastră stau din nou cei doi pomi: Pomul vieţii şi pomul cunoştinţei.

Vreţi să urmaţi calea ştiinţifică a hibridizării? Dacă da, priviţi unde ajungeţi. Uitaţi-vă în ce murdărie a intrat omul datorită cunoştinţei. În loc să rămână umil şi dependent de Dumnezeu, el a luat ştiinţa şi încearcă să „scuipe” un atom. Priviţi în ce încurcătură au ajuns chiar acum, iar Dumnezeu îi lasă în pace să se autodistrugă. Asta-i tot.

Omul s-a autodistrus încă de la început. El s-a separat de Dumnezeu, de părtăşia cu El, prin faptul că a luat din pomul cunoştinţei.

Îndepărtaţi-vă de acel pom hibrid şi întoarceţi-vă aici, la Pomul original care are Viaţa în Sine! Veniţi şi mâncaţi din El!

Isus spunea: „Eu sunt Pâinea vie care S-a coborât din cer. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie, şi au murit.” (Ioan 6.51+49).

Vedeţi? Apoi a adăugat: „Dacă mănâncă cineva din Pâinea aceasta, va trăi în veac…şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” (v.51+44b).

Vedeţi? Un astfel de om nu va muri niciodată.

Haideţi să ne întoarcem în această dimineaţă la Pomul vieţii şi să ne depărtăm de tot ceea ce spun oamenii. Haideţi să luăm Biblia şi să credem fiecare Cuvânt din ea, căci este prea târziu să ne mai pierdem vremea cu certuri.

Nu se vor mai ridica alte organizaţii mari. Eu pot să vă dovedesc aceasta, pentru că Laodicea este ultima epoca a Bisericii, este epoca penticostalilor organizaţi. Nu va mai începe nici o altă trezire în mijlocul bisericilor, ci va ieşi afară tot ce mai trebuie să iasă.

Biblia spune că epoca bisericilor se va încheia într-o stare căldicică. Aşa este. Biserica trebuie să ajungă aşa.

Haideţi deci, să ne îndepărtăm de toate aceste încrucişări; haideţi să ne întoarcem la Pomul original. Haideţi să ne întoarcem la locul unde Dumnezeu ne-a făcut fii şi fiice ale Lui şi să depindem în totul de ceea ce spune El. Să nu luaţi niciodată cuvântul femeii, al hibridării!

Vedeţi cât de natural şi de spiritual este scris?

Aţi văzut cum s-a împlinit vedenia scrisă aici, cu privire la libertatea de vot dată femeilor? O, cum au ruinat prin aceasta naţiunea americană!

Acum ascultaţi! Ceea ce spun în continuare nu se referă la femeile creştine.

Femeia este coloana vertebrală a oricărei naţiuni, căci dacă rupeţi natalitatea, rupeţi naţiunea. Acest lucru s-a putut vedea de-a lungul Istoriei.

Priviţi femeia americană. Pe vremuri obişnuiam să mergem la Paris ca să fim la modă, dar acum vine Parisul aici ca să ia moda, vulgaritatea şi murdăria.

Ce s-a întâmplat? Diavolul a dezbrăcat femeile noastre; le-a dat jos hainele, aşa că în fiecare an au tot mai puţine haine pe ele. Îşi taie părul, deşi Dumnezeu spune că este greşit să facă aceasta; poartă haine bărbăteşti cu toate că Biblia spune că aceasta este o urâciune, aşa că nici nu mai poţi să-i recunoşti care este femeie şi care este bărbat; fumează, etc.

Sunt hibrizi. Ei nici nu ştiu măcar dacă sunt bărbaţi sau femei. Aşa este. Când îi vezi sau îi asculţi vorbind, abia  îţi dai seama ce sunt.

Acesta este adevărul, prieteni.

Nu spun aceasta despre femeile creştine, ci vorbesc despre femei în general, pentru că această bandă va face înconjurul lumii.

Totul este un hibrid. America este condamnată. Ce a făcut ea conform vedeniei? A ales persoana greşită. Eu nu ştiu cât va mai continua, dar într-o zi va fi: „Aşa vorbeşte Domnul!” Negreşit.

Drumul ei merge în jos şi nu se va mai ridica niciodată. Este gata. A căzut încă din anul 1956 când a întors spatele la marea trezire pe care i-a dat-o Dumnezeu. Atunci a fost condamnată.

Cred că este timpul să închei, ca să pot chema rândul de rugăciune.

Credeţi că Diavolul i-a hibridat pe oameni? (Amin). Sigur. A hibridat bisericile, aşa că dogmele omeneşti i-au înlocuit pe slujitorii temători de Dumnezeu.

Înţelegeţi acum de ce condamn, scutur şi bat cât pot de tare împotriva lucrurilor greşite? Cum aş putea face altfel când Cuvântul spune aşa, iar Duhul Sfânt porunceşte: „Intră în El!”?

Eu spun: „Doamne, eu predic, dar cu toate acestea, ele se îmbracă la fel, iar ei continuă să facă aceleaşi lucruri pe care le-au făcut dintotdeauna.”

El îmi porunceşte: „Predică, indiferent care este poziţia lor! Continuă, du-te mai departe, căci vocea ta este înregistrată.”

Vedeţi? În ziua judecăţii nu vor putea avea nici o scuză pentru că au auzit. Aşa este. Voi aţi auzit iar Cuvântul spune că „credinţa vine în urma auzirii…” Dar ce trebuie să auziţi, ce spune biserica? Asta nu sună corect, este adevărat? (Amin). Atunci? „…auzirea vine prin Cuvântul lui Dumnezeu.” (Romani 10.17). Şi ce face Cuvântul? Vă aduce înapoi credinţa în Dumnezeu.

Acum am vrea să ne rugăm ca Dumnezeu să Se îndure şi să pună totul deoparte. Poate că Mesajul acesta micuţ, va îndepărta acea hibridare de la voi, astfel încât să deveniţi un slujitor umil al Său, care să păşească în faţă şi să spună: „Eu cred, Doamne!”

Ei vin şi-mi spun: „Frate Branham, slujba ta nu se compară cu nici una din lume, pentru că este supranaturală.”

Bărbaţi renumiţi, al căror nume nu-l voi spune din cauză că se înregistrează, au venit şi m-au chemat spunând: „Vino la noi!” sau: „Slujba ta este singura care poate salva lumea.”

De ce nu este în altă parte? Întoarceţi-vă la Cuvânt! Dumnezeu poate zidi numai şi numai pe temelia Cuvântului Său.

Şi acum vă întreb: dacă sunt atât de greşit, cum spun unii, datorită felului în care îi botez pe oameni, a felului în care vorbesc despre Duhul Sfânt şi a lucrărilor pe care le fac, de ce vine Dumnezeu şi le onorează, legitimându-le ca adevărate? De ce ar face aşa ceva dacă sunt greşit? Vedeţi?

Eu nu spun aceasta pentru mine, ci pentru voi, căci în ce mă priveşte, încerc să stau numai şi numai pe Cuvânt, pe Adevăr.

Şi vă spun ceva: faptul că cineva merge din loc în loc şi face lucruri mari nu înseamnă nimic pentru Dumnezeu, ci ceea ce contează înaintea Lui este să stai pe Cuvânt şi numai pe Cuvânt. Atunci El va veni şi va confirma ca adevărat acel Cuvânt, prin lucrările care-L însoţesc. Acesta este semnul că Dumnezeul cel viu este printre voi.

Aţi vrea să fiţi aşa? (Amin). Vreţi ca tot ce-i lumesc să fie îndepărtat de la voi? (Amin). O, Doamne!

Dumnezeu să vă binecuvânteze, copilaşilor! Eu aştept să petrec veşnicia împreună cu voi; aştept ca într-o zi să fim cu toţii în marea grădină a Edenului. O, iar când vom ajunge acolo…

Nu demult am avut o vedenie. V-am mai spus-o. Am fost dus dincolo şi acolo am văzut milioane de oameni.

„Vrei să spui că El vine la mine?”

„Da, aşa este.”

„Atunci fiecare slujbă va trebui să stea aşa?”

„Da.”

„Şi fiecare slujitor va trebui să stea în faţa Sa cu slujba şi adunarea Lui?

„Da.”

Îngerul vorbea cu mine şi-mi dădea răspuns la toate întrebările pe care i le puneam.

„Atunci şi Pavel va trebui să stea aşa?”

„Pavel va sta cu generaţia lui.”

          „Atunci sunt liniştit, pentru că eu am predicat cuvânt cu cuvânt ceea ce a predicat el.”

          Când am spus aceste cuvinte, milioane de oameni au strigat:

„Pe aceasta ne odihnim noi! Pe acest Cuvânt!”

          Vedeţi? De aceea îi constrâng pe oameni să vină la El, aşa cum am făcut-o şi în dimineaţa aceasta. De aceea îi chem să fie botezaţi din nou: pentru că şi Pavel a făcut aceasta.

          Pavel a întâlnit oameni plini de bucurie şi binecuvântaţi de bunătatea lui Dumnezeu, care strigau şi-L lăudau pe Domnul în adunările lor. Totuşi, ei l-au întrebat:

          „Aţi primit voi Duhul Sfânt de când aţi crezut?”

          „Noi nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt”, au răspuns ei. Cu alte cuvinte ei spuneau: „Noi suntem doar baptişti.”

          Vedeţi? Predicatorul lor era un baptist convertit de la Lege la Hristos.

          „Dar cum au fost botezaţi?” i-a întrebat Pavel în continuare. „În ce fel?”

          Şi ei au răspuns: „Noi am fost botezaţi cu botezul lui Ioan.”

          „Acesta nu mai este valabil”, a spus Pavel.

          „Bine, dar noi avem botezul lui Ioan!”

          „Ioan a botezat spre pocăinţă (vedeţi?), nu spre iertarea păcatelor (pentru că atunci Jertfa nu era încă dată) şi spunea tuturor că trebuie să creadă în Cel ce vedea după el, adică în Isus.”

          Când au auzit ei aceste cuvinte, au păşit în apă şi au fost botezaţi din nou, în Numele Domnului Isus.” (vezi Fapte 19.1-5).

          Tot Pavel este cel care spune în Galateni 1.8: „Dar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care    v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!” Înţelegeţi acum de ce vă spun tot timpul să vă îndepărtaţi de această religie hibrid?

          „…chiar dacă un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o altă Evanghelie…(şi Pavel îi boteza din nou pe oameni, în Numele Domnului Isus Hristos), …să fie anatema!”

          Să nu mai vorbim de un predicator, de un episcop, preot sau papă, când el spune: „dacă un înger, un înger strălucitor din cer, ar veni şi ar aduce ceva contrar cu această Evanghelie, să fie blestemat!”

          Cum vom sta noi în faţa Lui, prieteni? Şi vă mai spun ceva: s-ar putea ca voi să fiţi botezaţi în Numele lui Isus Hristos şi totuşi să aveţi inima cât se poate de murdară. În cazul acesta, botezul nu vă va ajuta la nimic. Botezul este un pas bun, dar noi suntem salvaţi prin credinţa în Isus Hristos. Aşa este.

          Dacă ajungeţi la acest punct, dacă vedeţi aceste lucruri şi le respingeţi, veţi merge înapoi, vă veţi prăbuşi.

          Înainte de a încheia, aş vrea să vă mai spun o istorioară, deşi cred că am mai spus-o.

          Se spune că odată un tip a fost împuşcat şi era pe moarte, aşa că au chemat lângă el un predicator.

          El l-a întrebat:

„Eşti creştin?”

„Am fost odată”…a răspuns rănitul.

          „Cum adică „odată”? Unde L-ai părăsit pe Hristos?”

„Nu-mi mai amintesc.”

          „Păi, ar fi bine să-ţi aminteşti, pentru că nu mai ai prea mult timp la dispoziţie. Plămânii ţi se umplu de sânge şi va trebui să pleci.”

„Ştiu…”

„Eşti pe moarte.”

„Da.”

„L-ai cunoscut vreodată pe Hristos?”

„Da.”

          „Atunci gândeşte-te foarte bine, căpitane, pentru că nu mai ai mult timp. Unde L-ai părăsit?”

          Şi acel tânăr încerca să-şi amintească. Deodată pe faţa lui a apărut un zâmbet şi a spus:

„Îmi amintesc, îmi amintesc!”

          Vedeţi? Asta trebuie să faceţi şi voi. Să vă amintiţi când aţi fost împotriva Adevărului lui Dumnezeu, căci acela este locul în care L-aţi părăsit. Nu vă foloseşte la nimic să mergeţi pe altă cale, ci este nevoie să vă întoarceţi la Calea originală. Voi faceţi un ocol. Prin aceasta nu spun că nu sunteţi creştini, dar voi ocoliţi în loc să ţineţi calea dreaptă.

          Priviţi Israelul. Toţi au fost israeliţi, dar nu toţi au fost salvaţi. Vedeţi?

          Aşa este. Voi aţi pornit pe un drum greşit, faceţi un ocol, de aceea trebuie să vă întoarceţi.

          Când rănitul şi-a amintit, predicatorul i-a spus: „Începi chiar de acolo.”

          De acolo trebuie să începeţi şi voi, de unde aţi călcat linia.

          Apoi el a spus:

          „Acum mă aşez să dorm… Rugămintea mea este ca Domnul să-mi ţină sufletul, iar dacă voi muri înainte de a mă trezi, El să-mi ia sufletul la Sine…” şi a murit. El l-a părăsit pe Domnul încă de mic.

          Poate că tu L-ai părăsit de la botez; poate L-ai părăsit după cercetarea Duhului Sfânt, sau în altă parte. Oriunde    s-ar fi întâmplat acest lucru, nu lua lucrurile hibridate ale bisericii, pentru că în dimineaţa aceasta este Cineva care te reprezintă pentru salvare.

          Tu nu mai trebuie să fii un păcătos, pentru că ţi s-a oferit o cale de salvare, dar dacă o refuzi, Dumnezeu te va face răspunzător. El nu te face răspunzător pentru timpul când nu ai ştiut aceste lucruri, dar după ce le ştii nu mai ai nici o scuză.

          Întoarceţi-vă la Cuvânt! Întoarce-te la Dumnezeu!

          Haideţi să ne rugăm, în timp ce fiecare din voi se va gândi cu seriozitate la aceste cuvinte.

          Doamne, eu ştiu că sunt muritor şi că în curând voi pleca de aici. Zilele mele nu mai sunt multe. În curând voi împlini 52 de ani pe acest pământ, de aceea dorinţa mea este să-Ţi fiu credincios, Doamne, şi să Te slujesc cu toată sinceritatea, până la sfârşit.

          Umblând prin lume am văzut multe popoare, mulţi oameni de culori şi rase diferite, multe religii şi crezuri, etc; am văzut cum s-au amestecat şi cum s-au certat între ei, dar cred că printre ei sunt şi oameni sinceri. Cred că în acel câmp hibrid sunt şi bărbaţi şi femei care nu doresc să se afle acolo şi care sunt sinceri.

          Tată, în dimineaţa aceasta, Te rog să înlături orice îndoială din mijlocul acestui grup micuţ şi la fel din inimile celor care vor asculta (sau vor citi) acest Mesaj. Înlătură Tu toate crezurile omeneşti!

          Când ne-ai cercetat, la prima venire a lui Isus, i-ai găsit pe oameni învăţând lucruri care n-au fost aşa de la început, şi le-ai dat un Cuvânt pur şi nealterat. Dar omul a luat Cuvântul Tău şi L-a făcut fără putere, învăţând în locul Lui învăţături şi porunci omeneşti.

          Tată, la fel este şi acum, la apropiata Ta venire.

          Este la fel ca în cazul viţei. Dacă viţa rodeşte o mlădiţă şi acea mlădiţă este una de rusalii, umplută cu Duhul Sfânt, cu semne şi minuni, roadele adevărate nu vor întârzia să apară. La fel se va întâmpla dacă viţa va da şi alte mlădiţe; toate vor aduce acelaşi rod. Noi ştim aceasta, Tată, pentru că ne învaţă chiar şi natura.

          Şi mai ştim, Tată, că Tu poţi să altoieşti pe acea viţă orice soi şi că el va trăi prin viaţa acelei viţe.

          Am văzut, de asemenea, că omul poate altoi pe un portocal vreo 7-8 soiuri de citrice. Ele vor creşte pe el pentru că este un citric, dar deşi îşi trag viaţa din el, vor aduce la suprafaţă propriile roade. Dacă însă portocalul va da o mlădiţă proprie, aceea va aduce la suprafaţă roadele originale ale pomului.

          Tot aşa, noi credem că în aceste zile din urmă trebuia să fie o Biserică adevărată care va avea şi ploaia timpurie şi ploaia târzie. O Biserică ce va fi răspândită pretutindeni în lume, în această epocă Lodiceană; o Biserică chemată înapoi, la credinţa originală dată de Dumnezeu; care-L va avea pe Isus Hristos în mijlocul ei, legitimându-se prin semne şi minuni. Da, strigătul Împăratului se va auzi în mijlocul ei.

          Dumnezeule, Tu ai lucrat epocă după epocă, dar oamenii au luat acea viţă şi au altoit-o. Ea a dus-o bine sub numele creştinismului, dar a rodit doctrine care nu au existat de la început.

          O, Doamne, cât de rău ne pare pentru aceasta! Noi nu ştim ce să facem, dar în dimineaţa aceasta Te rugăm să scoţi din inimile noastre tot ce este omenesc şi să pui în loc adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu.

          Eu mă pregăteam să mă rog pentru bolnavi, Doamne, dar cum aş putea s-o fac dacă aş avea cea mai mică îndoială că mă vei asculta? Dacă m-aş îndoi, aş fi eu însumi un făţarnic, Tată; ar însemna că una spun şi alta gândesc. Dacă am spus sau am făcut ceva ce este greşit, Te rog să mă ierţi.

          Ajută-mă să stau pe Adevăr şi ştiu că Cuvântul Tău este Adevărul. Tată, am fost încrucişat de-a lungul generaţiilor, şi ştiu că în mintea mea a fost o învălmăşeală, dar am privirea aţintită numai la Cuvântul Tău, pentru că ştiu că El este Adevărul.

          Doamne, dorinţa mea este să fiu cu Tine, de aceea mă ţin de acea ancoră prinsă de stâncă. Furtunile mă izbesc din toate părţile dar ancora mă ţine în siguranţă, pentru că este prinsă în Hristos şi în Cuvântul Său.

          Eu cred că Cuvântul Tău este Adevărul, Doamne, de aceea, Te rog să mă ajuţi să nu fac nici un compromis. Ajută-mă să merg înainte, cu dragoste dumnezeiască faţă de toţi oamenii, indiferent de culoarea pe care o au sau de rasa căreia îi aparţin; indiferent de crezul sau denominaţiunea de care aparţin, împingându-i spre Stâncă. Ajută-mă, Tată.

          Vindecă bolnavii şi suferinzii şi adu înapoi trezirile de modă veche. Adu-ne înapoi la cincizecimea care s-a revărsat în anul 33 e.n.

          Lasă ca puterea Ta să vină în Biserică, aşa încât să avem printre noi vindecare divină şi darurile date Bisericii. Să fie vorbire în limbi şi tălmăcire; să fie darul prorociei şi toate manifestările Duhului, nu doar prefăcătorii sau încercări de a crede. Fă să fie cu adevărat autentice, venite din Cuvânt, iar Cuvântul lui Dumnezeu, care vesteşte lucrurile ce urmează să se întâmple, să fie cunoscut de toţi.

          Tată, Tu ai spus că dacă se va ridica printre noi cineva care spune că este proroc, dar spune ceva ce nu se împlineşte, să nu fie ascultat, dar dacă ceea ce spune se împlineşte, să-l ascultăm pentru că este trimis de Tine.

          Dumnezeule, dă-ne astfel de proroci; dă-ne adevărata vorbire în limbi care are şi adevărata tălmăcire. Îndură-Te, Tată.

          Vindecă bolnavii şi suferinzii şi fă-Te cunoscut printre noi, căci o cerem în Numele lui Isus. Amin.

          Îl iubesc, Îl iubesc,

          Căci El m-a iubit întâi

          Şi mi-a plătit mântuirea,

          Pe Calvar.

          Acum haideţi să ridicăm cu toţii mâinile, să închidem ochii şi să cântăm împreună – metodişti, fii ai lui Dumnezeu; baptişti, fii ai lui Dumnezeu, toţi fiii şi fiicele lui Dumnezeu -, lăudându-L:

          Îl iubesc, Îl iubesc,

          Căci El m-a iubit întâi

          Şi mi-a plătit mântuirea,

          Pe Calvar.

          Îl iubiţi? (Amin). Toţi cei care-L iubiţi, spuneţi: „Laudă lui Isus”. (adunarea spune: „Laudă lui Isus”). Haideţi să mai spunem odată: „Laudă lui Isus”. (Laudă lui Isus).

          O, ce zi! O, cum Îl lăudăm şi Îi mulţumim! Lăudaţi-L! Lăudaţi dragostea şi îndurarea Lui.

          …Că-ntâi El m-a iubit,

          Şi mi-a câştigat mântuirea,

          Pe Calvar.

          Scumpul sânge al Fiului Lui

          A mântuit şi a sfinţit

          Un minunat popor pentru Numele Lui.

          Şi ei se numesc „Mireasa”.

          Chiar dacă aici sunt dispreţuiţi,

          Într-o zi, Domnul îi va aduce

          Pe aleşii Lui după poartă,

          Şi aceasta valorează cât totul.

          Cu toţii acum:

          Când vom fi după poarta de peste,

          Vom învăţa o mulţime de lucruri

          Vom avea o harfă de aur

          Poate, cu mii de coarde.

          Vom cânta şi vom striga „Aleluia!”

          Mielul ne va şterge lacrima

          Vom avea o săptămână de bun venit

          Primii zeci de mii de ani.

          Haideţi s-o cântăm din nou. Nu vă place?

          O, cât Îl iubesc pe Isus

          O, cât Îl iubesc pe Isus!

          O, cât Îl iubesc pe Isus,

          Că întâi El m-a iubit.

          /: Eu nu-L voi părăsi :/

          Eu nu-L voi părăsi,

          Că întâi El m-a iubit.

          Nu-L voi părăsi, pentru că El mă reprezintă. Amin. El este Salvatorul meu, Cel care a murit pentru mine, deşi nu meritam aceasta. Dar pentru că m-a luat ca pe ceva al Lui, El a devenit eu, ca eu să devin El. Da, El a devenit păcătos şi a luat păcatele mele asupra Sa, pentru ca eu să pot fi un fiu de Dumnezeu.

          Doamne Isuse, Te rog s-o vindeci pe sora şi s-o faci bine, spre slava Numelui lui Isus.

          Aşa-i că aceste cântări vechi vă mişcă? (Amin). Îmi amintesc de o familie de culoare care obişnuia să vină aici să cânte. Eu nu prea pot să cânt, dar voi încerca, pentru că simt Duhul Sfânt asupra mea. Amin.

          O, ce scumpă dragoste pe care Tatăl

          O avea pentru rasa căzută a lui Adam,

          Şi-a dat singurul Fiu să sufere,

          Răscumpărându-ne prin har.

          O, îmi place aceasta! Vouă, nu? (Amin). Nu simţiţi ceva cu voi? Aceste mesaje sunt tari, stricte şi tăioase, pentru că aşa este Cuvântul lui Dumnezeu. „Mai tăios decât o sabie cu două tăişuri.” (Evrei 4.12).

          Duhul Sfânt stă şi priveşte până când totul este gata, apoi Îl vezi întinzându-Şi braţul; vezi cum încep să curgă binecuvântările. Noi ridicăm mâinile spre El şi-L slăvim pentru îndurarea Sa.

          Simţiţi că se întâmplă ceva? (Amin). El vă curăţă, vă face un nou început şi vă aduce înapoi la Cuvânt.

          Câţi dintre voi sunt bolnavi? Spuneţi: „Eu vin să fiu vindecat în această dimineaţă. Acesta este ceasul vindecării mele!

          Cam zece mâini. În ordine. Frate Neville, vino să ne rugăm pentru ei, apoi vom avea un serviciu de vindecare.

          Dacă ştie cineva unde este familia aceea de culoare, pentru că aş vrea să vină aici şi să cânte din nou cântarea pe care a cântat-o în timpul trezirii. Am uitat cum îi cheamă, dar era bărbatul, femeia şi o fetiţă.

          În dimineaţa aceasta, stăm aici şi ştim că prin harul Său suntem copiii Lui şi avem dreptul la aceste binecuvântări. Isus Hristos a murit ca să vindece pe fiecare dintre voi. Aşa este. El a făgăduit acest lucru şi noi ştim că este adevărul. Câţi dintre voi ştiu că acesta este adevărul? (Amin). Atunci făgăduinţa Sa vă aparţine.

          Totuşi, vreau să vă spun că există ceva care vă poate opri să primiţi ceea ce cereţi: mă refer la Satana care încearcă să vină cu minciuna lui.

          Ce a spus Dumnezeu? „El a fost străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Şi prin rănile Lui suntem vindecaţi.” (Isaia 53.5). Credeţi că acesta este Cuvântul lui Dumnezeu? (Amin).

          Atunci nu-l mai lăsaţi pe Satana să spună nimic, ci ţineţi sus ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu:

          „Duceţi-vă în toată lumea şi predicaţi Evanghelia la orice făptură…” Cât de departe să mergem? „în toată lumea…”

          Încă  nu s-a mers în toată lumea.

          Cât trebuie să se facă aceasta? „Până la sfârşitul lumii”. De ce? Pentru că „Eu sunt cu voi până la sfârşitul lumii.”

          Iar în continuare scrie: „Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, bolnavii se vor însănătoşi.” Acesta este Cuvântul.

          Staţi pe El, pe fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu şi spuneţi:

          „Dumnezeule, mă pocăiesc. Eu am fost botezat în Numele lui Isus Hristos, am recunoscut sângele, L-am recunoscut pe Fiul lui Dumnezeu, Te-am recunoscut pe Tine, Tatăl meu. Tu m-ai binecuvântat cu Duhul Tău, dar iată că Satana încearcă să mă tragă, să fiu bolnav, de aceea vin la Tine cu credinţă. Amin.”

          Atunci nu mai este condamnare.

          „Am ţinut Cuvântul Tău şi am stat pe El, ca Ezechia.”

          Când Domnul i-a spus lui Isaia: „Du-te şi spune-i lui Ezechia că nu se va mai coborî din pat, ci va muri.” el s-a dus la împărat şi i-a spus Cuvântul Domnului. Când a auzit hotărârea Domnului, Ezechia a spus:

          „Doamne, Tu ştii că am umblat înaintea ta cu inimă curată…Mai am nevoie de 15 ani ca să-mi pun problemele în ordine.”

          Domnul i-a spus prorocului Său: „Du-te şi spune-i că l-am ascultat şi se va face bine.” (vezi Isaia 38.1-5).

          Aşa este. El poate schimba lucrurile. În felul acesta trebuie să veniţi: fără nici o teamă sau îndoială, pentru că dacă mai este aşa ceva în inimile voastre, vă luptaţi în vânt.

Voi trebuie să veniţi sinceri şi să spuneţi din inimă: „Eu stau aici, Doamne şi cred!”

          Dacă eşti păcătos şi nu-L cunoşti pe Domnul, spune: „Doamne, doresc să fiu vindecat. Vreau să Te slujesc, de aceea, Îţi dăruiesc inima mea. Sunt aici, foloseşte-mă cum voieşti Tu.”

          Da, spune aşa cum a spus prorocul în templu: „Iată-mă, trimite-mă!” (Isaia 6.8). Şi îngerul a luat un cărbune aprins, cu care l-a curăţit.

          Acum noi suntem în biserică. Pe câmpul Evangheliei procedăm altfel, dar aici suntem în biserică, iar Cuvântul spune:

          „Este vreunul bolnav printre voi? Să cheme pe prezbiterii Bisericii şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. 

          Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşi; şi dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.” (Iocov 5.14-15).

          Scumpul nostru păstor, fratele Neville, este un om  umplut cu Duhul Sfânt. Câţi aţi observat urcuşul lui? L-aţi observat? (Amin). Duminica trecută l-am auzit prorocind pentru prima dată. Cine ar fi crezut odinioară că predicatorul metodist Neville va sta într-o zi aici? Dar vedeţi? Când a venit Duhul Sfânt şi a atins inima lui, s-a întâmplat ceva. Aceasta înseamnă să te întorci exact unde te-ai încrucişat pentru prima dată?

          Dacă puneţi un bob de porumb în condiţii bune, el va creşte. Lăsaţi-l în pace şi el va creşte.

          Aşa este şi Biserica. Dacă te poţi întoarce la Calea corectă şi rămâi în ea, vei începe să creşti, iar strălucirea Soarelui şi apa vor face să-L lauzi şi să strigi „Aleluia!”

          Atunci vei ajunge într-un punct când vei spune: „Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede.” (Marcu 9.23).

          În timp ce fratele vă unge cu ulei, eu mă voi ruga pentru fiecare în parte, dar vă rog ca de-a lungul rândului, să vă puneţi mâinile unul peste altul, pentru că Biblia nu spune: „Dacă fratele Branham îşi va pune mâinile…”, ci: „Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede: dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi...” Este adevărat? (Amin).

          Mâinile tale sunt la fel ca ale oricui. Vedeţi? Şi aceasta pentru că mâinile Domnului sunt cele care contează.

          Deci, „dacă-şi vor pune mâinile peste bolnavi, bolnavii se vor însănătoşi.”

Acum haideţi să ne plecăm capetele, în timp ce ne punem mâinile unul peste altul. Vreau ca biserica să se roage pentru aceşti oameni.

Tatăl nostru ceresc, aducem înaintea Ta acest grup de oameni bolnavi. Eu cred că toţi sunt copiii Tăi, născuţi din Duhul, spălaţi în sânge şi pregătiţi pentru venirea Ta, iar Satana nu-i poate face să păcătuiască. El nu-i poate face să se îndoiască de Cuvântul Tău, pentru că au păşit înainte aşa cum este scris. Iată că Satana a venit în trupurile lor pentru că ştie că trupurile sunt încă supuse păcatului, dar sufletele lor sunt salvate. Trupurile vor merge în ţărână, dar sufletele lor vor merge la Dumnezeu, ceea ce înseamnă că el încearcă să vatăme partea pe care o poate atinge.

Mă bucur însă pentru că Tu ai plătit şi pentru salvarea acestui trup. Da, Tu ai plătit pentru învierea noastră şi pentru vindecarea trupurilor noastre.

Tată, noi ştim că Tu eşti Dumnezeu, pentru că ai vindecat milioane de trupuri şi ai salvat milioane de suflete.

Acum, ei îşi pun mâinile unul peste celălalt, de aceea Te rog să priveşti cu îndurare. Oameni vor să ştie din ce biserică face parte celălalt şi ce crede sau privesc la culoarea pielii, dar pentru Tine, Doamne, aceste lucruri nu au nici o importanţă, pentru că Tu priveşti la inimă.

Unii dintre ei aparţin la baptişti, la metodişti sau sunt catolici. Eu nu ştiu, dar Tu îi cunoşti pe toţi cei ce sunt ai Tăi, pe cei care au fost născuţi prin Sângele Tău. Ei stau aici şi cred Cuvântul, de aceea îi susţin ca slujitor al Tău.

Doamne, fă să nu mai fie nici o persoană bolnavă în clădire, atunci când serviciul se va încheia, ci toţi să plece vindecaţi.

Aşa cum Cel uns de Tine, păşea prin cetate şi punea ulei pe fruntea aleşilor Tăi, ceea ce simbolizează Duhul Sfânt, noi punem acest ulei curat de măsline, pe fruntea lor, ca simbol al Duhului Sfânt care vine. După ce-mi voi pune mâinile peste ei, fă-i să meargă la loc plini de bucurie spunând: „Totul s-a terminat!” pentru că sunt vindecaţi.

Îndură-Te Doamne, şi fă ca ei să primească ceea ce cer. Fă ca atunci când vor pleca de aici, să poată spune: „Ştii, odată am avut probleme cu stomacul, dar s-au dus.” „Odată am avut cutare boală, dar s-a dus.” „Am auzit Cuvântul vestit şi L-am crezut, iar acum sunt bine.”

Îndură-Te, Doamne, căci îi predau în braţul Tău, în Numele lui Isus Hristos.          

– Amin –