CĂLĂUZIRE

Covina – California

Mulțumesc, frate Williams. Vă salutăm pe toți cei ce luați parte la adunarea din seara aceasta. Este într-adevăr un mare privilegiu să fiu aici, şi să vă spun sincer că mi-am dorit clipa aceasta de când am pornit pe această cale.

Vreau să-i mulțumesc doamnei care mi-a adus o cutie de bomboane de Crăciun, după cum mi-a spus Billy. Nu îmi amintesc numele ei, dar mi le-a adus acum câteva minute la mașină. Este primul cadou de Crăciun pe care-l primesc şi doresc să-i mulțumesc pentru el.

Acum în Tucson este nouă și zece minute, dar aici este opt și zece minute. Știu că ascultătorii mei au impresia că nu mai termin cu predicarea (cei prezenți aplaudă). Mulțumesc.

În seara aceasta mă simt puțin obosit deoarece sunt de multe zile pe drum: am plecat la Shreveport şi apoi am călătorit prin toată țara. Adevărul este că este foarte obositor să fii în fiecare seară în altă parte. După cum cred că ştiţi, acum câțiva ani mi-am pierdut părul, aşa că sunt nevoit să port o perucă, pentru a preveni răceala. Totuși, când am fost la Shreveport, am uitat s-o iau, și m-am răcit tare. Mi-am pierdut părul din cauza neatenției unui frizer şi pielea de pe cap îmi este încă foarte sensibilă, așa că este suficient să transpir şi sunt gata răcit. Acesta este motivul pentru care am fost nevoit să anulez multe adunări. De altfel, şi în seara aceasta sunt puțin răgușit.

Vreau să vă spun că am avut un timp minunat când am trecut muntele şi am ținut adunări cu frații din adunarea cealaltă. Au venit o mulțime de oameni care au fost foarte atenți la Cuvânt şi s-au purtat frumos, de aceea, părerea mea este că e bine să faci parte din gruparea Oamenilor de Afaceri ai Evangheliei Depline.

Eu am un Mesaj şi ştiu că el este de la Domnul. Ştiu de asemenea că multora li se pare că sunt un om ciudat, dar nu pot face nimic pentru aceasta, deoarece trebuie să fiu ceea ce sunt. Nu vreau să fiu diferit de ceilalți, dar trăiesc într-un timp al schimbării.

Cât timp zidiți un zid drept, totul este în ordine. Zidarii pot face foarte repede un astfel de zid, dar când trebuie să facă un colț, vine un alt timp… Noi nu zidim un zid, ci zidim o casă, ceea ce înseamnă că trebuiau să vină şi colțuri. Ele au venit în timpul lui Martin Luther, în timpul lui John Wesley şi în epoca penticostală, iar acum se întâmplă la fel. Aceste colțuri sunt greu de făcut, dar Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru ele, fiindcă aleșii le-au acceptat sută la sută.

Înainte de a deschide Cartea sfântă, aş vrea să vorbim puțin cu Autorul ei, în timp ce ne plecăm capetele.

Dumnezeule drag, în seara aceasta, Îţi suntem recunoscători pentru că ne-ai dat prioritatea de a-L recunoaşte pe Isus Hristos, Mântuitorul nostru. Îţi mulţumim pentru că sângele Lui a plătit toate păcatele şi fărădelegile noastre, astfel încât sunt şterse şi aruncate în Marea Uitării lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că Mireasa Lui va fi curată şi sfântă, iar la Cina de nuntă, va fi unită cu Fiul lui Dumnezeu.

Îţi mulţumim pentru credinţa pe care ne-ai dat-o şi prin care ştim că nu ne bazăm pe cunoştinţa noastră, ci numai pe ceea ce a făcut El pentru noi.

Îţi mulţumim pentru serviciul şi succesul pe care l-au avut fraţii peste ocean, în ţările care însetează şi flămânzesc după Dumnezeu. Doamne, rugămintea mea este ca aceşti copii pe care i-au adus fraţii în Împărăţia lui Dumnezeu, să aducă multă roadă spre slava Ta. Îngăduie aceasta, Tată.

Binecuvântează adunarea noastră laolaltă şi lasă ca Duhul Sfânt să ne dea tot ceea ce ne trebuie în seara aceasta.

Închide-ne gura pentru lucrurile care nu trebuie spuse şi deschide-ne inima ca să primim ceea ce vei spune Tu. Îngăduie aceasta, Tată, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Să deschidem Bibliile la un text scurt din care aş vrea să vorbesc puţin în seara aceasta. Este vorba de Marcu 10.

Cu câţiva ani în urmă nu era nevoie să-mi fac notiţe când vorbeam din Cuvânt, deoarece puteam să reţinut totul. Atunci nu aveam nevoie de ochelari ca să citesc din Biblie, dar de când am trecut de două ori peste 25 de ani, îmi este foarte greu să fac cum eram obişnuit înainte.

Este la fel ca în cazul unei maşini uzate. Totuşi, eu continui să merg şi vreau să pufăi mai departe, până voi ajunge în parcul de fier vechi pentru a fi reînnoit, deoarece aceasta este făgăduinţa Sa.

Vom citi din Marcu 10. 17-22:

„Tocmai când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenuncheat înaintea Lui şi L-a întrebat:

„Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?

„Pentru ce Mă numeşti bun?” i-a zis Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.

Cunoşti poruncile Lui: „Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să nu înşeli; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.”

„El a răspuns: „Învăţătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinereţea mea.”

Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit şi i-a zis: „Îţi lipseşte un singur lucru: du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi, vino, i-aţi crucea şi urmează-Mă!”

Mâhnit de aceste cuvinte, omul a plecat întristat de tot, căci avea o mulţime de avuţii.”

Fie ca Domnul să binecuvânteze citirea Cuvântului Său.

În seara aceasta, aş vrea să luăm din acest text, o temă din care să vorbim puţin. Textul l-aş numi „Urmează-mă!”, iar tema: „Călăuzire”.

În fiecare seară, eu m-am rugat, apoi am adus mesajul pe care mi l-a dat Domnul, dar cu privire la tema aceasta, m-am gândit că aş putea s-o prezint dintr-un alt punct de vedere. Noi am vorbit adesea despre textul acesta şi l-am intitulat: „Domnitorul tânăr şi bogat.”

Mulţi dintre fraţii mei predicatori, care se află în locul acesta, au luminat această temă din diferite puncte de vedere, dar eu aş dori ca în seara aceasta s-o fac altfel decât până acum, căci voi vorbi despre „Călăuzire”.

Gândiţi-vă la faptul că fiecare dintre noi, fie că suntem tineri sau bătrâni, a trebuit să fim conduşi de cineva când am făcut primii paşi, este adevărat? Şi la fel este când ajungem la ultimii paşi: este nevoie să fim călăuziţi de cineva.

Voi ştiţi că Dumnezeu ne-a comparat cu oile. Eu am fost paznic de vânătoare în Indiana, iar într-o zi, când mă aflam pe teren, am auzit un strigăt jalnic. Era un miel care se pierduse de mama lui şi nu putea să găsească drumul de întoarcere ca să meargă la ea. Dar nici mama nu putea să găsească drumul spre micuţul ei.

M-am dus la el şi l-am luat în braţe. O, cât de liniştit a stat şi cum şi-a lăsat capul pe pieptul meu! Parcă ştia că vreau să-l ajut.

Privindu-l, m-am gândit: „O, Stâncă a mântuirii, deschide-te şi pentru mine! Ia-mă în braţele Tale, Doamne Isuse şi lasă-mă să mă bucur la gândul că voi merge Acasă, pentru a fi împreună cu iubiţii mei. Da, ia-mă pe braţele Tale, Doamne, şi la sfârşitul călătoriei pe acest pământ, du-mă pe partea cealaltă a râului, acolo unde nu vor fi boli şi nici alte griji sau lucruri de felul acesta; acolo unde voi fi cu toţi aceia care m-au iubit şi pe care i-am iubit.”

Dacă priviţi natura, puteţi vedea că în ea este ceva măreţ, căci Creatorul ei este Dumnezeu. Totul a fost creat de El, de aceea toată natura lucrează într-o deplină armonie. Voi ştiţi că aseară am spus că întreaga natură depune mărturie pentru Dumnezeu, aşa că chiar dacă nu am avea Biblia, ne-am putea ghida privind natura, fiindcă ea ne dovedeşte că Biblia este adevărată.

Eu am avut harul se a călători peste tot prin lume, şi am avut ocazia să întâlnesc oameni de diferite credinţe şi religii.

Am văzut mahomedani şi le-am citit Coranul; am văzut şiiţi, ianişi, budişti şi mulţi alţii, şi am constatat că toţi au filozofii, cărţi şi dogme, etc., dar Biblia noastră este singura carte adevărată, iar Dumnezeul nostru este singurul Dumnezeu viu şi adevărat.

Fiecare din ei arată spre un mormânt în care se află încă întemeietorul religiei respective, dar creştinismul arată spre un mormânt gol şi poate trăi în prezenţa Celui ce a fost aşezat acolo, pentru că El este viu. Da, El nu este un Dumnezeu care a fost, ci este un Dumnezeu care este şi astăzi Acelaşi. El nu este marele „Eu am fost”, nici „Eu voi fi”, ci este Marele „Eu sunt”.

După cum am spus şi când am vorbit despre epocile Bisericii, întreaga natură se desfăşoară într-o armonie deplină. Cărţile pe care le-am scris despre epocile Bisericii; despre modul în care putem recunoaşte Biserica adevărată şi cum ajunge ea la maturitate, au fost deja publicate, iar noi am putut vedea că desfăşurarea lor este identică cu natura.

Astfel, nu demult am spus că soarele care răsare dimineaţa, este ca un bebeluş: slab şi fără putere. Apoi, de-a lungul zilei devine tot mai puternic. La ora 8.00 se poate compara cu un copil care merge la şcoală; la ora 11.00 termină şcoala şi este pregătit să se angajeze; cam pe la ora 15.00 are loc o schimbare: de la vârsta medie la cea înaintată, pentru ca mai târziu să apună, să moară.

Dar vă întreb: „Este acesta sfârşitul soarelui?” Sigur că nu, pentru că în dimineaţa următoare vine din nou pentru a pune mărturie că există o viaţă, o moarte, o înmormântare şi o înviere.

Nu demult am fost în Kentucky. Mie îmi place mult să vânez veveriţe, aşa că în toamnă am fost cu un prieten la vânătoare de veveriţe.

Dacă cineva a vânat vreodată veveriţe gri, ştie cât de greu se pot prinde, deoarece sunt foarte sprintene. Trebuie să fii un foarte bun trăgător, deoarece eşti nevoit să tragi de la o distanţă de 50 de metri, pentru că altfel te simt şi fug.

Domnul Wood, unul din prietenii mei, un „Martor al lui Iehova” pocăit, era cu mine. El mi-a zis: „Cunosc un fermier care are o mulţime de veveriţe gri pe terenul său.”

Noi le numim „gălăgioase” pentru că fac larmă mare. Câţi ştiu că este o gălăgioasă? (cineva ridică mâna). Din care parte a statului Kentucky viii? O, de acolo vin şi eu.

Nu demult, am fost într-o biserică unde s-a spus: „Să ne ridicăm în picioare şi să cântăm imnul naţional.” Eu am povestit acest lucru fratelui Williams şi celorlalţi.  M-am ridicat şi am început să intonez: „For my old Kentucky home”, dar nimeni din sală nu a cântat, deoarece nu acela era imnul naţional. În ce mă priveşte, acela era singurul imn pe care-l ştiam.

(Fratele Branham se opreşte pentru a se ruga pentru o femeie care are o hemoragie pe nas).

Scumpul nostru Dumnezeu, Tu eşti marele Vindecător, de aceea, Te rog, ca în îndurarea Ta, să Te atingi de această femeie şi să îi opreşti scurgerea de sânge. Noi ne-am adunat pentru că credem Cuvântul Tău, iar această femeie a venit din acelaşi motiv, şi pentru că vrea să aibă părtăşie cu cei credincioşi. Te rog, Doamne, mustră-l pe vrăjmaş şi opreşte-i hemoragia, pentru că venim la Tine în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Acum mă voi întoarce la povestioara mea, după care ne vom ocupa de notiţele pe care le-am scris şi de unele texte biblice.

Deci fratele Wood mi-a zis: „Vom merge pe la bătrânul acela şi-i vom face o vizită. Apoi, vom vâna câteva „gălăgioase”, pentru că pe terenul lui sunt multe. Totuşi, mă gândesc că s-ar putea să ne certe, deoarece este un necredincios.”

„Suntem aici de două săptămâni şi nu am prins nimic. În plus, suntem murdari şi cu barba mare,” am răspuns eu.

„Bine,” a zis fratele, „vom merge acolo”.

Astfel, am mai mers încă 20 de mile. Eu fusesem deja vreo trei zile în regiune, şi anume în campingul metodiştilor, unde Domnul făcuse lucruri mari în timpul campaniei de vindecare pe care o ţinusem acolo. Şi cum mergeam, am ajuns la o casă, în faţa căreia stăteau doi bătrâni. Atunci fratele mi-a zis:

„Acela este el. E un om foarte aspru şi urăşte cuvântul „predicator”.”.

„Mai bine rămân în maşină, pentru că astfel    s-ar putea să nu ne lase să vânăm,” am spus eu.

Atunci fratele a coborât din maşină şi s-a dus să vorbească cu el. În Kentucky eşti invitat imediat să intri în casă, aşa că fratele a intrat şi a întrebat:

„Aş vrea să ştiu dacă putem vâna pe terenul tău.”

Bătrânul care stătea acolo, avea cam 70 de ani. Când a auzit ce a zis fratele Wood, a scuipat, apoi a zis:

„Cum te cheamă?”

„Wood,” a răspuns el.

„Eşti cumva rudă cu bătrânul Jim, care a locuit aici?”

„Da, sunt Banks, fiul lui.”

„Bătrânul Jim a fost un om cumsecade, aşa că poţi s-o faci. Dar ai venit singur?”

„Nu,” a răspuns fratele, „sunt împreună cu păstorul meu.”

„Cu cine?”

„Cu păstorul meu. El mă aşteaptă în maşină, pentru că vânăm împreună.”

„Wood, vrei să spui că ai decăzut atât de mult încât trebuie să ai întotdeauna un predicator cu tine?”

Bătrânul avea un caracter dur, aşa că mi-am zis că ar fi mai bine să cobor din maşină şi să merg la el. Văzându-mă, bătrânul a zis:

„Deci, tu eşti predicatorul?”

„Da,” am răspuns eu.

M-a privit atent de sus până jos, iar eu mi-am dat seama că nu prea arăt a predicator, deoarece eram plin de noroi şi de sânge de veveriţă, aşa că am spus:

„Nu arăt ca un predicator.”

„Asta îmi place,” a spus el, după care a continuat:

„Ştii, vreau să-ţi povestesc ceva, deoarece se spune că  sunt un necredincios.”

„Da, înţeleg,” am răspuns eu, „dar cred că nu ar trebui să te lauzi cu asta, nu eşti de aceeaşi părere?”

„Nu ştiu, dar aş vrea să-ţi spun ce gândesc despre voi.”

„Bine,” am răspuns eu. „Te ascult.”

„Voi lătraţi la pomul greşit. (Câţi dintre voi ştiu ce înseamnă aceasta? Înseamnă că, câinele „minte” deoarece ursul spălător nu se află în pomul sub care latră el.) Sunteţi pe un drum greşit.”

„Aceasta este părerea ta,” am răspuns eu.

„Vezi hornul acela vechi de acolo?”

„Da,” am răspuns eu.

„Acolo m-am născut eu acum 75 de ani, şi în toţi anii aceştia, am trăit aici, în munţi. Eu am cercetat adesea cerul, am privit încoace şi încolo, şi mă gândesc că ar fi trebuit să văd măcar o dată în cei 75 de ani, ceva care arată ca Dumnezeu, nu eşti de aceeaşi părere?”

„Depinde ce ai căutat, după ce ai privit,” am răspuns.

„Părerea mea este că nu există o asemenea Fiinţă şi cred că voi, predicatorii, îi înşelaţi pe oameni cu asemenea poveşti, ca să le luaţi banii.”

„Eşti cetăţean american,” i-am răspuns, „aşa că ai dreptul să spui ce gândeşti.”

Eu am auzit vorbindu-se despre un bărbat deosebit. Cu acela aş vrea să discut dacă aş avea ocazia şi să-i pun câteva întrebări.

„Da?

„Este un predicator; poate îl cunoşti şi tu. A avut mai demult adunări pe terenul bisericii din Campbellsville. I-am uitat numele, dar ştiu că vine din Indiana.”

„O, da?”

Atunci fratele Wood a vrut să spună ceva, dar i-am făcut semn cu mâna.

„Şi ce a făcut bărbatul acela?” l-am întrebat eu.

„Acolo pe deal, locuieşte o femeie bătrână”, a spus el. „Ştii, ea a avut cancer, şi era pe moarte, iar eu şi nevasta mea mergeam dis-de-dimineaţă ca să-i curăţăm patul. Era atât de bolnavă că nu se mai putea ridica nici măcar cât să poţi pune sub ea o tigaie, aşa că noi trăgeam cearceaful de sub ea. Fusese dusă la Louisville, dar medicii de acolo au abandonat-o, spunând că va muri.”

Apoi, sora ei s-a dus la adunarea de care     ţi-am spus şi ne-a povestit că predicatorul stătea pe platformă şi privea spre adunare. Deodată s-a întors spre ea, i-a spus cum se numeşte şi că în geantă are o batistă. După aceea, i-a spus numele femeii bolnave (pentru care se ruga ea), i-a spus că are cancer şi a adăugat: „Ia batista, du-te acolo şi aşeaz-o peste femeia bolnavă, şi ea va fi vindecată de cancer!”

În seara aceea, noi am auzit un strigăt îngrozitor care venea de la casa acelei femei. Se părea că venise „Armata Salvării” acolo. Auzind strigătul acela, am zis: „Probabil că a murit sora bătrână, aşa că mâine vom merge acolo cu căruţa şi o vom aduce aici jos, ca să fie înmormântată.”

Nu am mers în seara aceea pentru că era târziu şi trebuia să mergem o milă pe munte în sus. Ne-am dus însă în dimineaţa următoare şi ştii ce s-a întâmplat?

„Nu,” am răspuns eu.

„Am găsit-o mâncând cozonac cu mere şi bând cafea  împreună cu soţul ei,” a spus el.

„Vorbeşti serios?”

„Desigur.”

„O, domnule, cred că nu vorbeşti serios,” am continuat eu.

„Ba vorbesc serios, iar ceea ce mă interesează pe mine, este cum a putut să ştie bărbatul acela toate lucrurile pe care le-a spus sorei acelei femei, deoarece nu a fost niciodată în părţile acestea?”

„Bine, dar ai spus că nu crezi în aşa ceva.”

„Acesta este adevărul.”

„Deci totuşi crezi?” l-am întrebat.

„Dacă vrei, poţi veni cu mine sus pe munte, la acea femeie, şi-ţi voi dovedi.”

Vedeţi? Bătrânul începuse să-mi predice fără să-şi dea seama.

„Aşa, aşa,” am spus eu, după care am luat un măr şi l-am întrebat:

„Pot să iau un măr?”

„Desigur, ia şi mănâncă,” a spus el.

L-am şters, iar după ce am muşcat din el, am zis:

„Este foarte bun.”

„Sigur că este bun,” a răspuns el, după care a continuat:

„Ştii, l-am plantat acum 40 de ani.”

„Vorbeşti serios?”

„Desigur.”

„Şi face roade în fiecare an, nu-i aşa? Încă nu a brumat, dar văd că frunzele copacilor au început să cadă deşi este numai august.”

„Da,” a răspuns el. „Aşa este, vine toamna, dar mă tem că anul acesta vine mai devreme.”

I-am dat dreptate şi am schimbat intenţionat subiectul discuţiei, spunând:

„Ştii, este foarte ciudat că seva iese din pomi şi frunzele încep să cadă, deşi încă nu a căzut bruma ca să le omoare.”

„Ce are aceasta a face cu ceea ce vorbim noi?” m-a întrebat el.

„Nimic,” am răspuns eu. „Mă miram doar.”

Făceam aceasta cu bună ştiinţă, deoarece mama obişnuia să spună adesea: „Dă-i unei vaci destulă funie şi se va spânzura singură”, aşa că eu   i-am dat acestui bărbat o grămadă de funie.

El a întrebat din nou:

„Ce legătură are aceasta cu discuţia noastră?”

„Ştii, Dumnezeu dă merele, iar tu te bucuri de ele şi de frunzele copacului, deoarece poţi să stai la umbla lor. Toamna, seva merge jos, dar primăvara vine înapoi şi aduce frunze şi fructe.”

„O, aceasta este natura şi nu Dumnezeu.”

„Bineînţeles că este natura, dar trebuie să existe Ceva, mai bine zis Cineva care s-o conducă. Spune-mi, ştii cine este Acela?”

„Natura,” a răspuns el.

„Spune-mi, cine i-a zis micuţei frunze să cadă acum? Ea cade datorită faptului că seva merge înapoi în rădăcină, dar ce s-ar întâmpla dacă seva ar rămâne în pom peste iarnă?”

„Pomul ar muri,” a răspuns el.

„Ce Inteligenţă îi dictează acest lucru? Cine îi spune sevei: „Coboară în rădăcină şi ascunde-te acolo, pentru că vine iarna? Rămâi acolo ca într-un mormânt.”? Iar în primăvara următoare, copacul are mai multe frunze şi mere.”

„Aceasta este natura,” a răspuns el. „Ea face aceasta la timpul potrivit, iar tu ştii, desigur, că schimbarea vine o dată cu toamna.”

Bine, atunci pune o găleată cu apă acolo pe podea şi vezi dacă natura duce umezeala în podea, apoi o conduce înapoi.

„S-ar putea să ai dreptate.”

„Gândeşte-te la acest lucru, în timpul cât vom fi la vânătoare,” am spus eu, la care el a zis:

„Puteţi vâna oriunde doriţi.”

„Când voi veni înapoi, îmi vei spune care este Inteligenţa ce conduce seva în rădăcină, o ţine acolo în timpul iernii, iar primăvara o aduce din nou sus. Atunci îţi voi spune şi eu, că aceeaşi Inteligenţă mi-a spus care era problema femeii de pe munte.”

„Ţie ţi-a spus?”

„Desigur,” am răspuns.

„Vrei să spui că tu eşti predicatorul acela?”

„I-ai recunoaşte numele dacă ţi l-aş spune?”

„Desigur,” a răspuns el.

„Este cumva, Branham?”

„Da, acesta este,” a strigat el.

„Aşa este,” am răspuns.

Ştiţi ce a urmat? Pe baza propriei lui mărturii, eu l-am putut conduce pe acest bărbat bătrân la Hristos.

Un an mai târziu, am mers din nou acolo şi am intrat cu maşina, care avea număr de Indiana, în curte. (Bătrânul murise între timp.)

Când am oprit, a venit la mine o femeie şi  mi-a spus supărată:

„Nu puteţi citi?”

„Ba da, dar…”

N-aţi citit inscripţia aceea de pe tabla pe care scrie: „Vânatul interzis!”?

„Ba da,” am răspuns, „dar cu toate acestea, eu am permisiunea de a vâna aici.”

„Nu puteţi avea o asemenea permisiune, pentru că noi am pus aceste table acum câţiva ani.”

„Soră,” am spus eu, „în cazul acesta am greşit. Îmi pare rău.”

„Nu cred aceasta, pentru că voi, cei din Indiana, sunteţi cei mai neruşinaţi dintre americani.”

„N-aş putea clarifica lucrurile?”

„Ba da, a răspuns ea. Cine v-a dat permisiunea?”

„Nu ştiu exact, dar pot să spun că anul trecut când am fost aici, acolo pe terasă stătea un bărbat bătrân cu care am discutat despre Dumnezeu.”

„Eşti cumva fratele Branham?”

„Da,” am răspuns eu.

„În cazul acesta, te rog să mă ierţi că nu am ştiut, dar vreau să-ţi spun ceva. În ultimele ceasuri ale vieţii sale, chiar înainte de a muri, el şi-a ridicat mâinile şi L-a slăvit pe Dumnezeu, deoarece a murit ca un creştin credincios şi cu siguranţă este la Domnul.”

Vedeţi? Cuvântul spune că dacă noi vom tăcea, vor vorbi pietrele. Aceasta înseamnă că este ceva în natură. Observaţi păsările, observaţi animalele, observaţi întreaga natură.

Observaţi porumbelul şi vedeţi cum zboară. El este o pasăre deosebită şi nu are fiere, de aceea nu poate mânca ceea ce mănâncă o cioară. El nu are fiere şi în acelaşi timp, nu trebuie să facă baie deoarece secretă ceva care-l menţine curat din interior spre exterior.

Acelaşi lucru este şi cu creştinul adevărat.

Noi ştim că Dumnezeu S-a simbolizat pe Sine însuşi printr-un porumbel, iar Isus a fost simbolizat printr-un miel, în timp ce noi, credincioşii, suntem comparaţi cu oile, care trebuie conduse. Aţi observat aceasta vreodată?

Eu am predicat odată despre aceasta şi am spus că Porumbelul a venit peste Miel pentru a-L conduce la tăiere. Porumbelul nu ar fi putut veni peste un alt animal, deoarece trebuiau să aibă aceeaşi fire. Astfel, dacă s-ar fi aşezat peste un lup, ar fi zburat imediat ce acesta ar fi început să urle.

Exact acelaşi lucru este valabil şi pentru noi.

Din cauza căilor noastre rele, Duhul Sfânt pleacă şi ne părăseşte. Vedeţi? Trebuie să fie aceeaşi fire. Astfel, porumbelul, care este cea mai curată pasăre şi mielul, care este cel mai blând animal, sunt într-o armonie desăvârşită

Dacă Duhul vine peste noi şi ne face oameni noi, ne poate călăuzi, dar dacă continuăm să avem aceleaşi obiceiuri, aceeaşi viaţă veche, nu va merge! Nu este posibil!

Noi vorbim despre „călăuzire” şi cred că primul pas pe care l-aţi făcut în viaţă, a fost de mână cu mama voastră. Aceste mâini s-ar putea să fie undeva într-un cimitir, dar ele au fost acelea care    v-au ajutat să faceţi primul pas. După ce mama v-a învăţat să mergeţi, voi aţi încercat să fugiţi, dar aţi căzut şi v-aţi ridicat din nou în picioare.

Apoi, ea v-a încredinţat în grija învăţătoarei de la şcoală, care v-a învăţat ce şi cum trebuie să faceţi şi v-a îmbogăţit cunoştinţele cu multe lucruri noi şi neştiute de voi.

După ce învăţătoarea şi-a încheiat partea ei, v-aţi întors, iar tatăl vostru a fost următorul călăuzitor, care v-a învăţat cum să deveniţi un om de afaceri vestit şi cum să procedaţi ca să aveţi succes.

Mama voastră v-a învăţat cum trebuie să întreţineţi o casă, v-a învăţat să gătiţi şi toate celelalte lucruri casnice.

După ce ei au terminat cu voi, v-a luat în primire predicatorul sau preotul familiei, dar întrebarea care se ridică este: „Cine vă călăuzeşte acum?”, deoarece noi toţi suntem călăuziţi de cineva. Da, noi trebuie să fim conduşi de cineva şi chiar suntem conduşi.

Aş vrea să-l urmărim puţin pe bărbatul acela tânăr din tabloul citit, ca să vedem cine l-a influenţat pe el în viaţă. Îl vom numi „om de afaceri” şi vom spune că a avut un mare succes, apoi îi vom privi pe conducătorii lui.

Cât timp a fost mic, cea care l-a învăţat toate lucrurile pe care trebuia să le facă a fost mama lui. Apoi, a fost ajutat de tatăl lui ca să aibă succes în afaceri. Poate că tatăl său a fost un om bogat, un om de afaceri renumit, aşa că fiul lui va moşteni toate lucrurile lui.

Astăzi, noi l-am putea numi „om de afaceri creştin”, deoarece acest bărbat era un om religios, nu un necredincios. Mama sa l-a învăţat să facă numai ce este corect, l-a învăţat cum să se poarte şi cum să se îmbrace, în timp ce tatăl, l-a învăţat cum să conducă o fabrică mare şi să devină renumit, ceea ce a făcut ca afacerile lui să meargă foarte bine.

Apoi, pentru că părinţii erau religioşi, l-au dus la preot, care a făcut din el un bărbat cu adevărat religios, aşa că putem spune ca tânărul nostru a devenit un bărbat plăcut, educat şi simpatic.

Biblia ne spune că Isus Hristos S-a uitat la el şi l-a iubit, deoarece tânărul din faţa Sa era sincer. Aşa este, fiindcă Biblia spune în Marcu 10.21 că:  „Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit…” Da, Isus S-a uitat ţintă la el şi l-a iubit, ceea ce înseamnă că a văzut ceva deosebit la el. Desigur, tânărul avea un caracter bun şi plăcut; apoi era bine educat, inteligent, înţelept, avea succes în afaceri şi era religios. Avea atât de multe însuşiri bune, neobişnuite pentru un tânăr, încât Isus Hristos Mântuitorul, l-a privit cu multă atenţie, dar iată că acum era confruntat cu ceva deosebit.

Era un  bărbat fără greşeli, şi făcea probabil parte dintr-un grup de oameni de afaceri din Palestina. Da, el făcea desigur parte dintr-o asociaţie a oamenilor de afaceri, ca cea pe care o avem în seara aceasta aici, pentru că ei s-au organizat ca să poată avea succes.

Asemenea păsărilor care au acelaşi penaj, ei au probleme comune pe care le discută împreună. Desigur, un om religios nu vrea să discute cu un proprietar de bar, pentru că nu au nimic în comun. Vedeţi? Noi trebuie să avem ceva în comun.

Astfel, creştinii au aceleaşi interese şi la fel păcătoşii, deci este ceva care-i leagă; au ceva comun. Şi acest bărbat tânăr făcea probabil parte dintr-o asociaţie a oamenilor de afaceri. 

Era un bărbat foarte religios, deoarece atunci când Isus i-a amintit unele puncte din Lege, a răspuns:

„Învăţătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinereţea mea.” (Marcu 10.20). Aşa este.

Vedeţi, el a fost educat corect, învăţat corect, etc., dar apoi a fost confruntat cu problema Vieţii veşnice.

Aş vrea să observaţi că în ciuda faptului că avea un caracter bun, el ştia că nu posedă Viaţa veşnică.

Şi noi, americanii, avem cluburi, biserici şi asociaţii care ne sunt foarte dragi. Totul este foarte frumos, nu se poate spune nimic împotriva lor.

Eu recunosc că pentru mine, Asociaţia Oamenilor de Afaceri a fost o mare binecuvântare, o uşă deschisă pentru a putea prezenta părerile mele interconfesionale: „că noi suntem creştini” şi nimic mai mult.

Nimeni, nici o denominaţiune, nu poate pretinde că ar avea drepturi asupra unui creştin adevărat, deoarece el îi aparţine lui Dumnezeu. Denominaţiunile au fost făcute de oameni, dar creştinismul a venit din ceruri. Şi eu spun: indiferent cât de multe locuri avem noi, şi cât sunt ele de bune, indiferent cât sunt de frumoase întâlnirile, adunările şi toate ajutorările sociale pe care le avem, fiecare dintre noi va fi confruntat cu problema Vieţii veşnice.

Indiferent cât succes avem în viaţa comercială, cât ne ostenim, cât de mult încercăm să facem totul corect, sau cât de importanţi ni se pare că suntem, dacă nu păşim corect, închinarea noastră înaintea lui Dumnezeu este zadarnică. Aceasta a spus-o Isus, nu eu.

Dacă vreţi, puteţi citi aceasta în Marcu 7.7, unde scrie: „Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti.”

Gândiţi-vă la faptul că este posibil să vă închinaţi din toată inima lui Dumnezeu şi să fiţi foarte sinceri în tot ce faceţi şi cu toate acestea să fiţi greşiţi; totul să fie degeaba.

Aşa s-a întâmplat cu Cain. El s-a închinat sincer, dar cu toate acestea a fost refuzat; a fost foarte religios şi totuşi, a fost respins.

În penultima săptămână, a avut loc la Shreveport, o adunare a Oamenilor de Afaceri, la care au participat câteva sute de oameni. Acolo am predicat timp de două ore şi jumătate despre tema: „A face o slujbă lui Dumnezeu, fără voia Sa”. Eu ştiu că acest titlu pare ciudat, dar adevărul este că noi trebuie să ne lăsăm călăuziţi de Dumnezeu pe calea pregătită de El şi în felul plăcut Lui.

Nu este important cât de corect ni se pare nouă ceea ce avem, ci totul trebuie să fie conform Cuvântului Domnului, pentru că altfel, totul este degeaba.

În legătură cu ideea noastră, noi vedem că şi Cain s-a închinat, dar închinarea lui nu era conform cerinţei Cuvântului Domnului. Fariseii se închinau şi ei, dar erau tot în opoziţie cu Cuvântul. David a dorit să facă o lucrare pentru Dumnezeu şi avea dreptate în ceea ce gândea. Voi ştiţi că el a zis: „Nu este bine ca chivotul Domnului să rămână acolo, aşa că îl vom aduce aici.”

În zilele lui Saul, împăratul care domnise înaintea lui, nu se ocupase nimeni de Chivot, de aceea David a zis: „Nu este bine. Ei nu L-au întrebat pe Domnul prin Chivot, dar noi o vom face.”  Vedeţi? Acesta era un adevăr. Ei ar fi trebuit să facă acest lucru. Şi David a continuat: „Noi vrem să aducem Chivotul aici, ca să-L putem întreba pe Domnul.”

Gândul lui a fost corect. Chivotul se afla în altă parte, aşa că a spus: „Îl vom aduce aici, Îl vom pune în casa aceasta şi-L vom lăuda pe Domnul.” Dar vedeţi? El a apucat-o apoi pe un drum greşit, deoarece s-a sfătuit cu căpeteniile peste zecile, sutele şi miile lui Israel, în loc să-l întrebe pe profetul Domnului cum să facă. Da, el i-a chemat pe comandanţii oştirii şi i-a întrebat pe fiecare în parte! Vedeţi? Se părea că aceea era voia Domnului, că totul se desfăşura conform Cuvântului Său.

Dar vedeţi? Voi trebuie să puneţi Cuvântul la locul Lui, pentru că altfel ieşiţi din voia Domnului.

Lăsaţi ca cuvintele mele să pătrundă adânc în inimile voastre, astfel încât să înţelegeţi ce vreau să spun.

Dorinţa mea este ca biserica să meargă pe o cale corectă, şi nu aşa cum se întâmplă în Anglia, unde bărbaţii poartă părul lung şi îşi vopsesc faţa. Ei sunt perverşi, dar noi nu vrem aceasta.

Şi eu vă spun: indiferent cât de evlavios şi cât de bine poate cânta cântece religioase, Elvis Presley este totuşi un diavol. Eu nu sunt judecător, dar Cuvântul spune: „După roadele lor îi veţi cunoaşte”. (Matei 7.20). El este penticostal, dar aceasta nu are nici o importanţă, deoarece roadele şi numele mărturisesc cine sunteţi.

Chiar dacă Duhul ar veni peste un astfel de om, astfel încât ar vorbi în limbi, ar sări în sus şi în jos şi ar vindeca bolnavii, s-ar încadra în textul din Matei 7.22-23, unde Domnul Isus a spus:

„Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi minuni în Numele Tău?”

Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut!”

Noi trebuie să fim creştini sinceri şi corecţi, iar singura cale prin care putem deveni astfel, este să fim confruntaţi cu problema Vieţii veşnice ca tânărul din textul nostru.

Există o singură formă de Viaţa veşnică şi aceea vine de la Dumnezeu, iar El a ales fiecare creatură pe care o va avea vreodată.

Şi aşa cum aţi fost ca genă în tatăl vostru, tot aşa aţi fost în Dumnezeu. Da, a trebuit să fiţi de la început în el, pentru că astfel nu v-aţi fi putut naşte vreodată. Voi aţi fost în coapsele tatălui vostru, dar nu v-a cunoscut decât atunci când v-aţi născut, când aţi devenit o fiinţă omenească. Voi aţi fost creaţi după chipul tatălui vostru, iar după ce v-aţi născut, aţi putut avea părtăşie cu el.

Exact acelaşi lucru este cu Dumnezeu Tatăl vostru, dacă aveţi Viaţa veşnică.

În viaţa aceasta naturală, fizică, voi aţi venit prin tatăl vostru; nu exista nici o altă posibilitate decât aceasta. Tot aşa, există o singură posibilitate de a fi născuţi  din nou, şi aceasta este prin Tatăl vostru ceresc. Numai atunci faceţi parte din El, iar Isus a spus:

„Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine.” (Ioan 6.37a).

Aceasta înseamnă că voi sunteţi aici pentru că numele voastre au fost scrise în Cartea Vieţii Mielului, încă înainte de întemeierea lumii. Acesta este adevărul. Astfel, voi sunteţi moştenitori duhovniceşti, o parte din Cuvântul lui Dumnezeu, şi aţi venit din Tatăl vostru ceresc.

Dacă este aşa, înseamnă că aţi fost cu Isus atunci când a venit pe pământ, deoarece după cum am spus deja, El era Cuvântul, iar voi sunteţi o parte din acel Cuvânt. Aşa se face că aţi suferit cu El, aţi murit cu El, aţi fost îngropaţi cu El, aţi înviat cu El, iar acum sunteţi împreună cu El în locurile cereşti.

Observaţi: David a crezut că ceea ce face este bine. El i-a întrebat pe mai marii oştirii sale, iar ei au început să danseze, să jubileze şi să strige. Ei aveau toate trăirile emoţionale religioase care există, dar nu era voia Domnului să meargă şi să aducă Chivotul Domnului în felul cum voiau să procedeze, şi aceasta pentru că Dumnezeu procedează întotdeauna la fel, iar prima Lui hotărâre este şi singura, deoarece El este desăvârşit în hotărârile Sale.

În plus, Dumnezeu nu face niciodată ceva până nu-Şi descoperă mai întâi planul, slujitorilor Săi prooroci. Acesta este adevărul.

Acesta este motivul pentru care în epoca aceasta în care trăim noi, nu există nici o biserică şi nici o adunare metodistă, baptistă, penticostală, etc., care să poată introduce biserica în Mireasă, ci răspunsul la această problemă, îl găsim în Maleahi 4, conform căruia Dumnezeu va trimite un proroc, căruia îi va descoperi planul Său.

Aceasta este singura posibilitate, deoarece bisericile noastre devin denominaţiuni şi aruncă lucrarea într-un haos ca cel de la început.

Totuşi, Dumnezeu trimite întotdeauna un proroc prin care aduce lucrurile în ordine.

În timpul lui David, în ţară se afla un proroc legitimat de Dumnezeu (Natan), dar el nu a fost întrebat. Astfel, ei s-au dus să aducă Chivotul, dar au procedat în afara voii lui Dumnezeu, pentru că l-au pus într-un car nou, în loc să fie purtat pe umerii leviţilor, iar aceasta a dus la pierderea vieţii unui om nevinovat. Acolo era un haos, vedeţi?

Dacă nu procedaţi conform Cuvântului lui Dumnezeu şi nu mergeţi pe drumul hotărât de El, mesajul va intra în dezordine şi veţi face din el o organizaţie sau o denominaţiune, ceea ce vă va duce pe toţi la pierzare. Aşa a fost întotdeauna.

Acelaşi lucru s-a întâmplat şi atunci când tânărul din textul nostru a fost confruntat cu această problemă. Poate era membru la farisei, la cărturari, sau la altă grupare din acele zile, fiind cât se poate de evlavios.

Astfel, el i-a spus Domnului Isus: „Toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinereţea mea.” (v. 20).

Vedeţi? Acesta este motivul pentru care a fost iubit de Isus, dar necazul este că el a refuzat să fie condus; da, el a refuzat să primească adevărata călăuzire a lui Isus Hristos, a Celui care putea să-i dea Viaţa veşnică.

Desigur, el se gândea că Isus îi va răspunde cu totul altfel, de aceea L-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac?” Vedeţi, el voia să facă ceva personal. Oare nu este la fel şi cu noi? Desigur. Şi noi vrem să facem ceva personal, dar darul lui Dumnezeu este gratuit, aşa că nu trebuie să faceţi nici cel mai mic lucru pentru el. Domnul l-a hotărât pentru voi, aşa că puteţi intra în posesia lui.

Tânărul dorea să-L aibă, dar când a fost confruntat cu realitatea, când i s-a spus cum poate să-L primească, a văzut că este cu totul altfel decât ritualurile bisericii lui. Până atunci a putut să-şi păstreze banii şi să facă totuşi parte din biserică, dar de data aceasta, Isus i-a zis: „Du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer. Apoi, vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă.”

Şi noi ştim că el n-a vrut să facă aceasta.

Vedeţi? Ceilalţi călăuzitori pe care îi avusese în trecut, au avut o astfel de influenţă asupra lui, încât a refuzat calea pregătită de Dumnezeu: pe Isus Hristos, singurul care posedă Viaţa veşnică şi care   v-o poate da şi vouă, deoarece nimeni altcineva nu vă poate da Viaţa veşnică: nici biserica, nici vecinul, nici păstorul, preotul sau dogma voastră; nimeni, ci doar singur Isus Hristos.

Indiferent cât sunteţi de buni; indiferent ce aţi încerca să mai faceţi ca să fiţi sfinţi, trebuie să-L primiţi pe Domnul Isus Hristos, deoarece numai atunci viaţa voastră va fi în armonie corectă cu Cuvântul descoperit pentru timpul acesta, pentru că El este Cuvântul.

Noe a trebuit să facă aceasta pentru a putea vesti Cuvântul hotărât pentru epoca lui.

Ce s-ar fi întâmplat dacă Moise s-ar fi ridicat şi ar fi zis: „Noi ştim ce a făcut Noe, de aceea, ne vom călăuzi după Cuvântul vorbit de el şi vom face ceea ce a făcut el: vom construi o arcă cu care vom naviga pe Nil şi vom ieşi afară din Egipt.” Sigur nu ar fi mers, deoarece era o altă epocă.

Isus nu ar fi putut veni cu mesajul lui Moise; Luther nu ar fi putut să vină cu mesajul catolic; Wesley nu putea veni cu mesajul lui Luther, penticostalii nu puteau veni cu mesajul lui Wesley, iar mireasa nu poate fi pregătită în denominaţiunile penticostale. Sigur că nu. Aşa ceva este exclus deoarece ei s-au organizat şi au murit, iar acum sunt la fel ca ceilalţi. Ei (penticostalii), sunt învelitoarea, spicul, care se aseamănă cu bobul, dar nu sunt bobul.

Într-o seară, am discutat cu un bărbat. El a scris o carte în care încerca să nege Cuvântul lui Dumnezeu. Nu am vorbit cu el pentru că m-a criticat, nici pentru că a zis că dacă există diavoli eu sunt unul dintre ei, ci pentru că a afirmat că nu crede în Dumnezeu.

În acea carte, el a scris printre altele: „Dumnezeu care a stat cu mâinile încrucişate şi a privit cum au murit toţi acei martiri în epocile întunecate, poate să afirme că a despărţit Marea Roşie? Cum a putut accepta ca femeile şi copiii să fie sfâşiaţi de lei, etc., iar apoi să afirme că este un Dumnezeu îndurător?”

El a mai spus: „O astfel de fiinţă, nu poate exista!”

Vedeţi? Acest bărbat nu poate înţelege Cuvântul lui Dumnezeu pentru că nu are călăuzirea Duhului Sfânt.

Primul bob de grâu, Mirele, a trebuit să cadă în pământ, pentru a putea să învieze, iar cu mireasa de la Rusalii s-a întâmplat acelaşi lucru. Ea a trebuit să treacă prin epoca întunecoasă şi asemenea oricărei seminţe, a trebuit să fie îngropată. Da, ea a trebuit să moară. Apoi, a început să răsară prin Luther, la începutul reformei. Planta răsărită nu semăna cu sămânţa pusă în pământ, dar era Lumina, descoperirea pentru acea zi. A urmat tulpina cu inflorescenţa – mesajul lui Wesley, iar apoi a venit polenizarea şi formarea învelitorii – revărsarea Duhului (penticostalii).

Mergeţi o dată într-un ogor de grâu şi priviţi cu atenţie în perioada când începe să se formeze spicul. El seamănă foarte bine cu bobul, dar dacă-l veţi desface veţi vedea că spicul este gol, nu conţine nici un bob. De ce aceasta? Pentru că este numai învelitoarea. Care este rolul ei? Să ocrotească bobul.

Un alt lucru care trebuie observat, este că în timpul creşterii şi dezvoltării plantei, viaţa a părăsit mai întâi frunzuliţele şi a trecut în tulpină; apoi a trecut din flori în spic (în învelitoare), pentru ca pe urmă, să treacă din învelitoare în bobul de grâu.

Vedeţi, sunt trei etape de creştere: Luther, Wesley şi revărsarea Duhului (penticostalii), dar bobul se formează în afara lor. Acesta este adevărul, iar voi nu puteţi opri cursul naturii.

De fiecare dată când Dumnezeu a trimis un  mesaj, după trei ani de la vestirea lui s-a format o organizaţie, dar iată că acest mesaj are deja 20 de ani şi încă nu s-a format nici o organizaţie din el şi nici nu se va forma vreuna.

Învelitoarea trebuie să se retragă pentru a-i da bobului posibilitatea de a sta în soare, ca să ajungă la coacere, astfel încât să se poată forma bobul – trupul lui Hristos, Mireasa Cuvântului, care este identic cu Bobul căzut la început în pământ (cu Hristos.)

Bineînţeles că frunza a avut cândva viaţă în sine, dar în clipa când şi-a îndeplinit însărcinarea – când luteranii s-au organizat – viaţa a ieşit afară din ea şi a mers mai departe prin Wesley.

Priviţi cu atenţie fiecare stadiu de creştere al plantei.

Frunzele nu semănau cu bobul de grâu şi nici cu tulpina cu inflorescenţa, dar în momentul când a avut loc polenizarea şi s-a format spicul (învelitoarea), acesta este foarte asemănător bobului.

Nu a spus Domnul Isus că aceste două duhuri vor fi atât de apropiate în ultimele zile, încât dacă ar fi cu putinţă, i-ar înşela chiar şi pe cei aleşi? (Matei 24.24).

Vedeţi? În zilele din urmă, imitaţia va fi foarte aproape de adevăr. Astăzi, este epoca bobului, ceea ce înseamnă că secerişul este foarte aproape. Da, noi nu mai suntem în epoca lui Luher, nici în cea penticostală, ci am ajuns în epoca Miresei.

Moise a chemat afară o naţiune din altă naţiune, iar astăzi, Hristos cheamă afară o Biserică (Mireasa) din altă biserică (organizaţiile). Vedeţi că simbolul este perfect?

Israelul a fost scos şi dus în ţara făgăduită; iar Mireasa este scoasă şi ea şi dusă în slavă, în Ţara făgăduită din veşnicie.

Voi nu aveţi voie să-L respingeţi pe Cel ce vă face chemarea – pe Isus Hristos – indiferent dacă sunteţi penticostali, metodişti, luterani, sau orice altceva. Voi trebuie să primiţi chemarea din epoca aceasta. Eu nu am nimic împotriva organizaţiilor, dar în epoca aceasta, voi trebuie să-L primiţi pe Isus Hristos care este Cuvântul.

„La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu.

Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi plin de har şi de adevăr.”

„Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.” (Ioan 1.1,14; Evrei 13.8).

Vedeţi, voi trebuie să primiţi Persoana care vă poate da Viaţa veşnică.

Luther a avut neprihănirea; Wesley a adus sfinţirea; penticostalii au venit cu restituirea darurilor, dar acum, cele trei trepte sau etape ajung la încheiere. Când va avea loc învierea, luteranii care au avut Viaţa înainte ca ea să-i părăsească şi să meargă mai departe; baptiştii care au avut Viaţa, înainte ca ea să iasă din mijlocul lor; penticostalii care au posedat aceeaşi Viaţă, înainte ca ea să meargă mai departe, se vor ridica pentru a se alătura Miresei care va fi luată sus pentru a-L întâmpina pe Isus Hristos.

O, slavă lui Dumnezeu căci este cu adevărat covârşitor!

Noi am făcut cotitura, iar acum privim spre cer şi aşteptăm venirea Lui, încheierea piramidei. Da, biserica adevărată va fi înviată în curând, de aceea trebuie să ne pregătim.

Oamenii spun: „Eu fac parte din „Adunarea lui Dumnezeu!” sau: „Eu fac parte din Biserica unitariană”, sau: „Eu fac parte din „Biserica lui Dumnezeu”, etc., dar vreau să ştiţi că aceasta nu înseamnă absolut nimic.

Poate spuneţi: „Bine, dar părinţii noştri au jubilat şi au dansat!” Se poate. Este în ordine, dar aceea a fost ziua lor. Astăzi, voi nu sunteţi confruntaţi cu o organizaţie pe care au format-o ei, ci cu viaţa care merge mai departe, şi anume cu Isus Hristos.

Vedeţi? Tânărul despre care vorbim noi, a făcut acelaşi lucru.

Moise a scris într-adevăr poruncile pe care el le ţinea cu toată stricteţea, dar vedeţi voi, acelaşi Dumnezeu care a scris poruncile prin prorocul Său, a vestit tot prin el că: „Domnul Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un proroc ca mine… şi oricine nu va asculta de Prorocul acela, va fi nimicit cu desăvârşire din mijlocul norodului.” (Deuteronom 18.15-18; Fapte 3.22-23).

Să nu spuneţi deci: „Eu sunt penticostal” sau: „Eu fac parte de aici sau de dincolo”, pentru că aceasta nu înseamnă nimic. Voi trebuie să primiţi Persoana lui Hristos, Viaţa veşnică, deoarece noi toţi vom fi confruntaţi cu El. Să nu uitaţi aceasta!

Tânărul se afla sub influenţa conducătorilor săi religioşi, la fel ca ceilalţi oameni care spuneau: „Noi facem parte de acolo!” sau: „Noi facem parte de dincolo!” El se afla sub puterea lor, ceea ce i-a fost fatal, deoarece a respins călăuzirea Vieţii veşnice.

Această Viaţă este prezentă şi în seara aceasta aici. Da, Duhul Sfânt care este de fapt Hristos proslăvit, este în locul acesta; ungerea Lui este aici conform făgăduinţei Sale din Ioan 16.16:

„Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea apoi iarăşi, peste puţină vreme, Mă veţi vedea, pentru că Mă duc la Tatăl.”

Fraţilor, numai Isus vă poate călăuzi la Viaţa veşnică. Nimeni altcineva, nici o biserică, nici o denominaţiune, nici un predicator sau preot, nu vă va putea călăuzi acolo, aşa că trebuie să vă lăsaţi conduşi de El, singurul care vă poate călăuzi.

V-aţi putea închipui că Hristos v-ar conduce afară din Cuvântul Său, care este chiar El însuşi? Aceasta înseamnă că dacă El este Cuvântul, iar voi sunteţi o parte din El, sunteţi de fapt o parte din Cuvânt, nu-i aşa?

Şi Dumnezeu face cunoscut oamenilor din timpul acesta tocmai Cuvântul peste care vrea să reverse apele mântuirii şi care a fost vestit prin apostoli şi prin bărbaţii trimişi de El. Da, acesta este Cuvântul!

El ne mai spune că vor avea loc toate aceste lucruri pe care le putem vedea cu ochii noştri. Da, El le-a vestit dinainte, iar noi le vedem împlinirea, de aceea, sfatul meu este să-L primiţi pe Isus Hristos în viaţa voastră şi să-I permiteţi să vă călăuzească la Viaţa veşnică.

Acest tânăr a realizat numai lucruri bune. Astfel, ca şi copil a fost cuminte, fără îndoială; la şcoală a învăţat bine; în afaceri a ascultat de tatăl său; se purta frumos cu părinţii şi-i respecta pe cei din jur; era credincios bisericii şi urma întocmai poruncile lui Dumnezeu pe care le învăţase de la preot, dar cu toate acestea, a pierdut ce era mai important. Aceasta a făcut ca toate celelalte lucruri pe care le-a făcut, să nu mai aibă nici o valoare, deoarece a refuzat călăuzirea Vieţii veşnice: pe Isus Hristos.

Acum observaţi. Fiecare dintre noi, este confruntat astăzi cu problema călăuzirii, la fel ca acest bărbat tânăr, indiferent cât suntem de religioşi. Poate eşti catolic, baptist, metodist, penticostal sau orice altceva, dar nu uita că în seara aceasta eşti confruntat cu acelaşi lucru, deoarece Viaţa veşnică înseamnă a-L primi pe Isus Hristos. Această alegere stă în faţa fiecăruia dintre noi.

Uneori, noi suntem confruntaţi în viaţă, la fel ca acest bărbat. Voi sunteţi oameni muritori şi aveţi posibilitatea de-a alege. Aceasta este hotărârea lui Dumnezeu: ca fiecare om să fie pus în faţa alegerii.

Astfel, El i-a lăsat pe Adam şi Eva să aleagă singuri, dar ei au făcut o alegere greşită. Vedeţi? Şi cu voi, El trebuie să procedeze la fel ca şi cu ei. El trebuie să vă pună în faţă aceeaşi alegere, astfel încât să decideţi singuri dacă primiţi sau respingeţi. Vedeţi? Şi cu voi face la fel.

Haideţi acum să privim câteva exemple:

Ca tineri, voi puteţi alege dacă vreţi să primiţi o educaţie sau nu. Vedeţi? Trebuie să vă decideţi singuri, pentru sau împotriva acestui lucru. Apoi, puteţi alege cum să vă comportaţi. Aici am să vă jignesc puţin, pentru că voi puteţi ieşi afară şi să vă lăsaţi părul să crească la fel ca Beatles, sau ca ceilalţi prostănaci.

Voi, femeile, puteţi arăta ca un om normal sau ca una din creaturile acelea misterioase, cu ochii vopsiţi şi alungiţi, cu acele freze sau lucruri moderne care există acum. O asemenea atitudine este în totală contradicţie cu Biblia, iar o femeie care face acele lucruri, nici nu are dreptul să se roage. Acesta este adevărul, pentru că aşa spune Cuvântul lui Dumnezeu.

O, ce s-a întâmplat cu tine, biserică? Voi aţi văzut atâtea lucruri din lume la televizor, încât vechea fire adamică a fost stârnită că să procedeze ca ceilalţi oameni.

Aş vrea să repet ceva. În zilele când Moise i-a scos pe copiii lui Israel din Egipt şi a adus jertfa de ispăşire, era interzis ca în mijlocul poporului să se găsească aluat. Cred ca ştiţi cu toţii aceasta.

Exod 12.19: „Timp de şapte zile, să nu se găsească aluat în casele voastre.”

Cele şapte zile reprezintă cele şapte epoci ale Bisericii.

„Să nu se găsească aluat dospit.” Ce înseamnă aceasta? Nici o dogmă, nimic lumesc, deoarece este scris că: „cine iubeşte lumea şi lucrurile din ea, nu are dragostea Tatălui.” (1 Ioan 2.15).

Vedeţi? Voi încercaţi să amestecaţi aceste lucruri, dar nu se poate, ci trebuie să credeţi un singur lucru: Cuvântul lui Dumnezeu. Da, voi trebuie să alegeţi: ori Îl credeţi pe Dumnezeu, ori credeţi biserica voastră şi lumea. Voi nu puteţi să le amestecaţi; nu puteţi să ţineţi mai departe de lucrurile vechi, nici de ceea ce au avut bisericile voastre mai înainte, ci trebuie să primiţi mesajul acestui timp.

În Egipt, porunca Domnului fusese: „Să nu lăsaţi nimic din el până a doua zi dimineaţa, iar dacă rămâne ceva din el, până a doua zi dimineaţa, să-l ardeţi.” (v.10).

Vedeţi simbolul? Nu era voie ca mesajul unei epoci să fie luat de următoarea, pentru că fiecare epocă a Bisericii a avut mesajul ei. Astfel, mesajul pentru epoca aceasta trebuie să vină din Scriptură şi să fie confirmat de Dumnezeu. Da, Dumnezeu trebuie să dovedească că El este Cel ce face lucrarea, iar voi sunteţi puşi în faţa alegerii: dacă o primiţi sau o refuzaţi.

Viaţa veşnică constă în primirea Duhului Sfânt, care călăuzeşte Biserica Sa.

Aici aş putea spune multe, dar doresc să mergem mai departe. Deci, voi nu aveţi voie să amestecaţi  Cuvântul cu lumea, ci trebuie să alegeţi: ori sunteţi cu Dumnezeu, ori sunteţi împotriva Lui, iar ceea ce vine la exterior, la exprimare, arată ce este de fapt în interior.

Chiar dacă neghina îşi zice: „Am botezul cu Duhul Sfânt, aşa că voi merge cu siguranţă în cer!”, nu înseamnă că aşa va fi. Nu! Voi puteţi avea botezul Duhului Sfânt în fiecare ceas din viaţa voastră şi totuşi să fiţi pierduţi şi să mergeţi în iad. Aceasta a spus-o Biblia şi ca urmare este adevărat.

Vedeţi, omul interior are cinci simţuri cu ajutorul cărora intră în legătură cu lumea înconjurătoare. Aceste simţuri v-au fost date de Dumnezeu, dar prin ele nu puteţi intra în legătură cu El, ci doar cu locuinţa voastră trupească. Astfel, vedeţi, pipăiţi, mirosiţi, gustaţi şi auziţi.

În interior, voi aveţi un duh, care are tot cinci simţuri sau intrări: conştiinţa, dragostea, etc., prin care intraţi în legătură cu lumea duhovnicească, spirituală.

Trupul vostru are legătură cu lucrurile materiale, iar duhul vostru cu cele spirituale. Dar pe lângă trup şi duh, voi mai aveţi şi sufletul, iar acesta este „gena” care vine de la Dumnezeu.

Este la fel ca la formarea bebeluşului în trupul mamei. El ia naştere în momentul în care sămânţa pătrunde în ou. Astfel, celulele care se formează în continuare, nu sunt ale unui câine, nici ale unei pisici, sau ale unui cal, ci sunt celule omeneşti, pentru că vin dintr-o celulă omenească curată.

Tot astfel, dacă un om a fost născut din nou, prin Cuvântul lui Dumnezeu; dacă a fost ales de la început pentru Viaţa veşnică, atunci un Cuvânt al lui Dumnezeu va fi zidit pe celălalt, Cuvânt cu Cuvânt. El nu va fi zidit pe o dogmă omenească şi apoi pe un Cuvânt şi aşa mai departe. Nu, voi nu puteţi avea aluat dospit, pentru că există o singură Viaţă veşnică: Isus Hristos, Cuvântul.

Ioan 1.1+14: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.

Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr.”

Prieteni, voi îi hrăniţi pe copiii mei şi mă trimiteţi pe câmpul misiunii, în toată lumea, pentru a duce Mesajul, de aceea trebuie să fiu sincer faţă de voi. Poate că voi nu puteţi vedea ceea ce văd eu, dar sunt aici tocmai pentru aceasta: ca să vă spun adevărul. Şi eu vă spun aceste lucruri nu pentru că nu v-aş iubi, ci dimpotrivă, vreau să vă corectez tocmai pentru că vă iubesc.

O, nu pot să tac, când văd că biserica s-a abătut şi merge pe un drum greşit; când îi aud pe oameni spunând: „Noi am făcut asta şi noi am făcut cealaltă!” şi când ştiu că prin ce face, merge la pierzare.

Uitaţi-vă în Biblie şi atunci veţi vedea că aşa trebuie să fie la sfârşit, în această epocă – Laodicea – căldicică, în care Isus Hristos a fost scos afară. La venirea Sa, El nu va chema o biserică, pentru că nu a procedat niciodată aşa, ci vedem că în Cuvântul Său spune: „Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc!”  (Apocalipsa 3.19).

Vedeţi, El ia Cuvântul şi loveşte: „Eşti greşit! Pocăieşte-te!” Aceasta este deci, dovada adevăratei iubiri.

Şi Cuvântul mai spune: „Dacă aude cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine.” (Apocalipsa 3.20).

Aceasta nu este o biserică, pentru că bisericile L-au dat afară. Ele se îndreaptă spre Conciliul Ecumenic, spre Roma, adică merg înapoi de unde au venit. Aşa este.

Eu mi-am notat acest lucru acum 25 de ani, mai precis în anii ’33, iar acum pot să văd că totul este întocmai. Nu există nici o posibilitate de salvare.

Dumnezeu cheamă persoane individuale: „Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva…” Da, va fi un individ dintr-o sută, sau unul dintr-un milion, aşa cum am mai spus deja acum câteva seri.

Când Israelul a fost condus afară din Egipt, au ieşit două milioane de oameni, dar în ţara făgăduită au intrat numai doi, ceea ce înseamnă, unul dintr-un milion!

Aţi ştiut aceasta? Este vorba de Iosua şi Caleb.

Când a fost Domnul Isus pe pământ, evreii    i-au spus: „Părinţii noştri au mâncat mană în pustie, iar noi ne ţinem de această tradiţie, căci ştim pe ce stăm!”

Dar Domnul le-a răspuns: „Ştiu că părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi totuşi au murit!” – ceea ce înseamnă că au fost despărţiţi veşnic de Dumnezeu.

La fecundare, vin un milion de germeni de la bărbat, acest lucru fiind valabil atât pentru oameni cât şi pentru animale. Deci, sunt un milion de germeni, dar printre ei se găseşte numai unul care este destinat pentru viaţă, deoarece este un singur „ou” care trebuie fecundat. Aşa este. Acel germene se mişcă printre ceilalţi, se strecoară printre ei, înaintează, întâlneşte oul şi pătrunde înăuntru, în timp ce ceilalţi mor.

Ce s-ar întâmpla dacă acelaşi lucru este valabil şi pentru biserica de astăzi, dacă va fi luat numai unul dintr-un milion? Priviţi numai ce spune Cuvântul:

„Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare şi mulţi sunt cei ce intră pe ea…” (Matei 7.13).

Cineva spune: „Este adevărat, frate Branham?” Nu ştiu, eu am citat doar ceea ce spune Scriptura.

Voi sunteţi hotărâţi pentru Viaţă! Un om poate recunoaşte aceasta dacă îi va fi dat să vadă; astfel, nu va putea vedea nimic, ci va trece pe alăturea, împlinind Cuvântul care spune: „Ei au ochi şi nu văd; au urechi şi nu aud.”

O, cât de mulţumitoare ar trebui să fii biserică! Cum ar trebui să refuzi lucrurile lumii! Cum ar trebui să arzi pentru Dumnezeu deoarece ochii tăi şi urechile tale aud Cuvântul Lui.

Aceasta este călăuzirea Lui.

De ce aţi venit în seara aceasta aici ca să ascultaţi acest mesaj? Eu sunt „însemnat” în toată lumea de către biserici, ca fanatic. De ce aţi venit aici? Pentru că aţi fost călăuziţi de Duhul Sfânt să veniţi să auziţi Cuvântul Său care vă poate tăia împrejur. Da, tăiaţi jos toate lucrurile lumii şi acceptaţi călăuzirea lui Isus Hristos, pentru că altfel veţi pieri. Amin.

Voi puteţi să alegeţi cum vreţi să vă comportaţi. Totul depinde de voi.

Voi trebuie să vă alegeţi soţia, şi desigur, doriţi ca ea să fie o femeie care să facă cinste căminului vostru. V-aţi putea imagina că este posibil ca un bărbat creştin să-şi ia de soţie una dintre aceste „ricketas”? Este posibil aşa ceva? Ce fel de cămin ar avea el, dacă se căsătoreşte cu o curvă, cu o uşuratică?

„O”, spuneţi voi, „stai puţin!” Dar eu vă întreb: „Cum se îmbracă ea?” Dacă poartă pantaloni scurţi şi altele de felul acesta, înseamnă că este o prostituată de stradă.

Voi spuneţi: „Bine, frate Branham, dar…”. O femeie care poartă aceste haine strâmte care arată de parcă ar fi turnate pe ea, este o prostituată de stradă, deoarece Isus a spus:

„Oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.”  (Matei 5.28).

Da, bărbatul trebuie să răspundă pentru că a dorit-o, dar ea ce a făcut? S-a expus privirilor lui. Atunci cine este de vină? Gândiţi-vă numai. Voi spuneţi: „Păi, nu sunt altfel de haine!” Nu uitaţi însă că mai există stofă şi maşini de cusut, aşa că nu aveţi nici o scuză. Aşa este. Să nu credeţi că vreau să vă jignesc sau să glumesc, fiindcă aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul”, din Scriptură. Da, aceasta este, prieteni.

Eu sunt deja un bărbat bătrân şi nu voi mai fi multă vreme aici, dar trebuie să vă spun adevărul.

Soră şi frate, să nu faceţi aceste lucruri!

Acum aş vrea să mă adresez celor care ţin o dogmă, dar ştiu că Cuvântul lui Dumnezeu a fost legitimat sub ochii lor. Voi aţi văzut botezul Duhului Sfânt şi toate aceste adevăruri pe care le avem astăzi, şi totuşi vă îndepărtaţi din cauza dogmelor. Cum este posibil aşa ceva? Cum puteţi fi un fiu al lui Dumnezeu şi să tăgăduiţi Cuvântul Său care a fost vestit mai dinainte pentru ultimele zile în care trăim? Cum puteţi face aceasta? Ştiţi cum îi numeşte Biblia pe astfel de oameni?

Ieri seară v-am povestit despre un împărat. Un negru a fost vândut în Sud ca sclav, deoarece în vremea aceea negrii erau comercializaţi ca o maşină, în piaţă. Şi iată că într-o zi, a venit pe plantaţie un om care voia să cumpere un sclav, aşa că a spus:

„Aş vrea să-i văd.”

Toţi erau trişti pentru că fuseseră luaţi de acasă şi era nevoie să-i lovească cu biciul ca să-i îndemne la lucru. Acum ei se aflau într-o ţară străină şi se gândeau că nu-şi vor mai vedea niciodată casa, dar printre ei se afla un bărbat tânăr care mergea drept, cu capul ridicat şi care nu trebuia bătut ca să lucreze. Ţinuta lui era demnă şi îi susţinea moral pe ceilalţi.

Când a fost observat de cumpărător, acesta a zis:

„Pe acela vreau să-l cumpăr.”

„Pe el nu-l poţi cumpăra, pentru că nu este de vânzare,” a răspuns proprietarul.

„De ce este atât de deosebit de ceilalţi? Este şeful lor sau îi dai altceva de mâncare?”

„Nu, a răspuns stăpânul. El este sclav şi mănâncă mâncare ca şi ceilalţi sclavi.”

„Atunci de ce este atât de deosebit?”

„Şi eu m-am mirat de aceasta până am aflat adevărul. În Africa, de unde a fost adus, tatăl lui este şeful unui trib, aşa că deşi este departe de casă şi este sclav, el ştie că este fiul unui împărat. Aceasta îl face atât de deosebit.”

Ce mustrare pentru creştinătate! Noi trebuie să-L reprezentăm pe Dumnezeu şi Viaţa veşnică. Există o singură formă de Viaţă veşnică şi aceasta este Dumnezeu. Numai El singur are Viaţa veşnică, iar noi suntem lucrarea Lui şi moştenitorii Duhului Sfânt. Acesta este motivul pentru care noi, bărbaţii şi femeile, trebuie să ne comportăm cum spune Biblia.

Da, noi n-ar trebui să ne comportăm ca Izabelele străzii şi ca Ricky unei organizaţii, ci ca un gentleman creştin, ca fiii şi fiicele lui Dumnezeu, născuţi din Duhul lui Dumnezeu, care fac cunoscută Lumina Evangheliei pentru timpul acesta şi o răspândesc.

O, dar cât de departe am deviat de la aceasta! De ce? Din aceeaşi cauză ca tânărul din textul nostru. El a respins Viaţa veşnică, a refuzat să o primească, pentru că l-ar fi costat poziţia în societate; l-ar fi costat bogăţia, părtăşia din biserică şi multe altele. El ştia bine ce-l costă, deoarece era un tânăr raţional şi a înţeles că nu poate plăti preţul, aşa că şi-a zis: „Mă voi încrede pur şi simplu în religia mea şi voi merge mai departe.” Dar în adâncul inimii, el ştia că Isus era deosebit de preoţii din timpul acela. Fiecare mesaj adevărat, care vine de la Dumnezeu, este total diferit de vechea tradiţie.

Aţi observat cum s-au ridicat imitatorii când nu demult, a ieşit duhul vindecării divine? Fiecare din ei s-a dus însă într-o organizaţie şi a rămas acolo, fără să ştie că după aceea trebuie să urmeze un mesaj.

Vedeţi? Dumnezeu nu face nimic pentru amuzamentul nostru, ci vrea să ne atragă atenţia, iar când are atenţia noastră, trimite mesajul Său.

Priviţi numai. Când a venit pe pământ şi a început slujba, se spune:

„Tânărule Prooroc, am vrea să vii la noi”, dar într-o zi El S-a ridicat şi a spus: „Eu şi Tatăl una suntem”. (Ioan 10.30).

„O, au strigat ei indignaţi! Tu Te faci singur Dumnezeu.”

Apoi, altădată, El a spus: „Dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi nu beţi sângele Lui, nu aveţi viaţă veşnică.” (Ioan 6.53).

„O, acesta este un vampir! Nu vrem să avem nimic de-a face cu un astfel de individ!”  Sute de oameni L-au părăsit după aceea, dar apostolii, care erau aleşi pentru Viaţă au rămas alături de El. Da, ei au rămas pentru că îşi ziceau:

„Nici un om nu poate face asemenea lucrări.”

Chiar şi preoţii au recunoscut aceasta. Astfel, Nicodim, care făcea parte din sobor, a spus: „Nimeni nu poate face aceste lucrări decât dacă este Dumnezeu cu el.” (Ioan 3.2).

Petru a spus: „Pe Isus din Nazaret, Om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere, pe care le-a făcut Dumnezeu prin El, în mijlocul vostru…” (Fapte 2.22).

Uitaţi-vă în Scriptură, ca să vedeţi ce scrie în ea, deoarece Isus a spus: „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.” (Ioan 5.39).

„Dacă L-aţi fi cunoscut pe Moise, M-aţi fi cunoscut şi pe Mine, căci Moise a scris despre Mine.” – că voi veni şi în ce lucrare voi fi. Vedeţi? El a venit ca Fiul omului.

Da, El S-a făcut cunoscut în trei descoperiri: ca Tată, ca Fiu şi ca Duh Sfânt, care sunt trei însuşiri sau calităţi ale aceluiaşi Dumnezeu.

Acelaşi lucru este cu neprihănirea, sfinţirea si botezul cu Duhul Sfânt, care au fost aduse prin Martin Luther,  John Wesley şi mişcarea penticostală. Acestea sunt trei etape sau trepte de creştere ale Bisericii.

La fel este cu apa, sângele şi duhul. Acestea sunt trei elemente care vă introduc în trup, iar naşterea firească o simbolizează pe cea duhovnicească. Astfel, la naşterea unui copil, vine mai întâi apa, apoi sângele şi în final viaţa

Exact în acelaşi fel ajungeţi în Împărăţia lui Dumnezeu. Da, biserica intră înăuntru pe acelaşi drum. Priviţi numai cum formează Dumnezeu Trupul Său prin aceste trei lucrări.

Noi am văzut că voi aveţi dreptul să alegeţi. Astfel, tu eşti cel care-ţi alegi fata cu care vrei să te căsătoreşti, iar ea este de acord cu tine. Dar voi mai aveţi o alegere de făcut şi anume, dacă vreţi să trăiţi sau nu; deci aveţi de ales între Viaţă şi moarte şi puteţi alege Viaţa.

Şi tânărul bărbat din textul nostru, a avut posibilitatea de-a face această alegere. El avea succes în toate şi era un om evlavios, dar îi lipsea ceva. Vedeţi, el a putut să spună în faţa Domnului Isus: „Toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinereţea mea.”, dar ştia că nu are Viaţa veşnică, iar când a fost pus în faţa alegerii, a respins-o. Aceasta a fost cea mai mare greşeală pe care a putut-o face, o greşeală fatală, deoarece tot ce a făcut până atunci a fost anulat, nu a mai avut nici o valoare. Da, în momentul când a făcut alegerea greşită, când a refuzat Viaţa, a pierdut totul.

Aş vrea să vedem cu toţii ce s-a întâmplat după ce a făcut această alegere şi unde l-a dus ea. Vedeţi ce a ales acest tânăr, care era un bărbat bogat, un domnitor, un om religios?

Astăzi am putea spune: „Băiatule, el este un metodist, sau un baptist, sau un penticostal adevărat. Este un flăcău cumsecade, simpatic şi foarte drăguţ.”  Vedeţi? Nu se poate spune nimic rău despre el, deoarece este prietenos, simpatic, bine crescut, etc., din punct de vedere moral neputându-i-se aduce nici o învinuire. Poate nu a fumat, nu a băut, nu a mers la cinema sau la dans, într-un cuvânt, a fost cum zicem noi, un creştin adevărat. Totuşi, toate acestea nu dovedesc că el are Viaţă veşnică. Poate era credincios bisericii din care făcea parte, dar vedeţi ce i-a adus aceasta? Multă popularitate.

Să zicem că a fost un predicator. Atunci, cu siguranţă i s-a oferit o biserică mai bună şi i s-a dat posibilitatea să avanseze, să fie păstor sau episcop. Vedeţi, aceasta vă aduce renume, iar el a devenit un om cu vază, un om bogat.

M-am gândit mai înainte la bărbatul tânăr care a cântat. Până acuma, el şi-a pus vocea la dispoziţia Satanei, dar de când s-a întors la Domnul, este la dispoziţia Sa. Vedeţi ce diferenţă mare este între el şi Elvis Presley, Pat Boone, Ernei Ford şi toţi ceilalţi? Aceşti bărbaţi sunt cântăreţi excepţionali, dar ei au luat aceste talente pe care li le-a dat Dumnezeu şi le folosesc în slujba Satanei.

Vedeţi, în felul acesta, cântăreţii renumiţi, iau talentul pe care li l-a dat Dumnezeu şi-l vând pentru a deveni vestiţi în lumea aceasta, pentru a fi cineva. Cum este posibil să doriţi să fiţi mai mult decât ceea ce sunteţi, în loc să vreţi să fiţi un fiu sau o fiică de Dumnezeu?

Dacă nu aţi acceptat călăuzirea Vieţii veşnice, a Duhului Sfânt – Hristos, totul este degeaba, chiar dacă aveţi sub conducere întregul oraş sau chiar întreaga lume. Cum sunteţi voi în cazul acesta? Morţi în păcate şi fărădelege. Puteţi fi oricât de credincioşi bisericii voastre; puteţi fi oricât de evlavioşi; puteţi fi cel mai renumit predicator, etc., căci dacă refuzaţi Viaţa veşnică, veţi muri.

Tânărul nostru a avut cu siguranţă mai mult succes în viaţa aceasta. El era un om bogat. Avea case luxoase, dădea petreceri mari, printre invitaţii lui numărându-se judecătorul, primarul oraşului, etc. Avea în jurul lui o mulţime de servitori şi-i mergea foarte bine, dar în faţa uşii de la sala de banchet, stătea un cerşetor numit Lazăr, care se hrănea cu resturile de la masa lui. (noi ştim povestea). Vedeţi, el avea succes exact ca bisericile de astăzi.

Eu am vorbit cu un om de afaceri care stă aici, şi el mi-a spus: „Aici în California, biserica îi spune sindicatului ce trebuie să facă.”

Vedeţi, se va ajunge din nou ca biserica şi statul să fie una. Acest lucru este chiar în faţa voastră, iar voi staţi deja în Conciliu Ecumenic şi primiţi semnul fiarei fără să ştiţi.

Dacă doriţi să aveţi vreuna din benzile mele, vă sfătuiesc să vă procuraţi „Urma şarpelui”, în cazul în care voi reuşi s-o predic acasă, căci atunci veţi vedea unde au ajuns lucrurile şi unde se încheie.

Eu doresc să merg acasă şi să vorbesc acolo această predică, pentru că este un mesaj de circa patru ore, şi nu poate fi adus într-o adunare ca aceasta. Trebuie să merg acolo unde adunarea are răbdare cu mine, iar voi veţi putea asculta banda, după aceea. Să revenim însă la tânărul nostru.

Noi vedem că el a avut tot mai mult succes, aşa că într-o zi a zis: „Eu am destul!” În zilele noastre, el ar fi un om realizat cu adevărat, nu-i aşa? Astfel, bogatul a zis: „Hambarele mele sunt pline de dau peste ele şi am la dispoziţie atât de multe încât pot spune: „Suflete dragă, odihneşte-te.” Dar ce a făcut el la început? A refuzat călăuzirea lui Isus Hristos

Biserica lui, inteligenţa, studiile făcute, l-au ajutat să aibă un mare succes. Toţi iudeii îl iubeau pentru că făcea dărnicie, îi ajuta şi poate a făcut una sau alta pentru oraş. Dar vedeţi voi, el a refuzat călăuzirea lui Isus Hristos, Viaţa veşnică, şi Biblia spune că Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! În noaptea aceasta, ţi se va cere sufletul.”

În încheiere, vedem că el ajunge în iad, iar când priveşte în sus, îl vede pe cerşetorul pe care l-a aruncat în stradă, că acum stătea în sânul lui Avraam. Ce greşeală fatală făcuse el!

Bisericile, adunările, au făcut totul corect, dar cu toate acestea, nu aveau viaţa veşnică. Aceasta îmi aminteşte din nou de predica: „Filtrul unui om care cugetă!”

În toamna trecută, am fost la vânătoare de veveriţe, iar când am trecut prin pădure, am văzut un pachet de ţigări. Desigur, eu nu pot spune numele fabricii producătoare, dar voi îl recunoaşteţi cu toţii. Eu am trecut pe lângă el, pentru că eram prea preocupat de veveriţe, dar când m-am întors, m-am aplecat şi am privit ce scria pe acel pachet: „Filtrul unui om gânditor, gustul unui fumător.”

Eram pe punctul să merg mai departe, dar Duhul Sfânt mi-a spus: „Întoarce-te şi ridică-l!”

Am luat pachetul de jos şi am citit din nou: „Filtrul unui om gânditor, gustul unui fumător.” Privindu-l, m-am gândit: „O firmă americană vinde propriilor concetăţeni moarte într-o altă formă. Filtrul unui om gânditor? Gustul unui fumător?”

V-am mai spus că am fost la expoziţia medicală, unde Yul Brynner şi alţi cercetători au făcut câteva teste. Astfel, el a luat o ţigară şi a frecat-o pe o bucată de marmură, după care a şters nicotina şi a pus-o pe spatele unui şobolan alb. După şapte zile, bietul animal era atât de bolnav de cancer, încât nici nu mai putea merge.

Apoi ei au spus: „Voi ştiţi că se afirmă că ţigara cu filtru este mai bună decât cea simplă, dar acesta este numai un truc ca să poată vinde mai multe ţigări.” Vedeţi? Este nevoie de mai multe ţigări pentru a-l satisface pe cel diavol al nicotinei. Aşa este.

Astfel, dacă se fumează cu filtru, este nevoie de patru ţigări pentru a avea aceeaşi cantitate de nicotină, care este inhalată dacă se fumează o ţigară simplă, adică fără filtru. Este numai un truc pentru ca să cumpăraţi mai multe ţigări. Fără gudron nu aveţi fum, iar gudronul produce cancer. Vedeţi cum stau lucrurile? În felul acesta, americanii orbi, care aşteaptă să iasă un iepure, de undeva, dintr-o pălărie de scamator, cad în cursă. Voi nu aveţi voie să fumaţi, pentru că aceasta vă aduce moartea! Indiferent ce fel de ţigări folosiţi, ele vă aduc moartea.

„Filtrul unui om gânditor!” Vedeţi? Un om care gândeşte cu adevărat, nu fumează deloc. Acesta este adevărul.

Şi stând şi privind acel pachet de ţigări,      mi-am zis: „Acest lucru este valabil şi pentru biserici.” Dar are Dumnezeu un Filtru? Desigur.

Adevărul este că fiecare biserică are un filtru care îi filtrează pe cei ce intră acolo, lăsând şi multă moarte înăuntru.

Cum aţi putea trece o denominaţiune prin Filtrul lui Dumnezeu? Ar fi posibil aşa ceva? Cum aţi putea trece o femeie cu părul scurt prin acest Filtru? Spuneţi-mi. Cum aţi putea trece prin El o femeie care poartă pantaloni când Cuvântul spune că este o urâciune ca femeia să poarte îmbrăcăminte bărbătească?

Vedeţi, Filtrul lui Dumnezeu ar opri-o, nu ar lăsa-o să treacă.

Dar dacă bisericile au propriul lor filtru, pot să spun că există şi filtrul unui om gânditor, iar acesta este Cuvântul lui Dumnezeu. El este pentru gustul unui om sfânt. Desigur, el nu este pentru gustul unui om din biserică, ci este pentru gustul unui om sfânt, deoarece acest Filtru este Cuvântul lui Dumnezeu cel curat şi neamestecat. Există filtrul unui om care gândeşte, de aceea, membru al bisericii, sfatul meu este să foloseşti acest Filtru al lui Dumnezeu, pentru că celălalt lasă lumea înăuntru şi este suficient numai puţin din ea şi va aduce moartea.

Este suficient numai puţin aluat şi va dospi toată plămădeala, deoarece Cuvântul spune: „Cine scoate sau adaugă numai un Cuvânt, i se va scoate partea din Cartea Vieţii.”

Cine a cauzat moartea şi toate greşelile, durerile de inimă, fiecare bebeluş mort, fiecare spital si cimitir? Eva, fiindcă a pus la îndoială un singur Cuvânt al lui Dumnezeu. Vedeţi? Nu, ea nu s-a îndoit de tot Cuvântul. Mai bine zis, a fost sucit un Cuvânt, pentru că Dumnezeu a cerut la începutul Bibliei ca omul să ţină fiecare Cuvânt al Său.

La mijlocul Biblie a venit Isus şi El a spus că: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” Vedeţi, nu numai cu o parte, ci cu fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu.

Apoi, la sfârşitul Bibliei, în Apocalipsa 22, Isus depune mărturie despre Sine însuşi, deoarece taina descoperită a Bibliei este Isus Hristos, iar El a spus că: „Cine adaugă sau scoate un singur Cuvânt, i se va scoate partea lui din cartea Vieţii.”

Dacă mergeţi prin filtrul unui om care gândeşte, când veţi ieşi, veţi avea gustul unui om sfânt. Aşa este. Veţi avea gustul unui om sfânt.

Soră, care te îmbraci cu astfel de haine, gândeşte-te că va trebui să răspunzi pentru aceasta.

Poate spui: „Păi, sunt fidelă soţului meu!” sau: „Sunt fidelă prietenului meu”, sau „Sunt o fată virtuoasă”, etc., dar cum este cu păcătosul care te vede? Cine este vinovat de preacurvie? Vezi, atunci tu vei fi cea învinuită pentru aceasta, deoarece aşa spune Cuvântul. O, fii o femeie gânditoare!

Poate spuneţi: „Poate nu va fi aşa!” Dar dacă va fi? Nu uita că El a spus-o şi că nici un Cuvânt al Său nu poate cădea.

Nu demult, am fost chemat în camera unui bărbat renumit, care mi-a spus:

„Am să-mi pun mâinile peste tine, frate Branham, pentru că îţi distrugi singur slujba prin faptul că predici asemenea lucruri.”

„Orice slujbă care este ruinată de Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să fie ruinată,” am răspuns eu.

„Îmi voi pune mâinile peste tine, deoarece Domnul te-a trimis ca să te rogi pentru bolnavi.”

„Tu crezi în rugăciunea pentru bolnavi, frate?”

„Nu,” a răspuns el, „dar nu aceasta este problema noastră.”

„Bine, dar atunci a cui este?”

„A păstorului,” a răspuns el.

„Priveşte numai spre oameni.”

Vedeţi, eu amintesc tot timpul aceste lucruri în predicile mele, pentru că îmi spun: „Ei au înţeles cu siguranţă!”, dar când revin în următorul an, văd că este mai rău ca înainte, ceea ce dovedeşte că mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.

Prieteni, călăuza este Duhul Sfânt. El vă conduce şi vă călăuzeşte în tot adevărul. Gândiţi-vă la aceasta. Luaţi filtrul unui om gânditor – Biblia -, şi nu dogma bisericii voastre, căci dacă faceţi aceasta, sunteţi pierduţi. Luaţi filtrul unui om care gândeşte.

Vedeţi, aici a greşit tânărul din tema noastră. El a luat filtrul bisericii, pentru că a dorit să devină renumit, iar ochii lui s-au deschis să vadă realitatea, numai când a ajuns în chinurile iadului.

Dacă acceptaţi acum filtrul unui om gânditor: pe Isus Hristos, Cuvântul, veţi avea dorinţa să fiţi oameni sfinţi, pentru că numai aceasta vă va mulţumi. Dacă veţi avea Duhul Sfânt în voi, El va fi satisfăcut numai prin Cuvânt. Dacă Duhul Sfânt nu este în voi, veţi zice: „Nu pot crede că depinde de aceasta!”

Vedeţi? Este exact acelaşi lucru ca cel făcut de Eva, vă aflaţi în aceeaşi situaţie ca ea.

Să mergem acum mai departe şi să-l lăsăm la o parte pe tânărul nostru, care nu a primit filtrul unui om care gândeşte şi a refuzat să accepte călăuzirea lui Isus Hristos, Viaţa veşnică, şi să ne apropiem de un alt bărbat tânăr şi bogat, de un prinţ care a primit aceeaşi posibilitate de a alege, dar care a acceptat călăuzirea lui Isus.

Deci, sunt doi bărbaţi: unul care a refuzat călăuzirea şi despre care am vorbit deja, şi unul tot tânăr şi bogat, dar care a acceptat călăuzirea.

Biblia ne vorbeşte despre acest tânăr în Evrei 11.24-26:

„Prin credinţă, Moise, când s-a făcut mare,   n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon.

Ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului.

El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii aţintiţi spre răsplătire.”

Vedeţi, el a acceptat Viaţa veşnică. Da, Moise a socotit ocara lui Hristos ca o bogăţie mai mare decât toate bogăţiile lumii. El a socotit că aceasta este cea mai mare bogăţie, deşi era un prinţ tânăr şi bogat, şi urma să devină următorul Faraon, deoarece era privit ca fiind fiul fiicei lui Faraon, deci, moştenitorul tronului.

Cu toate acestea, el a căutat imposibilul şi a privit spre un grup de sclavi, făcători de cărămizi, deoarece, a văzut făgăduinţa lui Dumnezeu, prin credinţă, pe baza Cuvântului care spunea că după o robie de 400 de ani, într-o ţară străină, ei vor fi scoşi de acolo de o mână puternică. Da, Moise a socotit aceasta o bogăţie mai mare şi mai preţioasă decât toate comorile Egiptului. Aleluia! El a părăsit Egiptul fără să ştie unde va ajunge, dar a făcut totuşi aceasta lăsându-se călăuzit de Hristos.

Deşi putea fi următorul Faraon, Moise a socotit mai de preţ ocara lui Hristos, ocara de a fi numit „ciudat” sau „fanatic”, şi aceasta pentru că a recunoscut că sosise timpul în care urma să se împlinească făgăduinţa lui Dumnezeu, şi astfel şi-a ocupat locul alături de lucrătorii în lut.

O, biserică, trezeşte-te! Nu poţi vedea acelaşi lucru, astăzi? Ceasul făgăduinţei este aici, de aceea, socotiţi ocara lui Hristos mai de preţ decât toate comunităţile şi toate celelalte; mai importantă decât tata sau mama; decât biserica sau orice altceva şi urmaţi călăuzirea Duhului.

Aş vrea să-l urmărim mai departe pe Moise, ca să vedem puţin din viaţa lui. Primul lucru pe care l-a făcut după ce s-a decis să poarte ocara lui Hristos, a fost că a renunţat la studiile şi înţelepciunea lui. Voi ştiţi că el a studiat toată înţelepciunea Egiptului, dar iată că pentru Hristos, a renunţat la tron, la sceptru, la demnitatea de împărat, la coroană, într-un cuvânt, a renunţat la toată slava pământească pe care a putut s-o aibă.

Vedeţi? Celălalt bărbat a vrut să aibă toate aceste lucruri şi L-a refuzat pe Hristos, dar Moise a renunţat la tot ca să-L poată avea pe Hristos. Ce s-a întâmplat după aceea? A trebuit să se separe. Aleluia! Cuvântul „Aleluia!” înseamnă „Slavă Domnului”, „Slavă Dumnezeului nostru”, aşa că ar fi bine să nu uităm aceasta.

Moise a dispreţuit tronul, popularitatea şi toate celelalte lucruri ale lumii. El ar fi putut avea sute de fete tinere ca soţie, ar fi putut avea totul sub stăpânirea sa, deoarece în timpul acela Egiptul era un mare Imperiu, dar când s-a uitat la Cuvântul lui Dumnezeu, a înţeles în ce epocă trăia şi că în el era pus Ceva. Da, atunci a început să lucreze în inima lui sămânţa lui Dumnezeu care era aleasă dinainte.

Frate, indiferent cât de popular ai putea fi în biserica ta, dacă Cuvântul Vieţii veşnice, Cuvântul lui Dumnezeu, este pus în tine, vei recunoaşte timpul în care trăieşti şi atunci vei începe să lucrezi pentru El; vei ieşi afară şi vei părăsi totul ca să-L poţi avea pe El.

Moise a refuzat să fie numit fiul fiicei lui Faraon şi a socotit ocara lui Hristos ca fiind o bogăţie mai mare decât toate comorile Egiptului, respectiv ale întregii lumi. Vedeţi ce a făcut el? L-a urmat pe Hristos, deşi a fost respins de aceia care până atunci îl iubiseră.

Fraţilor, poate şi pe voi vă va costa tot ce aveţi. Poate vă va costa căminul vostru, prietenii, grupul pe care-l frecventaţi, locul de la cor, etc. Eu nu ştiu cât vă va costa, dar veţi pierde toate lucrurile lumeşti şi pe cei ce fac parte din lume, deoarece va trebui să vă despărţiţi de tot ce este lumesc. Aşa este.

Moise a renunţat la tot şi s-a dus în pustiu, cu un toiag în mână. Apoi, zilele au început să treacă una după alta. V-ar mira dacă la un moment dat s-a gândit că s-ar putea să fi făcut o greşeală? Nu.

Adesea, oamenii au un început bun, dar după o vreme, dacă cineva râde de ei, spun: „Poate că   m-am înşelat!”

Cuvântul spune că cei care nu pot suporta mustrarea, sunt copii din curvie şi nu copiii lui Dumnezeu. Ei s-au adâncit numai într-o mişcare sentimentală.

Vedeţi, eu am mai vorbit despre „sămânţă”. Dacă ei nu posedă sămânţa, pot avea o ungere a Duhului Sfânt adevărat, dar cu toate acestea sunt nişte diavoli.

Poate ziceţi: „O, frate Branham…” Aceştia sunt prorocii falşi despre care vorbeşte Biblia când spune că se vor ridica în zilele din urmă.

Da, Isus a spus că vor veni „Hristoşi” mincinoşi, nu „Isuşi” mincinoşi. Cuvântul „Hristos” înseamnă „Uns”, deci ei sunt unşi mincinoşi; sunt unşi, dar în adâncul interiorului lor, sunt greşiţi. Cu toate acestea fac semne mari şi minuni, vorbesc în limbi, dansează în Duhul şi predică Evanghelia.

Să nu uitaţi însă că şi Iuda Iscarioteanul a făcut aceasta; Caiafa a prorocit şi la fel făţarnicul Balaam.

Bineînţeles, că toţi fac semne şi au mişcări sentimentale evlavioase, dar vedeţi, voi puteţi semăna în acelaşi pământ o sămânţă de spin şi una de grâu, iar apoi să le udaţi. Dacă le veţi „unge” pe amândouă, veţi vedea că ambele jubilează, deoarece ambele cresc prin aceeaşi apă. Voi ştiţi că Cuvântul spune:

„Căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi, dar după roadele lor îi veţi cunoaşte.” (Matei 5.45).

Cum puteţi să faceţi altceva, decât să vă conformaţi Cuvântului lui Dumnezeu? Amin.

Înţelegeţi ce vreau să vă spun? „Ploaia cade şi peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi”, şi „îi unge”, dar nu uitaţi că Isus a spus:

„Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”

Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelegea.” (Matei 7. 22-23). Ce Cuvânt!

Ei sunt greşiţi, de aceea şi închinarea şi alegerea le este degeaba. De ce o faceţi dacă nu este corect? De ce luaţi un înlocuitor când cerul este plin de realitate? O, n-ar trebui să faceţi aceasta!

Noi vedem că Moise a fost uns, aşa că nu era nimic care să-l poată opri. El a fost respins de proprii săi fraţi, dar aceasta nu l-a putut opri.

El s-a dus în pustie şi într-o zi, după mulţi ani, L-a întâlnit pe Dumnezeu faţă în faţă, în rugul aprins. Şi atunci, Domnul i-a spus: „Moise, scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt. Am auzit strigătele poporului Meu şi Mi-am adus aminte de făgăduinţele Cuvântului Meu, aşa că te voi trimite să-i scoţi afară.”

Desigur, el s-a întâlnit cu Dumnezeu faţă în faţă, a vorbit cu El şi a fost însărcinat să îndeplinească lucrarea Sa.

Apoi, Dumnezeu S-a întors în acelaşi Stâlp de Foc, când profetul se afla pe munte, legitimându-l în faţa poporului şi dovedind că El este Cel care a făcut semnele şi minunile când Moise îşi întinsese mâna asupra Egiptului.

Bineînţeles că acolo au fost imitatori, Iane şi Iambre, care au făcut aceleaşi lucruri ca şi Moise. Care dintre ei era cel adevărat? Acele lucruri veneau din Cuvânt? Era ceasul potrivit pentru ele?

Ştiaţi că pentru zilele din urmă sunt făgăduite aceleaşi lucruri? 2 Timotei 3.8 spune: „După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ce priveşte credinţa.”

Unii spun: „În zilele din urmă?” Da, în zilele din urmă, ei fac acelaşi lucru, imită totul, dar rămân pe căile lor murdare, împlinind Cuvântul din 2 Petru 2.22, unde este scris: „Câinele s-a întors la ce vărsase”, şi „Scroafa s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.”

O, penticostalilor! Taţii şi mamele voastre, au ieşit cu mulţi ani în urmă din organizaţii şi au fost prigoniţi de ele, dar voi v-aţi întors din nou la aceleaşi lucruri pe care le-au făcut cei din mijlocul cărora au ieşit ei. Este aceeaşi mocirlă şi aceeaşi vărsătură, iar dacă biserica a vărsat-o la începutul mişcării penticostale, o va vărsa şi astăzi. Adevărul este că aşa trebuie să fie, pentru că ei sunt doar învelitoarea, purtătorul, patul bobului, aşa că nu pot merge mai departe.

Noi trăim în ultimele zile, de aceea ar trebui să observaţi lucrurile care au fost făgăduite pentru ceasul acesta.

Vedeţi cum a fost confirmat Moise? La un moment dat, după ce au ieşit din Egipt, unii din fraţii lui i s-au împotrivit şi au vrut să facă o organizaţie, spunând:

„Ce! Tu eşti singurul om sfânt dintre noi? Toată adunarea, toţi suntem sfinţi!”

„Da, spunea Core şi Datan: „Noi vrem să alegem bărbaţi şi să facem ceva!”

Mie mi-a fost milă de Moise. El s-a dus şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea altarului, apoi a spus: „O, Doamne...”, iar Dumnezeu i-a răspuns: „Depărtează-te din mijlocul lor, că M-am săturat de ei!” Şi  voi ştiţi că s-a deschis pământul şi i-a înghiţit pe toţi cei răzvrătiţi. Vedeţi, Moise îşi cunoştea însărcinarea.

Dumnezeu nu s-a ocupat niciodată cu organizaţiile sau cu grupuri de oameni, ci întotdeauna a luat indivizi. Aşa este. El nu a luat niciodată grupuri sau oameni, ci întotdeauna a luat persoane individuale.

Privitor la ultimele zile, El  a spus:

„Iată, Eu stau la uşă şi bat; dacă aude cineva – nu un grup, ci o persoană -, glasul Meu, voi intra la el şi voi cina cu el.” Vedeţi? Dacă poate auzi „cineva”, un om.

Cum ar fi posibil ca acest microfon să amplifice vocea mea, dacă nu ar fi fost făcut pentru aceasta? Eu aş putea striga oricât în faţa unei scânduri, căci nu se va întâmpla nimic, deoarece pentru acest scop este făcut numai microfonul, iar dacă Cuvântul lui Dumnezeu este în voi pe baza alegerii Lui, atunci nu uitaţi: „Oile Mele ascultă grasul Meu. Ele nu merg după un străin, pentru că nu cunosc glasul străinului.” (Ioan 10.5).

Dar vedeţi, este o condiţie: „Toţi aceia pe care Mi i-a dat Tatăl, vor veni la Mine.” Fiecare în parte.

Trebuie să mă apropii de încheiere, pentru că mai sunt doar 20-25 de minute până la ora 10.00. Acasă nu ar fi încă târziu, ci doar când vedem că se face 2.00-3.00, spunem: „Este cam târziu!”, dar noi avem deja câteva seri de când ne adunăm şi mă gândesc că sunteţi deja obosiţi.

Pavel a predicat la vremea sa aceeaşi Evanghelie, iar odată când şi-a prelungit vorbirea, un tânăr a căzut de la etajul al treilea şi a murit. Atunci Pavel, care avea aceeaşi Evanghelie şi aceeaşi ungere, s-a aşezat peste acel tânăr şi a venit înapoi la viaţă.

Să revenim puţin la tânărul bogat. Biserica lui era educată şi la fel el: era religios, făcea parte din biserică şi era un om de afaceri bun, educat şi plăcut, dar când a ajuns la capătul drumului, a început să strige, deoarece nu ştia unde merge. Unde era călăuza lui? El a fost condus tot timpul de biserica lui, care era moartă. Da, el a fost condus de lumea moartă, de aceea era un singur loc unde se putea duce, şi anume, în iad.

Dar priviţi-l pe Moise. El era un slujitor credincios al lui Dumnezeu şi a socotit ocara lui Hristos o bogăţie cu mult mai mare decât bogăţiile Egiptului, iar când a ajuns la capătul drumului său, era un bătrân de o sută douăzeci de ani. Când s-a urcat pe munte, el ştia că îi stă în faţă moartea, dar a privit dincolo, spre ţara făgăduită, iar după aceea a văzut alăturea Călăuzirea sa, Stânca. Atunci s-a aşezat pe acea stâncă, iar îngerii lui Dumnezeu l-au luat sus  în slavă, în sânul lui Dumnezeu, pentru ca 800 de ani mai târziu, să apară condus de aceeaşi Călăuză. Da, 800 de ani mai târziu, el era pe muntele schimbării la faţă, alături de Ilie şi a vorbit cu Isus, înainte de răstignirea Sa.  800 de ani după moartea sa, cel care a socotit ocara pentru chemarea cerească, mai de preţ decât popularitatea lumii şi banii ei, era condus încă tot de Călăuza sa.

Vedeţi? El a fost călăuzit, iar această călăuză l-a trecut prin moarte, prin umbra morţii, şi deşi a fost condus la mormânt, 800 de ani mai târziu, a stat iarăşi acolo, deoarece în tinereţe a ales călăuzirea Duhului Sfânt.

Acesta este motivul pentru care numele lui va fi mare chiar şi atunci când Egiptul şi comorile lui, nu vor mai exista de multă vreme. Da, atunci când piramidele vor fi numai praf, iar Egiptul nu va mai exista, Moise va fi nemuritor printre oameni, pentru că a primit călăuzirea lui Hristos şi nu a mers pe calea bisericii lui.

Mai există însă şi alţii care au făcut aceasta. Priviţi-l pe Enoh. El a umblat peste trei sute de ani cu Dumnezeu şi a avut mărturia că era plăcut înaintea Sa, de aceea, într-o zi i-a spus: „Nu este nevoie să mori. Vino în după-amiaza aceasta Acasă.” Şi a fost luat sus.

Tot aici trebuie amintit şi Ilie. După ce a mustrat femeile cu părul scurt şi Izabelele fardate, după ce şi-a încheiat însărcinarea, într-o zi s-a dus la râu, iar pe partea cealaltă a apei îl aştepta un car tras de cai de foc. El a fost răpit, dar şi-a aruncat mantaua peste următorul proroc.

Vedeţi? Ilie a primit Călăuzirea Vieţii veşnice, deoarece Hristos era în el. Desigur. Ce era aceasta? „Urmează-Mă!” Voi trebuie să vă alegeţi chiar acum, călăuza. Da, voi trebuie să faceţi aceasta, prieteni. Uitaţi-vă în oglinda lui Dumnezeu, în Biblie, şi vedeţi cum staţi în seara aceasta.

 Haideţi să vă spun o poveste scurtă. La ţară trăia un băiat mic, care nu-şi văzuse niciodată chipul într-o oglindă, iar într-o zi a venit la oraş pentru a o vizita pe sora mamei sale. Ea avea o casă mare, şi după obiceiul acelui timp, la toate uşile avea oglinzi.

După cum v-am mai spus, el nu se văzuse niciodată în oglindă, dar în timp ce se juca prin casă, deodată a văzut un alt băiat mic. Văzându-l, i-a făcut cu mâna, iar băiatul celălalt i-a făcut şi el cu mâna. Apoi s-a  tras de ureche, dar şi celălalt a făcut la fel, şi aşa mai departe. Atunci s-a apropiat de oglindă, a privit cu atenţie băieţelul din ea, după care a început să strige: „Mamă, eu sunt băieţelul acela! Eu sunt acela!”

Tu cum arăţi? Pe cine urmezi? Ce ai făcut? Este nevoie ca şi tu să alegi călăuza, de aceea, sfatul meu este s-o faci chiar astăzi, căci trebuie să alegi între viaţă şi moarte, iar alegerea pe care o faci va decide locul tău veşnic. Depinde de tine ce alegi.

Isus a spus: „Urmează-Mă!”, iar tu eşti invitat chiar în seara aceasta s-o faci, deoarece pentru a-L urma pe El în Viaţa veşnică, este nevoie să îndeplineşti condiţiile Lui, ale Cuvântului Său. Aşa este, pentru că nu contează dogma, nici părerea generală sau ce gândeşte cineva, ci contează doar ceea ce spune Dumnezeu despre aceasta.

Tu spui: „Frate Branham, eu cunosc o femeie foarte cumsecade. Ea face aceasta!” sau „Eu cunosc un bărbat care a făcut cealaltă.”

Frate şi soră, eu nu pot face nimic pentru aceasta, deoarece Dumnezeu spune că „Cuvântul Său este adevărul şi fiecare om este mincinos.” Voi trebuie să îndepliniţi condiţiile Lui – Cuvântul lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că nu puteţi veni prin dogme şi denominaţiuni. Nu le puteţi amesteca, de aceea există o singură cale: să acceptaţi condiţiile Lui şi să fiţi binevoitori, să muriţi voi şi gândurile voastre şi să-L urmaţi pe El, pe Cel ce spune: „Lăsaţi lumea şi lucrurile ei pieritoare şi urmaţi-Mă pe Mine!”

Frate, ştiu că acest Cuvânt este dur şi tăietor, dar nu am venit aici cu un mesaj care să-i facă pe oameni să cânte şi să jubileze, deoarece am fost în adunări păgâne, unde i-am văzut pe oameni făcând aceste lucruri: sărind, jucând şi jubilând… Pe mine mă interesează să ajungeţi la Viaţa veşnică. Eu sunt slujitorul lui Dumnezeu, iar într-o zi va trebui să dau socoteală pentru tot ceea ce v-am spus.

Sunt slujitorul Său şi ştiu că slujba pe care mi-a dat-o Domnul, a fost legitimată de mii de ori în faţa voastră, dovedind că este Adevărul.

Gândiţi-vă la faptul că Isus a spus: „Urmează-mă! Lasă tot ce ai şi urmează-Mă!”

Aceasta este singura cale spre Viaţa veşnică. Acesta este singurul „medicament” pe care i l-a dat acestui om de afaceri din tema de astăzi; este singurul „medicament” pe care-l dă fiecăruia dintre noi, iar decizia Lui este întotdeauna desăvârşită. Aceasta este singura posibilitate să-L urmăm numai pe El.

Călăuzirea lui Dumnezeu constă în a urma Cuvântul Său pentru acest ceas: Cuvântul care a fost confirmat prin Duhul Sfânt. Să ne plecăm capetele.

Vreau să vă pun o întrebare la care aş vrea să răspundeţi sincer. Sora să intoneze la pian cântecul: „Îl aud pe Mântuitorul meu cum strigă!” pentru că vreau să fac o chemare la altar.

Frate şi soră, gândiţi-vă la ceea ce se întâmplă astăzi. Acum, când staţi cu capetele aplecate, gândiţi-vă la toate aceste lucruri. Aţi citit săptămâna trecută ce afirma acel bărbat din Anglia, referitor la răstignirea lui Isus Hristos? El spunea că totul a fost un aranjament între Pilat şi El, şi că de fapt a fost doar adormit cu ajutorul unei mătrăgune, şi nicidecum ucis.

Mulţi dintre voi, teologii, ştiu că mătrăguna este amintită în cărţile lui  Moise, prin ea omul fiind cufundat într-un somn asemănător morţii, aşa că inima încetează să mai bată 2-3 zile. Astfel, unii susţin că atunci când I S-a dat oţet amestecat cu fiere, a fost în realitate mătrăgună, iar după aceea L-a aşezat în acel mormânt, unde a adormit trei zile, şi că după ce S-a trezit din acel somn era normal să umble şi să fie văzut. Puteţi crede aşa ceva când Biblia spune că I S-a dat oţet şi fiere?

Şi încă ceva. Dacă într-adevăr acesta este totuşi adevărul, dacă ucenicii L-au furat, aşa cum se spune, de ce şi-au dat apoi viaţa ca martiri, pentru El? Ei nici nu s-au considerat vrednici să moară aşa cum a murit El, ci au cerut să fie răstigniţi cu capul în jos sau într-o parte. Dacă totul a fost un aranjament, o înşelătorie, de ce şi-au dat viaţa pentru El?

Vedeţi? Noi trăim într-un timp civilizat şi modern, toată cultura, moda şi ştiinţa aceasta venind de la Satana.

Poate cineva întreabă: „Civilizaţia este de la Satana?”

Desigur. Aceasta o spune Biblia. Această civilizaţie are moartea în ea. Vom avea o astfel de civilizaţie în lumea cealaltă? Niciodată. Acolo vom avea o altfel de civilizaţie.

Ştiinţa a sucit toate lucrurile naturale făcând altceva din ele. Vedeţi? Cred că în revista Reader`s Digest de luna trecută, era un articol în care scria că bărbaţi şi femei de vârstă medie – 20-25 de ani -, intră în andropauză, respectiv menopauză, acestea fiind perspectivele îngrozitoare pentru generaţia viitoare.

Vă puteţi imagina ce fel de oameni vor fi aceştia? Moleşiţi şi scârboşi. Uitaţi-vă la suflet şi la duh. Ce fel de duh are biserica? Ea s-a amestecat,   s-a căsătorit cu lumea. O, ce ceas! Fugiţi, copii! Fugiţi la cruce! Haideţi la Hristos şi lăsaţi-vă conduşi de El.

În timp ce avem capetele plecate şi ochii închişi, plecaţi-vă şi inimile înaintea Domnului. V-aţi cercetat înaintea Lui? Simţiţi că sunteţi acolo unde ar trebui să fiţi în ceasul acesta? Răpirea ar putea avea loc oricând. Ea va avea loc.

Dacă comparaţia pe care am făcut-o mai înainte este într-adevăr aşa, înseamnă că din toţi oamenii care trăiesc acum, ar fi răpiţi doar 500, deoarece dacă socotim întreaga creştinătate – catolicii şi toţi ceilalţi, înseamnă că există cinci sute de milioane de creştini, iar cinci sute de milioane ar fi cam cinci sute de oameni răpiţi.

Cam atâţia oameni dispar în fiecare zi din întreaga lume, fără ca cineva să poată da vreo explicaţie cu privire la ei. Aceasta dovedeşte  că nimeni nu va şti că acest eveniment a avut loc, aşa că vor predica mai departe şi vor vorbi despre răpire, deşi ea a avut deja loc.

Este aşa cum a spus Isus, atunci când a fost întrebat de ucenici: „De ce zic cărturarii că mai întâi trebuie să vină Ilie…”, iar El le-a răspuns: „Ilie a şi venit, dar ei nu l-au recunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut.”

Voi recunoaşteţi că nu sunteţi în ordine cu Dumnezeu, nu-i aşa? Vreţi să fiţi amintiţi înaintea Lui, pentru ca inima voastră să fie adusă în ordine cu Cuvântul Său? Vreţi să vă ridicaţi mâinile înaintea Lui, în smerenie? Vreţi să faceţi aceasta, indiferent cine sunteţi? Spuneţi: „Îmi ridic mâinile spre Dumnezeu!”

Vă întreb în Numele Domnului Isus Hristos: vreţi să vă priviţi în oglindă? Vreţi să vă priviţi în oglinda lui Isus Hristos? (Un frate vorbeşte în limbi, iar altul tălmăceşte). Amin.

Vreau să vă întreb ceva. Câţi penticostali sunt aici? Ridicaţi mâna, vă rog. Aproape toţi.

Câţi dintre cei prezenţi, pretind că sunt creştini? Ridicaţi mâna indiferent unde sunteţi. Da, voi spuneţi că sunteţi creştini, dar ştiţi că Biblia spune că se va întâmpla aceasta?

Chiar în Vechiul Testament s-a întâmplat aceasta, fiindcă ei au vrut să ştie ce trebuie să facă pentru a scăpa de asediul următor. Atunci, Duhul Sfânt a venit peste un bărbat şi el a prorocit unde se vor întâlni cu duşmanul şi cum îl vor birui. Aceasta s-a întâmplat în Vechiul Testament, iar în Noul este exact la fel.

Poate cineva spune: „O, aceasta este numai părerea unui om! Nu este adevărat!” Dar dacă totuşi acesta este adevărul?

„O, am mai auzit aceasta!” Şi dacă este aşa? Aceasta dovedeşte că dacă Cel care a vorbit este Duhul Sfânt, în locul acesta sunt mulţi care au nevoie de o schimbare în inima lor.

Da, există lucruri care trebuie făcute, şi acum sunteţi voi la rând. Spuneţi: „Aşa cum sunt, la Tine vin!”

Gândiţi-vă la faptul că astăzi inimile sunt împietrite şi umplute cu lucrurile lumii, membrii bisericii sunt indiferenţi şi căldicei, ca tânărul bogat din textul nostru. Ei nu recunosc că în epoca Laodicea, marele Duh Sfânt stă în faţa uşii şi bate, spunând:

„Dacă aude cineva glasul Meu – Cuvântul Meu – şi îşi deschide inima, voi cina cu el şi el cu Mine.”

Duhul, care a vorbit acum câteva minute prin fratele, a zis: „Eu voi scoate din voi inima de piatră şi vă voi da o inimă de carne, care este moale faţă de Dumnezeu.”

Vedeţi? Acum, oamenii au o inimă intelectuală şi sentimentală, şi nu una moale şi plină de dragostea lui Hristos.

Ce fel de inimă aveţi voi? Cum vreţi să vă întâlniţi cu Hristos dacă aveţi o inimă intelectuală? Va trebui să primiţi Viaţa veşnică. (fratele Branham cântă).

Să ne ridicăm mâinile cu toţii şi să ne rugăm:

O, Dumnezeule, Te rugăm, Doamne, să priveşti cu îndurare spre noi, căci trăim într-o zi atât de grea! Satana le-a făcut atât de mult rău oamenilor! Inimile lor au devenit de piatră, dar Duhul Tău vorbeşte clar; Cuvântul răsună şi este confirmat ca fiind adevărat. Naşterea din nou a devenit o prezentare denominaţională, intelectuală (în viziunea lor), care cere multă muzică, agitaţie şi jubilare, dar în realitate Duhul şi Viaţa au devenit ceva străin bisericii.

O, Dumnezeule, Îţi sunt plin de recunoştinţă pentru că eu, un păcătos, am fost salvat prin harul Tău şi simt că mă îmbolnăvesc atunci când văd că biserica pe care ai salvat-o, Te-a scos afară din mijlocul ei. Mă gândesc la viziunea pe care mi-ai  dat-o cu privire la biserica din SUA, care era reprezentată prin nişte striptiese de rock-and-roll. Ce îngrozitor! Dar apoi am văzut că a mai venit una care era Biserica adevărată.

Tată, dacă în seara aceasta este printre noi cineva care a fost ales pentru Viaţa veşnică, cineva care vrea s-o primească, Te rog să îngădui ca acesta să fie ceasul în care s-o aibă.

Îngăduie aceasta, Doamne. Zdrobeşte chiar acum orice inimă veche! Dacă vor pace, dacă doresc ceva care-i satisface, care le dă siguranţă şi linişte, atunci îngăduie să primească în  seara aceasta călăuzirea lui Isus Hristos, pentru ca El să-i conducă la acea pace care este mai mare decât intelectul, la o bucurie minunată şi la o plinătate de slavă, la ceva care nu le poate fi luat nici chiar de moarte. Îngăduie aceasta, Te rog.

Aş vrea să-i întreb pe cei care au ridicat mâna: câţi dintre voi sunt gata să spună: „Eu sunt pregătit să mă ridic.”?

Nu are importanţă cine stă lângă voi, deoarece Cel care vă vorbeşte este Dumnezeu. Voi vreţi să deveniţi un creştin adevărat, deoarece toate celelalte nu vă ajută la nimic, sunt numai o imitaţie. O, decât aşa, mai bine aş merge în lume! Cred că şi voi gândiţi la fel.

Cercetaţi-vă chiar acum, prin Cuvânt, prin mesaj. Cercetaţi-vă ca să vedeţi cum staţi. Vedeţi cum trebuie să fie un creştin adevărat: echilibrat şi plin de dragoste, nu aşa cum este această creştinătate modernă, nestatornică, pe jumătate moartă şi încrucişată.

Vedeţi? Adevăratul creştinism nu înseamnă că poţi trăi cum vrei şi totuşi să faci parte din biserică. Prin urmare, n-aţi vrea să aveţi această părtăşie iubitoare cu Hristos şi anume, confirmarea Cuvântului Său prin Duhul Sfânt? Intraţi în Hristos!

Dacă vreţi cu adevărat ca Dumnezeu să vadă starea voastră în seara aceasta, în grupul acesta de oameni, faceţi-o chiar acum!

Voi întrebaţi: „Frate Branham, are aceasta vreo importanţă?”

O, da! Desigur, deoarece Cuvântul Său spune că „Oricine se va ruşina de Mine în faţa oamenilor, de acela Mă voi ruşina şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în cer şi a sfinţilor îngeri.” (Luca 9.26). (parafrazare)

„Dar cine Mă va mărturisi…”

Deci, indiferent cine sunteţi: bărbat, femeie, băiat sau fată, indiferent dacă sunteţi creştin, predicator, diacon, etc., dacă credeţi în clipa aceasta din toată inima, ridicaţi-vă mâna ca Duhul Sfânt să vă vadă că sunteţi sinceri.

Voi spuneţi: „Eu sunt penticostal.” „Eu sunt asta”, sau „Eu sunt cealaltă”, „Eu am dansat în Duhul, frate Branham, şi cred că atâta timp cât am aceasta, Îl posed!” O, nu! Voi nu Îl aveţi.

Dacă credeţi că sunt prorocul lui Dumnezeu atunci ascultaţi cuvintele mele. Aceasta este înşelăciunea din timpul acesta. Nu a spus Biblia că cele două duhuri vor fi atât de asemănătoare, încât dacă ar fi cu putinţă, i-ar înşela chiar şi pe cei aleşi? Cei aleşi nu pot fi înşelaţi pentru că lor, Cuvântul le pătrunde în suflet.

Dacă aţi dansat în Duhul, dar aţi rămas în lucrurile acestei lumi, înseamnă că ceva nu este în ordine, şi nici dacă vorbiţi în limbi, deoarece Pavel a spus că: „Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti sau îngereşti, totuşi este degeaba dacă nu am dragoste.” (1 Corinteni 13.1-2).

Vedeţi? Înseamnă că pot să posed toate sentimentele; să am credinţă, să predic Evanghelia, să-mi dau averea la săraci, să vestesc Cuvântul pe câmpul misiunii în toată lumea, etc., căci cu toate acestea nu sunt nimic. Acesta este adevărul, fratele şi sora mea, pentru că totul depinde de interiorul interiorului tău. Duhul vă părăseşte când muriţi, dar sufletul vostru trăieşte mai departe.

Cercetaţi-vă acum singuri ca să vedeţi dacă sunteţi într-adevăr creştini sinceri şi plini de dragostea lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la faptul că Biblia spune că în zilele din urmă, în timpul când se întâmplă toate acestea, El îl va trimite pe îngerul Său, care va trece prin mijlocul cetăţii, prin biserici, să pună un semn pe fruntea celor care suspină şi gem. Vedeţi? El va face aceasta numai pentru aleşii Săi. (Ezechiel 9.4).

Noi ştim că acesta este adevărul. Iar după ce acest înger va face acest lucru, vor veni îngerii nimicitori din cele patru colţuri ale lumii. Da, ei vor veni negreşit. Noi vedem cum se apropie. Vor veni războaie care vor distruge pământul, iar cei patru îngeri vor primi putere să-i ucidă pe toţi aceia care nu posedă semnul.

Este inima voastră atât de îngrijorată din cauza păcatului şi a ceea ce fac oamenii şi bisericile, încât să suspine şi să geamă zi şi noapte? Dacă nu este aşa, atunci ce este cu voi? Aceasta este ceea ce spune Scriptura.

V-aţi putea ridica şi să spuneţi: „Scumpul meu Dumnezeu, mă ridic nu pentru că aşa a spus fratele Branham, ci pentru că aşa este scris în Cuvântul Tău, pentru că sunt în necaz. Vezi aceasta, Te rog. Vrei să priveşti spre mine?”

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Daţi mâna cu persoana de lângă voi şi spuneţi: „Frate, soră, roagă-te pentru mine, căci doresc mult aceasta.”

Spuneţi cu toată inima voastră: „Roagă-te pentru mine, căci doresc să fiu în ordine cu Dumnezeu.”

Eu mă voi ruga ca Dumnezeu să vă dea această posibilitate, deoarece ştie că vom mai sta puţin pe aici. Da, noi toţi recunoaştem că suntem în timpul sfârşitului. Toţi cei care credeţi aceasta, spuneţi: „Amin”. Totul este pierdut pentru că bisericile merg în Consiliul Mondial Bisericesc.

Ştiţi ce a spus Dumnezeu despre Los Angeles şi locurile acelea? Ele sunt pierdute. Vă mai amintiţi că acum vreo doi ani v-am spus că în Canada şi în Alaska va fi un cutremur? Tot atunci, v-am mai spus că şi Los Angeles şi Hollyood-ul se vor scufunda în ocean.

California, tu eşti condamnată, şi nu numai California, ci şi tu, lume, eşti condamnată! Biserică, dacă nu te pui în ordine cu Dumnezeu şi tu vei fi condamnată, pentru că aceasta este „Aşa vorbeşte Duhul Sfânt!”

M-aţi auzit vreodată spunând ceva în acest Nume, fără să se împlinească? Mă cunoaşteţi de douăzeci de ani, de aceea vă întreb: „V-am spus vreodată ceva în Numele Domnului, care nu s-a împlinit?” Dacă tot ce v-am spus s-a împlinit, spuneţi: „Amin”! (Amin).

Ascultaţi-mă, căci a venit ceasul când ar trebui să vă puneţi în ordine! Acest lucru este valabil pentru noi toţi. Să ne rugăm unii pentru alţii.

Scumpul nostru Dumnezeu, în timp ce stăm în locul acesta, cu feţele plecate la pământ spre ţărâna din care am fost luaţi, recunoaştem că Tu ne-ai vorbit această predică dându-ni-i exemplu pe cei doi bărbaţi: pe tânărul bogat şi pe Moise.

Primul, era un bărbat religios care mergea la biserică, dar a refuzat Călăuzirea spre Viaţa veşnică, dar celălalt a refuzat slava lumii şi s-a îndreptat spre Viaţa veşnică, iar noi am văzut în seara aceasta, unde a ajuns fiecare din ei; conform Bibliei, bărbatul bogat a ajuns în chinuri, pe când Moise este în slavă.

Tată, noi dorim să fim ca Moise, dorim să fim călăuziţi de Fiul Tău sfânt, Isus Hristos, spre Viaţa veşnică. Dă-ne-o în seara aceasta, Doamne. Scoate afară inima de piatră şi pune una de carne, o inimă nouă, cu care poţi vorbi şi pe care o poţi modela după voia Ta. Atunci nu vom mai fi mândri, pentru că vom înţelege că nu suntem mai buni. Fă ca Duhul Sfânt să nu plece niciodată de la noi, ci vino şi sfinţeşte-i pe aceşti oameni. Vorbeşte-le, zdrobeşte voinţa lor de piatră şi pune în inima lor voia Ta desăvârşită.

Îndură-Te şi salvează-i pe fiecare în parte, Doamne. Dă-ne dragoste, ca să avem în inimă simţiri echilibrate, adâncimea Duhului Sfânt, bogăţiile lui Dumnezeu, pentru ca inima noastră să fie împotriva răului; să fie Împărăţia Duhului Tău. Îngăduie aceasta, o, Conducătorule măreţ, minunatule Duh Sfânt, înainte de răpirea bisericii Tale la cer.

O, Dumnezeule, lasă-mă să merg cu Tine! Nu mă lăsa să rămân în urmă, Doamne Isuse. Lasă-mă să merg cu Tine, Tată, căci vreau să plec de pe pământ, ca să nu trec prin necazurile care vor veni. Nu vreau să rămân în această lume de nebuni. Nu vreau să fiu aici, când vor veni acele fiinţe îngrozitoare şi când oamenii îşi vor pierde minţile.

O, noi vedem că oamenii procedează şi arată ca animalele. Femeile îşi vopsesc faţa şi arată ca animalele. Da.

Noi ştim că aceste lucruri au fost spuse mai dinainte, aşa că se vor împlini întocmai. Ajută-ne, Doamne. Adu-ne înapoi la gândirea lui Isus Hristos Domnul nostru.

O, mare Conducător spre Viaţa veşnică, noi acceptăm făgăduinţele Tale, în seara aceasta, Tată. Te rog în Numele Domnului Isus Hristos, să Te înduri de aceşti oameni, Te rog să îngădui ca Hristos, Fiul lui Dumnezeu, să vină în inima fiecăruia dintre noi, ca să ne modeleze după voia Ta şi să ne facă oameni noi în Isus Hristos. Îngăduie aceasta, Doamne.

O, Dumnezeule, noi Te iubim şi vrem să Te slujim în toate lucrurile. Dorim ca în noi să aibă loc o schimbare, astfel încât să putem fi copiii Tăi şi să simţim că Duhul Tău lucrează în inimile noastre, ca să ne facă blânzi şi ca să recunoaştem că trăim într-un timp nebun. Îngăduie aceasta, o, Dumnezeule.

Noi vedem că femeile sunt prinse în cursa Satanei, că bărbaţii tineri au înclinaţii perverse şi că copiii sunt deja toxicomani, fumează şi beau, şi că imoralitatea este în continuă creştere, ceea ce dovedeşte că trăim în „Edenul Satanei.”

O, Dumnezeule, conform Bibliei, Tu ai zidit un Eden în șase mii de ani, apoi l-ai pus pe fiul Tău şi pe mireasa lui, să domnească peste toate, dar Satana a venit şi a sucit lucrurile, înşelând-o pe Eva, aşa că a avut şi el la dispoziţie tot șase mii de ani, pentru a-şi zidi propriul Eden, bazat pe ştiinţă, cultură şi aşa mai departe, dar prin aceasta el a creat un haos al morţii.

O, Dumnezeule, adu-ne înapoi în Edenul Tău, acolo unde nu mai este nici moarte, nici suferinţă, căci noi aşteptăm plini de smerenie, ca al doilea Adam să vină la Mireasa Sa. Fă-ne o parte din El, Tată, pentru că Te rugăm aceasta, în Numele lui Isus. Amin.

Îl iubiţi pe Dumnezeu? Îl simţiţi? Vedeţi ceea ce încerc să vă arăt? Dacă puteţi înţelege, ridicaţi mâinile şi spuneţi: „Eu înţeleg!” puteţi vedea nebunia acestui timp? Vedeţi, oamenii şi-au pierdut minţile, aşa că nu mai este nici o şansă, totul este pierdut. Unde sunt conducătorii noştri?

Uitaţi-vă la preşedintele nostru. El a spus: „Dacă oamenii vor comunismul, îl pot avea.” Da, ei pot avea tot ce vor! Unde sunt bărbaţi ca Patrick Menra, sau George Washington? Unde sunt conducătorii noştri care luptau pentru un principiu? Nu mai avem aşa ceva. Unde sunt bisericile noastre, predicatorii noştri? Dacă un om este împotriva alcoolului este primit deja în biserică.

Acum se spune: „Veniţi la noi şi faceţi asta…” apoi au o mică mişcare sentimentală, dar unde sunt bărbaţii adevăraţi ai lui Dumnezeu, acei proroci care aveau curajul să se ridice împotriva lucrurilor lumeşti? Unde sunt oamenii integri? O, toţi au devenit nişte toleranţi datorită concepţiilor lor raţionale şi au făcut tot felul de compromisuri. O, Dumnezeule, ai milă de noi!

Uitaţi-vă cum se comportă oamenii. Peste tot este numai nebunie. În curând vor veni acele fiinţe îngrozitoare de care vorbeşte Biblia, dar atunci Mireasa nu va mai fi aici. O, Dumnezeule, ajută-ne să ajungem acolo.

O, Isuse Hristoase, îndură-te de biserica pe care ai salvat-o cu însăşi sângele Tău, şi fă ca nici unul din aleşii Tăi să nu se piardă. Curăţă-ne de toată vina noastră şi îndepărtează tot păcatul de la noi. Noi am văzut cum ai vindecat bolnavii, pe baza rugăciunii, înviind chiar şi morţi. Îţi mulţumesc pentru toate, şi-Ţi predau totul, în Numele lui Isus Hristos. Amin. 

Până ne întâlnim, până ne întâlnim!

Până ne întâlnim la picioarele lui Isus;

Până ne întâlnim! (Priviți-L și lăsați-L să ne înmoaie)… ne întâlnim!

Dumnezeu să fie cu voi până ne întâlnim din nou!

Ridicați mâinile.

Până ne întâlnim, până ne întâlnim!

– Amin –