CE SĂ FAC CU ISUS CARE SE NUMEȘTE HRISTOS?

Domnul să te binecuvânteze, frate Vayle. (Adunarea spune: „Bună dimineaţa, frate Branham.”). Întotdeauna întârzii. Billy mi-a spus că am vreo treizeci de interviuri. Până acum am avut două sau trei, dar nu pot să iau pe toată lumea. Unii oameni aşteaptă de luni de zile, iar Domnul a făcut lucruri mari aici. O, El este Dumnezeul nostru, nu-¡ aşa? (Amin).

Sunt sigur că în dimineaţa aceasta toţi suntem marcaţi de tristeţea care a lovit naţiunea prin moartea preşedintelui nostru, domnul Kennedy. Chiar dacă nu am fost de acord cu politica şi cu religia acestui om, totuşi nu merita să moară în felul acesta. Nu. Copiii aceia au rămas fără tată, iar mama… Chiar dacă nu sunt de acord cu ea, să nu uităm că este o mamă. Ea şi-a pierdut soţul care a căzut împuşcat peste ea şi sângele lui a curs peste ea. Este ceva groaznic.

Uneori, ea crede că aduce pacea peste această naţiune prin felul ei şi prin celelalte lucruri. Poate este adevărat, dar ştiaţi că doamna Kennedy nu a auzit niciunul din aceste Mesaje? Poate dacă ar auzi măcar unul dintre ele, ar proceda altfel. Dar cum rămâne cu surorile noastre care l-au auzit şi totuşi nu sunt de acord cu el? Vedeţi?

Ea a fost născută catolică şi aceasta-¡ tot ce ştie. Eu nu am nimic împotriva ei. Este vorba de sistem. Nu am nimic împotriva catolicilor. În ce priveşte sistemul catolic, este la fel ca sistemul prezbiterian, metodist sau ca toate celelalte. Sistemul este de vină, nu oamenii.

Eu cred că domnul Kennedy a făcut treabă bună ca preşedinte, iar inima mea este îndreptată spre soţia lui şi-mi pare rău pentru ea, fiindcă chiar unul din naţiunea aceasta a făcut un asemenea lucru.

Faptul că nu eşti de acord cu cineva, nu te justifică să iei o asemenea atitudine şi să-l ucizi pe acel om. Unul din copilaşii lui a spus: „Acum nu mai am cu cine să mă joc. Tati nu mai este.” Aţi văzut?

Cred că aşa voi păţi şi eu într-o zi, fiindcă mi s-a întâmplat de multe ori, când am fost în străinătate, să se tragă asupra mea, dar oamenii au făcut scuturi din trupurile lor ca să nu fiu împuşcat de la distanţă.

Adevărul este că acesta este preţul care vine împreună cu renumele câştigat din diferite lucruri. Vedeţi? Cred că tot al patrulea preşedinte al nostru a fost asasinat. Îmi pare rău pentru aceasta şi mi-e ruşine că avem asemenea oameni în America.

Aşa cum am spus, chiar dacă nu am fost de acord cu politica şi cu ideile lui, el este tot un om. Nu am fost de acord cu sistemul lui religios, dar aşa a fost crescut el; poate a auzit astfel de lucruri.

Poporul american l-a votat ca preşedinte pe domnul Kennedy, de aceea suntem o democraţie. Eu nu l-am votat pe domnul Kennedy, ci pe domnul Nixon, pentru că îl cunosc personal şi îmi place de el, dar ceilalţi cetăţeni ai naţiunii l-au votat pe domnul Kennedy. Ce s-a întâmplat mai departe, rămâne între ei şi Dumnezeu.

Acum mă gândesc la această fiinţă umană, la această mamă care a rămas singură cu copiii ei, la doamna Kennedy. Am putea să ne ridicăm să ne rugăm pentru ea?

Doamne Isuse, noi suntem fiinţe umane şi simţim unii pentru alţii. Ne pare rău că preşedintele nostru a fost împuşcat cu sânge rece de un ucigaş. Ne pare rău că naţiunea noastră a ajuns într-o asemenea stare încât oamenii se împuşcă unii pe alţii cu sânge rece, aşa cum l-au omorât şi pe un frate de culoare nu cu mult timp în urmă. L-au împuşcat cu sânge rece din cauza unor convingeri rasiste. Ne pare rău că există asemenea oameni printre noi şi recunoaştem că slăbiciunea noastră ne-a adus aici.

Te rugăm pentru doamna Kennedy, soţia preşedintelui. Copilaşii aceia îl aşteaptă pe tatăl lor, cu care se jucau fericiţi, dar acum nu mai au tată. Şi această femeie… soţul ei ¡-a căzut drept în braţe şi ¡-a umplut rochia de sânge.

Deşi credem că această femeie este greşită prin felul în care umblă printre oameni, prin felul cum se îmbracă şi aşa mai departe, Te rugăm s-o ajuţi. Isuse Hristoase, îngăduie ca în timpul care ¡-a mai rămas, să găsească Adevărul, pentru ca El să-¡ dea pacea şi mângâierea Ta în acest timp de necaz. Iar pe noi ajută-ne să fim cu toată inima lumini strălucitoare, pentru că nu ştim ce influenţă putem avea asupra cuiva. Haideţi să punem în evidenţă Lumina lui Hristos, până va veni El, pentru că marele Păstor, la care este toată dreptatea, va răsplăti fiecare lucru. Până atunci, ne încredinţăm în mâna Ta, pentru ca dragostea în îndurarea Ta să se reverse peste noi în Numele lui Isus. Amin.

Cred că nici un om nu merită să moară aşa. Nici domnul Lincoln nu a meritat să moară aşa; nici domnul McKinely n-a meritat să moară aşa; nici Huey Long nu a meritat să moară aşa. Nimeni nu merită să moară aşa. Crima este un lucru rău. Băieţii noştri nu au luptat peste ocean pentru ca noi să avem asemenea lucruri şi drapelul nostru nu a fost ridicat pentru aşa ceva. Noi nu suntem cetăţeni americani pentru aşa ceva. Nu, nu! Dar aceste lucruri se petrec pentru că naţiunea noastră a fost stricată de păcat.

Acum voi spune câteva lucruri pe care vreau să le ştie biserica. Mai întâi vă rog să mă iertaţi pentru că v-am ţinut prea mult duminică dimineaţa. Motivul pentru care fac aceasta, este că sunt printre oamenii mei şi aici pot aduce învăţături tari, pe care în alte părţi nu le pot vorbi. Acolo rămân la lucrurile fundamentale ale Evangheliei, iar aici îmi trebuie două sau trei ore ca să pot trece prin tot Mesajul. Acesta este motivul pentru care v-am ţinut de multe ori până la 12.30 sau 13.00. Aceasta este nimic faţă de zilele când stăteam chiar şi toată noaptea. Atunci mergeam la opt şi mă întorceam acasă a doua zi la două sau trei, pentru a ţine adunarea.

Când voi mai veni la voi, am să încerc să ţin o predică scurtă în loc de aşa multă învăţătură, desigur, dacă nu-mi spuneţi că avem timp pentru aşa ceva, fiindcă cred că urmează cele şapte Trâmbiţe care se leagă exact cu Pecetea a şasea. Când s-a deschis Pecetea a şaptea, au sunat toate cele şapte trâmbiţe. Aş vrea să aduc aceste lucruri bisericii, înainte de venirea Lui, înainte de plecarea mea sau orice se va întâmpla. Noi vom încerca să predicăm despre cele şapte Trâmbiţe, aici, la şcoala duminicală, fiindcă avem o mulţime de locuri şi puteţi aduce şi pe alţii.

Vreau să vă spun că la New York am avut un timp minunat, iar auditoriul Morris a fost plin în fiecare seară. A trebuit să închidem uşile, fiindcă autorităţile nu ne-au permis să primim mai mulţi oameni, ca să nu se producă îmbulzeală. Oamenii aşteptau afară gândindu-se că poate cineva va obosi şi va ieşi, şi astfel se va elibera vreun loc. Au fost foarte cumsecade. Eu cred că lumea, biserica creştină este flămândă după Dumnezeu.

Nădăjduiesc că Dumnezeu ne va da harul să ne putem aduna aici şi să aducem cele şapte Trâmbiţe. Aş vrea să am călăuzirea să fac acest lucru, astfel încât să le ştiţi şi voi.

La dejunul oamenilor de afaceri de acolo, s-a spus că au avut între cincizeci şi o sută de invitaţi. În dimineaţa aceea s-au vândut o mie şapte sute de bilete şi astfel s-au ocupat toate locurile de acolo. Fiecare coridor, pe lângă pereţi şi celelalte locuri erau pline de oameni. Au fost oameni de rang înalt, doi preoţi şi câţiva predicatori care au venit să asculte Mesajul. Cred că a ieşit mai bine decât ne-am aşteptat.

În seara aceasta vom avea un mesaj referitor la starea voastră în Hristos. Va fi un mesaj scurt şi aş vrea să fiu pe platformă la ora 19.30. (Cineva spune: „Dacă tu începi la 19.30, noi vom fi aici la ora 19.00.”). Da, dacă va fi cu voia Domnului, voi începe la 19.30 şi voi încheia la 20.30. Voi încerca să fiu cât se poate de rapid.

Şi încă ceva. Poate că străinii îi vor auzi pe oameni râzând. Eu încerc să stau departe de aceasta, dar nu pot. Sper că nu va suna ca un sacrilegiu, dar mama obişnuia să spună că atunci când se adună oamenii este ca melasa de cereale într-o dimineaţă rece. Ştiţi că melasa este groasă şi curge greu. Tot aşa şi eu, merg greu prin aceste mesaje din cauza dulceţei descoperirii lui Dumnezeu care ne lipeşte împreună, ceea ce şi vreau. Aceasta îmi aminteşte un cântec pe care obişnuiam să-l cântăm:

Binecuvântată să fie legătura care leagă

Inimile noastre în dragostea creştină,

Părtăşia noastră, a celor ca noi

Este ca şi aceea de sus.

Chiar dacă vom fi despărţiţi

Şi vom suferi în noi,

Totuşi ne vom bucura în inimile noastre

Nădăjduind că ne vom revedea.

Acesta este obiectivul nostru aici. De atunci au adormit mulţi dintre sfinţi, dar noi avem încă bucurie în inimă, fiindcă credem vedenia că în dimineaţa aceea îi vom revedea în slava binecuvântată, ca bărbaţi tineri şi femei, aşa cum au fost aici pe pământ. Eu cred că ei ne aşteaptă pe noi, iar dacă va fi cu voia Domnului, într-o zi ne vom alătura lor.

Să nu uitaţi că serviciul de cântări va începe la ora şapte în loc de şapte şi jumătate.

Săptămâna viitoare voi fi la Shreveport, Louisiana, la Tabernacolul Vieţii. Este o convenţie anuală şi aşteaptă mulţi oaspeţi.

Înainte de a citi Cuvântul, aş vrea să vă spun o mică mărturie. Zilele trecute a fost aici o doamnă. Vă spun aceasta în legătură cu rugăciunea cuiva pentru cineva. S-a întâmplat să privesc în jos şi am văzut o altă doamnă, pe Margie Cox, soţia fratelui Cox.

Săptămâna trecută, Duhul Sfânt era printre noi şi lucra în sală prin darul deosebirii. Ea stătea undeva în spate. M-am uitat şi acolo era o femeie care a fost chemată şi avea diabet. Dar în vedenie era Margie. Eu o vedeam stând pe locul ei şi totuşi era în vedenie. Am privit-o pe femeia bolnavă şi Margie era în vedenie, deşi Lumina era peste femeia aceea.

M-am gândit că dacă-¡ spun ceva lui Margie, oamenii vor zice: „Păi sigur că ştie acele lucruri, doar soţul ei îi este prieten apropiat şi merg împreună la vânătoare.” Dar Margie nu ştia nimic.

Deci am chemat-o pe femeia cealaltă, despre care am aflat mai târziu că era o soră din Chicago.

La ea la fabrică s-au făcut teste pentru diabet şi a fost depistată cu diabet. Deci sora trebuia să meargă la clinică, iar când ea a menţionat acest lucru, mi-am adus aminte şi am spus: „Vino aici, soră Margie!” şi ¡-am spus cum îi amorţeau mâinile şi ce rău se simţea.

Biata femeie lucrează zi şi noapte ca să-şi ajute soţul să plătească ratele la casa pe care încearcă s-o construiască. Ea, sora ei mai mică, Nellie, şi Charlie, care este fratele lui Rodney, şi soţia lui, lucrează la fabrică. Ele au suferit batjocurile celor din jur, fiindcă şi-au lăsat părul să crească şi nu au mai folosit machiajul pentru că au devenit creştine. Cu siguranţă aceste două tinere femei au un loc în inima mea. 

Am luat-o de mână şi m-am rugat pentru ea, iar când s-a dus la control, nu s-a mai găsit nici urmă de diabet.

Aici stătea sora Bruce şi a fost chemată şi ea. Nu o văd în dimineaţa aceasta, dar ea este o femeie a rugăciunii. În ziua aceea nu am împărţit numere de rugăciune, dar Duhul Sfânt îi chema pe oameni din audienţă.

Doamna Bruce a fost vindecată mai demult de cancer şi avea pe inimă o povară pentru cineva şi se ruga. Acolo era şi o femeie din Louisville care avea cancer la gât în ultima fază. Şi în timp ce se ruga, Duhul Sfânt S-a dus drept la femeie, ¡-a spus cine era, că avea cancer şi că va fi bine. Şi femeia s-a dus acasă.

Două zile mai târziu, a simţit că se sufocă din cauza gâtului care era umflat până sus. A tuşit o dată tare şi cancerul a fost aruncat afară, aşa că acum este perfect sănătoasă. Vedeţi?

Cancerul are viaţă în el. El se mai numeşte şi „rac”, pentru că are o mulţime de picioare care se întind şi sug sângele din voi. Aceasta făcea şi acea umflătură malignă din gâtul ei, iar eu am avut de-a face cu viaţa din acea umflătură. Înţelegeţi? Cuvântul spune că „În Numele meu vor scoate draci.” Dracul este un chinuitor al trupului, iar acesta era un drac. Şi când viaţa din acea umflătură a plecat, umflătura a început să se mărească.

Un câine lovit de maşină, care zace pe marginea drumului, îşi măreşte dimensiunea de două ori.

Ei bine, aceasta a făcut ca femeia să se simtă rău. Eu am explicat de multe ori aceasta şi am spus că faptul că te simţi rău dovedeşte că eşti vindecat. Astfel, femeia se simţea rău din cauză că tumoarea aceea se umfla şi se umfla. Dar a trebuit să-¡ dea drumul afară: a tuşit (fratele Branham imită tusea) şi tumoarea a ieşit afară, desprinzându-se din trupul ei. Vedeţi, era o mortăciune fără viaţă, pentru că viaţa ieşise din ea.

Diavolul a părăsit locuinţa aceea, din pricina credinţei femeii care a crezut că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Aceasta a omorât viaţa din cancer.

Dacă s-ar fi dus la doctor, acesta ar fi consultat-o şi ¡-ar fi spus: „Prostii, umflătura este acolo ca şi până acum!” ceea ce era adevărat. Umflătura era într-adevăr acolo, dar nu mai avea viaţă. Înţelegeţi? Ai fotografia? (Fratele Neviile îi spune fratelui Branham: „Aceasta este poza cu umflătura care ¡-a trecut doamnei Baker din Springville, Indiana). Iată, aici este poza cu umflătura doamnei Baker. Vedeţi, acesta este trupul în care a trăit.

Este la fel cum trăiţi voi în trupul acesta care poate fi mare, mic, roşcat, brunet sau oricum este. Înţelegeţi? În trupul acesta trăieşte Hristos sau diavolul. Când viaţa pleacă din el, trupul vostru este încă pe pământ, dar viaţa l-a părăsit. Vedeţi? Viaţa se desprinde din trupul ei şi iese afară.

În cazul tumorii, dacă viaţa aceea moare, sângele trebuie să cureţe acel rău cu fiecare bătaie. Dar aceasta cauzează febră şi alte lucruri, fiindcă este vorba de o infecţie. Înţelegeţi? Eu cred că inima purifică sângele în timp ce trece prin ea. Este adevărat, soră Dauch? Cred că inima bate şi purifică; se ocupă de infecţie şi produce febra.

Deci este vorba de credinţa şi nu de sentimentele voastre. Nu contează dacă mâna mea nu este dreaptă. Aceasta nu are nimic una cu alta. Credinţa este cea care face aceasta. Astfel, chiar în faţa noastră avem imaginea unei persoane perfect sănătoase prin credinţă. Ea face un pas, apoi altul şi altul, până când intră în acea persoană, apoi păşeşte împreună cu ea. Deci, acest lucru îl face credinţa, nu sentimentele voastre. Mulţumiri şi laude fie aduse lui Dumnezeu.

După un moment de rugăciune, avem un subiect căruia vrem să-¡ dăm puţină atenţie şi timp, pentru că Domnul se va ocupa de noi.

Dacă va fi cu voia Domnului, în duminica de după Crăciun aş vrea să predic aici la Tabernacol despre subiectul „Vagabondul de pe stradă.”

Aşadar, înainte de a citi, să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune.

Doamne Isuse, Tu eşti chiar acum lângă noi. Ştim că este foarte dificil în această biserică mică, fiindcă foarte mulţi stau în picioare, dar noi nu suntem aici pentru confortul acestui loc, fiindcă nu este foarte confortabil. Nu suntem aici nici ca să fim văzuţi, ci pentru că am simţit prezenţa Ta şi ştim că eşti aici. Am venit aici pentru corectare, fiindcă suntem conştienţi că ne aflăm în Casa lui Dumnezeu. Şi ne bucurăm, indiferent cât este de incomod din cauză că suntem mulţi şi înghesuiţi, pentru că simţim că Dumnezeu este aici.

Cred că aşa s-a simţit şi tânărul acela când Pavel a predicat toată noaptea, probabil de la apusul soarelui până la răsăritul lui în ziua următoare. Biblia spune că tânărul stătea undeva sus, iar la un moment dat a căzut de acolo şi oamenii au crezut că a murit. Dar Pavel l-a luat în braţe şi Duhul lui Dumnezeu care era peste mesager, a adus duhul de viaţă înapoi în trupul tânărului. El a spus: „Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el,” şi tânărul a trăit.

 El a fost interesat de ceea ce vorbea Pavel, iar în dimineaţa aceasta, noi suntem interesaţi ca Duhul Sfânt să vorbească inimilor noastre. Te rugăm să frângi pentru fiecare dintre noi, Pâinea Vieţii, astfel ca atunci când vom pleca de aici să nu mai fim aşa cum am venit.

Apropie creştinii mai mult de Tine, şi fă ca păcătoşii să se predea astăzi. Vindecă-¡ pe cei bolnavi şi îngăduie ca Împărăţia lui Dumnezeu să vină aproape de noi sau chiar în noi, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus Hristos, în timp ce aşteptăm cuvintele Duhului Sfânt. Amin.

Acum vom citi ceva din Scriptură, pentru că Cuvântul lui Dumnezeu este drept întotdeauna. Am văzut că cineva a cedat locul său altcuiva, ceea ce este foarte frumos. Aş fi vrut să avem mai mult spaţiu, dar nu se poate. Să deschidem la Matei 27, de unde vom citi de la versetul 11 la 22:

„Isus S-a înfăţişat înaintea dregătorului. Dregătorul L-a întrebat: „Eşti Tu „Împăratul iudeilor”?” „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt.”

Dar n-a răspuns nimic la învinuirile preoţilor celor mai de seamă şi bătrânilor.

Atunci Pilat I-a zis: „N-auzi de câte lucruri Te învinuiesc ei?”

Isus nu i-a răspuns la niciun cuvânt, aşa că se mira foarte mult dregătorul.

La fiecare praznic al Paştilor, dregătorul avea obicei să sloboadă norodului un întemniţat pe care-l voiau ei.

Pe atunci aveau un întemniţat vestit, numit Baraba.

Când erau adunaţi la un loc, Pilat le-a zis: „Pe care voiţi să vi-l slobod? Pe Baraba sau pe Isus, care Se numeşte Hristos?”

Căci ştia că din pizmă dăduseră pe Isus în mâinile lui.

Pe când stătea Pilat pe scaun la judecată, nevasta sa a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic a face cu Neprihănitul acesta; căci azi am suferit mult în vis din pricina Lui.”

Preoţii cei mai de seamă şi bătrânii au înduplecat noroadele să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare.

Dregătorul a luat cuvântul şi le-a zis: „Pe care din amândoi voiţi să vi-l slobod?” „Pe Baraba”, au răspuns ei.

Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus, care Se numeşte Hristos?” „Să fie răstignit!”, i-au răspuns cu toţii.

Dregătorul a zis: „Dar ce rău a făcut?” Ei au început să strige şi mai tare: „Să fie răstignit!”

Când a văzut Pilat că n-ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, şi-a spălat mâinile înaintea norodului şi a zis: „Eu sunt nevinovat de sângele Neprihănitului acestuia. Treaba voastră!”

Şi tot norodul a răspuns: „Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri.”

Atunci Pilat le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit.”

Ce tablou trist! Din textul acesta voi scoate un subiect pe care îl voi intitula: „Ce să fac cu Isus care Se numeşte Hristos?” iar întrebarea pe care vreau s-o pun este: „Ce vei face cu Isus de pe mâinile tale?”

Scena noastră începe în sala de judecată unde guvernatorul Pilat a fost chemat să facă o judecată. Era aproape dimineaţă, cu puţin înainte de ivirea zorilor, când a fost trezit şi chemat să audieze cazul acestui Om.

Era timpul ca Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Hristos să fie răstignit, şi deşi nu făcuse nimic rău, după cum au găsit şi ei, venise ceasul în care trebuia să se întâmple acel lucru.

Nu se poate întâmpla nimic, fără să aibă loc ceva în spatele acelui lucru. Trebuie să existe un motiv, fiindcă orice lucru este motivat de duhul care este în oameni şi aşa mai departe. Deci, pentru toate lucrurile este un motiv şi un scop.

Astfel, motivul pentru care ¡ s-au întâmplat aceste lucruri, celui mai mare Om care a trăit vreodată pe pământ, este că venise timpul să se întâmple. Aşa trebuia să fie şi nu era cale de scăpare.

Isus a trebuit să vină pe pământ exact aşa cum vestise Cuvântul lui Dumnezeu că va veni, şi Şi-a trăit viaţa făcându-L cunoscut pe Dumnezeu şi manifestând Sămânţa acelui timp.

Biblia începe cu Geneza şi merge până în Apocalipsa. Aici este o lecţie pe care vreau să vă ajut s-o înţelegeţi, pentru că Biblia a vorbit despre anumite lucruri care se vor întâmpla în fiecare generaţie.

Astfel, Daniel a tălmăcit visul lui Nebucadneţar, care arăta cum vor veni împărăţiile neamurilor, cum puterea neamurilor va controla lumea, cum vor trece fiecare şi ce se va întâmpla. Şi totul s-a întâmplat exact cum a spus vedenia.

Când a fost luat Nebucadneţar, capul de aur, a venit împărăţia medo-persană, aşa cum a spus profetul. Prima dintre împărăţii şi cea mai mare, a fost capul de aur, Nebucadneţar, medo-persanii fiind argintul, după care a urmat arama. Fiecare metal a devenit tot mai greu şi mai greu, şi sfârşeşte cu fierul care este cel mai tare, în timp ce aurul este cel mai moale.

Fiecare dintre aceste împărăţii au venit întocmai cum a spus prorocul, după natura lor. Ce făcea el? Semăna o sămânţă, pentru ca de fiecare dată când se ridica o împărăţie, popoarele să privească, fiindcă trebuia să fie întocmai cum vestise Cuvântul.

Apoi a trebuit să vină în scenă Mesia. Şi când a venit Hristos, a trebuit să corespundă întregului Cuvânt vorbit de proroc, fiindcă Moise a spus: „va fi un proroc ca mine.”

Dacă am avea timp, am putea să ne întoarcem puţin înapoi, la zilele când Israelul era rob în Egipt şi să vedem cum s-a născut Moise, cum a fost ascuns printre trestii, cum a crescut, cum a ajuns conducător şi s-a dus în munţi să aducă Legea. El nu a fost numai un conducător, ci a fost preot, împărat, rege şi guvernator, prin tot ce a fost şi a făcut simbolizându-l perfect pe Hristos.  Moise ¡-a spus poporului: „Domnul Dumnezeul tău îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un proroc ca mine: să ascultaţi de el!” (Deuteronom 18.15).

Când S-a născut Hristos, Israel era din nou în robie; în robia Imperiului Roman. Şi El a avut o naştere ciudată, apoi a crescut, S-a dus în munţi, iar când a venit jos a spus:

 „Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu preacurveşti.”

Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.” (Matei 5.27-28).

El a fost un Dătător de Lege, Împărat, Preot, Proroc, exact ca Moise, ceea ce înseamnă că toate aceste lucruri trebuiau să se împlinească şi în viaţa lui Mesia; trebuiau să se adeverească pe deplin. Cred că aceasta a fost ultima predică mai lungă pe care am predicat-o şi aş vrea să închei acum.

Pentru Cuvântul vorbit pentru această generaţie, trebuia să se ridice în scenă cineva care să împlinească acel Cuvânt, fiindcă fusese vorbit de Dumnezeu.  Este o adeverire a Cuvântului vorbit. Isus a îndeplinit toate cerinţele Cuvântului vorbit, dovedind astfel că era Mesia; şi mai sunt câteva Cuvinte vorbite pentru timpul din urmă, care trebuie să vină la viaţă.

Noi am văzut că biserica din zilele Domnului nostru  L-a respins înainte de a ajunge înaintea judecăţii lui Pilat. Ei L-au respins încă din ziua când Şi-a început slujba de Proroc şi le-a spus Adevărul despre Cuvânt, fiindcă nu puteau înţelege cum era posibil ca El, un Om, să ştie ce era în inimile oamenilor. Ei nu ştiau că El era Cuvântul lui Dumnezeu, fiindcă Biblia spune că „Cuvântul judecă simţirile şi gândurile inimii.” (Evrei 4.12), şi au preferat să-L numească un duh rău. Atunci El le-a zis: „Vă iert pentru aceasta, dar când va veni Duhul Sfânt şi va face aceleaşi lucruri, un singur cuvânt vorbit împotrivă, nu vă va fi iertat niciodată.” Toate aceste lucruri care au fost prorocite că se vor întâmpla în această zi, trebuiau aduse la viaţă. Dar când vin la viaţă, ele se petrec foarte diferit de felul cum cred oamenii, de aceea pot fi văzute numai de cei aleşi. Întotdeauna a fost aşa: numai cei aleşi au putut să le vadă, fiindcă ei sunt aleşi şi rânduiţi să le vadă. De aceea nu este altă cale.

Isus a spus: „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” şi: „Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine.” (Ioan 6.44,37).

Înţelegeţi? Deci nu există altă cale. El a mai spus: „Aveţi ochi şi nu vedeţi? Aveţi urechi şi nu auziţi?” Şi a adăugat: „Nu a prorocit Isaia aşa?” Vedeţi, prorocia lui Isaia se împlinea. Cei care ascultaţi aceste benzi, să nu uitaţi că Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să se împlinească, iar Dumnezeu este obligat să vegheze ca acest lucru să se realizeze.

Aşa s-a întâmplat cu Ioan Botezătorul care a fost rânduit să fie premergătorul lui Hristos. Acolo trebuia să fie un bărbat care să ocupe acest loc, pentru că trebuia să se împlinească Cuvântul.

Apoi a venit Isus. El era Mesia cel uns, dar deşi a făcut exact lucrurile vestite de Cuvântul lui Dumnezeu, evreii au aşteptat altceva: „un Împărat cu un toiag de fier în mână,” lucru care urma să se întâmple în viitor. Dar El a împlinit fiecare Cuvânt. Astfel, într-o zi, El S-a dus în Capernaum şi a citit din Scriptură. Dar dacă aţi observat, a citit doar o parte din text, după care a pus sulul jos şi a spus: „Astăzi s-a împlinit această Scriptură.” (Luca 4,21).      

Dar de ce nu a citit şi restul? Pentru că partea următoare aparţinea celeilalte veniri. Ei nu voiau să ştie aceasta, dar El a putut spune în generaţia în care a venit: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură pe care le-aţi auzit. Voi vedeţi chiar acum aceasta, fiindcă Eu am venit să vestesc Evanghelia la vremea potrivită, să tămăduiesc inimile zdrobite şi să-¡ vindec pe cei bolnavi.” De aceea a venit El, partea a doua a textului referindu-se la venirea Sa ca să aducă judecata asupra neamurilor. Dar vedeţi, mai întâi El trebuia să fie respins de neamuri.

La crucificare, unde suntem astăzi prin subiectul despre „Isus în mâinile voastre,” Cuvântul lui Dumnezeu a fost adeverit şi dovedit pe deplin.

Vedeţi, Dumnezeu scrisese deja acele lucruri şi a lăsat slujba să-L dovedească. Dar în loc să ia aminte la aceasta, ei au luat cuvântul unui grup de oameni; erau atât de orbiţi faţă de Adevăr, încât atunci când le-a fost prezentat, nu L-au putut vedea. Dar vedeţi, Dumnezeu este drept şi a avut aceste lucruri scrise; în Carte scrie tot ce se va întâmpla în acest timp, aşa că trebuie să se împlinească. Dar cei care    n-au fost hotărâţi mai dinainte să-L vadă, nu Îl vor vedea niciodată, ci vor fi încurcaţi.

Aşa s-a întâmplat şi atunci. Ei nu L-au recunoscut, deşi nimeni nu a putut nega toate semnele care arătau că El era Mesagerul timpului. Prorocul lor a spus: „Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez.” „…eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei Lui. El este deja printre voi.”

„Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci orice pom, care nu face rod bun, va fi tăiat şi aruncat în foc.” ( Ioan 3.30;1.27; Matei 3.10).

Toate acele lucruri s-au întâmplat întocmai cum a spus El. Isus era Prorocul şi putea deosebi gândurile inimii; tot ce a spus El, s-a împlinit întocmai:

„Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor; ei Îl vor omorî, şi a treia zi după ce-L vor omorî, va învia.” (Marcu 9.31). Şi a adăugat: „Să nu spuneţi nimănui acest lucru.” El ¡-a orbit să nu înţeleagă până când aveau să se împlinească acele lucruri.

Vedeţi, de multe ori El ne-a lăsat orbi până în ceasul în care trebuia să vedem. El ne-a lăsat orbi faţă de lucrurile pe care le vedem astăzi, fiindcă acesta este timpul când avem nevoie de El, ca să confirme ziua în care trăim. Înţelegeţi? Părinţii noştri nu au ştiut aceste lucruri, pentru că aşa scrie Biblia că va fi. El le-a ascuns de ei, pentru a fi descoperite fiilor lui Dumnezeu şi ei se vor manifesta ca să fie arătată slava şi gloria lui Dumnezeu pe pământ.

Şi Daniel a vorbit despre zilele din urmă şi a spus: „Dar aceia din popor care vor cunoaşte pe Dumnezeul lor vor rămâne tari şi vor face mari isprăvi.” (Daniel 11.32). O, şi câte texte mai sunt pentru timpul în care trăim! Chiar acum se împlineşte ceea ce s-a spus despre acest timp înşelător care va veni. El le-a dat şansa să-L vadă, dar ei L-au respins chiar pe Mesia.

Astăzi se întâmplă exact la fel. Ne este dată şansa, pentru că Dumnezeu nu judecă pe nimeni fără să-¡ dea o şansă. El trebuie să fie justificat în judecata Sa.

 Dacă de exemplu, cineva goneşte cu viteză, iar tu îi spui să conducă mai încet fiindcă dacă va continua aşa, va muri, iar el îţi va răspunde: „Prostii! Eu ştiu ce fac!” Dacă acel lucru ¡ se va întâmpla, nu vei avea sângele lui pe mâinile tale pentru că l-ai avertizat.

La fel procedează şi Dumnezeu prin Cuvântul Său. El îi avertizează în continuu pe oameni, prin Cuvânt, cu privire la apropierea judecăţii şi face semnele şi minunile care au fost vestite de Biblie pentru acea epocă, dar oamenii trec pe lângă ele şi merg mai departe.

Nu este greu pentru cineva să ajungă în iad, deoarece calea omului duce spre iad. Când ai spus prima minciună, ai ştiut că nu este bine ce faci; când ai fumat prima ţigară, ai ştiut că nu este bine; când ai făcut primul lucru rău, ai ştiut că nu este bine. Conştiinţa ta ţi-a spus de fiecare dată că nu este bine ce faci, dar tu ai continuat să mergi pe lumina roşie, peste bariere. Eşti un nesăbuit! Tu faci aceasta oricum, pentru că „eşti mare şi ştii ce faci!” Nu uita însă că aceasta este calea spre iad; şi este uşor să ajungi în iad, fiindcă aceasta înseamnă să respingi Adevărul.

Înainte ca să ai accidentul, trebuie să treci pe lumina roşie. Înainte ca să ai accidentul, tu ignori avertismentele puse pe marginea drumului. Da, tu te duci pe drumul tău, aşa cum fac oamenii de astăzi. Un astfel de om ştie mai mult decât ceilalţi şi nu va lua în seamă semnele şi avertismentele care vestesc apropiata judecată a celor care L-au respins pe Hristos.

Fiţi atenţi ce au acceptat ei în locul lui Hristos. Gândiţi-vă la biserica de atunci şi la orbirea ei. Ei au fost atât de orbi încât au acceptat un ucigaş de rând, pe Baraba, un om care s-a dovedit a fi un ucigaş şi care aştepta să fie judecat.

Isus ¡-a întrebat: „Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat?” (Ioan 8.46). Păcatul înseamnă necredinţă: „Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi; nici dacă nu v-am spus Adevărul Scripturii.” (Ioan 10.37). Dar chiar Scriptura vorbeşte despre Mine, aşa că: „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.” (Ioan 5.39).

Cu toate acestea, ei au spus: „Se face Dumnezeu, Se pretinde cineva!” Dar Dumnezeu L-a făcut Dumnezeu. El era Dumnezeu; El nu a făcut nimic de la Sine, ci împlinea Scripturile. Dumnezeu L-a făcut ce era, pentru ca Cuvântul acelui timp să fie împlinit.

Totuşi, ei n-au putut să vadă aceasta, fiindcă era împotriva părerilor lor denominaţionale; era împotriva a ceea ce considerau ei că înseamnă Hristos. Erau prea orbiţi faţă de Cuvânt şi ca să scape de Individul acesta, au acceptat un ucigaş, un rău public. Vedeţi? Ei trebuiau să-l accepte pe acesta, fiindcă L-au respins pe Hristos.

Înainte ca un om să poată accepta ce este rău, trebuie să respingă ce este bine. Natura are o lege conform căreia înainte ca să accepţi răul, trebuie să respingi binele.

Astfel, tu spui o minciună împotriva judecăţii tale bune; spui o minciună împotriva a ceea ce îţi dictează conştiinţa ta. Spui o minciună cu privire la un lucru pe care mama şi tatăl tău îţi spun să nu-l faci. De fapt însăşi natura ta îţi spune să nu faci aceasta, de aceea, ca să poţi spune o minciună este nevoie să respingi adevărul. Înţelegeţi?

Aşa au făcut şi cei din textul nostru: au respins Adevărul; şi El era Adevărul. „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa.” „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu… şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi.” (Ioan 14.6;1.1,14).

În 1Timotei 3.16 scrie: „Şi, fără îndoială, mare este taina evlaviei… „Cel ce a fost arătat în trup a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre Neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă.”

Dumnezeu IeHoVaH! Este uimitor când te gândeşti la Dumnezeul care a pus sistemul solar în spaţiu şi a făcut stelele care sunt de mii de ori mai mari decât Pământul.

Dacă una din aceste stele ar porni spre Pământ, ar avea nevoie de o sută cincizeci de milioane de ani lumină să ajungă aici, atât este de departe de el. Dacă privim bolta cerească, de aici vedem acele două stele la o depărtare de câţiva centimetri una de alta, dar în realitate sunt la o depărtare de milioane de ani lumină. Şi cu toate acestea, fiecare stă la locul ei. Această mare galaxie ne vorbeşte despre măreţia lui Dumnezeu care a putut face toate aceste lucruri. Fiecare trebuie să stea la locul ei, pentru că dacă ar ieşi pe de orbită, ar da peste cap întregul sistem.

Aceasta s-a întâmplat în Eden. Când Eva a ieşit de pe orbita poruncilor lui Dumnezeu, a căzut întreaga rasă umană. Aceasta este problema şi astăzi. Astfel, noi n-ar trebui să fim împărţiţi în organizaţii, denominaţiuni şi alte lucruri de felul acesta, ci ar trebui să fim fii şi fiice de Dumnezeu, care ţin împreună marea galaxie a pământului.

Săptămâna trecută am ascultat declaraţia de la New York a lui Einstein, marele om de ştiinţă despre care se spune că este creierul acestui timp. Cred că aţi auzit de el. Apoi m-am dus să-l ascult pe Norman Vincent Peale cu psihologia lui despre cum ar trebui să meargă oamenii şi ce loc au în psihologie.

Einstein a vorbit despre o galaxie care este undeva în afara sistemului, după stele. Dacă o persoană ar putea călători cu 68 de mii… (fratele Neville spune: „Viteza luminii este o sută optzeci şi şase de milioane de mile pe secundă.”). Deci, o sută optzeci şi şase de milioane de mile pe secundă. Acum împărţiţi aceasta în cinci minute şi vedeţi câte miliarde şi miliarde vor fi. Ar trebui o sută douăzeci de milioane de ani să ajungi la acea galaxie. Şi apoi o sută cincizeci de milioane de ani înapoi.

Ei au descoperit ceva ce ¡-a uimit şi au spus că pentru a merge acolo şi a te întoarce înapoi, ar fi nevoie de trei sute de milioane de ani. Trei sute de milioane de ani pentru această călătorie, iar când te întorci pe pământ realizezi că ai lipsit doar cincizeci de ani. Intri în veşnicia care nu are sfârşit.

Şi când te gândeşti că Dumnezeul care a făcut toate aceste lucruri, le-a pus în ordine şi le-a vestit, a venit jos în trup de carne ca să ne răscumpere. El ne-a onorat cu slăvita Sa prezenţă şi a stat în acest timp din urmă pe pământul acesta păcătos, dovedind că Cuvântul Său este adevărul, fiindcă El este obligat faţă de Cuvântul Său. Amin. Aceasta este suveranitatea şi dreptatea Celui Sfânt care ţine toate aceste lucruri în mâna Sa.

Fiţi atenţi! Biserica a trebuit să respingă mai întâi Cuvântul Său, iar după ce a făcut aceasta şi L-a numit Beelzebul sau un duh necurat, L-a adus înaintea guvernatorului, astfel încât să poată fi condamnată întreaga omenire.

În această dimineaţă Îl vedem pe Isus dus înaintea guvernatorului  roman, Pilat, ca să fie judecat. Dar înainte de aceasta, El a fost respins de biserică, fiindcă nu a cunoscut Cuvântul şi nu a crezut Mesajul Lui.

De altfel, Isus le-a zis: „Dacă l-aţi fi crezut pe Moise, aţi fi crezut şi Cuvântul Meu, pentru că El a vorbit despre Mine.” Aţi văzut? Domnul a venit la proroc şi prorocul a vestit Cuvântul pentru timpul care avea să vină. Şi iată că acum El era identificat înaintea lor şi le spunea: „Ziceţi că îl cunoaşteţi pe Moise şi că el este călăuzitorul vostru, dar adevărul este că nu-l cunoaşteţi şi nu credeţi cuvintele lui.” Cu alte cuvinte, El le-a zis: „Eu sunt Cuvântul identificat pe care L-a vorbit Moise şi despre care a spus că va veni şi Îl veţi condamna.” Vedeţi? El a fost condamnat din cauza tradiţiilor lor.

Şi iată-L înaintea lui Pilat, chiar dacă a fost identificat în mod desăvârşit ca fiind Mesagerul timpului. Ei au avut şansa să-L vadă şi să creadă, dar L-au respins. De ce? Mulţi au vrut să creadă, dar nu au putut din pricina tradiţiilor lor.

Aşa a fost şi Nicodim, care a venit la El noaptea şi I-a zis: „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.” (Ioan 3.2). „Noi…” Despre care „noi,” vorbea el? Biserica, fariseii, conducătorii acelui timp. „Noi ştim că Tu eşti Acela.” Şi atunci de ce nu au putut recunoaşte pe faţă? Din cauza sistemului lor. Acum aş vrea să fiţi puţin atenţi. Sistemul în care au intrat, nu-¡ lăsa să mişte. Astfel, chiar dacă au văzut că El era Mesia, sistemul în care erau prinşi nu le-a permis să-L accepte. Înţelegeţi ce vreau să spun? (Adunarea spune: „Amin!”). Cei care înţeleg despre ce vorbesc, să ridice mâna. În ordine.

Vedeţi ce face sistemul? Ei ştiau şi au crezut că era El. Cât mi-ar plăcea să pot spune aceasta şi astăzi! Noi ştim ce ar trebui să fie astăzi aici şi Îl vedem, dar sistemul nu Îl acceptă. Sunt atât de prinşi de sistem! Vedeţi, nu este vorba de oameni, ci de sistem.

Exact cum am spus şi despre preşedintele care a fost asasinat. Nu este vorba de om, pentru că din câte l-am cunoscut a fost un om bun şi nu a făcut nimic rău. Dar sistemul era rău! Nu oamenii, ci sistemul.

Tot aşa, nu erau evreii, ci sistemul lor. Sistemul L-a condamnat pentru că nu L-a tolerat. Înţelegeţi? (Adunarea spune: „Amin!”). Acelaşi lucru se întâmplă şi astăzi: ei aleg un ucigaş, un duşman public şi pe El Îl resping.

Dar situaţia aceasta îl includea şi pe guvernator. Guvernatorul trebuia să pronunţe sentinţa, fiindcă suprimarea unei vieţi trebuia să fie hotărâtă de guvernator. Indiferent cât de mult voia biserica să-¡ ia viaţa, nu putea face nimic fără hotărârea guvernatorului, fiindcă erau sub stăpânirea Romei. Deci mai întâi trebuia condamnat de Roma, de aceea trebuia adus înaintea guvernatorului. Dacă nu este acesta un tablou exact al timpului de azi… Este exact aşa.

Biserica L-a respins, iar acum este implicat guvernul. Provocarea era făcută şi confruntarea era aproape. El a fost respins de întreaga naţiune, ceea ce a adus  asupra lor mânia lui Dumnezeu. Chiar şi biserica L-a respins, ceea ce va aduce mânia lui Dumnezeu asupra ei. Lumea întreagă L-a respins ca să poată veni mânia lui Dumnezeu asupra întregii omeniri, pentru că trebuie judecate toate popoarele.

Noi ştim că lucrul acesta s-a întâmplat în timpul marelui general roman, Titus, care a cucerit Ierusalimul. A fost un timp îngrozitor, în care oamenii au ajuns să-şi mănânce copiii, să roadă scoarţa copacilor şi iarbă. Apoi, Titus a intrat în cetate, a dărâmat zidurile şi ¡-a dat foc, în timp ce sângele curgea pe străzi, aşa măcel a avut loc.

Aşa a trebuit să fie. Dar ca să se ajungă la o asemenea situaţie, a trebuit să existe un motiv. Dumnezeu este drept, iar Legile Lui cereau dreptate. O lege fără pedeapsă nu este lege.

Dacă legea ar spune că nu ai voie să treci pe roşu, dar nu ar fi nici o pedeapsă pentru cei care o încalcă, s-ar circula tot timpul pe culoarea roşie. Dar trebuie să fie o pedeapsă. Astfel, pedeapsa pentru încălcarea Legii lui Dumnezeu şi respingerea Cuvântului Său este moartea. Vedeţi? Acolo trebuia să fie o moarte, aşa că trebuia să fie plătită.

În dimineaţa aceasta, noi suntem într-o situaţie similară, pentru că toate denominaţiunile au respins Cuvântul. Ştiu că ceea ce spun este dur. Predicatorii care ascultă aceste înregistrări sau sunt prezenţi aici, vreau să înţeleagă că încerc să vorbesc direct. Eu îmi susţin punctul de vedere şi afirm că astăzi suntem din nou într-o altă sală de judecată a lui Pilat.

Poate zici: „Dacă ar fi aşa, aş depune mărturie în favoarea lui Isus.” Bine, şi acum ce faci? Aceasta este întrebarea. „Nu contează cât de mult L-a respins biserica, eu stau de partea Lui.” Biserica a avut ocazia. Da, da. Dar ei    L-au respins; L-au judecat ca să poată forma un sistem mondial, sau consiliul bisericilor, cum este numit: Consiliul Mondial al Bisericilor. Şi ce au făcut? Au votat că se vor uni cu toţii într-un consiliu al bisericilor.

Toate bisericilor vor fi obligate să facă parte din acest consiliu, pentru că altfel nu le va mai fi permis să predice; nu vor mai putea să ţină nici măcar o rugăciune pentru bolnavi. Predicatorii nu vor mai putea avea control asupra bisericilor lor, fiindcă consiliul va face ce va vrea cu ele. Dacă vor să le transforme într-un depozit sau altceva, o vor face fără să se poată interveni. Deci, ori faci parte din Consiliul Bisericilor, ori nu eşti nicăieri.

Acesta este sistemul care s-a format aici în Statele Unite, ceea ce împlineşte Scriptura punct cu punct. Se împlineşte ceea ce a spus Domnul în anul 1933; noi trăim chiar acum acel timp.

Acum, Isus Hristos, Cuvântul, este în mâinile noastre şi este pus astăzi la judecată, aşa cum a fost la răstignire. El este pe mâinile lumii. Cuvântul a fost legitimat clar în jurul lumii, iar acum este judecat. Toate denominaţiunile L-au respins, iar acum este judecat în Consiliul Mondial al Bisericilor şi respins din nou, fiindcă se face aceeaşi alegere pe care au făcut-o atunci.

Vedeţi, istoria se repetă, pentru că natura funcţionează la fel. Copacii continuă să crească, vegetaţia răsare la fel, florile şi celelalte plante îşi văd în continuare de viaţa lor. Aceasta este natura, şi natura fiecăruia produce şi se reproduce, fiind o reflecţie a ceea ce a fost întotdeauna.

Şi astăzi ne găsim stând în acelaşi loc.

Isus este Cuvântul. Aşa spune Ioan în primul capitol al Evangheliei sale şi noi credem aceasta. El era Cuvântul, şi fiindcă era Cuvântul, vă rog să înţelegeţi ce spun, trebuia să fie împotriva sistemului.

Credeţi că L-au respins din pricina minunilor pe care le-a făcut? Nu. El ¡-a întrebat: „Cine Mă poate dovedi că am păcat?” „Ce rău a făcut?” a întrebat o femeie. „A făcut rău că a vindecat bolnavii?”

„Nu,” spuneau ei, „noi nu-L condamnăm pentru aceste lucruri!” Aţi văzut? „Îl condamnăm pentru că El, care este un Om, Se face Dumnezeu.” Dar chiar Scripturile lor spuneau că El va fi Dumnezeu.

Marele proroc Isaia a scris şaizeci şi şase de cărţi. A Început cu Geneza, la mijlocul cărţii a venit Ioan Botezătorul şi termină cu Mileniul. Biblia are şaizeci şi şase de cărţi, iar cartea lui Isaia are şaizeci şi şase de capitole. Este remarcabil cât este de perfect. În Isaia 9.6 scrie: „Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.”

Tradiţiile lor oarbe sau sistemul, nu puteau vedea că El era tocmai Dumnezeu, deşi li s-a spus aceasta chiar prin prorocul lor prin care a venit Cuvântul. Sisteme oarbe! Din cauza aceasta, au respins Cuvântul şi au ales în locul Lui un ucigaş, pe Baraba.

Cuvântul a fost adeverit clar şi făcut real şi astăzi. Aşa cum a spus Isus: „Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot se va întâmpla aidoma şi în ziua când Se va arăta Fiul omului.” (Luca 17.28-30). Dumnezeul însuşi, care era Cuvântul, a vestit ce se va întâmpla la sfârşitul timpului, a spus că spre seară se va arăta Lumina şi a arătat cum se vor întâmpla şi se vor adeveri aceste lucruri.

Toate acestea au adus bisericile în punctul deciziei, iar ele L-au respins. Şi ce au ales? Un ucigaş al Cuvântului, pe unul care a ales sistemul; dar dacă sistemul este contrar Cuvântului, este un ucigaş al Cuvântului.

Ei au ales în locul Cuvântului manifestat şi dovedit şi prin ştiinţă şi prin fotografii, că El este Dumnezeu printre oameni. Aceeaşi Lumină, acelaşi Înger al Domnului, Stâlpul de Foc.

Acelaşi care a locuit pe pământ în trupul lui Isus Hristos, a venit printre oameni în acest timp din urmă şi ştiinţa L-a fotografiat, iar biserica a văzut lucrările Lui, fiindcă a fost identificat pe deplin şi arătat prin înregistrări în toată lumea. Dar cu toate acestea, sistemele lor doresc Consiliul Bisericilor ca să condamne Adevărul. Vedeţi? Ei aleg un ucigaş care Îl va opri şi Îl va face să tacă. Şi o va face. Consiliul Bisericilor va trebui să o facă. Acolo este semnul fiarei, antihristul împotriva Cuvântului care este Hristos.

Ei cred că tradiţia lor este de la Dumnezeu, dar ea nu va sta înaintea Cuvântului şi nici nu va fi adeverită de Dumnezeu ca fiind Adevărul, pentru că Isus S-a ridicat cu Cuvântul, nu cu consiliul lor. Şi Cuvântul a dovedit că El era Dumnezeu.

El a dovedit şi astăzi că este Dumnezeu, pentru că trăieşte aceeaşi Viaţă şi face aceleaşi lucrări pe care le-a făcut atunci şi care au fost vestite.

Dar ce au făcut ei? Au acceptat chiar sistemul care   L-a crucificat, iar crucificarea celor ieşiţi din denominaţiuni este aproape. Aşa este.

Aşa spune Scriptura. Conform Cuvântului din Apocalipsa 13.8, ei au ridicat un chip al fiarei în care va fi unită toată lumea denominaţională, toţi protestanţii.

Noi ştim că fiara este Roma. Întotdeauna a fost Roma. Cum ar putea fi Rusia când Biblia spune că este Roma? Oamenii au o impresie greşită. Cum poate fi altfel decât cum a fost vestit când s-a spus că trebuie să iasă din Roma?

Uitaţi-vă la ce a spus Daniel despre „picioarele parte de fier şi parte de lut.” (Daniel 2.33). Picioarele de fier nu au dispărut niciodată. Toată lumea ştie că de Rusia nici nu se auzise în vremea aceea şi că este vorba de Roma. Roma este balaurul roşu; întotdeauna a fost Roma, iar fierul acela nu   s-a schimbat niciodată în altceva; nu s-a schimbat niciodată din Roma în altceva, ci a rămas Roma. Şi fiara este Roma.

Roma a avut un sistem religios al cărui cap a fost rănit de moarte, dar şi-a revenit, schimbându-se din Roma păgână în Roma papală, iar acum ei fac un chip al acestei fiare, aşa cum citim în Apocalipsa 13.

Dacă aţi observat, naţiunea noastră are numărul treisprezece. Este ciudat, dar din punct de vedere matematic este conform Scripturii, pentru că în Apocalipsa 13 se vorbeşte despre naţiunea noastră.

Celelalte fiare au ieşit din apă, care înseamnă noroade, gloate, neamuri şi limbi, dar această a doua fiară a ieşit din pământ, adică de unde nu erau oameni. Ea avea două coarne ca ale unui miel, libertatea religioasă, dar vorbea limba balaurului, s-a unit cu puterea lui şi a făcut tot ce a făcut fiara dintâi. Exact. Deci, aici sunteţi! Aşa trebuie să fie; nu este chip de scăpare.

Şi iată-vă astăzi formând un sistem. Au încercat să-¡ facă pe toţi luterani, dar nu au putut; au încercat să-¡ facă pe toţi baptişti, dar nu au reuşit; au încercat să-¡ facă metodişti sau penticostali, dar nu s-a putut. Şi ca să se poată face aceasta, în scurt timp s-a format acest consiliu, un cap, un chip al fiarei. Exact aceasta au făcut. Ce înseamnă aceasta? Crucificarea din nou a Cuvântului. Este la judecată şi în curând va ajunge la bară.

Ce este acest sistem? Un satelit al Romei. Spune Biblia că va fi aşa? Desigur. Apocalipsa 17 ne arată că Roma se ridică în sistemul ecleziastic al unei femei. Biserica a fost simbolizată întotdeauna printr-o femeie.

Mireasa lui Hristos este o femeie. Eva, femeia, a căzut şi trebuie răscumpărată. Deci ce este biserica? O femeie care trebuie răscumpărată.

Femeia din Apocalipsa 17 stă pe o fiară cu şapte capete. Noi ştim că „Cele şapte capete sunt şapte munţi pe care şade femeia,” aşa cum spune Biblia. (v.9). Nu este nicio greşeală, pentru că El nu poate greşi.

Apoi observăm că această femeie era numită „mama curvelor,” şi că ea şi fiicele ei se unesc din nou în părtăşie. Odată, fiica a fugit de mama ei ca să poată trăi decent; mama era atât de decăzută încât fiica a trebuit să plece, dar acum a îmbătrânit şi ea şi a făcut multe lucruri rele, iar când a văzut-o pe mama ei, s-a gândit că mama a avut dreptate şi astfel a format un sistem. Exact. Unitatea denominaţională, protestantismul, împlineşte acum exact ce spune Scriptura în Apocalipsa 17.

„Şi toţi locuitorii pământului… toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului care a fost junghiat,” îi vor aparţine ori fiarei, ori chipului fiarei. Aşa spune Biblia.

Isus a vorbit despre aceasta şi nu despre comunism. Astfel, El a spus în Matei 24.21-26, că duhul acestui sistem va fi atât de apropiat de Adevăr, încât dacă ar fi posibil, ¡-ar înşela chiar şi pe cei aleşi, ale căror nume au fost scrise înainte de întemeierea lumii în Cartea Vieţii Mielului. Vă spun sincer că toate lucrurile au ajuns atât de strânse, încât Biblia spune că dacă Domnul nu ar scurta timpul, nu ar mai fi nimeni care să fie salvat pe pământ.

În ce an suntem acum? Aproape în 1964, ceea ce înseamnă că mai sunt treizeci şi şase de ani până în secolul 21. La fiecare două mii de ani, lumea trebuie să ajungă la capătul sistemului ei religios şi a tuturor sistemelor şi intră în scenă Dumnezeu. Aşa s-a întâmplat în timpul lui Noe, primii două mii de ani. În următorii două mii de ani, sistemul s-a întors înapoi, aşa cum spune textul nostru din dimineaţa aceasta, şi El a trimis din nou Cuvântul Său.

Prima dată, El Şi-a trimis Cuvântul printr-un proroc, prin Noe, dar oamenii L-au respins pentru sistemul lor. Apoi a trimis din nou Cuvântul Său în timpul lui Isus, Cuvântul manifestat în plinătate, dar oamenii L-au respins. Şi acum, când au mai rămas treizeci şi şase de ani până la următorii două mii de ani, El a adus Cuvântul din nou, iar sistemul L-a respins.

Unde suntem noi? Poate este mai târziu decât credem şi se poate întâmpla în orice clipă. Poate s-a şi întâmplat deja, cum am spus duminica trecută. Poate a venit şi ultimul nume scris în Carte şi nu mai este nimeni de venit. Lumea va merge mai departe ca şi până acum, dar Biserica este pecetluită, iar cei ale căror nume au fost scrise în Carte, nu vor fi înşelaţi.

Gândeşte-te că denominaţiunea ta este în acel sistem. Ce vei face? Prin sistemul acesta ucigaş care te îndepărtează, eşti pus deoparte de la Cuvânt. „…având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.” (2Timotei 3.5). Acesta este semnul fiarei. Exact.

Aici este fiara şi ce a făcut ea, iar aici este chipul fiarei, acelaşi lucru. Fiara a fost atât de mare încât a format marea biserică universală, la Niceea, şi a făcut ca toată lumea să vină la ea, la acest sistem unic. Ei s-au gândit că este foarte bine aşa şi nimeni nu a putut purta război împotriva lor. Apoi au făcut un chip al fiarei şi ¡-au unit pe toţi protestanţii în Consiliul Bisericilor, formând un sistem, iar cei care nu aparţin de sistemul lor, nici măcar nu sunt consideraţi creştini.

Aceasta este diferenţa dintre „semnul fiarei” şi „Pecetea lui Dumnezeu.” Dumnezeu pecetluieşte prin Cuvântul Său. Credeţi? (Adunarea spune: „Amin!”). Poate zici: „Chiar aşa, frate Branham?” Da, domnule.

Eu ştiu că voi, sâmbetiştii sau adventiştii de ziua a şaptea, susţineţi ţinerea zilei Sabatului, dar nu aveţi dreptate. Nu vreau să vă contrazic, dar aşa ceva este absolut nebiblic. În Efeseni 4.30 scrie: „Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.” Vedeţi?

Duhul Sfânt este Cuvântul; Dumnezeu nu este trei. El este Acelaşi singur Dumnezeu în trei descoperiri sau slujbe. Dumnezeu, Tatăl, deasupra Legii; Dumnezeu, Fiul, în har; şi Dumnezeu, Duhul Sfânt este Cuvântul. Sunt trei slujbe. Şi Duhul Sfânt vă pecetluieşte, de aceea sunteţi pecetluiţi în Cuvânt.

Este dovedit că tu nu poţi aparţine unui sistem şi să fii sigilat cu Cuvântul, fiindcă unul este împotriva celuilalt. Nu se poate!

Uitaţi-vă la o maşină. Are pistoane, valve, carburator şi aşa mai departe. Aceasta este mecanica.

Acum aş vrea să-¡ spun ceva Bisericii. Eu cred că suntem foarte aproape de sfârşit şi sunt o mulţime de oameni care încearcă să explice mecanica deşi nu o cunosc.

Poate cineva ar fi putut să-¡ spună lui Noe: „Noe, stai să-ţi explic mecanica, cum va pluti arca ta,” dar Noe nu trebuia să cunoască mecanica, ci doar dinamica ei. Tu trebuie să cunoşti dinamica.

Dacă cineva ¡-ar fi zis lui Moise: „Ia spune, Moise, cum ai creat acele animale prin cuvântul tău, fiindcă vreau să înţeleg şi eu.” El ar fi răspuns simplu: „Dar nu este cuvântul meu, ci este Cuvântul lui Dumnezeu. El mi-a spus ce trebuie să fac.” Înţelegeţi? Vedeţi, Moise nu a putut da o altă explicaţie, şi nici nu trebuia. „Moise, cum ai făcut să sufle vântul de la răsărit peste Marea Roşie şi aţi trecut marea pe pământ uscat?” Explică mecanica acestui lucru. Ce sistem ai folosit, Moise? Spune-mi ce cercetare ştiinţifică ai făcut asupra atomului?”

Moise nu ştia. El nu cunoştea mecanica, ci doar dinamica. Asta este.

Eu nu vă pot spune cum trăiesc; nu vă pot spune cum trăiţi voi; nu pot să vă explic cum mâncarea pe care o mâncaţi face sânge care ajunge la inimă. Nu ştiu mecanica; este vorba de dinamică.

Poate Moise a cunoscut mecanica, dar nimeni în afară de el nu a înţeles-o. Ştiau că funcţionează şi asta era suficient. De ce oamenii de astăzi nu se pot mulţumi cu aceasta? Nu toţi erau „Moise,” ci a fost un singur Moise. Tot ce ştiau ei era că el era Dumnezeu, fiindcă au văzut că era Dumnezeu.

Şi au mers aşa până când au început să se îndoiască, iar atunci au vrut să aleagă pe altcineva să facă acelaşi lucru, pe Core, Datan şi Abiram. Vedeţi, ei au avut pe cineva care a adus nişte imitaţii, dar Dumnezeu a spus: „Separaţi-vă de ei! Să nu intraţi în acel sistem organizat! Ieşiţi afară de acolo şi îi voi nimici!” Şi pământul s-a despicat, iar ei au fost înghiţiţi de vii.

Tu nu trebuie să cunoşti mecanica, ci doar dinamica, lucrul care pulsează, care îl face adevărat şi va întâlni ţinta pe care a promis Biblia că o va întâlni în timpul acesta. Vedeţi? Este Cuvântul, deci înapoi la Cuvânt!

Marea maşinărie este pregătită şi gata să pornească. Mecanica este deja acolo. Ei au deja sistemul mecanic al unei organizaţii care va aduce pe pământ aşa zisa „pace.” Aşa cum face Organizaţia Naţiunilor Unite.

Naţiunile sunt unite. Este un timp al unirii. De ce se unesc ei? Pentru pace pe pământ. Ei au făcut aceasta prin organizaţia Naţiunilor Unite, dar n-a mers. Nu poate merge. ONU nu este altceva decât un balon mare purtat de vântul de învăţătură al oricărei naţiuni. Nu poate funcţiona aşa.

Nici Consiliul Bisericilor nu poate funcţiona, pentru că este o organizaţie a omului, al cărei sistem este contrar Cuvântului lui Dumnezeu. „Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiţi?” (Amos 3.3). Nu se poate.

Atunci cum este posibil ca penticostalii, Adunarea lui Dumnezeu şi celelalte biserici, să se unească cu învăţăturile acelea şi să umble cu un om care nu este de acord cu principiile Bibliei, cu vindecarea divină şi cu puterea lui Dumnezeu? Cum pot merge cei doi împreună dacă nu se învoiesc?

Acesta este ceasul în care suntem şi aceasta este marea maşinărie pregătită. Ei au mecanica, aşa că le mai lipseşte să intre Satan înăuntru cu toată dinamica şi să forţeze semnul fiarei. Când va forţa aceasta, va funcţiona dinamica. Mecanica este deja acolo; ei o au deja.

Daţi-mi voie să vă spun ceva: este timpul unirii; este timpul când se unesc bisericile şi când se unesc naţiunile. Dar este şi timpul unirii lui Dumnezeu cu Mireasa Sa. Spun aceasta cu respect şi reverenţă. Eu cred că Mireasa lui Hristos este chemată şi pecetluită deja pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Cred că mecanica este aici şi aşteaptă doar Dinamica ce o va ridica de pe pământ în slavă, prin răpire. Cred aceasta din toată inima mea. Da, domnilor. Nu ştim cum se va întâmpla aceasta, dar se va întâmpla.

El este Dinamica, iar noi suntem doar mădulare ale mecanismului, ale Trupului Său, modelându-ne după Chipul Său, ca să-L vedem unindu-Se cu noi în lucrările Lui şi cu darurile Lui de dragoste pe care ni le înmânează înainte de Cina nunţii. Noi aşteptăm aceasta.

Marea lor biserică este deja unită.

În ce priveşte Dinamica Bisericii Sale, va fi o reumplere cu Duhul Sfânt, cu care am lucrat într-o mică măsură, în timp ce va veni Piatra din capul unghiului să Se unească cu Trupul. Şi când Capul Se va uni cu Trupul, puterea deplină a Duhului Sfânt o va ridica. Chiar şi cei morţi de ani de zile în Hristos, se vor ridica în frumuseţea sfinţeniei Lui să-şi ia zborul spre cer. Dinamica este Duhul Sfânt.

Dinamica acestui sistem mare pe care l-au construit oamenii, această maşinărie mare, va funcţiona într-o zi în Consiliul Mondial al Bisericilor, care-¡ va forţa pe toţi…

Voi spuneţi: „Când se va întâmpla aceasta…” Atunci va fi prea târziu, fiindcă sunteţi deja în el. Fie că vreţi, fie că nu, sunteţi deja acolo; duhul acela este deja peste voi.

Vântul Duhului suflă de la răsărit la apus şi de la miazănoapte la miazăzi, silindu-¡ pe oameni să iasă afară de acolo şi descoperindu-Se oamenilor.

Din cauza aceasta suntem atât de împotriva acestui sistem. Am văzut întunericul de acolo; am văzut felul în care se comportă femeile, cu acele farduri pe faţă. V-am spus duminica trecută că ştiu ce se apropie.

De ce am fost întotdeauna împotriva acestor lucruri? Nu ştiu. De ce am fost împotriva religiei organizate? Acum înţeleg: este din cauza semnului fiarei. Vedeţi? Nu am spus aceasta decât în urmă cu câteva săptămâni.

Ce urmează acum, după ce vedem politica bisericii şi după ce Cuvântul a fost pe deplin legitimat? Trebuie să aibă loc următoarea mişcare…

Care a fost următoarea mişcare a evreilor după ce a fost respins El? Biserica a respins Cuvântul; ei nu au vrut să aibă nimic a face cu El şi au spus: „Este un duh rău.” Dar El era Cuvântul şi pentru că le-a cunoscut gândurile, a ştiut că au zis: „Este un duh rău.” Lucrările pe care le-a făcut, L-au legitimat şi au dovedit Cine era, dar cu toate acestea ei n-au vrut să aibă nimic a face cu El.

Apoi urmează un guvern, un guvern bisericesc, fiindcă sunt implicate toate naţiunile. În zilele acelea un popor păgân a controlat un popor religios, dar acum totul este religios, aşa că trebuie să se ajungă la o lume religioasă. O, până şi un orb poate vedea aceasta! Şi ce face un orb care vede acest lucru? Iese afară din orbirea lui.

Fiţi atenţi! Ce vor face cu acest Isus numit Hristos, când va veni acest consiliu mondial? Cu siguranţă nu vor vrea să aibă nimic a face cu El, aşa că le va rămâne un singur lucru de făcut, la fel ca atunci: să-L răstignească, să-I închidă gura. „Nu va mai fi îngăduit acest lucru!”

Puterea religiei popoarelor nu-¡ vor lăsa să continue. O slujbă ca aceasta de aici şi lucrările acestea, vor fi absolut interzise şi oprite, iar dacă nu te vei supune, vei suporta sancţiunile conducerii bisericii. Vedeţi chipul fiarei? Oh! Unde am ajuns!

Aceasta urmează; următoarea mişcare este răstignirea Lui. În ce-¡ priveşte pe cei care nu se unesc cu ei, vor fi închişi şi nu le va mai fi permis să predice. Aceasta este o nouă răstignire, adeverirea Cuvântul promis. Vă vor opri şi vor spune: „Nu vă este îngăduit să continuaţi! Gata cu rugăciunile pentru bolnavi! Nimic din toate acestea! Ori intraţi în Consiliul Bisericilor, ori închideţi tot!”

Acum înţelegeţi de ce sunt împotriva religiei organizate? Pentru că este semnul fiarei. Roma este capul. Acesta este adevărul. Şi îi face pe toţi să se alăture fiicelor ei – acesta este chipul. Mama a făcut acelaşi lucru. Când s-a organizat prima dată Roma? Care a fost prima organizaţie religioasă? Roma catolică. Dacă cineva vrea să spună că nu este adevărat, să vină la mine şi să-mi spună.

Prima organizaţie, prima biserică organizată vreodată a fost la Niceea şi a fost Roma. Da, domnule. Exact aceasta au făcut.

Ce au făcut cei care l-au urmat pe Luther, după ce acesta a murit? Au făcut acelaşi lucru ca la Niceea. Ce au făcut după Wesley? Ce au făcut după ce au trecut toate acele mari mişcări? Acelaşi lucru; fiicele au făcut exact ce a făcut curva. Exact.

Am aici un text din Scriptură, dar poate ar fi bine să-l las deoparte. Priviţi.

Ei au organizat biserica şi astăzi au acelaşi sistem. Tot ce le lipseşte este dinamica, ceva care să-¡ dea putere, dar cât de curând se va ajunge la o confruntare.

Biserica catolică şi biserica protestantă vor deveni prietene. V-am spus aceasta cu treizeci şi ceva de ani în urmă. Ele se vor uni. Protestanţii nu vor deveni catolici, dar se vor asocia într-o frăţietate, sub semnul fiarei.

Acelaşi lucru l-a făcut mama Eva când a adus întreaga lume la moarte fizică. Mama Eva! Ascultaţi! Mama Eva a corupt întreaga rasă umană prin moartea fizică, prin respingerea Cuvântului şi acceptarea a ceva asemănător.

Ea a cauzat moartea tuturor, fiindcă a părăsit Cuvântul adevărat, deşi s-a îndoit doar de o părticică din El. Doar o mică neacceptare a întregului Cuvânt al lui Dumnezeu a dat naştere fiecărei dureri de inimă şi oricărei morţi care a fost vreodată pe pământ. Eva a făcut aceasta, mama morţii. Vedeţi unde am ajuns? Mama morţii care nu a crezut chiar tot Cuvântul.

Ea a spus: „Dumnezeu a zis…” iar Satan ¡-a replicat: „Da, aşa este.”

„Dumnezeu a mai zis…” a continuat ea, şi Satan ¡-a răspuns: „Aşa este. Într-un fel ai dreptate, dar vezi tu, aceasta nu-¡ tot. Dacă ai avea ochii deschişi, ai fi…”

Dar Dumnezeu a spus şi asta-¡ tot! Cuvântul! Vedeţi cum totul a început doar cu o mică interpretare a Cuvântului, şi aşa se va şi sfârşi.

O fiică este rezultatul unirii unei femei cu un bărbat. Acum vine ceva şocant. Moartea fizică este rezultatul unirii dintre mama Eva şi Satan, prin faptul că nu a crezut Cuvântul. Ei s-au unit şi astfel a rezultat produsul morţii. Vedeţi ce este moartea? Rezultatul unirii dintre Satan şi Eva.

Eva a avut Cuvântul, iar Satan este împotriva Cuvântului. Şi iată că după aproape o mie nouă sute de ani, Satana a admis că avea dreptate: „În timpul sfârşitului va fi atât de aproape,” spune Biblia, „încât dacă ar fi cu putinţă ¡-ar înşela  chiar şi pe cei aleşi.” (Matei 24.24). Vedeţi cum se strecoară înăuntru şi cum procedează? Exact cum a procedat întotdeauna.

Uniţi în necredinţă, la fel ca la început, împotriva Cuvântului lui Dumnezeu. Aţi înţeles?

Ei s-au unit în acelaşi fel în necredinţă împotriva Cuvântului lui Dumnezeu. Aţi înţeles? Unirea sub necredinţă împotriva Cuvântului lui Dumnezeu a adus moartea. Necredinţa, numai puţin, o părticică din sută la sută, pentru că El cere sută la sută! Asta-¡ tot.

Priviţi fiica lui Dumnezeu, Biserica, Mireasa, care este tot un rezultat al unirii lui Dumnezeu cu Cuvântul Său. Duhul Sfânt unit într-un trup de carne, L-a produs pe Fiul lui Dumnezeu, un produs al neprihănirii lui Dumnezeu, şi ni s-a spus că în timpul din urmă va fi la fel ca în zilele Sodomei şi Gomorei. Astfel, Mireasa va fi unită cu Cuvântul lui Dumnezeu manifestat în trup, iar Duhul Sfânt o va pecetlui în Dumnezeu, lăsând necredinţa afară.

După cum am mai spus, dacă în tine ar fi viaţa lui Beethoven, ai trăi viaţa lui Beethoven. Dacă în tine ar fi viaţa lui Hitler, ai trăi viaţa lui Hitler, dar dacă în tine este viaţa lui Hristos, vei trăi ca Hristos şi vei face lucrările lui Hristos. Aşa este. Dacă Hristos ar fi trăit astăzi, ar fi făcut exact ceea ce spune Cuvântul că ar fi făcut. Şi Cuvântul spune că „El este Acelaşi ieri, azi şi în veci.” De ce nu poate vedea lumea ecleziastică timpul în care trăim? Înţelegeţi?

Eva a cauzat moartea fizică, prin faptul că a încercat să strecoare în Cuvânt o erezie a Satanei. Acelaşi lucru l-a făcut şi biserica la Niceea, Roma, prin faptul că a acceptat o dogmă în locul Cuvântului; şi acelaşi lucru l-au făcut metodiştii, baptiştii, prezbiterienii, etc.: în fiecare epocă, atunci când a apărut Lumina, ei au respins-o.

Din cauza aceasta au murit luteranii când s-a ridicat Wesley: era o altă epocă, iar când a venit Cuvântul, ei au trebuit să-L accepte sau să moară. De aceea sunt pe moarte penticostalii acum: epoca este aici. Cuvântul a fost manifestat, este timpul vulturului, al restituirii Cuvântului: „Înapoi la credinţa părinţilor! Înapoi la epoca copiilor!” Dar ce fac ei? Sunt uniţi împotriva Cuvântului şi Îl resping, aceasta fiind moartea spirituală.

Dar şi Trupul lui Dumnezeu, Mireasa unită, este una. El şi Hristos împreună este Duhul care lucrează în trupul Bisericii aşa cum a lucrat în trupul lui Isus Hristos, fiindcă ea este parte din trupul Lui. Nu doi, ci una. Ei sunt una! Soţul şi soţia sa nu mai sunt doi, ci una; şi la fel este Hristos şi Trupul Lui: sunt una. Acelaşi Duh care era în Hristos este acum în Mireasa Sa, în Trupul Său, fiind uniţi împreună de întregul Cuvânt. Astfel, Dumnezeu trăieşte şi Se manifestă prin ea.

Antihristul va spune: „O, eu cred în Hristos; cred Evanghelia, dar… (Aţi văzut?), dar zilele minunilor au trecut. Aşa ceva nu mai există.” Aţi văzut? „O, eu nu cred că trebuie să fii botezat în Numele lui Isus Hristos!”

Dar Biblia spune că ei au făcut-o. Vreau să vină la mine un teolog şi să combată aceasta. Tu spui: „Păi, botezul nu are importanţă mare!” Atunci de ce a fost scris aşa? De ce a avut importanţă pentru Pavel? De ce a avut importanţă pentru restul?

Biblia spune: „…îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort.” (Apocalipsa 3.1), fiindcă „nu este sub cer niciun alt Nume dat.” (Fapte 4.12).

Voi Îl propovăduiţi, vă rugaţi în Numele acesta, dar când ajungeţi la apă, Îl respingeţi. Cum vine aceasta? Vedeţi?

Zilele trecute am vorbit cu un bărbat despre aceasta şi el mi-a zis:

„Nu are importanţă.”

„Dacă vine cineva la tine şi îţi spune că a fost botezat în Numele Trandafirului din Sharon, a Crinului din Vale şi a Luceafărului de dimineaţă, vei spune că este în ordine?” l-am întrebat eu.

„Nu, domnule.”

„Şi ce faci atunci, îl botezi din nou?”

„Bineînţeles.”

„Şi cum îl botezi?”

„În Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt.”

„Pă¡, dacă spui că acestea sunt nume, înseamnă că este acelaşi lucru cu botezul în Numele Trandafirului din Sharon, a Crinului din Vale şi a Luceafărului de dimineaţă. Spun aceasta, pentru că „Tată, Fiu şi Duh Sfânt,” sunt titluri.”

„Dar Isus a spus să fie botezaţi în Numele…”

„Da, exact aceasta a spus, dar nu a zis: „Repetaţi aceste cuvinte!” ci botezaţi-¡ în Numele (în limba engleză şi în alte limbi, acest cuvânt are forme diferite pentru singular (name) şi plural (names), iar în Biblie scrie la singular: name, adică un singur nume). Deci El a spus Numele (singular), iar Tată, Fiu şi Duh Sfânt sunt titluri şi nu nume. Ce a spus Petru despre acest Nume? Dar ceilalţi? „Domnul Isus Hristos.” Dar Pavel ştii ce a spus? „…dacă un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită…” (Galateni 1.8).

În Fapte 19.5, Pavel le-a spus celor ce nu fuseseră botezaţi în Numele lui Isus Hristos, ce trebuie să facă pentru a primi Duhul Sfânt. Chiar dacă strigau, Îl lăudau pe Dumnezeu şi făceau lucruri mari, el le-a spus că trebuie să fie botezaţi încă o dată, în Numele lui Isus Hristos. Ei au trebuit să fie botezaţi din nou, deşi fuseseră botezaţi de Ioan Botezătorul.

În Galateni 1.8, el a spus: „Dar, chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!” Da, domnilor. Aşa că trebuie să stăm numai pe Cuvânt, pe fiecare Cuvânt.

Nu trebuie să ai mici îndoieli, ci trebuie să fii absolut sigur. Dacă în mintea ta este vreo îndoială, ar fi bine s-o lămureşti acum. Nu aştepta până când este prea târziu! Nu aştepta până când ai semnul peste tine, fiindcă atunci nu Îl mai poţi vedea pe El, pentru că eşti deja orbit.

El a orbit Israelul ca să-Şi poată manifesta Cuvântul, iar acum face la fel cu neamurile, aşa că ei intră exact în acelaşi lucru ca atunci.

Priviţi! Eva a respins Cuvântul şi şi-a pierdut drepturile. Ce a făcut ea după ce a văzut Cuvântul adeverit de Dumnezeu? L-a respins şi astfel şi-a pierdut drepturile. Acelaşi lucru s-a întâmplat la Niceea, Roma; şi exact acelaşi lucru îl fac ei acum prin Consiliul Bisericilor. Fraţilor, lucrul acesta s-a întâmplat din Geneza până la Apocalipsa.

Aceasta a făcut Israel, aceasta a făcut Pilat, aceasta au făcut toţi, începând de la Eva, până acum. Au respins Cuvântul legitimat şi au acceptat o dogmă, ceea ce ¡-a dus la moartea duhovnicească. Moarte! Cuvântul este propovăduit unor morţi. Exact. Aceasta nu va fi pentru Mileniu, ci le este propovăduit chiar acum. Poate înţeleg chiar acum.

Fiii lui Cain au fost rodul necredinţei Cuvântului lui Dumnezeu. Aţi observat că ei şi-au bătut joc de mesajul lui Noe? Prin Cuvântul lui Dumnezeu vestit, Noe a adus judecata promisă, pentru că deşi era însoţit de semne vizibile care dovedeau că timpul era chiar acolo, fiii lui Cain şi-au bătut joc de el.

La fel se întâmplă astăzi. Aşa au făcut şi în timpul lui Isus şi în toate epocile. Întotdeauna a fost aşa. Ei au râs şi şi-au bătut joc. Dar Cuvântul spune: „Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor

şi vor zice: „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci, de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!” (2Petru 3.3-4).

Aşa au făcut fiii diavolului, prin sistemul lor religios, atunci când Cuvântul S-a manifestat printre ei în zilele lui Isus Hristos. Uitaţi-vă la sistemul religios al poporului evreu (Fratele Branham bate în amvon). Deşi poporul evreu ştia mai mult decât atât, sistemul lor religios ¡-a făcut să respingă şi să batjocorească Cuvântul lui Dumnezeu pe care spuneau că-L cred.

La fel fac şi astăzi. Prin maşinăria sa, sistemul religios a respins făgăduinţele pentru timpul sfârşitului, prin faptul că a respins Mesajul şi semnul timpului de sfârşit, aşa cum a vestit Dumnezeu, Cuvânt cu Cuvânt.

Acest lucru este înregistrat. Chiar dacă mă vor împuşca, sau orice mi s-ar întâmpla, nu vor putea opri acest Mesaj. El va merge mai departe, pentru că este înregistrat şi dat mai departe. El a fost legitimat şi dovedit pe deplin, prin semne şi minuni, prin mecanică, prin Dinamică, prin ştiinţă şi prin biserică, Dumnezeu însuşi dovedind că acesta este timpul.

Printre voi este un Mesaj de la Dumnezeu, un Mesaj însoţit de semnele şi minunile timpului. Este Mesajul că Isus Hristos nu este mort, ci trăieşte şi este Acelaşi ca întotdeauna. Acesta împlineşte Maleahi 4 şi toate celelalte Scripturi spuse de Isus cu privire la timpul din urmă şi dovedite chiar şi de ştiinţă. Poza cu acele cercuri de Lumină şi cu Îngerii lui Dumnezeu care au coborât din cer, a ajuns peste tot în lume.

Următorul lucru: ne aşteaptă răstignirea. Şi cum a spus Isus: „Şi ce voi zice?… Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta?… Dar tocmai de aceea am venit până la ceasul acesta! Facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.” (Ioan 12.27; Matei 6.10).

Aceasta spune din toată inima şi Biserica de astăzi: „Să mă însoţesc cu ceva… Nu, Doamne. Facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.”

Acum observaţi. Ei au respins Cuvântul făgăduit pentru acel timp, după ce a fost adeverit înaintea lor.

La fel au făcut şi astăzi. Acum mă pregătesc să închei. După ce le-a dovedit clar că era Cuvântul identificat, s-a ajuns la o confruntare în care trebuiau să aleagă ori Cuvântul, ori sistemul. Vedeţi? Astăzi este la fel: ori aleg Cuvântul, ori aleg sistemul. Acum El este în mâna întregii lumi. Aşa este.

Textul meu are multe căi prin care pot construi în jurul lui, dar abia am început. Să nu plecaţi, pentru că am glumit. Priviţi la textul meu. El este baza. Haideţi să vedem acasă cum este şi să-L analizăm cu lupa.

Isus este în mâinile oamenilor; este în mâinile bisericii. Ce veţi face cu acest Isus, numit Cuvântul uns? „Hristos” înseamnă „Cuvântul uns.”

Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu acest Isus, care Se numeşte Hristos? Ce mişcare să fac? Ce pot face cu acest Isus, numit Hristos?”

Şi ce a răspuns mulţimea? Ce a răspuns biserica? „Răstigneşte-L! Nu mai vrem aşa ceva! Opreşte-L!”

Aş vrea să vă întreb ceva. Vă puteţi imagina vina de pe mâinile lui Oswald, cel care l-a omorât pe preşedinte? Vă puteţi imagina ce sentinţă va primi dacă se dovedeşte că el  l-a ucis? Credeţi că va mai avea cineva milă de el? Sângele preşedintelui Statelor Unite este pe mâinile lui. Indiferent cât de mult va pleda el şi va spune: „Nu am vrut!”, aceasta nu îl va scuza. Curtea Supremă îl va condamna. De ce? Pentru că sângele preşedintelui este pe mâinile lui. Vă puteţi imagina ce simte el? Vreţi să fie pe mâinile voastre? (Adunarea spune: „Nu!”).

Cum rămâne cu sângele lui Isus Hristos? Credeţi că veţi fi iertaţi după ce a fost adeverit şi dovedit pe deplin? Credeţi că veţi scăpa? Sângele Lui este pe mâinile voastre. Vinovaţi! Păcătosule, unde vei fugi să scapi? Ce vei face după adunarea din dimineaţa aceasta?

Crezi că dacă vei spune: „Păi, nu am vrut să fiu rău!” vei scăpa? Poate şi Oswald a spus la fel.

Dacă Curtea Supremă va face dreptate, se va face. Este absolutul naţiunii. Întreaga naţiune este legată de Curtea Supremă. Oswald a comis o crimă şi trebuie să plătească pentru ea. Nu contează că nu a vrut sau că nu aceasta a fost intenţia lui, el va plăti oricum pentru ceea ce a făcut.

Dacă Curtea Supremă cere o pedeapsă, de ce credeţi că veţi avea parte la bara de judecată a lui Dumnezeu, când sângele lui Isus va fi găsit pe mâinile tale? „Ce să fac cu acest Isus, numit Cuvântul uns?” Ai auzit şi ştii că este Adevărul, pentru că a fost dovedit pe deplin.

Preferaţi mai bine un ucigaş denominaţional al Cuvântului, decât pe neprihănitul Hristos? Aţi îndrăzni să-l alegeţi pe Baraba, ucigaşul Cuvântului, în locul Cuvântului care este Viaţa? Atunci este pe mâinile voastre.

Când am auzit de asasinarea preşedintelui Kennedy, mi-a venit pe inimă mesajul acesta şi m-am gândit: „Ce va face omul acela? Nu va avea nici o scăpare. Poate acum se trezeşte şi îşi dă seama ce îl aşteaptă.”

Într-o zi te vei trezi şi tu. Aici, ascultând o înregistrare sau cu o altă împrejurare, într-o zi te vei trezi şi tu, păcătosule, şi-ţi vei da seama că Sângele Lui este pe mâinile tale şi că vei fi condamnat pentru că L-ai omorât pe Fiul lui Dumnezeu. Păcatul tău L-a omorât; necredinţa ta în Cuvânt, faptul că nu ai vrut să crezi dovada identificării Lui, L-a întristat pe Duhul Sfânt. Şi ce crezi că te aşteaptă în afară de judecata lui Dumnezeu? Când vei sta înaintea lui Dumnezeu, sângele lui John Kennedy de pe mâinile lui Oswald va fi un lucru minor faţă de Sângele lui Isus Hristos de pe mâinile tale.

Pilat a întrebat: „Ce să fac cu acest Isus numit Hristos?” El a fost pus pe mâinile lui, iar acum, sângele lui Isus Hristos este pus din nou pe mâinile acestei adunări; este pus pe mâinile acestei naţiuni şi a tuturor naţiunilor unde au ajuns aceste înregistrări şi unde s-au făcut lucrări dovedite şi adeverite de Dumnezeu. Ce veţi face acum cu acest Isus numit „Acelaşi ieri, azi şi în veci”? Sunteţi gata să vă puneţi de partea Lui? (Adunarea spune: „Amin!”).

Ca în cazul lui Pilat, vă rămân trei lucruri pe care le puteţi face. Pilat le-a încercat pe toate trei şi totuşi L-a răstignit. Apoi a încercat să-L dea jos de pe mâinile Lui, dar odată ce este pe mâinile tale, rămâne acolo. Pilat a încercat trei lucruri, dar toate au dat greş.

Noi trebuie să admitem faptul că El este pe mâinile noastre. Noi L-am văzut în Cuvântul Său legitimat şi ştim că este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Este adevărat? (Adunarea spune: „Amin.”).

Eu nu vorbesc numai adunării de aici, ci şi milioanelor de oameni care ascultă sau vor asculta această înregistrare. Oriunde vă aflaţi pe glob, El este pe mâinile voastre, fiindcă ştiţi că acesta este Adevărul. Dacă nu ştiţi, sunteţi orbi şi nu puteţi vedea Cuvântul; nu Îl puteţi vedea pe Dumnezeu în Cuvânt. Ce veţi face cu El?

Pilat a încercat să scape de El, dar noi trebuie să ne confruntăm cu faptele noastre. Şi Pilat a trebuit s-o facă, pentru că a ştiut şi a auzit.

Tu zici: „Eu n-am văzut nimic din acele lucruri!” Este adevărat, dar ai auzit azi şi acum.

Pilat voia să-l vadă făcând o minune sau un truc înaintea lui, dar El nu făcea trucuri, ci făcea numai ce Îi spunea Dumnezeu să facă.

Voi aţi auzit că credinţa vine în urma auzirii. Credeţi şi îndepărtaţi-vă de acele lucruri, ca să nu aveţi sângele Lui pe mâinile voastre! Nu uitaţi că noi trebuie să ne confruntăm cu faptele noastre. Pilat a făcut-o şi la fel o facem noi. El a fost identificat pe deplin, aşa că gândiţi-vă că sunteţi cu sângele unui Om pe mâinile voastre!

Uitaţi-vă la un pilot de avion. El trebuie să verifice toate aparatele. De ce? Ca să nu aibă pe mâini sângele cuiva. El verifică absolut fiecare aparat care poate fi verificat. Poate mulţi dintre voi aţi fost cu avionul şi aţi văzut cum se zguduie la sol. El dă tot ce poate ca să vadă dacă totul este în ordine. Dacă nu este ceva în ordine, motorul va tuşi sau chiar va muri. Dar el îl verifică din nou, chiar dacă mai trebuie să întârzie puţin.

Aşa ar trebui să facă şi biserica: să verifice, iar şi iar şi iar. Noi aşteptăm venirea Lui şi suntem treji şi în aşteptarea decolării, de aceea ar trebui să verificăm totul cu Cuvântul, nu cu ce a spus cineva. Fii sigur că ai o experienţă personală cu Hristos! Verifică iar şi iar şi iar. De ce? Sângele omului este pe mâinile tale, deci este mai bine să verifici.

Uitaţi-vă la un doctor înainte de operaţie. În dimineaţa aceasta avem printre noi câţiva doctori. Ce face doctorul înaintea operaţiei? Verifică radiografia, analizează rezultatele la sânge, verifică inima şi toate celelalte şi abia după aceea se face anestezia. Se verifică fiecare instrument şi se sterilizează ca să nu fie microbi pe ele. El verifică totul pentru că vrea să ştie că toate sunt în ordine.

Dar tu, păcătosule, ce simţi? Cum te simţi să ştii că ai pe mâinile tale sângele unui Om; că ai responsabilitatea unui pilot sau a unui doctor? Ce faci dacă ai pe mâinile tale sângele unui om?

Când un judecător trebuie să dea o sentinţă, citeşte acele cărţi, le citeşte şi le reciteşte ca să vadă orice amănunt, fiindcă trebuie să pronunţe sentinţa. Pentru că are pe mâinile sale sângele unui om, el trebuie să găsească în acele cărţi o justificare.

Dar cum rămâne cu noi, cei care L-am văzut identificat ca fiind Acelaşi ieri, azi şi în veci? El este aici; este pe mâinile noastre. Este pe mâinile voastre! Ce vă veţi face? „Ce să fac cu acest Isus care este Hristos cel uns?”

Poate zici: ”Cum pot să ştiu că este El?”

Privind făgăduinţa acestui ceas, timpul în care trăim. Aici sunt scrise anumite lucruri care trebuie să se întâmple când este El aici. Ce? Acelaşi Hristos uns, Cuvântul uns. Ce veţi face cu El? Îl veţi vinde pentru o denominaţiune?

Dar Pilat ce a făcut? A încercat să se spele pe mâini de El spunând: „Este în ordine!”

Poate zici: „Sărmanul Pilat!” Mulţi îl cred justificat în decizia lui, dar nu a fost. El era pe mâinile lui. Pilat a auzit Mesajul şi a văzut Cuvântul, deci El era pe mâinile lui. Şi la fel este astăzi pe mâinile voastre. Aşa este.

Ce a încercat să facă el? A încercat să spună: „Păi, este un Om bun, nu găsesc nici o vină în El.”

Acesta este şi răspunsul multora de astăzi: „O, nu este nimic greşit cu Cuvântul! Cred că este în ordine. Biblia este în ordine, dar noi credem ce spune biserica noastră. Denominaţiunea noastră nu este de acord cu aceasta.” Aţi văzut? Este o categorie de oameni care încearcă să-L spele jos de pe mâinile lor.

„Nu găsesc nimic greşit în Cuvânt. Pentru apostoli a fost în ordine, dar noi trăim în alt timp. Noi nu trăim în zilele apostolilor, de aceea nu trebuie să facem ce au făcut ei. Nu trebuie să botezăm ca ei, fiindcă trăim în alt timp. Duhul Sfânt a fost dat numai pentru ei.”

Evrei 13.8: „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci!” Îl pune înapoi pe mâinile voastre. (Fratele Branham bate de trei ori în amvon). Nici o scăpare! El este adeverit pe deplin ca fiind Acelaşi ieri, azi şi în veci. Nu aveţi scăpare! Nu-L puteţi pasa într-o altă epocă, pentru că Evrei 13.8 vă condamnă gândirea şi Îl pune din nou pe mâinile voastre. Astfel, Isus este pe mâinile voastre, aşa cum a fost pe mâinile lui Pilat.

Tu spui: „Dar eu nu ştiu!” Atunci de ce asculţi?

Pilat era un păgân şi la fel soţia lui, dar ca să fie drept, Dumnezeu ¡-a trimis soţiei sale un vis şi a spus: „Să n-ai nimic a face cu Neprihănitul acesta; căci azi am suferit mult în vis din pricina Lui.” (Matei 27.19). Aceasta s-a întâmplat dimineaţa.

Când a auzit aceasta, Pilat a zis: „Dacă este aşa, am să mă spăl pe mâini de El.” Dar nu a putut. Nici voi nu puteţi, aşa că luaţi aminte la avertismentul lui Dumnezeu!

Evreii au strigat: „Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri. Noi preferăm să ne încredem în preoţii noştri şi în sistemul nostru, decât să ne încredem în El.” (v. 25). Aţi văzut?

Noi toţi va trebui să ne confruntăm cu situaţia aceasta, păgâni sau nu, necredincioşi sau metodişti, baptişti, prezbiterieni sau orice aţi fi. Toţi trebuie să vă confruntaţi cu această întrebare, fie că vreţi, fie că nu. Este pe mâinile voastre. Ce veţi face cu El?

Acolo au fost şi cei care au încercat o altă schemă: ei au încercat să-¡ paseze problema lui Cezar.

Pilat a spus: „Eu nu vreau să am nimic a face cu El. Este doar un Om. Nu L-am văzut niciodată făcând vreo minune, dar sunt mulţi care mărturisesc pentru El; de aceea cred că este un Om bun. Eu personal nu vreau să am de-a face cu problema aceasta, şi ca dovadă am să mă spăl pe mâini. Aduceţi-mi apa, iar voi veţi depune mărturie pentru mine!” Da, dar şi Dumnezeu punea mărturie şi El era pe mâinile lui.

Aşa este şi pe mâinile voastre. Nădăjduiesc că înţelegeţi despre ce vorbesc. Şi nu doar voi, ci toţi cei care ascultă înregistrarea. El este pe mâinile voastre. Ce veţi face cu El, cu acest Isus numit Hristos? Hristos este Cuvântul uns. Înţelegeţi? Ce veţi face cu El? Este Mesajul timpului, iar timpul este aici, lucru adeverit de Biblie şi de Dumnezeu. Ce veţi face cu El? Este pe mâinile voastre. Cazul lui Oswald va fi unul minor faţă de al vostru, chiar dacă eşti predicator sau orice altceva.

Evreii aceia erau preoţi, rabini, învăţători, oameni sfinţi, etc., dar El era pe mâinile lor. El era Cuvântul, Mesajul lui Dumnezeu pentru acel timp, dar ei nu L-au putut vedea. Numai cei aleşi L-au putut vedea, cei care au crezut.

Noi toţi trebuie să stăm faţă în faţă cu Mesajul. În fiecare epocă a fost aşa. Începând de la Adam şi Eva încoace, în zilele lui Noe, în timpul lui Daniel, Belşaţar şi Nebucadneţar, în timpul lui Hristos şi până în zilele noastre, a fost acelaşi Cuvânt ieşit de la Dumnezeu. Nu crezurile, nu denominaţiunile, nu dogmele, ci Cuvântul, şi El a fost împotriva acestor lucruri, aşa că acum este pe mâinile voastre.

Unii au urmat schema lui Pilat şi L-au pasat la altcineva. Pilat a zis: „Ştiţi ceva? Eu Îl spăl de pe mâinile mele cu apa aceasta! Trebuie să fac ceva cu El. Ce să fac cu El? Îl voi trimite la episcopii de la cartierul general.” Da, da.

Aceasta încearcă ei să facă şi astăzi. Înţelegeţi?

Ei L-au trimis la Cezar, dar aceasta nu L-a luat jos de pe mâinile nimănui. Dar ce a făcut? I-a înfierat mai tare, pe fiecare individual.

Tu spui: „Păi, eu aş accepta aceasta, dacă ar fi de acord şi denominaţiunea mea.” Denominaţiunea ta este în Consiliul Bisericilor şi este condamnată. Cum să-L poată accepta? Aceasta se răsfrânge asupra ta. Nu contează ce spune denominaţiunea ta, ci ce spui tu. Ei L-au respins, tu ce vei face cu El? Aceasta este întrebarea, pentru că nimic nu-L şterge jos de pe mâinile tale.

El a fost adeverit pe deplin; a fost identificat ca fiind Cuvântul făgăduit al acestui timp. Nu Cuvântul făgăduit pentru timpul lui Luther. Acela a fost pentru atunci, pentru epoca reformei. După cum ştiţi cei care aţi auzit Cele şapte Peceţi, când a început epoca reformei s-a ridicat făptura cu chip de om, dar acum este făptura cu chip de vultur, iar fiara s-a ridicat să facă provocarea astăzi.

Cine îndrăzneşte să spună că acesta nu este Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, când El L-a vorbit aici mai dinainte şi L-a legitimat în Arizona, chiar ştiinţa dovedind că este Adevărul. Cartea aceasta este deschisă şi aşteaptă ca Pecetea a şaptea să fie identificată la venirea lui Hristos.

Deci Hristos este pe mâinile voastre şi trebuie să faceţi ceva cu El. Dar nu-L puteţi da jos. Nu, domnilor. Nu este posibil nici să fie pasat la altcineva, ca să spun aşa.

Tu spui: „Frate Branham, mama a aparţinut la biserica aceasta şi dacă biserica mea Îl va accepta, Îl voi accepta şi eu.” Mama ta a trăit în alt timp, acum este vorba de tine. Uită-te de unde a ieşit ea afară ca să fie cum este acum! Dar cu tine cum rămâne? Vezi?

Tu spui: „Mama a fost penticostală şi a făcut asta şi asta. A ieşit dintr-o organizaţie,” dar eu te întreb încă o dată: Cu tine cum rămâne?

În această categorie găsim mulţi oameni educaţi. Ştiu că voi răni pe cineva de aici, dar nu o fac intenţionat, iar dacă totuşi cineva este rănit, ar trebui să vină la altar să se pocăiască. Spun aceasta în dragoste dumnezeiască.

Când a stat în faţa acelor farisei, Isus le-a zis: „Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru.” (Ioan 8.44). Voi cereţi îndurare pentru cei care L-au răstignit la cruce. Vedeţi, El nu era supărat pe ei. I-a numit „pui de năpârci” şi în toate felurile, dar la cruce s-a rugat pentru ei. El n-a vrut să-¡ supere, dar trebuia să-¡ facă să vadă greşeala pe care o făceau.

Astăzi este exact la fel: oamenii pasează problema la altcineva. Noi încercăm s-o pasăm la fel ca Adam şi Eva. Adam a spus: „Femeia pe care mi-ai dat-o…” dar aceasta nu a fost o scuză pentru el. La rândul ei, Eva a spus: „Şarpele m-a amăgit. El m-a înşelat şi am avut o legătură sexuală. El a făcut aceasta!” dar aceasta nu a scăpat-o, ci au mers amândoi la judecată. Da, domnilor.

Nimeni nu poate spune: „Dacă denominaţiunea mea va crede aceasta, voi crede şi eu, pentru că am fost în această denominaţiune…” Aceasta nu înseamnă nimic. Evreii au făcut acelaşi lucru, iar tu faci la fel.

În această categorie intră mulţi oameni de seamă, de cultură. Noi numim cultură ceea ce a produs Satan pentru Eva: puţină înţelepciune. El ¡-a zis: „Ochii tăi nu sunt deschişi, de aceea nu înţelegi toate lucrurile.” Ea cunoştea numai Cuvântul şi Îl văzuse pe Dumnezeu adeverind acel Cuvânt, ceea ce ar fi trebuit să fie suficient. Dacă ar fi stat în Cuvânt, ea ar fi rămas în Viaţa veşnică, dar în clipa când L-a încălcat a intrat în partea care spunea că în ziua în care Îl va încălca, va muri. Şi când L-a încălcat, a murit. Aşa este. (Geneza 3.3-5).

Noi avem aici Cuvântul adeverit al lui Dumnezeu, dovedit de Duhul, care ne spune că El ne-a primit şi ne-a dat botezul Duhului Sfânt. Noi suntem botezaţi în Numele lui Isus Hristos şi avem aceeaşi Evanghelie, aceeaşi slujbă şi chiar acelaşi Stâlp de Foc vizibil printre noi şi făcând aceleaşi semne şi minuni, ceea ce înseamnă că nu există nici o scuză pentru nimeni.

Exact aceasta a spus Biblia că se va întâmpla în zilele din urmă: prin slujba din Maleahi 4, copiii se vor întoarce la credinţa părinţilor. Imediat după aceea, cei neprihăniţi vor călca peste cenuşa celor tăi, fiindcă întreaga lume va fi arsă. Atomii stau şi aşteaptă în bombele de pe raft.

Aţi văzut ce a făcut Germania imediat după ce a aflat că preşedintele nostru a fost asasinat? Şi-au pus armele împreună, fiindcă acesta era modul prin care putea fi oprită Rusia. Kennedy le spusese că atunci când vor încerca să facă aceasta, îi va mătura de pe faţa pământului. Ruşii au crezut că pot obţine conducerea, dar nu a venit încă timpul. Înţelegeţi?

Sunt predicatori şi evanghelişti inteligenţi care încearcă să-L paseze la altcineva.

De ce nu a spus Pilat: „Un moment!  Soţia mea a venit la mine, şi chiar şi eu am auzit multe mărturii despre Tine, de aceea sunt interesat şi aş vrea să Te cunosc. Doamne, ce trebuie să fac ca să am Viaţa veşnică? Acum eşti pe mâinile mele. Ce aş putea face? Eşti Mesia? Eşti Împăratul iudeilor?” El a zis: „Eu nu găsesc nici o vină în Omul acesta, aşa că mă spăl pe mâini de El.”

Isus ¡-a răspuns, dar el nu a putut primi. De ce? Pentru că îi scădea prestigiul. De aceea s-a gândit să-L trimită la marele preot să facă ceva cu El. Aţi văzut?

Astăzi este din nou aceeaşi provocare. Ce vei face cu El, cu Cuvântul? De ce să-l întrebi pe prezbiter, pe episcop sau pe altcineva, dacă poţi face botezul sau dacă poţi face asta sau cealaltă? El ţi-ar spune: „Sigur că nu!” iar dacă o vei face totuşi, vei fi dat afară. Vedeţi?

Acest lucru ar scădea prestigiul oamenilor. Pilat L-a pasat la Cezar, dar ei nu s-au pus de partea Lui. Apoi, Cezar L-a pasat din nou în mâinile lui Pilat. Astfel, ei încearcă să-L paseze căpeteniilor lor denominaţionale, dar aceasta nu va merge. Acest truc n-a mers niciodată şi nici nu va merge. Nu a mers cu Pilat, nu va merge cu voi şi nu va merge cu nimeni.

Deci, ori Îl accepţi, ori Îl respingi. Nu-L poţi spăla de pe mâinile tale şi nu-L poţi pasa unui sistem sau altcuiva. Trebuie să te confrunţi cu decizia. Deci ce vom face?

Şi Pilat s-a confruntat cu acelaşi lucru. El a zis: „Aduceţi nişte apă şi Îl voi spăla de pe mâinile mele.” Dar când S-a întors la el, tot a trebuit să-L judece. Aceasta nu l-a scuzat. El a încercat să spună: „Dacă nu pot să-L dau jos de pe mâinile mele, am să-L trimit la Cezar, să fie pe mâinile lui.” Dar a fost trimis din nou la el.

Aceasta se întâmplă cu fiecare individ în parte. Ce vă veţi face? Nu contează ce face mama, tata, păstorul sau fratele Branham. El este chiar acum pe mâinile tale. Ce te vei face cu acest Isus numit Hristos, fiindcă ai sânge pe mâini şi este sângele lui Dumnezeu. Ce faci? Înţelegi că eşti vinovat de răstignirea Lui?

Tu poţi să-L răstigneşti acceptând un crez sau altceva, sau spunând: „Păi, am să-L pasez mai departe, pentru că nu vreau să am de-a face cu aşa ceva.” Nu poţi face aceasta pentru că El este pe mâinile tale. Aşa este. „Am să uit de aceste lucruri.” Nu se poate, fiindcă El este încă pe mâinile tale. „Păi, păstorul meu ne-a învăţat aşa.” Aceasta nu te scuză şi se întoarce drept pe mâinile tale. Ori Îl accepţi, ori Îl respingi, este alegerea ta.

Isus le-a zis fariseilor din vremea aceea: „Farisei orbi!” iar astăzi ar spune la fel: „Învăţători orbi, voi nu puteţi deosebi vremurile şi comunismul. Vă luptaţi atât de mult cu aceasta şi ştiţi că Dumnezeu a ridicat acest lucru ca să vă distrugă.” Vedeţi, ei nu cunosc Scriptura. Toate subiectele de discuţie sunt numai împotriva comunismului, încât deja mi-e greaţă să-¡ mai ascult. Desigur, şi eu sunt împotriva lui. Sigur că sunt, dar sunt mai împotriva oamenilor care Îl resping pe Isus Hristos, Cuvântul.

Fie că eşti predicator sau nu, tu eşti mai dator faţă de Hristos decât este acel comunist faţă de cauza lui. Acela este un neştiutor şi nu ştie nimic despre El, dar tu ar trebui să ştii. Tu poţi deosebi timpul comunismului, dar nu poţi deosebi semnul timpului în care trăieşti.

Isus le-a zis fariseilor: „Când se înserează, voi ziceţi: „Are să fie vreme frumoasă, căci cerul este roşu.”

Şi dimineaţa, ziceţi: „Astăzi are să fie furtună, căci cerul este roşu-posomorât.” Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o deosebiţi, şi semnele vremurilor nu le puteţi deosebi?” (Matei 16.3). Acolo era Mesia şi ei Îl respingeau.

Noi vorbim despre comunism şi de aceste lucruri, dar semnul timpului nu-l vedem, ci privim peste el. Toţi se unesc în necredinţă, dar nu înţeleg şi nu văd semnul timpului despre care vorbeşte Biblia. Înţelegeţi ce vă spun? (Adunarea spune: „Amin!”). Haideţi să încheiem, pentru că este deja târziu.

Cei de astăzi fac la fel ca părinţii lor, dar decizia trebuie luată. Voi trebuie s-o luaţi într-un fel sau altul. Înţelegeţi? Ce vei face, pentru că astăzi are loc răstignirea din nou a Cuvântului? Răstignirea Cuvântului se apropie. El va fi răstignit şi adeverirea Cuvântului oprită de dragul denominaţiunilor, aşa cum a făcut Pilat care a încercat să-L paseze altcuiva. Ce vei face, ca individ, cu acest Cuvânt uns numit Hristos? Este Acelaşi Hristos care a uns Cuvântul din timpul lui Noe. Acelaşi Hristos, Pomul care a fost în grădina Eden, Pomul pe care l-a părăsit Eva ca să mănânce din pomul morţii. La fel s-a întâmplat în timpul lui Noe, în zilele prorocilor şi în zilele lui Hristos.

Şi astăzi este la fel. De fiecare dată când s-a împlinit acest lucru, ei au luat motivele lor denominaţionale şi aşa mai departe şi înţelepciunea lumii în locul Cuvântului uns al lui Hristos. Ce te vei face ca individ?

Pilat nu L-a putut spăla niciodată de pe mâinile sale, şi nici voi nu veţi putea dacă încercaţi trucurile lui. Ştiţi ce s-a întâmplat în final cu Pilat? Şi-a pierdut minţile.

În Elveţia este un iaz cu apă unde în fiecare an, în Vinerea mare, se adună mii de oameni, pentru că legenda spune că acolo s-a sinucis Pilat. Se spune că în fiecare Vinere mare la ora trei, apa devine albastră şi începe să bulbucească acolo unde a fost trupul lui. El L-a refuzat şi L-a respins şi are încă pe mâini sângele Lui.

Nu-L poţi spăla de pe mâinile tale. Nu este destulă apă şi săpun ca să-L cureţi jos. Ce vei face cu El pentru că este pe mâinile tale?

Tu poţi face un singur lucru. Dacă nu poţi să-L speli de pe mâinile tale, nici să scapi de El, pasându-L altcuiva, şi nici să treci nepăsător mai departe, mai rămâne un singur lucru: să-L accepţi în inima ta. Numai aşa poţi scăpa. Astfel, Îl poţi lua jos de pe mâinile tale şi să-L pui în inima ta, sau poţi să-L laşi pe mâinile tale şi să stai la judecată. Tu ai această posibilitate.

Sfârşitul lui Pilat a fost groaznic, şi la fel va fi al celor care-L resping: „Şi ziceau munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului;

căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, şi cine poate sta în picioare?” (Apocalipsa 6.16-17). Vedeţi, rugăciunile lor sunt prea târzii.

Ce credeţi că va face Oswald când va ajunge în faţa Curţii Supreme şi va vedea acei ochi mânioşi aţintiţi asupra lui? El ştie ce urmează: va ajunge ori în camera de gazare, ori cu o frânghie în jurul gâtului, şi trebuie să facă faţă.

Dar dacă ajungi înaintea Lui cu Sângele respins pe mâinile tale? Ştii că te aşteaptă iadul şi pierzarea veşnică. Atunci vei striga la munţi şi la stânci, dar rugăciunea ta nu va fi ascultată. În Evrei 10.26-27 scrie: „Căci, dacă păcătuim cu voia…” Păcatul este necredinţa. „Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului…” Vedeţi, este suficient să ştiţi despre Adevăr. „…nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate,

ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi.”

Dacă ne-a fost prezentat Adevărul şi nu vrem să-L credem, nu va mai fi nici milă şi nici îndurare.

Ce ziceţi, păstorilor care ascultaţi această bandă? Dar tu, membrule al bisericii? Ce veţi face dacă nu credeţi? Voi nu-L puteţi spăla de pe mâinile voastre şi nu-L puteţi pasa la sediu, pentru că va veni drept peste voi. Cum vei sta în ziua aceea, pentru că ai auzit? El este ori pe mâinile tale, ori în inima ta. Ori una, ori alta. Dumnezeu să ne ajute.

Ce credeţi că este în inima unui ucigaş? El se trezeşte după ce a făcut fapta, când este prea târziu. Oswald a avut şansa lui. El s-a născut liber, era un american liber, dar şi-a vândut dreptul de întâi născut pentru ruşi, iar aceasta s-a întors împotriva lui. El s-a căsătorit cu o rusoaică şi a devenit un liber cugetător al Partidului Comunist din Cuba.

Să gândeşti liber. Dar ce vei face cu Isus numit Hristos? Tu nu eşti un liber cugetător, nu există aşa ceva, ci trebuie să aveţi gândul care era în Hristos.

Să ne rugăm.

În dimineaţa aceasta eu am stat în mijlocul vostru şi v-am vorbit. Dacă sunteţi aici şi ştiţi că nu sunteţi în ordine cu Dumnezeu şi că nu sunteţi născuţi din Duhul Lui… Poate zici: „Eu am mărturisit.” Nu despre aceasta vorbesc. Te-a primit Dumnezeu? Tu zici: „Am făcut o mărturisire şi cred.” Şi Pilat a mărturisit: „Da, sigur că am mărturisit. Ce să fac cu neprihănitul acesta?” Dar nu poţi să-L speli jos de pe mâinile tale în felul acesta. Nu, nu!

Ce vei face cu El dacă nu eşti un creştin născut din nou şi dacă Duhul Sfânt nu trăieşte în tine să-ţi călăuzească viaţa? Nu vrei să-L accepţi chiar acum? Nu-ţi vei putea spăla niciodată mâinile. Acest Mesaj îţi va răsuna în urechi până îţi va ajunge în inimă că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Dacă în dimineaţa aceasta sunt în audienţă oameni care îşi dau seama că au greşit, aţi vrea să ridicaţi mâinile? Nu avem loc să facem o chemare la altar, fiindcă este aglomerat, dar spuneţi: „Roagă-te pentru mine, frate Branham, să mă ajute Dumnezeu.” Dumnezeu să te binecuvânteze, am văzut mâna ta. „Ştiu că sunt vinovat şi Îl vreau în inima mea, nu pe mâinile mele.”

Ridicaţi mâinile şi spuneţi: „Roagă-te pentru mine, frate Branham.” Dumnezeu să vă binecuvânteze. Văd cam patruzeci de mâini ridicate.

Vă cheamă astăzi

Vă cheamă astăzi.

El vă cheamă, Isus vă cheamă.

El vă vorbeşte acum.

Ai păcătuit atât de mult încât inima ta este împietrită şi nu-L mai auzi? Odată L-ai auzit sigur, ca băiat sau fetiţă şi ai avut dorinţa s-o faci, dar L-ai pus deoparte şi totul a devenit mai tare şi mai tare, până s-a împietrit de tot. Acum nu-L mai poţi auzi? Eşti în situaţia în care este Oswald în dimineaţa aceasta? Cum poţi scăpa?

Mai este cineva pentru care să mă rog înainte de încheiere? Toţi cei care n-au ridicat mâna, oriunde ar fi în clădire, pe coridoare, pe lângă ferestre, etc., să spună: „Frate Branham, când ai spus aceste ultime cuvinte, am simţit că…” Dumnezeu să te binecuvânteze, tânără. Mai este cineva? Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule. Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Dumnezeu să te binecuvânteze şi pe tine de acolo. Dumnezeu să te binecuvânteze, băiete. Şi pe tine, fetiţo. Da, Dumnezeu să vă binecuvânteze. Şi pe domnul acela din spate. Da.

În timp ce murmurăm încet: „Isus te cheamă,” aş vrea să vă gândiţi şi să spuneţi: „Doamne, ai milă de mine, păcătosul. Sunt doar un membru al bisericii, dar Te vreau. Ajută-mă, Te rog, pentru că vreau să Te slujesc. Am ridicat mâna pentru că vreau să Te primesc în inima mea.” Vreţi să faceţi aceasta în timp ce vom cânta?

Vă cheamă astăzi

Vă cheamă astăzi.

Rugaţi-vă cum ştiţi şi spuneţi: „Doamne, sunt vinovat. Sunt un păcătos şi sângele Tău este pe mâinile mele, dar nu vreau să mai fiu aşa. N-am putut să-L spăl jos deşi am încercat atâţia ani. Nu Te voi respinge ca Pilat, şi nu Te voi trimite la altcineva, pentru că Te vreau chiar acum în inima mea. Te văd stând chiar în faţa mea şi păşesc drept spre Tine, prin credinţă, cu convingerea că mă vei ierta şi că de acum înainte vei fi în inima mea.”

Rugaţi-vă cu toţii.

Isus te cheamă,

El te cheamă astăzi blând.

(Fratele Branham murmură cântecul).

Tată ceresc, mesajul acesta micuţ s-a terminat. În dimineaţa aceasta s-a ţinut judecata şi îngerii sunt adunaţi în cameră. Marele Duh Sfânt adevereşte că Isus Hristos este încă viu şi că El este Izvorul Vieţii veşnice. Mormântul nu L-a putut ţine, aşa că a ieşit din iad, din mormânt, şi S-a dus în cer, iar astăzi este printre noi.

Crezurile şi denominaţiunile noastre ¡-au legat pe mulţi oameni; păcatul ¡-a legat, dar astăzi vor să fie liberi. În loc să se scape de El, ca Pilat, ei au ridicat mâinile şi au spus: „Doamne Isuse, vino în inima mea, pentru că nu Te voi mai îndepărta. Nu pot. Tu eşti încă pe mâinile mele. M-am spălat şi m-am spălat, dar nu s-a dus. Acum Te-am primit şi Te vreau în viaţa mea. Doamne, Te primesc în viaţa mea! Iartă-mi păcatele, primeşte-mă în Împărăţia Ta şi dă-mi credinţă să cred că Tu m-ai primit, Tată.” Dă-ne aceasta, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus Hristos.

În timp ce aveţi capetele plecate, spuneţi: „Dumnezeule, ajută-mă să fiu sincer. Ştiu că ai făgăduit şi ai spus: „Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.” (Ioan 5.24). Şi:„…pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri.” (Matei 10.32). Aici este adevărata interpretare a cuvintelor din Ioan 5.24: „Cine înţelege cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţa veşnică şi nu vine la judecată.” Tu nu vei ajunge la judecată, ca Oswald, ci „ai trecut de la moarte la viaţă.”

Spuneţi: „Doamne, nu ştiu cum, nu ştiu de ce, dar cred că s-a întâmplat. Toată necredinţa mea a dispărut şi cred din toată inima mea, aşa că pot spune, fără nici o reţinere, „Amin” la fiecare Cuvânt pe care Îl spui şi Îl accept chiar acum. Eu cred.”

Ţineţi-vă capetele plecate. Voi, care mai înainte aţi ridicat mâna şi vedeţi prin credinţă chipul lui Hristos stând acolo, chip după care ar trebui să fiţi făcuţi şi voi, să umblaţi prin credinţă şi să credeţi că păcatele vă sunt iertate. De azi înainte sunteţi gata pentru botezul creştin şi să umblaţi în Hristos. Vreţi să ridicaţi mâna ca mărturie şi să spuneţi: „Păşesc prin credinţă şi cred din toată inima.”?

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Asta-¡ bine. „Îl accept fără să mai fac nimic.” Dumnezeu să vă binecuvânteze. Se pare că toţi pe care ¡-am văzut, au ridicat mâna şi au spus: „Eu L-am acceptat.”

Vedeţi, voi nu aţi fost niciodată buni şi nu puteţi fi buni, dar Isus a murit pentru oamenii care nu sunt buni. „Ce trebuie să fac, frate Branham?” Doar acceptă ceea ce a făcut El pentru tine. Pastore, cred că bazinul este deschis, aşa-¡? (Fratele Neville spune: „Da.”). Deci, dacă vreţi să fiţi botezaţi, este în ordine.

Dacă aţi acceptat să fiţi botezaţi în titlurile: „Tată, Fiu şi Duh Sfânt,” vă spun cu respect, că după părerea mea nu aţi fost botezaţi, pentru că nu aţi împlinit ceea ce a spus El.

El a spus: „…botezaţi-¡ în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt.” Isus nu a spus: „Chemaţi aceste titluri sau denumiri.” În Biblie nu s-a făcut niciodată aşa, ci au fost botezaţi aşa cum a poruncit Isus: „În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt,” care este Domnul Isus Hristos.

Petru, care avea cheile, a spus acelaşi lucru, şi la fel toţi ceilalţi apostoli şi întreaga Biserică. Aceasta s-a întâmplat până la Conciliul de la Niceea, când s-a format prima organizaţie: biserica romano-catolică, şi când titlurile au luat locul Numelui. Astfel, tu eşti botezat ori în învăţătura romană a denominaţiunii, ori în Numele lui Isus Hristos.  Ori una, ori alta. El este pe mâinile voastre şi nu puteţi să-L spălaţi jos.

Acum îl rog pe pianist să cânte cunoscutul imn: „Credinţa mea priveşte spre Tine.”

Credinţa mea priveşte spre Tine,

O, Mielule de la Calvar,

Mântuitorule divin.

Ascultă-mă când Te rog

Şi ia toată vina mea,

Şi începând din această zi

Să fiu deplin al Tău.

Nu plecaţi! Staţi plini de respect în picioare şi ridicaţi mâinile spre El. Apa va fi gata imediat. Dacă nu puteţi face botezul acum, vom boteza şi mâine. Gândiţi-vă la mâinile voastre şi spălaţi-vă de ce aveţi pe ele. Singurul mod în care o puteţi face este să fiţi spălaţi în sângele lui Isus Hristos. Priviţi la El!

Decizia vă aparţine. El este gata să fie judecat; Cuvântul este gata să fie răstignit; Hristos este gata să fie judecat. Ce vei face cu Isus numit Hristos? Plecaţi-vă inimile. (Fratele Branham începe să murmure imnul: „Credinţa mea priveşte spre Tine.”

Gândiţi-vă serios, prieteni. S-ar putea ca numele tău să fie ultimul nume scris în Carte. Gândiţi-vă serios pentru că suntem la sfârşitul timpului. Este printre noi cineva care L-a refuzat?

Să nu uitaţi că s-ar putea să nu mai aveţi o altă ocazie. Pilat nu a mai avut altă posibilitate. El a încercat să se salveze, dar nu a putut, pentru că sângele era pe mâinile lui. Ce vei face cu Cuvântul uns pentru această zi, numit Hristos?                         

– Amin –