CHEILE DESCOPERIRII

21 decembrie 2025

Să deschidem Bibliile la Matei 11.25-26:

„În vremea aceea, Isus a luat cuvântul și a zis: „Te laud, Tată, Doamne al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți, și le-ai descoperit pruncilor.

Da, Tată, Te laud, pentru că așa ai găsit Tu cu cale!”

Sunt atât de bucuros pentru că așa a găsit cu cale Tatăl, să descopere aceste lucruri pruncilor. Mă bucur pentru că nu a trebuit să fiți înțelepți și pricepuți ca să primiți descoperirea, pentru că s-ar putea s-o ratați, s-ar putea să nu fim capabili să îndeplinim cerințele. Dar există o singură cerință pentru a prinde descoperirea și acea cerință este să fii un prunc. Ce fel de prunc? A fi un prunc înseamnă să fii unul din copiii lui Dumnezeu, și dacă ești un prunc (copil) al lui Dumnezeu, atunci „El a ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți, și le-a descoperit pruncilor.” Oh, sunt atât de recunoscător că sunt unul dintre acei prunci! Să fiu prunc prin alegere, să fac parte din Familia lui Dumnezeu. Mă bucur că așa a găsit El cu cale.

„… și le-ai descoperit pruncilor…” Acest cuvânt de aici „a descoperi”, este „Apocalipsa” și este folosit de douăzeci și șase de ori în Noul Testament ca „a dezvălui, a expune ceea ce a fost ascuns sau acoperit sub un văl; a dezvălui sau a dezgoli, a face cunoscut, a manifesta, a dezvălui în sfârșit ceea ce înainte era necunoscut.”

Așadar, când Dumnezeu aduce o descoperire, este o dezvăluire a ceea ce era acoperit, o dezvăluire a ceva ce a fost ascuns. Și Dumnezeu poate aduce descoperirea la individ, la interior; descoperirea vine întotdeauna doar la individ, Dumnezeu descoperă acea parte pe care nu a văzut-o mai înainte. Apoi există momente pentru mari descoperiri în care Dumnezeu vine și descoperă ceea ce nu a mai fost văzut vreodată.

Deci, Dumnezeu a făcut aceasta de-a lungul anilor, de aceea fiecare epocă a avut o descoperire, a avut o apocalipsă când Dumnezeu a dezvăluit mai mult din Taina Sa, mai mult din El Însuși. Și profeții înșiși au fost o dezvăluire mai mare tot timpul. Fiecare epocă a Bisericii a avut o altă dezvăluire a Cuvântului Său, astfel că, de-a lungul timpului, Dumnezeu S-a dezvăluit, a fost descoperit, El S-a descoperit întotdeauna unui grup special de oameni care au fost „prunci”, au fost copiii lui Dumnezeu care au primit descoperirea. Astfel, există vremuri mărețe de descoperire în care Dumnezeu descoperea ceea ce nimeni nu a mai văzut vreodată.

Isus a spus: „Mulți înțelepți, profeți și oameni neprihăniți au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeți voi în ziua voastră, și nu le-au văzut. Au tânjit să vadă ziua pe care o vedeți voi, dar nu au putut s-o vadă”, pentru că era încă sub vălul Minții lui Dumnezeu și nu fusese încă descoperită. Deci, acestea sunt vremuri când Dumnezeu descoperă ceea ce nu a fost descoperit niciodată, ceea ce nu a văzut lumina niciodată, ceea ce nu a fost deschis niciodată înainte.

Așadar, aceasta este descoperirea, dezvăluirea generală. Apoi, avem propria noastră descoperire personală când Dumnezeu ia această Taină descoperită acum în fiecare epocă și ne-o descoperă personal, astfel, trebuie să avem propria noastră experiență a unei descoperiri nu numai descoperirea generală, nu numai descoperirea dispensației, ci descoperirea dispensației trebuie să devină o descoperire personală și aceasta este tot lucrarea lui Dumnezeu.

Când privim această Scriptură, vedem că El spune: „…ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți.” Aceasta înseamnă că Dumnezeu le-a ascuns. El le-a ascuns și le-a descoperit pruncilor. Aceasta înseamnă că El le-a descoperit. Deci, cine controlează ascunderea și descoperirea? Dumnezeu. Și El o face conform alegerii Sale, conform Planului Său predestinat, El a găsit cu cale să o facă în felul acesta. Eu mă bucur că a făcut-o în felul acesta, pentru că, dacă ar fi făcut-o pe baza intelectului, pe baza înțelegerii sau a capacității de studiu, aș fi ratat-o. Dar El a făcut-o în felul în care nu puteam s-o ratez, pentru că El a descoperit-o pruncilor. Sunt atât de recunoscător! Dumnezeu este atât de bun!

Să mergem împreună la Matei 16.13-19. Toți cei care au fost implicați în acest Mesaj, în orice timp, au început aici, cu temelia Bisericii, iar astăzi vom privi din nou la aceasta:

„Isus a venit în părțile Cezareii lui Filip, și a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?”

Ei au răspuns: „Unii zic că ești Ioan Botezătorul; alții, Ilie; alții, Ieremia sau unul din profeți.”

„Dar voi”, le-a zis El, „cine ziceți că sunt Eu?”

Ascultați, eu am spus de multe ori aceasta și poate o voi mai spune de o sută de ori, dacă Dumnezeu îmi dă suflare, pentru că pentru mine aceasta este una dintre cele mai critice întrebări din toată Biblia. Ei vorbeau despre ce au auzit, despre ceea ce se șoptea prin mulțime: „Unii spun că ești, (știți), Ioan Botezătorul reîncarnat sau Ieremia, Ilie sau unul dintre profeți.” Dar Isus nu voia să știe ce auzeau ei prin jur, ci El voia să știe ce credeau ei: „Dar voi cine ziceți că sunt? Care este descoperirea voastră? Ce părere aveți voi despre aceasta?” Aceasta contează pentru noi, pentru că trebuie să fie o descoperire personală, individuală.

Astfel, El le-a spus:

„Dar voi cine ziceți că sunt?” Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu!”

Petru auzise și el ceea ce auziseră toți ceilalți; auzise șoaptele și zvonurile: „Poate că este acesta, poate este acela sau celălalt.” Dar deodată, când Dumnezeu a adus întrebarea: „Cine ziceți VOI că Sunt Eu?” imediat Petru, inspirat de Duhul Sfânt, a zis: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu!” Și deodată, ceva s-a pus la punct, o Scriptură a prins viață și o realitate l-a lovit pe Petru, așa că a spus: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu!” El nu a spus: „Presupun…”, sau „Poate…”, sau „Am auzit pe cineva spunând.” Nu a fost ceva ce Petru a învățat, nu a fost ceva ce a luat din auzite, pentru că el nu putea face o asemenea afirmație deoarece știa că exista o dezbatere, că existau șoapte  și discuții cu privire la Cine era Isus Hristos. Petru a auzit tot ce auziseră toți ceilalți, iar Isus i-a întrebat: „Cine spun oamenii că sunt Eu?” Iar ei au spus despre ce se vorbea în oraș, despre ce se vorbea în stradă. Dar când El i-a întrebat: „Cine spuneți voi că sunt Eu?”, Petru nu a așteptat să răspundă ceilalți ucenici, nu a obținut consensul general al votului popular sau ceea ce credeau cei din cercurile superioare, pentru că Ceva i-a lovit inima și a știut fără umbră de îndoială că: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu.” Aceasta este puterea descoperirii de la Tatăl. Nu a trebuit să aibă o discuție intelectuală; nu a trebuit să se învârtă în jurul buciumului; nu a trebuit să voteze, ci prin descoperire, el a spus: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu.”

„Isus a luat din nou cuvântul, și i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea și sângele ți-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri

Și Eu îți spun: tu ești Petru, și pe această piatră voi zidi Biserica Mea, și porțile Locuinței morților nu o vor birui.

Îți voi da cheile Împărăției cerurilor, și orice vei lega pe pământ, va fi legat în ceruri; și orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri.”

Când Isus l-a auzit pe Simon făcând acea afirmație, a știut că nu a învățat-o prin propriul său studiu; nu a învățat-o din cuvintele de pe stradă sau din dialogul cu ucenicii, ci a primit-o de la Tatăl. Și Isus i-a spus:

„Nu carnea și sângele ți-a descoperit, ți-a dezvăluit aceasta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.

Și Eu îți spun: tu ești Petru, și pe această piatră voi zidi Biserica Mea.”

Fratele Branham a fost foarte atent să ne spună că acea „piatră” este „Stânca descoperirii spirituale a Cuvântului.” Lui Petru i-a fost descoperit Cuvântul pentru ziua lui, adică Cine era Hristos. „…și pe această piatră voi zidi Biserica mea și porțile Locuinței morților nu o vor birui.”

Aceasta înseamnă că această Temelie pentru credința noastră este o înțelegere fundamentală a Cine este Hristos, Cine este Cuvântul în zilele noastre, și această înțelegere pune Biserica pe o Temelie care nu poate fi mișcată de porțile iadului. Chiar dacă se vor ridica împotriva ei, nu vor birui niciodată descoperirea. Niciodată! Acestea pot birui studiul, intelectul, teologia, dar porțile iadului nu pot birui o biserică întemeiată pe descoperirea lui Isus Hristos.

Apoi, Isus i-a spus lui Petru: „Îți voi da cheile Împărăției.” Aceasta este o afirmație uimitoare: „Îți voi da cheile Împărăției cerurilor, și orice vei lega pe pământ, va fi legat în ceruri; și orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri.”

Pentru mine, aceasta este o afirmație uimitoare făcută lui Petru, pentru că cunoaștem trecutul lui Petru și înțelegem cine este el, că Petru este un pescar analfabet și needucat. Suntem de acord? El era un nimeni de nicăieri. Nu-mi place să spun aceasta pentru că îl iubim pe Petru, dar el era doar un om obișnuit, cum spunem noi astăzi, un muncitor obișnuit. El nu avea nimic special, era fără educație, fără pregătire, fără o bună înțelegere personală, fără intelect; el nu putea nici măcar să-și semneze numele. Fratele Branham a spus că el nu știa să citească, dar Dumnezeu i-a spus: „Eu îți voi da cheile Împărăției cerurilor.” Adică, acestea nu sunt cheile de la mașina voastră nouă, prieteni, ci sunt cheile Împărăției cerurilor. Și cui i-a încredințat El cheile Împărăției? Unui pescar needucat și analfabet, care s-a întâmplat să fie cam irascibil și o lua razna de multe ori, care urma să aibă câteva corecții, care urma să aibă nevoie de o experiență a nașterii din nou și care avea nevoie să fie puțin ținut în frâu.

Dar, la acea afirmație a lui Petru, la acea descoperire de la Tatăl, Isus a putut să-i spună: „Eu îți voi da cheile Împărăției cerurilor, și orice vei lega pe pământ, va fi legat în ceruri; și orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri.”

Și iată că dintr-o dată, în mâinile lui Petru a fost pusă o putere imensă, și o responsabilitate imensă i-a fost încredințată. Ascultați, pentru un timp, Petru habar nu avea ce se întâmpla sau ce ar trebui să facă. De multe ori, el s-a comportat greșit, a luat decizii greșite și a ajuns la concluzii greșite, așa că, Dumnezeu nu i-a încredințat aceasta unui om cu o înțelepciune înnăscută; nu i-a dat-o unui om cu cel mai blând temperament; unui om care lua întotdeauna cele mai bune decizii; El nu S-a dus nici măcar la cei mai implicați în politică, pentru că Petru nu era cu siguranță politician, deși a fost puțin politic când a încercat să afle cine va fi cel mai mare, pentru că a fost implicat în această dezbatere; El nu a dat aceste chei și responsabilitatea de a lega și a dezlega, puterea de a lega și de a dezlega unui om elocvent pentru că Petru nu era elocvent; El nu a dat-o unui om educat pentru că Petru nu era educat; El nu a dat-o cuiva care și-a dat seama de viață pentru că Petru nu a făcut-o, ci El a dat cheile cuiva care putea primi o descoperire de la Tatăl. Și Petru a fost primul care a primit această descoperire dintre toți ucenicii. Și când Petru a mărturisit-o, Isus a spus: „Tu ești cel care va primi cheile.”

Priviți ce a spus profetul în Epoca Bisericii Filadelfia:

„…El a spus: „Duceți-vă și botezați în Numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt.” Deci, putea fi descoperit pentru că Isus știa că Petru avea darul descoperirilor. El știa, pentru că îi fusese deja descoperit prin Duhul de sus. Și când Dumnezeu vede că omul poate primi descoperiri de sus, poate avea încredere în acel om și poate face ceva cu el când i se descoperă, pentru că El a spus: „Nimeni nu poate descoperi aceasta decât Tatăl Meu.” Dumnezeu este singurul care o poate descoperi. Și El știa că Petru era în contact cu Duhul.”

Dumnezeu putea avea încredere. „Când Dumnezeu vede că omul poate primi descoperiri de sus, poate avea încredere în omul acela și poate face ceva cu el.”

Ascultați, Dumnezeu nu caută abilități, educație, nu caută conduita noastră bună; Dumnezeu nu caută cel mai blând temperament, cel mai convingător orator sau cea mai bună persoană, nu aceasta caută Dumnezeu, pentru că sunt grămezi de asemenea oameni în lume. Sacul cu surprize al vieții a pus laolaltă ingredientele genetice și astfel obții mai multe combinații decât au bomboanele colorate Skittles sau Baskin Robbins (lanț de cofetării cu înghețată care avea sloganul „31 de arome” reprezentând o aromă diferită pentru fiecare zi a lunii). Obții tot felul de oameni, astfel că unii sunt super înțelepți, alții intelectuali și rafinați care par că pot pune lucrurile cap la cap, dar nu aceasta caută Dumnezeu. El nu caută pe cei care pot pune laolaltă genetica, ci îl caută pe cel care poate primi o descoperire spirituală de la Tatăl, și în acela poate avea încredere, deși este irascibil, vorbește mult și fără sens, deși face greșeli și trebuie corectat, dar aceasta nu contează pentru Dumnezeu, pentru că El poate repara toate acestea, Sângele Lui este suficient, ispășirea a fost suficientă. Dumnezeu poate aduce corecție, educație și instruire copilului Său. El are o nuia pentru corecție și poate repara aceasta. Dar există un lucru pe care Dumnezeu nu-l poate repara; El nu poate repara pe cineva care s-a născut fără un receptor pentru descoperire, pentru că acesta a fost predestinat, a fost hotărât înainte de întemeierea lumii.

Așadar, cu cine vrea El să lucreze? Cu cel care poate primi descoperiri de la Tatăl. Dumnezeu poate avea încredere într-un astfel de om.

În mesajul Dumnezeul acestei epoci rele, din august 1965, fratele Branham a spus:

„…pentru că lui Petru i-au fost date cheile Împărăției, spunându-i: „Orice vei lega pe pământ, Eu voi lega în ceruri.” Ce face o cheie? Deschide ceva, Taina.”

„Deschide ceva, Taina.” Deci, Petru urma să deblocheze o Taină. Așadar, deschizând Ușa cerului, urma să deschidă o Taină. Și aceeași cheie care avea să deschidă o Taină…Deci, pentru a deschide Ușa cerului, Împărăția cerurilor este deschisă printr-o descoperire a unei Taine. Apoi, de asemenea există și o putere în cadrul acelei deblocări, de a lega sau de a dezlega. Ele merg împreună. „Orice vei dezlega pe Pământ, va fi dezlegat în cer; și orice vei lega pe Pământ, va fi legat în cer.” Așadar, toate merg împreună.

În Matei 28.18-20, citim:

„Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, și le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ.

Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt.

Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârșitului veacului. Amin.”

Astfel, aici Dumnezeu ca Isus Hristos, când Se pregătea să plece… El fusese deja răstignit și înviase, le-a dat ucenicilor Săi ultimele instrucțiuni și le-a spus să meargă și să facă ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt. El a făcut această afirmație intenționat, a fost formulată intenționat în felul cum este formulată și cu un motiv.

Știți, când am venit la Mesaj, eu am crezut botezul în apă în Numele Domnului Isus Hristos și am fost botezat. Eu am crezut, am avut o descoperire, am știut că este Adevărul și m-am întors la Scripturi iar și iar, și am spus: „Dacă Isus ar fi spus altfel, aș putea să le arăt tuturor prietenilor mei, aș putea să-i arăt fostului meu păstor, aș putea să le arăt toate aceste lucruri.” Dar Isus a spus-o intenționat așa cum a spus-o, dintr-un singur motiv: pentru că descoperirea este numai pentru prunci. Corect? El nu a vrut să fie intelectual. „Repetă după mine…Creștinism.” Dumnezeu nu a vrut niciodată o rugăciune „repetă după mine.” Creștinism. „Spune ce spun eu; spune că crezi ce spun, pentru că dacă spui ceea ce spun și pretinzi că crezi ce spun, ești mântuit.” Dumnezeu nu a vrut aceasta și nu găsiți nicăieri în Biblie aceasta, pentru că mântuirea nu se obține în felul acesta. Mântuirea se bazează pe descoperire, pe descoperirea divină de la Tatăl.

Deci, Isus a spus intenționat așa. Voi ați putea spune: „Ei bine, a făcut-o dificilă.” Dar eu cred că a făcut-o ușoară. Depinde la care capăt ești, dacă primești descoperirea sau nu. Dacă primești descoperirea, este ușor.

Știu că există un singur Nume, la singular nu la plural. Există un singur Nume care Îl cuprinde pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt. Când plinătatea dumnezeirii a fost turnată într-un trup, El a luat un Nume pământesc și acela a fost singurul Nume al Tatălui al Fiului și al Duhului Sfânt pe Pământ, și acel Nume este Domnul Isus Hristos. Pentru mine este simplu. Nu prin educație, ci prin descoperire. Este complicat când trebuie s-o fac prin studiu, când trebuie să intru în limba greacă ca să înțeleg toate acestea.

Ascultați, nu așa a vrut Dumnezeu să înțelegem Biblia pentru că El a vrut s-o înțelegem prin descoperire divină. Așadar, El a spus aceasta intenționat.

Nu-mi amintesc cine a fost aici nu demult, și care a spus: „Dacă trebuie să crezi totul ad litteram, atunci Petru L-a făcut pe Isus Hristos greșit, pentru că el a spus: „Pocăiți-vă și fiecare să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor.” Dar nu aceasta a spus Isus Hristos, El nu a spus exact acele cuvinte. Deci, voi spuneți că Petru a spus ceva diferit de Isus, dar eu susțin că Petru nu a spus nimic diferit. Noi spunem: „Ei bine, el nu a citat exact.” Dar eu cred că el a citat exact. Prin descoperire, el a citat Scripturile perfect. Slavă Domnului!

În Întrebări și Răspunsuri, din mai 1954, fratele Branham a spus:

„Acum priviți. În următoarea, El spune: „Tu ești Simon și Eu îți dau…”, pentru că el avea Adevărul spiritual descoperit. Acesta este motivul pentru care cunoștea diferența dintre Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, și Numele Domnului Isus Hristos. El a avut o descoperire spirituală.”

De aceea a spus Petru ceea ce a spus.

În mesajul De ce?, din noiembrie 1960, profetul a spus:

„Acum, pe Pământ există trei rase de oameni. Dacă credeți Biblia, există doar trei rase: Sem, Ham și Iafet; evrei, neamuri și samariteni. Petru cu cheile a deschis-o la Rusalii pentru evrei. Filip a coborât, a predicat și a botezat în Samaria dar Petru a coborât, și-a pus mâinile peste ei și au primit Duhul Sfânt. Și casa lui Corneliu. El a avut cheile care au deschis-o pentru aceste trei rase.”

Așadar, Dumnezeu i-a dat cheile Împărăției lui Petru, ca să deschidă accesul la Împărăția cerurilor pentru toți oamenii de pe Pământ. Astfel, Petru a jucat un rol esențial în rezolvarea acestui lucru, și în ziua de Rusalii a fost prima utilizare a cheilor, a fost prima deschidere. Și acea deschidere a fost atunci când Petru s-a ridicat și a spus: „Oamenii aceștia nu sunt beți, cum credeți voi, ci aceasta este ceea ce a spus profetul Ioel.” Apoi, Petru  a început să lege profeția cu împlinirea profeției. Oh, slavă lui Dumnezeu! Vreau să vedeți aceasta. Și aceasta era treaba lui Petru: să deschidă încetul cu încetul cu cheile descoperirii. El era acolo ca să le descopere Taina, cheia a deschis Taina pentru ei: „Aceasta este ceea ce a vorbit profetul Ioel; la aceasta s-au referit profeții; Acesta este Isus Hristos pe care voi, cu mâini nelegiuite L-ați luat și L-ați răstignit; El este Domnul slavei;El a fost Fiul lui David; El a fost împlinirea profeției; El a fost toate acestea.” Ce făcea Petru? El descoperea Taina. Descoperirea Tainei a fost învârtirea cheii în ușă și deschiderea ei. Dar nu toată lumea a intrat prin ușă.

Când Filip s-a coborât la Samariteni, a predicat samaritenilor același lucru pe care l-a predicat Petru în ziua de Rusalii. Nu a fost un Mesaj diferit, ci a fost același Mesaj și a botezat în același fel cum a botezat Petru în ziua Cincizecimii. Filip a predicat Mesajul și a botezat, apoi a trebuit să vină Petru, cel cu cheile Împărăției ca să-și pună mâinile peste ei, iar ei au primit Duhul Sfânt. A primi Duhul Sfânt înseamnă a primi Împărăția. Deci, Petru s-a dus acolo, după care s-a dus în casa lui Corneliu, și în timp ce predica Cuvântul…Oh, este atât de minunat, prieteni!

Ascultați, el a mers pe calea evreilor, s-a dus la evrei, și în fața evreilor a analizat profeția și le-a spus toate acele lucruri. Atunci, ei au întrebat: „Ce să facem?” Iar Petru le-a spus: „Faceți aceasta și veți primi Duhul Sfânt.” Filip s-a dus la Samariteni și le-a dus Cuvântul iar ei L-au primit și au fost botezați, dar Petru s-a dus la ei, și-a pus mâinile peste ei și au primit Duhul Sfânt. Dar când a mers la Neamuri, propovăduirea Cuvântului a produs totul pentru Neamuri, astfel că ei au început să vorbească în limbi și să arate aceleași semne ca în ziua Cincizecimii, sub predicarea Cuvântului.

Oh, Biblia este atât de perfectă, prieteni! Apoi a spus: „Există o formulă pentru aceasta, voi trebuie să fiți botezați în Numele Lui Isus. Cine poate opri Apa pentru cei care o primesc? Darul este același ca Cel pe care L-am primit și noi.” Astfel, i-a botezat în Numele Domnului Isus Hristos, pentru că aceasta este chiar descoperirea a ceea ce au primit. Ei primesc Duhul lui Isus Hristos. Și Cine era El? El a fost Dumnezeu făcut trup. El a fost Cuvântul pentru ziua lor. El a fost împlinirea profeției.

Așadar, toate cele trei rase de oameni primesc aceeași descoperire și același botez. Eu iubesc felul în care o primesc. Eu vreau să fiu ca cei din casa lui Corneliu; vreau să fiu vindecat prin predicarea Cuvântului; vreau să fiu eliberat prin predicarea Cuvântului; vreau să mă nasc din nou prin predicarea Cuvântului; umplut cu Duhul prin predicarea Cuvântului și toate lucrurile prin predicarea Cuvântului, pentru că aceasta este credința Neamurilor. Amin.

În mesajul Investiții, din noiembrie 1962, profetul a spus:

„Simon Petru. Am putea vorbi un moment despre el, pentru că a fost menționat în dimineața aceasta. El este unul dintre apostoli și cel care avea cheile Împărăției. Cu alte cuvinte, cunoștea cum să descuie ușile Împărăției. Noi am vorbit despre aceasta aseară. Cheia a încuiat ușa și a descuiat-o, iar noi am auzit despre aceasta aseară. Temelia originală.”

Așadar, cheia era Taina, și această cheie putea să încuie sau să descuie ușa, pentru că o cheie face ambele lucruri.

Haideți să mergem la Fapte 2. Noi știm că a venit un vânt puternic și limbi de foc s-au împărțit peste fiecare, și au început să vorbească în limbi și să alerge pe stradă, slăvindu-L pe Dumnezeu. Cei ce erau acolo se adunaseră din toate neamurile și fiecare om a auzit în limba lui ceea ce spuneau ei. O minune notabilă pentru a atrage atenția evreilor. Apoi, când atenția lor a fost captată, Petru s-a ridicat și a început să predice „Evenimente actuale clarificate prin profeție.” Cred că acesta ar fi un titlu bun pentru prima sa predică. „Ceea ce vedeți, este ceea ce a spus Ioel. Ceea ce se întâmplă în Ierusalim, este ceea ce a spus David și ce au spus profeții.” Toate acestea au fost explicate. Și în timp ce explica, ascultați, formula pe care a dat-o, Taina pe care a dezlegat-o, cheia pe care a întors-o în ușă pentru ei, nu a devenit o formulă pe care poți s-o reproduci intelectual și să poți spune: „Ei bine, eu voi predica, iar tu spui: „Bine!” apoi te voi lua și te voi boteza în Numele lui Isus Hristos și vei primi Duhul Sfânt.” Nu este așa, nu așa au stat lucrurile în ziua Cincizecimii, ci ei au întrebat: „Ce să facem?” Și Petru le-a răspuns: „Aceasta trebuie să faceți: mai întâi, pocăiți-vă.” Și cine s-a pocăit? Erau prostituate și curve? Nu, domnule! Se adunaseră acolo pentru sărbătoarea Cincizecimii, evrei devotați veniți din toate părțile, care s-au întors împreună pentru o sărbătoare religioasă, pentru a se închina lui Dumnezeu conform religiei în care au fost crescuți, conform Adevărului în care fuseseră crescuți.

Dar acum a avut loc o schimbare a dispensației, iar Petru a predicat și a deschis Taina schimbării dispensației, și le-a spus: „Pocăiți-vă!” Aceasta înseamnă: „Schimbați-vă gândirea și întoarceți-vă la aceasta, pentru că aceasta trebuie să vă conducă la aceasta. Voi trebuie să vă întoarceți de la aceasta la noua schimbare de dispensație, la împlinirea profeției, care este Isus Hristos.” Acesta nu a fost doar un exercițiu intelectual.

Dacă mergem la versetul 32, vom avea puțin din predica lui Petru:

„Dumnezeu a înviat pe acest Isus, și noi toți suntem martori ai Lui.

Și acum, odată ce S-a înălțat prin dreapta lui Dumnezeu, și a primit de la Tatăl făgăduința Duhului Sfânt, a turnat ce vedeți și auziți.

Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: „Domnul a zis Domnului meu: „Șezi la dreapta Mea,

până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale.” (Petru predica profeții din Vechiul Testament).

„Să știe bine dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn și Hristos pe acest Isus, pe care L-ați răstignit voi.”

El este Împăratul! El este Mesia! Acesta este El. Ascultați versetul 37, care este cel mai important:

„Când au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunși în inimă, și au zis lui Petru și celorlalți apostoli: „Fraților, ce să facem?”

Ascultați, aceasta este partea cea mai critică, pentru că trebuie să facem ceva în favoarea împlinirii profeției. Taina care trebuie să lovească. Și unde a lovit? Le-a lovit inimile și ei au fost străpunși în inima lor. Dar în ziua aceea au fost unii care nu au fost străpunși în inima lor. Nu este vorba despre a face gesturi, nu este vorba despre „copiere și lipire”, nu este vorba despre „repetă după mine”, ci este vorba despre momentul în care schimbarea dispensației a fost manifestată, a fost predicată. Și când le-a fost predicată ziua în care trăiau cu împlinirea profeției pentru acea zi, Ceva din interiorul lor a început să sară și ei au fost străpunși în inimă. Ei au știut în interiorul lor că ce spunea Petru era adevărat. De aceea, ei au spus: „Ce să facem?” Dar nu era ceva de genul: „Ce trebuie să fac ca să merg în Rai? Voi face tot ce este nevoie ca să merg în Rai. Dați-mi procedura.” Nu era felul acesta de lucrare, prieteni! Ei au auzit Cuvântul predicat, și când au auzit Cuvântul pentru ziua lor predicat, plinătatea descoperirii, Taina, cheia care le deschidea Împărăția cerurilor, Ceva din interiorul lor a început să-i miște și au fost străpunși în inima lor, așa că i-au zis lui Petru și fraților: „Ce să facem acum? Ce spui tu, este adevărul. Noi am venit la această sărbătoare, am împlinit toată Legea lui Moise, am așteptat cu nerăbdare această zi generație după generație, dar ceea ce ai spus ne-a atins în suflet. Ce trebuie să facem?” Și el le-a răspuns: „Pocăiți-vă! Schimbați-vă gândirea despre toate acestea și veniți la Cuvântul deschis, veniți la Adevăr și fiți botezați în Numele Domnului Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, apoi veți primi botezul Duhului Sfânt.”

Funcționează încă și astăzi exact în același fel, exact cu aceeași formulă. Nu ca formula baptiștilor care te duc pe vechiul drum roman. Ei îți citesc câteva versete din Scriptură, te fac să fii de acord cu ele, și spun: „Repetă după mine rugăciunea și vei fi mântuit.” Nu acel fel de rugăciune, nu acel fel de mântuire, ci ceea ce spune în Biblie, așa cum a fost la Cincizecime când Petru predica profeția împlinită în ziua sa, Cuvântul pentru această schimbare de dispensație în care ne aflăm chiar acum, predicându-L pe Hristos viu în zilele noastre, pentru a le da o șansă.

„Acesta este Adevărul, aceasta este ziua, nu cea a părinților noștri, pentru că Dumnezeu a adus ceva în zilele noastre.” Și când aud aceasta, sunt străpunși în inimă. „Ce să facem?” „Pocăiți-vă de înțelegerea voastră denominațională; pocăiți-vă de ideile voastre lumești și veniți la acest Isus Hristos, Adevărul descoperit înaintea voastră și botezați-vă în Numele Domnului Isus Hristos, apoi veți primi fără nici o umbră de îndoială, fără nici o întrebare, botezul Duhului Sfânt.” Această formulă funcționează și astăzi dacă o abordăm în același fel și dacă vine cu aceleași rezultate. Este descoperirea Cuvântului. Slavă Domnului!

În Marcu 16.15, El a spus:

„Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură. Cine va crede și se va boteza…”

Nu cine este botezat, ci „cine va crede și se va boteza.” Ce crede? Evanghelia. Care Evanghelie? Vestea bună. Mai are Dumnezeu vești bune? Continuă să ne dea tot mai multe vești bune? Sau trebuie să rămânem numai la vechea veste bună? Avem vești bune și astăzi? Așadar, noi ar trebui să predicăm vestea bună de astăzi.

„…propovăduiți Evanghelia la orice făptură. Cine va crede și se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit.”

Deci, aceeași cheie poate încuia sau poate descuia. Aceeași cheie poate descuia celor care au fost străpunși în inima lor, cei care au putut crede, și le-a descuiat Împărăția cerurilor. Celor care nu au fost de acord, nu le-a plăcut, nu au crezut și au plecat, ușa le-a fost încuiată.

Chiar și Pavel cu Barnaba, când predicau mulțimii amestecate de Neamuri și evrei, în călătoria lor misionară, după ce predicau, evreii au creat agitație și au început să vorbească de rău despre acele lucruri și au contrazis ce a spus Pavel și Barnaba. Atunci, Pavel s-a ridicat și le-a spus: „Văd că ați refuzat și singuri vă judecați nevrednici de Viața Veșnică (pentru ei ușa era încuiată), iată că ne întoarcem spre Neamuri.” Spune Biblia că Neamurile s-au bucurat? Da. Spune Biblia că toate Neamurile au crezut? Nu. Biblia spune că cei ce au fost rânduiți pentru Viața Veșnică, au crezut. Ei au fost străpunși în inima lor, se bucurau pentru că au fost rânduiți pentru Viața Veșnică, și au crezut.

Deci, Mesajul adus de Pavel și Barnaba a fost o încuiere a ușii pentru unii, dar a fost o descuiere a ușii pentru alții.

În mesajul Dumnezeul acestui veac rău, profetul a spus:

„Observați-l pe Cain. El nu a vrut jertfă de sânge, ci a venit jos și a adus ca jertfă roadele câmpului frumoase pe altarul lui. Foarte religios, el a făcut totul exact așa cum a făcut Abel: a oferit o jertfă, s-a aruncat înaintea Domnului în închinare, supus în toate felurile, dar fără descoperirea Cuvântului, iar Cuvântul a fost de la început Planul lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu a descoperit prin descoperire chiar lucrul pe care l-a dovedit și l-a punctat că este corect. Nu religie, nu un altar, nu apartenența la o biserică, nu a face un sacrificiu, nu a fi sincer, ci prin descoperirea Cuvântului lui Dumnezeu.”

Care a fost Planul lui Dumnezeu pentru mântuire de la început? Descoperirea. Descoperirea Cuvântului merge până la început în cartea Genezei, când Cain și Abel au venit să se închine lui Dumnezeu. Fratele Branham a spus că amândoi Îl iubeau pe Dumnezeu și amândoi voiau să se închine lui Dumnezeu. Deci, nu puteți să vă bazați doar pe: „Ei bine, eu Îl iubesc pe Dumnezeu. Eu Îl iubesc pe Dumnezeu. Noi Îl iubim pe Dumnezeu.” Cain Îl iubea pe Dumnezeu. „Ei vor să meargă la biserică, ei vor să se închine lui Dumnezeu, ei vor…” Cain a vrut să se închine. Toți evreii care L-au respins pe Isus voiau să se închine lui Dumnezeu. Ei au depus eforturi mari să respecte Legea și să se închine conform poruncilor, dar nu aveau ceea ce era nevoie pentru a crede.

Așadar, trebuie să fie ceva mai mult decât efort religios; trebuie să fie mai mult decât râvnă religioasă; trebuie să fie mai mult decât efortul pe care-l depunem, deși trebuie să depunem efort. Absolut. Dar numai aceasta nu a funcționat pentru Cain, deoarece Cain nu a avut o descoperire a Cuvântului despre ceea ce era nevoie pentru a aduce o ispășire. El nu a avut o descoperire așa că a încercat printr-un program de fapte, prin religie și cu un altar frumos. El a încercat să-L îmbuneze pe Dumnezeu cu frumusețe, cu muncă și cu tot ce putea face pentru a produce ce era mai bun, pentru a potoli mânia lui Dumnezeu și pentru ca Dumnezeu să găsească plăcere în el, și astfel să primească trecere în ochii lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu i-a acceptat jertfa.

Abel, fără mult efort, fără multă muncă religioasă, fără mult intelect, a prins pur și simplu o descoperire, o înțelegere despre ce s-a întâmplat în Eden, despre ce era în neregulă cu sângele și despre faptul că trebuia să fie o acoperire cu sânge. El a primit aceasta prin descoperire.

Ascultați, nu durează luni și luni ca să prinzi o descoperire. Adică, poți s-o prinzi în mai puțin de o fracțiune de secundă. Nici nu cred că timpul poate conta, pentru că este un lucru etern cu Dumnezeu, și dintr-o dată, ca o străfulgerare, ochii ți se deschid și vezi ceva ce nu ai mai văzut niciodată. Aceasta este de la Dumnezeu. El a făcut aceasta, de aceea dintr-o dată, Abel a știut ce era.

„Cum pot să-L îmbunez pe Dumnezeu? Cum pot găsi o ispășire pentru păcatul meu? De ce sunt afară din grădină? De ce port hainele acestea? De ce se prăbușește totul? Ce este în neregulă?” Și dintr-o dată, într-o clipă și-a dat seama ce s-a întâmplat în grădină și a știut că trebuia să fie vărsare de sânge pentru ispășirea păcatelor; trebuia să fie o ispășire prin sânge pentru că problema este în sânge.

Ascultați, acum Abel nu a oferit o jertfă mai frumoasă, nu a oferit o jertfă mai scumpă, nu a oferit mai mult zel, ci el a oferit înapoi lui Dumnezeu un produs al descoperirii pe care a avut-o în inima lui, iar Dumnezeu a văzut că el a înțeles. Abel a înțeles, a cunoscut dispensația, a știut ce a mers rău iar Dumnezeu i-a primit jertfa și l-a acceptat pe Abel, dar pe Cain l-a respins. Dumnezeu nu a avut nici o legătură cu efortul lui Cain, cu munca sau meritul lui, nu a avut nici o legătură cu moralitatea, nu a avut nici o legătură cu toate acestea, ci El S-a bazat exclusiv pe exprimarea descoperirii Sale. Acesta a fost Planul lui Dumnezeu de la început: Cuvântul. Cuvântul descoperit. Slavă lui Dumnezeu!

De aceea Dumnezeu a putut să-i dea cheile Împărăției unui pescar analfabet. Dacă ar fi fost ceva religios, cum ar fi un sistem și o formă de închinare; dacă ar fi fost ceva care ar necesita mult efort, intelectualism, o carte de teologie și toate acestea, ar fi avut nevoie de cineva care să poată citi. Adică, acesta ar fi fost primul pas, pentru că ai fi putut să scrii programul: „În această zi trebuie să faci aceasta; în această zi trebuie să aduci cealaltă; trebuie să aduci acest fel de jertfă; trebuie să faci aceasta și cealaltă.” Dacă Dumnezeu voia să facă aceasta, ar fi avut nevoie de cineva care putea citi sau scrie, dar nu aceasta voia El. Dumnezeu voia pe cineva care să aibă o descoperire divină a Cuvântului.

Deci, Dumnezeu nu a dat cheile Împărăției celor mai capabili, celor mai intelectuali, vorbind omenește, ci a dat cheile cuiva care dovedise deja că poate primi descoperirea divină de la Tatăl, că putea să-i încredințeze acele chei.

De aceea profetul nostru a avut o educație de șapte clase. Eu am spus: „Oh, slavă Domnului!” Dumnezeu a trebuit să încredințeze cheile cuiva care putea acționa prin descoperire divină. Oh, îmi place aceasta!

De multe ori fratele Branham a pronunțat greșit ceva din Biblie, a spus un cuvânt greșit, un nume greșit sau chiar a citat o Scriptură greșită, iar mie îmi place, îmi place absolut, pentru că Dumnezeu nu avea nevoie de un învățat iscusit ca să-I ducă Mesajul, ci avea nevoie de cineva care să poată primi descoperirea de la Tatăl.

Dumnezeu nu a avut în Petru un învățat iscusit, și nici în această zi nu avea nevoie de un învățat. Singurul învățat iscusit pe care l-a avut Dumnezeu, a fost Saul, care a devenit Pavel, dar Dumnezeu a trebuit să biruiască tot intelectualismul, să scoată toată cunoștința din Pavel, să-l facă să renunțe la tot, să considere totul un gunoi și să-și dorească să nu fi avut nimic, ca să-l poată folosi. Slavă Domnului!

Așadar pentru unul ușa este descuiată, iar pentru altul ușa este încuiată. Sunt atât de recunoscător pentru că pentru mine ușa este descuiată, pentru că nu am făcut nici un lucru binecuvântat ca s-o descui, nici nu am câștigat-o, nu am meritat-o, nu am plătit pentru aceasta; nu am fost un băiat destul de bun, nu am fost destul de religios, nu am avut destul zel și avânt, nu am avut nimic care să-mi dea suficient merit pentru ca Dumnezeu să-mi dea o descoperire a Cuvântului Său. El a făcut-o numai prin har pentru că sunt un prunc.

Dacă Dumnezeu ți-a dat descoperirea Cuvântului Său, aceasta indică un lucru sigur: că tu ești un prunc. Ești unul dintre pruncii Săi. Sunt atât de recunoscător pentru aceasta!

În mesajul Când ochii lor au fost deschiși, L-au recunoscut, din aprilie 1964, fratele Branham a spus:

„Biblia spune că Petru era un om neștiutor și neînvățat. El nu putea să-și semneze nici măcar numele, dar lui Dumnezeu I-a făcut plăcere să-i dea cheile Împărăției, pentru că L-a văzut pe Mesia, a cunoscut dovada Lui, a căzut la picioarele Lui și L-a recunoscut ca fiind Mesia. El a crezut Cuvântul, iar El i-a spus: „Tu ești Petru, și pe această piatră voi zidi Biserica Mea.” Nu pe Petru, nu pe Isus, ci pe descoperirea Sa spirituală despre Cine era El. La fel a făcut Abel. „Prin credință Abel I-a adus lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain.” Ambii băieți I-au oferit; ambii băieți s-au rugat; ambii băieți au construit câte un altar și ambii s-au închinat aceluiași Dumnezeu. Înțelegeți? Unul a fost acceptat iar celălalt respins, deoarece prin descoperire Abel a văzut că nu fructele sau merele ne-au scos din grădina Edenului, ci sângele. Și el a oferit sânge iar Dumnezeu l-a primit.”

Slavă Domnului! Într-o zi, evreii L-au întrebat pe Domnul Isus: „Ce putem face ca să săvârșim lucrările lui Dumnezeu?” Și El le-a spus: „Ei bine, țineți toate sărbătorile, aveți grijă de văduve, plătiți zeciuiala și aduceți puțin mai multe ofrande.” Nu! Ci, El le-a zis: „Credeți în Cel pe care L-a trimis El.” Ce puteți face? „Să credeți în Cel pe care L-am trimis Eu cu descoperirea pentru ceasul vostru.”

Ce înseamnă să crezi în Cel pe care L-a trimis El? De ce Dumnezeu a trimis întotdeauna un profet? Dumnezeu a trimis întotdeauna un profet ca să le dea Cuvântul pentru dispensația, pentru timpul în care trăiau. El le-a trimis întotdeauna un profet care le oferea Adevărul despre Dumnezeu la timpul prezent.

Și ce putem face noi ca să săvârșim lucrările lui Dumnezeu? Să credem. Pe cine să credem? Pe cel pe care l-a trimis Dumnezeu cu Adevărul la timpul prezent, să primim descoperirea Cuvântului. Aceasta a putut să facă Abel. El a putut să primească Cuvântul, dar Cain nu a putut. Chiar dacă i s-au dat instrucțiuni: „De ce nu faci și tu ca fratele tău? Fă ca el și îți va fi bine.” Cain nu a putut s-o facă, ci s-a înfuriat și s-a supărat pentru că nu a avut nici o înțelegere. El nu a știut de ce, nu a văzut nici un motiv pentru care Abel ar fi fost acceptat și el, nu, pentru că nu a înțeles descoperirea.

Ascultați, eu nu pot să vă explic, nu pot să vă ofer nici un motiv întemeiat pentru care închinarea mea este primită iar a altcuiva, nu este primită. Nu este ca și cum eu m-aș descurca mai bine. Dacă m-ați auzi vreodată cântând, v-ați da seama că bazându-Se doar pe meritele mele, Dumnezeu nu ar trebui să-mi primească lauda prin cântece, dar eu cânt dintr-o inimă plină de descoperire, cuvintele înseamnă ceva pentru mine, înțeleg ce spun datorită descoperirii orei pe care mi-a dat-o Dumnezeu. Închinarea noastră nu este o închinare de rutină, închinarea noastră nu este o închinare de subjugare a unor elemente de bază ale unui sistem bisericesc unde cât timp facem totul conform sistemului bisericesc, vom fi primiți de Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu a vrut aceasta niciodată, ci ceea ce vrea Dumnezeu este ca cineva să-I dea înapoi descoperirea pe care El o pune în inima lui și să se închine Lui în Duh și în Adevăr.

În mesajul Isus Hristos este același ieri, astăzi și în veci, din iunie 1963, fratele Banham a spus:

„Și un om care era atât de analfabet încât nu putea să-și semneze nici numele, ni se spune, Biblia spune în cartea Faptele Apostolilor, capitolul 3 că „era atât de ignorant și neînvățat.” Dar Dumnezeu a binevoit să-l facă capul Bisericii din Ierusalim și să-i dea cheile Împărăției, deoarece, când acea Sămânță predestinată zăcea acolo în acel pescar bătrân și când Lumina a lovit-o, el a recunoscut imediat că Acela era Mesia.”

De aceea i-a dat cheile. Slavă Domnului! Versetul biblic la care s-a referit fratele Branham este în Fapte 4.10-13:

„s-o știți toți și s-o știe tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfățișează înaintea voastră pe deplin sănătos, în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-ați răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morți.

El este „piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului.”

Ascultați, îmi place atât de mult că Petru a început să predice așa, pentru că înainte de convertirea sa, Petru a primit o descoperire de la Dumnezeu și a știut Cine era Isus, dar nu pusese încă la punct tot programul, încă nu înțelegea cum se leagă aceasta în Scriptură, nu înțelegea profețiile și lupta împotriva Cuvântului care spunea că Isus trebuia să fie răstignit și să învie a treia zi. De fapt, Petru se lupta cu Cuvântul pentru că încă nu primise o descoperire a Cuvântului. Dar s-a întâmplat ceva. La botezul Duhului Sfânt, Dumnezeu i-a deschis o înțelegere, iar noi știm că pe drumul spre Emaus, în slujba Sa după înviere, Isus a început să frângă Cuvântul și să le deschidă Scripturile. Apoi, când i-a văzut pe toți adunați în spatele ușilor închise, El a pășit în ceața lor și a început să le deschidă mintea ca să înțeleagă Scripturile. Așadar, acest lucru a lucrat asupra lui Petru, și în lucrarea de după înviere a lui Isus Hristos, El a început să le deschidă Cuvântul, să le deschidă înțelegerea Cuvântului.

Și acum, când Focul Duhului Sfânt a venit și a aprins totul, Petru a alergat afară și nu a mai fost speriat, nu a mai fost furios și nu a mai făcut nimic din ceea ce încercase să facă. Totul s-a oprit, iar el a ieșit și a zis: „Cuvântul spune! Și Cuvântul spune! Și Cuvântul spune!” Apoi a fost arestat pentru că a vindecat un om și a fost dus în fața Sinedriului, chiar în fața evreilor de care fugea și de care se ascundea pentru că se temea să nu fie arestat; se temea să nu fie asociat cu Isus Hristos; se temea să nu fie pus în legătură cu galileenii care Îl urmau pe Omul acela din Nazaret. Și acum stătea chiar în mijlocul lor, și le-a spus: „Ascultați, El este Piatra lepădată de voi, zidarii.” Ce făcea el acum? Le cita profețiile din Vechiul Testament primite prin descoperire. El știa exact unde se afla și le-a dat cheile Împărăției, acolo în fața Sinedriului, deschizând ușa pentru ei, dar ei s-au întors și au încuiat-o la loc, pentru că nu voiau să fie adevărat ce auzeau.

Deci, îmi place să-l ascult pe Petru predicând în ziua Cincizecimii și fiecare dialog pe care l-a avut îmi încântă inima categoric. Acesta este același bărbat care a fugit, iar când o servitoare l-a întrebat a treia oară: „Ești tu unul dintre ei?”, el a început să se blesteme, să se jure și să spună: „Nu-L cunosc pe Omul acesta.” Apoi a fugit afară și a plâns cu amar.

Ascultați, Dumnezeu nu i-a dat cheile lui Petru pentru că era cel mai cinstit cetățean, ci pentru că el a putut primi descoperirea de la Tatăl. Și când aceasta s-a aprins la botezul Duhului Sfânt, a spus: „El este Piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului.” Ce făcea el? El nu doar a citat o profeție, ci a plasat-o. Ascultați: „El este Piatra lepădată de voi, zidarii. Voi sunteți în profeție. Această profeție este pentru voi, astăzi.” Și ei erau atât de supărați pe el, pentru că interpreta Cuvântul.

„El este „piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului.”

În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți.”

Ascultați, unde spune Petru: „Eu cred că…Eu simt că… Conform studiului meu, eu văd lucrurile așa.” Nu! Acest om a lucrat prin descoperirea divină de la Tatăl și știa exact profeția care s-a împlinit pentru ziua lui, de aceea a spus:

„În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți.

Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan, s-au mirat, deoarece știau că erau oameni necărturari și ignoranți…” (adică analfabeți, needucați). „…și au priceput că fuseseră cu Isus.”

Ei nu i-au dat lui Petru o temă de scris, ci au putut să-și dea seama doar stând în preajma lui. Vreau să vedeți cuvântul „au priceput”. „…ei știau că erau oameni neînvățați și ignoranți, și au priceput…” Sau „a fost evident”. Putem s-o spunem așa? Era evident că nu ar fi trebuit să vorbească așa. De unde a primit Petru această înțelegere?

Ați mărturisit vreodată cuiva care pretinde că cunoaște Biblia foarte bine, iar după ce i-ați mărturisit, vă întreabă: „De unde ai tu toate acestea?” Corect? Știți de ce? Au priceput că sunteți neînvățați. Ei au priceput aceasta. „Ascultă, nu ești teolog, nu ești doctor în divinitate, n-ar trebui să știi Biblia atât de bine. N-ar trebui să poți pune totul… De unde ai…? Tu nu ai aflat toate acestea prin studiu pentru că nu ești atât de deștept.” De fapt, aceasta vă spun ei. Și dacă vă mai fac vreodată aceasta, voi să spuneți: „Slavă Domnului! Am primit-o de la Tatăl prin descoperire divină.”

Dumnezeu a trimis în zilele noastre un profet care a deblocat o altă cheie, o altă schimbare a dispensației, și în inima mea a fost Ceva care a fost străpuns de acea predică. El ne-a adus înapoi la botezul în apă în Numele Domnului Isus Hristos, înapoi la dispensația Adevărului.

„Ei au știut că erau oameni ignoranți și needucați, oameni de rând și au priceput că fuseseră cu Isus.” Oh, slavă Domnului! Doamne, dă-ne o descoperire divină a Cuvântului Tău!

În mesajul Paradox, din decembrie 1961, fratele Branham a spus:

„Cei mai deștepți oameni pe care i-a avut El, au fost împărați și regi, potentați și monarhi, mari preoți și oameni ai bisericii, și ar fi putut să-i ia pe oricare dintre aceștia, dar a fost un paradox când a chemat un om care nu putea nici măcar să-și semneze numele, și lui i-a spus: „Îți dau cheile Împărăției. Orice vei lega pe Pământ, Eu voi lega în cer; și orice vei dezlega pe Pământ, Eu voi dezlega în cer.” Spuneți… Eu tocmai m-am gândit la aceasta în legătură cu viziunea aceea…” (Era un frate care vorbea despre o viziune pe care a avut-o). „…Ce vei lega pe Pământ, Eu voi lega în cer; și ce vei dezlega pe Pământ, Eu voi dezlega în cer.” Da, El nu i-a dat aceasta unui mare preot învățat, lui Caiafa, ci unui pescar ignorant.”

Oh, ascultați. Eu nu vreau să tot pun aceasta pentru Petru sau chiar pentru fratele Branham, pentru că, dacă El a putut face aceasta pentru Petru, ar putea să-mi dea și mie descoperirea Cuvântului. Cel puțin, eu știu să citesc, dar Pavel a trebuit să ajungă în punctul în care chiar și abilitatea de a citi, a devenit un nimic. „Aceasta nu-mi folosește la nimic.” Pavel a ajuns în punctul în care a spus: „Am mers la cea mai bună școală, la școala lui Gamaliel; m-am născut fariseu între farisei; sunt din seminția lui Beniamin”, apoi a spus: „Aceasta nu mi-a folosit la nimic. Cititul, educația și toate acestea m-au dezamăgit. Am considerat că totul a fost gata, dar când am ajuns în contact cu Stâlpul de Foc, deodată am știut că tot ce știam era greșit. Apoi, Hristos m-a dus în spatele deșertului timp de trei ani și jumătate și m-a învățat Scripturile corect.”

Slavă Domnului! Doamne, învață-mă Scripturile corect.

Acum când vine vorba despre căsătorie și divorț, știm că fratele Branham a spus: „Domnul mi-a spus să vin și să spun oamenilor: „Eu vă iert, dar să nu mai faceți aceasta niciodată.” Și știm că el a fost criticat de o femeie. El a vorbit despre aceasta în „Este Răsăritul Soarelui”, și a spus:

„Ca în cazul căsătoriei și divorțului zilele trecute. Când Duhul Sfânt mi-a spus aceasta, am venit și am spus-o exact așa cum mi-a spus El. O doamnă predicatoare m-a certat și a spus: „Cred că tu ai luat locul lui Dumnezeu.” Eu am zis: „Nu, doamnă.” „Ei bine, le-ai spus că păcatul lor este iertat. Când?” Și a adăugat: „Numai Dumnezeu are putere.” Vedeți? Un alt fariseu.”

Ea a spus: „Le-ai spus că păcatele lor sunt iertate. Greșești.” Ei bine, Dumnezeu i-a spus că poate spune aceasta, nu-i așa? Și el a spus exact așa cum i-a spus Dumnezeu să spună, dar acea femeie i-a zis: „Ei bine, tu le-ai zis că păcatul lor este iertat. Când? Numai Dumnezeu are putere.” Iar fratele Branham a spus: „Vedeți? Un alt fariseu.”

Ea nici măcar nu înțelegea. Să citim mai departe.

„Vedeți? Un alt fariseu. Am spus: „Înțelege, ca să știi, căci Isus i-a spus lui Petru și apostolilor, după ce el a avut descoperirea despre Cine este El. El I-a spus: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu.” Iar El i-a zis: „Ferice de tine Simone, fiul lui Iona, căci nu carnea și sângele ți-a descoperit aceasta, ci Tatăl Meu care este în ceruri. Pe această piatră voi zidi Biserica Mea, și porțile iadului nu o vor putea birui. Și Eu îți voi da cheile; și orice vei lega pe Pământ, Eu voi lega în cerui; și ceea ce dezlegi pe Pământ…” Aceasta este descoperirea divină a Cuvântului făcut trup…”

Ce a fost aceasta? Aceasta a fost descoperirea divină a Cuvântului făcut trup.

„…Dacă în ziua aceea a fost în trup prin Fiul, Mirele, astăzi este trup prin Mireasă. „Oricui îi vei ierta păcatele, îi vor fi iertate. Oricui îi vei ține păcatele, îi vor fi ținute. Acum, biserica catolică a luat aceasta și o dă la preoții lor, dar aceasta este carnal. Priviți, aceasta a fost spiritual. Cuvântul descoperit a fost Cel care a făcut aceasta…”

Nu a fost cineva care a spus: „O, acum ești iertat.” Nu, ci fratele Branham a spus:

„Toți cei care urmează acest Mesaj. Voi, care mă credeți și urmați acest Mesaj.” Cui i s-a acordat iertarea? Celor care au avut o descoperire a Mesajului, Cuvântul descoperit pentru ceasul respectiv.

„…Priviți, aceasta este spiritual. Cuvântul descoperit a fost Cel care a făcut aceasta. Acesta este motivul pentru care le-a spus să meargă să boteze în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. El știa că ei știau Cine era El.”

Motivul pentru care le-a spus să boteze în Numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt, a fost pentru că El știa Cine era El. Aceasta ne-a spus fratele Branham. Ei au prins aceasta prin descoperire. Astfel au dat descoperirea.

Fratele Branham a legat aceasta de capacitatea sa de a sta în fața unui grup de oameni prinși într-o mulțime de căsnicii distruse din cauza clerului, din cauza liderilor religioși, din cauza sistemelor bisericești care au învățat Cuvântul greșit, care au abandonat Cuvântul cu generații în urmă, L-au învățat greșit iar oamenii au rămas blocați în ignoranță. Dar la deschiderea Peceților, la deschiderea Cuvântului, când Cuvântul S-a întors, acești oameni au primit Cuvântul, și fratele Branham nu a spus: „Toți cei de aici, sunteți iertați.” Nu, ci el a spus: „Toți cei care urmează acest Mesaj, cei care au prins descoperirea, cei care cred Cuvântul și datorită credinței voastre în Cuvântul pe care Îl auziți, Dumnezeu v-a iertat păcatul acela, pentru că păcatul a fost făcut în necunoștință din cauza învățăturilor greșite ale clericilor, păstorilor și predicatorilor.

Dar acum, la deschiderea Cuvântului, el a spus: „Dumnezeu mi-a spus să vă spun: „Eu vă iert!” Ce a fost aceasta? Cel care a făcut aceasta a fost Cuvântul descoperit spiritual. Apoi, el a vorbit despre biserica catolică, care a luat aceasta și acum mergi la o spovedanie cu un preot și îi spui preotului tot ce ai greșit, iar el îți spune să faci un lucru mic, „Ave Maria” sau orice altă penitență (canon), și atunci el te iartă. El ia Scriptura în mod carnal și o aplică asupra unei ființe umane și spune că are putere să ierte. Dar aceasta nu a fost niciodată pusă în carne și oase, într-o ființă umană cu minte umană, ci întotdeauna a fost pusă în Cuvântul descoperit.

Și dacă un om va predica Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvântul adevărat pentru ceasul în care trăim, acel Cuvânt are puterea să te curețe de orice păcat; are puterea să te elibereze din robia în care te afli; are puterea să te ierte de toate păcatele. Aceasta ne-a spus fratele Branham aici. Este Cuvântul spiritual descoperit care a făcut aceasta. Nu a fost doar un bărbat care a spus: „Vă iert!”, pentru că el a spus: „Eu mă adresez tuturor celor care urmează acest Mesaj, tuturor celor care cred că este adevărat. Dumnezeu mi-a spus că pot să vă spun vouă.” De ce? Pentru că atunci când S-a deschis Cuvântul, Ceva din interiorul lor a fost străpuns, și au spus: „Acesta nu este altceva decât Adevărul.” Ei s-au găsit condamnați, s-au găsit într-o situație rea, dar în ei era Ceva care putea recunoaște că ceea ce tocmai predicase omul acela, nu era altceva decât Adevărul, și Dumnezeu a putut să-i ierte. Cheia a deschis ușa iar ei au intrat pe ușă. Dar pentru cei care au respins Mesajul, el a spus: „Aceasta este pentru cei care urmează Mesajul, este pentru biserica mea, pentru poporul meu, pentru cei care urmează acest Mesaj.”

În Ioan 6. 68-69, Petru a spus:

„Doamne,” I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice.

Și noi am crezut și suntem siguri că Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu.” (traducere din engleză).

De aceea a putut Dumnezeu să-i încredințeze cheile. Chiar și mai târziu, când toți au plecat…Oh, de aceea putea fi Petru de încredere. Când mulțimile au plecat pentru că erau confuze în legătură cu Mesajul care se predica, când asociația păstorilor L-a părăsit; când cei șaptezeci de asociați care au mers doi câte doi, pregătind calea pentru ca El să vină și să predice, făcând minuni și toate acestea, când ei au devenit confuzi în legătură cu Cuvântul pe care îl predica și au plecat, El S-a întors spre ucenici și le-a spus: „Voi nu vreți să vă duceți?” Acesta este momentul în care Petru a spus aceste cuvinte pe care le-am citit.

Petru nu știa ce înseamnă să bea sânge, nu știa ce înseamnă să mănânce trupul, nu înțelegea de ce plecau toți; Petru era confuz, nu înțelegea ce spunea Isus mai mult decât oamenii care au plecat, dar Ceva din interiorul lui a prins Viață prin dispensația în care se afla și a știut: „Nu știu ce spui, nu știu de ce ei pleacă, nu știu ce se întâmplă, nu înțeleg pe deplin ce se petrece chiar acum, dar știu că Tu ai cuvintele Vieții Veșnice. Și noi credem și suntem siguri…” Cum era el sigur? El nu era sigur intelectual, ci era sigur în sufletul lui. De ce? Pentru că Tatăl i-a dat o descoperire. Aceasta este singura modalitate prin care poți fi sigur.

„Și noi credem și suntem siguri că Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu.” De aceea i-a dat Dumnezeu cheile.

În Luca 17.26-30, citim:

„Cum a fost în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel în zilele Fiului omului;

mâncau, beau, se însurau și se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; și a venit potopul și i-a prăpădit pe toți.

Cum a fost în ziua lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau;

dar în ziua când a ieșit Lot din Sodoma, a plouat foc și pucioasă din cer, și i-a pierdut pe toți.

Tot așa se va întâmpla în ziua în care Se va descoperi Fiul omului.”

Are cineva idee despre ce este această profeție? Despre ce perioadă de timp? Astăzi, în această zi, se împlinește această Scriptură. Acestea sunt zilele lui Noe. „Așa cum a fost în zilele lui Noe…Cum a fost în zilele Sodomei”, adică în această zi. De câte ori a folosit fratele Branham această Scriptură pentru a ne îndruma spre slujba sa? „În acele zile este descoperit Fiul omului.”

Deci, Isus Hristos a fost descoperit acum două mii de ani într-un trup de carne, ca Isus din Nazaret. Și acolo au fost unii care au prins descoperirea și acea descoperire a schimbat viețile lor. Ei au recunoscut: „Tu, acest Om, această carne, acest trup; Tu, care stai aici, mergi, vorbești cu mine, mănânci pâine de cealaltă parte a mesei în fața mea, care stai într-o barcă, Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu.”

Aceea a fost o descoperire extraordinară, dar iată o profeție a unei alte zile, un semn al timpului sfârșitului, când din nou va fi ca în zilele lui Noe, va fi așa cum a fost atunci. În zilele lui Noe inima omului era îndreptată continuu spre rău, făcând tot ce își imagina în inima lui; bărbații își luau soții după cum doreau, erau căsătorii și divorțuri care făceau ravagii și violența a umplut Pământul. Sodoma era într-o stare sodomită, acolo exista imoralitate din cauza poftei, a homosexualității și a tot felul de perversiuni sexuale, iar fratele Branham ne-a arătat aceasta pentru a ne arăta că suntem din nou în acea epocă. Dar în această zi, Fiul omului va fi descoperit. Cine va vedea aceasta? El a fost descoperit la prima Sa venire și El este descoperit la această venire. Dar cine poate vedea aceasta? Numai pruncii. Numai cei care pot primi o descoperire de la Tatăl.

 Să ne întoarcem împreună la 1Corinteni 2.6-14:

„Totuși ceea ce propovăduim noi printre cei desăvârșiți, este o înțelepciune, dar nu a veacului acestuia, nici a fruntașilor veacului acestuia, care vor fi nimiciți.

Noi propovăduim înțelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică și ținută ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră mai înainte de veci,

și pe care n-a cunoscut-o niciunul din fruntașii veacului acestuia; căci dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei.

Dar, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru cei ce-L iubesc.”

„Dar…” Oh, îmi place aceasta! „Dar, ochiul omului nu le-a văzut niciodată, urechea nu le-a auzit niciodată și la inima omului nu s-au suit (nu au intrat), așa sunt lucrurile pe care Dumnezeu le-a pregătit.”

Dar…Dar… „Dar nouă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său…” (Noi nu suntem blocați în spatele vălului ignoranței; nu suntem prinși în spatele întunericului, pentru că a existat o descoperire). „Dar nouă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.

În adevăr, cine dintre oameni cunoaște lucrurile omului, afară de duhul omului, care este în el? Tot așa, nimeni nu cunoaște lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu.

Și noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaște lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.

Și vorbim despre ele nu cu vorbiri învățate de la înțelepciunea omenească, ci cu vorbiri învățate de la Duhul Sfânt, întrebuințând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovnicești.

Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el sunt o nebunie; și nici nu le poate înțelege, pentru că trebuie judecate duhovnicește.”

Apostolul Pavel a spus: „În toată predica mea, în tot ceea ce învăț, „comparăm lucrurile spirituale cu cei spirituali”, pentru că aceasta face Duhul Sfânt: compară lucrurile spirituale cu cei ce sunt spirituali, astfel încât omul duhovnicesc, prin interpretarea divină a Duhului, poate prinde descoperirea Cuvântului. Dar un om firesc nu o poate prinde. „Căci omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu.” Aceste lucruri sunt date spiritual și numai Duhul lui Dumnezeu le poate înviora pentru înțelegerea noastră, ne poate da descoperirea lor, dar omul firesc nu poate să le înțeleagă.

Eu spun: Dumnezeule, Îți mulțumesc pentru că m-ai făcut prunc. Te rog să-mi dai mai mult din Duhul Tău și să lași Duhul să fie Învățătorul meu, pentru că omul meu firesc nu va prinde aceste lucruri.

În Epoca Bisericii Smirna, din cartea „Epocile Bisericii”, fratele Branham a spus:

„Apocalipsa 2.11: „Cine are urechi, să audă ce spune Duhul bisericii.” Nu există nici o epocă a Bisericii în care să nu fie menționat acest verset. Fiecare epocă în parte are aceeași avertizare pentru oamenii din fiecare epocă: „Cine are urechi, să audă ce zice Duhul.” Dar este absolut imposibil ca toți oamenii să audă ce spune Duhul diferitelor epoci.”

Dacă ați auzit ce spune Duhul în epoca voastră, slavă Domnului, pentru că „..este absolut imposibil ca toți oamenii să audă ce spune Duhul.” Cineva poate reda o casetă, dar aceasta nu înseamnă că a auzit ce spune Duhul.

Tot în Epoca Bisericii Smirna, din cartea „Epocile Bisericii”, profetul a spus:

„Punând aceste versete laolaltă, vedem că există un singur grup de oameni, și acela este un grup special de oameni, care sunt în stare să audă ce zice Duhul în fiecare epocă. Acesta este un grup special care primește descoperirea pentru fiecare epocă. Acel grup este de la Dumnezeu, deoarece grupul care nu poate auzi, nu este de la Dumnezeu. Duhul care poate să audă ce zice Duhul și primește descoperirea Acestuia, este acel grup descris în 1Corinteni 2.6-16. Ei sunt cei care au Duhul lui Dumnezeu, sunt cei care sunt născuți din Dumnezeu, ei sunt botezați în Trupul Domnului Isus Hristos prin Duhul Lui și ei sunt botezați cu Duhul Sfânt.” Slavă lui Dumnezeu!

„Pentru a scoate în evidență ceea ce tocmai am spus și pentru a folosi și Scriptura care ar trebui ținută minte atunci când vorbim despre cine este botezat cu Duhul Sfânt, să vedem ce spune Isus în Ioan 6.45: „Este scris în profeți: „Toți vor fi învățați de Dumnezeu.” Dar întoarceți la Isaia 54.13, de unde este luată această propoziție, și citiți: „Și toți copiii Tăi vor fi învățați de Dumnezeu.” Toți cei ce sunt învățați de Dumnezeu sunt copiii lui Dumnezeu. Astfel, dovada de a fi un copil adevărat al lui Dumnezeu (cel peste care a venit Duhul și locuiește în el), este prezentat din nou ca unul care a învățat Cuvântul prin Duhul Sfânt.”

„Tu ai ascuns aceasta de cei înțelepți și pricepuți și ai descoperit-o pruncilor.” Cine sunt toți cei care sunt învățați de Dumnezeu? Sunt copiii Lui. Mă bucur atât de mult că sunt unul dintre copiii Lui!

În mesajul Evenimente moderne clarificate prin profeții, din decembrie 1965, fratele Branham a spus:

„Biblia trebuie să fie descoperită prin inspirație. Acesta este singurul lucru: DESCOPERIREA. Isus i-a spus lui Petru: „Pe această piatră…” Această piatră a descoperirii descoperă Cine este El. „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, fiindcă nu carnea și sângele ți-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri ți-a descoperit aceasta. Pe această piatră voi zidi Biserica Mea.” Nu pe Petru, nu pe El Însuși, ci pe descoperirea spirituală despre Cine este El. Și El este Cuvântul. Sfântul Ioan 1.1: „La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi.” Evrei 13.8: „El este Același ieri, astăzi și în veci.”

Cum este El Același ieri, astăzi și în veci? Pentru că El este Cuvântul manifestat în fiecare epocă. El a fost întotdeauna Cuvântul manifestat. El a fost întotdeauna Hristos, Cuvântul uns. Și El este Hristos, Cuvântul uns în această epocă, în ziua în care Fiul omului este descoperit, iar descoperirea Fiului omului este atașată de venirea Fiului omului. Astfel, când Îl auzim și Îl vedem pe acel profet cum predică și cum frânge Cuvântul, făcând ceea ce a făcut Petru, luând Scripturile și spunând: „Astăzi, această Scriptură este împlinită. Și astăzi este împlinită Scriptura aceasta, și astăzi este…” are același efect asupra noastră ca și asupra lor. Ei au fost străpunși în inima lor, L-au primit pe Hristos, și au zis: „Ce să facem?”

Și iată-ne în ziua aceea. Atunci, Petru a fost acolo și a primit o descoperire de la Tatăl. Isus a întrebat: „Cine sunt Eu? Cine spune lumea că sunt Eu? Ce spun ei despre acest Mesaj?” Și ei spun: „Ei bine, știți, fratele Branham a fost un om bun, el a avut o învățătură bună despre morală, care face o familie bună.” „Dar cine spuneți voi că este Acesta? Cine spuneți voi că sunt?”

Nu este numai o învățătură bună; nu este numai un fel bun de a trăi și nu este bun pentru o biserică, nici pentru creșterea copiilor, ci Acesta nu este altul decât Hristos, Fiul omului, care Se descoperă Miresei Sale. Și când privesc la Acesta, spun: „Tu ești Hristosul! Tu ești Soțul meu, care este Isus Hristos. Tu Te descoperi pentru mine acum, astăzi și în acest ceas.” Amin.

În mesajul Lucruri care vor fi, din decembrie 1965, fratele Branham a spus:

„Vedeți voi? Întregul program, întreaga Biserică este zidită pe descoperirea divină. Isus a spus în sfântul Matei 16: „Nu carnea și sângele ți-au descoperit aceasta, ci Tatăl Meu care este în ceruri ți-a descoperit-o.” Ce era aceasta? O descoperire despre Cine era EL.”

Ce era aceasta? Care a fost descoperirea? Petru a prins descoperirea despre Cine era Acesta cu adevărat. „Tu nu ești doar un Om, ești mai mult decât un Om. Tu ești Unsul; ești împlinirea Genezei 3; Tu ești împlinirea lui Isaia 7; Tu ești Unsul; ești Mesia; Tu ești Hristos, Fiul Dumnezeului Celui viu.” Prin descoperire, el a recunoscut Cine era Acesta. „Nu carnea și sângele ți-au descoperit aceasta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.” Ce era aceasta? Era o descoperire despre Cine era Isus.”

Să citim încă odată: „Nu carnea și sângele ți-au descoperit aceasta, ci Tatăl Meu care este în ceruri ți-a descoperit-o. Ce este aceasta? Descoperirea despre Cine era El. Și pe această piatră voi zidi Biserica Mea, și porțile iadului nu o vor birui.” Vedeți? Este descoperirea lui Isus Hristos în această oră. Nu ce a fost El în altă oră, ci ceea ce este El acum. Biblia explică creșterea Lui în Mireasă, până la statura plinătății.”

Ce a venit El să-mi descopere astăzi? Ce este ceea ce a deschis cheia astăzi? Ce mă aduce în această formulă astăzi? Este Isus Hristos descoperit astăzi, nu ce a fost în altă oră, ci ceea ce este El acum.

Să mergem la Luca 7.44-50:

„Apoi S-a întors spre femeie și a zis lui Simon: „Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta și nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele, dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei, și Mi le-a șters cu părul ei.

Tu nu Mi-ai dat sărutare, dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele.

Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn, dar ea Mi-a uns picioarele cu mir.

De aceea îți spun: „Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puțin, iubește puțin.

Apoi a zis femeii: „Iertate îți sunt păcatele!”

Cei ce ședeau cu El la masă, au început să zică între ei: „Cine este Acesta de iartă chiar și păcatele?”

Vedeți afirmația pe care tocmai am citit-o? De aceea a zis Fratele Branham: „Iată un alt fariseu.” Acela a fost un fariseu la masă, și Simon avea o casă de farisei, iar când Isus a spus: „Păcatele tale sunt iertate”, fariseul a spus: „Cine este Omul acesta de iartă chiar și păcatele? Cine este Acesta? Cum îndrăznește?” Este același lucru pe care l-a făcut acea predicatoare cu fratele Branham. Dar fratele Branham i-a spus: „Tu nu înțelegi.” Nu a fost o cabină de confesiuni. „Eu nu doar am spus: „Vreau să vă iert.” Nu, ci ei au primit Cuvântul descoperit spiritual și Cuvântul descoperit spiritual a fost Cel care a făcut aceasta.”

Ascultați: „Cine este Acesta de iartă chiar și păcatele? Dar Isus a zis femeii: „Credința ta te-a mântuit. Du-te în pace!”

Cine a salvat-o? Cine i-a iertat păcatele? Cine a făcut-o sănătoasă? Ei bine, El i-a spus lui Simon: „Ea Mi-a spălat picioarele. Tu nu ai făcut-o, dar ea a făcut-o. Tu nu Mi-ai uns picioarele cu untdelemn, dar ea a făcut-o.” Dar, știți, Isus nu a spus: „Datorită slujirii tale față de Mine, ești mântuită”, pentru că ea a făcut toate acestea pentru că a crezut. Simon nu a făcut nimic din toate acestea pentru că el nu a crezut.

Deci, pentru unul ușa a fost încuiată, dar pentru celălalt ușa a fost deschisă. Isus a spus: „Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate.” Dar ea nu a cerut iertare. Fără îndoială, aceasta era în inima ei, pentru că ea s-a pocăit; fără îndoială că i-a părut rău, dar ea nu a trebuit să meargă la Templu, nu a trebuit să ofere ca jertfă o turturică, nu a trebuit să dea un miel. Dar ce a salvat-o? Credința ei. Credința ei în ce? În ce credea ea? Ea credea în Cuvântul manifestat la timpul prezent. Cuvântul descoperit spiritual a făcut-o. Când ea L-a acceptat pe Hristos, Cine era El, a alergat la El și El i-a dat totul. Isus S-a uitat la ea…Ascultați, nu a fost un program de lucrări, nu a fost cât de mult efort a depus ea, ci Isus a recunoscut că cel căruia i se iartă mult, iubește la fel de mult.

Ce iubea ea? Nu era o dragoste generală pentru toată lumea, ea iubea Cuvântul. Ea iubea Cuvântul în Persoană chiar în fața ei; ea Îl iubea pe Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, și I-a făcut un serviciu pe care Simon nu a vrut să-l facă. Și înainte ca ea să-I spună ceva, înainte să recunoască ceva, El i-a spus: „Păcatele tale sunt iertate!” Pe aceeași bază, fratele Branham a putut să ierte în căsătorie și divorț.

„Păcatele tale, care sunt multe, toate sunt iertate.”

Puteți să vă imaginați cum s-a simțit femeia aceasta? Ea își cunoștea reputația, știa ce era. Ea încerca să iasă din aceasta pentru că nu-i plăcea stilul acela de viață; îi era rușine, îi era jenă pentru toate lucrurile prin care a trebuit să treacă; ea nu voia nimic din toate acestea. Și ceea ce a  făcut ea, a fost că a recunoscut că „Acesta este Mesia în mijlocul nostru. Isus este Hristos și nimeni nu-L slujește; nimeni nu-L va sluji, dar o voi face eu.” Și ea a alergat la El, s-a aruncat la picioarele Lui și și-a deschis inima față de El, iar El i-a spus: „Ești iertată.” Ce a făcut ea? A primit Cuvântul pentru ziua ei și Acel Cuvânt a curățat-o de orice nelegiuire, a iertat-o de toate păcatele ei. El i-a spus: „Credința ta te-a mântuit!” Credința în ce? Ea nu era în Templu și nu aducea nici un miel, dar ce credea ea? Ea credea Cuvântul la timpul prezent, Mesia stând în fața ei.

Sunt câteva afirmații pe care le-a făcut fratele Branham și pe care vreau să le citesc în lumina acestui lucru.

În Cuvântul vorbit este Sămânță originală, din martie 1962, fratele Branham a spus:

„Și Duhul Sfânt poartă mărturie despre darul predestinat pe care biserica pretinde că îl are. Cum? Prin spălarea Cuvântului punctând Cuvântul cu un „Amin”. Când Acesta spune: „Pocăiți-vă, și fiți botezați în Numele lui Isus Hristos,” ea răspunde „Amin.” Când El spune aceste alte lucruri, „Amin”. „Aceasta este Aceasta.” „Amin” la toate. Vedeți? Aceasta punctează Cuvântul. Și Dumnezeu a predestinat Darul să vină să ierte păcatele, dar acesta a fost dat Trupului Cuvânt umplut cu Duhul, deoarece numai Cuvântul poate ierta păcatele, pentru că Cuvântul este Dumnezeu.”

Când fariseul acela a zis: „Cum poate acest Om să ierte păcatele?”, el nu și-a dat seama că Cel care ierta păcatele este Cuvântul. Dar ea a primit Cuvântul și plinătatea Lui în ziua ei, iar prin faptul că L-a primit, a fost iertată pe baza Cuvântului. A fost atitudinea ei față de Cuvânt, pentru că Cuvântul este Dumnezeu.

„Cât de adevărați erau fariseii? Eu am menționat în dimineața aceasta, și vom ajunge la aceasta. Timpul meu a trecut. Dar fariseii au spus: „Acest Om iartă păcatele. Noi știm că El este un hulitor, pentru că numai Dumnezeu poate ierta păcatele. Și acest Om iartă păcatele.” Ei nu știau că Acela era Cuvântul, și Cuvântul iartă păcatele, pentru că Acesta este Dumnezeu.” (Oh, îmi place aceasta, prieteni!).

În Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, din iulie 1963, profetul a spus:

„Priviți! Hristos în voi, Îl face centrul vieții descoperirii. Vedeți? Viața lui Hristos în voi, Îl face centrul descoperirii. Hristos în Biblie, face Biblia descoperirea completă a lui Hristos. Hristos în voi, vă face descoperirea completă a întregii lucrări. Vedeți ceea ce încearcă Dumnezeu să facă?”

El încearcă să ne facă să vedem; încearcă să ni se descopere și să Se descopere pe Sine în noi; El încearcă să Se descopere în noi, nouă.

„Atunci, ce este nașterea din nou? Voi ați spune: „Ei bine, frate Branham, ce este nașterea din nou?” Este descoperirea lui Isus Hristos vouă (ție), personal. Amin. Vedeți? Nu că te atașezi la o biserică sau că ați strâns o mână, nu că faceți ceva diferit, ați spus un crez sau ați promis că trăiți după un cod de reguli, ci Hristos, Biblia, El este Cuvântul care v-a fost descoperit. Și indiferent ce spune cineva sau ce se întâmplă, este Hristos; nu păstorul, preotul sau orice ar fi, ci este Hristos în voi, care este descoperirea pe care a fost zidită Biserica.”

Este descoperirea Cuvântului pentru astăzi, iar această descoperire a Cuvântului vine în mine, este Hristos în mine. Și El este Cuvântul. Amin.

În Descoperirea lui Isus Hristos, din cartea „Epocile Bisericii”, fratele Branham a spus:

„Oh, câtă nevoie avem de descoperire prin Duhul! Noi nu avem nevoie de o Biblie nouă, nu avem nevoie de o traducere nouă, deși unele sunt foarte bune și nu sunt împotriva lor. Dar noi avem nevoie de descoperirea Duhului! Și slavă Domnului, că putem avea ceea ce ne trebuie, pentru că Dumnezeu vrea să ne descopere Cuvântul Său prin Duhul Său.

Fie ca Dumnezeu să înceapă să ne dea prin Duhul Său o descoperire continuă, dătătoare de Viață și relevantă. Oh, dacă Biserica ar putea primi o descoperire proaspătă și ar deveni prin aceasta Cuvântul viu manifestat, am face lucrări mai mari și L-am glorifica pe Dumnezeu, Tatăl nostru din ceruri.”

Câți doresc o descoperire proaspătă? Eu vreau o descoperire proaspătă! Vreau mai multă descoperire; vreau ca Dumnezeu să-mi facă Cuvântul pentru această oră tot mai clar, pentru că atunci pot să-L văd pe Dumnezeu în toată slava Sa; pot vedea unde lucrează El, când lucrează și în cine lucrează, și pot să-L găsesc dorind să lucreze în mine. Oh, Doamne, dă-ne o descoperire continuă, dătătoare de Viață și relevantă, pentru că aceasta este temelia și dușmanul nu poate birui această descoperire.

În Unirea invizibilă a Miresei lui Hristos, din noiembrie 1965, fratele Branham a spus:

„Prima voastră nuntă s-a anulat. În primul rând, nu ați făcut-o niciodată, pentru că există un singur lucru care putea face aceasta, și anume, ca Dumnezeu să vină El Însuși jos, să ia locul vostru în forma Fiului lui Dumnezeu, Isus Hristos, și să vă spele cu Apa, prin spălarea cu Apă, prin Cuvânt. Cuvântul, nu denominațiunea. Cuvântul v-a spălat. Dar dacă nu stați în Apa Cuvântului, cum veți fi spălați? Voi sunteți încă la fel de pătați ca Eva.”

Fratele Branham ne-a spus că Cuvântul este Cel care iartă, pentru că Dumnezeu este Cuvântul. Și acum, Cuvântul este Cel care ne spală de toate păcatele noastre; El spală toată corupția și toată poluarea. Acest Cuvânt are putere de spălare. Acest Cuvânt este un Cuvânt viu și Cuvântul viu, Cuvântul viu purificat, este Cel care ne spală.

Noi stăm sub o Fântână de Cuvânt purificat, pentru că am avut un profet în zilele noastre, care ne-a restaurat Adevărurile care s-au pierdut de-a lungul epocilor Bisericii. Astfel, acum avem interpretarea perfectă a Cuvântului cu legitimare divină, adică nu este injectat cu ideile omului. Dacă o primim de la un profet, o primim din Mintea lui Dumnezeu și este o Apă purificată.

Vă întreb: Cum veți putea obține apă curată și murdară? Cum putem să ne întoarcem la denominațiuni și la ideile denominaționale care sunt corupte și poluate de mințile oamenilor? Dumnezeu ne-a dat o Apă care purifică prin propriul Său Duh și prin propriul Său Sânge, în acest ceas, pentru a-Și spăla Mireasa perfect curată. Dar voi nu puteți obține apă curată și murdară, de aceea trebuie să veniți la acest Mesaj ca să fiți purificați și aduși înapoi la o stare de feciorie. Trebuie să fie acest Mesaj, pentru că acest Mesaj are puterea s-o facă.

Prieteni, voi nu aveți putere, dar acest Mesaj are putere. Acest Cuvânt care a fost restaurat are putere să ne spele de toate duhurile prostituate și să ne aducă într-o stare de feciorie, ca să fim uniți cu Hristos. Este puterea Cuvântului.

Cum vom obține apă curată și murdară? Cum veți crește în statura unui om perfect ca grâu corupt cu mâncare rea? Este nevoie de Hrana care a fost depozitată. Luați Pâinea din cer; luați Mana însăși pentru a vă hrăni și pentru a crește la statura unui om perfect. Luați Apa pură a Cuvântului ca să vă spălați, căci ambele ne-au fost date în această zi. Dar Dumnezeu trebuie să ni le descopere. Amin.

În Efeseni 5.25-27, Domnul ne spune:

„Bărbaților, iubiți-vă soțiile, cum și Hristos Și-a iubit biserica și S-a dat pe Sine Însuși pentru ea,

ca s-o sfințească și s-o curețe cu spălarea apei, prin Cuvânt,

ca să-Și prezinte Lui Însuși o biserică glorioasă fără pată, fără zbârcitură sau ceva de felul acesta, ca să fie sfântă și fără prihană.”

Știți, El nu a spus că vom fi fără pată, zbârcitură și fără prihană atunci când, în sfârșit, ne-am pus lucrurile la punct și am început un program mai bun. Nu, ci a spus că El ne va spăla prin Apa Cuvântului și El ne va aduce în această stare, purificându-ne prin Cuvântul Său.

În Unirea invizibilă a Miresei, profetul a spus:

„Ce este păcatul? Păcatul este necredința. Necredința în ce? În Cuvânt. Necredința în Dumnezeu, care este Cuvântul.

Curată, veritabilă. Oh, Aleluia! Vom pleca în curând în văzduh. Sunteți gata? Gândiți-vă! Îmbrăcămintea voastră a fost spălată de Apa Cuvântului însângerat. Cuvântul S-a făcut Sânge. Cuvântul a sângerat pentru voi și sunteți spălați în Cuvântul însângerat.”

Nu uitați că pe Calvar a fost răstignit Cuvântul. Cuvântul a fost Cel care a murit pentru mine; Cuvântul a fost Cel care a sângerat pentru mine, iar acum suntem spălați în Cuvântul însângerat.

„Cuvântul însângerat, Viața lui Dumnezeu în Cuvânt, și Cuvântul a sângerat pentru voi, ca să puteți fi spălați de murdăria acestor prostituate și să fiți curățiți și sfințiți prin spălarea Apei Cuvântului, care vă face inima și mintea să se încreadă în Dumnezeu și în Cuvântul Său.”

Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru ceasul în care trăim! Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru Ușa deschisă, prieteni! Îi mulțumesc lui Dumnezeu că a trimis un profet și a restaurat Cuvântul Său, și există o Apă curată în care ne spălăm. Există o Apă pură care ne va spăla prin credință în Cuvânt, prin primirea lui Hristos pentru ziua noastră. Aceasta ne va spăla de toate păcatele noastre, ne va purifica și ne va aduce într-o unire cu El.

Sunt atât de bucuros că ne-a dat un Cuvânt care ne va aduce la statura plinătății lui Hristos, pentru că El a restaurat tot Cuvântul în perfecțiune. Gata cu grâul hibrid corupt! El ne-a readus la original!

Ascultați, prieteni! Aceasta este puterea de a lega și de a dezlega. Este încă disponibilă; este încă bazată pe Cuvânt; este bazată încă pe credința în Isus Hristos; este bazată încă pe credința în Cuvântul pentru ziua voastră, și El încă ne eliberează de păcatele noastre; încă ne eliberează de neînțelegerile noastre; încă ne eliberează și ne aduce la Hristos. Amin.

Știți că Dumnezeu ne-a chemat să fim împărați și preoți? Împărați și preoți peste o împărăție spirituală, dar umblând pe acest Pământ. Ce sunt preoții? Preoții sunt mijlocitori. Ei mijlocesc pentru popor, stau în spărtură și mijlocesc pentru popor. Dar pentru a-și îndeplini slujba, un preot trebuie să aibă un anumit fel de sânge de oferit, trebuie să existe o jertfă de sânge.

Noi suntem preoți, suntem preoți după rânduiala lui Melhisedec, dar nu avem o rânduială fără sânge, pentru că El Și-a vărsat Sângele, iar Sângele Lui este Viața Lui. Și El Și-a trimis Viața înapoi, iar noi purtăm Viața Lui, prieteni! Noi avem Sângele, avem Viața, avem Cuvântul, avem ceea ce a trimis Dumnezeu pentru această epocă, și ceea ce putem oferi oamenilor nu este o idee, nu este un program, nu este o ceremonie religioasă, nu este un sistem bisericesc, nu este nimic din toate acestea. Noi Îl aducem pe Isus Hristos-Cuvântul la oameni și ei pot primi Cuvântul prin care pot fi spălați, pot fi sfințiți, pot fi purificați, pot fi uniți cu Cuvântul.

Eu spun: Doamne, Îți mulțumesc pentru Ușa deschisă! Îți mulțumesc pentru Mesaj; Îți mulțumesc că am Ceva de oferit cuiva, Ceva de împărtășit. Eu vreau să fiu ca Petru, nu să fug și să mă ascund, ci să stau acolo. Aceasta este ziua, aceasta este profeția; aceasta este ceea ce a promis El; acesta este ceasul. Dacă cineva ar putea găsi drumul spre picioarele lui Isus Hristos în acest ceas ca să-și golească inima înaintea Lui, să primească Cuvântul pentru ziua lui și-L va găsi pe Isus Hristos Cel viu astăzi, poate să plângă la picioarele Lui și să-și pună viața la picioarele Lui, iar El îi poate ierta toate păcatele.

Daniel a văzut o profeție despre timpul sfârșitului, iar în Daniel 12.9-10, citim:

„El a răspuns: „Du-te Daniele! Căci cuvintele acestea vor fi ascunse și pecetluite până la vremea sfârșitului.

Mulți vor fi curățiți, albiți și lămuriți; cei răi vor face răul, și niciunul dintre cei răi nu va înțelege, dar cei înțelepți vor înțelege.”

Cum vor înțelege cei înțelepți? Pentru că sunt mai deștepți? Nu, ci pentru că noi suntem prunci și El a găsit cu cale să ni-L descopere. Eu spun: Mulțumesc, Doamne, pentru acest Mesaj! Mulțumesc, Doamne, pentru Apa curată sub care stăm; mulțumesc pentru acest Cuvânt curat; mulțumesc pentru această Hrană; mulțumesc pentru Viața Ta; mulțumesc pentru Adevăr și pentru tot ce ne-ai dat în această zi.

Oh, Doamne, și nu vreau să-Ți fiu recunoscător doar pentru mine însumi, ci vreau să-Ți mulțumesc că încă se predică o Evanghelie, încă există o Ușă deschisă; și, oh, mi-ar plăcea ca cineva să-și găsească drumul spre Fântână. Mi-ar plăcea ca Dumnezeu să lovească pe cineva cu descoperirea, încât să poată spune: „Acesta nu este altceva decât Adevărul. Acesta este Hristos!” Oh, Doamne, ține Ușa deschisă! Încă poate fi o pierdere, poate fi o legare, poate fi o respingere a Adevărului, dar eu nu vreau să mă concentrez pe partea aceasta, ci vreau să mă concentrez pe partea de dezlegare. Cineva poate fi încă dezlegat și eliberat, iar Mesajul poate să ne dezlege și să ne elibereze.

Știți ce a spus fratele Branham în mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită?

 „Biserica este Sângele lui Hristos, prin Duhul, pentru că Viața este în Sânge. Acesta este botezul Duhului Sfânt care ne botează în Trupul Lui, care recunoaște numai Trupul Lui, carnea Lui, Cuvântul Lui.”

Viața Lui este încă în Mireasa Lui. Viața Lui este încă aici. Cuvântul Său este încă manifestat și sunt atât de recunoscător pentru că Dumnezeu a găsit cu cale să ne permită să fim purtătorii Cuvântului. Nu pentru că eram mai bine educați și teologi; poate că eu eram mai rău ca Petru, dar Dumnezeu nu S-a bazat pe abilități; Dumnezeu nu S-a bazat pe aceasta atunci când m-a căutat pe mine, ci a căutat pe cineva care să poată primi descoperirea Cuvântului Său. El căuta pe cineva care să-l audă pe profet predicând, care să audă Mesajul, să fie străpuns în inimă și să spună: „Acesta este Adevărul! Acesta este Adevărul! La cine altcineva să ne ducem? Numai Tu ai cuvintele Vieții Veșnice. Nu știu unde să mă duc, nu știu unde să mă întorc, nu înțeleg totul, dar nu știu unde altundeva să mă duc. Numai Tu ai cuvintele Vieții Veșnice și cred că acest Mesaj este Hristos.”

Sunt atât de bucuros că lui Petru i s-a dat Ceva ce putea împărtăși! El a avut o descoperire a Cuvântului iar când a stat acolo în ziua Cincizecimii, a avut Ceva de dat. Și acel Ceva pe care l-a dat, a devenit o cheie, o descoperire a unei Taine care putea deschide o ușă.

Prieteni, noi suntem astăzi aici, iar noi nu am rămas fără nimic, încă avem descoperirea Cuvântului care poate fi o ușă deschisă pentru cineva. Și eu spun: Doamne, dă-ne înțelepciune să mânuim Cuvântul; dă-ne îndrăzneală și o viață prin care să atragem oamenii și lasă să mai existe o dezlegare în această generație, pe măsură ce cineva vine la Adevăr. Sunt atât de bucuros că încă mai există Viață, că încă mai există o putere și un Sânge care este încă disponibil. Slavă lui Dumnezeu! Să ne rugăm.

Dragă, Tată ceresc, Îți mulțumim pentru Cuvântul Tău. Dumnezeule, este mai mult decât putem înțelege uneori, este o realitate mai mare decât suntem conștienți uneori în mințile noastre omenești. Sufletul nostru este mișcat și inima noastră arde Dumnezeule, pentru că ceea ce ne-ai dăruit în această zi, este atât de uimitor pentru noi; și pentru că ne-ai dat o inimă să credem că în această zi, prin Cuvântul Tău, ne-ai curățat, ne-ai albit și ne-ai încercat. Oh, Doamne, fie ca poporul Tău să iasă înainte încercat prin foc, să iasă înainte ca aurul.

Dumnezeule, Tu ne-ai dat credință să credem, ne-ai dat o Sămânță predestinată cu care să credem și Îți suntem atât de recunoscători pentru aceasta. Îți suntem veșnic recunoscători pentru harul Tău și pentru alegerea Ta! Oh, Doamne, dacă mai este Viață disponibilă, dacă mai este Cuvânt de predicat și glas în plămânii noștri să-L predicăm, fie ca noi să-L predicăm ca Pavel și Petru, ca toți ucenicii și sfinții din vechime. Fie ca noi să predicăm această descoperire a Mesajului timpului sfârșitului, și fie ca aceasta să fie o ușă deschisă pentru cineva. Fie ca descoperirea să fie o cale spre Tine, o cale prin care ei să fie spălați, curățați, zidiți și aduși în prezența Ta; și fie ca prezența Ta să fie adusă în ei.

Te iubim și Îți mulțumim atât de mult pentru ziua și ceasul în care trăim, pentru ochii care văd și urechile care aud, pentru că numai aceia pe care i-ai rânduit Tu pot să vadă și să audă. Doamne, Îți suntem atât de recunoscători!

Doamne, Îți mulțumesc că nu Te-ai uitat la capacitatea mea și pentru că nici acum nu Te uiți la capacitatea mea, ci privești la un singur lucru: că există o Sămânță care poate primi Cuvântul Tău. Doamne, acesta este harul Tău.

Te iubim, Doamne, și Te rugăm să ne folosești pentru a da acest Mesaj tuturor celor care vor să-L audă. Fie ca Tu să ne călăuzești pe fiecare dintre noi în viața noastră, în felul nostru. Călăuzește-ne ca să fim lumini în această lume a întunericului, ca preoți și împărați pentru Tine. Fie ca Tu să ne conduci spre cei care pot auzi Cuvântul; fie ca Tu să ne dai Cuvântul potrivit la timpul potrivit și îndrăzneala pe care a avut-o Petru să  spună Adevărul.

Când timpul este potrivit, când sezonul este potrivit, când condițiile sunt potrivite, să Te poți mișca asupra noastră ca să-i vedem pe copiii Tăi venind la lumină; să-i vedem pe pruncii Tăi venind la descoperire și fiind dezlegați și având ușa deschisă pentru ei.

Te iubim și Îți mulțumim pentru această descoperire pe care o păstrăm în inimile noastre, pentru că noi nu ne-am dus niciodată s-o luăm, s-o cumpărăm, ci am primit-o pur și simplu, ne-a fost dată prin har și înseamnă atât de mult pentru noi!

Doamne, dacă aș fi fost acolo în ziua aceea, când acea micuță femeie desfrânată a alergat înăuntru și s-a aruncat la picioarele Tale plângând, ca să-Ți spele picioarele cu lacrimile ei, să Ți le șteargă cu părul ei și să poarte toată ocara Ta luând-o asupra ei și toată viața ei punând-o la picioarele Tale, o, dacă aș fi putut să fiu atât de norocos să fiu chiar lângă ea, aș fi făcut-o și eu. Ar fi fost un privilegiu pentru mine. Dar eu nu am trăit în timpul acela, Doamne, ci trăiesc în această zi, și astăzi Tu nu Te-ai prezentat în felul cum ai făcut-o atunci, ci ni Te-ai prezentat în acest Mesaj. Doamne, fie ca acest Mesaj să aibă același efect asupra mea. Ajută-mă să plâng la picioarele Tale, să port ocara Ta și s-o iau asupra mea. Fie ca eu să Te slujesc cu bucurie, să-Ți ofer cu bucurie tot ce am mai bun; să mă dau Ție cu bucurie, să Te slujesc, să plâng de pocăință, de bucurie și recunoștință. Doar să fiu în prezența Ta.

Oh, Îți mulțumesc pentru oportunitatea pe care mi-ai dat-o acum; Îți mulțumesc pentru șansa pe care o am astăzi; Îți mulțumesc pentru glasul cu care pot predica Cuvântul Tău! Îți mulțumesc pentru șansa că am putut susține acest Mesaj; că am putut să stau pentru acest Cuvânt și să-I dau totul.

Sunt atât de recunoscător pentru că celui ce i se iartă mult, iubește mult. Și eu Te iubesc, Doamne.

Dumnezeule, ajută-ne pe toți să profităm de ziua noastră, de șansa noastră, de viața noastră. Ajută-ne să ne prosternăm înaintea Ta, să Te iubim, să Te îmbrățișăm, să Te sărutăm, să Te ungem și să-Ți slujim. Aceasta este șansa noastră.

Te iubesc, Tată, și Îți mulțumesc pentru iertarea Ta; Îți mulțumesc pentru spălarea Cuvântului Tău; Îți mulțumesc pentru curățirea care vine din Cuvântul Tău, pe care ne-ai oferit-o.

Ajută-ne să rămânem sub acest Cuvânt ca să fim spălați complet.

Te iubim și Te rugăm să ne binecuvântezi în timp ce plecăm de aici și să ne ungi pentru lucrarea la care ne-ai chemat în această ultimă zi. Îți cerem binecuvântările Tale, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

                            -AMIN-