CINE ESTE ACESTA?

10 mai 1959, seara

Jeffersonville Indiana U.S.A.

Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. Este atât de plăcut să vii la casa Domnului! Cu câtva timp în urmă, am studiat niște Scripturi și acolo spunea că atunci când Isus S-a apropiat de Ierusalim, ucenicii și-au ridicat ochii, au văzut în depărtare sfânta cetate și au început să se bucure și să spună: „Cum va fi reașezată împărăția?”

Și acest om vorbea despre o vizită recentă în Palestina… El a spus că în ultimul an, oamenii au venit într-un loc în care, atunci când urcă din vale privesc după cotitură, pe același drum pe care a mers Isus cu ucenicii Săi în timpul acela, iar când văd orașul, încep să plângă. Știți, eu cred că era ceva cu ucenicii din zilele acelea, ei au simțit că Împărăția va fi restaurată din nou, iar acum timpul este aproape.

Eu cred că acesta este sentimentul pe care-l au oamenii, că Împărăția este aproape gata să fie restaurată din nou.

Fratele Neville, păstorul nostru milostiv și binecuvântat, tocmai mi-a vorbit despre un efort pentru o trezire viitoare aici la Tabernacol, în câteva nopți, să ne rugăm cu privire la aceasta. I-am spus că m-am gândit că ar fi un lucru binecuvântat.

Voi pur și simplu nu puteți avea prea multe treziri. Și de multe ori, noi avem o părere greșită despre o trezire. O trezire nu este atât de mult pentru a aduce înăuntru noi membri, ci este pentru a trezi ceea ce avem deja. Eu sunt…

Îmi place să spun aceasta, pentru că o spun din adâncul inimii. Eu încep să descopăr în jurul tabernacolului un sentiment diferit de ceea ce a fost de mult timp, un sentiment, un simț spiritual profund, așa cum a fost odinioară, cu mult timp în urmă. Acel ceva care se stabilește și are o temelie reală; și am încredere că Dumnezeu va binecuvânta această biserică mică… din nou în puterea Lui.

Văd că programul de construcție continuă și cred că este un lucru minunat deoarece, mai devreme sau mai târziu, noi, cei mai în vârstă, ne vom scoate armura, o vom preda în mâinile copiilor noștri și vom urca pe Scara aceea de aur.

Zilele trecute am depășit semnul jumătății de drum, vârsta de cincizeci de ani. Eu pur și simplu nu pot realiza aceasta. Nu pare că a trecut mult timp de când transportam alimente pentru Chris Misner, la vârsta de aproximativ șaptesprezece sau optsprezece ani. Pur și simplu au mers undeva. Aceasta doar arată că noi nu avem aici o cetate stătătoare, ci căutăm Una care vine; aceasta este Cetatea în care Dumnezeu este Ziditorul și care nu va avea niciodată sfârșit.

Azi dimineață, când vorbeam despre  subiectul „Ziua mamei” și încercam s-o plasez pe mamă, nu așa cum este ea la bătrânețe, cu riduri și așa mai departe, cu cârjele ei, cu un scaun cu rotile vechi, un fotoliu și un ghiveci cu flori așezat lângă ea, ci mama în înviere, readusă la tinerețea ei și stând strălucitoare ca o Regină.

Așa îmi place să mă gândesc la mama mea. Nu-mi place să mă gândesc la ea așa cum este astăzi, bătrână. Îmi place să mă gândesc la ceea ce urmează, și știu că și voi simțiți tot așa pentru mamele voastre. Gândiți-vă la ea așa cum este cu adevărat în inima ei… Așa cum spune poetul: „Viața nu i-a fost ușoară, dar ea ar trăi-o din nou, doar ca să facă ceva pentru voi.” Astfel, Dumnezeu va face o cale astfel încât ea să poată trăi pentru totdeauna cu voi. Deci, eu sunt bucuros pentru aceasta.

Nu știu de ce am anunțat azi dimineață că, dacă Domnul va voi, în seara aceasta voi vorbi despre „Cine este Acesta?” Cu siguranță nu știu cum o voi face deoarece am fost ocupat până acum aproximativ o oră și zece minute; am avut interviuri toată după-amiaza, chemări speciale și urgențe. Eu nu le-am putut face pe toate.

Aș vrea să continuați să vă rugați pentru doctorul Sam. El merge spre bine, iar noi suntem recunoscători pentru aceasta. Și doctorul  Baldwin și doamna Baldwin se recuperează. Ei se simt bine.

Aș vrea să puneți unul nou pe lista voastră de rugăciune, în această după-amiază, pe Harry Leese farmacistul de aici de jos. Harry este un prieten de-al meu. De când l-am cunoscut, am crezut că este un creștin, până în după-amiaza aceasta când fratele lui a făcut o cerere de rugăciune pentru salvarea sufletului său. Fratele Mike Egan, administratorul nostru de aici, a adus vestea că Harry este în stare gravă la spital. Eu nu am știut că el s-a gândit atât de mult la mine, dar în după-amiaza aceasta l-a refuzat pe propriul său păstor, păstorul unde merge, și a vrut să merg eu să-l văd. Și vreau să merg, așa că rugați-vă pentru Harry.

În seara aceasta suntem bucuroși să-i vedem pe prietenii mei de jos din Georgia, pe fratele Welch Evans și familia sa. Văd și alți vizitatori, pe care nu i-am cunoscut, și care au fost probabil aici și azi dimineață.

Dacă nu mă înșel, îi văd pe fratele și sora Elmer Collins din Phoenix, Arizona, acolo în spate. Oh, nu v-ați schimbat! Arătați de parcă ar trebui să aveți haine de căi ferate și veniți înăuntru de pe linie. Bine ați venit înapoi acasă! Eu nu pot să vă cer să stați aici, pentru că ați găsit un loc mai bun. Vedeți? Phoenix este foarte bun. Mi-am plăcea să trăiesc și eu acolo cândva.

Apoi, îl văd aici pe fratele Smith de la Biserica lui Dumnezeu de acolo. Frate Smith, zilele trecute sau ieri după-amiază târziu, mi s-a dat cărticica ta. Nu am citit-o încă, dar cu siguranță o voi susține cât timp știu că ai scris-o tu. Ea trebuie să fie adevărata Scriptură. Dumnezeu să te binecuvânteze. Sper să fie un succes.

Sunt mulți alții și pot spune că voi toți sunteți bineveniți aici, la tabernacol. M-am bucurat de cântarea de azi dimineață a sorei Stricker, care a cântat: „El privește prin zăbrele la ea.” Frații mei menoniți, suntem bucuroși să vă avem aici. Oh, și pe toți! Fiul unui prieten din Illinois, cred, face înregistrări în spate. Îi întâlnesc din nou. Sunt atât de mulți…Să nu credeți că vă disprețuiesc dacă nu vă spun numele, și vă urez tuturor bun venit.

În seara aceasta, vom citi pentru o lecție din Scriptură, din Matei 21.1–11, inclusiv:

„Când s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe, înspre Muntele Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici,

și le-a zis: „Duceți-vă în satul dinaintea voastră. În el veți găsi îndată o măgăriță legată şi un măgăruș împreună cu ea; dezlegați-i și aduceți-i la Mine.

Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneți că Domnul are trebuință de ei. Și îndată îi va trimite.”

Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul care zice:

„Spuneți fiicei Sionului: „Iată, Împăratul tău vine la tine, blând și călare pe un măgar, pe un măgăruș, mânzul unei măgărițe.’”

Ucenicii s-au dus şi au făcut cum le poruncise Isus.

Au adus măgărița şi măgărușul, și-au pus hainele peste ei şi El a șezut deasupra.

Cei mai mulți din norod își așterneau hainele pe drum; alții tăiau ramuri din copaci şi le presărau pe drum.

Noroadele care mergeau înaintea lui Isus şi cele ce veneau în urmă strigau: „Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile preaînalte!”

  Când a intrat în Ierusalim, toată cetatea s-a pus în mișcare şi fiecare zicea: „Cine este acesta?”

„Este Isus, Profetul din Nazaret…”

Să ne plecăm capetele pentru rugăciune.

Doamne, ne întrebăm ce am fi spus dacă am fi trăit în acele zile? Dar trăim într-o zi mai mare, când Îl așteptăm să vină.  Și în timp ce ne pregătim, Doamne, pregătindu-ne inimile și aducând înăuntru toți snopii pe care îi putem strânge de pe câmpurile secerișului, atât în țară, cât și în străinătate, ne gândim și anticipăm momentul când Îl vom vedea venind călare pe un cal alb, coborând pe porțile slavei pentru a schimba și a modela aceste trupuri vechi și stricăcioase într-un trup glorios ca al Său; unde nu poate exista și nu poate intra niciun păcat și niciun semn al morții, și Noi Îl vom vedea așa cum este, vom trăi și Îl vom iubi prin toate veacurile care vor veni.

Îți mulțumim pentru această biserică, pentru păstorul ei, pentru administratori și diaconi, pentru fiecare persoană care vine aici și pentru vizitatorii care sunt la porțile noastre, care sunt oi din aceeași turmă, dar dintr-un alt țarc.

Te rugăm să ne binecuvântezi cu prezența Ta, în seara aceasta, și hrănește-ne cu Cuvântul Tău, ca să putem pleca de aici cu hotărârea de a fi creștini mai buni decât am fost vreodată; să plecăm cu o nădejde nouă în inimă și cu bucurie, așteptând venirea Lui.

Dacă din întâmplare printre noi sunt unii bolnavi și suferinzi, nu vom uita să ne rugăm pentru ei, ca intrând în seara aceasta în clădirea, unde ne-am adunat pentru închinare, venind bolnavi, să iasă sănătoși. De asemenea, Doamne, ne rugăm pentru cei care sunt în convalescență acasă și în spitale, pe paturi de suferință, ca mila Ta să ajungă până la ei.

Te rugăm pentru cei care în seara aceasta sunt indiferenți, care încă nu au gustat și nu au văzut că Domnul este bun și nu știu ce înseamnă să fii iubit de Dumnezeu. Ei pur și simplu nu înțeleg ce le lipsește. O, Doamne, fie ca vreo transmisie radio sau ceva, să le atingă inimile și emoțiile lor să fie întoarse spre Tine înainte ca ușa milei să se închidă și ei să rămână afară pentru a trece prin judecățile fără milă. Ajută-ne, Doamne. Pentru aceste lucruri ne rugăm în Numele Domnului Isus și le cerem pentru slava Lui. Amin.

Oamenii erau atât de înghesuiți pe la porți, străzile erau ticsite și nu erau nici măcar locuri unde să poată dormi, așa că s-au culcat în afara zidului, peste tot, pe terenuri, pentru că era Paștele. Oamenii au venit din toată lumea cunoscută pentru a se închina.

Acesta era timpul în care era înjunghiat mielul pascal… El reprezenta eliberarea lor din robia Egiptului. Ei au ținut acest lucru anual; în fiecare an avea loc acest mare Paște. Era unul dintre cele mai remarcabile timpuri… sau evenimente din religia iudaică, pentru că însemna timpul în care au fost eliberați. Tuturor oamenilor le place să se gândească la aceasta, la ceasul în care au fost eliberați. În seara aceasta, fiecare dintre noi poate să se întoarcă înapoi la timpul când am fost eliberați și la ce a însemnat aceasta pentru noi…

 Pot să-mi amintesc propria mea experiență, cum sărmana mea inimă de copil dorea să-L atingă pe Dumnezeu. Mă gândeam: „Oh, dacă aș putea să merg sus, să bat la ușa Lui și să vorbesc puțin cu El!”

Desigur, voi știți povestea mea. Mi-am luat o bucată de hârtie și un creion și m-am gândit să-I scriu o scrisoare, pentru că nu puteam să vorbesc cu El. Știam că El trăiește în pădure, pentru că L-am auzit și L-am văzut mișcându-Se în pădure… o anumită cărare familiară veche pe care obișnuiam s-o urmez când eram la vânătoare sau la pescuit. M-am gândit că o voi prinde de un pom și o voi adresa Domnului Isus. Mă gândeam că așa voi scăpa de povara din inima mea…

Oh, în noaptea aceea, acolo jos… Eu aș putea să-mi uit vârsta, aș putea să-mi uit chiar numele cândva, dar nu pot uita niciodată ceasul când El m-a izbăvit de păcat. Jos în interiorul meu s-a întâmplat ceva care m-a ajutat să trec prin marile ceasuri de întuneric, ceasul eliberării mele. Greutatea păcatului m-a părăsit și am fost o persoană nouă; de atunci am fost o creatură nouă în Hristos Isus.

Acești evrei au venit sus în fiecare an, iar în interiorul bisericii era o fântână. Ei au luat pâinea, ierburile amare și mielul, au băut din această fântână din biserică și s-au bucurat împreună pentru că Dumnezeu le-a arătat favoare. Deci, acesta era timpul Paștelui… dar nu numai că era Paștele, ci a fost un Paște special.

Voi știți că uneori noi mergem la biserică… și nouă ne place să mergem întotdeauna, dar uneori se întâmplă ceva special, iar acesta era unui dintre acele timpuri. Aerul era încărcat de așteptare, întocmai cum este astăzi. Toți ochii celor care-L iubeau priveau și așteptau ca El să intre pe poartă.

Eu cred că în mare măsură astăzi este la fel pentru cei care-L iubesc și-L așteaptă. Aerul este încărcat de așteptare.

Noi trăim în această zi, când pământul a devenit un mare butoi de pulbere, iar știința spune că mai sunt numai trei minute până la miezul nopții… sunt sigur că zilele trecute ați citit, la fel ca mine, povestea acelui general de armată care a spus că dacă ar mai fi un război, va dura numai două sau trei minute. Zilele vechilor războaie, trasul cu pușca și săparea găurilor de vulpe s-au terminat. Ei susțin că următorul război va dura numai două sau trei minute. Într-o zi, o persoană tulburată (dezorientată) va arunca în aer capacul și va trage una dintre acele bombe, iar când o face, noi avem peste tot posturi de ascultare, pentru a trage imediat înapoi. Lumea pur și simplu nu poate supraviețui acesteia.

Toți cei veniți la acel Paști știau că se va întâmpla ceva, dar nu știau ce anume. Așa este și astăzi. Majoritatea știu că urmează să se întâmple ceva; fiecare știe aceasta. Voi puteți vorbi cu păcătosul, puteți vorbi cu comercianții, puteți vorbi cu oricine… Oh, este un timp atât de neliniștit pentru lume!

Dar voi puteți vorbi și cu un bărbat sau cu o femeie care Îl așteaptă să vină, iar slava este pe fața lor, strălucind. Ei așteaptă acel mare eveniment.

Deci, tot aerul este încărcat din nou așteptând să se întâmple ceva. Lumea nu știe ce urmează să se întâmple, dar Biserica Dumnezeului celui Viu știe ce se va întâmpla. Ei știu că în curând va suna Trâmbița și Îl vom vedea venind din slavă, călare pe un cal alb, urmat de armatele cerului, iar cei care sunt morți în Hristos vor fi răpiți și luați sus să-L întâlnească în văzduh. Aceasta așteptăm. Noi tânjim după El.

 Nouă ni se spune că sufletele acelor mame, și așa mai departe, despre care am vorbit azi dimineață, stau chiar sub altarul lui Dumnezeu și strigă: „Până când, Doamne, până când?” Mama vrea să te vadă la fel de mult cum vrei s-o vezi și tu. Cei dragi ai noștri vor să ne întâlnească la fel de mult cum vrem și noi să-i întâlnim.

Ce reuniune va fi atunci când El va veni! Să-i întâlnim pe cei dragi ai noștri și să-i vedem în trupul lor de înviere, glorificați și umblând în jur cu moștenitorii învierii. Privind caracterul lor, cum s-au schimbat, smerenia și liniștea, nu va fi agitație, sărituri și smucituri, pentru că vom avea toată eternitatea să trăim împreună.

Oh, această mare epocă nevrotică în care trăim, pur și simplu nu este timp pentru nimic, doar urcăm, smucim și apucăm. De ce? Este o zi îngrozitoare.

Apoi, în timp ce așteptau să se întâmple ceva, din păcate mulți dintre cei care erau la Paști n-au ajuns niciodată să-L vadă. Ei știau că urma să se întâmple ceva, dar cu toate acestea nu L-au văzut.

Așa va fi la venirea Domnului. Astăzi, sunt mulți oameni neliniștiți care știu că este gata să se întâmple ceva, dar ei nu-L vor vedea niciodată, pentru că El va veni în liniștea miezului nopții să-Și răpească acea Biserică ce tânjește, așteaptă și nădăjduiește să-L vadă. Aceia sunt cei după care va veni El și-i va lua.

Mulți din lume, care trăiesc în strălucire și își hrănesc sufletele cu lucrurile lumii, nu vor ști niciodată ce s-a întâmplat, până când Biserica va fi plecată în slavă, pentru că El va veni ca un hoț noaptea și-i va lua. Astfel, noi putem vedea că ne-am întors din nou în același loc.

Acum, noi aflăm că Dumnezeu vine la cei care sunt în așteptare… Prin toate Scripturile a fost la fel, pentru că El Se arată întotdeauna celor care Îl așteaptă și doresc să-L vadă. Sunt sigur că aceasta este nădejdea pe care o avem în seara aceasta în inimile noastre.

Cred că în urmă cu vreo șase luni am depus mărturie în fața unor oameni și le-am spus: „Oh, să mă gândesc la aceasta: că El va veni în orice moment!”

Ceea ce m-a determinat să spun aceasta este că vorbeam despre fratele Bosworth. Când m-am dus să-l văd pe acest sfânt bătrân, când am auzit că era pe moarte, în vârstă de optzeci și ceva de ani… Eu și soția mea ne-am dus acolo să-l vedem înainte să moară, trebuia să-i spun ceva. Mie îmi place să privesc sfinții când intră în slavă și trebuia să-l văd. Noi ne-am ars cauciucurile la mașină.

Când am ajuns acolo și am intrat pe ușă, într-un colț mic, stătea culcat bătrânul patriarh. Când m-a văzut venind, și-a ridicat capul și și-a întins spre mine brațele bătrâne și plăpânde pe care carnea atârna în jos. L-am cuprins în jurul gâtului și am strigat: „Părintele meu, părintele meu, carele lui Israel și călăreții Lui”, pentru că el era un om sfânt, evlavios.

I-am zis: „Frate Bosworth, vreau să te întreb ceva. Crezi că te vei face bine?”

„De ce”, a spus el, nici măcar nu sunt bolnav.”

„Ei bine, ce se întâmplă?”

„Mă duc Acasă”, a răspuns el. „Sunt obosit și epuizat, și vreau doar să merg Acasă.”

„Atunci îți dai seama că mori? Vreau să te întreb ceva: în urmă, prin cei șaptezeci și ceva de ani de slujire, care a fost cel mai glorios minut al tău? Domnule, ai putea să-mi vorbești și să-mi spui care experiență pe care ai avut-o jos, de-a lungul liniei, ai putea s-o consideri cea mai măreață oră a ta?”

Dacă voi trăi să apuc vârsta lui, nu voi uita niciodată ochii aceia negri care m-au privit pe deasupra ochelarilor. Și mi-a spus: „Dragul meu frate, acesta este cel mai măreț moment din viața mea. Nu mă pot gândi la niciun alt moment care să fi fost mai glorios decât acesta.”

L-am privit în față și i-am spus: „Domnule, chiar dacă știi că vei muri?”

„Frate Branham eu stau întins aici, așteptând în fiecare clipă ca El să deschidă ușa aceea și să vină să mă ia Acasă cu El.”

Acesta este felul de a muri. Acesta este drumul de urmat. După cum știți, cu vreo două ore înainte de a muri… El fusese în comă de două zile, iar când și-a revenit, s-a ridicat și a început să vorbească cu soția sa. Apoi, dintr-o dată parcă era transparent; și a dat mâna, timp de o oră sau mai mult, cu prieteni care erau morți de patruzeci sau cincizeci de ani, care au fost convertiți în biserica lui. A dat mâna cu mama și cu tatăl său. Până când… viața i-a părăsit trupul. S-a întins pe pernă și a adormit în brațele Domnului Isus. Ne există nimic mai măreț decât să-L slujești pe El și să-L aștepți.

Când am vorbit cu omul acesta despre aceasta și i-am spus acea experiență, am spus:

„Domnule, oh, nu va fi glorios când Îl vom vedea? O, dacă El ar veni astăzi!”     

„Frate Branham”, a spus el, „nu speria oamenii așa!”

„Ce vrei să spui?”

„Oh, nu încerca să le spui oamenilor că vine sfârșitul lumii sau că vine Hristos. Aceasta îi îngrijorează.”

„Oh”, am spus eu, „nu, îmi cer scuze, dar pentru cei care Îl așteaptă este cea mai glorioasă veste pe care o pot auzi, că Isus este pe cale să Se arate și să-Și ia Biserica.”

Bătrânețea va fi schimbată în tinerețe; bucuria va lua locul mâhnirii; în locul morții va fi dată Viața; nemurirea va lua locul morții. Oh, ce timp, să știi că El va veni!

Ei Îl căutau; ei Îl așteptau, iar când a venit, am aflat că erau două fracțiuni. Un grup era pentru El, iar celălalt era împotriva Lui.

La fel vedem și astăzi. De aceea, venirea Lui i-a despărțit întotdeauna pe oameni. De fiecare dată când Îl găsiți pe Isus, îi găsiți în jur și pe cei care vor fi împotriva Lui. Acesta este Satan. Astăzi, când ne gândim la aceasta, nu vedem prea multe schimbări; este la fel. Oamenii s-au schimbat, dar duhul oamenilor nu s-a schimbat.

Astfel, când în cele din urmă s-au uitat afară pe poartă și L-au văzut venind călare pe acel măgăruș alb, nu-i de mirare că ucenicii au început să strige: „Împărăția Cerurilor a venit!” Oamenii au alergat să-L întâmpine și tot Ierusalimul s-a tulburat. Este ceva cu privire la aceasta: când vine Isus este întotdeauna o tulburare. Toată cetatea era agitată, ei nu pot ascunde aceasta.

Predicatorii din ziua aceea au trebuit să dea socoteală pentru această agitație, pentru că era sărbătoarea Paștelui, iar ei au strigat: „Cine este Acesta?” Aerul s-a încărcat, venirea Domnului Isus la Ierusalim a încărcat aerul de așteptări. Se părea că învățătorii ar fi trebuit să știe ce urma să se întâmple; se părea că marele preot ar fi știut; se părea că toți ceilalți preoți ar fi știut aceasta.

Astăzi nu s-a schimbat nimic, pentru că Duhul Sfânt este premergător venirii Domnului Isus. Și pe măsură ce Duhul Sfânt începe să se întindă peste pământ, peste tot izbucnesc focuri de trezire, au fost făcute semne și minuni mari, au avut loc vindecări și au apărut profeții. Toată mulțimea binecuvântărilor apostolice au venit din nou în Biserică; cum a fost atunci, așa este și acum, iar duhul celui necredincios încă strigă: „Cine este Acesta?”

Unii dintre ei au crezut în Domnul Isus și au spus că era un Om bun. Unii dintre ei au spus: „Este un Om bun.”

Așa spun și astăzi. Ei încearcă să-L prezinte ca un Napoleon, un războinic; ei încearcă să-L prezinte ca un George Washington, un om adevărat, dar El era mai mult decât atât.

Ați observat la citirea Scripturii? Ei au spus: „Acesta este un Profet care vine din Galileea.” Ei încearcă să spună același lucru și astăzi, când văd această mare mișcare a Domnului de a-i readuce pe cei bolnavi și suferinzi înapoi la sănătate; când Îl văd folosind Duhul Său în Biserica Sa pentru a discerne gândurile oamenilor; când Îl văd făcând întocmai cum a făcut El când a fost aici pe pământ, și împlinește ceea ce a spus că va avea loc. Cu siguranță.

Bisericile și oamenii au întrebat: „Cine este Acesta?” Ei n-au înțeles Cine era Isus, pentru că niciunul dintre ei nu au putut să-L recunoască prin școlile lor. „Din ce seminar a venit El? De la care școală teologică a venit?”

La fel este și astăzi. Majoritatea oamenilor care sunt unși cu Duhul Sfânt, nu au venit de la niciun seminar. Ei sunt aleși de Dumnezeu, iar semnele, minunile și miracolele care au fost promise în Biblie, Îl însoțesc pe acest mare Duh Sfânt pe măsură ce Se mișcă printre oameni.

Dar astăzi, ei spun: „De la ce școală vii! Imediat ce intri într-un oraș pentru a ține o trezire, „Cărei denominațiuni îi aparții?”

Vineri după-amiază, am avut un interviu cu preotul romano-catolic de la Biserica irlandeză din Louisville. Nu mult după ce i-am fost prezentat, un om bine pregătit, el mi-a zis:

„Domnule Branham, cu ce denominațiune ești?”

„Eu nu sunt cu niciuna”, am răspuns.

„Ai fost ordinat?”

„Da, domnule.”

„Cine te-a ordinat?”

 „Domnul Isus mi-a dat Duhul Sfânt să predic Evanghelia și mi-a dat o însărcinare.”

Ei bine, aceasta este ordinarea de care avem nevoie. Isus nu le-a spus niciodată ucenicilor Săi: „Mergeți afară la…” Eu nu critic aceste lucruri, dar ziua lor a trecut. El nu a spus: „Mergeți și studiați atâția ani ca să fiți predicatori.”

El a spus: „Rămâneți în cetatea Ierusalim până când veți fi îmbrăcați cu putere de sus.” El le-a spus aceasta oamenilor care nu știau nici să-și scrie propriul nume. „După aceasta, Duhul Sfânt va veni peste voi și veți fi martorii Mei, în Ierusalim, Iudeea, Samaria și până la marginile pământului.” Aceasta este ordinarea.

Noi nu avem nicio dovadă scrisă că Isus a mers vreodată la vreo școală sau că a absolvit vreun seminar, cu toate acestea, în Numele Lui au fost ridicate mai multe seminare pentru cauze religioase, decât pentru orice alt lucru care a fost vreodată în lume. Noi n-am avut niciodată vreo evidență care să arate că El a mers vreodată la școală, cu toate acestea, în Numele Său s-au ridicat mai multe școli decât în orice alt nume care există sub ceruri. Noi nu am aflat niciodată despre El că ar fi scris vreo carte, dar despre El s-au scris mai multe cărți decât toată literatura care a fost scrisă, iar astăzi, Biblia Sa este cea mai populară Carte din toată literatura care există în toată lumea. Dar vedeți, în ziua vizitei Lui, ei au strigat: „Cine este El?”

Vedeți, Dumnezeu ia ceva care pare nimic, ca să facă ceva din aceasta. Aceasta este ceea ce Îl face Dumnezeu.

Când L-au văzut intrând călare pe acea poartă, unii dintre ei au spus: „El este un Om mare!”

Ei spun și astăzi aceasta. Sunt școli de teologie care astăzi învață că El a fost un om mare, că El a fost un om bun. Unii dintre ei spun chiar că El a fost un profet. Acum, dacă El a fost numai un profet sau un om bun, noi suntem în păcatele noastre. Dar El a fost mai mult decât un profet; a fost mai mult decât un om bun. Totuși, El a fost un Om bun; El a fost un Profet-Dumnezeu, dar a fost mai mult decât atât: El a fost Dumnezeu manifestat în trup pentru a îndepărta păcatul.

Și când El a intrat călare, mulți dintre oameni au spus: „El este un Vindecător! Oh, noi L-am văzut deschizând ochii orbilor; L-am văzut făcându-l pe olog să meargă; L-am văzut rugându-Se și febra a părăsit un copil.” Dar acei indivizi L-au urmat numai pentru pâini și pești.

Așa sunt și mulțimile de astăzi, mulți. Dacă există un vindecător, păi ei îl urmează, dar el este doar o oază. Dacă se îmbolnăvesc, aleargă la el și spun: „Oh, vrei să te rogi pentru mine ca Domnul Isus să mă facă sănătos?” Dar de îndată ce ies din spital sau se ridică de pe pat, se întorc în lume, ca un câine la vărsăturile lui sau ca un porc la mocirla lui, așa cum spune Scriptura. Ei Îl urmează numai pentru ceea ce pot obține bun de la El. Îl folosesc doar ca un totem (simbol mitic) sau pentru ceea ce pot obține de la El, fără să Se aștepte să-L slujească. Acea mulțime există și astăzi.

Acolo au fost vindecați nouă leproși, dar numai unul s-a  întors să-I dea slavă, sau au fost zece? Doar unul dintre ei s-a întors să-I mulțumească, iar ceilalți au mers înainte nerecunoscători.

Dacă oamenii din America, care au fost vindecați prin Puterea lui Dumnezeu, și-ar întoarce inimile spre Dumnezeu,  ar fi o trezire care ar atinge această națiune și ar închide fiecare punct de vânzare a băuturii la negru. Aceasta ar face. Magazinele de ambalare și magazinele de whisky ar fi eliminate din tablou.

 Bisericile ar fi pline, teatrele ar fi goale duminică seara, și ar izbucni o trezire prin această națiune. Dar când văd că se întâmplă lucrurile pe care le face Dumnezeu, ei încă strigă: „Cine este El? Cine este Acesta care vine? De unde vin ei? Cine este acesta? Cu ce autoritate face aceasta?”

Nu uit niciodată Johannesburg, Africa de Sud. Eu tocmai am sosit cu vreo treizeci de minute înainte, cu un avion. Am stat trei zile și trei nopți în aer și am fost atât de obosit încât abia am putut rezista. Ei m-au dus pe un teren unde se țin târguri și unde s-au adunat vreo cincizeci sau șaizeci de mii de oameni. Nu mult după ce am urcat pe platformă, Duhul Sfânt… Am văzut venind un autobuz și pe el era un afiș: „Durban”. Am văzut un tânăr care a trebuit să se certe cu tatăl și mama lui și a plecat pe furiș, având un picior cu șase sau opt centimetri mai scurt decât celălalt. Purta o cămașă albă și bretele care-i țineau pantalonii. Eu l-am observat pe tânăr. M-am uitat din nou înapoi, dar viziunea dispăruse.

Apoi, dintr-o dată am văzut Lumina aceea plutind peste un tânăr, departe de tot în audiență. M-am uitat și m-am gândit că l-am văzut undeva. L-am privit din nou, iar Lumina aceea a continuat să rămână deasupra lui timp de câteva minute. Am așteptat ca interpretul că spună următoarele cuvinte, apoi l-am văzut pe același tânăr ridicându-se și aruncându-și cârjele, iar piciorul lui mai scurt cu șase centimetri, a devenit normal ca celălalt.

Eu i-am spus domnului A. J. Schoeman, care în seara aceasta este în slavă: „Domnule A. J. Schoeman, doar citează cuvintele mele. Aceasta este o viziune.”

„Foarte bine”, a spus el.

Și am spus: „Tânărul care stă acolo în spate, cu o cămașă albă și bretele. El a venit dintr-un oraș numit Durban, la vreo cinci sute de mile depărtare de aici, cu un autobuz. El a trebuit să plece pe furiș de la tatăl și mama lui, ca să vină, dar a crezut în Domnul Isus. El are un picior cu șase centimetri mai scurt decât celălalt.”

Atunci tânărul a sărit în sus și a stat în picioare, încercând să-și pipăie cârjele. I-am spus: „Tinere, Domnul Isus te-a vindecat!” Imediat, piciorul lui s-a lungit cu șase centimetri, fiind normal ca celălalt. Ei l-au adus pe tânăr pe platformă, iar doctorii l-au examinat acolo. Voi îi puteți vedea fotografia în cartea mea.

Am stat doar câteva clipe și am văzut o mașină verde care rula pe drum, a derapat, s-a întors cu fața înapoi și a lovit un pom. O fată tânără, blondă, și-a rupt spatele. Am spus: „Văd o mașină mică verde, care a derapat și a lovit un pom, iar o fată tânără, blondă, de vreo optsprezece ani, are spatele rupt. Este într-o stare gravă.” Nimeni nu a spus nimic și n-am putut s-o văd nicăieri în acea mare audiență de oameni. Am stat doar câteva minute, apoi am spus: „Înțelegeți, este un… Nu fiți suspicioși. Acesta este Domnul Isus, în Puterea învierii. El L-a trimis pe Duhul Sfânt să-Și continue lucrarea.” Apoi am văzut viziunea repetându-se din nou; dar nu am putut s-o văd pe tânără.

Chiar atunci, a stat în fața mea acea Lumină, așa cum o vedeți în fotografie. Ea a stat acolo. M-am dus acolo și fata zăcea întinsă jos, sub platformă. I-am spus: „Domnișoară, Domnul Isus te-a vindecat!” Ea a început să plângă, iar mama ei a zis:

„Oh, nu! Nu-i spune să se ridice! Dacă se mișcă, va muri.”

Dar domnișoara a sărit în picioare strigând și lăudându-L pe Dumnezeu, iar mama ei a leșinat și a căzut în patul în care zăcuse fiica ei. Ce este aceasta?

Chiar atunci, în spate s-a ridicat un bărbat, un critic, a stat cu un picior pe un scaun și cu celălalt picior pe un alt scaun și a spus: „Americanule, te provoc să-mi spui în ce Nume faci aceasta și la ce biserică denominațională aparții?”

 Vedeți, este la fel. Ei nu înțeleg, nu așteaptă aceste lucruri. Bisericile nu așteaptă venirea Domnului, dar Duhul Sfânt este aici pentru a confirma venirea Sa, ca s-o aducă la îndeplinire. Fiecare vrea atât de mult să-și ia propria cale. Așa a fost acolo, fiecare grup avea propria lui idee.

Dar nu aceasta este întrebarea în seara aceasta, nu despre aceasta vorbesc, ci întrebarea pe care v-o pun este: Cine credeți voi că este Acesta? Aceasta vă privește pe voi. Cine este Acesta care merge în sus și-n jos prin națiuni? Nu este omul, omul nu poate face aceste lucruri. Cine este Cel care vorbește și le spune oamenilor din audiență, care stă chiar aici și acolo și în diferite locuri din adunare, când sunt aduși înăuntru oameni pe moarte? Cine este Acesta?

Tânăra care a intrat în bazin azi dimineață, acum trei săptămâni era pe moarte cu cancer osos. Ea locuiește aici, pe Maple Street, doamna Baete. Eu am întrebat trei doctori care erau cu ea; ea nu mai avea nicio șansă să trăiască, cu patru sau cinci copii mici, iar mama încerca să aibă grijă de ei.

Mama mi-a spus: „Bill, ea nu se va mai întoarce niciodată acasă.”

Eu m-am dus afară, unde era ea, și Domnul Isus a spus: „Așa vorbește Domnul, dacă ea va merge la biserică și promite că se va boteza în Numele Domnului Isus și-L va sluji pe Dumnezeu, va merge acasă sănătoasă.”

Eu am întrebat-o: „Vrei să faci aceasta, doamnă?”

Și ea a spus: „Voi face tot ce spui.” Imediat durerile au dispărut și trei zile mai târziu era acasă, iar doctorii nu mai găsesc nicio urmă de cancer.

Cine este Acesta care vine în Numele Domnului? Cine este? Acesta este Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Ce părere aveți voi despre El? Care este părerea voastră, cunoștința păstorului vostru? Când stați aici, pe aceste locuri, oameni din afara orașului, stând cu epilepsie… Undeva pe aici stă un om, un frate menonit, chiar aici, bolnav de epilepsie. Eu nu l-am cunoscut, nu l-am văzut și nu știu nimic despre el. Și dintr-o dată… cu vreo doi ani în urmă sau așa ceva, Duhul Sfânt l-a chemat și a spus: „Așa vorbește Domnul…” și el nu a mai avut nicio criză de atunci. Cine este Acesta? Cine este Acesta?

Femeia aceasta stătea aici duminica trecută, ultima dată când am fost aici, și venea de undeva de jos din Illinois. Ea avea în trup o tumoare mare, malignă… Ea a fost dusă la o mare clinică, una din cele mai bune din Illinois și urma să fie operată luni. Dar ea s-a strecurat înăuntru. Eu nu am văzut-o și nu am auzit de ea niciodată în viața mea, dar dintr-o dată, ea a fost umbrită de Duhul Sfânt și El i-a spus cine era, de unde a venit și că urma să fie operată a doua zi. Câți au fost aici și au văzut aceasta? (Amin). Să vedeți cum au decurs lucrurile. A doua zi când a mers la doctor, ei au dus-o de la clinică la clinică pentru că nu mai găsesc nicio urmă din acesta. Cine este Acesta? O, Doamne, fii îndurător!

Cine este Acesta care face aceasta? Ați îndrăzni să spuneți că este păstorul vostru? Nu. Ați putea îndrăzni să spuneți că omul a avut ceva de făcut în aceasta? Niciodată. Acesta este Duhul Sfânt. Duhul care a fost peste Domnul nostru și care vine să Se unească cu Biserica Sa, este atât de aproape încât răspândește marea Sa Lumină sfântă, ca să răscumpere și să aducă în părtășie o Biserică a Dumnezeului celui viu, pentru răpirea care este aproape. Amin.

Cine este Acesta? Eu nu pot răspunde la întrebarea voastră, nu pot răspunde pentru voi, dar pot răspunde pentru mine. În seara aceasta, de la acest amvon sfânt, în auzul acestei adunări… și a celor cumpărați cu Sângele Domnului Isus, spun aceasta din adâncul inimii mele, nu pentru că sunt unul dintre voi, nu pentru că sunt cineva diferit, ci sunt unul dintre cei mântuiți care sunt spălați prin Sânge: eu cred că aceeași Lumină care plutește în seara aceasta aici în biserică, Aceeași, arată prin natura Sa că este Isus Hristos în forma Duhului Sfânt.

Oricine cunoaște Scriptura, știe că Isus a spus: „Eu vin de la Dumnezeu și Mă duc la Dumnezeu.” Înainte ca El să Se facă trup, când era cu Moise în pustie, El era Stâlpul de Foc. Și când Moise a dorit să-L vadă, El i-a permis să-I vadă spatele, iar Moise a spus: „Semăna cu un Om.” Când a fost aici pe pământ, El a fost un Om și a făcut aceleași lucruri pe care le face astăzi prin oamenii pe care i-a răscumpărat. El a venit acolo și I s-a făcut fotografia. Ce este aceasta?

După moartea, înmormântarea și învierea Sa, Pavel mergea într-o zi pe drum spre Damasc și o Lumină mare l-a trântit jos. Oamenii din jurul lui nu au văzut Lumina, dar Ea l-a trântit pe Pavel jos și l-a orbit. El a avut tot restul vieții probleme cu ochii și a spus: „Ca să nu fiu cumva înălțat peste măsură prin abundența descoperirilor, mi-a fost dat un spin în carne, un mesager al Satanei”, care să-l bată. Aceasta era din pricina abundenței descoperirii.

Când Pavel a fost trântit jos, era pe drumul lui să-i persecute pe oamenii care făceau prea multă gălăgie, un grup de oameni născuți din nou, pe care oamenii îi numeau „eretici”; Pavel era pe drumul lui să-i persecute  pe aceia, avea hârtiile în buzunar ca să-i aresteze și să-i aducă la Ierusalim. Pe la amiază, a coborât o Lumină care l-a trântit jos și el a căzut în pulberea pământului; și din acea Lumină S-a auzit un Glas care i-a spus: „Saule, Saule, de ce Mă prigonești?”

Saul s-a întors și în starea lui de orbire, și-a ridicat privirea, a putut vedea acea Lumină mare și glorioasă și a zis: „Doamne, Cine ești Tu?”

El a spus: „Eu sunt Isus. Eu vin de la Dumnezeu; Eu am mers la Dumnezeu; Eu am venit de la Dumnezeu; Eu Mă întorc la Dumnezeu. Ți-ar fi greu să lovești cu piciorul într-o țepușă!” 

O descoperire pe acel nisip sacru; odată ajuns în acel loc, omul nu mai poate fi niciodată același. Înainte ca un om să se numească „creștin”, înainte de a se putea identifica, el ar trebui să aibă mai întâi acea experiență din spatele pustiului, unde să-L întâlnească pe Dumnezeu față în față.

Astăzi, voi puteți avea orice fel de răspuns; puteți să-L vedeți pe Domnul înfăptuind exact ceea ce a spus că va face, dar teologii deștepți Îl vor explica și vor spune: „Aceasta a fost pentru o altă zi.” „A fost pentru aceasta”, sau: „Aceasta este pentru altă epocă”, sau: „Aceasta este greșit.” Așa cum au spus despre Isus: „El este Beelzebub, Diavolul; El este un ghicitor”, și toate acele lucruri. Ei au un răspuns la toate.

Dar când un om a venit vreodată în contact cu Hristos și L-a văzut așa cum L-a văzut Pavel sau L-a experimentat, nu există destui teologi în lume să poată explica vreodată această experiență.

Acesta este motivul pentru care astăzi nu au experiență; acesta-i motivul pentru care ei nu pot spune… Toți spun: „Cine este Acesta? Ce este Acesta? De unde vine?” Ei nu au răspunsul. De ce? Pentru că tot ce știu ei este teologia vreunei biserici. A cunoaște o teologie nu este Viață, ci a cunoaște Biblia este Viață.

Să-L cunoști pe El este Viață; să-L cunoști ca Mântuitorul tău personal, ca Cel care te-a umplut cu Prezența Sa; tu ai fost acolo când s-a întâmplat. Nu există nimeni care să ți-o poată lua. Nu există nimeni care să ți-o poată explica deviat. Când ți se întâmplă această experiență, știi Cine este El. Pentru mine, El este Isus Hristos, Același ieri, azi și în veci.

Cine este Acesta care face aceste miracole? Cine este Acesta care face aceste lucruri mărețe? Este predicatorul? Este Oral Roberts? Este Jack Schuler sau William Branham? Oricine ar fi, ei nu ar putea face aceasta; ei sunt doar unelte.

Acesta este Duhul Sfânt care vine cu Evanghelia, cu semne, minuni și miracole, pentru a pregăti un popor, iar aerul este încărcat de așteptare, cu credincioșii care Îl așteaptă să vină.

Alții spun: „De ce aceste treziri? De ce o avem noi? Să ne așezăm într-o biserică.” Păi, s-a spus în biserică, chiar aici, când am început să construim noua biserică, au spus: „Noi nu avem nevoie de minuni! Noi nu mai avem nevoie de aceste lucruri. Dacă le doriți, mergeți afară pe câmp unde se întâmplă. Noi nu avem nevoie de ele aici.” Când Tabernacolul Branham se apleacă până la acel loc josnic, este terminat.

Această biserică este întemeiată pe principiile, pe Puterea și Evanghelia lui Isus Hristos. Și cât timp acest Tabernacol rămâne pe poziție, fie ca gloriosul Duh Sfânt să găsească acces la suflete, să salveze, să umple cu Duhul Sfânt și să vindece bolnavii. Pentru mine, este Isus Hristos, Același ieri azi și în veci. Să ne rugăm.

Dacă nu știți Cine este El, dacă nu știți despre ce este vorba și ați vrea să știți, vreți atât de mult încât să ridicați mâna și să spuneți: „Roagă-te pentru mine, frate Branham, ca să-L cunosc.” Domnul să vă binecuvânteze. Peste tot în jur, vă văd mâinile.

Tată ceresc, noi aducem acest Mesaj și roadele oamenilor care și-au ridicat mâinile, care doresc să știe Cine este Acesta. Ei ar dori să-L cunoască pe acest mare Isus, pentru că venirea Sa, a învierii, este atât de aproape, încât cei bolnavi încep să fie vindecați. Și după ce s-a întâmplat, a venit profeția în biserică, apoi darurile și minunile, până la ultimul semn. Următorul, va veni Răpirea; va fi luată Biserica. Iar noi, care am afirmat că Te cunoaștem în Puterea învierii Tale, așteptăm, tânjim, dorim, plângem și implorăm: „Vino, Doamne Isuse!”

 Răpește-Ți Biserica și du-O repede departe, Doamne, deoarece, în curând oamenii vor arunca în aer Pământul pe care l-ai creat pentru ca ei să trăiască pe el, din cauză că n-au ascultat de Tine. Ei nu au studiat Pacea, ci războiul; ei nu au studiat neprihănirea, ci răul. Cum să nu fie toți flămânzi după putere… Doamne, ei încearcă să satisfacă undeva într-un laborator, acel mic loc din inima lor care-i face să flămânzească după putere, pentru a-și arunca semenul în aer.

Doamne, dacă ar putea să-și dea seama că puterea după care tânjesc este Puterea învierii Fiului lui Dumnezeu, Puterea Duhului Sfânt care le schimbă viața și-i face slujitorii Tăi.

Mulți oameni loviți de o nebunie sălbatică, ne identifică, ne numesc „un grup de nu știu nimic”, „sisi”, „eretici”, așa cum au făcut în zilele de început. Dar ei s-au întors bucurându-se și mulțumindu-Ți pentru că au putut să poarte ocara Numelui Tău, aceasta fiind ceea ce simt în seara aceasta copiii Tăi de pretutindeni, Doamne. Noi suntem doar fericiți.

Unii din vremea Ta au încercat să Te identifice și au spus: „Este un prieten al acelui om sălbatic, Ioan, care a ieșit din pustie aproape dezbrăcat, doar cu o piele de oaie înfășurată în jurul lui; un om sălbatic care a aruncat Cuvântul în Est și Vest și a spus: „Securea a fost așezată la rădăcina pomului.” El este un urmaș al lui, este un sălbatic, un nebun, unul care și-a ieșit din minți.” Slujba supranaturală care era cu Tine, Doamne, le-a orbit ochii, la fel ca astăzi.

Acest mare Duh Sfânt, premergând venirea Domnului, așa cum a făcut Ioan în ziua lui, orbind poporul, pe aceia care nu vor să vadă. Dar pe aceia care vor să vadă, Tu i-ai ales: „Și toți pe care Mi i-a dat Tatăl, vor vei la Mine. Și niciunul dintre ei nu va fi pierdut. Și Eu îl voi învia în ziua de apoi.” Îți mulțumim pentru aceasta.

Doamne Dumnezeule, ne rugăm pentru cei care și-au ridicat mâinile în seara aceasta, să li Te faci cunoscut într-o experiență, în Puterea învierii. Îngăduie aceasta, Doamne.

Aici pot fi și alții care nu și-au ridicat mâna, dar în inima lor știu că au nevoie de Tine. Te rog să-i binecuvântezi și să le dai ceea ce doresc în inima lor, iar când părăsim clădirea în seara aceasta, fă să plecăm ca oameni schimbați. Ajută-ne să mergem cu un scop diferit de cel cu care am venit înăuntru, dacă acesta era contrar voii Tale divine; să ieșim cu hotărârea de a ne ține de coarnele altarului până când sufletul nostru este mulțumit că am avut o experiență cu Tine și știm despre Cine vorbim, pentru că L-am văzut, Îl cunoaștem și avem părtășie cu El. Îngăduie aceasta, Părinte, și vindecă-i pe cei bolnavi și suferinzi.

Binecuvântează-l pe păstorul nostru drag. Doamne, Te rugăm să fii cu el și cu iubitele lui surori, în timp ce cântă și predică Evanghelia la radioul lor. Binecuvântează străinii care sunt la poarta noastră. Doamne, fie ca ei să iasă în seara aceasta de aici cu inima plină și cu un scop: ca, dacă înainte nu Te-au cunoscut și nu Te-au slujit, din ceasul acesta să Te slujească știind că toate celelalte lucruri vor pieri, dar Cuvântul Domnului va rămâne veșnic. Îngăduie aceasta, Doamne.

Iartă-ne toate păcatele și fie ca noi să ne întâlnim la acea mare…

Căci El m-a iubit mai întâi.

Și a plătit salvarea mea,

Pe lemnul Calvarului.

Acum, după Mesaj, să ne plecăm capetele și să ne închinăm Lui în timp ce Îi cântăm:

Îl iubesc, (din toată inima ta) Îl iubesc,

Căci El m-a iubit mai întâi.

Și a plătit salvarea mea,

Pe lemnul Calvarului.

Câți Îl iubesc cu adevărat? Ridicați mâna ca mărturie și spuneți: „Îl iubesc cu adevărat.” Oh, nu este El minunat? Știți, mie îmi place să stau pur și simplu așa și să beau cumva, în Prezența Sa. Cuvântul Lui a mers înainte, a căzut în inimi și ne corectează. El ne aduce în supunere de Duhul Său. Ce plăcut este să te închini Lui atunci.

În seara aceasta, în timp ce plecați de la biserică, mergeți închinându-vă Lui, și amintiți-vă că săptămâna aceasta, miercuri seara, este o adunare de rugăciune. Nu uitați nici de emisiunea fratelui Neville, duminică sau sâmbătă, la ora nouă la WLRP. Mie îmi place să-i ascult, vouă nu? Cvartetul sau trio sună atât de frumos! Soția, eu și copiii, luăm micuțul radio, ne adunăm în jurul lui și-l ascultăm pe fratele Neville, emisiunea și cuvintele lui minunate, cum Îl înalță el pe Dumnezeul pe care Îl iubește și pe care Îl crede.

Voi, străinii de aici, dacă nu aveți o biserică acasă, veniți împreună cu noi. Eu nu spun aceasta pentru că stă el aici. Nu, domnule. Eu am spus aceasta de multe ori. Eu îl iubesc pe fratele Neville. În primul rând, el este un copil al lui Dumnezeu, apoi, el este același în fiecare zi. Eu Îl cunosc de ani de zile și nu s-a schimbat deloc; este același; este încă Orman Neville, un slujitor al Domnului Isus, și cred că are…

Seara trecută l-am sunat să-l întreb dacă nu poate să ne facă loc în programul lui, ca să coborâm să ne rugăm pentru bolnavi. Erau câțiva care au venit azi dimineață, știți. Micuța lui soție a răspuns la telefon, iar eu am vorbit despre aceasta cu soția mea, acolo în spate.

Cum Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru soția lui minunată și pentru familia lui! Aceasta este foarte bine. Când vezi un slujitor și soția lui înțelegându-se așa, cu dulceață și smerenie, aceasta face ca biserica să meargă mult mai bine.

Îl iubiți din toată inima voastră? (Amin). În ordine. Noi avem un cântec pe care-l cântăm când eliberăm biserica: „Ia Numele lui Isus cu tine.” Dă-ne un mic acord, soră, dacă ai găsit-o în carte. În timp ce cântăm primul vers, vreau să ne întoarcem în jur și să dăm mâinile unii cu alții. În ordine.

Ia Numele lui Isus cu tine,

Copil al durerii și al jalei;

El bucurie și mângâiere îți va da,

Ia-L peste tot unde mergi.

Nume scump, o ce dulce!

Speranța Pământului și bucuria cerului;

(Dumnezeu să te binecuvânteze, frate Neville)

Nume scump, o ce dulce!

Speranța Pământului și bucuria cerului;

Să luăm acum acest vers:

În Numele lui Isus ne închinăm,

Căzând prosternați la picioarele Lui,

Împărat al împăraților în cer Îl vom încorona,

Când călătoria noastră se va termina.

Nu va fi minunat?

Nume scump, o ce dulce!

Speranța Pământului și bucuria cerului;

Nume scump, o ce dulce!

Speranța Pământului și bucuria…

Câți își amintesc micuțul nostru cântec pe care îl cântăm: Nu uita rugăciunea familiei”? Vi-l amintiți? Nu știu dacă știi tonul sau nu. Să încercăm o dată. Nu ți-l amintești? Aș putea încercat o dată cu voi.

Nu uita rugăciunea în familie,

Isus vrea să vă întâlnească acolo;

El vă va lua orice grijă,

Oh, nu uita rugăciunea în familie!

Câți aveți rugăciunea de familie? Aceasta este bine. Să încercăm din nou.

Nu uita rugăciunea în familie,

Isus vrea să vă întâlnească acolo;

El vă va lua orice grijă,

Oh, nu uita rugăciunea în familie!

O, Doamne, în Scripturi este scris că ei luau batiste și șorțuri de pe trupul lui Pavel, iar duhurile necurate plecau de peste oameni și erau vindecați de bolile lor. O, Doamne, Te rugăm ca și pentru aceștia să fie la fel, așa cum le trimit în seara aceasta la cei bolnavi și în nevoi, undeva pe Pământ, pentru că cineva așteaptă și așteaptă să se întâmple acest lucru. Tată, Te rog să îngădui aceasta în Numele lui Isus, Fiul Tău. Amin.

În timp ce ne plecăm capetele, mă întreb dacă scumpul nostru frate Smith, de la Biserica lui Dumnezeu, pe care l-am găsit la fel ca fratele nostru Neville, un slujitor loial și credincios lui Dumnezeu, vrea să ceară ca binecuvântările să continue peste voi și săptămâna viitoare. Dumnezeu să vă binecuvânteze până ne vom întâlni din nou.

Frate Smith. (Fratele Smith se roagă). Amin. Da. Da. Da. Amin.

Dați mâna unii cu alții. Sunteți bineveniți  din nou la Tabernacol. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Amin.

–AMIN-