CINCI DOVEZI ALE BISERICII ADEVĂRATE

Mulţumesc, frate Neviile. Domnul să te binecuvânteze.

Desigur, mă simt onorat să fiu aici în această seară şi sunt fericit că Domnul a îngăduit să ne întâlnim din nou. Mă simt stânjenit în faţa aparatelor de fotografiat, dar nu e nici o problemă, faceţi câte fotografii doriţi.

Este cald aici. Tocmai am avut două mesaje tulburătoare de la Domnul.

Sunt printre noi mulţi dintre prietenii mei care sunt nevoiţi să parcurgă distanţe foarte mari până aici. Unii dintre ei sunt tocmai de jos, din Kentucky. Îl văd pe fratele Welch Evans, împreună cu ai săi, care sunt din Tifton, Georgia.     M-am întâlnit şi cu oameni din California. Alţii au venit până aici tocmai din Germania şi de prin alte locuri, ca să se închine Domnului împreună cu noi. O văd pe sora Nellie Cox. Cred că şi soacra ei este aici, împreună cu toţi ceilalţi. Probabil că toţi aceşti prieteni ai mei se vor întoarce acasă în această seară şi vor călători multe mile până vor ajunge înapoi în Kentucky, Georgia, Tennessee ori Ohio. Îl văd şi pe fratele Ted Dudley, care a venit tocmai din Phoenix, Arizona. Mai sunt o mulţime de prieteni care au venit până aici, ca să fie cu noi în această seară. Cu 90% dintre ei nici n-am reuşit să dau mâna. Îi văd şi pe prietenii mei din Chicago şi pe mulţi alţii de pretutindeni.

Toţi cei care au venit de prin alte părţi, să ridice mâna. 90% dintre cei prezenţi au venit de la alte biserici din toată ţara.

Azi-dimineaţă am ţinut o predică lungă, apoi m-am rugat pentru bolnavi până la ora unu și jumătate, aşa că am cam răguşit. Trebuie să vorbesc puţin, până când voi intra în „viteza a doua”, cum se spune.

Iată-l şi pe fratele Lee Vayle, cu care abia am avut timp să dau mâna. El este unul dintre colaboratorii mei de la Biserica Baptistă din Ohio.

Tu eşti acolo, Ben? (fratele Ben Bryant spune: „Amin!”). Nu te auzisem spunând „Amin” căci te-aş fi recunoscut imediat. Cu toţii îl cunoaşteţi pe fratele Ben. Ştiu că e din altă parte, dar nu ştiu exact de unde. (De sus, de la North Borden, Indiana, frate).

Borden, Indiana.

Suntem foarte bucuroşi să vă avem pe toţi printre noi. Nu vă voi ţine mult, pentru că aveţi de parcurs distanţe foarte mari până acasă. Aş vrea să vă pot lua pe toţi acasă la mine. Tare mult mi-aş dori să o pot face. Unii dintre voi trebuie să plecaţi pe la trei sau patru dimineaţa, de aceea aş vrea să vă pot lua la mine.

Îl văd pe prietenul meu din Arkansas şi pe soţia lui. Nu eşti cel căruia i-a vorbit Domnul aseară şi i-a spus toate lucrurile acelea? Credeam că tu eşti acela.

Privind în jur, văd o mulţime de prieteni vechi şi noi. Domnul îmi cunoaşte inima şi ştie că aş vrea să vă pot lua acasă la mine, ca să stau de vorbă cu voi, dar cred că într-o bună zi, vom putea să discutăm liniştiţi într-un loc unde nu va striga nimeni:

„Grăbeşte-te! Mă duc să-i trezesc pe copii, căci un bolnav are nevoie de rugăciune!” În acea zi slăvită, toate acestea se vor fi sfârşit. Nădăjduiesc că atunci ne vom întâlni mult mai des.

Aştept ca Domnul să îmi vorbească, pentru a şti încotro s-o apuc.

Marţi voi avea nevoie de rugăciunile voastre mai mult ca oricând, în toată viaţa mea. Fiţi buni şi rugaţi-vă pentru mine. (Amin).

Voi avea nevoie de rugăciunile voastre, căci ceea ce se va hotărî marţi, poate însemna foarte mult pentru mine, pentru Biserică şi pentru cauza lui Hristos. Aşadar, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine.

Aştept să văd încotro vrea Domnul să merg şi ce să fac. Între timp voi fi la Tabernacol sau în împrejurimi, voi propovădui, mă voi ruga pentru bolnavi şi voi face tot ce îmi va sta în putinţă. Dacă autorităţile nu ne vor împiedica, nădăjduim că în viitor vom reuşi să construim o biserică mai încăpătoare, cu instalaţii de aer condiţionat, astfel ca oamenii să poată asculta predicile în cele mai bune condiţii. Sperăm că vom reuşi să facem şi acest lucru. Rugaţi-vă pentru noi.

Cu voia Domnului, atât cât îmi va permite gâtul, voi vorbi despre tema pe care v-am promis-o azi-dimineaţă: „Cele cinci dovezi pe ale Bisericii adevărate a Dumnezeului celui viu.”

Înainte de a ne apropia de această temă, îl rog pe păstorul nostru, fratele Neville, să vină şi să se roage, deasupra Cuvântului lui Dumnezeu. Până când vine el, haideţi să deschidem Biblia la Evanghelia după Matei 16.18.

(Fratele Orman Neville rosteşte următoarea rugăciune):

„Tatăl nostru care eşti în ceruri, Îţi mulţumim pentru îndurarea Ta cea mare prin care ne-ai îngăduit să ne adunăm aici şi în seara aceasta.

Îţi mulţumim pentru călăuzirea Duhului Sfânt care ne arată în permanenţă pe ce drum să mergem. Îţi mulţumim, Doamne, că ai coborât să fii cu noi şi în noi, până la sfârşitul acestei lumi.” Da, Doamne.

Tată, problemele şi încercările ce ne aşteaptă vor fi nişte mărunţişuri fără importanţă, dacă vom putea să ne ţinem de mână, de mâna Ta şi să Te urmăm.

Te rugăm să pui în inimile noastre iubire şi să ne ajuţi să înţelegem că, dacă astăzi fratele nostru este în necaz şi în încercare, mâine va fi rândul nostru. Pune, Doamne, în noi Duhul lui Hristos, ca să putem fi alături de celălalt şi să Te putem sluji în unitate deplină.

Îţi mulţumim, Tată, că ne-ai ajutat să venim şi în seara aceasta ca să ascultăm învăţăturile slujitorului Tău, pe care Tu l-ai ales şi l-ai trimis să lucreze pentru Tine.

Îţi mulţumim că ne-ai ales şi ne bucurăm de această slujbă pe care i-ai dat-o. Binecuvântează-l şi pe el şi binecuvântează-ne şi pe noi.

Tu ne-ai spus că dacă vom crede în Tine şi vom fi smeriţi, tot ce vom cere în Numele Tău ne va fi dat. Zilele care vin vor fi un prilej de încercare pentru fratele nostru şi slujitorul Tău, Doamne, de aceea îl încredinţăm pe braţul Tău în Numele Domnului Isus şi Te rugăm să-l aperi şi să-l binecuvântezi mai mult ca oricând până acum.

Dumnezeul nostru, Te rugăm să înăbuşi înţelepciunea lumească ce se va ridica să-l împiedice pe slujitorul Tău.

Deschide-i Tu gura, şi pune-i pe buze cuvinte înţelepte, atunci când va fi timpul să vorbească.

Îţi mulţumim, Dumnezeul nostru, pentru că în toate timpurile Tu ai avut grijă de slujitorii Tăi, şi prin Duhul i-ai ajutat să stea în picioare înaintea oamenilor învăţaţi şi pricepuţi.

Tată, Te rugăm să ne ajuţi să umblăm smeriţi înaintea Ta. Doamne Isuse, ajută-ne să facem voia Ta şi să Te simţim mereu lângă noi. Fii cu noi şi în aceste clipe, şi dă-ne, Doamne, o asemenea ungere, încât să Te lăudăm din toată inima noastră, nu numai pentru că ne gândim că aşa trebuie.

Domnul meu, astăzi ai coborât printre noi şi i-ai vindecat pe cei bolnavi, i-ai răscumpărat pe cei pierduţi şi ai sfinţit inimile celor murdăriţi de Satana. Încheie Doamne această zi binecuvântând glasul fratelui nostru.

Binecuvântează şi Cuvântul pe care Îl vom auzi în această seară şi ajută-ne să Îl primim în sufletele şi în inimile noastre.

O, Doamne, primeşte laudele noastre pentru aceasta, în Numele lui Isus. Amin. Amin.

Aţi reglat intensitatea sunetului? (Cineva spune: „Da, totul este în ordine.”).

Acesta este microfonul? (Amândouă). Mă auziţi bine? Se aude şi în spate? (Amin). Bine.

Acum aş dori să citesc din Evanghelia după Matei capitolul 16. Voi începe cu versetul 17:

„Isus a luat din nou Cuvântul şi i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.

Şi Eu îţi spun: „Tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.”

Fie ca Domnul să adauge binecuvântările Sale la acest Cuvânt. Câteva din subiectele despre care voi vorbi în această seară sunt:

– Ce înseamnă Biserica?

– Cine a întemeiat-o?

– Care este mesajul ei?

– Cum devenim mădulare ale ei?

– Se poate ajunge în cer fără a fi mădular al Bisericii?

În primul rând, trebuie să fie clar că acest Cuvânt, „biserică” înseamnă „cei chemaţi afară”.

În timpul cât a fost în Egipt, Israelul nu a fost Biserica lui Dumnezeu. Ei au devenit Biserica Lui numai după ce au fost chemaţi afară din Egipt.

La fel este şi astăzi. Cuvântul „biserică” înseamnă „Adunarea celor chemaţi afară”, adunarea celor care au fost chemaţi, separaţi şi schimbaţi.

În Vechiul Testament, Biserica era numită „Împărăţia lui Dumnezeu”. Spun aceasta referindu-mă la cronologia Bibliei.

Repet: în Vechiul Testament, Biserica era numită „Împărăţia lui Dumnezeu”. Cu alte cuvinte, Dumnezeu este Împărat, iar Biserica este domeniul Lui.

În Noul Testament se vorbeşte despre o „Împărăţie a lui Mesia”, adică o Împărăţie unde domneşte Mesia, unde El conduce. Îmi place aceasta. Acolo nu există graniţe denominaţionale pentru că Cel care domneşte este Mesia. Nu este minunat?

De aceea, Biserica nu este o organizaţie şi nici un grup oarecare de oameni, ci este poporul Domnului, care a fost chemat afară din lume pentru a sluji în altă Împărăţie.

Imediat vom înţelege. Acum câteva luni am fost la cumpărături cu soţia mea. Ni s-a întâmplat un lucru foarte neobişnuit: am văzut o femeie cu fustă. Probabil vă  vine greu să credeţi, dar aşa este. Văzând-o, soţia mi-a zis:

„Ei, ia te uită!”

„Probabil că e creştină, căci este atât de diferită de celelalte”, am răspuns eu.

Ce ruşine!

Atunci Meda m-a întrebat:

„Billy, de ce noi, creştinii care avem această credinţă, învăţăm femeile să se îmbrace cu rochii, iar celelalte biserici nu o fac? De ce femeile de la alte biserici poartă haine necuviincioase?”

„Da, este exact cum spui,” am răspuns eu.

În ce mă priveşte, nu pot să judec pe nimeni dar Biblia spune: „După roadele lor îi veţi cunoaşte.” (Matei 7.20).  Poate că ele nu fac nici o crimă prin purtarea lor, dar sunt stăpânite de un duh care le împinge la imoralitate.

Isus a zis: „Oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.”  (Matei 5.28).

Când acel păcătos va fi tras la răspundere pentru că a preacurvit, cine va purta vina? Femeia care i-a ieşit înainte dezgolită. Conştiinţa ta poate să fie curată ca un crin, dar dacă ai ieşit înaintea oamenilor îmbrăcată necuviincios, provocându-le gânduri rele, tu porţi vina chiar dacă nu ai avut nici o intenţie rea. Isus a zis că prin aceasta te-ai făcut vinovată de preacurvie, iar preacurvarii şi curvarii nu vor ajunge niciodată în cer.

1 Corinteni 6.9-10: „Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu?

Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici preacurvarii….nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.”

Apocalipsa 22.15: „Afară sunt…curvarii…”

Călătorind prin toată lumea, mi-am dat seama că fiecare naţiune are un duh propriu. Şi toate naţiunile sunt controlate de Satana; toate guvernele sunt călăuzite de el. Biblia ne spune aceasta. Ei îşi declară război unii altora şi o vor face până când Isus va veni să instituie o Împărăţie în care nu va mai fi război.

Diavolul I-a spus chiar lui Isus Hristos că toate împărăţiile lumii îi aparţin şi că poate să facă cu ele tot ce doreşte. Toate acestea sunt unelte ale Satanei; şi el i-a spus lui Isus: „Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei închina mie şi Te vei arunca cu faţa la pământ.” (Matei 4.9).

Isus ştia că oricum le va moşteni pe toate, în Împărăţia de o mie de ani, aşa că i-a zis: „Pleacă, Satano!”

El ştia că Dumnezeu avea să-I dea toate împărăţiile, că toate aveau să formeze o singură Împărăţie, care urma să fie a Lui.

Dacă mergi în Germania, descoperi duhul german; te duci în Anglia şi observi un duh englez; când te duci în Suedia, găseşti un duh suedez, iar în Franţa, găseşti un  duh francez. Dacă vii în America, găseşti duhul american.

Mai demult am fost la Roma şi am vrut să văd catacombele de la San Angelo. Spre surprinderea şi ruşinea mea – ca american – deasupra intrării era o plăcuţă pe care era scris: „Pentru femeile americane: Înainte de a intra, vă rugăm  să vă îmbrăcaţi în semn de respect pentru cei morţi.”

Este groaznic dacă o naţiune poate să decadă într-un asemenea grad.

Odată am întrebat-o pe o femeie:

„Eşti creştină?”

„Bineînţeles, doar sunt americană,” a răspuns ea.

O, Doamne, aceasta nu are nici o legătură cu creştinismul!

Într-o seară, fratele Bosworth a întrebat o altă femeie:

„Eşti creştină, soră?”

„Dacă vrei să ştii, în fiecare seară aprind câte o lumânare.”

Parcă aceasta ar avea vreo legătură cu creştinismul! Nu asta înseamnă a fi creştin. Biserica lui Dumnezeu nu se bazează pe asemenea lucruri.

Noi nu le silim pe femei să se îmbrace cuviincios şi nici nu-i obligăm pe bărbaţi să nu bea ori să nu înjure. Noi propovăduim doar Evanghelia şi prezentăm tiparul Bibliei.

Mulţi oameni care se întorc la credinţa ce propovăduieşte sfinţenia, se mulţumesc doar să imite nişte atitudini care de fapt nu pornesc din inimile lor. Multe femei fac acelaşi lucru. Noi nu le spunem că trebuie să facă neapărat anumite lucruri, ci le prezentăm doar ce este bine, din perspectiva Bibliei. Noi le spunem numai ce zice Scriptura, iar dacă sunt născuţi din Duhul Sfânt, duhul lor nu mai are nimic în comun cu acel duh american sau german, ci proclamă faptul că sunt cetăţeni ai cerului, ai Împărăţie lui Dumnezeu.

Da, pentru că noi aparţinem unei alte Împărăţii, adică Împărăţiei lui Dumnezeu, acolo unde se poate găsi şi acum decenţă, sfinţenie şi putere.

Noi avem cale liberă către Împăratul nostru şi putem să stăm de vorbă cu El oricând dorim. Nu avem alţi mijlocitori între noi şi Împăratul nostru, decât pe Omul Isus Hristos. Aşadar, noi trăim într-o Împărăţie care, conform Bibliei, aparţine lui Mesia. Cu alte cuvinte, în acest loc, Mesia domneşte în viaţa fiecărui om şi conduce viaţa poporului Său chemat afară din lume, pe care îl adună la un loc, numindu-l „Biserica Lui”, „Adunarea celor chemaţi afară”.

Nu este acesta un lucru extraordinar? (Amin).

La început, Israelul era numit „poporul lui Dumnezeu”. Mai târziu, după ce Dumnezeu i-a chemat afară din Egipt, afară din lume, afară din alte biserici şi religii, ca să-L slujească numai pe El, ei s-au numit „biserica lui Dumnezeu”. Acest lucru se găseşte în Fapte 7.38, pentru cei care vor să şi-l noteze.

„El este Acela care, în adunarea israeliţilor din pustie, cu îngerul care i-a vorbit pe muntele Sinai, şi cu părinţii noştri, a primit cuvintele vii, ca să ni le dea nouă.”

Şi astăzi, Biserica lui Dumnezeu înseamnă acelaşi lucru: cei chemaţi afară din lume, din orice cult religios, din orice denominaţiune, chemaţi afară din religia organizată, ca să-I slujească numai lui Dumnezeu. Nu ca să fie conduşi de vreun episcop, ci ca să fie conduşi numai de Hristos, în Împărăţia Lui, în care trăim. Hristos este Împăratul. În afară de El, nu există nimeni altul..

Hristos este Capul acestei Împărăţii, iar o Împărăţie al cărui Cap este Hristos, nu poate fi organizată de oameni. Este imposibil ca inteligenţa oamenilor să fabrice o organizaţie pe care s-o conducă Hristos. De aceea, orice om sau orice grup de oameni care încearcă să organizeze Împărăţia lui Dumnezeu, se ridică împotriva Împăratului. Şi nu uitaţi: ce este împotriva Împăratului este Antihrist. Este destul de dur ceea ce vă spun, dar dacă nu voi răguşi de tot, în următoarele minute vă voi ajuta să înţelegeţi. Da, aceasta înseamnă Antihrist, iar dacă mă mai răbdaţi câteva momente, am să vă dovedesc.

Un duh anticreştin îi cheamă pe oameni în organizaţii, ceea ce nu a constituit niciodată voia lui Dumnezeu. Întotdeauna oamenii se ceartă cu mine pentru că lovesc atât de tare în organizaţii, dar eu nu am nimic cu aceşti oameni de acolo, ci, ceea ce mă intrigă este acel duh denominaţional care îi face pe oameni să spună: „Noi suntem aceia!”

Poporul lui Dumnezeu este un popor chemat afară, şi după părerea mea, ei sunt prin fiecare denominaţiune. Pot fi catolici; pot fi protestanţi; pot fi evrei; pot fi din orice biserică, dar Biserica cea adevărată este Trupul tainic al lui Isus Hristos.

Nimeni nu poate să organizeze Trupul tainic al lui Isus Hristos. Orice om care vine la Hristos, iese din lume şi intră în Trupul Lui tainic. Tu devii mădular al acestui Trup atunci când intri în Biserica adevărată, după ce eşti chemat afară şi botezat în Trup. Înţelegeţi? Nu metodiştii, nu baptiştii, nu penticostalii, nu nazarinienii, sau catolicii, ci Trupul lui Isus Hristos. Imediat vom dezbate această problemă şi sub alte aspecte, dar, reţineţi: Trupul lui Hristos este Biserica.

În multe dintre parabole, Domnul descrie legătura dintre El şi Biserica Sa, ca legătura dintre un bărbat şi soţia lui.

El vorbeşte despre Biserica Sa numind-o „Mireasa”.

Mirele şi mireasa, nu mai sunt doi oameni separaţi, ci sunt una. Ea este „os din oasele lui şi carne din carnea lui.” (vezi Geneza 2.23).

Acelaşi lucru este valabil pentru un om care este chemat în trupul tainic al lui Hristos; prin Duhul Sfânt, el devine un mădular în acest Trup şi primeşte Duhul Lui. Dumnezeu a luat Duhul din Hristos, a înviat trupul Lui şi   L-a aşezat pe scaunul de domnie, iar Duhul Sfânt L-a trimis înapoi ca să formeze Trupul tainic al lui Hristos, care va fi adunat la un loc la ospăţul de nuntă de la venirea Domnului. Acest Trup nu poate fi organizat, căci este o taină.

Isus i-a spus lui Nicodim: „Vântul suflă încotro vrea, şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.” (Ioan 3.8). Noi nu putem înţelege. Aceasta vine de undeva. Nu de la metodişti, nici de la baptişti, nici de la penticostali, sau de la vreo altă organizaţie. Aceasta este naşterea în Împărăţia lui Dumnezeu.

Încercând să organizezi aceasta, te supui duhului anticreştin, deoarece orice este împotriva învăţăturii lui Hristos este Antihrist.

Atunci cum a început această organizare? Când Isus a fost pe pământ, El nu a organizat nici o biserică. Domnul a vorbit despre o Biserică anumită, care avea să vină, dar nu a organizat nici o biserică. Sute de ani după moartea ultimului apostol, nu a existat nici o biserică organizată, prima care a făcut acest lucru vreodată pe pământ, fiind Biserica Romano-catolică. Eu am cartea „Părinţii dinainte de Niceea”, am „Cartea martirilor”, am scrierile lui Josephus, „Epoca timpurie” a lui Remberman şi scrierile multora dintre marii scriitori străvechi. Nicăieri, nici în aceste cărţi şi nici în istorie, nu scrie că ar fi existat vreodată o biserică organizată înainte să se organizeze Biserica Catolică. Ceea ce a făcut ea a fost împotriva lui Dumnezeu.

Aş vrea să vă pot face să înţelegeţi. Dacă avea să se ridice un duh anticreştin atât de puternic, oare Dumnezeu nu ştia dinainte, dacă El este un Dumnezeu infinit? (Amin). El este infinit, deci nu ştia oare ce avea să vină? Şi dacă ceea ce avea să vină, este un lucru atât de îngrozitor, oare nu Şi-a avertizat Biserica mai dinainte? (Amin).

Poate că acum veţi înţelege mai bine de ce vorbesc împotriva organizaţiilor. Eu nu am nimic cu oamenii din ele, dar sistemul în sine nu poate sluji decât duhului anticreştin.

Poate ziceţi: „O clipă! Credeam că nu propovăduieşti altceva, decât Biblia!”

Atunci să lăsăm Biblia să vorbească.

Deschideţi cu mine la Apocalipsa 17. Aceasta este descoperirea lui Isus Hristos pentru Biserica Lui, pentru Biserica chemată afară.

Vom încerca să încheiem cât se poate de repede. Acum haideţi să citim şi fiţi atenţi.

„Apoi unul dintre cei şapte îngeri, care ţineau cele şapte potire, a venit şi a vorbit cu mine, şi mi-a zis: „Vino  să-ţi arăt judecata curvei celei mari, care şade pe ape mari.”

Aceste lucruri sunt simboluri, pentru că este vorba de o descoperire pecetluită a lui Isus Hristos. Ştiaţi acest lucru? Sunt lucruri ascunse, care nu pot fi înţelese prin iscusinţa minţii, ci numai prin descoperirea care vine de la Duhul Sfânt, prin darurile Lui.

„Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei.” (Apocalipsa 13.18).

Vedeţi? „Cine are pricepere, darul priceperii, al înţelepciunii, să facă asta şi asta.”, căci este vorba de o descoperire.

Oricine ştie că, în Biblie, femeia reprezintă o biserică. Biserica lui Hristos este numită „Mireasa”.

Astfel, Pavel spune: „…ca să vă înfăţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată.”  (2 Corinteni 11.2).

În versetul pe care l-am citit este vorba despre o femeie care nu are un renume bun, fiindcă îngerul i-a zis lui Ioan:

„Vino să-ţi arăt judecata curvei celei mari care stă pe ape mari (multe)”.

Sună foarte ciudat, dar aşa scrie, iar Biblia însăşi explică aceste cuvinte.

Haideţi să citim pentru aceasta, versetul 15 din acelaşi capitol, pentru că atunci veţi înţelege ce înseamnă acele „ape”.

„Apoi mi-a zis: „Apele pe care le-ai văzut, pe care şade curva, sunt noroade, gloate, neamuri şi limbi.”

Aşadar, faptul că acea femeie stătea pe ape mari, înseamnă că ea deţine controlul asupra multor „noroade, gloate, neamuri şi limbi.” Această femeie cu renume rău stăpânea totul.

Noi ştim că, în general, prin o femeie cu renume rău se înţelege o femeie care nu este credincioasă bărbatului ei. Ea pretinde că îi este credincioasă, dar realitatea este alta. Este adevărat? (Amin).

Înseamnă că aici este vorba despre o biserică ce pretinde că Hristos este Bărbatul ei, deşi învăţătura ei este împotriva învăţăturii Lui. Ea este o curvă şi stăpâneşte peste noroade, gloate, neamuri şi limbi.

„Vino să-ţi arăt judecata ei”, i-a spus îngerul lui Ioan.

Citind mai departe, vedem că urmează o altă serie de simboluri:

„Cu ea au curvit împăraţii pământului şi locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul curviei ei.” (v.2).

Ce înseamnă „curvie”? Necurăţie. Ea este o curvă mânjită cu tot felul de murdării. Bogaţii, împăraţii, oamenii de seamă şi locuitorii de pe tot pământul au curvit cu ea, adică s-au înfruptat din răul ei. Acum înţelegeţi, nu-i aşa? (Amin).

Eu nu sunt răspunzător pentru scrierea acestor cuvinte, dar voi fi tras la răspundere dacă nu vi le spun.

Acum vorbim despre o biserică, aşa că, haideţi să mergem mai departe.

„Şi m-a dus, în Duhul, într-o pustie. Şi am văzut o femeie şezând pe o fiară de culoare stacojie.” (v.3).

Daţi-mi voie să vă explic aceste simboluri, pe măsură ce înaintăm. „Stacojiu” înseamnă „roşu”. Pe de altă parte, „roşu” este o culoare bună, dar pe cealaltă parte, această culoare reprezintă un pericol sau un loc rău famat (la intrarea în asemenea locuri, se pune un felinar cu lumină roşie).

„…o femeie stând pe o fiară…”

În Biblie, „fiara” înseamnă „putere”. Văd mulţi predicatori care aprobă din cap ceea ce spun, fiindcă ei sunt învăţători ai Bibliei. Deci „fiara” înseamnă „putere”.

În Apocalipsa 13 şi în cartea lui Daniel, citim despre fiara care se ridică din mare, dintre ape. Este vorba de o putere care se ridică dintre oameni.

Dacă aţi observat, în Apocalipsa 13, acolo unde este vorba despre Statele Unite, apare singura fiară din Biblie care nu se ridică din apă, ci vine din pământ, adică dintr-un loc unde nu existau oameni. Este vorba despre această ţară nouă. Ea, fiara, avea înfăţişarea unui miel, dar mai târziu a vorbit ca un balaur. Da, este vorba despre ţara aceasta, şi totul se va întâmpla întocmai.

Într-o bună zi, vor face o alegere greşită şi vor înălţa „un faraon care nu-l cunoaşte pe Iosif”. Au mai încercat şi înainte să facă aceasta, şi vor încerca până când vor reuşi. Până la urmă tot se va întâmpla, deoarece aşa spune Biblia.

Eu nu fac politică, dar ambele părţi sunt putrede. Acesta este motivul pentru care Îl susţin cu „votul” meu numai pe Isus Hristos. El este singurul care mă interesează, dar v-aş sfătui să vă ştergeţi bine ochelarii acum, dacă vreţi o viaţă liberă pentru copiii voştri! Nu ştiu cât timp mai puteţi face aceasta, de aceea, rugaţi-vă.

Fiţi atenţi!

„Şi m-a dus în Duhul, într-o pustie. Şi am văzut o femeie (biserică) şezând pe o fiară de culoare stacojie, plină de nume de hulă, şi avea şapte capete şi zece coarne…”

Mai jos ni se spune că cele şapte capete ale fiarei sunt şapte munţi (coline) pe care stă această cetate. Spuneţi-mi care cetate este zidită pe şapte munţi (coline)? („Roma”). Exact. Oraşul Roma este ridicat pe şapte coline. Prin urmare, aici trebuie să fie o biserică, o femeie curvă care are stăpânire peste întreaga lume. Este clar de parcă am citi ziarul. Înţelegeţi acum? Sigur că da.

„Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură şi stacojiu…(deci această femeie, această biserică, este foarte bogată)…, era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare.”

Spuneţi-mi, când au plătit apostolii impozite pentru venituri? Această biserică face tot ce vrea. Totuşi, Dumnezeu are copii în mijlocul ei. Sigur că da.

Ştiţi cum se spune: „Râde hârb de oală spartă.” De multe ori, protestanţii spun: „Catolicii au făcut foarte multe crime!” Dar cine l-a omorât pe Joseph Smith? Eu nu sunt de acord cu teoriile lui, dar, aşa cum eu am dreptul să susţin o învăţătură şi el avea acelaşi drept s-o facă. Cu toate acestea, Biserica Metodistă l-a omorât.

Când intri în oraşul Salt Lake, găseşti un panou mare, pe care scrie: „Metodiştilor, feriţi-vă de mormoni!” Da. Iar Joseph Smith a fost împuşcat de Biserica Metodistă. Ce mai protestanţi! Prin urmare, nu mai trâmbiţaţi faptele catolicilor, pentru că nu sunteţi cu nimic mai buni decât ei! Veţi vedea imediat ce spune Biblia.

„…Ţinea în mână un potir de aur, plin de spurcăciuni şi de necurăţiile curviei ei.” (plin de învăţături din care au băut împăraţii pământului).

Oamenii cred ce spun ei. Da, ei cred şi „pilula” fratelui Jagger care spune că dacă stropeşti cu apă o femeie de treizeci de ani, care e căsătorită şi are copii, se face din nou fecioară şi se poate căsători cu un alt bărbat. Da, oamenii cred că apa lor este sfântă şi are putere să facă astfel de lucruri.

Cu asta se ocupă împăraţii pământului. Ei împlinesc anumite ritualuri ca să stea liniştiţi că au făcut ce este bine. Dar, chiar după ce faci astfel de lucruri, în adâncul inimii tale tot ştii că nu eşti aşa cum trebuie. Ai nevoie de sângele lui Isus Hristos care să te spele.

În continuare, Biblia ne spune că aceasta a fost prima biserică organizată:

„Pe frunte purta scris un nume, o taină; „Babilonul cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pământului.”

Fiţi atenţi şi veţi înţelege. Până şi cărţile catolice recunosc că aici este vorba despre Biserica Catolică. Chiar şi cărţile lor recunosc aceasta.

Eu am o carte intitulată „Faptele credinţei noastre”, care aparţine unui preot. Mama unui preot catolic s-a întors la Domnul şi mi-a dat mie această carte. Apoi, el i-a cerut-o şi ea a venit la mine să i-o dau înapoi. Nu i-am dat-o, ci am păstrat-o ca dovadă, deoarece doream să ştiu mai bine despre ce vorbesc.

Când spun ceva, trebuie să ştiu clar că este aşa cum zic, deoarece Dumnezeu mă va trage la răspundere pentru fiecare cuvânt pe care îl spun.

Ţineţi minte: această femeie a fost numită „Taina Babilonului”, şi noi ştim că este vorba de Biserica Catolică.

Dar fiţi atenţi, căci ni se mai spune ceva despre ea: „…şi (mama) curvelor”.

Ce este o curvă? O femeie stricată. De unde au venit toate aceste organizaţii? De la mama lor. Aceasta ne spune ce sunt ele.

Voi ziceţi: „Ea este Antihristul”. Este adevărat, dar dacă ea este Antihristul, ce puteţi spune despre organizaţiile voastre? Ele sunt le fel de curve, la fel de necurate fiindcă acceptă nişte lucruri false fabricate de înţelepciunea lumească.

Biblia spune: „Degeaba Mă cinstesc ei, învăţând ca învăţături nişte porunci omeneşti.” (Matei 15.9).

Iată cum, ceea ce noi numim astăzi „biserică” a ajuns să fie împotriva Împărăţiei lui Dumnezeu.

Aşa a fost şi în Vechiul Testament. Înainte ca Israelul să devină o biserică, Împăratul lor era Dumnezeu. Dar, deşi aveau printre ei un prooroc, un om bun, pe Samuel, au vrut un împărat, au vrut să fie ca neamurile, ca filistenii.

Acesta este necazul şi cu protestanţii. Ei nu sunt liniştiţi până când nu schimbă totul după cum cred ei că este bine.

Acum patruzeci de ani, Duhul Sfânt S-a revărsat peste ei şi au primit putere, au dansat în Duhul, au strigat şi au vorbit în limbi, dar n-au fost mulţumiţi cu atât, ci au dorit să se organizeze. Astfel, şi-au ales un „Consiliu general”, iar mai târziu, când unii dintre ei au primit Lumină şi au înţeles cine este Isus Hristos, i-au dat afară din biserică şi i-au numit „dizidenţi”.

Şi-au format o organizaţie pe care au numit-o „Adunările Penticostale ale lui Isus Hristos”, apoi între ei s-a iscat un conflict pentru că unii credeau că Isus va veni călare pe un cal alb, iar alţii credeau că va veni altfel, şi ca urmare, s-au despărţit şi au întemeiat o altă organizaţie: „Adunările Penticostale ale Lumii”.

O, Doamne! Unii au ieşit din mijlocul lor, dar mai târziu s-au organizat şi ei. De fiecare dată când faceţi aceasta, vă depărtaţi de voia lui Dumnezeu. Acesta este duhul anticreştin.

Biserica lui Dumnezeu este liberă. Ea nu este stânjenită de graniţe, pentru că de la un capăt la altul, tot pământul este al Domnului şi orice făptură Îi aparţine Lui, iar El nu ţine seama de faptul că unii sunt catolici, iar alţii protestanţi, deoarece caută inimi sincere. Noi suntem mântuiţi prin credinţă în El. Aceasta caracterizează Biserica Sa, şi nu uitaţi: Biserica adevărată nu este o organizaţie!

De fiecare dată când vedeţi o organizaţie aduceţi-vă aminte că deasupra ei scrie: „Antihrist”. Aşa spune Biblia.

Nu ştiu cum ar putea fi mai clar de aşa.

Eu am foarte mulţi prieteni scumpi care aparţin de organizaţii, de aceea, vreau să înţelegeţi că nu vă numesc antihrişti. Însă dincolo de toate aceste paravane este Diavolul, care a sucit şi a răsucit totul în aşa fel încât, dacă nu sunteţi de acord cu ei, dacă nu credeţi ce spun ei, nici nu vă lasă să predicaţi.

Aşa este şi cu naţiunile. Nu există nici un om fără naţionalitate. Toţi trebuie să aibă una. Astfel, toţi oamenii sunt fie americani, fie germani, fie altceva.

Cu adevărat, un creştin născut din nou este străin şi călător aici. În ochii lumii, el este un renegat, dar în ochii lui Dumnezeu are mare preţ.

Aş fi dorit să avem timp ca să putem merge la Evrei 11 să-i vedem pe toţi acei eroi ai credinţei. Avraam a recunoscut că este străin şi călător în această lume şi că se află în căutarea unei cetăţi al cărei ziditor este Dumnezeu. Iar noi, „dacă suntem morţi în Hristos, suntem sămânţa lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.” (Galateni 3.29).

Şi atunci, cum suntem? Străini şi călători.

După ieşirea lui Israel din Egipt, Moab şi Esau erau nişte ţări puternic organizate. Israel nu aparţinea nici unei organizaţii.

Din punct de vedere fundamentalist, şi unii şi ceilalţi respectau Cuvântul.

Amintiţi-vă că Balaam a ridicat şapte altare şi a adus aceleaşi jertfe pe care le cerea Dumnezeul lui Israel. Şapte jertfe curate, şapte berbeci, care vorbeau de venirea Celui drept. Din punct de vedere fundamentalist, şi unii şi ceilalţi aveau dreptate, dar lui Balaam i-a scăpat din vedere faptul că acea grupare neorganizată, Israelul, avea în mijlocul ei o Putere supranaturală.

Aceştia rătăceau dintr-un loc într-altul şi nu aveau nici un loc unde să se stabilească, dar călătoria lor avea totuşi o ţintă.

Aşa este astăzi Biserica Dumnezeului celui viu. Ea nu este organizată, aşa cum este organizată lumea. Mădularele ei nu sunt legate prin legăturile organizaţiei, ci prin  puterea şi prin Duhul lui Isus Hristos, prin legăturile dragostei. Acestea îl fac pe metodist să dea mâna cu baptistul şi să îl numească „frate scump”, „căci doi oameni nu pot merge împreună dacă nu s-au învoit”. (Amos 3.3).

Dar când îl întrebi pe unul: „Eşti creştin?” îţi răspunde imediat: „Da, sunt baptist”. Sau: „Da, sunt penticostal”. Dar nu acesta este răspunsul la întrebarea pusă.

Dacă eşti creştin, eşti o făptură născută din nou şi aparţii Împărăţiei tainice a lui Dumnezeu. Ochii tăi nu se mai opresc la lucrurile acestei lumi, ci sunt aţintiţi la cele de Sus. Asta înseamnă Biserica, nu o organizaţie. Biserica lui Dumnezeu nu poate fi o organizaţie, o grupare strict delimitată. Ea trebuie să fie un Trup tainic, unit prin Duhul Sfânt. Vom clarifica imediat, dacă mai avem timp.

Înţelegeţi acum ce înseamnă „Biserică”? Este un popor chemat afară, care are un singur Împărat: pe Domnul.

O, nu este minunat? (Amin). Îmi palce atât de mult acest lucru!

Astăzi, am citit că Împărăţia aceasta Îi aparţine lui Mesia. Biserica Dumnezeului celui viu nu poate fi organizată, deoarece organizaţiile sunt nişte înlocuitori, nişte imitaţii.

Toate aceste învăţături mincinoase s-au ridicat să ia locul celei adevărate. De aceea avea femeia din Apocalipsa 17, în mână, un potir plin de necurăţiile curviei ei.

Penticostalii sunt la fel de vinovaţi ca şi catolicii. La fel sunt şi „Sfinţii Pelerini”, nazarinenii, baptiştii sau metodiştii. Dar Dumnezeu are copii în toate aceste biserici denominaţionale. Da, El are acolo copii care aparţin de Împărăţia Sa tainică. Ei aşteaptă să se întâmple ceva care să le deschidă inimile pentru El.

Sunt foarte bucuros să ştiu că ei vin de la răsărit şi de la apus, de la nord şi de la sud, ca să slujească Domnului, aşteptând venirea Lui.

Biblia spune că aceasta se va întâmpla în zilele din urmă. Perfect adevărat. Biblia spune că oamenii vor alerga de la răsărit la apus şi de la nord la sud, în căutarea adevăratului Cuvânt al lui Dumnezeu:

„Iată, vin zile, zice Domnul Dumnezeu, când voi trimite foamete în ţară, nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci foame şi sete după auzirea cuvintelor Domnului.” (Amos 8.11).

Toţi trag de tine, zicând: „Vino, aderă la biserica noastră. Înscrie-te la noi.”, dar aici nu este vorba de aderare sau înscriere. În Împărăţia lui Dumnezeu nu intri prin înscriere, ci prin naşterea din nou în Biserica adevărată.

Imediat vom merge mai departe, căci mi-am notat aici câteva versete.

Haideţi să privim puţin al doilea aspect al problemei, ca să fie totul cât se poate de clar.

Cine a întemeiat această biserică, acest Trup tainic? Cine i-a pus bazele? Isus Hristos. El este Capul acestui Trup, este Împăratul care face numai ce vrea El în Împărăţia Sa. În această Împărăţie nu are autoritate nici un episcop şi nici un comitet, ci numai Împăratul, care este Mesia însuşi.

Când a început aceasta? La cincizecime.

Când era pe pământ, Domnul Isus a vorbit despre naşterea acestei Biserici care avea să vină.

Dacă doriţi, putem deschide la Evanghelia după Luca, pentru a vedea ce a spus El. Haideţi să citim câteva versete. Pentru cei care vor să ia notiţe, Luca 24.49:

„Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu: dar rămâneţi în cetate (în Ierusalim) până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.”

El a făgăduit venirea Bisericii, a Împărăţiei. Nu uitaţi că El a vorbit despre asta şi în Matei 16.18, când a zis:

„Pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.”

Vom ajunge şi la aceasta în câteva minute, dar acum haideţi să deschidem la Fapte 1.8:

„Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului.”

Aşadar, El a zis că va veni o Împărăţie de martori ai învierii Lui, a puterii Lui, care să mărturisească pretutindeni că El este viu. „Îmi veţi fi martori”, spune El, în Fapte 1.8.

Acest lucru îl găsim şi în Efeseni 1.22. Dacă vreţi, puteţi să vă notaţi aceste texte pentru că ele sunt dovezi care vă vor ajuta să înţelegeţi. Deci Efeseni 1.22:

„El i-a pus totul sub picioare (lui Hristos) şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile Bisericii,

care este trupul Lui, plinătatea Celui ce împlineşte totul în toţi.”

Cine a întemeiat această Biserică? Isus Hristos. Nu vreun episcop, nu vreun papă, nu vreo putere omenească. Isus Hristos a vorbit despre ea, spunând că este Împărăţia Lui care vine cu putere:

„Adevărat vă spun, că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor muri până nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere.” (Marcu 9.1).

Câteva zile mai târziu, El a fost răstignit şi Duhul Sfânt S-a revărsat.

„Unii din cei ce stau aici, care nu vor muri până nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere.”

Iudeii L-au întrebat: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?” (Fapte 1.6), dar El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.

Ci voi veţi primi o putere de sus, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi.”

Veţi primi o putere de sus după ce veţi ajunge episcop, predicator, papă sau preot? Nu! Ci „veţi primi o putere după ce Se va coborî Duhul Sfânt peste voi”.

Aceştia sunt martorii pe care îi caută Domnul, martorii care au primit Duhul Sfânt.

Lui nu-i trebuie martori care să strige: „Eu sunt episcop!”, „Eu sunt pastor”, etc., ci vrea martori care să strige în gura mare că Împărăţia vine şi că Împăratul este viu.

Aceasta este Biserica adevărată a Dumnezeului celui viu. Aşa este.

Dacă tot vorbim despre aceasta, să citim şi Coloseni 1.17-18:

„El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El.

El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, Cel întâi născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea.”

Cine este Capul acestui Biserici? Isus Hristos. A cui Împărăţie este ea? A lui Mesia. Biserica nu este o organizaţie, ci este un Trup tainic, al cărui Cap este Hristos.

O, cât îmi place aceasta! Biserica adevărată umblă în Duhul şi se supune Împăratului. Pentru lume, mădularele ei sunt nebune, dar ele sunt nepreţuite în ochii lui Dumnezeu. Ei umblă în Duhul, dar oamenii îi înţeleg greşit, râd şi îşi bat joc de ei.

„Toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniţi.” (2 Timotei 3.12), iar Isus a spus:

„Dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu cât mai mult vor numi aşa pe cei din casa Lui?” (Matei 10.25).

Dar voi umblaţi în Duhul, întoarceţi spatele lucrurilor lumeşti şi nu sunteţi legaţi cu nici un lanţ, căci „Dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.” (Ioan 8.36). Amin.

Aceasta este Biserica Dumnezeului celui viu, pe care El a ridicat-o.

Am văzut că în Fapte 1.8 scrie: „Veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori…”

Ce este Biserica? Trupul tainic al lui Hristos. Cine a întemeiat-o? Isus Hristos însuşi. Ea nu a fost întemeiată la Roma, şi nici în Anglia, de către John Wesley. Ea nu a fost întemeiată nici în America, nici de Calvin, nici de baptişti, nici de John Smith, şi nici în California, de penticostali. Ea a fost întemeiată de Isus Hristos, care domneşte în Împărăţia Lui. Aşa s-a ridicat această Biserică. Hristos este Împăratul; El vrea să fie Împărat; vrea să ne conducă, vrea să ne fie Domn.

Oamenii Îl primesc în inimile lor, spunând: „Îl voi primi ca Mântuitor”, dar nu vor să-L primească şi ca Domn.

A fi domn, înseamnă a conduce, a stăpâni, dar atitudinea oamenilor este în felul următor: „Doamne, Îţi deschid uşa inimii mele. Intră şi scapă-mă de focul Iadului, dar nu-mi spune mie ce să fac!”

Nu este deci de mirare că Biblia spune:

„Toate mesele sunt pline de vărsături murdare.” (Isaia 28.8). Ştiţi ce înseamnă „vărsături”? „Câinele s-a întors la ce vărsase.” (2 Petru 2.22).

Dacă aceste organizaţii n-au dus nicăieri de prima dată, iar Dumnezeu le-a vărsat din gura Lui, înseamnă că dacă voi vă întoarceţi iarăşi la ele, rezultatul va fi acelaşi.

El a spus: „O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.” (Apocalipsa 3.15-16). Lui Dumnezeu îi e atât de scârbă de aceste organizaţii, încât le varsă din gura Lui.

Spuneţi-mi o singură organizaţie care a decăzut, iar apoi s-a ridicat iarăşi. Arătaţi-mi în istorie un singur loc unde s-a întâmplat aşa ceva.

Se ridică un om cu o lucrare şi Dumnezeu îl binecuvântează. Apoi el se întoarce şi face o organizaţie. Din clipa aceea, totul a murit. Căutaţi în istorie şi arătaţi-mi o singură organizaţie care s-a ridicat după ce decăzuse. Nu există nici una, pentru că între toţi aceşti oameni lucrează duhul lui Antihrist.

Moise şi ceilalţi au vrut să facă ceva ei singuri! „Doamne”, zic ei, „anul acesta avem atâţia membri”.

Ce importanţă are câţi membri aveţi? Noi nu vrem să fim membri în vreo biserică ci vrem să fim mădulare în Trupul lui Hristos, adică să ne naştem în Împărăţia lui Dumnezeu, „nu din voia vreunui om, ci din Dumnezeu”. (Ioan 1.13), nu din duhul şi nici din înţelepciunea vreunui om.

Pavel a zis: „Învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere, pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea vreunui om, ci pe puterea lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 2.4-5). De aceea El era prezent.

Domnul să ne ajute să facem şi noi la fel.

Nu vrem să ne petrecem prea mult timp discutând despre o anumită problemă, ci vreau să mergem mai departe ca să vedem care este mesajul acestei Biserici? Ce trebuie să propovăduiască ea?

Primul mesaj al acestei Biserici (Trupul tainic), primul mesaj care-mi vine în minte, este pocăinţa.

Haideţi să ne întoarcem pentru o clipă la Luca 24.

Deci, primul lucru pe care trebuie să-l facă Biserica, este să se pocăiască şi să propovăduiască pocăinţa. Acesta este ultimul capitol al Evangheliei după Luca. Isus Se pregătea să plece de pe pământ.

„Şi le-a zis: „Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos, şi să învieze a treia zi dintre cei morţi.

Şi să propovăduiască tuturor neamurilor în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor…” (Luca 24.46).

Vreau să înţelegeţi foarte bine acest lucru, pentru că imediat ajungem la un alt subiect: iertarea păcatelor.

„Şi să propovăduiască tuturor neamurilor în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând de la Ierusalim.”

…………………………………………………………………………    El este Acela despre care au vorbit proorocii; este Cel despre care vorbeşte întreaga Biblie. Fără îndoială, El ştia bine ce trebuia să facă şi ce trebuia să propovăduiască Biserica, de aceea a spus: „Să se propovăduiască tuturor neamurilor pocăinţa şi iertarea păcatelor începând din Ierusalim.”

Organizaţia a început la Roma. Biserica organizată îşi trage rădăcinile din Roma. Ea a trecut mai departe, în Germania, prin Martin Luther, în Anglia, prin Wesley, în Statele Unite, prin John Smith, în California, prin penticostali.

Dar Biserica a început la Ierusalim. Pocăinţa faţă de Dumnezeu şi botezul în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor, au pornit de la Ierusalim.

El nu a spus că toţi oamenii vor primi această învăţătură, ci a zis doar: „să se propovăduiască…” Acesta este mesajul pe care l-a încredinţat El Bisericii, iar acum, arătaţi-mi organizaţia care propovăduieşte acest Mesaj. Unde este? Nu veţi găsi nici una.

Al doilea mesaj este: Isus e Împărat. Isus este Împărat şi este viu pentru veşnicie. (Matei  28.20). Asta ar trebui să propovăduiască Biserica. Matei 28.20: „Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.”

Este adevărat? (Amin). Evrei 13.8 spune: „Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci.”

Acesta este Mesajul Bisericii: să facă lucrările Lui; să dovedească învierea Lui şi să-I fie martori.

Să deschidem la Fapte 5.32, ca să vedem dacă este sau nu aşa.

„Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca şi Duhul Sfânt pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.”

Aceste lucruri trebuie mărturisite. În Ioan 14.12, El ne învaţă ce trebuie să facă Biserica, aşa că haideţi să vedem ce scrie acolo.

Ioan 14.12: „Adevărat, adevărat, vă spun că, cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.”

Acesta este Mesajul Bisericii: „Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci.” Şi a înviat din morţi ca să fie Împăratul Bisericii. El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, şi înfăptuieşte aceleaşi minuni pe care le înfăptuia când era pe pământ. Acesta este Mesajul Bisericii.

Dacă biserica nu propovăduieşte acest Mesaj, înseamnă că învăţătura ei este falsă, pentru că Isus a poruncit ucenicilor să propovăduiască Mesajul acesta.

Ce altceva mai este? După ce ne putem lua?

Oamenii spun: „Da, eu sunt credincios!”

Haideţi să vedem care a fost ultima însărcinare pe care a dat-o Isus Bisericii Sale, credincioşilor. Să deschidem la Marcu 16 şi vom vedea care a fost ultimul Mesaj al lui Isus către Biserică, apoi vom înţelege dacă noi respectăm sau nu, porunca aceasta a Lui.

Să începem de la versetul 14:

„În sfârşit, S-a arătat celor unsprezece când şedeau la masă…”

Ascultaţi care a fost ultima însărcinare pentru Biserică, pentru că în felul acesta vom vedea dacă suntem credincioşi şi dacă facem parte din această Biserică, sau nu.

„În sfârşit, S-a arătat celor unsprezece, când şedeau la masă; şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce-L văzuseră înviat.”

Au fost oameni care L-au văzut şi care au încercat să spună şi celorlalţi acest lucru, dar aceştia nu i-au crezut.

Astăzi se întâmplă acelaşi lucru. Noi ştim că El este viu pentru că avem mărturia Duhul Său. Vedem puterea Lui lucrând prin adunări şi descoperind lucrurile ascunse a zeci de mii de oameni, întocmai cum făcea când era pe pământ.

Biblia ne spune că El  este „Cuvântul lui Dumnezeu.”

„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu….

…Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi…” (Ioan 1.1,14).

„Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţurile şi gândurile inimii.” (Evrei 4.12).

Isus Hristos a zis: „Cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu….” (Ioan 14.12), iar noi vedem că El Îşi respectă făgăduinţa.

Câţi dintre voi au văzut aceasta? (Amin). Sigur că da. Noi ştim că El face aceasta. El locuieşte aici, în inimile noastre.

Dar oamenii nu cred. Ei nu au crezut nici atunci şi nu cred nici acum, ci spun: „A murit, şi cu asta gata. De-a lungul istoriei s-au ridicat nişte învăţaţi care au întemeiat o biserică şi au scris un catehism. Pe asta ne bazăm noi.”

Acesta este păgânism. Sigur că da. Asemenea afirmaţie nu are în sine nici măcar o fărâmă de adevăr. Prin aceasta nu  vreau să spun că nu s-au ridicat învăţători care au scris catehisme, căci s-au ridicat, şi poate au avut o inimă sinceră, dar Dumnezeu nu-Şi călăuzeşte Biserica în felul acesta. Voia Lui nu a cuprins niciodată aşa ceva.

Când israeliţii au cerut un împărat, Samuel i-a chemat şi le-a zis: „Aş vrea să vă întreb ceva. V-am înşelat eu vreodată? V-am cerut bani? V-am spus ceva în Numele Domnului şi nu s-a împlinit? Dumnezeu nu vrea să vă puneţi un împărat, pentru că El este Împăratul vostru”, dar ei au răspuns:

„Samuel, sigur că eşti un om drept şi un bun prooroc. Întotdeauna ne-ai spus Adevărul şi nu ne-ai cerut niciodată bani, iar ceea ce ne-ai spus a fost absolut adevărat, dar cu toate acestea, vrem un împărat. Vrem să fim ca neamurile.”

Atunci Samuel le-a zis: „Veţi avea necazuri din pricina aceasta. Dacă veţi pune un împărat, el vă va lua fiii şi fiicele şi îi va învăţa greşit.” Şi aşa s-a întâmplat. Vedeţi, cu toate acestea, ei voiau un alt împărat.

La fel este şi astăzi. Trebuie neapărat să avem un nume agăţat de gât. Când oamenii ne întreabă dacă suntem creştini, trebuie să le spunem: „Da, noi suntem metodişti, sau: „Noi suntem baptişti”. O, fraţilor, spuneţi doar că sunteţi creştini, căci cuvântul „creştin” înseamnă „ca Hristos”.

Fiţi atenţi la porunca cea mare:

 „Apoi le-a zis: Duceţi-vă...” Unde? În ce parte a lumii? (Adunarea răspunde: „În toată lumea”). O, eu credeam că numai la Ierusalim! Cineva mi-a zis odată:

„Păi, aceste semne au fost numai la Ierusalim.”

Totuşi, Domnul a spus: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia…”

Ştiţi ce este Evanghelia? (Amin). Nu numai Cuvântul. (fratele Branham arată Biblia), căci Pavel a spus:

„Evanghelia noastră v-a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfânt şi cu o mare îndrăzneală.” (1 Tesaloniceni 1.5). Evanghelia este puterea prin care Dumnezeu adevereşte spusele Cuvântului.

Ce a spus El? „Propovăduiţi Evanghelia numai la albi?” sau „Numai la negri”? sau: „Numai la galbeni”? O, nu! Ci el a zis:

„Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.” Amin.

Vedeţi? „La orice făptură”. Credeţi aceasta? (Amin).

Eu am văzut cum Dumnezeu a oprit un taur care voia să mă atace; am văzut cum a oprit un roi de viespi care voiau să mă înţepe; am văzut cum a ridicat un oposum care trăgea să moară. Da, „orice făptură”. Evanghelia are putere asupra tuturor lucrurilor pe care le cereţi.

Voi spuneţi: „Nu-i adevărat, frate Branham.” Ba da, este adevărat.

Isus i-a zis acelui pom: „În veci să nu mai mănânce nimeni rod din tine.” (Marcu 11.14).

Evanghelia a fost propovăduită acelui smochin. Amin. O, mă simt atât de religios în clipa aceasta!

Cui să propovăduiască Evanghelia? Oricărei făpturi. O, dacă am avea timp să vorbim în amănunt despre aceste lucruri!

„Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit.”

Voi spuneţi: „O, eu cred şi sunt botezat!” Foarte bine, dar asta nu e tot, deoarece Cuvântul spune mai departe:

„Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede…”

Acestea sunt chiar cuvintele lui Isus. Cine nu crede în semne, să se contrazică cu El. Cuvântul nu spune că aceste semne ar putea să-i urmeze uneori pe credincioşi, ci că „aceste semne îi vor însoţi.”

Acum vom vedea cine crede şi cine nu. Vom vedea dacă organizaţiile voastre cred. Ei pot să spună: „Da, credem!”, căci Isus a spus că: „Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede.” Vedeţi? Ei spun că cred şi totuşi tăgăduiesc aceste semne.

„Iată semnele care îi vor însoţi pe cei care vor crede: în Numele Meu vor scoate draci…”

O, dar voi, bisericile, nu credeţi în vindecarea divină! (Nu mă refer numai la voi, care sunteţi aici, deoarece predica se înregistrează şi va fi ascultată şi de alţii).

Voi pretindeţi că aveţi credinţă în Dumnezeu şi în poruncile Lui. Pretindeţi că biserica voastră a fost însărcinată să propovăduiască Evanghelia. Bine, dar vindecarea divină este primul semn al acestei însărcinări.

Care a fost primul lucru pe care l-a spus Isus ucenicilor atunci când i-a trimis să propovăduiască? „Vindecaţi pe bolnavi… scoateţi afară dracii.” (Matei 10.8).

Care a fost ultimul lucru pe care l-a zis El Bisericii? „Vindecaţi bolnavii, scoateţi afară dracii.” Alfa şi Omega; Beniamin şi Ruben; Cel dintâi şi Cel de pe urmă; Cel ce era, Cel ce este şi Cel ce vine; Luceafărul de dimineaţă; Rădăcina şi Sămânţa lui David. Aleluia! Acesta este El! Da, domnilor.

„Iată semnele care-i vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci.”

Numai la Ierusalim? Nu, ci în toată lumea şi pentru orice făptură.

Spune Biblia acest lucru? (Amin). Acesta este Mesajul Bisericii! „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.”

„Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi….”

Iar voi, nazarinenii, vă bateţi joc de aceştia şi-i numiţi „oamenii limbilor”. Nici nu vreţi să staţi în aceeaşi biserică cu ei. Ce veţi face când veţi ajunge în cer? Isus a murit vorbind în limbi, iar cei prezenţi spuneau: „A vorbit în alte limbi.” Sigur că da. Unii spun: „Păi, a vorbit în ebraică!”

Nu-i adevărat! Aceasta nu este limba ebraică, ci este o limbă îngerească.

Demult, în grădina Eden, Abel a jertfit un miel. Imagine a lui Hristos, acest miel a murit behăind în altă limbă. Cu blăniţa muiată în propriul sânge, el L-a simbolizat pe Fiul lui Dumnezeu, care a atârnat pe Calvar, pedepsit pentru păcatele noastre, şi care a murit vorbind în limbi: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Marcu 15.34).

Acesta este Mesajul Bisericii.

„În Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi…” Aceasta a spus El. Da, acesta este Mesajul Bisericii, căci El i-a poruncit să scoată draci şi să vorbească în alte limbi.

„În Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi;

vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.”

Aceasta este însărcinarea Bisericii, a Bisericii adevărate şi credincioase.

Este aceasta învăţătura metodiştilor, a baptiştilor, a prezbiterienilor, a catolicilor, a luteranilor, a nazarinenilor sau a „Sfinţilor Pelerini”? (Nu). Sigur că nu, domnilor. Ei tăgăduiesc această învăţătură. De ce? Pentru că sunt organizaţi,  iar organizaţia nu le permite să creadă aşa ceva. Mulţi membri ai acestor biserici cred, însă nu pot să spună nimic despre aceasta pentru că, dacă ar face-o, ar fi excomunicaţi. Acesta este duhul anticreştin, duhul care i-a organizat.

Biserica Dumnezeului celui viu este născută din Duhul lui Dumnezeu şi este liberă, nu are nevoie de nici o denominaţiune. Mădularele ei Îl urmează pe Împăratul din Împărăţia cerească. Ei nu au nevoie de aprobarea oamenilor pentru ceea ce fac, întrucât Fiul  i-a făcut slobozi, şi sunt cu adevărat slobozi, iar semnele acestea îi urmează.

Această Evanghelie trebuie să fie propovăduită. Cine o va predica? Pentru aceasta, Dumnezeu poate să Se folosească de oameni neînvăţaţi. „Din pietrele acestea El poate să facă fii ai lui Avraam.” Da, El poate să facă orice doreşte, tocmai aceasta făcându-L Dumnezeu.

Când Isus a venit pe pământ, El nu l-a chemat pe Caiafa şi nici pe vreun alt preot, ci i-a chemat pe pescari, pe păstori, pe oamenii fără carte. Biblia spune că Petru şi Ioan erau oameni necărturari şi de rând, (Fapte 4.13), dar El a putut să lucreze prin ei pentru Împărăţia lui Dumnezeu făcându-i de ruşine pe cei înţelepţi şi pricepuţi.

„Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan,  s-au mirat, întrucât ştiau că erau oameni necărturari şi de rând; şi au priceput că fuseseră cu Isus.”

De ce aceasta? Pentru că Duhul Lui era peste ei, iar aceasta îi făcea să se poarte cum Se purtase El şi să facă lucrările pe care le făcuse El. Aceasta era exact ceea ce spusese Isus că se va întâmpla.

O, cât sunt de bucuros! „Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede.” Sigur că da. Semnele îi vor însoţi.

Un alt lucru pe care îl va propovădui Biserica, este vindecarea divină. Am menţionat mai devreme capitolul 10 din Evanghelia după Matei, când Isus Şi-a trimis Biserica în lume. Să mergem o clipă la Matei 10.1.

Fiţi atenţi ce a spus Isus când Şi-a ordinat Biserica:

„Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, şi  le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice fel de neputinţă.”

Aceasta este prima însărcinare pe care El a dat-o Bisericii, iar ultima este:

„Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.

Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit, dar cine nu va crede, va fi osândit.

Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi;

vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi.”

Iar ultimul verset spune:

„Ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei, şi întărea Cuvântul prin semnele care-i însoţeau.”

Aşa era prima Biserică, iar Isus a spus:

„Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele.” (Ioan 15.5). Dacă viţa rodeşte struguri, mlădiţele vor rodi tot struguri,  nu-i aşa?

Voi spuneţi: „Bine, frate Branham, dar uită-te la toate aceste biserici!” Ele sunt mlădiţele altora.

Dacă iei un portocal şi altoieşti pe el o ramură de lămâi, aceasta va rodi tot lămâi, însă pomul va rodi numai portocale.

Oamenii au altoit în Biserică organizaţii, de aceea cresc ele, dar dacă puterea lui Dumnezeu va face să crească o ramură din Biserica primară, vom avea o altă cincizecime şi se va scrie o altă carte a Faptelor Apostolilor, fiindcă aceasta va fi Biserica lui Dumnezeu.

Isus a zis: „Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, va aduce multă roadă; căci, despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.” (Ioan 15.5).

Şi care este roada? „Iată semnele care îi vor însoţi pe cei ce vor crede…”

Cea de-a doua Biserică ce se ridică pentru a fi Trupul lui Hristos, va fi însoţită de aceleaşi semne:

„Peste puţină vreme lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea… pentru că Eu voi fi cu voi şi  în voi (în fiecare mlădiţă), până la sfârşitul veacului.” (Ioan 14.19).

„Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci.” (Evrei 13.8).

Aceasta este Biserica Dumnezeului celui viu. Astfel de martori are El.

De asemenea, Biserica trebuie să propovăduiască botezul şi ea însăşi să fie botezată.

Aceasta a fost porunca pe care a dat-o Isus în Marcu 16, unde am citit:

„Cine crede şi se botează…” Mai întâi credeţi şi botezaţi-vă, „spre iertarea păcatelor voastre, apoi veţi primi darul Sfântului Duh.” (Fapte 2.38).

O altă învăţătură a Bisericii este revărsarea Duhului Sfânt. Haideţi să deschidem la Luca 24.49, ca să vedem ce a zis Isus. Mai devreme am citit versetele 46 şi 47, iar acum vom vedea ce spune versetul 49:

„Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate, (în Ierusalim), până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.”

Acei oameni umblaseră cu Isus Hristos timp de trei ani şi jumătate, totuşi n-au putut să propovăduiască Evanghelia înainte de a primi Duhul Sfânt.

Acelaşi lucru trebuie să se întâmple şi cu Biserica de astăzi. Aşteptaţi până când veţi primi Duhul Sfânt!

Mai demult am stat de vorbă cu o doamnă catolică. Ea mi-a zis:

„Cum adică? Vrei să spui că grămada aceea de proşti, cărora le predicai tu, care plângeau şi ţipau, vor ajunge în cer şi vor domni acolo?”

„Da, doamnă,” am răspuns eu.

„Noi nu credem asemenea prostii”.

„Pentru că nu credeţi Cuvântul lui Dumnezeu”, i-am zis.

„Noi credem că Maria mijloceşte pentru noi.”

„Acesta este păgânism şi nimic mai mult”.

Maria nu a fost o zeiţă, ci o femeie normală, dar oamenii spun: „Ea este născătoarea de Dumnezeu!”

Cum s-ar putea naşte Dumnezeu dintr-o femeie?

„Plecăciune ţie, Maria, născătoare de Dumnezeu!” Cum ar putea Dumnezeu să aibă o mamă? Maria L-a purtat în pântecele ei pe Fiul lui Dumnezeu, Hristos Isus. Atât, căci nici o femeie nu creează viaţă. Femeia nu face decât să poarte sămânţa bărbatului. Însă nici bărbatul nu creează viaţa, ci Dumnezeu este singurul care poate face aceasta. Dar aşa a rânduit El lucrurile.

Maria nu este mama lui Dumnezeu. El nu poate să aibă o mamă, deoarece nu are început al zilelor şi nici sfârşit al vieţii. El este veşnic, aşa că, cum ar putea Maria să fie mama Lui?

Eu i-am zis acelei femei:

„Dar dacă v-aş spune că fecioara voastră binecuvântată, pe care o priviţi ca pe o zeiţă, n-a putut ajunge în cer până când nu s-a comportat ca oamenii de aseară?”

„Nu-i adevărat,” a răspuns ea.

„Voi spuneţi că apostolii care au scris Biblia au fost catolici, dar aceasta este o minciună. Timp de trei sute de ani de la moartea ultimului apostol nu a existat nici o Biserică Catolică, până la Consiliul de la Niceea. Dacă aveţi o dovadă contrară, arătaţi-mi în istorie sau oriunde altundeva, dar nu în catehismul vostru, pentru că acesta nu respectă istoria. Până la Niceea nu a existat aşa ceva!

Biblia spune că 120 de ucenici, printre care se afla şi Maria, mama lui Isus, s-au rugat în camera de sus până când au primit Duhul Sfânt, apoi s-au clătinat de parcă erau beţi, vorbeau în limbi şi se purtau ca nişte beţivi. Aceasta o spune Biblia.

Eu am pus degetul pe versetul respectiv şi am spus:

„Citeşte!”

„Nu vreau să citesc, nu mă interesează,” a răspuns acea femeie.

„Nu ai o inimă sinceră. Aici scrie că Maria a primit Duhul Sfânt, a vorbit în limbi şi s-a clătinat pe picioare ca o femeie beată. Ca să poată ajunge în cer, ea a avut nevoie de Duhul Sfânt, iar dacă ea, care era mama lui Isus Hristos, nu a putut ajunge în cer fără Duhul Sfânt, cu cât mai mult ai tu nevoie de El?”

„Dacă pentru a merge în cer trebuie să mă port în felul acesta, atunci nu mai vreau să ajung acolo,” a răspuns ea.

„Nu-ţi face griji, oricum nu vei ajunge, dacă nu te schimbi. Nu trebuie să-ţi faci probleme pentru aceasta.”

Exact aceasta spune Duhul lui Dumnezeu.

Deci Biblia spune: „Voi veţi primi o putere de sus, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori…” (Fapte 1.8).

Aşadar, ce este Biserica? Cine a întemeiat-o? Care este Mesajul ei? Haideţi să mai înaintăm puţin, pentru că ne grăbim.

A patra întrebare: Cum devenim mădulare ale acestei Biserici? Am înţeles ce înseamnă Biserica adevărată! Dar cum aderăm la ea? Cum ne înscriem în rândurile ei? Vedeţi, noi nu putem face aceasta. Nu există nici o cale de-a face aceasta, ci trebuie să ne naştem în ea.

Priviţi. De 51 de ani, eu fac parte din familia Branham, dar nu m-am înscris niciodată în rândurile ei, ci  m-am născut Branham.

Tot aşa, noi ne naştem ca fii sau fiice de Dumnezeu.

Haideţi să deschidem puţin la Ioan 3, ca să vedem ce spune Dumnezeu despre acest lucru. Cum putem ajunge în Biserica adevărată? Care este calea oferită de Dumnezeu pentru aceasta?

Ioan, capitolul 3, primele opt versete:

„Între Farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al iudeilor.

Acesta a venit la Isus noaptea şi I-a zis: „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.”

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”

Deci, cum ajungem în această Biserică? Născându-ne în ea. Să citim mai departe.

„Nicodim I-a zis: „Cum se poate naşte un om bătrân?”

Vedeţi, acest învăţător era un om firesc deşi era un preot bătrân şi toată viaţa citise Biblia.

„Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale, şi să se nască?”

Oare astăzi nu-i auziţi pe aceşti învăţători intelectuali spunând acelaşi lucru?

„Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.”

„Dacă nu se înscrie cineva în registru, nu poate să intre în Împărăţie.” Aşa a zis El? O, nu, pentru că nimeni nu poate să se înscrie în Împărăţia lui Dumnezeu, ci acolo trebuie să te naşti.

Cuvântul nu spune: „Voi trebuie să vă înscrieţi!” ci: „Voi trebuie să vă naşteţi din nou!”

Să citim mai departe: „Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh.

Nu te mira că ţi-am zis: „Trebuie să vă naşteţi din nou.”

Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine şi încotro merge. Tot aşa este şi cu oricine este născut din Duhul.”

Vedeţi, la această Biserică nu poţi să aderi, trecându-ţi numele într-un registru, ci totul este o taină: tu trebuie să te naşti în Trupul nevăzut al lui Hristos, pentru că numai aşa poţi pătrunde în Biserică.

Să mergem puţin mai departe, pentru că noi avem câteva idei de subliniat. Îmi dau toată silinţa să vă fac să înţelegeţi. Ştiu că este foarte cald aici, dar încercaţi să mai răbdaţi câteva minunate.

Haideţi să citim din 1 Corinteni 12.13:

„Printr-o strângere de mână, printr-un jurământ….Jur să cred în sfânta Biserică Catolică. Veniţi să daţi mâna cu mine. Scrieţi-mi numele în registru…” Vedeţi, voi puteţi citi aşa ceva în „Almanahul bătrânelor doamne”, dar nu în Biblia lui Dumnezeu.

Atunci cum scrie în Biblie?

„Noi toţi, în adevăr (Am aderat? Ne-am înscris?), am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim (o organizaţie?) un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh.”

Nu duhul metodist, nu duhul baptist, nu duhul penticostal, ci printr-un singur Duh Sfânt, noi toţi am fost botezaţi în acest Izvor de sânge.

Ce a curs din trupul lui Emanuel,

Păcătoşii se aruncă în şuvoiul lui

Şi îşi pierd orice pată de vină.

Tâlharul de pe cruce s-a bucurat să vadă

La vremea lui, acel Izvor.

Eu sunt la fel de păcătos ca el,

Dar acolo mi se spală orice păcat.

Un singur Trup. Cum ajungem noi în Trupul acesta? „Noi toţi am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur Trup.” Iar dacă suntem în acest Trup, suntem liberi şi avem siguranţa învierii, pentru că „Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor.” (Isaia 53.6).

Aceasta nu se obţine printr-o strângere de mână sau printr-o scrisoare de recomandare, ci printr-un singur Duh, iudei, greci, galbeni, albi, cu toţii am fost botezaţi într-un singur Trup, prin sângele legământului Său.

„Eu voi vedea sângele, şi voi trece pe lângă voi.” (Exod 12.13).

Astfel, suntem liberi faţă de moarte, faţă de durere şi faţă de păcate, pentru că „Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.” (1 Ioan 3.9).

Isus a zis: „Voi fiţi dar desăvârşiţi după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.” (Matei 5.48).

Cum putem fi desăvârşiţi? Nu putem, pentru că suntem născuţi în nelegiuire şi zămisliţi în păcat. (Psalmul 51.5). Dar când Îl primim pe Hristos, prin credinţă, când credem că El ne-a mântuit şi a murit în locul nostru, atunci Dumnezeu ne primeşte, ne botează în Trupul tainic şi nu mai vede la noi nici un păcat. Cum să mai fim păcătoşi, dacă pe altar se află o Jertfă pentru păcatele noastre?

Dacă autorităţile mi-ar da voie să rulez prin oraş cu orice viteză doresc, cum ar putea să mă mai aresteze poliţistul? N-ar putea să o facă. Dacă primarul mi-ar da voie, dacă mi-ar spune: „Reverend Branham, când te duci să te rogi pentru bolnavi, poţi să circuli cu ce viteză vrei, în orice parte a oraşului”, dacă mi-ar da o scrisoare de recomandare care să certifice acest lucru, nici un poliţist nu ar putea să mă aresteze. Nu, n-ar putea, pentru că nu voi depăşi viteza legală decât în caz de urgenţă.

Când Dumnezeu m-a primit şi m-a botezat cu Duhul Sfânt, El a avut încredere în mine, că nu voi păcătui cu voia. Amin. De aceea, Fiul Lui a făcut ispăşirea pentru mine, iar dacă eu am fost socotit neprihănit prin credinţă, şi am fost primit în Trupul Lui, nu mai pot fi păcătos. Eu sunt răscumpărat prin El. Nu pentru ceea ce fac eu, ci prin ceea ce a făcut El pentru mine. Aceasta este Evanghelia.

În Efeseni 4.30 scrie: „Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.”

Un cunoscut predicator baptist mi-a zis nu demult:

„Frate Branham, Avraam L-a crezut pe Dumnezeu şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire. Ce altceva putea să facă? Noi ştim că primim Duhul Sfânt atunci când credem.”

„Te înşeli,” i-am răspuns eu. „Este greşit ceea ce spui, deoarece în Fapte 19 ni se spune că Pavel s-a întâlnit cu nişte baptişti care aveau un pastor bun, un legiuitor convertit, şi i-a întrebat: „Aţi primit voi Duhul Sfânt de când aţi crezut?”

„Originalul nu spune aşa,” mi-a zis predicatorul.

„Ba aşa spune. Eu am un dicţionar biblic şi aşa apare scris în ambele versiuni, şi în greacă şi în ebraică. Pavel i-a întrebat: „Aţi primit voi Duhul Sfânt de când aţi crezut?”

Este adevărat că Avraam a crezut, dar Dumnezeu i-a dat un semn prin care arăta că i-a primit credinţa. Acesta era semnul tăierii împrejur.

Aşa este. Dumnezeu i-a dat un semn prin care arăta că Îl primise.

Dacă spui că tu crezi, dar încă nu ai primit Duhul Sfânt, înseamnă că Dumnezeu nu a avut suficientă încredere în tine, încât să te pecetluiască.

Atunci când vii la Dumnezeu, El te pecetluieşte cu Duhul Sfânt pentru ziua răscumpărării. Acesta este Mesajul Bisericii.

Să mergem puţin mai departe.

Din 1 Corinteni 12.13 am văzut că „Noi toţi am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup.”

În capitolul 2 din Faptele Apostolilor, aflăm cum s-a născut Biserica.

Primul mesaj a fost predicat Bisericii după Cincizecime, când toţi au fost umpluţi cu Duhul Sfânt. Maria, apostolii şi toţi ceilalţi ucenici, vorbeau în limbi şi se purtau ca nişte oameni beţi. Sub puterea Duhului Sfânt, ei se clătinau pe picioare, strigau şi Îl lăudau pe Dumnezeu. Nu le păsa dacă era duminică, luni, sau orice altă zi. Ei trăiau nişte clipe extraordinare. Intelectualii din acea vreme spuneau: „Oamenii aceştia sunt plini de must.” (Fapte 2.13).

Acolo era şi Petru, care avea cheile Împărăţiei, cheile Duhului Sfânt, deoarece Isus îi spusese:

„Tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea; şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.” (Matei 16.18).

Ce înseamnă această „piatră”? Adevărul descoperit duhovniceşte: „Nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta. (Nu l-ai aflat de la vreun seminar, de la vreun om, sau de la altcineva, nu l-ai citit într-o carte, ci este o descoperire). Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ, va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri.” (v. 19).

El trebuie să-Şi împlinească Cuvântul. Cine a vorbit în ziua Cincizecimii? Petru, fiindcă avea cheile.

Oamenii îşi băteau joc de ei şi ziceau:

„Sunt plini de must”, dar Petru le-a zis:

„Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi.

Ci aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel:

„În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor prooroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor avea vise!

Da, chiar şi peste robii Mei, şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu, şi vor prooroci…

Atunci, oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.  (Fapte 2.15-21).

„După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă, şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?” (v.37).

Urmează însărcinarea Bisericii. Aşadar, ei voiau să afle cum puteau intra în acest Trup tainic.

În Fapte 2, începând de la versetul 38, găsim cuvântarea pe care este întemeiată Biserica, şi pe care nimeni nu poate să o schimbe. Ascultaţi:

Dacă doctorul ţi-a prescris o reţetă şi tu te duci cu ea la un farmacist nepriceput, acesta ar putea să te omoare. Doctorul ştie bine cum să scrie o reţetă, ştie ce cantităţi sunt necesare din fiecare substanţă. Dar, dacă farmacistul nu respectă întocmai cantităţile stabilite de doctor, poate să te omoare.

Dumnezeu este Doctorul, este Doctorul sufletelor şi al mântuirii. El a dat învăţătura Lui unui om fără carte, numit Petru, care nu ştia nici să-şi citească numele, dacă i l-ar fi scris cineva, dar Dumnezeu i-a dat Duhul Sfânt şi l-a învăţat cum să scrie învăţătura Lui. Astfel, în ziua Cincizecimii, el a scris o reţetă. Haideţi să vedem ce a scris. Doctore Simon Petru, să vedem ce reţetă ne prescrii pentru mântuire….

„După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă, şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?”

Petre, ai grijă ce spui, căci tu ai cheile!

„Pocăiţi-vă, le-a zis Petru, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.

Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.”

Aceasta este o reţetă. Prin urmare, nu încercaţi s-o modificaţi, pentru că vă veţi omorî bolnavii.

Acesta este necazul cu o mulţime dintre oameni, care propovăduiesc trinitatea lui Dumnezeu. Prin aceasta, ei omoară foarte mulţi oameni (duhovniceşte vorbind), pentru că le administrează o reţetă greşită.

Nu există aşa ceva! În Biblie nu a botezat nimeni cu formula: „În Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt” . Această  formulă de botez nu a fost rostită niciodată, până când s-a născut Biserica Catolică. Această dogmă îi aparţine.

Cercetaţi Scripturile, cercetaţi istoria şi veţi vedea că, pentru prima dată, formula „În Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt” a fost folosită de un preot catolic.

Unii botează prin stropire cu apă. Această dogmă îşi datorează existenţa tot Bisericii Catolice, care este „mama curvelor”.

La întrebarea dacă şi un protestant ar putea fi mântuit, catehismul lor răspunde:

„Sigur, acest lucru este posibil pentru aceia care primesc doctrina catolică.”

Pe ei nu-i interesează ce spune Biblia şi, chiar dacă nu au nici un verset care să susţină această dogmă, ei botează „În Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh.” Ei recunosc faptul că Biserica Catolică a introdus această dogmă şi spun: „Prin hotărârea catolicilor, şi unii dintre protestanţi pot fi mântuiţi.”  O, nu există aşa ceva!

În Biblie, nimeni nu a fost botezat aşa cum botează ei. Nimeni nu a botezat prin stropire, prin turnarea apei pe cap, sau altfel decât prin scufundare în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor.

Ce am citit noi cu câtva timp în urmă şi am spus că vom reveni mai târziu?

„Să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor.” (Luca 24.47). Unde? Numai la Ierusalim, la iudei? Nu, ci în toată lumea, tuturor neamurilor, începând de la Ierusalim.

Doctorul Simon Petru a scris reţeta, dar voi încercaţi s-o modificaţi. De ce faceţi aceasta? Nu adăugaţi nimic la ea, ci lăsaţi-o aşa cum este. Aceasta este însărcinarea Bisericii, iar în Biserică putem intra prin pocăinţă, prin botezul în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor, şi prin făgăduinţa că vom primi Duhul Sfânt. Asta o spune Biblia. Deci, dacă vrem să intrăm în Biserică, trebuie să fim botezaţi.

Să citim o clipă din Galateni 3.26. Mai avem vreo 2-3 lucruri de discutat şi apoi încheiem. Să citim din Galateni capitolul 3.

Dacă găseşte cineva înaintea mea, să citească tare. (o soră începe să citească din Galateni 3.26):

„Căci noi toţi suntem fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Isus.”

Ai citit Galateni 3.26? (Da). Înseamnă că am greşit. Poate că este la Coloseni. Nu, nu este pentru că nu există versetul 26 în Coloseni 3.

De unde ai citit? Din Galateni 3.26? (Da, spune sora). Gata, gata! Am găsit! Aşa este. Citeşte mai departe, soră, dacă tot ai început. Galateni 3.26-28:

„Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Isus.

Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos, v-aţi îmbrăcat cu Hristos.

Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască; nu mai este nici rob, nici slobod, fiindcă toţi suntem una în Hristos Isus.”

Cum am intrat noi în acest trup? Am fost botezaţi cu Duhul Sfânt, pentru a alcătui cu toţii Trupul lui Hristos Isus.

Un alt lucru pe care trebuie să-l propovăduiască Biserica adevărată este că fără sfinţire nu putem fi un mădular al ei.

În Evrei 13.12 scrie:

„De aceea şi Isus, ca să sfinţească norodul cu însuşi sângele Său, a pătimit dincolo de poartă.”

Să citim acum, repede, Efeseni 5.25. Uite aici, Efeseni 5.25. Nu, iarăşi am greşit. Nu am scris bine. M-am grăbit şi probabil că am greşit. Da, nu am citit pagina care trebuia.

Evrei 13.12: „De aceea şi Isus, ca să sfinţească norodul cu sângele Său, a pătimit dincolo de poartă.”

Iată deci cum intrăm în Biserică: prin pocăinţă, prin botez în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor şi prin făgăduinţa că vom primi şi botezul cu Duhul Sfânt. Nici un  predicator nu ne poate ajuta să intrăm în Biserica adevărată, prin faptul că dă mâna cu noi. Nici un preot nu ne poate ajuta să intrăm, punându-ne să facem jurăminte, ci este nevoie să ne naştem acolo şi singurul care ne poate ajuta este Împăratul împăraţilor.

Pot să vă mai spun un lucru? Câţi dintre voi vor să mai rămână cu mine câteva minute? (Amin). E nouă şi jumătate. Timpul a trecut.

Putem să ajungem în cer fără să fim mădulare ale Bisericii? Notaţi-vă vreo două-trei versete, căci eu mi-am însemnat aici vreo zece. Ca să fie clar de la început, răspunsul meu la întrebarea de mai sus, este: Nu! Tu nu poţi ajunge în cer fără să fii mădularul Bisericii!

În Ioan 3.5, Isus a spus că nimeni nu ajunge în cer, dacă nu este născut din apă şi din Duh. („Pocăiţi-vă şi fiţi botezaţi în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, apoi veţi primi naşterea din Duhul.”)

„Dacă nu se naşte un om din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.” Nu poate nici măcar să o vadă!

Dacă eşti născut din apă şi din Duh, eşti mădular al Bisericii adevărate. Dacă nu eşti născut din apă şi din Duh, nu eşti mădular al Bisericii şi nu poţi vedea Împărăţia lui Dumnezeu. Înţelegeţi ce spun? (Amin).

Chiar aşa este.

Voi spuneţi: „Frate Branham, eu cred, dar încă nu am primit Duhul Sfânt.” Asta înseamnă că nu credeţi. Nu aveţi credinţă, ci speranţă.

Haideţi să deschidem repede la 1 Corinteni 12. Să citim de aici, ca să vedem ne ce spune Domnul prin acest verset.

1Corinteni 12.3: „De aceea vă spun că nimeni, dacă vorbeşte prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: „Isus să fie anatema!” Şi nimeni nu poate zice: „Isus este Domnul”, decât prin Duhul Sfânt.”

Tu nu ştii nimic despre aceasta până nu primeşti Duhul Sfânt. Poate spui: „Îl primesc pe Isus Hristos ca Mântuitorul meu personal”, dar ai primit Duhul Sfânt de când ai crezut? Dacă nu L-ai primit, atunci nici nu poţi să-L numeşti Domn, deoarece pentru tine El nu este Domn, ci doar o Persoană istorică, pe care ai primit-o prin credinţă. Dar dacă vine în tine prin Duhul Sfânt, atunci este şi Domnul tău.

Nimeni nu poate să-L numească pe Isus „Domn”, decât prin Duhul Sfânt. Tu nu poţi să-L numeşti „Domn” decât dacă eşti născut din Dumnezeu, şi Duhul Sfânt locuieşte în tine. Atunci eşti născut în Împărăţia cerurilor, eşti mădular al Bisericii şi te numeri printre cei chemaţi afară. Înţelegeţi?  (Amin). Bine.

Dintr-un bob de grâu, poate ieşi un firicel verde dacă în el nu mai este viaţă? Din două boabe de grâu puse în pământ, unul încolţeşte şi unul nu încolţeşte. Bobul care nu încolţeşte, poate oare să trăiască din nou? (Nu!). În nici un caz. În el nu este nimic, deşi, la prima vedere este la fel de bun ca celălalt. Din el iese pâine la fel de bună, şi pus în raft, arată la fel de frumos, dar dacă în el nu este viaţă, nu poate învia.

Un om poate să fie la fel de bun ca orice creştin, poate să fie decent şi cumsecade, dar dacă nu este născut din nou, din Duhul lui Dumnezeu, când moare, s-a terminat cu el. Tot ce are început are şi sfârşit.

Numai Dumnezeu este veşnic. Primind Viaţa Lui, noi devenim o parte din El, iar Isus a zis: „Eu le dau Viaţa veşnică.” (Ioan 10.28).

Cuvântul grecesc folosit aici este „Zoe” care înseamnă „însăşi viaţa lui Dumnezeu”.

Prin urmare, singura posibilitate de a trăi veşnic, este să primeşti Viaţa lui Dumnezeu, care e veşnică, pentru că viaţa aceasta a noastră va pieri. Viaţa Lui însă, va fi înviată, pentru că Dumnezeu este veşnic. După ce ai primit Viaţa veşnică, dacă Dumnezeu poate să moară, poţi să mori şi tu, dar Cuvântul spune că  „cine crede în Mine are viaţa veşnică; şi Eu Îl voi învia în ziua de apoi.” Da, Viaţa veşnică din el îl va ridica.

Putem ajunge în cer fără să fim mădulare ale Bisericii? Nu, nu tu poţi face parte din Biserică, dacă nu eşti născut din nou. Tot aşa, nu poţi merge în cer dacă nu eşti născut din nou. Dacă eşti născut din nou, faci parte din Biserică.

Deci, nu poţi ajunge în cer dacă nu faci parte din Biserică şi nu poţi fi mădular al ei dacă nu eşti născut din nou.

Daţi-mi voie să vă necăjesc puţin. Nu poţi fi mădular al Bisericii, dacă Dumnezeu nu te-a chemat să-I fii mădular. O, ce fericiţi ar trebui să fiţi, ştiind că aţi fost hotărâţi dinainte de întemeierea lumii! Numele voastre au fost scrise în Cartea Vieţii Mielului înainte de întemeierea lumii. Aşa spune Biblia.

De asemenea, Biblia spune că prin Biserica Catolică şi prin toate celelalte organizaţii – duhul anticreştin îi va înşela pe locuitorii pământului, a căror nume nu au fost scrise în Cartea Vieţii Mielului, înainte de întemeierea lumii.

Isus a spus: „Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine…” (Ioan 6.37). Acesta este Cuvântul Lui. Nu contează ce am făcut noi, contează numai ce a făcut El.

Haideţi să discutăm puţin despre tema asta, ca să fie totul foarte clar. Să deschidem repede la Efeseni 1. Ascultaţi ce spune Pavel, care trebuia să ducă Biserica până la desăvârşire. El se adresează aici creştinilor.

Câţi creştini sunt în această sală? (Amin). Foarte bine. Aceste cuvinte nu sunt pentru copilaşi, ci pentru oameni mari, care pot să mănânce carne. Fiţi atenţi cui se adresează Pavel. Efeseni 1:

„Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu (nu prin voia sau binecuvântarea vreunui episcop sau a unei organizaţii) către sfinţii care sunt în Efes şi credincioşii în Hristos Isus…”

Cui îi este adresată epistola? Celor care sunt deja în Biserică. Dacă eşti în Hristos, eşti în Trupul Lui, este adevărat? (Amin). Atunci eşti mădular al Bisericii.

„Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos.

Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos.”

Ce a făcut El? Cum a procedat? Ei ajunseseră la Iordan, trecuseră în Ţara făgăduită şi se aflau în locurile cereşti în Hristos Isus. Pe mădularele Bisericii, pe cei chemaţi afară, care sunt în Hristos Isus, El i-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, prin învăţătura Cuvântului. Dacă ne naştem în Trupul lui Hristos Isus, facem parte din Biserică şi suntem în locurile cereşti.

Pavel avusese multe necazuri cu credincioşii din Corint, dar nu şi cu cei din Efes. Aceştia erau sfinţi chemaţi afară, şi el putea să-i înveţe lucruri mari.

„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos Isus.”

Ascultaţi, căci veţi fi uimiţi de ceea ce urmează:

„În El, Dumnezeu ne-a ales (timpul trecut)……la ultima trezire.” Am citit bine? (Nu.)

Să repetăm: „În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte…”

Ce am făcut noi? Nimic. De aceea privim numai la ceea ce a făcut El. Când s-a întâmplat aceasta? El ne-a ales şi ne-a scris numele în Cartea Lui, ca să fim mădulare ale acestui Trup tainic. El a făcut aceasta chiar înainte ca lumea să existe.

„…ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale.”

Frate, trebuie să fii în acea Biserică, pentru că El va veni să Şi-o ia acasă. Ce fel de Biserică? O Biserică fără pată şi fără zbârcitură. Cum putem fi aşa? Fiind morţi în Hristos şi botezaţi prin Duhul Sfânt în Trupul Lui nevăzut, în timp ce Jertfa de ispăşire a Fiului lui Dumnezeu se află pe altar pentru noi. Biserica trebuie să fie sfântă, fără prihană şi fără vină. El ne-a ales şi ne-a scris numele în Cartea Sa.

Biblia spune că Isus Hristos a fost Mielul junghiat. Acum o mie nouă sute de ani, sau când? El a fost Mielul junghiat înainte de întemeierea lumii.

Primele cuvinte din Biblie sunt: „La început, Dumnezeu….” (Geneza 1.1). Luaţi Cuvântul „Dumnezeu” în ebraică şi vedeţi ce înseamnă. Acesta este „El Elohe Elohim” şi înseamnă „Cel care există prin Sine însuşi”. Cel care nu are nevoie de nimeni, Cel Atotputernic. La început nu era nimic. Aerul nu exista; stelele nu existau; nici apa, nici atmosfera, nici atomii, nici moleculele. Nu exista nimic, în afară de Dumnezeul cel veşnic, iar în El se aflau toate însuşirile Lui de mai târziu: Mântuitor, Tată, Dumnezeu, etc.

N-am putea spune că atunci Se numea Dumnezeu, deoarece nu era încă nimeni care să I se închine, iar „Dumnezeu” înseamnă „Cel ce primeşte închinare”. Da, El era singur şi nu era nimeni care să I se închine. Încă de atunci, El avea toate însuşirile pe care le are acum: de Mântuitor, de Vindecător, şi aşa mai departe.

Unii dintre voi doresc să audă povestirea mea despre Geneză. Ascultaţi deci.

Ca să poată deveni Dumnezeu, El i-a creat mai întâi pe îngeri, ca să aibă cine să I se închine. Apoi a zis: „Să facem om după chipul Nostru.” Ce fel de om a făcut El? Unul duhovnicesc, căruia i-a dat stăpânire. Apoi l-a făcut pe om din ţărâna pământului şi acesta a căzut în păcat.

Astfel, Dumnezeu a devenit Mântuitor. Păcatul a adus cu sine boala, aşa că Dumnezeu a devenit şi Vindecător. Aleluia! El a ştiut totul de la început, chiar înainte de întemeierea lumii.

El a ştiut că noi ne vom aduna aici în seara aceasta. A cunoscut şi ultimul ţânţar ce avea să existe pe pământ, a ştiut câte rele va face şi de câte ori va clipi din ochi. El este Dumnezeul infinit, deci ştie toate lucrurile. Amin.

Nu sunteţi bucuroşi că numele vostru este scris în Cartea Lui? (Amin).

Gândul îmi zboară acum,

La acea frumoasă pasăre pestriţă.

Oamenii spun că numele ei

E scris în Cuvântul sfânt.

Toate păsările ce zboară în jurul ei

O dispreţuiesc şi râd de ea.

Care este această pasăre pestriţă? Oare este pasărea pestriţă din Biblie? Nu este Israel, aşa cum spun unii, ci este Biserica lui Isus Hristos.

Ce făceau evreii când voiau să aducă o jertfă pentru păcat? Luau o pereche de turturele, tăiau gâtul uneia şi lăsau sângele să curgă peste cealaltă, căreia îi dădeau apoi drumul. Ea zbura deasupra pământului, şi sângele care curgea de pe penele ei striga parcă: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul!”

Acesta este un simbol spre Hristos. Pasărea pestriţă este Biserica, ce a fost împestriţată de sângele Mântuitorului Isus Hristos.

Astăzi, ea zboară pe deasupra strigând: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul!” (Amin).

Sunt atât de bucuros că am aflat despre ea. Sunt atât de bucuros că numele meu este în Cartea ei! Nu datorită bunătăţii mele este numele meu scris acolo, căci dacă ar fi după aceasta, numele meu n-ar fi ajuns niciodată acolo. Dar bunătatea şi îndurarea lui Dumnezeu a scris numele voastre în Cartea Sa, înainte de întemeierea lumii.

Care sunt dovezile Bisericii adevărate? Cum trebuie să fie ea? Ce a fost şi ce este Biserica adevărată? Adunarea celor chemaţi afară.

Cine a întemeiat-o? Isus Hristos, nu vreun episcop, nu Biserica Catolică, nu Biserica Metodistă, nu Luther şi nici Wesley. Nu, domnilor. Cine a întemeiat-o? Isus Hristos.

Care este mesajul ei? Pocăinţa, botezul în apă, botezul cu Duhul Sfânt, vindecarea divină, mântuirea.

Cum devenim mădulare ale acestei Biserici? Născându-ne în ea.

Putem ajunge în cer fără să facem parte din Biserică? Nu, domnilor. Pe cei care sunt morţi în Hristos, Dumnezeu îi va învia împreună cu El. Nu pe altcineva, ci doar pe aceia care sunt morţi în Hristos. Pentru aceştia vine Isus. Nu ne spune aceasta Biblia? Cei care sunt morţi în Hristos, vor fi înviaţi de Dumnezeu împreună cu El.

Biserica este adunarea celor chemaţi afară din lume, ca să fie Trupul tainic al lui Hristos, pe care a întemeiat-o El însuşi.

Înainte de a muri, El a vorbit despre naşterea ei, zicând: „Voi veni să fiu Împărat. Peste puţină vreme lumea nu Mă va mai vedea. Dar voi Mă veţi vedea. Voi nu veţi avea nimic cu împărăţia acestei lumi.”

De aceea sunt ei într-o asemenea confuzie, într-o asemenea încurcătură (acelaşi cuvânt înseamnă şi „Babilon”, în ebraică).

„Slavă Domnului”, spun ei, „sunt prezbiterian!” „Slavă Domnului, sunt metodist!” Dar, slavă Domnului, eu sunt creştin. Amin. Asta este.

Cum sunt eu creştin? „Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede…”

Înţelegeţi? Acesta este buletinul de identitate al unui creştin. Noi nu avem nevoie de carnet de membru; nu am aşa ceva. Sau dacă vreţi, carnetul meu este Sus. Dacă aş avea unul aici aş putea să-l pierd, dar Domnul spune că, înainte de întemeierea lumii, El a dat câte „un carnet de membru” tuturor celor care au intrat în Împărăţie.  Aşadar, carnetul meu de membru este păstrat la loc sigur, în cer. O, sunt atât de bucuros pentru aceasta!

Cineva spunea: „Eu L-am căutat pe Dumnezeu!” Aşa ceva este împotriva Bibliei, deoarece Dumnezeu este Cel care ne caută, nu noi pe El. El umbla prin grădina Edenului, strigând: „Adame, unde eşti?”, nu Adam striga: „Doamne, unde eşti?”

Sunt foarte fericit pentru că sunt şi eu un mădular al Bisericii Sale. Voi nu sunteţi fericiţi pentru aceasta? (Amin). Mă bucur atât de mult că există această Biserică minunată!

Îmi pare rău că v-am ţinut atât de târziu dar, credeţi şi voi în această Biserică minunată? „Amin”. Credeţi în ea? „Amin”. Credeţi că acesta este Trupul tainic? (Amin).

Voi, catolicii, ar trebui să ştiţi că singurul lucru pe care trebuie să-l faceţi, pentru a deveni mădulare ale acestui Trup este să-L primiţi pe Isus Hristos şi să vă naşteţi din Duhul. Baptişti, metodişti, prezbiterieni, luterani, sau orice altceva sunteţi, ascultaţi-mă. Să nu credeţi că le ţin parte penticostalilor, pentru că printre ei sunt la fel de mulţi făţarnici ca în orice altă biserică. Perfect adevărat. Ei nu au altceva decât numele şi atitudinea exterioară. În rest nimic. Aşa este.

Când eşti născut din Duhul, devii o făptură nouă, Dumnezeu începe să se poarte cu tine ca şi cu un fiu, şi de atunci încolo eşti călăuzit de Duhul Lui.

Organizaţia de care aparţii, nu are nimic a face cu problema noastră, ea fiind doar o rânduială omenească, trecătoare.

Întrebarea care se ridică este alta: eşti tu un mădular în Trupul tainic al lui Hristos? (Amin). Dacă nu eşti, Domnul să te ajute să-L primeşti în această seară, în timp ce ne vom pleca pentru o scurtă rugăciune.

Este printre voi cineva care ar vrea să ridice mâna şi să spună: „Doamne, îmi ridic mâinile către Tine în seara aceasta, ca să Te rog să mă faci un mădular în Biserica Ta. Ajută-mă să mă nasc în ea. M-ai chemat şi pe mine, Doamne? Atunci vreau să fiu un mădular al acelei Biserici. Aparţin de una din aceste organizaţii lumeşti, dar nu am experienţa unui creştin. Nu am puterea să scot duhurile necurate şi nici să fac celelalte semne despre care ai spus că îi vor însoţi pe credincioşi. Eu n-am primit încă această putere, Doamne, dar Tu ai spus că „aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede”, ceea ce înseamnă că le vei trimite. Te rog, Doamne, dă-mi şi mie această putere!”?

Domnul să te binecuvânteze. Domnul să te binecuvânteze. Şi pe tine, şi pe tine, şi pe tine, şi pe voi toţi care aţi ridicat mâna.

Domnul să vă binecuvânteze, să vă dea putere şi să vă facă mădulare ale Bisericii Sale minunate, ale Bisericii lui Isus Hristos.

Mai vrea cineva să ridica mâna înainte de a ne ruga?

Domnul să te binecuvânteze, domnişoară. Domnul să te binecuvânteze, soră. Domnul să te binecuvânteze. Da, văd şi mâinile voastre de acolo, din spate. Domnul să vă binecuvânteze. Văd şi mâna ta, tinere de aici. Domnul să te binecuvânteze. Văd şi mâinile tale, frate. Da, Domnul să te binecuvânteze. Văd şi mânuţele tale, micuţo. Domnul să te binecuvânteze.

Mai este cineva care vrea să ridice mâna? Domnul să o binecuvânteze şi pe sora de aici.

Cine vrea să spună: „Vreau să fiu şi eu un mădular în trupul lui Hristos. Când voi pleca acasă, vreau să stau sub sângele Lui, pentru ca viaţa mea să strige: „Sfânt este Domnul!”?

Domnul să te binecuvânteze, tinere, de acolo, din spate. Domnul să-ţi dea binecuvântările Lui. Mai este cineva care vrea să ridice mâna şi să spună: „Doamne, ai milă de mine!”?

Dacă vreţi, în timp ce cântăm acest cântec, haideţi sus, la altar, să ne rugăm.

Veniţi acasă, veniţi acasă,

Toţi cei osteniţi, veniţi acasă.

Dacă nu ştiţi sigur pe unde vă aflaţi, haideţi să ne rugăm împreună.

– Amin –