02 iulie 2025
Să deschidem Bibliile la Matei 11.28-30:
„Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.
Luați jugul Meu asupra voastră, și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.
Căci jugul Meu este bun, și sarcina Mea este ușoară.”
Când citim aceste versete, devin atât de înviorătoare! Este plăcut să auzi că jugul Lui este bun și sarcina Lui este ușoară. Îmi place! Să citim aceasta din nou, împreună, pentru că sună atât de bine: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.”
Așadar, noi vrem să aflăm despre ce fel de odihnă vorbește, pentru că Scriptura însăși ne spune: „Luați jugul Meu asupra voastră, și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.”
Deci, aceasta este odihna. Dar El nu vorbește despre o odihnă fizică, ci despre odihna din sufletele noastre. „Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.” El ne eliberează de jugul și de povara de a trebui să faci ceva special pentru a fi admiși în Împărăția lui Dumnezeu; de povara de a trebui să facem propriile noastre lucrări sau să ne descurcăm cu propriile noastre abilități.
Noi am fost legați de o căruță pe care nu o putem trage, iar aceea era Legea, care încerca să trăiască o viață perfectă pentru a ajunge la Dumnezeu. Dar El a venit să ne elibereze de aceasta, și ne spune: „Acum înjugă-te cu Mine, căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.” El a plătit prețul; El a plătit prețul suprem pentru noi, prețul Răscumpărării, așa că, am fost răscumpărați înapoi pentru Dumnezeu.
Vreau să mă ocup puțin de aceasta. El vorbește despre odihna care vine în sufletele noastre pe măsură ce ne conectăm cu Hristos, pe măsură ce ajungem la descoperirea lui Isus Hristos, la ceea ce a făcut El pentru noi, la cine suntem noi în Hristos, la ce ne-a răscumpărat El și cum ne-a răscumpărat înapoi la Tatăl. El a făcut totul și aceasta aduce odihnă sufletelor noastre, dar nu și trupurilor noastre.
Când privim la acest verset biblic, sună atât de frumos! Și dacă am încerca să legăm aceasta de viața noastră de creștini în lumea naturală, dintr-o dată nu este întotdeauna ușor și nu este întotdeauna plăcut. Este adevărat? Viața noastră naturală nu este întotdeauna ușoară, iar când citim Scripturile: „Oh, sună atât de frumos! Este atât de frumos!” Este ca și cum viața este ușoară, viața este odihnă, dar viața noastră creștină nu este așa. Acea odihnă a venit doar în sufletele noastre.
Voi citi din nou o parte din citatul la care am petrecut ceva timp, duminică. Deci, aceasta este ca o continuare a zilei de duminică.
Subiectul meu este BIRUINȚA ÎN MINTE, dar este un fel de continuare a gândurilor de duminică. Citatul pe care l-am citit, era din mesajul Epoca Bisericii Smirna, din cartea „Epocile Bisericii”, unde profetul spune:
„Dovada dragostei Lui este alegerea, că indiferent ce s-a întâmplat, dragostea Lui a fost dovedită, cu adevărat, prin faptul că ei erau aleși pentru mântuire, deoarece Dumnezeu v-a ales spre mântuire prin sfințirea Duhului și credința în Adevăr.”
Aceasta este odihna din sufletul nostru: că descoperirea alegerii te-a lovit, că tu ai fost ales în Hristos înainte de întemeierea lumii, pentru că numele tău era în Cartea Vieții Mielului. Hristos a fost Mielul înjunghiat înainte de întemeierea lumii și totul este acoperit, totul este plătit. Aceasta este odihna pentru sufletele noastre. Aceasta stabilește El aici, în această parte a cărții „Epocile Bisericii”.
Următoarea frază:
„El poate să te trimită la moarte, așa cum a făcut cu Pavel. El poate să te trimită la suferință, așa cum a făcut cu Iov. Acesta este dreptul Lui.”
Aceasta sună ca: „Jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.” Sper că înțelegem lucrurile. Noi nu vrem să ne facem o idee greșită despre ce spune Isus, pentru că aceasta nu înseamnă că noi suntem scutiți de încercări, că suntem scutiți de presiune, că suntem scutiți de dificultăți. Fratele Branham a spus că nu suntem scutiți.
Când devenim creștini, noi ne facem o idee greșită, pentru că credem că suntem scutiți de necazuri, dar fratele Branham a spus că atunci încep necazurile.
„El poate să vă dea la moarte, așa cum a făcut cu Pavel; El poate să vă condamne la suferință, așa cum a făcut cu Iov. Acesta este dreptul Lui. El este Suveran. Dar toate acestea au un scop. Dacă n-ar avea un scop, atunci El ar fi autorul frustrării și nu al păcii. Scopul Lui este ca, după ce vom suferi o vreme, să fim desăvârșiți, să fim stabiliți, întăriți și așezați.”
Așadar, jugul cu care suntem legați de Hristos, nu mai este povara de a trebui s-o facem singuri; nu mai este povara de a dovedi ceva, ci Dumnezeu ne-a dovedit deja că suntem acceptați în Cel Iubit, că am fost acceptați în Hristos Isus, și că niciodată nu putem fi respinși. El ne-a luat povara asupra Sa, dar acum ne-a cerut să-I trăim Viața, iar noi I-am predat viața noastră Lui. El ne-a cumpărat cu propriul Său Sânge, dar aceasta nu înseamnă că viața noastră va fi un pat de flori, și totul va fi ușor. El ne-a dat odihnă sufletelor noastre, dar încă nu a dat odihnă pentru trupurile noastre, pentru că încă muncim, încă ne străduim, încă luptăm împotriva cărnii, așa că, nu vrem să ne facem o idee greșită.
Așadar, dacă acolo vine odihna, atunci acolo se găsește și odihna noastră, nu în pământ, nu în natural sau în tot ce există. Odihna noastră se află în odihna pe care a dat-o El sufletelor noastre. Acolo este pacea noastră. Tu poți fi în mijlocul încercării și să ai pace în suflet; poți fi în mijlocul haosului din viața ta, și să ai pace în inimă, pentru că El ne-a dat odihnă pentru sufletele noastre.
Vreau să subliniez ceva de duminică. Atunci am citit Scriptura din Fapte 16.23-24:
„După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniță, și au dat în grijă temnicerului să-i păzească bine.
Temnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncă, i-a aruncat în temnița dinăuntru, și le-a băgat picioarele în butuci.”
„Jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.”
Vedeți? Toată Scriptura trebuie să fie adevărată. „Jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.” Ascultați ce spune mai departe:
„Pe la miezul nopții, Pavel și Sila se rugau, și cântau cântări de laudă lui Dumnezeu; iar cei închiși îi ascultau.”
Ei aveau o pace diferită de pacea din împrejurările respective. Ei se aflau în mijlocul necazului, al greutăților și a strâmtorării și sufereau fizic, pentru că erau răniți emoțional și spiritual, cu toate acestea, odihna din sufletul lor, pacea lor interioară nu a dispărut niciodată. Nici o împrejurare nu putea să schimbe ceea ce era în ei. Ei nu-și bazau reacția la acțiune pe circumstanțe, ci pe descoperirea despre cine erau ei, Cine este Dumnezeu, de ce i-a chemat Dumnezeu, și pe faptul că știau că în viața unui copil al lui Dumnezeu nu se întâmplă nimic fără ca scopul lui Dumnezeu să fie în spatele a ceea se întâmplă.
Așadar, ei se puteau afla într-una din cele mai grele situații, dar în miezul nopții, și-au ridicat glasul și au cântat laude lui Dumnezeu. Ei nu au cântat o cântare tristă: „Oh, Doamne, suntem atât de jos!”, ci au cântat laude: „Doamne, ești bun! Ești măreț! Îndurarea Ta se înnoiește în fiecare dimineață.” Cum au putut ei să facă aceasta în mijlocul necazului? Pentru că Dumnezeu le dăduse odihnă sufletelor lor. Ei aveau o pace interioară, aveau o descoperire a dragostei alese a lui Dumnezeu, așa că nici o împrejurare nu avea să schimbe aceasta. Hristos a murit pentru ei, iar ei erau totuși, liberi, numele lor era în Cartea Vieții Mielului, ei slujeau încă scopului lui Dumnezeu, erau în continuare copiii Lui Dumnezeu, și indiferent unde se aflau, puteau cânta laude lui Dumnezeu.
Oh, mă entuziasmez, pentru că îmi place cum Cuvântul lui Dumnezeu vine și ne îndreaptă gândirea. Noi ne gândim: „Dacă: „Jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară,” atunci de ce sunt mereu în necaz? De ce tot timpul am probleme? De ce mi se întâmplă toate aceste lucruri negative? Sunt creștin, mi-am predat viața Domnului.” Dar profetul a venit și ne-a învățat acest lucru atât de clar, și putem vedea totul în Scriptură.
Știți, ați putea să vă uitați la Pavel. Pavel ar fi putut să se uite la Sila, și Sila la Pavel, și să spună: „Știi, jugul Lui este bun și sarcina Lui este ușoară.” Cu picioarele în butuci, cu spatele sângerând, învinețit și dezbrăcați? Dar acesta rămâne totuși, Adevărul, pentru că ei erau oameni liberi în mijlocul robiei.
Ei au crezut că pot să-i întemnițeze; au crezut că pot să-i învingă; au crezut că pot să-i descurajeze; au crezut că pot să-i convingă să nu-L mai urmeze pe Domnul, să nu mai predice Evanghelia, să nu mai fie folositori. Deci, ei au încercat să-i oprească prin aplicarea pedepsei, prin mustrare, prin umilire, întemnițare, prin tot ce au putut face, dar ei nu au putut atinge ceea ce era în sufletul lor, pentru că în sufletele lor era libertate față de împrejurările exterioare. Împrejurările exterioare nu au putut să schimbe descoperirea din inima lor, iar acea descoperire le-a dat vocea să cânte, nu împrejurările.
Dacă putem cânta cântece de laudă atunci când lucrurile merg bine, dar nu putem cânta cântece de laudă când lucrurile merg rău, atunci avem nevoie de o descoperire mai profundă despre cine suntem în Hristos, și ce a făcut Hristos pentru noi, care este Planul lui Dumnezeu și scopul Lui în noi. Atunci, în cea mai rea zi a noastră, când ne liniștim, cu sufletul la gură și trecând peste lacrimi și șoc, să putem spune: „Domnul a dat, Domnul a luat. Binecuvântat să fie Numele Domnului!” Aceasta este descoperirea de care avem nevoie. Aceasta este biruința, prieteni!
În Ioan 19.8-11, Îl vedem pe Isus la judecată.
„Când a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost și mai mare frică.
A intrat iarăși în odaia de judecată, și a zis lui Isus: „De unde ești Tu?” Dar Isus nu i-a dat nici un răspuns.
Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbești? Nu știi că am putere să Te răstignesc, și am putere să-Ți dau drumul?”
„N-ai avea nici o putere asupra Mea”, i-a răspuns Isus, „dacă nu ți-ar fi fost dată de sus. De aceea, cine Mă dă în mâinile tale, are un mai mare păcat.”
Isus a avut o descoperire și S-a luptat cu ea în Ghetsimani. În Ghetsimani, El S-a luptat cu propria Sa umanitate, cu propriul Său trup. El a rezolvat problema: „Doamne, dacă acest pahar poate fi îndepărtat de la Mine, așa să fie, dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă.” Astfel, când a ajuns la sfârșit, El știa care era voia lui Dumnezeu, știa că era complet predat voii lui Dumnezeu, așa că a mers înainte în cea mai grea împrejurare a vieții Sale cu pace în inimă, pentru că cunoștea voia lui Dumnezeu. El știa Cine era. Isus nu S-a îndoit niciodată cu privire la Cine era; El nu S-a îndoit dacă era sau nu, Fiul lui Dumnezeu; El nu S-a îndoit dacă Dumnezeu Îl iubea sau nu. El S-a luptat cu trupul Său, pentru că avea dorința de a rămâne cu ucenici Lui, dar și cu dorința de a merge mai departe. El S-a luptat până când a putut să Se predea deplin, și a făcut aceasta în Ghetsimani.
Apoi, în încercarea cu biciuirea, cu bătăile, cu coroana de spini, nimic din toate acestea nu L-au putut mișca, pentru că în inima Lui știa Cine era, și că aceea era voia lui Dumnezeu.
Și ce pot spune, este că în jurul lui Isus erau numai oameni legați, El fiind singurul care era liber. Evreii erau legați de propria lor invidie și frică. Ei se temeau ca nu cumva să-și piardă influența asupra oamenilor și să-și piardă poziția din cauza a ceea ce învăța Isus și a minunilor pe care le făcea. Ei trebuiau să scape de El, pentru că le era amenințată poziția.
Pilat era legat de această situație politică dintre Roma și evrei, și de propriul său statut, fiindcă era guvernator acolo. Totul era nesigur și imprevizibil, și el era legat de împrejurări. Pilat voia să-L lase pe Isus liber, dar nu putea să-L lase să plece, pentru că era legat de împrejurări și îi era frică. Evreii L-au abandonat pe Isus și L-au răstignit pentru că le era frică, iar oamenii au fost confuzi fiind legați de liderii religioși. Toți cei ce se aflau în acel cerc de împrejurări, erau legați, chinuiți de frică, fără pace și fără libertate. În toată scena aceea, era o singură Persoană care era împăcată, avea pace în inimă și libertate de orice robie exterioară, liber de frică. Deși El era Cel care Se afla în robie fizică, cu coroana de spini pe cap, sângerând prin toți porii trupului Său, El era singura Persoană liberă dintre toți cei aflați acolo. El era liber datorită descoperirii pe care o avea despre Cine era El, și că aceea era voia lui Dumnezeu, și că nimic nu-L va birui.
Isus a privit la ucenicii Săi, și le-a zis: „Nimic nu vă va vătăma, în nici un fel.” Dar ei au murit crucificați, au murit decapitați, au murit loviți cu pietre. De aceea, noi trebuie să privim Scriptura spiritual, nu firesc, pentru că noi suntem mai mult decât o ființă fizică. Ființa fizică este cortul în care locuim, este mecanismul prin care Dumnezeu interacționează cu această Dimensiune, dar noi suntem mai mult decât acest tărâm fizic; suntem mai mult decât a gusta, a vedea, a simți, a mirosi și a auzi, și acesta nu este cel real. Acesta este doar un abur, este o ceață, acesta este negativul, dar celălalt este pozitivul. Așadar, trebuie să existe o descoperire care să ne scoată din aceasta și să ne arate o realitate adevărată prin care putem trăi, astfel încât negativul, aburul, ceața, umbra, să nu ne mai controleze, ci să ne controleze numai Adevărul.
Deci, Isus a biruit pentru că nu a avut frică. El nu era legat. Pavel și Sila erau legați fizic, dar liberi spiritual. Isus a fost legat fizic, dar era liber spiritual, pe când toți ceilalți erau legați.
Așadar, este posibil să fii liber chiar și atunci când ești legat. Chiar și atunci când ești legat de împrejurări și limitat de situații, totuși, poți să fii liber, poți avea pace, jugul Lui poate fi în continuare bun și sarcina Lui poate fi în continuare ușoară.
Amintiți-vă că duminică v-am spus trei pilde pe care le-a folosit fratele Branham, pentru a explica Mesajul. Vreau să mă întorc la ele, și prima despre care vreau să vorbesc, este pilda puiului de vultur din curtea găinilor. Noi știm cu toții pilda vulturului din curtea găinilor, cum fermierul a pregătit un lot de ouă, dar a luat și un ou din cuibul vulturului. Acel ou a eclozat, iar acel pui era ciudat față de celelalte păsări. El a avut o viață dificilă încercând să fie un pui de găină. Dar când mama vultur s-a dus să-și caute puiul și a ajuns deasupra curții găinilor, a țipat, iar țipătul acela a rezonat în interiorul puiului de vultur, care și-a dat seama că nu era o găină.
Ceea ce este uimitor, este că acel vultur a stat atât de mult timp legat în curtea găinilor, pentru că acolo era un gard înalt, poate de un metru și jumătate. Era un gard în jurul curții găinilor, iar acel vultur nu putea să meargă decât până la un anumit punct. El umbla încoace și încolo, gardul fiind limita locului în care putea merge. El se plimba de colo-colo, fiind complet legat, dar când mama vultur a țipat, puiul și-a ridicat privirea pentru prima dată, și a privit spre cerul albastru și senin, și a văzut o creatură care reflecta ceea ce era în interiorul lui, zburând sus și liber. Acel țipăt a rezonat în el, apoi vulturul i-a vorbit: „Tu ești fiul meu. Tu ești un vultur și poți zbura.” Iar puiul i-a răspuns: „Mamă, cum ajung acolo sus?” „Bate din aripi. Tu ai deja tot ce-ți trebuie, pentru că ești deja un vultur”, a răspuns mama. El a dat din aripi și a început să se ridice, pe cel mai înalt stâlp atins vreodată. A încercat din nou, și a zburat.
Acel vultur era legat numai din cauza minții lui. El era legat numai în mintea lui, din cauză că lipsea învățătura unei înțelegeri adecvate, pentru că nu avea o descoperire despre cine era, de fapt, care era originea lui, care era destinul lui, dar robia care îl ținea legat, nu a mai putut să-l țină.
Prin aceasta, fratele Branham a spus povestea despre noi, vulturii născuți în curtea găinilor, încercând să reușim în viață să-L slujim pe Dumnezeu în orice fel putem. Acolo eram limitați, atât de limitați și de legați, dar nu ne-am dat seama că, de fapt, nu am fost niciodată limitați. Fizic, nu exista nici o limitare, limitarea era doar în mintea noastră.
De câte ori și-a dorit acel vultur să meargă măcar puțin mai departe? Adevărul este că, în tot acel timp, el putea merge mai departe, pentru că el s-a născut pentru a zbura, era predestinat să vadă toată întinderea ținutului, dar a fost limitat numai din cauza unei înțelegeri greșite.
Apoi am trecut la povestea sclavului și a negustorului de sclavi, care cumpăra sclavi, și am văzut că acel sclav era remarcabil, era diferit de toți ceilalți. El niciodată nu trebuia să fie încurajat să muncească, niciodată nu trebuia să fie bătut, pentru că făcea totul bine. El se purta cu totul diferit, iar negustorul l-a întrebat pe proprietar: „Pot să-l cumpăr?” Dar el a răspuns: „Nu.” Apoi a început să vorbească despre el și a aflat ce îl făcea atât de diferit. A aflat că nici una din împrejurările fizice nu-l făcea diferit. El a întrebat: „Îl hrănești mai bine decât pe ceilalți?” Și stăpânul a zis: „Nu.” „Primește un tratament diferit?” „Nu.” În mijlocul circumstanțelor fizice, nu era nimic care să-i dea o altă atitudine, o altă purtare, un alt comportament. Când negustorul a ajuns la aceasta, a aflat că acel sclav era așa, pentru că el știa că acasă, tatăl lui era regele tribului, iar el era fiul unui rege, el era un prinț, și, cu toate că era departe de casă și se afla în împrejurări teribile, el se comporta ca un prinț, ca fiul unui rege.
Așadar, el era un om care era legat fizic, dar liber în minte. Complet liber, pentru că știa cine era, știa de unde vine, iar circumstanțele nu-i dictau acțiunile, ci acțiunile lui erau dictate de o înțelegere clară cu privire la cine era, de unde vine și cui aparține.
O, vedeți cât de simple sunt toate aceste pilde? Dar ele sunt atât de profunde, prieteni! Și au atât de mult de-a face cu voi și cu mine!
Cea de-a treia pildă a fost aceea a soldatului cu amnezie, care uitase cine era, uitase de unde venea, el își pierduse capacitatea de a se identifica. Iată un bărbat care nu era prizonier, dar era legat. Nu avea cătușe, dar era complet prins în circumstanțele sale, era complet blocat într-o situație din care nu putea ieși. El nu-și cunoștea originea, nu știa cui aparține, nu știa de unde vine, nu știa unde merge, nu știa care este scopul lui în viață; era complet fără țintă și pierdut. El era în grija armatei, pentru că nu știau ce să facă cu el din cauza acelei amnezii. Ei nu știau că există o casă unde se poate întoarce, nu știau unde este casa lui, nu știau ce a făcut înainte, nu știau unde îi este locul sau unde ar trebui să meargă. Astfel, au încercat să rezolve aceasta.
Iată un om care era complet legat, deși era complet liber. El era liber de orice legătură, dar era legat în mintea sa, era legat din cauza lipsei sale de înțelegere, era legat din lipsa vreunei descoperiri, era legat pentru că nu știa cine este, de unde vine, de ce este acolo și unde se duce.
Acest Mesaj a venit ca să ne elibereze de acea robie, prieteni! Noi știm cine suntem, știm de unde am venit, știm unde mergem și de ce suntem aici. Deci, cum am putea fi legați? Noi nu putem fi legați, pentru că jugul Lui este bun și sarcina Lui este ușoară.
În mesajul Cea mai mare bătălie care s-a dat vreodată, din anul 1962, fratele Branham a spus:
„Astfel, o armată care se pregătește pentru o bătălie, mai întâi trebuie să selecteze niște soldați, și ei trebuie să fie îmbrăcați pentru luptă, trebuie să fie pregătiți pentru luptă. Și cred că cea mai mare bătălie care s-a dat vreodată, este gata acum să intre în acțiune. Și eu cred că El Și-a selectat soldații, cred că i-a îmbrăcat și i-a antrenat, iar frontul de luptă este acum pregătit, gata de începere.”
Așadar, acest mesaj este predicat la începutul anului 1962, iar fratele Branham a spus: „Cred că suntem în pragul celei mai mari bătălii, cred că soldații sunt selectați, sunt antrenați, sunt echipați și pregătiți pentru bătălie.” Deci, el a spus: „Eu cred că noi ne pregătim să intrăm în această mare bătălie.” Dar, ghici unde va avea loc această mare bătălie? Știți cu toții, puteți să mă întreceți la replică, dar fratele Branham a spus: „Noi ne pregătim să intrăm în această mare bătălie,” și el a spus aceasta chiar înainte de deschiderea Peceților, pentru că va izbucni o bătălie mentală, pentru că Dumnezeu va aduce o descoperire unui popor de pe Pământ, cu privire la cine sunt ei, cu adevărat, cine sunt în Hristos, și Cine este Hristos în ei. Ei vor descoperi că sunt locuința Dumnezeului Celui Atotputernic, că sunt Templul lui Dumnezeu, Cortul lui Dumnezeu; vor descoperi că plinătatea lui Hristos este turnată pe Pământ și este întrupată într-un popor care se află pe Pământ.
Credeți că aceasta nu va provoca o bătălie mentală? Dar Dumnezeu îi echipează, îi antrenează și-i aduce la această mare bătălie.
Această mare bătălie este cu privire la cine ești, și are loc în minte.
Fratele Branham a spus: „Noi suntem chiar acum pe frontul de luptă; este gata să înceapă.” Slavă Domnului! Mă bucur că am fost echipați, ca să ducem această bătălie.
În același mesaj, Cea mai mare bătălie care s-a dat vreodată, el a spus:
„Când această bătălie a început pe Pământ, trebuia să existe un loc de întâlnire reciproc, trebuia să fie ales un loc pentru ca să înceapă bătălia și pentru ca aceasta să se dezlănțuie. Și aceste câmpuri de bătălie sunt mintea umană. Acolo începe bătălia. Mintea umană a fost aleasă drept locul bătăliei, unde aceasta a început. Și aceasta este pentru că deciziile se iau în minte, în cap.
Acum, ea nu a început în ceva organizație, nu a început de la vreo afacere mecanică, nu acolo a început. Prin urmare, organizația aceea nu poate face niciodată lucrarea lui Dumnezeu, deoarece câmpul de bătălie unde îți întâlnești dușmanul, este în minte. Tu trebuie să-și faci decizia. Aceasta te întâlnește.”
Acesta este un antrenament atât de bun, o învățătură atât de bună, pentru că locul unde îți vei întâlni dușmanul, este în mintea ta. Circumstanțele externe, fie că sunt bune sau rele, nu sunt locul unde câștigăm sau pierdem lupta, ci noi o câștigăm sau o pierdem în minte. Acolo îl întâlnim pe dușmanul nostru, și fratele Branham ne învață atât de clar acest lucru. Ne învață chiar că această bătălie care se dezlănțuie, nu a început pe Pământ, ci a început în ceruri, când Lucifer s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, și i-a înșelat pe îngeri, care și ei s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu.
Fratele Branham a spus: „Când bătălia s-a mutat din cer pe Pământ, a început pe Pământ, și a început în noi.”
Deci, unde are loc această bătălie dintre aceste două mari puteri? Aceasta are loc în noi. Unde are loc bătălia? Are loc în mintea noastră. Așadar, există două forțe opuse care se confruntă, iar fratele Branham a spus: „Să-și testeze puterea unul împotriva celuilalt. Amin. Puterea lui Dumnezeu și înșelăciunea dușmanului, a Satanei.” Aceste două mari forțe se vor lupta între ele, aceste două forțe vor vedea cine are putere mai mare. Fratele Branham a spus că ele nu se luptă ici și colo și peste tot, ci trebuie să fie un loc de luptă ales pentru bătălie, iar locul ales pentru luptă, este mintea omului.
Noi putem spune: „În mintea omului?” Dar eu o voi aduce chiar aici: „Locul ales pentru luptă, este mintea ta.” Cine se confruntă? Diavolul, care i-a înșelat pe îngerii din cer, și s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, apoi i-a înșelat pe Eva și Adam, în grădina Edenului și a adus căderea creației lui Dumnezeu, deci acea forță se lupă cu Puterea lui Dumnezeu din Cuvântul Său, iar bătălia se dă în mintea ta.
El a spus: „De ce?” Și a răspuns: „Pentru că deciziile se iau în minte.” Și ce determină în ce direcție merge această bătălie? Ceea ce determină în ce direcție merge bătălia, este liberul tău arbitru moral; este cu ce gânduri te identifici, ce gânduri alegi să fie corecte, ce gânduri accepți ca realitate. Aceasta determină cum va merge această luptă. Slavă Domnului!
Noi știm că la început, Satan a luat mintea omului ca să lucreze prin ea, dar Dumnezeu a luat inima omului. Dumnezeu a luat sufletul, și din suflet, Dumnezeu lucrează și luptă împotriva diavolului din minte. Așadar, acesta este câmpul de luptă, iar diavolul nu poate intra în sufletul tău.
Romani 12.1-2, spune:
„Vă îndemn dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.
Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți, prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută și desăvârșită.”
Singurul lucru care poate să ne spele și să ne curețe mintea, este Cuvântul lui Dumnezeu. El poate să ne înnoiască prin puterea Duhului, poate să ne transforme prin înnoirea minții noastre.
În mesajul Lumea se destramă din nou, din noiembrie, anul 1963, profetul spune:
„1Corinteni 2.16: „Căci, cine a cunoscut gândul Domnului ca să-L învețe?” Dar noi avem mintea lui Hristos.” Noi o avem, cu siguranță, pentru că El ne-a dat-o pe deplin, în acest timp al sfârșitului. Dacă Mintea lui Hristos este în noi, atunci vom recunoaște Cuvântul ca fiind Adevărul, și că Acesta trăiește prin noi. Tu nu poți să te abții, este Hristos.”
Psalmul 73.25-26:
„Pe cine am eu în cer afară de Tine? Și nu este nimeni pe pământ, pe care să-L doresc, afară de Tine.
Carnea și inima mea eșuează, dar Dumnezeu este tăria inimii mele și partea mea pe vecie.”
Ascultați, inima și carnea noastră vor trece, dar Cine este tăria inimii noastre? Este Dumnezeu, este această descoperire a Adevărului, este această realitate a Atotputernicului Dumnezeu. Știți, inima și mintea voastră merg împreună, sunt interschimbabile în Biblie, în locuri diferite. Inima voastră este sediul emoțiilor, este un sediu al gândirii, și la fel este mintea voastră.
Mintea voastră este un loc periculos în care vă petreceți timpul, iar inima voastră este trădătoare, este foarte trădătoare. La fel este mintea voastră. De ce este mintea voastră atât de trădătoare? Pentru că mintea voastră se va schimba. Vă hotărâți, pur și simplu, cu privire la un anumit lucru: „Așa trebuie să fie. Va fi așa…Vreau aceasta.” În timp ce stai la coadă la un restaurant, zici: „Vreau aceasta. O să iau aceasta.” Iar când ajungi la casă, și fata din spatele tejghelei întreabă ce dorești, dintr-o dată mintea ți se golește, ceva se blochează și zici: „Nu știu. Vreau altceva.” Tu nu te poți baza pe mintea ta.
Și inima ta este trădătoare. „Inima oamenilor este rea și înșelătoare. Cine o poate cunoaște?” Înseamnă că trebuie să fie o altă Putere, pentru că trupul și inima mea cedează. Dumnezeu este Puterea, El este Forța din inima mea. Atotputernicul Dumnezeu aduce Putere în inima mea. Cum? Prin Duhul și Cuvântul Său. Trebuie să fie ceva mai mult decât gândirea mea; trebuie să fie ceva care vine din sufletul meu; trebuie să am o rezonanță cu Cuvântul lui Dumnezeu și trebuie să am Cuvântul lui Dumnezeu în inima mea. Aceasta mă împuternicește să fac ceea ce trebuie și îmi dă putere să fac alegerea corectă.
Așadar, inima ta este o trădătoare. Voi știți de câte ori v-ați gândit: „Pur și simplu, urmează-ți inima! Urmează-ți inima!” Ei bine, depinde despre ce inimă vorbești. Dacă vorbești despre sufletul tău și te-ai născut din nou, atunci este corect, dar dacă vorbești despre locul emoțiilor și al gândirii tale, atunci trebuie să fii atent.
Așadar, „Urmează-ți întotdeauna inima.” Dar, problema este că inima mea sare în sus și-n jos ca un iepure. Uneori este fericită, alteori este tristă; uneori știu ce fac, alteori nu am nici o idee ce fac, și uneori aceasta se întâmplă în cinci minute. Inima mea decide că trebuie să merg să vorbesc cu această persoană, să spun aceasta sau să fac aceea, apoi, în clipa când încep s-o fac, inima cedează.
Îmi amintesc că odată, într-o călătorie cu autobuzul…În timp ce mă întorceam dintr-o excursie de tineret din Gatlinburg, am închiriat un autobuz mare și s-a întâmplat să fiu…să îmi pierd vremea în spate, ceea ce unora le este greu să-și imagineze. Atunci, eu nu eram ceea ce ți-ai dori să fie în grupul tău de tineri, sau să-și petreacă timp cu copiii tăi. Îmi pare rău, dar adevărul este adevăr.
Îmi pierdeam vremea în spate, și în cele din urmă, am privit în față, și acolo era viitoarea mea soție. Pe atunci nu știam aceasta. Ea a privit în spate, și în clipa aceea ochii ni s-au întâlnit. Știți cum este, uneori vi se întâlnesc privirile, și dintr-o dată, este mai mult decât o simplă privire. Este ca și cum: „Uau! Cine este aceasta?” Ea m-a cunoscut mereu ca „băiatul rău.” Își amintea de mine ca de acela care adormea la majoritatea cursurilor de la școala duminicală, așa că nu avea o părere prea bună despre mine. Dar, dintr-o dată s-a întâmplat ceva, și inima mea s-a hotărât. Am primit numărul ei de telefon de la o prietenă comună și inima mea s-a hotărât să o sun și s-o invit în oraș. Dar, știți de câte ori mi-a dat inima greș înainte? Am depășit toate cifrele. Pentru că inima ta este trădătoare și va spune: „Da.” Apoi va spune: „Nu.” Apoi: „Da.” Apoi: „Nu.” Și tot așa. Dar Dumnezeu este puterea inimii mele.
Eu am nevoie de mai mult decât capacitatea mea umană, am nevoie de Dumnezeu în viața mea. Eu trebuie să-L păstrez pe Dumnezeu în mintea mea și trebuie să-L păstrez în inima mea; trebuie să-mi țin inima, mintea și sufletul concentrate asupra lui Dumnezeu. De aceea, nu putem să ne lăsăm mintea să rătăcească, nu putem să ne lăsăm inima… „Luați-vă o vacanță de la Dumnezeu și mergeți pe o altă cale.”
Noi avem nevoie de Dumnezeu, pentru că El este puterea inimilor noastre, El este puterea vieții noastre. Noi trebuie să păstrăm inima, mintea și sufletul, totul aliniat cu Cuvântul lui Dumnezeu, deoarece inima voastră este foarte trădătoare, și mintea voastră este atât de înșelătoare. Noi avem nevoie de El, ca să fie puterea inimii noastre.
1Petru 1.13:
„De aceea, încingeți-vă coapsele minții voastre…”
Aceasta se referă la faptul că, atunci când bărbații mergeau la muncă, ei aveau acea haină lungă și largă (în Orientul Mijlociu), și o legau la mijloc, se încingeau, o strângeau la mijloc, ca să se poată mișca mai ușor, să poată alerga, să lucreze sau orice voiau să facă. Și aici, el spune: „Încingeți-vă coapsele minții.”
Ascultați, tu ai o treabă de făcut și nu trebuie să fii neglijent în privința aceasta. Încinge-te, și hai să ne gândim.
„Încingeți-vă coapsele minții voastre, fiți treji și nădăjduiți până la sfârșit în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos.”
Îmi place foarte mult cuvântul „treaz”, și vreau să privesc puțin la el. „Încingeți-vă coapsele minții voastre, fiți treji…” Cuvântul „treaz” înseamnă: „a fi calm și stăpân pe sine; a fi cumpătat”. Aceasta înseamnă să ai autocontrol, să fii detașat și circumspect. Așadar, când îți încingi coapsele minții tale, înseamnă să fii detașat. M-am uitat și la cuvântul „detașat”, și acesta înseamnă: „necontrolat de emoții externe.”
Noi trebuie să ne încingem mintea și să nu lăsăm emoțiile externe și pasiunile intense să ne facă să privim peste tot. Noi trebuie să fim treji în mintea noastră, trebuie să gândim calm, trebuie să fim cumpătați și să nu reacționăm prea repede la tot ce se întâmplă în jurul nostru. Trebuie să fim treji și sârguincioși în alegerile pe care le facem, pentru că, țineți minte: liberul tău arbitru moral, alegerea pe care o faci, determină în ce direcție merge bătălia.
Așadar, noi trebuie să fim treji la minte, să fim calmi, stăpâni pe sine, cumpătați, detașați, circumspecți. Slavă Domnului! Nu este același lucru cu a-ți urma inima atunci când inima îți bate peste tot, ci înseamnă să urmezi acea conducere a Domnului, să urmezi acel Glas blând și liniștit, să-L urmezi pe Domnul în viața ta, să urmezi Duhul Lui, să urmezi Cuvântul Său.
De cele mai multe ori, dacă trebuie să faci ceva în grabă, „Chiar acum. Foarte repede!”, sau dacă ratezi șansa, de obicei eu renunț, pentru că nu așa mă călăuzește Domnul. Presiune, presiune, presiune. Dar Dumnezeu nu pune presiune, presiune, presiune. El călăuzește ca un Păstor, merge înainte și Își cheamă oile. Faptul că merge înainte și Își cheamă oile, înseamnă că oriunde este un loc periculos, El stă deja acolo pentru că merge înaintea oilor Sale. Deci, El este deja în zona periculoasă, te strigă și îți spune: „Ești în siguranță. Este în ordine, poți veni!” El nu stă în spatele tău împingându-te, împingându-te, împingându-te; iar tu știi cum inima și mintea ta sunt împinse sau atrase.
Deuteronom 20.1-4:
„Când vei merge la război împotriva vrăjmașilor tăi, și vei vedea cai și cară și un popor mai mare la număr decât tine, să nu te temi de ei, căci Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, este cu tine.
La apropierea luptei, preotul să vină și să vorbească poporului.
Să le spună: „Ascultă, Israele! Voi astăzi sunteți aproape de luptă împotriva vrăjmașilor voștri. Să nu vi se tulbure inima, fiți fără teamă, nu vă spăimântați, nu vă îngroziți înaintea lor.
Căci Domnul, Dumnezeul vostru merge cu voi, ca să bată pe vrăjmașii voștri, ca să vă mântuiască.”
El a spus: „Ascultați, veți merge la luptă; vă veți sui împotriva unor oștiri mari, iar când le veți vedea caii și carele lor, când veți vedea poporul, să nu vă temeți de ei.” El nu a spus: „Să nu vă temeți de ei, căci aveți o oarecare capacitate umană.”, ci a spus: „Nu vă temeți de ei, pentru că Dumnezeu este cu voi. Există o descoperire despre cine sunteți, că sunteți aleșii lui Dumnezeu, că voi sunteți aleși să luați această țară. Voi sunteți națiunea Israel, sunteți sămânța lui Avraam. Nu uitați cine sunteți și nu uitați Cine luptă pentru voi.”
Prieteni, aceasta lucrează în fiecare zi a vieții noastre. Când vedem obstacole de netrecut, lucruri pe care nu le putem birui în mintea noastră, pe care nu le putem depăși în trupul nostru, să nu vă temeți, pentru că frica aduce chin. Dar ce alungă frica? Dragostea perfectă. Așadar, întoarceți-vă la dragostea lui Dumnezeu, și dragostea Lui este cunoscută în alegere.
Apoi, a spus, și îmi place aceasta: „La apropierea luptei,” (pentru că Dumnezeu știe că sunteți ființe umane), „la apropierea luptei, preotul să vină și să vorbească poporului. Să le spună: „Ascultă, Israele! Voi astăzi sunteți aproape de luptă împotriva vrăjmașilor voștri. Să nu vi se tulbure inima, fiți fără teamă, nu vă spăimântați, nu vă îngroziți înaintea lor.”
Preotul le amintea ceea ce le-a spus deja Moise, ceea ce le-a spus deja Dumnezeu. De aceea venea preotul. De aceea miercuri seara predicăm lucruri pe care le-am predicat deja, pentru că atunci când mergi la luptă, preotul va veni și va spune: „Nu lăsa inima ta să se teamă.”
Tu pui stăpânire pe inimă, pui stăpânire pe minte, de aceea nu lăsa lucrurile să treacă peste capul tău; nu-ți lăsa mintea să alerge ca un cal care și-a rupt hățurile. Ia lucrul acela înapoi, fii treaz, și spune: „Ascultă, Dumnezeu nu a căzut niciodată de pe Tron, nu s-a lovit la cap și nu a uitat cine sunt sau unde mă aflu. Încă am un Tată ceresc, încă sunt copilul Lui, numele meu este încă în Cartea Vieții Mielului și nu contează ce a spus doctorul, ce mi-a spus șeful sau altcineva. Viața mea este ascunsă în El încă înainte de întemeierea lumii, și lucrările au fost terminate înainte de întemeierea lumii și El știe ce urmează. Eu nu știu.”
Așadar, preotul, păstorul din seara aceasta, predicatorul din seara aceasta vin și vă spun, în timp ce mergeți la luptă: „Să nu vi se tulbure inima! Să nu vă slăbească inimile!”
Ascultați, când spune: „Să nu vă slăbească inimile,” el nu spune: „Săracul de tine, îmi pare atât de rău! Știu că este înfricoșător!” Ci el spune: „Preia controlul asupra ta! Nu îndrăzni să-ți lași inima să alunece pe calea aceea! Nu lăsa mintea să alunece cu gândul acela! Oprește-l și adu-l înapoi la Cuvântul lui Dumnezeu!”
„Să nu vi se tulbure inima! Fiți fără teamă!” Aceasta este o afirmație foarte interesantă. Câți dintre voi ați fost vreodată foarte speriați de o frică irațională? „Nu vă temeți!” „Dar este ca și cum nu mă pot abține, mă copleșește!” Uneori vine în valuri și vă copleșește, și atunci ați vrea să apăsați un comutator ca să nu vă fie frică. Dar, a nu te teme, nu este un mecanism pe care îl puteți face. Ca ființă umană, singura cale este să vă puneți încrederea în Ceva mai mare decât frica. Oricare ar fi frica, atunci când puteți privi la Dumnezeu, care este peste tot, când vă îndreptați inima spre El, aveți pace în El.
„Fiți fără frică! Nu vă înspăimântați și nu vă îngroziți din cauza lor. Căci Domnul, Dumnezeul vostru merge cu voi, ca să-i bată pe vrăjmașii voștri și să vă mântuiască.”
Această afirmație este la fel de adevărată și astăzi, ca și atunci când a fost spusă de Moise. Este la fel de reală, și continuă să se întâmple zi de zi.
Așadar, eu sunt aici ca să vă spun: „Nu lăsați ca inima voastră să slăbească! Nu vă temeți, nu tremurați și nu vă înspăimântați din cauza a ceea ce se întâmplă în viața voastră, pentru că Dumnezeu este cu voi.” Se poate spune mai mult decât atât: „El este în voi!”
Vedeți? De aceea puteau să cânte Pavel și Sila la miezul nopții. De aceea Isus a putut să stea în fața morții fără să tresară. Voi știți că Pilat a încercat să găsească o modalitate de a-L lăsa să plece, dar Isus doar a tăcut. Lui nu I-a fost frică și nu a fost presat de acele împrejurări, ci doar a tăcut. El știa deja că era hotărât să meargă pe calea lui Dumnezeu. Pilat I-a spus: „Nu știi că am această putere?” Dar Isus i-a spus cel mai mare adevăr pe care l-a auzit Pilat vreodată: „Nu ai avea nici o putere dacă nu ți-ar fi fost dată de sus.” Isus știa exact Cine era, Cine era Tatăl Său și unde Se afla, așa că nu avea nici un motiv să Se teamă.
Ucenicii au fost speriați până când au fost născuți din nou, dar după ce au primit această pace în sufletele lor, când au fost arestați și duși în fața Sinedriului, au fost mustrați și au încercat să-i înfrice. Ei s-au tras deoparte, s-au sfătuit, și au zis: „Ce putem face?” După care au încercat să-i sperie și i-au amenințat. Biblia folosește cuvântul „a amenința”. Cum i-au amenințat? Cum ameninți pe cineva? „A amenința” înseamnă: „a intimida, sau a speria pe cineva.” Deci, i-au amenințat să nu mai predice în Numele lui Isus; i-au intimidat, au încercat să-i înfrice ca să se teamă. Dar diferența dintre atunci și acum, era că acum, Domnul Dumnezeu era puterea inimii lor. Ei au primit o descoperire și știau cine sunt. Ei fuseseră născuți din nou, Îl aveau pe Hristos care locuia în interiorul lor, așa că au spus: „Ascultați! Spuneți voi, este mai bine să ascultăm de voi sau să ascultăm de Dumnezeu?”
Apoi, ei au avut un alt sfat. Știți că atunci i-au scos afară, iar Gamaliel le-a spus: „Aveți grijă cum vă purtați cu ei.” Așa că i-au bătut, apoi i-au lăsat să plece. I-au bătut apoi i-au lăsat să plece, dar le-au spus: „Încetați să mai vorbiți în acest Nume!”
Ucenicii au alergat la casa unde era o întâlnire de rugăciune. Ceilalți abia așteptau să le spună ce s-a întâmplat. Și ce le-au spus? „Ne-au luat și am putut să depunem mărturie în fața întregului Sinedriu.” Și ei s-au bucurat că au putut să sufere pentru Numele Lui. Ei erau liberi în mintea lor și nu au putut să fie legați de amenințările și intimidarea Sinedriului, pentru că erau deja liberi.
Acest Cuvânt ne face liberi, de aceea nu putem fi intimidați, nu putem fi manipulați decât dacă permiteți, pentru că nu există nici un motiv să fii manipulat atunci când știi cine ești, când știi Cine este Tatăl tău și de ce ești aici, pe Pământ, că ești aici pentru a servi scopului Său. Cine te va intimida? Cine te va manipula? Cine te va face să te temi, când tu ai un Tată ceresc?
În Ioan 14.25-28, Isus a spus:
„V-am spus aceste lucruri cât mai sunt cu voi.
Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile, și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.
Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.”
Iată că Isus spune ceea ce au auzit ei în Deuteronom: „Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” Îmi place această terminologie. Gândiți-vă la aceasta: „Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” Aceasta înseamnă să nu lași inima să se teamă, ci s-o stăpânești. Să-ți aduci mintea înapoi, supusă Cuvântului, s-o aliniezi din nou cu Cuvântul.
Aici, Isus a spus: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Vă dau pace.” El a spus: „Pe unii dintre voi îi vor ucide, pe alții îi vor ucide cu pietre și vă vor urmări din sat în sat; vă vor persecuta, vă vor acuza pe nedrept și vă vor trata rău crezând că Îi fac o slujbă lui Dumnezeu.” Așadar, acest fel de pace le-a lăsat El? Nu acest fel de pace, nu o viață pașnică, nu o viață ușoară, ci El le-a dat pace în sufletele lor, datorită descoperirii despre cine erau ei. Apoi, le-a spus: „Nu lăsați, nu îndrăzniți să lăsați să vi se tulbure inima, nici să se înspăimânte, să-i fie frică.” Voi nu puteți s-o opriți să se teamă, dar nu o lăsați să rămână în această stare, ci aduceți-o înapoi la descoperirea Cuvântului.
Tot în mesajul Cea mai mare bătălie care s-a dat vreodată, fratele Branham a spus:
„Acum, amintiți-vă. Aceasta nu este știință creștină, mintea asupra materiei. Aceasta nu…Mintea acceptă Viața, care este Cuvântul lui Dumnezeu, și acolo aduce Viața. Numai gândul vostru singur, nu face aceasta…”
Nu este vorba numai despre gândire pozitivă, ci este vorba despre gândirea asupra Cuvântului, pentru că Cuvântul are Viață. Nu numai gândul tău îți stăpânește viața. Când gândul tău este aliniat cu Cuvântul, când ești de acord cu Cuvântul, atunci Cuvântul are Viață și poate să Se manifeste, pentru că ești în acord cu El.
Așadar, „Numai gândul vostru singur, nu face aceasta, ci Cuvântul lui Dumnezeu adus în canalul gândirii voastre.” Prindeți aceasta! Voi citi din nou:
„Mintea acceptă Viața, care este Cuvântul lui Dumnezeu, și acolo aduce Viața. Numai gândul vostru singur, nu face aceasta, ci Cuvântul lui Dumnezeu adus în canalul gândirii voastre. Vedeți? Nu este gândul așa cum îl face știința creștină, mintea deasupra materiei. Nu! Nu este aceasta, ci mintea ta Îl acceptă și Îl asimilează. Cine controlează mintea voastră? Duhul vostru, iar duhul vostru prinde Cuvântul lui Dumnezeu, și prin Acesta, primiți Viața. El aduce Viața în voi.
Oh, frate! Când are loc aceasta, când Viața coboară pe acest canal în voi, Cuvântul lui Dumnezeu este manifestat în voi.”
De aceea, nu puteți lăsa mintea voastră, nu puteți lăsa inima voastră să meargă în acele locuri, ci trebuie s-o conduceți în armonie cu Cuvântul, pentru că, prin Canalul Cuvântului, Acesta intră, cade în inima voastră și Se manifestă.
2Corinteni 10.3-5:
„Măcar că trăim în firea pământească, totuși nu ne luptăm călăuziți de firea pământească.
Căci armele cu care ne luptăm noi, nu sunt supuse firii pământești, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.
Noi răsturnăm gândurile și orice înălțime, care se ridică împotriva cunoașterii lui Dumnezeu; și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.”
Și Hristos este Cuvântul Uns. Așadar, noi aducem orice gând în captivitate. Eu am mai spus aceasta, am învățat-o cu ani în urmă; tu trebuie să prinzi fiecare gând care-ți trece prin minte, și să-l faci captiv. Prinde-l! Vreau să spun că se învârte, se învârte, dar prinde-l și adu-l în ascultare de Hristos. Spune: „Acest gând nu se potrivește cu acest pasaj biblic, deci, îl resping în Numele lui Isus Hristos. Gândul acela nu este destul de bun. Eu am fost deja primit în Cel iubit și Sângele lui Isus Hristos, este mai mult decât suficient pentru a plăti pentru mine. Eu am fost deja mântuit, sunt deja acceptat în Cel iubit, sunt deja în Cartea Vieții Mielului, iar Dumnezeu cunoaște sfârșitul de la început. Deci, acel gând nu este conform Cuvântului, și resping gândul că eu sunt destul de bun. Am alungat aceasta din mintea mea, în Numele lui Isus Hristos.”
Încearcă aceasta odată, și spune-mi dacă nu poți prelua stăpânirea asupra unui gând. De atâtea ori încercăm, pur și simplu, să nu mai gândim: „Încerc să nu… Nu vreau să mă gândesc la aceasta; nu vreau să fiu…Încerc să nu fiu…” Schimb subiectul, dar este mereu acolo, în minte. Dar, adu gândul acela în captivitate. Prinde-l! Prinde-l, adu-l la Scaunul de judecată și judecă-l după Cuvânt, și dacă nu se potrivește cu Cuvântul, alungă-l, leagă-l, respinge-l, și spune diavolului că nu-l vei asculta. De ce? Unde are loc cea mai mare bătălie? În minte.
Evrei 12.1-3:
„De aceea, fiindcă suntem înconjurați de un nor așa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică, și păcatul care ne înfășoară așa de lesne, și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte.
Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea, și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
Uitați-vă dar, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare față de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeți inima, și să nu slăbiți în mintea voastră.”
Când obosim puțin în lupta noastră, ar trebui să privim la Hristos, ar trebui să fim înconjurați de un nor mare de martori, și să ne întoarcem să citim Evrei 11, ca să vedem ce au biruit ei, să vedem prin ce au trecut frații și surorile noastre de-a lungul timpului, și să privim la Isus Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre. Pentru bucuria care-I era pusă înainte, El a îndurat crucea și a disprețuit rușinea. Când tu iei în considerare aceasta, o iei în considerare ca să nu obosești și să nu slăbești în mintea ta, pentru că aceasta este Imaginea care ne-a fost pusă înainte.
Hristos, ca să îndure tot ce a trebuit să îndure, a trebuit să-Și ridice privirea mai sus decât Pământul, a trebuit să privească puțin mai sus de împrejurări. El Și-a concentrat atenția asupra scopului veșnic al lui Dumnezeu și asupra Planului lui Dumnezeu; El a trebuit să-Și fixeze privirea Acolo și să meargă înainte. Și El a trecut prin toate datorită a ceea ce știa, datorită a ceea ce era, datorită descoperirii Sale, și pentru că era liber. El nu era legat, ci era liber.
Proverbe 23.7:
„Căci cum gândește omul în inima lui, așa este el.”
Aceste proverbe vorbesc despre un om care te invită și are tot felul de lucruri delicioase de mâncat, dar Cuvântul spune: „Mai bine ai grijă. Te invită să mănânci, dar are înșelăciune în inimă.”
Gândul cu care am scos acest lucru din Scriptură, este că: „Așa cum gândește omul în inima lui, așa este.” Omul este drăguț și binevoitor; te invită, dar are alte planuri în inimă, pentru că, așa cum gândește în inimă, așa este. Așadar, ce este el? El este ceea ce gândește în inima lui. Așadar, ce suntem noi? Suntem ceea ce gândim în inima noastră. De aceea trebuie să ne judecăm gândurile; de aceea trebuie să respingem gândurile greșite și să avem gânduri corecte. Pentru că, la ceea ce ne gândim, aceea suntem.
Ascultați, noi toți vrem să medităm asupra Cuvântului. Corect? Atunci, de ce când avem probleme, singurul lucru la care putem medita, este necazul nostru? Când medităm asupra necazurilor noastre, acestea devin totul în viața noastră. Pe orice te concentrezi, crești; orice lucru asupra căruia te concentrezi, crește în mintea ta și în viața ta. Dacă intri în necaz, singurul lucru pe care te concentrezi, este necazul tău, situația ta, circumstanțele tale, și aceasta este tot. Dar lucrul acela va crește într-o anumită proporție și va deveni copleșitor în viața și în mintea ta.
Dar, dacă poți pune lucrul acela din nou în perspectivă, și dacă poți să-ți concentrezi mintea pe cât este de măreț Dumnezeu, pe ceea ce a făcut Dumnezeu și pe cine ești tu în Hristos, apoi pune în fața ta acel lucru care încearcă să fie un dezastru monumental. Pune din nou lucrurile în perspectivă, pune-le în fața lui Dumnezeu și vei descoperi că nu este vorba despre cel mai mare dezastru, că acela nu este cel mai mare lucru și nici cel mai greu de biruit. Dumnezeu a biruit deja acel lucru.
Fratele Branham a spus câteva lucruri despre gândire, și vreau să le citesc.
În mesajul Credința Mariei, din aprilie, anul 1959, profetul a spus:
„Să fim pozitivi în gândirea noastră. Să credem că în seara aceasta, trezirea va izbucni în Templul Angelus. Să credem că aceasta este noaptea în care Dumnezeu va face nespus de mult, mai mult decât am putea face sau gândi noi. El o va face în seara aceasta. Nu acceptați un „Nu” ca răspuns, deoarece când ne gândim la aceste lucruri, creăm o atmosferă în jurul nostru.”
Aceasta nu este doar pentru partea pozitivă, ci este și pentru partea negativă.
Fratele Branham a spus: „Ați fost vreodată în preajma cuiva, iar acea persoană creează o atmosferă de care, pur și simplu, nu vreți să scăpați?” Deci, te-ai întâlnit vreodată cu acea persoană și ai avut o atmosferă atât de plăcută în jurul ei? Cred că aceasta a spus în citatul următor.
Da, în mesajul De la început nu a fost așa, din noiembrie, anul 1960, profetul a spus:
„Ați întâlnit vreodată oameni cu care, pur și simplu, ți-a plăcut să fii? Ai avut parte de aceștia? Ei creează acea atmosferă prin viața lor, prin felul cum trăiesc, prin lucrurile la care se gândesc și prin dragostea pe care o au pentru tine.”
Așadar, lucrurile la care ne gândim, creează o atmosferă în jurul nostru, și nu durează mult până când aflăm la ce se gândește cineva și de ce există o atmosferă negativă, pentru că, vorbind suficient de mult, în cele din urmă, va începe să-i iasă din gură, pentru că este singurul lucru la care se gândește. Nu va trece mult până când va spune: „Ai auzit ce mi s-a întâmplat? Ai auzit ce au spus despre mine? Ai auzit aceasta? Ai auzit zvonul acela? Ai văzut aceasta? Știi care este necazul meu? Ai auzit ce a spus doctorul?” Aceasta este tot ce-i trece prin minte: îngrijorarea și anxietatea, durerea, ofensa, sau orice este, respingerea, iar când începe să se gândească la aceasta tot timpul, devine ceea ce gândește și creează în jur o atmosferă conform cu ceea ce gândește. De aceea a spus fratele Branham să ne păstrăm gândirea pozitivă.
În mesajul Unul mai mare ca Solomon, este aici, din iunie, anul 1958, profetul a spus:
„…nu aveți nimic altceva în minte. Continuați să vă gândiți la aceasta: „Dacă există vreo laudă, dacă există vreo virtute, gândiți-vă la aceasta.” Voi nu puteți obține nimic de la Dumnezeu cu un gând negativ. „Cine vine la Dumnezeu, trebuie să creadă că El este și că îi răsplătește pe cei ce-L caută.” De ce? Tu trebuie să aduci Cuvântul prin canalul gândului, gândul tău trebuie să fie în acord cu Cuvântul.
Filipeni 4.6-8:
„Nu vă îngrijorați de nimic, ci în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri.
Și pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus.
Încolo, frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună și orice laudă, la aceea să vă gândiți.” (aceea să vă însuflețească).
Așadar, dacă gândul care îți frământă mintea nu corespunde acestor criterii, respinge-l! Deci, gândul trebuie să fie cinstit, adevărat, drept, curat, frumos, vrednic de primit, virtuos și demn de laudă. Dacă gândurile care îți frământă mintea nu îndeplinesc această cerință, spune: „Resping acest gând în Numele lui Isus Hristos. Eu îmi voi concentra atenția asupra Lui.”
Uneori, singurul lucru ce poți să-l faci, este să pornești o predică, sau să suni pe cineva ca să te încurajeze, sau să cânți cântări religioase. Tu trebuie să schimbi mediul din jurul tău, trebuie să-ți schimbi gândirea și să nu te mai fixezi pe lucruri negative care te trag în jos, care creează o atmosferă rea, și nu te duce acolo unde îți dorești.
Noi trebuie să preluăm controlul asupra minții noastre.
În Întrebări și Răspunsuri, din anul 1964, există o întrebare, pe care vreau s-o împărtășesc cu voi. O soră l-a întrebat pe fratele Branham:
„Frate Branham, ce să facem? Peste mine s-a așezat ceva ce eu nu pot pătrunde. Toamna trecută am visat că eram pierdută în nisipuri albe. Se făcea întuneric și nu puteam să-mi găsesc drumul înapoi. Visul acesta a stat cu mine de toamna trecută, și acum sunt ca una care bâjbâie în întuneric. Fiul meu, Ervin și soția lui, erau incluși în visul meu. Acum sunt și ei în întuneric. Suntem disperați. Eu cred că Dumnezeu îți va arăta ce este în inimile noastre. Acum, dacă greșim sau păcătuim, spune-ne. Noi vrem să fim bine.”
Aceasta este o întrebare interesantă. Această femeie voia să știe, „Ce să facem?” Vreau să mă întorc la primul lucru pe care l-a spus: „Peste mine s-a așezat ceva și nu pot trece peste el.” Deci, totul a început cu acel vis, iar în vis, ea mergea pe nisipuri albe, și cumva, fiul și nora făceau parte din vis, și mergeau pe nisipuri albe. Apoi a început să se întunece și nu putea găsi drumul înapoi. „Acum sunt și ei în întuneric. Suntem disperați. Eu cred că Dumnezeu îți va arăta ce este în inimile noastre. Acum, dacă păcătuim sau greșim, spune-ne.” Ea a zis: „Spune-ne, pentru că vrem să fim bine.”
Deci, aceasta era întrebarea. Ea era într-o stare rea. Câți ați auzit întrebarea și credeți că era într-o stare rea? Eu cred că era tulburată în mintea ei și în inima ei. Acum, ascultați răspunsul fratelui Branham, care este atât de bun!
„Nu o cunosc pe doamna, dar, dacă ești aici doamnă, iată problema ta. Tu ai permis să ți se întâmple ceva care te-a făcut agitată, deoarece, a fi pe nisipuri albe înseamnă puritate și neprihănire. Tu doar îl lași pe Satan să te domine. Visul tău a dovedit că nu este nimic rău. Tu ești doar agitată, și făcând aceasta, gândindu-te la aceasta, faci și restul familiei tale să fie agitați. Nu mai face aceasta! Pretinde-ți drepturile date de Dumnezeu. Visul tău dovedește, prin interpretare, că ești pe nisipuri albe. Totul este în ordine. Tu însuți ești agitată.” (Îmi place aceasta!)
„Dacă tu lași ca un membru al familiei să devină agitat, aceasta merge la următorul membru și la următorul membru, și primul lucru este că voi toți vă certați și vă agitați. Un membru al familiei se supără puțin cu privire la ceva, aceasta îl supără pe celălalt și pe celălalt și pe celălalt, și primul lucru pe care îl știi, este că întreaga familie este supărată. Acesta este Satan. Apoi, dacă un membru al familiei se bucură, și ceilalți se bucură cu el. Deci, fiecare din familie încearcă să facă aceasta.
Copii, fiecare dintre voi, încercați să-l ajutați pe tatăl vostru și pe mama. Mamă, tată, încercați să ajutați copiii.” Ascultați ce spune în continuare. „Nu lăsați acest duh posomorât, de necredință, să vă înconjoare. Voi sunteți creștini; voi sunteți născuți din Duhul lui Dumnezeu; voi sunteți sarea pământului; voi aveți drepturi date de Dumnezeu, iar Biblia spune: „Dacă este vreo laudă, dacă este vreo virtute, gândiți-vă la aceste lucruri!” Nu vă gândiți la lucrul greșit. Și, soră, eu cred că aceasta este problema ta.”
Părea atât de spiritual, părea că venea de la Dumnezeu, dar uitați-vă la rezultatele pe care le-a adus în viața ei. Ea nu avea nici o interpretare pentru vis, dar, pentru că doar se întuneca, a crezut că era vreo problemă pentru că o întunecime a venit, și a spus că peste ea s-a așezat ceva, și nu a putut să treacă peste. Dar nu a fost nimic în neregulă în Cuvânt; nu a fost nici o problemă, nu era nimic în neregulă între ea și Dumnezeu; nu era nici un păcat ascuns, nu era greșită, nu era nimic în neregulă cu fiul și cu nora ei, dar ea a devenit atât de posomorâtă încât a dat-o și altora. Aceasta pentru că a continuat să gândească negativ și negativ. „Ceva este în neregulă, ceva este rău. Ceva este în neregulă, ceva este rău.” Dar nu era nimic rău, nu era nimic în neregulă, nu exista nici o problemă. Diavolul a păcălit-o, și pentru că s-a identificat cu raportul diavolului, a început să manifeste tot ce gândea, așa că s-a întristat, s-a încurcat, a ajuns la pământ, a intrat în necazuri și a răspândit aceasta și în familia ei. Astfel, ea a spus: „Suntem disperați!” Toți au ajuns într-o situație disperată, din nimic.
Cea mai mare bătălie care se dă vreodată, se dă aici, în minte. Și dacă se poate întâmpla aceasta când nu este nimic, ce se întâmplă când se întâmplă ceva rău? Noi putem merge pe aceeași cale și să ne băgăm în la fel de multe necazuri.
Ascultați, noi trebuie să ne concentrăm pe lucruri adevărate, pe lucruri corecte, pe lucruri drepte, pe lucruri demne de o bună reputație, iar dacă este vreo laudă, dacă este ceva vrednic de laudă, atunci gândiți-vă la aceste lucruri, și nu vă gândiți la lucruri negative. Refuzați să aibă acces la mintea voastră! Refuzați să vă lăsați mintea să rătăcească în locuri întunecate și sumbre, și aduceți-o înapoi la Adevăr, aduceți-o înapoi la Cuvântul lui Dumnezeu. Spuneți că Cuvântul este adevărat și orice altceva este o minciună.
M-a binecuvântata atât de mult când am citit că putem ajunge într-o situație atât de întunecată din nimic! Așa că, nu mă voi lăsa să intru într-o situație întunecată, și cu ajutorul lui Dumnezeu, vreau să mă concentrez pe ceea ce este adevărat, frumos, drept, demn de bună reputație și de laudă, pentru că acesta este Adevărul. Și dacă am făcut ceva greșit, Dumnezeu îmi va spune. El nu mă va lăsa să rătăcesc peste tot fără să știu. Dar nu voi începe să inventez lucruri și gânduri sumbre, tristețe și pesimism, pentru nimic. Pentru nimic.
Aș prefera să continui într-o ignoranță fericită că am făcut vreodată ceva greșit, și să fiu fericit, bucuros, un fiu al lui Dumnezeu fericit în fiecare zi din viața mea că am un Tată ceresc care mă iubește, și să aștept momentul în care El spune: „Ascultă, ai ratat, dar, iat-o!” Atunci pot să mă descurc cu aceasta. Atunci știu că pot să mă pocăiesc și că pot să îndrept lucrurile. Dar până atunci, nu voi începe să inventez că: „Poate este aceasta; poate este aceea sau cealaltă; poate sunt eu; poate nu sunt eu; poate este soțul meu; poate este soția mea; poate sunt părinții mei; poate este un duh rău peste mine; poate este biserica din care fac parte; poate…” Este Satan. Așa lucrează el, cu gândirea negativă. De aceea trebuie să renunțăm la aceasta, și să spunem: „Nu este nimic în neregulă între mine și Dumnezeu. Și dacă este, El îmi va arăta. El este un Tată bun, este un Tată ceresc, și nu vreau să trăiesc posomorât. El vrea să fiu liber, și ca să fiu liber, trebuie să-mi spună ce este în neregulă. Și dacă nu-mi spune ce este în neregulă, înseamnă că nu este nimic în neregulă.” Slavă Domnului!
Voi spuneți: „Oh, nu vreau să fiu un prost.” Aș prefera să fiu un prost fericit, decât un prost posomorât. Aș prefera să fiu un prost fericit, ignorant. Ceilalți se pot uita la tine și să spună: „În viața ta totul este încurcat.” Dar eu sunt fericit, oricum. În loc să supra analizezi, să devii prea critic, să încerci să analizezi tot ce se întâmplă, să devii trist și posomorât, și tot ce este rău…Noi nu vom avea niciodată biruință în luptă, în felul acesta, ci vom fi învinși întotdeauna.
În mesajul Orbul Bartimeu, din noiembrie, anul 1955, fratele Branham a spus:
„Stând acolo într-un scaun cu rotile, nu te gândi că ești fără speranță, neajutorată. Nu ești. Nu lăsa acel gând negativ să treacă vreodată prin tine; nu-l lăsa să se ancoreze. Tu nu poți să-l oprești să-ți treacă prin minte, așa este, dar nu-l lăsa să se oprească.
Cum a spus bătrânul fermier: „Eu nu pot opri păsările să zboare peste casa mea…” Dar el avea o pușcă cu două țevi, și a spus: „Dar, cu siguranță, pot să le opresc să se cuibărească.” Fă și tu același lucru. Vedeți? Nu le lăsa să se cuibărească, lasă-le să treacă mai departe.
Acum, iată pușca pe care o putem folosi: atât Vechiul Testament, cât și Noul Testament, cu țeavă dublă, foarte bună, de asemenea. Și vă spun, le ține departe pe toate.”
Fratele Branham ne-a învățat cele mai simple lucruri, care ne schimbă viața de zi cu zi și ne dau biruință în fiecare bătălie a vieții noastre.
Iată o femeie stând în scaunul cu rotile, și el spune: „Tu, care stai în scaunul cu rotile, nu crede că ești fără speranță și neajutorată.” Nu contează care este situația și ce ți se întâmplă în viață, niciodată să nu începi să te gândești că ești fără speranță și neajutorat. Dumnezeu, Tatăl tău, este Cel care a despărțit Marea Roșie; El este Cel care a pus o monedă în gura unui pește; El este Cel care a mers pe ape și i-a permis lui Petru s-o facă și el. Nu-mi spune că ești fără speranță; nu-mi spune că ești neajutorat; nu-mi spune că nu se va întâmpla niciodată. Nu spune niciodată că nu va fi niciodată, pentru că nu tu ai controlul asupra Veșniciei. „Mereu va fi așa.” Nu! Aceasta nu înseamnă că va fi mereu așa. Gândește pozitiv, gândește conform Cuvântului lui Dumnezeu.
Îmi place ce a spus fratele Branham: „Nu lăsa acel gând negativ să treacă vreodată prin tine. Nu-l lăsa să se ancoreze.” Și continuă: „Tu nu poți să-l oprești să-ți treacă prin minte.” Tu ești o ființă umană cu o minte umană și diavolul are acces.
Fratele Branham a spus: „El poate planta gânduri în mintea ta. Nu poate să-ți citească gândurile, dar poate să pună gânduri în mintea ta.” Deci, dacă diavolul poate pune gânduri în mintea ta, de ce ai accepta fiecare gând care-ți vine în minte? Noi ar trebui să fim atenți la ce ne gândim și cu ce suntem de acord.
Poate soțul unei femei a avut o zi rea, poate ceva nu a mers bine și se poartă urât cu soția lui. Poate spune ceva tăios, și poate că, indiferent ce s-a întâmplat, nu ar fi vrut să vorbească așa, dar a spus ceva tăios, grosolan, și, pur și simplu, nu și-a luat timp să repare ceva. Dacă faci aceasta, tu îl lași pe diavolul să ajungă la acea femeie și să înceapă să-i bage în minte că soțul ei nu o mai iubește ca înainte. „Soțul tău nu te mai iubește ca înainte.” Apoi: „Ei bine, alți bărbați de la biserică își tratează soțiile atât de bine…” Și dintr-o dată, diavolul începe să-i aducă negativ, negativ, negativ, iar în scurt timp, ceea ce s-ar fi putut rezolva ușor, data viitoare când vine și spune: „Îmi pare rău pentru ce am spus mai devreme, sau ieri…” dintr-o dată ceva se amestecă în mintea ei, iar când el vine și încearcă să îndrepte lucrurile, ea este atât de negativă, posomorâtă și pesimistă, și deja nu mai are încredere în el, nu-l mai aude, așa că nu mai poate îndrepta lucrurile. Așa lucrează diavolul în mintea noastră.
Dar, dacă tu refuzi aceasta, și spui: „Mă iubește așa cum m-a iubit întotdeauna, dar are o zi rea.” Ascultă, fii pozitivă, și spune: „Chiar dacă nu mă iubește, eu îl voi iubi tot restul vieții, pentru că mi-am luat un angajament față de el.” Să nu lăsăm pe diavolul să se joace cu mințile noastre, să luăm acele gânduri și să le aducem în supunere, să le luăm captive, subordonate lui Hristos.
Este atât de ușor să vă concentrați pe negativ, pentru că există o mulțime de aspecte negative pe care să te concentrezi. Este nevoie de mai multă putere spirituală pentru a te îndrepta spre pozitiv.
Fii soldat! Nu-ți lăsa inima să slăbească, n-o lăsa să se tulbure! Fii soldat! Nu mai fi victimă, ci fii soldat! Nu fi ca ceilalți sclavi, ci fii un fiu de Împărat! Nu te întuneca, nu te supăra, nu te bosumfla, ci ține-ți capul sus! Du-te înainte și înfruntă viața a doua zi, pentru că ești fiul, fiica, unui Împărat. Tatăl tău este Dumnezeu, Creatorul Cerurilor și al Pământului, de ce trebuie să fii întristat? Haideți să fim fericiți!
Este uimitor cum, atunci când începi să gândești pozitiv și te aștepți să se întâmple lucruri pozitive, încep să se întâmple lucruri pozitive; dar de câte ori aștepți să se întâmple lucruri negative, încep să se întâmple lucruri negative. Este uimitor!
Vreau să închei cu Psalmul 19.14:
„Fie cuvintele gurii mele și cugetarea inimii mele, bine primite înaintea feței Tale, Doamne, Tăria mea, și Răscumpărătorul meu!” (traducere din engleză).
Din tot ce am spus și prin tot ce am trecut, dacă ați putea lua acest mic verset și să-l transformați într-un lucru de pe frigider, din telefon sau într-un mic bilet!
„Fie cuvintele gurii mele și cugetarea inimii mele, bine primite înaintea feței Tale, o, Doamne!”
Dacă am putea face aceasta, am avea biruință în viețile noastre. Ne vom gândi la El; ne vom gândi la Cuvântul Lui; ne vom gândi la Adevăr, pentru că aceasta este cugetarea inimii mele care Îi este plăcută. Și dacă acele gânduri devin cuvintele gurii mele, atunci ele vor crea o atmosferă în jurul meu, iar atmosfera din jurul meu va aduce la împlinire chiar lucrurile la care mă gândesc, pentru că este Cuvântul și Cuvântul are Viață; Cuvântul are Putere, iar noi suntem fii și fiice ale lui Dumnezeu. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru Cuvântul Său!
În anul 1962, fratele Branham credea că eram cu toții aliniați și gata, pregătindu-ne să intrăm în marea bătălie, care este pe cale să înceapă. Și eu vă spun: bătălia are loc acum, bătălia se desfășoară în mintea omului. Dar există un popor predestinat să biruiască.
De aceea Dumnezeu v-a ridicat și v-a arătat; de aceea a ridicat amnezia; de aceea ați auzit Vulturul țipând și de aceea știți Cine este Tatăl vostru, că sunteți fiul, fiica, unui Împărat, ca să puteți birui pe acest Pământ. Fără această descoperire, suntem doar aruncați încoace și încolo, așa cum sunt aruncați toți oamenii din jur. Dar, cu această descoperire puteți cânta chiar și dacă stați în închisoare. Să ne rugăm.
Doamne, Isuse, Îți suntem atât de recunoscători, Tată, pentru Cuvântul Tău. Tu ai fost atât de bun cu noi, căci Ți-ai deschis Mintea în acest timp de sfârșit, și Ți-ai împărtășit Cuvântul cu noi. Ne-ai trimis un profet să predice Evanghelia, și ne-ai trimis oportunități ca aceasta, Doamne, ca să venim să auzim Adevărul. Fie ca Adevărul să risipească toate minciunile în care am crezut! Fie ca Cuvântul Tău să fie singurul lucru care contează! Fie ca Cuvântul Tău să fie cel asupra căruia să ne concentrăm atenția, și fie ca acest Adevăr al timpului de sfârșit să ne nimicească gândurile, și fie ca inimile noastre să mediteze la El.
Doamne, vrem să luăm Cuvântul Tău ca o pușcă cu două țevi și să lovim toate aceste gânduri negative care ne zboară prin minte. Doamne, ajută-ne să nu le permitem să se adune, să nu le dăm permisiunea să rămână ca să-și facă cuib, ci ajută-ne să luptăm împotriva lor.
Doamne, fie ca noi să începem ca soldați care biruiesc în luptă, pentru că știm că există două puteri la lucru: una negativă și una pozitivă. Există un dușman, dar Tu, Dumnezeule, ești Cel care lucrezi în numele nostru. Tu ești Puterea noastră! Tu ești Viața noastră, Tu ne dai Cuvântul Tău. Doamne, ajută-ne să ne concentrăm asupra acestui lucru!
Iartă-ne când am fost negativi! Iartă-ne când am vorbit negativ și am creat atmosfere negative! Ajută-ne să rămânem în Adevăr!
Te iubesc, Doamne, și Te rog să-Ți binecuvântezi poporul. Fie ca lucrurile pe care le-am auzit în seara aceasta, să fie aplicate în drum spre casă, dimineață când ne trezim, la serviciu și oriunde mergem. Fă să fie o aplicare, Doamne, nu doar o ascultare, ci o împlinire a Cuvântului Tău. Ajută-ne să-L punem în practică, iar în practică, fie ca El să înceapă să cucerească, să biruiască, și ajută-ne să vedem schimbări peste tot în jurul nostru, deoarece Cuvântul Tău este Adevărul pentru totdeauna.
Fă ca mulți de aici să găsească mai multă biruință în viața lor, deoarece alungă gândurile negative și se concentrează asupra celor adevărate.
Doamne, fă ca Tu să ai o mare biruință în fiecare dintre noi, prin Cuvântul Tău. Doamne, lasă canalul minții noastre să se alinieze cu Cuvântul Tău, și fie ca noi să devenim o conductă prin care să poți curge în manifestare.
Doamne, Tu ne-ai dat liberul arbitru, ca să putem alege pe ce ne concentrăm; noi putem alege ce acceptăm: putem alege să acceptăm Adevărul, sau să-L respingem ca fiind minciună. Noi putem alege să ne concentrăm pe El sau să-L ignorăm; putem alege să ne concentrăm pe negativ, sau să ne concentrăm pe Cuvântul Tău, pe Adevăr.
Binecuvântează-Ți poporul în timp ce ne întoarcem acasă. Păzește-ne pe toți, prin harul Tău, și ajută-ne să fim bucuroși. Fă să ne trezim mâine dimineață bucuroși, pentru că Cuvântul Tău este Adevărat, și pentru că știm cine suntem.
Doamne, ne putem găsi ca acel rob african, departe de casă, într-un loc unde nu voia să fie, dar el putea să-și țină capul sus și să se poarte ca un fiu de rege, pentru că era fiul unui rege.
Doamne, noi suntem aici, pe un Pământ blestemat de păcat, suntem într-un loc unde nu este ușor să trăiești, unde sunt multe constrângeri și dificultăți, unde este greu pentru trup și pentru minte, dar, o, Doamne, cum ne putem ridica vocile și să Te lăudăm! Putem să ne ridicăm capetele mai presus de toate acestea și să ne comportăm ca fii și fiice de Împărat, pentru că suntem. Nu pentru că sperăm să fim, ci pentru că suntem. Noi putem acționa ca și cum am fi liberi de toate circumstanțele, pentru că suntem liberi. Nu pentru că sperăm să fim liberi, ci pentru că suntem, cu adevărat, liberi.
Noi suntem liberi de orice viciu al vrăjmașului; suntem liberi de orice doctrină și învățătură falsă, de orice idee falsă. Noi suntem un popor liber, ajută-ne să ne bucurăm ca un popor liber. Ajută-ne să fim fericiți, ca un popor liber.
Te iubim, Doamne! Cerem binecuvântările Tale asupra acestui Cuvânt, în Numele lui Isus Hristos. Amin.
-AMIN-