Meniu Închide

AVRAAM

Print Friendly, PDF & Email

11 februarie 1961

Long Beach, California

Domnul să vă binecuvânteze pe fiecare dintre voi. Bună seara. Este un privilegiu ca în seara aceasta să fiu din nou aici, în biserică, și să vorbesc despre Cuvânt, despre Cuvântul veșnic al veșnicului Dumnezeu din cer. Sunt puțin obosit… în dimineața aceasta am avut două servicii la micul dejun al părtășiei Oamenilor de Afaceri Creștini, iar Domnul ne-a dat o mare binecuvântare.

În viața mea s-a întâmplat ceva ce nu voi uita niciodată și Îi sunt foarte recunoscător Domnului pentru că a confirmat ceea ce încerc să fac pentru El; Domnul a confirmat că aceasta este voia Lui. Voi știți cum vă simțiți când se întâmplă așa ceva: vă face să vă simțiți foarte bine.

Îmi pare rău pentru că în dimineața aceasta v-am ținut puțin mai mult, dar m-am gândit că este bine pentru că mi-am zis: „Este unsprezece fără douăzeci și cinci”, dar fratele Dean a spus că ceasul se oprise de o oră. Astfel, am depășit timpul, dar sunt atât de multe de spus și atât de puțin timp ca să le spui.

Cred că, cu voia Domnului, mâine dimineață la unsprezece sau la unsprezece și jumătate, când biserica este eliberată, trebuie să vin din nou aici pentru un scurt mesaj pentru biserică. Aceasta, după ce păstorul termină cu activitățile lor de dimineață și cu școala duminicală.

 Apoi, mâine seară ne vom ruga pentru bolnavi. Dacă sunt bolnavi, să vină ca să facem aceasta. Înțelegeți? Trebuie să avem mai mulți ca să facem un rând și să ne rugăm pentru ei. Băiatul a spus că ieri a împărțit cam douăzeci de numere de rugăciune și a terminat pentru că s-au terminat, nu mai erau. Așa se întâmplă într-o biserică mică, atunci când avem întâlniri bisericești. Vedeți, când ajungi în audiențe mari… Dacă mâine seară aveți persoane dragi care vor să se facă rugăciune pentru ei… Dacă va fi voia Domnului, mâine seară plănuim să ne rugăm pentru bolnavi. Să fiți aici la ora șase, înainte de-a începe oricare dintre activitățile bisericii, ca să obțineți un număr de rugăciune și să fiți gata pentru rugăciune. Nu știu cum, dar vom încerca să ne rugăm pentru ei în rând sau oricum ne va călăuzi Domnul. Apoi, duminica viitoare vom avea o altă rugăciune pentru bolnavi, dacă va fi cu voia Domnului.

Miercuri după-amiază trebuie să vorbesc la Old Pisgah Home, la fratele Smith. Este un frate minunat, cred că acesta este numele lui. Eu am fost cu el în misiune în străinătate și pot spune că este un om minunat. Cred că au un fel de adunare acolo, așa că trebuie să vorbesc acolo miercurea viitoare după-amiază, după care trebuie să mă întorc aici pentru serviciile de miercuri seara.

Apoi, lunea viitoare sau cândva până atunci, vom încerca să mergem la fratele Espinoza la San Bernardino, înainte de a merge la Bakersfield sau aproape de Bakersfield… Cum se numește, frate Gene? Visalia. Cred că au avut un auditoriu și l-au așezat între Fresno și Baker, astfel încât să poată aduna ambele mulțimi, pentru că acolo sunt oameni din ambele orașe care vor să vină; și l-au pus la mijloc, la Visalia. Deci rugați-vă.

Apoi, de acolo mergem direct în Ohio, înapoi în țara zăpezii. Vom fi acolo cu cooperarea Adunărilor și a independenților; toți împreună la auditoriu, în Ohio. Apoi… cum se numește locul acela, Gene? Ohio? Middletown, Ohio, este un centru al baschetului. De acolo, cred că mergem în jos, la Monroe, Virginia, sau undeva acolo jos unde, în seara aceasta, sunt aproximativ șaptesprezece inch (patruzeci și trei centimetri) de zăpadă. Apoi, de acolo ne întoarcem și săptămâna viitoare mergem la Bloomington, Illinois… iar în ultimele zece zile, opt sau zece zile, în Chicago, la Lane Tech, unde mergem de multe ori. Aceasta este sponsorizată de Oamenii de Afaceri ai Evangheliei Depline.

Sunt acasă o zi, după care merg în nord, în Columbia Britanică, unde zăpada este foarte mare. Atunci voi fi acolo sus, la Grande Prairie, și cred că următoarea este Dawson Creek și apoi Fort Saint John. Aceasta este ultima oprire înainte de a ajunge la Anchorage, Alaska, o mie cinci sute de mile înapoi în sălbăticie. Apoi, dacă Domnul vrea, mă întorc înapoi și de acolo plec peste ocean. Sper să ne întoarcem aici, în țara natală, cândva toamna viitoare, cu voia Domnului, cândva la începutul toamnei, în luna octombrie sau noiembrie. Dacă Domnul întârzie, iar dacă nu, dacă mă ia înainte de acel moment, vă voi întâlni pe partea cealaltă. Dacă El întârzie, voi fi cu voi și vom merge sus să-L vedem (vedeți?); vom merge sus să-L întâmpinăm în văzduh. Acum, aceasta s-ar putea întâmpla oricând; noi nu știm, pur și simplu nu putem spune. Dar…

Noi suntem misionari. În dimineața aceasta am vorbit cu unii, iar ei au spus ce părere aveți despre situația americană de aici. Este la fel ca toate celelalte, iar misionarii și așa mai departe, noi credem că acum trezirea este în alte țări, peste oamenii de acolo. Este chiar… Știți, sunt atât de mulți pești în lac, iar când este prins ultimul, aceasta-i tot. Dumnezeu nu va ridica un trup ciudat. El nu va avea o mână cu șase degete. Înțelegeți? Aceasta va fi când acel Trup va fi complet; aceasta este tot. Vedeți? Indiferent cât de mult veți predica sau ce va face El, nu vor mai veni.

Aproape așa este în țara noastră, prieteni. Noi trăim într-un ceas groaznic. Voi nu vă dați seama de aceasta. Întrebați orice evanghelist, nu luați doar cuvântul meu. Sau priviți în jur, de-a lungul țării, uitați-vă unde vedeți mulțimi mari venind la Hristos. Ei bine, voi puteți merge în Bombay, India… și să strigați timp de cinci minute despre Domnul sau să vorbiți patru sau cinci cuvinte; și acolo sunt cinci mii de oameni, plângând să fie mântuiți. Așa este. Și iată că mergem din loc în loc și tragem, și ne sforțăm, și tragem și ne sforțam, dar pur și simplu nu… Există un singur lucru pe care îl poate face poporul american, iar acesta este să sponsorizeze un program acolo. Ei au bani aici, dar acolo nu au nimic și nu pot plăti pentru aceasta, dar cu siguranță doresc, vor să audă aceasta. Stați pe o platformă și zeci de mii de oameni ridică mâna… dacă doar predicați încă cinci minute despre Isus,  doar să spuneți câteva cuvinte…  

 Eu am spus că văd că este o femeie indiană care stă în seara aceasta aici, în fața mea. Și tu… ești din India? Oh, în sudul Indiei. Ei bine, este o mare oportunitate, iar dacă Domnul vrea, în octombrie care vine, voi merge la Calcutta și… sus în Bombay și apoi, poate în Thailanda. Așa sperăm. Domnul a binecuvântat cu adevărat adunările acelea. Nu s-a întâmplat să fiți la adunarea din Bombay când am fost acolo, nu-i așa? Ați ratat-o, dar cred că ați auzit despre ea. (Cineva spune ceva dar nu se înțelege). Scuzați? (El repetă). Este corect? Ei bine, a fost minunat, a fost o adunare mare acolo. Cu siguranță, Dumnezeu a binecuvântat poporul vostru.

Eu nu voi uita niciodată cât voi trăi adunarea din noaptea aceea de la Bombay… Când am fost întâmpinat de episcopul bisericii metodiste și de mulți dintre conducători… ei n-au vrut să merg sub sponsorizarea sub care eram… Am luat banii acestor femei și bărbați sărmani pentru a merge acolo, și desigur, trebuia să slujesc oricum cât timp eram acolo. Dacă managerul s-a încurcat cu privire la itinerariul călătoriei sau sponsorizare… Dar, oh, n-am văzut în viața mea atât de mulți oameni venind la o întâlnire. Era și primarul orașului.  

Aceasta s-a întâmplat când și-a primit vederea orbul care stătea acolo. Eu i-am provocat pe fiecare mahomedan și pe toți: „Veniți, dați-i vederea și vă voi crede!” Vedeți. „Lăsați-L pe Dumnezeu…” El era un închinător la soare și ochii lui erau duși; el s-a închinat creației în locul Creatorului. Am spus… eram jos la templul jainilor, voi știți, și budiștii și toți ceilalți… erau șapte sau opt religii diferite și fiecare dintre ei erau împotriva lui Isus Hristos, nu credeau în El.

Astfel, în seara aceea, când a venit acea mare provocare, toți stăteau acolo, iar eu am spus: „Acum, iată un om care este orb de douăzeci de ani și voi credeți că îi citesc gândurile.” Știți, oameni sfinți și așa mai departe, închinători. „Voi credeți că este telepatie, că îi citesc gândurile, spunând care este numele lui.” Nici măcar nu am putut să-l pronunț, a trebuit să-l spun pe litere. Vedeți? Apoi am spus: „Acesta este adevărul.” Era un bărbat care avea doi copii și soție. Unul dintre băieți avea opt ani, iar celălalt zece sau așa ceva.

Am continuat: „Ați crezut că aceasta este telepatie mentală, dar dacă aceasta este telepatie mentală, veniți voi aici. Eu nu știu nimic despre telepatie, dar dacă este aceasta, voi sunteți genii în ea. Eu nu știu nimic despre psihologie, dar veniți voi, dați-i vederea și vă voi urma. Dacă religia mahomedană este atât de mare și acest Coran este corect, atunci lăsați-l pe preotul mahomedan să vină aici, să-i dea vederea și voi fi un mahomedan.” Vedeți?

Am continuat: „Acum, vă provoc pe toți în Numele lui Isus Hristos, să veniți să-i dați vederea.” N-aș fi spus niciodată aceasta dacă n-aș fi văzut în viziune că el urma să primească vederea. Deci, știam pe ce stau. Acela a fost cel mai tăcut grup pe care l-ați văzut vreodată. Mii… Păi, mi-au trebuit două ore să merg cu un automobil să ajung acolo.

Deci, omul stătea acolo, iar eu am spus: „El a spus că-L va sluji pe Dumnezeul care-i va da vederea. Aceasta este o mare provocare pentru religia mahomedană, pentru Budiști, jainiști, sikh sau orice ar fi. Iată-vă!” Nimeni nu a spus nimic… „De ce sunteți așa tăcuți?” Și am adăugat: „Știți de ce nu vin? Pentru că nu pot face aceasta. Nici eu nu pot s-o fac, dar Dumnezeul cerului, L-a înviat pe Fiul Său Isus Hristos, al Cărui martor sunt eu.” Vedeți? „Eu am văzut în viziune că el își va primi vederea. Dacă el nu-și primește vederea, eu sunt un profet fals și puteți să mă alungați din India. Dar dacă el își primește vederea, câți dintre voi Îl vor primi pe Hristos ca Mântuitor personal și vor uita de profetul vostru mahomedan și așa mai departe?” Cât de departe puteați vedea erau mulțimi de mâini, de mii de ori mii. Acolo a fost aceasta; aceasta este.

I-am făcut semn; i-am spus traducătorului: „Să nu traduci aceasta”, apoi am spus: „Tată ceresc, este din nou un Munte Carmel și Tu nu vei lăsa Cuvântul Tău să fie învins, deoarece mi-ai arătat că omul urmează să-și primească vederea. Dumnezeule care mi-ai arătat viziunea cu ochii Lui deschizându-se, lasă ochii lui să se deschidă.” Deodată, el a țipat și a putut să vadă la fel de bine ca mine; și a alergat la primarul orașului.

A trebuit să părăsesc platforma, iar când am ieșit de acolo nu mai aveam nici pantofi, nici buzunare la haine. Ei aveau șiruri mari de oameni… Bănuiesc că paznicii sau ce erau, aveau acele bastoane lungi, știți voi, ținându-i astfel departe. Dar oamenii alergau peste picioarele lor, pe sub picioarele lor, se târau prin spatele lor numai ca să te atingă. A trebuit să părăsesc orașul. N-am putut nici măcar să ies din oraș fără să am protecție.

Omul acela a mărturisit în fața guvernatorului… sau a președintelui, acolo sus, iar primarul orașului a fost martor la aceasta. Am avut numele lui; cred că-l am într-unul din buzunarele de la palton, jos la motel.

Ei m-au invitat din nou la New Delhi. New Delhi? Cred că la New Delhi, acolo unde au un amfiteatru în care pot aduna un milion de oameni. Astfel, sper să mă întorc acolo. El este încă Dumnezeu. Amin. El nu Se schimbă niciodată. Amin. Vine ceasul.

Așa cum am spus în dimineața aceasta, dacă un om merge odată în acele țări și vede nevoia acelor oameni, se simte rușinat. Acolo sunt oameni care predică Evanghelia, susținuți cât se poate de micuțele noastre biserici, unii dintre ei predicând Evanghelia fără pantofi în picioare. Așa este! Misionari care predică Evanghelia fără pantofi în picioare, poate cu o farfurie mică de curry cam de două ori pe săptămână, mergând prin jungle și peste tot încercând să predice Evanghelia; iar noi construim clădiri de șase milioane de dolari… ca și cum am fi aici pentru totdeauna, apoi predicăm că venirea Domnului este aproape. Pentru mine nu are sens, dar nu vreau să încep cu aceasta, deoarece suntem la un alt subiect.

Aseară… Înainte de a ne apropia de Cuvânt, să ne apropiem în rugăciune de Autor. Să ne plecăm capetele.

Tată ceresc, în seara aceasta suntem adunați din nou aici, în Numele Domnului Isus Hristos, iubitul nostru Mântuitor, Fiul Tău. Ne-am adunat în Numele Lui, pentru că El a promis că, dacă doi sau trei se vor aduna în Numele Lui și vor cere ceva, vor primi acel lucru. Părinte, noi suntem mai mulți decât acel număr, iar aceasta arată doar dorința Ta de-a întâlni Biserica; și indiferent cât de mult este în minoritate, Tu te vei întâlni încă cu poporul Tău. În seara aceasta Te rugăm să vii și să ne binecuvântezi.

Mâine, duminică, vor fi deschise mii de amvoane în întreaga lume. Doamne, unele dintre ele sunt deja deschise în alte țări, pentru că acolo este deja duminică dimineața. Tată, Te rugăm să-i ungi pe slujitorii Tăi de pretutindeni. Unge-Ți misionarii oriunde s-ar afla și fie ca slujitorii Tăi care se roagă pentru bolnavi, să fie atât de unși, Dumnezeule, încât să fie făcute semne mari și minuni peste tot, în fiecare om, în fiecare biserică și în fiecare fază a creștinismului. Doamne, fă să vină timpul când Dumnezeu va turna Duhul Sfânt în așa fel încât criticii să dea înapoi și Biserica Dumnezeului celui viu să fie adunată ca o găină care-și adună puii. Dă-ne aceasta, Tată!

Te rugăm pentru această biserică ce și-a deschis ușile ca să ne primească aici. Te rugăm ca mâine să binecuvântezi păstorul, învățătorii de școală duminicală, corul și toate activitățile lor, credincioșii, administratorii și orice au. Fie ca dimineața, când se adună pentru ora de școală duminicală, să aibă loc semne și minuni mărețe. Fie ca Duhul Sfânt să coboare în clădire, să înceapă o trezire și toți să fie atinși de puterea lui Dumnezeu, prosternați pretutindeni pe podea. Fă să fie un exemplu, în jurul orașului, despre ceea ce poate face Dumnezeu când oamenii vin împreună și se adună ca să se roage.

Doamne, în seara aceasta privesc la  acest frate indian, la soția și copilașii lor, și sunt atât de mulțumitor pentru că sunt aici cu noi. Prin aceasta, ne arăți că într-adevăr, în Carte este scris că Dumnezeu nu caută la fața omului; ci Tu îi cinstești pe cei care Ți se închină și se tem de Tine, în toate națiunile. Noi suntem atât de mulțumitori pentru aceasta, pentru că Tu ești un Tată universal pentru noi toți, un Tată veșnic, și Te rugăm, Doamne, să trimiți peste noi binecuvântările Tale veșnice în această seară.

Iartă-ne păcatele, așa cum îi iertăm pe cei care au păcătuit împotriva noastră și fă să nu fie rămasă nici măcar o singură rădăcină de amărăciune în inimile noastre. Lasă ca Duhul Sfânt să curețe viețile și conștiința noastră, pentru ca acest Cuvânt pe care ne pregătim să-L aducem, să vină uns de Duhul. Taie împrejur buzele care vorbesc și urechile care ascultă, ca să nu cadă lângă drum sau pe stânci și să fie mâncat de păsările cerului, ci fă ca El să cadă în pământul bun și bogat al credinței și să aducă roadă însutită. Îngăduie aceasta, Doamne. Îți încredințăm toate acestea Ție și pe noi înșine împreună cu ele, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Eu însumi mă bucur de aceste mesaje, de ceea ce am scos despre Avraam din ele. Vă bucurați de ele? Avraam. În timp ce ne apropiem de aceasta, eu nu știu ce voi spune pentru că Duhul Sfânt ne călăuzește pur și simplu de la un lucru la altul, iar noi ne bucurăm desigur, de aceasta. Alaltăseară, noi am văzut cum a fost chemat de Dumnezeu; aseară am văzut cum a trebuit să se separe în deplină ascultare și am descoperit că tu nu poți fi binecuvântat și că Dumnezeu nu poate face nimic pentru tine până când nu-L asculți pe deplin, până când nu I te supui deplin.

Acum, este o mică instrucțiune pe care aș putea s-o dau bolnavilor. Voi ați putea veni aici să se facă rugăciune; ați putea avea îngeri să-și pună mâinile peste voi, dar aceasta nu v-ar face niciodată bine până când nu o credeți, nu o acceptați și nu o mărturisiți, pentru că El este Marele Preot al mărturisirii noastre. Noi trebuie să mărturisim aceasta, înainte ca El să poată mărturisi înaintea lui Dumnezeu, pentru că El este Marele Preot Acolo, ca să facă mijlociri pe baza mărturiei noastre despre ceea ce a făcut El pentru noi.

Ce este vindecarea divină? Înseamnă că trebuie să așteptăm până mâine seară pentru a fi vindecați? Nu, domnule. Trebuie să vin la biserică? Nu, domnule. În momentul în care Îl crezi pe Dumnezeu și accepți aceasta ca proprietate personală, totul se termină chiar atunci. Așa este. „Când am fost vindecat, frate Branham? Am fost salvat săptămâna trecută, am fost salvat alaltăieri, acum zece ani?” Tu ai fost mântuit acum o mie nouă sute de ani, când Isus a murit pentru tine la Calvar. Şi fiecare binecuvântare răscumpărătoare pe care Dumnezeu o are pentru voi… Isus a spus la cruce: „S-a terminat!” Totul este plătit.

Este ca și cum ai fi într-un magazin de amanet, iar Dumnezeu a venit și te-a scos de acolo. O, ce lecție frumoasă este în aceasta! S-ar putea să ajungem la aceasta săptămâna viitoare, la Rut și Naomi, ruda răscumpărătoare. Aceasta este o lecție frumoasă. Atât de multe… Toată Biblia este frumoasă, tot ce cuprinde, pentru că Ea este Cuvântul lui Dumnezeu.

Acum, în momentul în care vă puteți accepta vindecarea sau mântuirea, dacă mergeți pe stradă sau oriunde v-ați afla, în momentul în care o acceptați, sunteți întorși.

Cu aproximativ un an în urmă, tundeam iarba… și încercam… uneori, trebuie să îmbraci salopeta să tai câteva brazde; apoi vine cineva și trebuie să mergi să te rogi pentru ei. Ieși pe ușa din spate, te schimbi și vii înapoi. Mie mi s-a terminat benzina, așa că am pornit spre verandă și am văzut un camion vechi oprindu-se în fața casei și un domn a coborât și a pornit pe stradă, pe mica alee.

El a spus: „Îl caut pe fratele  Branham.”

„Eu sunt fratele Branham.” El s-a uitat la salopeta mea și a spus: „Da, domnule.”

„Așa este”, am spus eu.

„Ei bine, frate Branham, am vrut doar să te văd un moment, dar presupun că ești ocupat.”

„Niciodată nu sunt prea ocupat ca să nu vorbesc despre Domnul.”

„Păi…”, a spus el.

„Nu vrei să intri?”

„Nu, mă voi așeza aici pe verandă.”

„Frate Branham…” Mi-a spus de unde era și a continuat: „M-am născut și dedicat sau consacrat, oricum numesc ei aceasta, ca luteran. Cred că atunci când eram un băiețel, a fost ultima dată când am fost la biserica despre care știu; mama mea m-a luat când nu știam nimic.

Sunt căsătorit; un om de afaceri foarte bun. Am avut o mulțime de lucruri, o mulțime de afaceri cu mașini frumoase și am câștigat mulți bani.” Apoi a spus: „Într-o zi, soția mea s-a dus la penticostali.” Voi spune așa cum a spus el: „S-a dus la penticostali și a luat duhuri peste ea. Ea avea o viață bună și a venit la mine și a încercat să mă ducă să primesc și eu duhurile peste mine. I-am spus: „Nu, iubito, dacă vrei să mergi, du-te oricum. Acum, amintește-ți, dacă îți schimbi viața… Noi am trăit o viață americană obișnuită: petreceri de cocktail, dansuri, beții și orice altceva. Eram bucuros s-o văd îndepărtându-se, căci aceasta a făcut din ea o altă persoană. Mă gândeam: „Ei bine, sunt foarte bucuros pentru că ea face aceasta”, și i-am spus: „Ia carnetul de cecuri și oricând biserica ta are nevoie de bani, numele tău este la fel de bun pe un CEC ca și al meu. Du-te și completează-le. Cât despre mine, eu nu sunt religios. Dacă tu vrei să fii religioasă, continuă.”

El a continuat: „Ei bine, ea era în acea bisericuță cam de un an. Apoi, au avut o convenție în Tennessee.” Presupun că aceea era Biserica profeției lui Dumnezeu, acolo au ei convențiile, acolo sus. „Ea s-a dus acolo, iar eu aveam o vânzare, o mașină”, și a adăugat: „unor doamne. Mi-am pus haina și am mers înaintea lor să fac vânzarea. Când m-am întors înapoi, s-a întâmplat să mă gândesc dacă i-am dat acelei femei al doilea set de chei; și mi-am băgat mâna în buzunar. Înăuntru aveam un mic bilețel pătrat, cu un semn de întrebare pe spate. Am citit: „Unde îți vei petrece Veșnicia?” L-am privit și m-am gândit: „Ei bine, mă întreb cine mi-a pus aceasta în buzunar?” Și l-am aruncat în coșul de gunoi. Atunci ceva mi-a spus: „Dar aceasta trebuie rezolvată!” M-am întins și l-am ridicat din nou. Am simțit că tremur și m-am gândit: „Așa este. Am trecut de patruzeci de ani, așa că s-ar cuveni să aflu unde o voi petrece.” Dar ceva a zis: „O, ia te uită, doar te încurci!”

Astfel, el l-a aruncat din nou, apoi a încercat să se întoarcă, a pornit ventilatorul și așa mai departe. A privit din nou înapoi, deoarece întrebarea continua să sune în inima lui: „Unde-ți vei petrece Veșnicia?” A luat bilețelul a treia oară și a spus că a devenit atât de neliniștit încât pur și simplu nu a mai putut… și a plecat acasă.

A spus că a auzit că renumitul evanghelist Billy Graham ținea o adunare doar la un stat distanță de el. S-a dus la acea întâlnire și s-a gândit că va discuta despre aceasta cu domnul Graham. A spus: „Domnul Graham a avut un mesaj remarcabil în seara aceea, apoi a spus: „Toți cei care vor să-L primească pe Isus Hristos, ridicați-vă în picioare și ridicați mâna.” M-am ridicat în picioare și am ridicat mâna. M-au dus într-o cameră și m-au întrebat: „Crezi că El este Fiul lui Dumnezeu?” „Da, cred”, am răspuns eu. Și ei mi-au spus că pe baza credinței mele, aceasta m-a făcut creștin și au adăugat: „Acum totul s-a terminat.”

„Dar nu s-a terminat totul, frate Branham. Am ieșit și m-am dus în alt loc, la niște oameni care se numeau Metodiștii liberali, care mi-au spus că trebuie să fiu sfințit, să mă bucur și să strig, și apoi totul se va termina. Au rămas cu mine, iar eu m-am bucurat, m-am sfințit, am strigat și aceasta a fost… Ei mi-au spus: „Totul s-a terminat”, dar nu s-a terminat.

Apoi m-am dus la un frate penticostal renumit, care traversează națiunea înainte și înapoi, la unul dintre cele mai mari grupuri penticostale. El mi-a spus: „Ai vorbit vreodată în limbi?” „Nu,” am răspuns eu. „Atunci nu ai primit Duhul Sfânt.” Și a adăugat: „Du-te înapoi, în cortul celălalt și primește Duhul Sfânt.” Au fost foarte drăguți cu mine, au lucrat cu mine și totul. Am rămas acolo și au fost câțiva dintre ei care au rămas cu mine, târziu în noapte. În cele din urmă, puterea a căzut peste mine și am vorbit în limbi. Am ieșit afară, iar a doua zi m-am dus să-l văd pe evanghelist, iar el mi-a spus: „Totul s-a terminat”, dar nu s-a terminat totul, frate Branham.”

Apoi a spus: „Atunci m-am dus la „Glasul vindecării.” Când am ajuns la „Glasul vindecării”, am ajuns acolo cu toți acei frați și ei mi-au spus că am trecut linia de despărțire și că nu mai există niciun loc pentru mine. Ei mi-au spus: „Singurul care te poate îndrepta… Du-te să-l vezi pe fratele Branham, pentru că el este un profet.” Acum, aceasta este greșit dar… Mi-au spus: „El este un profet; el va putea privi înapoi și să vadă unde ai trecut linia și poate vei merge înapoi și vei face ceva. Este ceva ce nu ai făcut sau… mai bine du-te să-l vezi.” Și iată-mă, frate Branham.”

„Ei bine, frate, eu nu sunt profet, dar Domnul mă lasă să discern lucruri ca să-i ajut pe oameni; am un mic dar umil. Eu nu mă numesc profet. Tu nu ai nevoie de un profet pentru aceasta, ci ai nevoie doar să fii îndreptat; asta-i tot. Tu nu…”

Și am continuat: „Vreau să-ți spun ceva. Ceea ce ți-a spus Billy Graham este adevărul; și ce ți-au spus metodiștii este adevărul. Și ce ți-au spus penticostalii este adevărul, dar nu este tot adevărul.” Vedeți? „Acela este adevărul, dar nu tot adevărul. Eu cred în acceptarea lui Hristos ca Mântuitor personal; eu cred aceasta. Cred în sfințire, în curățirea vieții, cred în a fi fericit și a striga; eu cred aceasta. Cred în vorbirea în limbi și în botezul Duhului; eu cred în toate acestea. Dar nu despre aceasta vorbim noi.

Vreau să te întreb ceva. Amintește-ți că ai spus că timp de patruzeci de ani nu ai făcut nimic.

„Frate Branham, fiecare mașină pe care am avut-o, am dat-o la predicatori și evangheliști. Am făcut tot ce am știut, am făcut reconcilieri pentru ceea ce am făcut în viața mea.”

„Nu era necesar; nu trebuia să faci aceasta.” Înțelegeți? Și am continuat: „Dumnezeu nu ți-a cerut niciodată să faci aceasta. Tu nu poți plăti intrarea înăuntru, nu aceasta este ideea. Harul lui Dumnezeu te duce înăuntru.”

„Ei bine, ce trebuie să fac?” a întrebat el.

„Tu nu poți face nimic. Mi-ai spus că în primii patruzeci de ani din viața ta nu ți-a păsat de Dumnezeu. Dar ai luat o bucățică de hârtie pe care scria: „Unde îți vei petrece veșnicia?” Și Ceva ți-a spus: „Aceasta trebuie clarificată!” Și nu ai putut scăpa de aceasta. Tu mergeai pe un drum în jos în direcția aceasta și dintr-o dată ai pornit înapoi, în direcția aceasta. Ție nu ți-a păsat de Dumnezeu, dar ai pornit înapoi în căutarea Lui, și chiar acolo unde te-ai întors, exact aceea te-a schimbat, chiar acolo.”

El a spus: „Atunci am avut-o tot timpul?”

„Cu siguranță.”

„Ei bine, lăudat să fie Dumnezeu!” (Vedeți?”).

Nu din cauza vreunei senzații, ci ați crezut. Vedeți? De aceea ați primit… Vedeți, nu contează câte senzații de sfințire… Să fii sfințit este o senzație; este o senzație să primești Duhul Sfânt, dar când Îl primești pe Hristos ca Mântuitor personal, aceasta te întoarce. Nimeni… Isus a spus în Sfântul Ioan 5.24: „Cine aude Cuvântul Meu și crede în Cel ce M-a trimis, are (timpul prezent) Viața veșnică și nu va veni la judecată, ci a trecut de la moarte la Viață.”

Iată-vă! Vedeți? Chiar acolo v-ați întors. Aceasta este o parte a Duhului Sfânt; sfințirea este o altă parte a Duhului Sfânt. Apoi, când ajungeți atât de plini de El, încât nu mai puteți face nimic altceva, așa cum a spus fratele Roe, El vă dă o altă limbă… El doar vă umple. Este nevoie de Duhul Sfânt… „Nimeni nu poate veni la Mine decât dacă îl atrage mai întâi Tatăl Meu. Și toți pe care Mi i-a dat Tatăl, vor veni la Mine.” Aici sunteți. Astfel, când aveți cel mai mic ticăit în inima voastră, pentru a veni la Hristos, faceți-o imediat, pentru că acesta este cel mai măreț lucru care vi s-a întâmplat vreodată: ca Dumnezeu să vă cheme la Cina nunții Fiului Său. Eu nu știu nimic mai măreț.

Acum, povestea voastră, Avraam; l-am lăsat seara trecută după ce a trecut printr-o mare încercare. Sara hotărâse că i-o va da de soție pe Agar și ea a născut un copil pe care l-a numit Ismael; totuși, Avraam știa că nu era corect, așa că a mers înaintea lui Dumnezeu. Era planul lui Dumnezeu de a face aceasta, dar Dumnezeu îi promisese un copil prin Sara. Și acum, el avea o sută de ani, iar Sara nouăzeci.

El s-a dus înaintea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu i s-a arătat, a venit la el în Numele Atotputernicului Dumnezeu, care în ebraică înseamnă „El Shaddai”, Cel Atotputernic. Noi am aflat că despărțind acel cuvânt, în ebraică înseamnă „Shad”, care înseamnă „piept.” „Shaddai” înseamnă „Dumnezeul pieptos”, un Dumnezeu cu sâni care-Și revarsă propria putere în copiii Săi credincioși. Când ei sunt bolnavi, când sunt slăbiți, când duhul lor este căzut, El Își revarsă puterea în ei, în timp ce ei se țin de promisiunea Lui și încep să-și tragă putere din ea.

Cel Puternic cu sâni, oh, cred că acesta este cel mai frumos tablou! Vedeți, ce mângâiere pentru un bătrân de o sută de ani, care stătea încă pe promisiunea lui Dumnezeu? Biblia spune: „Ei erau înaintați în vârstă; erau mult înaintați în vârstă.” Un bătrân care se ținea cu tărie de promisiunea lui Dumnezeu… Și El i-a spus: „Eu sunt Cel cu sâni, iar tu ești mai mult decât un copil zbuciumat.” Pântecele Sarei era uscat de patruzeci de ani; ea intrase în menopauză de patruzeci, cincizeci de ani, toate venele ei se uscaseră și era stearpă. Apoi, bărbatul ei era tot atât de bun ca un mort, nu mai era bărbat în felul acela. Era un bătrân și soția lui foarte bătrână. Și Dumnezeu a spus: „Dar Eu sunt Mama (Amin). Eu sunt Mama, doar continuă să te ții de promisiunea Mea, continuă să tragi, pentru că Eu sunt în stare să fac ceva pentru tine.” Oh, îmi place aceasta!

Și pentru a-i arăta ce avea de gând să facă, El i-a schimbat numele în capitolul 17, și a schimbat și numele Sarei. Așa este. Priviți aceste nume, ele înseamnă ceva. De ce a schimbat El numele lui Iacov în Israel? De ce a schimbat numele lui Saul în Pavel? De ce a făcut El toate aceste lucruri? După ce a biruit și a intrat în glorie, El a spus că Numele Său a fost schimbat, iar în Apocalipsa este dată o promisiune pentru cei care biruiesc; că El le va face cunoscut Numele Său cel nou. Așa este! De fiecare dată când au biruit, ei au primit un nume nou.

În cele din urmă, când Avraam a biruit, numele lui a fost schimbat din „Avram” în „Avraam”. El a spus: „Nu te vei mai chema Avram, ci vei fi numit „Avraam.” El i-a dat o parte din Numele Său: „Elo-him”. „H-I-M” și „H-A-M”: Elohim. Cu alte cuvinte: „Eu sunt Tatăl tuturor lucrurilor.” Vedeți? „Și Eu te fac tatăl națiunilor, așa că M-am schimbat și îți dau o parte din Numele Meu, tată al națiunilor, h-a-m. (În engleză: „Abraham”. Vedeți? Elo-him, Abraham… Aceasta este o afirmație bună. V-ați gândit vreodată la aceasta? Un mare evanghelist de astăzi, pe nume Graham, G-r-a-h-a-m, Billy Graham; gândiți-vă că în mila Sa, Dumnezeu cunoaște dinainte lucrurile pe care le face.

Acum, observați ce a făcut El acolo. El a schimbat-o pe Sarai în Sara, numele Sarai a fost schimbat în Sara. Observați că numele „Sara” înseamnă „Prințesă”, iar el a fost tatăl neamurilor. Oh, nu este frumos? Promisiunea era pe cale să se împlinească pentru acel bătrân de o sută de ani și pentru acea femeie bătrână.

Apoi, aflăm că după ce Avraam s-a despărțit, el s-a dus, l-a eliberat pe fratele său Lot și l-a adus înapoi. Când a făcut aceasta, el l-a adus de la dușmanul care l-ar fi omorât; el l-a adus înapoi, gândindu-se că poate acum va ieși și se va separa de toate lucrurile lumii. Dar în loc să facă aceasta, el s-a dus înapoi în Sodoma, ca un porc la băltoaca de noroi și ca un câine la vărsătura lui. Ei s-au întors imediat înapoi.

Acolo am presat atât de mult!… Oricât de mult presez eu împotrivă, o veți face oricum. Dar în ziua judecății, când această înregistrare este luată în ceruri, amintiți-vă că va sta împotriva voastră. Corect. Biserica penticostală devine rece și formală, mergând înapoi, drept în adâncimile mari ale organizației. „Cât timp aparținem bisericii, aceasta este tot ce trebuie.” Voi trebuie să vă nașteți din nou; trebuie să aveți Duhul; trebuie să aveți lucrările, semnele, minunile și așa mai departe, așa cum a promis Dumnezeu. Acolo văd biserica răcindu-se, indiferent cât de mult aș predica împotrivă. Pot să stau în picioare și să le spun femeilor să nu poarte pantaloni scurți și să nu-și taie părul, pentru că o vor face oricum. Pot să spun că bisericile penticostale își pun banii în lucruri mărețe, iau moda, se organizează și le taie pe toate celelalte, la fel ca celelalte biserici care au căzut înaintea lor. Ele o vor face oricum. Dumnezeu a spus că o vor face.

Dar ceea ce încerc eu să fac, este să smucesc, să smulg și să trag de acolo. Când predicam astăzi în adunare, Duhul Sfânt a venit acolo, a căzut peste un băiețel și a vorbit în limba franceză fără să știe niciun cuvânt în franceză. Acolo erau doi oameni (unul dintre ei fiind interpret la ONU) care au dat tălmăcirea. Duhul Sfânt a vorbit și a confirmat că m-a trimis să fac această lucrare și să-I rămân credincios indiferent cum for fi lucrurile. Ei o vor citi… Vedeți, arătând aceasta chiar printre oamenii penticostali. Da, domnule. Frate, ia seama și fugi la Stâncă! Du-te în cetatea de scăpare. „Numele Domnului este un turn puternic; cei neprihăniți aleargă în el și sunt în siguranță.” Marile ziduri ale Babilonului se prăbușesc.

Ca atunci când ați avut cutremurul în India, cred că a fost chiar în anul în care am venit acolo, cam acum șase ani. Eu am luat ziarul englezesc și el spunea: „Credem că cutremurul de pământ s-a terminat.” În India ei nu au garduri frumoase și lucruri, ca voi aici. Ei iau pietre și fac garduri, iar animalele stau acolo în umbra serii. Păsările intră în ele și își fac cuiburi. Într-o zi, ei au observat că toate păsările au zburat, îndepărtându-se, iar vitele n-au vrut să intre și să stea în jurul zidurilor și așa mai departe. Ele s-au dus în mijlocul câmpului și au stat sprijinindu-se una în cealaltă, în soare. Ei s-au întrebat care era problema? Apoi un mare cutremur a cutremurat locul și a dărâmat zidurile. Ce s-a întâmplat? Dacă păsărelele ar fi fost în acele adâncituri ale zidurilor, ar fi fost ucise, iar dacă animalele ar fi stat sub acele garduri și ziduri mari de piatră, ar fi căzut pe ele și le-ar fi omorât. Ce-a fost aceasta? Dumnezeu le-a anunțat prin instinctul din ele că se apropia cutremurul, iar ele au fugit în siguranță. Dumnezeu, același Dumnezeu care le-a chemat în arcă, le-a chemat acum desparte de ziduri. El este Același Dumnezeu.

Ei bine, dacă Dumnezeu a putut folosi instinctul unei vaci, al unui cal, oi și păsări pentru a le face să fugă de mânia care venea, ați face bine să vă îndepărtați de aceste ziduri mari și vechi ale Babilonului și să fugiți la Isus Hristos, pentru că într-una din aceste zile, se vor prăbuși și se vor fărâmița. Amintiți-vă că era o Piatră tăiată din munte, fără ajutorul vreunei mâini, care s-a rostogolit în Babilon, dărâmându-l oriunde mergea. Împărăția acestei lumi va cădea tot atât de sigur. Fiecare împărăție făcută de oameni trebuie să se scufunde, astfel încât Împărăția lui Dumnezeu să primească prioritate. Fiecare organizație făcută de om va cădea și se va prăbuși în țărână, pentru ca Puterea  Duhului Sfânt să poată lua Biserica și s-o răpească în acel loc de sus. Așa este. Da, domnule! Ei… Totul și-a îndeplinit scopul, dar frate, noi suntem în timpul când Dumnezeu Își cheamă poporul afară. Piatra care a fost tăiată din munte, fără ajutorul vreunei mâini, se rostogolește zdrobind Babilonul și trece mai departe. Prietene, îndepărtează-te de acele ziduri mari! Vino în Isus Hristos, căci Acela este singurul Loc de salvare sau refugiu pe care Îl cunosc.

Noi vedem că atunci când Avraam a găsit ceea ce voia să facă Dumnezeu, El l-a binecuvântat le-a schimbat numele, lui și Sarei, și le-a dat o promisiune sigură că acest lucru se va întâmpla. Apoi, îl găsim, cred că în capitolul 18, stând undeva în câmp, undeva în pustie, pe o cale grea.

Oh, Doamne! Nu știu de ce aceasta continuă să clocotească în mine… Iertați-mă. Nu, nu mă iertați. Aceasta ar fi greșit. De ce, fraților? Nu demult, am stat aici și m-am dus la un grup mare de oameni buni penticostali și le-am spus: „Voi dați mărturii greșite. Voi întotdeauna vorbiți despre cât vă binecuvântează Dumnezeu, câte lucruri mari ați avut, câte Cadillac-uri puteți avea și toate acestea. Este total diferit de ceea ce a fost la Cincizecime. Ei au vândut tot ce aveau, au dat la săraci și au plecat să predice Evanghelia. Undeva este ceva greșit.” Acesta este adevărul.

Acolo era un om care s-a ridicat și a spus: „Frate Branham, aceasta a fost cea mai mare greșeală  pe care au făcut-o oamenii vreodată.” Noi am fost în Jamaica. Dacă este cineva aici, frate Bonamore, cred că-ți amintești. Nu știu dacă fratele… Da, a fost cu mine în seara aceea.

I-am spus: „Vrei să spui că tu crezi că Dumnezeu greșește? Dumnezeu nu face nicio greșeală! Un om care este condus de Dumnezeu… și ei au fost conduși de Dumnezeu să facă aceasta.”

„Când a început persecuția”, a spus el, „ei nu au mai avut nicio casă în care să meargă. Cred că ești de acord să aceea a fost o greșeală.”

Am spus: „Să-ți fie rușine! Ești penticostal de atâta vreme și nu știi mai mult despre Dumnezeu decât atât. Exact aceasta trebuia să facă Dumnezeu. Ei nu mai aveau la ce să se întoarcă, așa că s-au dus peste tot răspândind Mesajul în toată țara. Dumnezeu știe ce face!” I-a lăsat să fie conduși, sigur. Dumnezeu nu greșește niciodată. Tu și eu suntem cei care facem greșeli, dar Dumnezeu nu greșește. Când te simți condus de Duhul, du-te mai departe, doar continuă să mergi mai departe.

Avraam nu era jos în Sodoma ca să vadă cât de mult putea obține. El era acolo sus în câmp, în ascultare de Dumnezeu. Probabil, Sara nu avea rochiile noi pe care le avea doamna Lot și nu ținea pasul cu toată moda. Totuși, se spunea că în țară nu exista nicio femeie atât de frumoasă ca ea. Ea era mamă și și-a iubit atât de mult soțul încât nu și-a strâmtat rochiile, nu a ieșit pe stradă și nu s-a comportat în felul modern în care făcea doamna Lot și alte lucruri de felul acela. Ea îl numea pe soțul ei „domnul meu”, iar Biblia spune: „…a cărei fiice sunteți, cât timp vă supuneți Cuvântului.” Corect. Acolo era ea.

Și noi îi vedem stând acolo afară. Timpul era sărăcăcios și turmele se împuținau. Totul părea a fi… Dar Avraam a rămas în făgăduință. Amin. Acolo greșim noi, frate. Nu organizațiile noastre greșesc; noi, cei din organizație greșim. Vedeți? Câtă vreme respectați făgăduința, este în ordine. Dar când intrați în aceste lucruri, începeți să fiți rigizi și vreți să vă comportați ca restul lumii. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu pleacă imediat din aceasta.

Eu privesc în față pe unul dintre cei mai mari istorici care există în Statele Unite. Este fratele Paul Boyd, care stă chiar acolo. Și vă spun un singur lucru: arătați-mi un singur loc din istorie, unde o biserică s-a organizat și după ce a căzut, dacă s-a mai ridicat vreodată. Găsiți aceasta! N-a făcut-o niciodată și nici n-o va face vreodată. Nu aceasta este voia lui Dumnezeu. Noi ne vom ocupa de aceasta săptămâna viitoare.

Dar acum să continuăm cu Avraam. Avraam locuia în țară; el a locuit exact acolo unde i-a spus Dumnezeu. Și cât timp a stat acolo, Dumnezeu a fost cu el; dar când a plecat din țară, asupra lui a venit un blestem. Imediat ce te îndepărtezi de făgăduința lui Dumnezeu, pregătește-te pentru necazuri. Acesta este adevărul.

Acum, aflăm că într-o zi, el stătea acolo afară. Să dramatizăm puțin pentru ca acești inși micuți să poată înțelege. Eu văd că într-o dimineață Avraam s-a așezat la ușa cortului, iar în fața lui era un stejar mare. Se spune că stejarul acela stă încă acolo; spun că l-au păstrat. Ei bine, acolo afară în deșert, unde și-a așezat cortul… Lot era acolo jos, vai, cred că dacă atunci ar fi fost așa ceva, el ar fi avut un trabuc mare, fiind primarul orașului, știți voi. Doamna Lot și fiicele ei mergeau la toate prezentările de modă, priveau la televizor și urmau modelul… după stilul acelor zile. Dar Sara a stat credincioasă și Avraam a stat credincios; ei au rămas cu Dumnezeu, au rămas acolo afară.

Ce s-a întâmplat? Într-o zi, în timp ce Avraam stătea acolo, cam pe la ora unsprezece, îmi imaginez, s-a uitat și iată că veneau trei Bărbați cu hainele prăfuite.

Voi știți că este ceva în legătură cu aceasta, voi puteți trece chiar pe lângă binecuvântarea lui Dumnezeu și să nu știi, dacă nu te-ai rugat suficient. Când mă gândesc la aceasta, îmi vine în minte ceva.

Era o micuță femeie irlandeză care, nu demult, a venit din Irlanda și ei spuneau că era pe un vapor… Când se apropiau de New York, oceanul a fost lovit de un taifun, iar nava trimitea SOS-uri deoarece se putea scufunda într-un moment într-altul. Orchestrele au cântat; ele au cântat tot rock-and-roll-ul pe care au putut să-l cânte și toate acelea… Și căpitanul a spus:

„Fiecare să se roage; fiecare să se roage în felul în care o face biserica lui.” Orchestrele au început să cânte: „Mai aproape, Dumnezeul meu de Tine.” Și toți au continuat așa.

Micuța femeie irlandeză a început să umble în sus și-n jos pe podea. Căpitanul a spus: „Dacă putem face față furtunii timp de treizeci de minute, vom intra în port și vom arunca  ancora. Dar dacă nu putem rezista timp de treizeci de minute, vom ajunge pe fundul mării.”

Micuța irlandeză a spus: „Slavă lui Dumnezeu! Aleluia!” Atunci, căpitanul a mers la ea și i-a spus:

„Doamnă, ați înțeles ce am spus?”

„V-am înțeles clar, domnule.”

„Am spus că în treizeci de minute de acum, am putea fi pe fundul mării, dacă nu putem rezista treizeci de minute acestei furtuni”, a repetat căpitanul.

„Am înțeles ce ai vrut să spui. Aleluia! Laudă lui Dumnezeu!”

„Atunci de ce nu te rogi?”

„Eu m-am rugat”, a răspuns femeia. „Nu trebuie să mă mai rog. Eu m-am rugat de la început.”

„Ei bine, de ce poți spune „Aleluia” știind că ai putea ajunge pe fundul mării?”

„Domnule”, a spus femeia, „eu sunt pe drum din Irlanda s-o văd pe fiica mea care locuiește în New York. Am o fiică în glorie și una la New York. Dacă ne scufundăm, o voi vedea pe cea de sus; dacă ancorăm, o voi vedea pe cea de aici. Eu o voi vedea pe una dintre ele în treizeci de minute.” Așa este. „Eu m-am rugat…” Acesta este felul de a rămâne liniștit; ea s-a rugat… Amin. Fiți gata pentru aceasta. Ea urma să se întâlnească cu una dintre ele în treizeci de minute, știa că indiferent… Nu era nicio diferență pentru ea, acolo sus sau aici jos, ea urma s-o vadă pe una dintre ele în următoarele treizeci de minute. Aceasta este bine, este în ordine. Așa ar trebuie să fie și biserica tot timpul, să se roage suficient.

Avraam s-a rugat suficient, stând acolo afară. Probabil că Lot nu știa ce se întâmplă acolo jos în pustiu. Dar Avraam a privit și a văzut că era ceva ciudat în legătură cu Bărbatul acela care a venit în față și pe care el L-a recunoscut. O, vai! Bărbatul cu aspect ciudat… Dacă observați, el a alergat înaintea lor și primul lucru pe care l-a spus… nu „domnii mei”. Cu siguranță, eu sunt diferit de fratele evreu care a făcut acea remarcă aseară în Shreveport. Nu „domnii mei”, ci „Domnul meu.”        D-O-M-N-U-L, Unul. „D-O-M-N-U-L meu, nu vrei să intri?” Acum, observați, traducerea pentru aceasta este „Elohim”, așa L-a numit Avraam. El L-a  chemat înăuntru: „Nu vrei să intri și să stai? Voi aduce puțină apă și-Ți voi spăla picioarele. Și am să aduc o bucată de pâine. Împlinește-mi dorința, apoi poți merge mai departe, oriunde ai de mers.” Îmi pot imagina cum s-a strecurat înăuntru și a spus: „Sara, Sara, sst. Acolo afară este Cineva. Pregătește repede niște turte de făină sau mălai.”

Câți dintre voi ați văzut vreodată o sită? Este vreo femeie… Ei bine, din ce parte din Kentucky ești? Eu obișnuiam s-o privesc pe mama cum mergea cu acea sită veche la butoiul cu făină și avea o chestie rotundă, ca o covată de brânză cu o plasă de sârmă pe fundul lui, o scufunda așa și avea acolo o pană veche. Ea freca bulgării până când se umezea făina. Ați văzut vreodată cum se făcea aceasta?

Știți, zilele trecute i-am cumpărat soției mele o râșniță de cafea, una drăguță ca cele cu care măcinați și voi. Păi, eu n-am mai măcinat de când eram copil. Eu obișnuiam să curăț sticla de la lampă, știți era o sticlă mare cu lună și avea imprimată pe ea o bufniță, vă amintiți? Eu trebuia să-mi bag mâinile acolo jos și să le curăț…

Îl văd pe Avraam cum aleargă și spune: „Ia repede făină și frământă niște turte pe vatră.” Apoi, a ieșit afară și a pus un slujitor să ia un vițel și să-l pregătească. Când a fost gata, i-a servit pe acei Bărbați. Acum, ei se comportau ca și cum ar fi fost străini, din altă țară, și erau doar în trecere pe acolo. Pot să-mi imaginez că Avraam a luat vechea paletă de muște și a ieșit acolo afară… Câți știți ce este  o paletă de muște? Acum, eu știu că aici sunt din Kentucky. Da, domnule.

Îmi amintesc că atunci când veneau musafiri, noi îi așezam acolo, iar eu luam vechea paletă de muște și trebuia să stau în picioare, și bietul meu braț aproape că se rupea alungând muștele, în timp ce mama gătea; apoi trebuia să stau în picioare lângă acea sobă și-mi ștergeam transpirația cu paleta pentru muște. Știți, făceam așa, pentru ca muștele să nu se învârtă unde mâncam. Am crescut săraci. Astfel, luam untul și smântâna și le puneam jos în casa laptelui sau nu în casa laptelui, ci într-un vechi loc mic, jos la izvor și acopeream vasul cu un capac. Laptele devenea… smântână cam așa de groasă. Eu mă furișam de multe ori și luam o cană din ea, când mama încerca s-o economisească. Oh, ce bună era!

Acum, noi aflăm că Avraam a luat acea mâncare acolo afară și a așezat-o înaintea acelor Bărbați, iar Ei au mâncat. Avraam era curios să afle unde mergeau, deoarece știa că Unul dintre ei, Cel important, era Dumnezeu. El știa că Acela era Dumnezeu; el L-a numit Elohim. Deci, ce a reprezentat aceasta?

Noi aflăm că doi dintre ei s-au ridicat și au coborât în Sodoma. Ei mergeau acolo să predice și să-i cheme afară pe cei care urmau să iasă. Și noi vedem că atunci când au ajuns acolo și au început să predice, ei nu au făcut multe minuni, ci i-au lovit cu orbirea. Aceasta a fost… Predicarea Evangheliei lovește cu orbire. Dar acolo era…

Acum, amintiți-vă că întotdeauna există trei clase la judecată. În Daniel aflăm că Mireasa Se întoarce cu Hristos. De zece mii de ori zece mii au venit cu Cel Îmbătrânit de zile, judecata a fost așezată; cărțile au fost deschise și o altă Carte a fost deschisă, care era Cartea Vieții. Vedeți, fecioara adormită vine la judecată. Și s-a deschis o Carte a celor necredincioși și El i-a despărțit cum desparte un păstor oile de capre, dar Biserica răpită s-a întors cu El.

Isus vine de trei ori. Prima dată, El a venit pentru a-Și răscumpărat Mireasa. A doua oară vine s-o răpească și a treia oară vine cu Ea. Deci, să-Și răscumpere Mireasa; să-Și primească Mireasa și să-L aducă pe El și Mireasa Sa ca Împărat și Împărăteasă peste pământ, așezați pe tronul Tatălui Său, pe tronul lui David.

Acum, noi știm că tot timpul sunt trei clase de oameni. Observăm aceasta astăzi. Au fost luterani, metodiști, penticostali. Sunt păcătoși, neevlavioși, fecioarele adormite și fecioarele înțelepte. Întotdeauna. Apoi, aflăm că erau sodomiți, era Lot, biserica căldicică și Avraam, care s-a despărțit de ei și trăia separat. Acum, chiar cuvântul „biserică” înseamnă „separat.”

Israel a fost poporul lui Dumnezeu până când au venit în pustie și pentru că a fost chemat afară, a fost Biserica lui Dumnezeu. „Biserică” înseamnă „chemat, pus deoparte”, iar Avraam a fost Biserica aleasă. Lot era fecioara adormită sau biserica formală; apoi au fost păcătoșii, sodomiții.

Acum, priviți sodomiții și formalii de acolo de jos, Lot în starea lui formală… Fără îndoială, el era un om bun, pentru că ni se spune că „Păcatele cetății chinuiau sufletul lui neprihănit.” Dar acolo era o Biserică aleasă, chemată, predestinată de         Dumnezeu, Avraam, chemat când avea șaptezeci și cinci de ani, i s-a făcut o promisiune și a lăsat încercarea să spună că va fi cu siguranță așa. Așteptați să ajungem puțin mai departe de aici, unde El a făcut-o sigură. În ordine. El i-a spus despre copilul pe care urma să-l aibă, iar Avraam nu s-a îndoit de promisiunea lui Dumnezeu. Indiferent cât de mulți dolari în plus erau acolo jos, cât de bogat ar fi putut fi în Sodoma sau ce ar fi putut face, el a stat cu Dumnezeu și s-a ținut de promisiune. Aceasta este Biserica aleasă. Unii sunt în luterani, alții în metodiști, alții în penticostali. Biserica aleasă va fi chemată din toate grupurile. Așa este. Aceasta este cea care aude Glasul.

Când a venit Isus, Domnul Isus Hristos, de ce nu L-au recunoscut ei? Ei nu L-au recunoscut niciodată până când nu a fost prea târziu. Ei n-au știut niciodată că Ilie era profetul lui Dumnezeu. Ei și-au trimis copiii să-l necăjească și l-au numit „chel” pentru că a chelit de când era băiețel. Ei n-au știut nimic și n-au crezut că era vreun profet. Cu siguranță nu au făcut-o. Ei nu cred niciodată. N-a spus Isus: „Pereți văruiți! Voi văruiți mormintele profeților și voi sunteți cei care i-ați pus acolo.”

Priviți la Ieremia, Isaia și la oricare dintre profeți. Ei nu i-au recunoscut până când nu s-a terminat totul. Și când a venit Ioan, ei n-au știut… Isus Însuși a spus: „El era Ilie despre care s-a vorbit.” Ei au făcut cu el ce au vrut, și nici măcar ucenicii nu au știut că Ioan era acel Ilie. Apoi, când a venit Isus, ei nu au știut că El era Isus; nu L-au recunoscut ca fiind Hristosul. Dar cei rânduiți pentru Viața veșnică „oile Mele aud Glasul Meu”, L-au recunoscut.

Haideți să privim la sfântul Patrick. Voi, catolicii care-l numiți catolic, aș vrea să citiți istoria. El nu era catolic și a protestat împotriva episcopului din Roma. Acesta este adevărul. Școala lui era în Irlanda de Nord și n-a crezut în conducerea unui singur om, ci credea în conducerea Duhului Sfânt. Da, domnule. De asemenea, el a crezut în botezul cu Duhul Sfânt, în vorbirea în limbi și în puterea Duhului. Sfântul… Ce încercam să spun? Columba a făcut același lucru; sfântul Martin a făcut același lucru; Irineu a făcut același lucru. Ei credeau în Puterea lui Dumnezeu, în vindecarea divină și în Puterea Duhului Sfânt. Toți acei sfinți timpurii…

Apoi au avut un grup de episcopi apretați care au vrut să facă o organizație și au organizat biserica, au îngrămădit păcatul, unele superstiții bisericești și și-au făcut organizația lor. De aici provine organizația mamă; de aici provin toți ceilalți, din ea. Citiți Apocalipsa 17 și vedeți dacă nu este ea: mama curvă și fiicele ei desfrânate. Care este diferența dintre o curvă și o desfrânată? Este același lucru. Ce face aceasta? Săvârșește curvie spirituală împotriva adevăratului Tată, adevăratului Soț, luând doctrine și crezuri făcute de oameni, luând oamenii și făcându-i formali, aducându-i într-o închinare veche, formală. Noi ne închinăm lui Dumnezeu în Duh și Adevăr, pentru că astfel de oameni caută Dumnezeu. Da, aceasta este sigur.

Acum, aflăm că Avraam a rămas acolo afară; el era ales, o biserică chemată afară. Și amintiți-vă, Omul care era în trup uman, Omul acela a mâncat carne de vițel, a băut lapte de vacă; a mâncat pâine cu unt și a băut lapte de vacă, iar Avraam L-a numit Dumnezeu. Priviți la traduceri, aflați dacă este corect: Elohim, Dumnezeu. Vreau să observați că aceasta reprezenta ceva, ceva ce vrem să vă lăsăm să vedeți corect.

Noi aflăm că cei doi bărbați, predicatorii, s-au dus să predice, doi Îngeri s-au dus să predice în Sodoma… Ei n-au făcut niciodată acest lucru, acest semn, ci s-au dus acolo și au arătat acel semn, că au venit să-i scoată afară. Dar nu a fost același semn pe care l-a primit Biserica aleasă. Biserica aleasă a primit un alt semn. Acum, observați ce a primit Biserica aflată afară, Cel care a rămas în urmă cu Biserica aleasă. Vă amintiți ce a spus El? El a spus: „Avraam…” L-a chemat pe noul său nume, pe care tocmai i-l dăduse Dumnezeu. „Abraham, unde este Sara (S-a-r-a, numele ei nou)? Păi, El era Cel care le-a dat acele nume. Da.

Cineva mi-a spus – eu am spus aceasta de multe ori:

„Frate Branham, tu crezi că omul acela a fost Dumnezeu?”

„Biblia spune că era Dumnezeu.” Vedeți? El este Creatorul. El putea face orice voia. Astfel, a luat  puțin petrol, lumină cosmică, potasiu și calciu și a suflat în ele, apoi a pășit în trup și a venit jos. Acesta este felul în care a făcut aceasta și Îngerii au venit la fel. El poate face același lucru. De unde am venit? Cine a făcut pământul? De unde a luat El elementele din care a făcut pământul? Spuneți-mi de unde au ieșit, cum le-a obținut? Însuși pământul pe care stăm este Cuvântul lui Dumnezeu manifestat. Acest amvon este Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu manifestat. Dumnezeu a vorbit și El este un Creator; El le-a făcut din lucruri care nu erau aici pentru a le face. El le-a creat. El are un scop; El poate crea. El poate face orice vrea; El este Dumnezeu.

Avraam L-a numit Dumnezeu. Aceasta era El. Avraam trebuia să știe pentru că a vorbit cu El toată viața. Cred că el trebuia să știe Cine era El. Sigur. El i-a spus: „Eu voi împlini promisiunea pe care ți-am făcut-o.” Cine a fost Cel care i-a vorbit acolo? „Eu, Eu sunt Unicul”, a spus El. Și observați, atunci El a spus: „Avraam, unde este soția ta, Sara?” „Avraam”, nu Avram. Avraam… Dumnezeu tocmai i-a dat numele „Avraam” în capitolul anterior. Ei nu aveau ziare, televizoare și lucruri în zilele acelea. Avraam era acolo singur, el, soția lui și oamenii lui, slujitorii lui. Astfel, Dumnezeu i s-a arătat și i-a schimbat numele; Îngerul l-a numit „Avraam.” Dumnezeu a schimbat și numele Sarei, din Sarai în „Sara.” „Unde este soția ta, Sara?” De unde știa El că Avraam era căsătorit? De unde știa El, fiind un Străin, că numele lui era Avraam? De unde știa El că numele lui fusese schimbat din Avram în Avraam? De unde știa El că numele Sarei fusese schimbat din Sarai în Sara? De unde a știut El aceste lucruri?

Și Avraam I-a spus: „Ea este în cortul de la spatele Tău, acolo în spate.” „Avraam”, a spus El, „Eu te voi vizita.” Cu alte cuvinte: „Ți-am promis că-ți voi da acest copil, iar tu ai crezut Cuvântul Meu; acum te voi vizita potrivit cu timpul vieții și vei avea acest copil.”

Sara trăgea cu urechea acolo în spate și și-a zis în sinea ei. Ea a spus-o în sinea ei. Acum, amintiți-vă, ea a spus în inima ei: „Aș putea avea eu vreo bucurie, eu, o femeie bătrână de nouăzeci de ani, bunică, străbunică, și domnul meu, soțul meu care este bătrân de o sută de ani? Am nouăzeci de ani, cum voi mai fi vreodată tânără? Este amuzant”, s-a gândit ea și a râs.

Dar Îngerul a spus: „De ce a râs Sara?” Și nu doar atât, ci i-a repetat lui Avraam ceea ce a gândit Sara în inima ei: „Cum ar putea fi aceasta?” Amin. Acolo sunteți. Stând cu spatele spre cort… Atunci Sara s-a speriat cu adevărat pentru că a văzut ce a făcut. „De ce a râs Sara zicând în inima ei: „Cum pot să am din nou plăcere cu soțul meu?” Dar cuvintele Lui au fost confirmate; El era Dumnezeu.

Ce a fost aceasta? Isus S-a referit la același lucru și a spus: „Cum a fost în zilele lui Lot, așa va fi și la venirea Fiului omului.” Acum observați, de ce nu a ieșit să le spună la cei mari? El nu a fost trimis la cei mari, ci la Biserica aleasă; acolo a fost trimis. Ei nu vor crede niciodată. Eu știu pentru că am stat aici seara trecută când am avut acel discernământ și îl simt chiar acum: aici sunt mulți care nu cred aceasta. Nu-mi spuneți; eu pot să vă spun numele. Așa este. Nu-mi spuneți mie ce este corect. Aceasta este corect. Eu vă cunosc boala. Dumnezeu poate să-mi spună chiar acum boala voastră. Cu siguranță. Și eu o simt. De ce încercați să fiți fățarnici în privința aceasta? Nu veți fi ceea ce sunteți cu adevărat? Un singur lucru: voi sunteți speriați. Eu nu vă învinuiesc. Un singur cuvânt spus împotriva Acestuia, nu vă va fi iertat niciodată, și vreau să știți că Scripturile nu sunt misticism, așa cum credeți unii dintre voi predicatorii. Nu este nicio telepatie. Dumnezeu să aibă milă de sufletul vostru păcătos. Voi nu aveți nevoie de amvon, ci aveți nevoie de un altar. Acesta este adevărul. Fiți corecți cu Dumnezeu! Amintiți-vă că un singur cuvânt spus împotriva Lui nu va fi iertat niciodată în lumea aceasta sau în lumea viitoare. Voi ziceți: „Nu sunt eu!” Nu-mi spuneți cine sunteți pentru că știu. Vedeți? Da, domnule. Așadar, ascultați pentru că doar vă avertizez. Amintiți-vă, Dumnezeu a promis că se va întâmpla aceasta. Amin.

Observați, El a spus… Ce a fost aceasta? Dumnezeu în trup omenesc. Dumnezeu S-a reprezentat din nou pe El Însuși în trup omenesc, chiar înainte de venirea Fiului omului. În ce trup? Trupul vostru, trupul meu. Dumnezeu venind jos din cer, Dumnezeu tânjind după părtășie… Oamenii… Se pare că există atât de multă teologie mentală despre aceasta, încât nu reușiți să obțineți discernământul Duhului.

Ca tipul care a încercat zilele trecute să-mi spună despre existența a trei dumnezei: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. „Tatăl” este o dispensație a Tatălui, dar nu au fost trei dumnezei, ci au fost trei slujbe ale aceluiași Dumnezeu: Paternitatea, calitatea de Fiu, Duhul Sfânt; același Dumnezeu în fiecare. Voi nu trebuie să aveți niciun Conciliu de la Niceea pentru aceasta. Este Dumnezeu, același Dumnezeu întotdeauna, un singur Dumnezeu. El a fost în calitatea de Tată; acesta este motivul pentru care Matei a spus: „Botezați-i în Numele Tatălui, și al Fiului și al Duhului Sfânt.” Nu trei dumnezei, ci un singur Dumnezeu în trei slujbe: Tată, Fiu și Duh Sfânt, trei atribute. Cu siguranță.

El a fost în Stâlpul de Foc ca Dumnezeu, IeHoVaH… Nimeni nu-L putea atinge. Păcatul era prea departe de El; nu se putea apropia de ei. Apoi, El a venit și a umbrit o fecioară, a creat o celulă de Sânge în pântecele ei și S-a născut Copilul, Isus, trupul sfânt, nici neam, nici iudeu, ci Însuși Sângele lui Dumnezeu. Apoi, a coborât din cer marele Duh Sfânt, Duhul lui Dumnezeu, ca un porumbel; a coborât și a mers peste El: „Acesta este Fiul Meu preaiubit (în traducerea corectă) în care Îmi găsesc plăcerea să locuiesc.  Tatăl Meu locuiește în Mine.” Întrebați orice traducător bun al Scripturii și aflați dacă nu este așa în ebraică. Da, domnule. „…în care Îmi place să locuiesc.”  Isus a spus: „Fiul nu poate face nimic în Sine. Nu Eu fac lucrările, ci Tatăl Meu. El locuiește în Mine, Emanuel.” Nu un Dumnezeu acolo sus, altul aici și altul aici jos; acesta este păgânism. Un singur Dumnezeu în trei slujbe: Dumnezeu, Tatăl Atotputernic a venit jos și a locuit în Fiul Său Hristos Isus. El Și-a dat Viața încercând să restabilească părtășia cu poporul Său, încercând să vină înapoi. Nimeni nu putea să plătească prețul, toți erau păcătoși, dar propriul Său Fiu a fost făcut păcat pentru noi, ca să ia păcatele noastre. Aceasta I-a permis aceluiași Dumnezeu, Tatăl, să coboare în forma Duhului Sfânt, să locuiască în noi și să lucreze prin noi, așa cum a făcut prin Fiul Său care a fost creat. Amin. Acesta este adevărul!

Dar voi ajungeți pe o parte a drumului și spuneți: „Dumnezeu este Unul ca  degetul meu. El nu poate fi propriul Său Tată!” I-am auzit spunând chiar aici: „El este trei dumnezei diferiți.” Ei bine, dacă El este trei dumnezei diferiți, atunci Dumnezeu Duhul Sfânt și Dumnezeu Tatăl sunt doi oameni diferiți, iar fecioara a zămislit de la Duhul Sfânt. Care a fost Tatăl Său? El are un singur Tată, Duhul Sfânt, iar Dumnezeu este același Duh în Sine. Așa este corect. Apoi… O, nu este tainic! Acum… dacă doi au fost Tatăl Lui, atunci El este destul de sigur un copil nelegitim spiritual. Vedeți, totul este cu semnul întrebării, nu are sens. Problema este că omul a încercat să înțeleagă cu capul, în loc să-și lase inima să meargă la Dumnezeu; Dumnezeu v-ar dezvălui acele lucruri, dacă voi Îl lăsați s-o facă. Da, domnule.

El nu poate fi propriul Său Tată; Isus nu putea fi singur Isus, un singur Dumnezeu, totul așa. El a fost creat de Dumnezeu Tatăl. Corect. Și Dumnezeu Tatăl a locuit în El ca să poată folosi Sângele Său pentru sfințire și ca să-Și curețe Biserica cu același Duh; să trăiască în Biserica Lui, să înfăptuiască lucrările și semnele și să împlinească Scriptura pe care a promis-o: „În zilele din urmă, așa cum a fost în zilele Sodomei, așa va fi la venirea Fiului omului.”

… Așa este, să înveți ceea ce altcineva… Ce i-a spus Isus lui Petru? „Binecuvântat ești tu, Simone, fiul lui Iona, căci n-ai învățat aceasta la seminar. Nu carnea și sângele ți-a descoperit aceasta, ci Tatăl Meu care este în ceruri ți-a descoperit aceasta, și pe această piatră voi zidi Biserica Mea;  și porțile iadului nu o pot birui.” Acesta este motivul pentru care i-a dat cheile. El a avut descoperirea. I-a fost descoperit. Corect.

O, lucrurile acelea mici cu privire la care se luptă și se despart, arată că nu sunt de la Dumnezeu; altfel nu s-ar despărți așa. De ce nu vă adunați împreună și să fiți frați și surori? Lăsați puterea lui Dumnezeu să lucreze în mijlocul vostru și ea va rezolva totul. Dumnezeu este Tutorele, Îndrumătorul Bisericii, Duhul Sfânt. Corect. Voi nu trebuie să vă folosiți toată viață doar ca să încercați să învățați așa ceva. Cel mai bun lucru pe care-l știți este că sunteți mântuiți și chemați… începeți să umblați cu Dumnezeu și ceea ce vrea El să știți, că va descoperi.

Acolo a fost Dumnezeu Atotputernicul făcut trup într-o comemorare care… Isus a spus: „Încă puțină vreme și lumea nu Mă va mai vedea; dar voi Mă veți vedea, căci Eu voi fi cu voi, chiar în voi, până la sfârșitul desăvârșirii”, până la sfârșitul lumii, Isus Hristos, Același ieri, astăzi și în veci. El este aici. Este Hristos care lucrează în tine, în mine și în noi toți, încercând să aducă împreună Cuvântul Său, ca să-L confirme și să-L împlinească. De ce a vindecat Isus bolnavii în Matei 12, Matei 8? El a spus: „Ca să se împlinească ceea ce a spus profetul.” Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie împlinit. Aceasta este ora.

Ei numesc aceasta telepatie și au numit-o la fel acolo, un diavol, dar El a spus: „Este de neiertat să numești în felul acesta Duhul lui Dumnezeu care lucrează!” Vreau să vă gândiți la aceasta înainte de a lua decizii. Este o nouă slujbă pe care Dumnezeu a confirmat-o și noi știm că este Adevărul lui Dumnezeu, dar într-un fel sau altul, ea nu va funcționa în America. Ea lucrează în alte locuri; mai mult decât ceea ce avem aici.

Vedeți, noi am păcătuit față de ziua noastră de har; cam aceasta este. Eu am prezis aceasta în anul 1954 și așa a fost mereu de atunci, căzând constant. Vedeți? Dar Dumnezeu va scoate afară acea Biserică aleasă; El este obligat s-o facă; El a spus că o va face.

Priviți Îngerul acela care a stat cu spatele și i-a spus Sarei ce gândea. Dacă Acesta nu este Cuvântul lui Dumnezeu, nu știu ce este. Biblia spune în Evrei 4 că „Cuvântul lui Dumnezeu este mai ascuțit decât o sabie cu două tăișuri, care discerne gândurile inimii și minții.” Corect. El discerne; este Cuvântul lui Dumnezeu. Și Cuvântul lui Dumnezeu este în voi dacă-I permiteți, pentru că El este Cuvântul. „La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu; și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi.” Înțelegeți aceasta? Pe același Cuvânt, Hristos, promisiunea, Duhul Sfânt, voi Îl numiți a treia Persoană a trinității, corect? Acesta este Hristos, Duhul Sfânt în voi. El a fost odată în Stâlpul de Foc; apoi, El a venit și S-a făcut trup; și acum, El a venit în trupul vostru.

Ce face El? Dumnezeul binevoitor încearcă să Se apropie de poporul Său pentru a putea fi iubit și adorat, dar noi L-am scos afară în epoca Laodiceană. El bate, încercând să intre înapoi. „Eu mustru și pedepsesc pe aceia pe care-I iubesc; pocăiește-te”, a spus El. Aici suntem. Acesta este Dumnezeu! Acesta este Dumnezeu, Tatăl nostru în forma Duhului Sfânt, care încearcă să intre înapoi în viețile noastre pentru a ne controla. Așa cum am spus aseară, El trebuie să aibă o Biserică peste care să vină acea Piatră de încheiere. Ea trebuie să se potrivească perfect, iar Biserica trebuie să ajungă la perfecțiune. Voi spuneți: „Perfecțiune?” Aceasta este ceea ce a spus El: „Fiți dar desăvârșiți (perfecți), așa cum este desăvârșit Tatăl vostru din ceruri.” Doamne… Să luăm un mic exemplu. Observați. Așa cum am spus azi dimineață, dacă o viță de vie are în ea viață de strugure, va rodi struguri.

Acum, oricine știe că Stâlpul de Foc care a mers cu copiii în pustie a fost Dumnezeu. Noi știm că Acela era Dumnezeu, pentru că El i-a spus lui Moise: „EU SUNT CEL CE SUNT. Am văzut asuprirea poporului Meu, am auzit strigătele pe care le scoate din cauza asupritorilor și M-am coborât să-i eliberez.” Acum, Acesta era Stâlpul de Foc din acel tufiș. Credeți aceasta? Îngerul Legământului. Ei bine… El l-a condus la Muntele Sinai și a scris poruncile. Chiar și un animal trebuia să fie ucis dacă se atingea de el. De ce a fost aceasta? Pentru că nu exista o Jertfă pentru păcat, doar un animal.

Vedeți, în Vechiul Testament, când au oferit o jertfă pentru păcat, ei au luat un miel, și-au pus mâinile peste el, și-au mărturisit păcatele și i-au tăiat gâtul. Și când micuțul animal murea, dând din picioare și behăind, sângele curgea peste tot pe mâinile închinătorului. El simțea viața ieșind din acel animal în timp ce se încorda și murea și știa că acel animal moare în locul lui. Dar Biblia spune că el ieșea de acolo cu aceeași dorință cu care a intrat, deoarece, când acea celulă de sânge a fost ruptă, duhul animalului nu a putut să vină înapoi și să se potrivească cu duhul uman. Animalul nu are suflet, deci nu putea veni înapoi peste închinător, așa că pleca de acolo cu aceeași conștiință. Dar când un om vine, prin credință, și își pune mâinile peste capul lui Isus Hristos și simte suferința Lui pentru păcatele noastre; când acea celulă de Sânge a fost ruptă la Calvar, nu vine înapoi numai viața unei ființe umane, ci vine înapoi Viața lui Dumnezeu și vă face un fiu și o fiică a lui Dumnezeu.

Priviți când acel Stâlp de Foc S-a făcut trup printre noi. Cum L-am găsit seara trecută, ce a făcut El? Cum L-au cunoscut ei? Prin faptul că a deosebit gândurile. Ei au știut că Acesta era Profetul despre care a vorbit Moise. El a pretins că era Acela, iar ei au știut că era pentru că așa a fost El. Acum, El S-a întors înapoi la aceasta, știați? „Oh, nu, frate Branham!” Oh, da, El a făcut-o! Când a fost aici pe pământ, El a spus: „Eu vin de la Dumnezeu și merg la Dumnezeu.” Corect? Și după ce a murit, a fost îngropat, a înviat și S-a înălțat sus… Într-o zi, Saul din Tars mergea spre Damasc să arunce în închisoare oamenii care se închinau. Dar deodată înaintea lui a strălucit o Lumină mare și el a căzut la pământ. Acea Lumină era atât de strălucitoare, încât l-a orbit pe Saul și a rămas orb pentru o vreme. Și El i-a zis: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești?”

„Cine ești Tu, Doamne?”

„Eu sunt Isus. M-am întors din nou în Stâlpul de Foc.”

Noi avem fotografia cu El, chiar noi, biserica penticostală. Aleluia! Este același Duh? Este același Stâlp de Foc? George J. Lacy, șeful FBI pentru amprente și documente… voi aveți aici documentul scris de el. Și el a spus: „Lumina a lovit lentila. Nu este nicio psihologie în legătură cu aceasta, ci ochiul mecanic al aparatului de fotografiat nu poate fotografia psihologie.” Lumina a lovit lentila.

Aici au alta care a fost făcută în Elveția și Germania. Ei voiau să știe dacă aparatele lor L-ar prinde. Marile aparate de fotografiat germane au venit, iar eu am stat acolo și am spus: „Cu siguranță, dacă Dumnezeu va permite…”, apoi am spus: „Vine acum.” Și germanul care stătea acolo, a început să facă fotografiile. Și când le-a făcut, L-au arătat pe Duhul Sfânt coborând; au arătat omul de acolo care stătea acolo cu gulerul întors și căruia i-am spus prin Duhul: „Tu stai acolo ca un preot, dar nu ești preot. Tu nici măcar nu ești neamț. Ești italian și ești liderul a douăzeci de mii de comuniști. Tu conduci un partid și ai un mic orfelinat sus în munți. Tu nu ți-ai mâncat micul dejun pentru că ai probleme cu stomacul. Aceasta este „Așa vorbește Domnul”. Mănâncă-ți dejunul pentru că Isus Hristos te face bine.” Omul s-a așezat și a început să mănânce cât a putut de repede, plângând. Ei au făcut fotografia Duhului Sfânt când cobora, când S-a înălțat, când ungea și când a plecat, chiar în lumina zilei. Ce este aceasta? Nu este psihologie. Ești atât de departe de Dumnezeu, fratele meu? Nu este psihologie, aparatul de fotografiat știe mai multe despre aceasta decât tine.

Este acesta Duhul Sfânt? Ei bine, dacă face lucrările lui Isus Hristos, este același Duh care a fost peste El. Atunci, voi care credeți în Dumnezeu și credeți că aveți Duhul Sfânt, puteți să stați liniștiți că Acesta este același Duh Sfânt, pentru că El face același lucru pe care l-a făcut atunci când era peste adevăratul Fiu al lui Dumnezeu. Când vine peste fiii și fiicele înfierii, El face același lucru pe care l-a făcut acolo.

Dacă v-aș spune că am duhul lui John Dillinger, v-ați aștepta să am două pistoale mari; dacă aș avea duhul lui. Dacă aș avea duhul unui pictor, v-ați aștepta să pictez imaginile valurilor, să prind acele valuri frumoase și să le pictez. Dacă aș avea duhul unui pictor, aș putea să fac aceasta. Dacă aș avea duhul unui mecanic, aș putea să vă ascult mașina și să vă spun ce este în neregulă cu ea. Dacă vă spun că am primit Duhul lui Hristos, atunci voi face lucrările lui Hristos. Voi nu mă credeți pe mine, credeți lucrările. Credeți că Dumnezeu le-a trimis. Voi nu vreți să credeți aceasta pentru că nu mă alătur organizațiilor și lucrurilor, dar atunci credeți lucrările și veți fi mântuiți. Așa este.

Știu că este dur; nu știu de ce spun aceasta, dar trebuie spus undeva. Trebuie să fie Adevărul și trebuie făcut cunoscut. În ziua judecății, eu vă voi întâlni acolo în Numele Domnului Isus. El va dovedi în continuare că este Adevărul, că este Biblia Sa. „Cerurile și pământul vor trece, dar Cuvântul Meu nu va trece niciodată.” Amin. Întoarceți-vă la Dumnezeu! Aceasta este chemare, Întoarceți-vă înapoi la Dumnezeu!

Avraam L-a numit Elohim. El s-a întors cu spatele să vă arate ce a făcut Dumnezeu atunci, deoarece Avraam a recunoscut că Acela era Dumnezeu în trup omenesc, locuind chiar aici cu el, vorbind cu el. Cu alte cuvinte, Isus a spus… Știți ce a făcut Îngerul Domnului jos în Sodoma? Priviți ce făceau sodomiții: cumpărau și construiau, oh, Doamne, constructori peste tot în țară, clădiri. Ați mai văzut vreodată un asemenea timp? Eu nici măcar nu mai pot merge la vânătoare de iepuri acasă, deoarece peste tot unde erau ferme sunt proiecte de case. Nu știu ce vom mânca. Vedeți? Construcții, clădiri. Exact aceasta a spus Isus că se va întâmpla. A spus El aceasta? Se însurau, se măritau, ca în zilele lui Noe. Priviți la Reno, Nevada, și uitați-vă aici.

Ar fi mai bine dacă această națiune ar avea… Mai bine nu spun. În ordine. Oricum, ar fi mai bine să aibă trei sau patru soții decât… Mai degrabă aș sta înaintea lui Dumnezeu cu trei femei căsătorite sau cu cinci femei căsătorite lângă mine, decât să stau cu o singură soție și să fug cu a altui bărbat… Da, domnule. Aș avea o șansă mai bună înaintea lui Dumnezeu. Voi nu puteți să-i forțați pe păcătoși să-și asume datoria unui creștin și să facă aceasta; ei nu pot face aceasta până când nu sunt născuți din nou. Așa este. Noi suntem departe de a fi o națiune creștină. Cum putem să deschidem fiecare speluncă de contrabandă de la colțul străzilor, să facem lucrurile pe care le facem și apoi să ne numim creștini? Acesta nu este creștin; nu mai mult decât știe un porc despre o șa. Ei bine, voi nu puteți numi aceasta creștinism. Noi nu suntem o națiune creștină, nu, domnule!  În această națiune există creștini, dar nu este o națiune creștină. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru creștinii care sunt aici. „Nu oricine zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăția cerurilor, ci cel care va face voia Tatălui Meu care este în ceruri.” Acesta este cel care intră.

Ce folos să fii la jumătatea drumului? La ce-ți folosește să ai o biserică căldicică? Ori în clocot, ori rece ca gheața. Nu pretindeți Cincizecimea dacă nu trăiți Cincizecimea. Nu săriți mai sus decât trăiți. Așa este. Este o rușine, aduce rușine asupra celorlalți. Nu locurile rău famate de contrabandă îl rănesc atât de mult pe necredincios, ci oamenii aceștia care pretind că au ceva și se comportă ca lumea; aceasta este piatra de poticnire. O biserică ce ar trebui să fie în clocot pentru Dumnezeu și să meargă în jur chemând chiar Duhul lui Dumnezeu care vine, nu să spună că acesta este misticism, telepatie și toate acestea, pentru că nu aparținem de organizația lor. Să vă fie rușine! Dumnezeu să aibă milă de sufletele voastre păcătoase! Veți întâlni aceasta în ziua judecății și poate chiar înainte de a ajunge la judecată, pentru că Dumnezeu a promis aceasta.

Oh, suntem într-un timp îngrozitor, prieteni. O, lumea se scufundă, națiunea este pe moarte.

„Națiunile se rup, Israel se trezește,

Semnele pe care le-au prezis profeții;

Zilele neamurilor sunt numărate,

Cu chinuri împovărate;

Întoarceți-vă, o, risipiților, la ai voștri!

Ziua răscumpărării este aproape,

Inimile oamenilor cedează de frică;

Fiți plini de Duhul lui Dumnezeu,

Lămpile voastre curățate și clare.

Priviți în sus! Răscumpărarea voastră se apropie.”

O, în ce zi trăim! Cum ar fi dacă Pavel ar trăi în această zi? Cum ar fi dacă sfântul Petru ar trăi în această zi și ar vedea starea penticostalilor? V-ar scutura; cu siguranță ar face-o pentru că avea Duhul Sfânt în el. Cu siguranță ar face-o.

  Acum, observați. Vreau să vă arăt ce le-a promis Dumnezeu celor biruitori, ce-a făcut Dumnezeu pentru cei biruitori. Mai am doar cincisprezece minute și vom termina. Să vedem ce a făcut Dumnezeu. Chiar acolo, când Avraam L-a recunoscut și a spus: „Da, Acesta este Dumnezeu.” El L-a numit „Elohim, Domnul meu.” Nu „Domnii mei”, ci „Domnul meu.” El a spus: „Domnul meu” cu majusculă „D-o-m-n”. Observați cum L-a numit el. Și când L-a recunoscut și a știut că este El, a cerut milă pentru atât de mulți oameni, dar în final a ajuns de la cincizeci, la zece; totuși nu a putut să-i găsească în Sodoma, altfel ar fi cruțat cetatea. El nu i-a găsit nici măcar în toată biserica de acolo. N-au putut găsi nici cinci sau zece oameni neprihăniți. Au ieșit doar trei; a avut patru, dar unul dintre ei s-a întors și a privit înapoi: soția lui (Lot). Ea n-a vrut să lase lucrurile frumoase de Hollywood și locul ei frumos, știți voi. Ea s-a întors și s-a transformat într-un stâlp de sare.

Nu priviți înapoi! „Cel care pune mâna pe coarnele plugului și se întoarce să privească înapoi, nu este vrednic de arat.” Așa este în această biserică, frate. Tu ți-ai pus mâinile pe plug și te-ai numit penticostal, umplut cu Duhul Sfânt; încetează să te mai uiți la lume, să te comporți ca lumea, să te lustruiești ca lumea și toate acestea, să ai lucruri lumești și să stai acasă să privești la televizor în loc să vii la adunarea de rugăciune. În timp ce păcătoșii vin la altar și nu fac niciodată vreo mișcare să vină, nu mai este interes.

Lăsați-mă să vă dau o mică avertizare. În Ezechiel 9, Biblia Îi spune Celui care însemna cu Duhul Sfânt:

Treci prin cetate și pune un semn pe fruntea celor ce suspină și gem din pricina  tuturor urâciunilor care se fac în oraș.”

Câți ați citit aceasta vreodată? Sigur. „Nu însemna pe nimeni altcineva în afară de ei. Numărați-i pe degete și aduceți-i la Mine.” Câți oameni care suspină și plâng zi și noapte din pricina urâciunilor făcute în acest oraș, poate însemna în această clădire? Nu văd niciun deget. „Pune pecetea numai pe cei care suspină și strigă din pricina urâciunilor făcute în cetate.” Mulți dintre ei sunt speriați să predice împotriva acestora. Multora le este frică. Dumnezeu să ne dea bărbați cu coloană vertebrală în loc de slăbănogi. Da, domnule! Dă-ne un alt Ioan Botezătorul. Trimite-l, unge-l cu Duhul Sfânt; el nu va face compromisuri, ci va sta cu Cuvântul. Și dacă stă cu Cuvântul, nu vă temeți, Dumnezeu Își va sprijini Cuvântul.

Eu am fost în tot feluri de locuri, unde s-au ridicat diavoli și orice altceva. I-am văzut loviți cu orbire, trântiți la pământ și orice altceva. Nu vă temeți; stați pe Cuvânt și priviți ce face Dumnezeu. Doar fiți siguri că sunteți corecți cu Dumnezeu. Stați cu acel Cuvânt și urmăriți ce se întâmplă.

Dacă fratele Arganbright, care stă alături, ar putea să vă spună povestea. Mă gândeam cum cincisprezece vrăjitori pe o parte și cincisprezece pe partea cealaltă au chemat o furtună pentru a distruge cortul în Elveția, sau cred că a fost în Franța… Germania. Voiau să distrugă cortul. Ne-au spus că o vor face. Ei s-au așezat acolo, tăiau acele pene și au început să facă vrăji: „Tată, Fiu, Duh Sfânt…? Tată, Fiu, Duh Sfânt, trei cuvinte mari”, ziceau ei. Ei au făcut toate acelea și iată că s-a ridicat o furtună. Fratele Arganbright vă va spune același lucru; cum cortul în care erau zece mii de oameni, a început să fie mișcat în sus și-n jos. Eu i-am spus: „Roagă-te, frate Arganbright!” Apoi am zis: „Frate Louster, să nu traduci aceasta!” Am spus: „Tată ceresc, eu am coborât din acel avion, în Numele lui Isus Hristos, pentru că Tu m-ai trimis aici și ai promis că vei avea grijă de mine. Ce pot să fac eu într-o situație ca aceasta? Mustru această furtună în Numele lui Isus Hristos!” Într-o clipă, furtuna a trecut chiar pe deasupra cortului și s-a dat înapoi. Tunetele au început să fie mai slabe și mii au alergat la altar să fie mântuiți, iar vrăjitorii au fost biruiți.

 Bărbatul acela care stătea în adunare și a încercat să arunce asupra mea una din acele vrăji, ca să mă facă să latru ca un câine, pentru a se da mare, nu a reușit s-o facă. Eu stăteam acolo și simțeam în continuare duhul acela ciudat. M-am gândit: „Urăsc să-l numesc așa pentru că este prietenul cuiva. Isus a spus: „Lăsați-le să crească împreună; smulgeți grâul când smulgeți buruienile.” Duhul Sfânt a continuat să-mi vorbească, iar eu m-am întors și i-am spus: „Înșelătorule, de ce vii în adunare, unde este serviciul lui Dumnezeu, ca să încerci să înșeli pe cineva?” El a continuat să privească în jur ca și cum n-aș fi vorbit cu el, așa că i-am spus: „Cu tine vorbesc!” și i-am spus numele. Am spus: „Pentru că ai făcut aceasta Duhului lui Dumnezeu, cineva te va scoate de aici!” Și este încă paralizat. El mi-a scris o scrisoare și m-a întrebat:

„Ce trebuie să fac?”

„Pocăiește-te”, i-am răspuns eu.

„Vino și ia aceasta de peste mine.”

„Eu nu am și n-am avut niciodată nimic de-a face cu ceea ce a venit peste tine. Tu însuți ai adus-o.”

Biblia spune: „Este mult mai bine să-ți fie legată o piatră de moară de gât și să te îneci în adâncurile mării, decât să-l jignești pe unsul lui Dumnezeu.” Așa este. Noi ne-am pierdut frica de Dumnezeu, respectul pentru creștini. Oh, cum ar trebui să ne întoarcem la Dumnezeu!

Priviți ce i-a arătat aici Dumnezeu lui Avraam, pentru că el a crezut Cuvântul. Priviți ce s-a întâmplat. Ce i-a făcut El Sarei? Voi știți ce le-a făcut El Sarei și lui Avraam, arătând ce va face și pentru toată sămânța Sarei și a lui Avraam; ce va face cu sămânța lui Avraam. Știți ce a făcut El? Priviți ce au făcut ei imediat după aceea. Ei au făcut o călătorie lungă de unde aveau tabăra, mai sus de Sodoma, până la Gherar, în țara filistenilor, cam trei sute de mile. Aceasta este o călătorie destul de lungă pentru un bătrân de o sută de ani și o bunicuță cu un șal mic pe umeri, care au mers trei sute de mile pe jos. Nu a fost așa; El i-a transformat într-un tânăr și o tânără. Și pot dovedi aceasta. El a făcut-o. Aceasta este o promisiune pentru toată sămânța Lui care va lua Cuvântul Său și se va ține strâns de El. El a transformat-o pe Sara într-o femeie tânără, ca să poată avea acel copil.

Acum vreau să vă spun ceva. Voi ascultați de doctorul vostru, iar eu sunt fratele vostru. Acum, dacă ea era atât de bătrână, El a trebuit să-i întărească inima pentru că altfel nu putea intra în durerile nașterii: o femeie de nouăzeci de ani. Așa este. El a trebuit să-i repare inima, iar venele de lapte din sânul ei se uscaseră… În zilele acelea, femeile nu fumau, așa că își creșteau bebelușii la sân (vedeți?) și nu le dădeau lapte de vacă. Deci, ele trebuiau să-i hrănească la sân. Dar venele ei de lapte erau uscate. Priviți ce situație! El trebuia să le repare, dar Dumnezeu nu repară; El face totul nou. Astfel, pot s-o văd pe Sara devenind din nou o tânără femeie drăguță, cam de douăzeci și cinci de ani. Îl văd și pe Avraam cam de douăzeci și cinci sau treizeci de ani și o aud pe Sara, care se trezește într-o dimineață și spune: „Scumpule, știi că ți-a dispărut cocoașa de pe umeri?”

„Scumpo, frumoșii ochi căprui pe care i-ai avut înainte, au venit înapoi. Și culoarea vine înapoi în părul tău.” O, vai! Da.

Voi ziceți: „O clipă, frate Branham, așteaptă o clipă!” Vedeți? Biblia este o poveste de dragoste pentru credincios. Când plec peste ocean și doamna Branham îmi scrie o scrisoare, ea îmi spune: „Dragă Billy, în seara aceasta stau aici; am pus copiii la culcare și tocmai m-am rugat pentru tine. Știu că Dumnezeu te binecuvântează.” Vedeți, aceasta îmi scrie ea, dar eu citesc chiar printre rânduri. Eu o iubesc și știu despre ce vorbește. Înțelegeți? Ea nu-mi spune chiar totul despre aceasta, dar desigur, eu știu oricum ceea ce-mi spune.

Ei bine, așa citiți și voi Biblia: printre rânduri. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu a ascuns-o de ochii celor înțelepți și pricepuți, care spun: „Eu am un doctorat; am un D.D.D.” Știți ce înseamnă D.D? „Dead dog, adică „câine mort.” Și eu îți spun, frate: noi nu avem nevoie de aceasta astăzi. Noi avem nevoie, nu de teologia cuiva, ci de genunchiologie. De aceasta avem nevoie. Da. Ei bine, Biblia numește aceasta „câine prost”, așa că ar fi la fel de rău. Vedeți? Ei au spus că sunt „D.D”, „Dumb Dog”, „câini proști.”

Acum, observați, ei spun: „Eu am primit aceasta; am primit aceea.” Ei bine, este în ordine, dar mie îmi place să-L am pe Isus. Ei și-au dat seama că Petru și Ioan erau neștiutori și neînvățați și au trebuit să înțeleagă că fuseseră cu Isus. Niciunul dintre ei nu puteau să-și semneze numele sau ceva, dar ei au știut că fuseseră cu Isus. Aceasta trebuie să facem și noi: să știm că au fost cu Isus.

Acum, când citiți Biblia, El a ascuns-o de ochii celor înțelepți și pricepuți și o va descoperi copiilor, celor care vor să învețe. Astfel, când veți citi aceasta aici,  priviți ce s-a întâmplat, pentru că voi arăta că aceasta este ceea ce a făcut El. Primul lucru… Voi spuneți: „O, frate Branham, ei erau doar…” Nu! Biblia a spus că ei erau înaintați în vârstă (Așa este), mult înaintați în vârstă.

Acum, fratele meu legalist, nu vreau să te ciupesc foarte tare, dar vreau să știi că pot să te ciupesc puțin cu Cuvântul. Înțelegeți? Nu vreau să te rănesc, dar vreau să urmărești ce s-a întâmplat.

El s-a dus jos în Gherar, iar când a ajuns acolo… Am să iau partea voastră: Iată că vine o micuță bunicuță, în vârstă de aproape o sută de ani, cu o scufie puțin prăfuită și cu un șal mic. Și știți, acolo jos în Gherar, regele Abimelec își căuta o soție. Acolo erau toate acele femei filistence drăguțe, dar când a văzut-o pe bunicuță, a spus: „Aceasta este cea pe care o așteptam.”

O, și Avraam i-a spus: „Acum, arată-ți bunătatea față de mine și spune că ești sora mea.” Ea era aceasta. Deci, i-a zis: „Spune că ești sora mea”, pentru că vedeți, în zilele acelea… Aș putea să pun o legătură aici, dacă predicatorul vrea să predice cândva despre aceasta; el ar putea s-o continue prin Biblie deoarece, amintiți-vă că bărbații aveau câte soții își permiteau să aibă. Dar nicio femeie nu putea să aibă în același timp doi soți în viață. David a avut cinci sute de soții, dar niciuna dintre ele n-a avut alt soț. Mai bine mă opresc chiar acum. Vedeți? În ordine. Dacă ele ar ști adevărul despre aceasta, ar rupe aceste biserici larg deschise. Așa este.

Acum, ascultați mai departe. Dacă ajungeți acolo unde Dumnezeu ar putea să vă descopere unele lucruri ale Duhului… Observați. El a spus: „Acum, pe mine mă vor ucide, iar pe tine te vor lăsa în viață.” El era căsătorit de atâta timp cu ea și i-a spus: „Spune că ești sora mea și atunci va fi bine pentru mine.”

Acum, iată că Avraam a mers acolo jos cu micuța Sara, micuța bunicuță, și iată că a venit Abimelec și a spus: „Oh, ea este o frumusețe! Aceasta este cea pe care o vreau: bunicuța!” Nu! Așa ceva sună prostește, nu-i așa? Vedeți? Nu a fost așa. Ea era o femeie frumoasă; sigur, era din nou tânără. Oh! Nu te îngrijora, mamă, aceasta va veni într-o zi! Privește, tată, doar să fii sămânța lui Avraam. Aveți această credință; de aceasta aveți nevoie. „Noi, fiind morți în Hristos, suntem sămânța lui Avraam.” Dar trebuie să fii mort în Hristos, să-L iei pe Hristos, Duhul Sfânt în tine; Aceasta este Sămânța lui Avraam și El te va învia din nou. Bătrânețea nu va însemna nimic.

Nu cu mult timp în urmă, l-am întrebat pe un om de știință: „Te rog spune-mi ceva. Este adevărat că de câte ori mănânc… Eu sunt făcut din țărâna pământului și de fiecare dată când mănânc mâncare, îmi reînnoiesc viața?”

„Așa este”, a răspuns el. „Face vase de sânge și sângele… obții sânge nou din mâncarea ta; aceasta produce viață nouă.”

„Știi, când aveam șaisprezece ani, am mâncat aceeași mâncare pe care o mănânc acum. De fiecare dată când mâncam, deveneam mai mare și mai puternic, dar acum, indiferent cât de mult mănânc, îmbătrânesc și slăbesc. Dacă îmi reînnoiesc viața, ce se întâmplă cu ea? Am aici un ulcior cu apă și un pahar cu apă, și încep să torn apă din acest ulcior mare în acest pahar, iar el începe să se umple, se umple pe jumătate. Încep să torn mai repede și ea merge în jos tot timpul. Demonstrează-mi aceasta științific.” Nu se poate dovedi. Dar eu pot cu Biblia, este o programare. Așa este.

Așa este. Dumnezeu a programat. Când te-a văzut pe tine și pe mamă la vârsta potrivită, când erai tânăr, căsătorit și fericit, îți amintești, tată? Înainte să vină copiii, primul lucru pe care-l știi, ea era cea mai frumoasă ființă la care ai privit vreodată. Doamne, te gândeai că este o frumusețe! Și cum te-a admirat ea, cum stăteai în picioare, cu umerii drepți. După o vreme, ai privit în jur și ai spus: „Mamă, apar riduri în jurul ochilor tăi frumoși.”

„Da, tată, aici ai câteva fire cărunte care se strecoară din creștet.” Ce se întâmplă? Vedeți, se instalează moartea înăuntru, iar într-o zi te va pune la colț. Dar ascultați, în înviere nu va fi niciun lucru care să simbolizeze moartea. Noi vom fi înnoiți. Aleluia!

Mie mi-au mai rămas vreo patru sau cinci fire de păr pe cap și acum câteva zile, le pieptănam, iar soția mi-a zis:

„Billy, știi ceva? Ești aproape chel, dragă.”

„Dar n-am pierdut niciunul dintre ele”, am răspuns eu.

„Te rog, spune-mi unde sunt?”

„O clipă, dragă, vino aici. Spune-mi, unde erau înainte să le am eu? Ele trebuiau să vină de undeva. Spune-mi unde au fost înainte să le am eu, și-ți voi sune unde mă așteaptă să merg la ele.” Aleluia! Dumnezeul meu este Dumnezeului lui Avraam! Amin. Fiecare fir de păr din capul vostru este numărat; toate ridurile vor dispărea, bătrânețea va trece. O, glorie lui Dumnezeu! Noi vom fi o creatură nouă pentru totdeauna, stând în centrul tinereții și al fericirii. Amin. Acesta este Dumnezeul nostru.

O, poate voi fi  doar o lingură de praf, dar El mă va chema într-o zi: „Vino, vino afară, Billy!”

„Iată-mă, Doamne! Iată-mă, Tată!” Da, domnule. El nu va veni niciodată să spună: „Acum, domnule Branham Charles, tu și Ella îl nașteți din nou pe William, pentru că el a fost unul din slujitorii Mei.” Nu, nu! El doar va vorbi și eu Îi voi răspunde. Amin! Aleluia! „Aleluia” înseamnă „Laudă Dumnezeului nostru!” Și eu cred că El este vrednic de toată lauda.

Nu demult, cineva mi-a spus… O femeie care aparținea unei biserici denominaționale, mi-a spus.

„Frate Branham, este un singur lucru pe care-l găsesc greșit în slujba ta.”

„Care este acela?” am întrebat-o eu.

„Te lauzi prea mult cu Isus”, a spus ea.

„Ce fac?”

„Te lauzi prea mult cu El; Îl faci divin.”

„El era divin.”

„O, El a fost un Profet”, a spus ea.

„El a fost mai mult decât un Profet; El a fost Dumnezeul profeților!” Acesta este Adevărul.

„Oh”, a spus ea… Voi știți despre ce religie vorbesc. Nu vreau să vă rănesc sentimentele; era o femeie de la Știința Creștină. Vedeți, pentru că mulți dintre ei vin la adunare și se vindecă, aceasta este bine.

Ea a spus: „Ei bine, El era un Om bun; cred că El a fost un Profet.”

„El ori a fost Dumnezeu, ori a fost cel mai mare înșelător pe care l-a avut lumea vreodată.” El a fost Dumnezeu Însuși.

„Îți voi dovedi cu propria ta Biblie. Ai spus că ești un fundamentalist. Îți voi dovedi cu propria ta Biblie că El nu a fost nimic mai mult decât un om.”

„Dovedește-mi”, am spus eu.

„Sfântul Ioan 11. Când Isus S-a dus la mormântul lui Lazăr, Biblia spune că El a plâns. Aceasta dovedește că El era o ființă umană ca tine.”

„Aceasta este Scriptura ta?”

„Da”, a răspuns ea.

„Soră, aceasta este mai slabă decât supa făcută din umbra unui pui care a murit de foame. Aceasta nu va rezista niciodată.”

„Ce vrei să spui cu aceasta?”

„El a plâns ca un om, așa este, mergând spre mormânt. Dar când Și-a ridicat umerii aplecați, când I-a îndreptat și a spus: „Lazăre, vino afară!” și acel om care era mort de patru zile s-a ridicat în picioare și a trăit din nou, Acela a fost mai mult decât un om. Da, domnule! Acela a fost Dumnezeu! „Eu sunt Învierea și Viața, zice Dumnezeu.” Nu un om, nu un profet, ci Dumnezeu. Aceasta a fost El. „Eu sunt învierea și Viața” zice Dumnezeu. „Cel ce crede în Mine, chiar dacă ar muri, va trăi. Oricine trăiește și crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi aceasta?”

„Da, Doamne, cred!” a spus ea. Aceasta este, ceva trebuie să se întâmple. Nu un om, ci Dumnezeu…

Acum, să-l urmărim pe Avraam. Deci Sara… Abimelec a spus: „Știi, acolo este o femeie evreică frumoasă.” Apoi i-a zis Sarei: „Acela este soțul tău?”

„Nu, este fratele meu.”

Și el a spus: „Așa este, ea este sora mea.” Ea era sora lui vitregă.

„Ei bine, o voi duce la palat și va deveni soția mea, și vă voi dărui o mulțime de lucruri.” Vedeți?

„În ordine.” Astfel, el a dus-o acolo. Vă puteți imagina un om făcând așa ceva? Așa că a dus-o acolo…

Vedeți de ce a făcut el aceasta? De ce a compromis? El era ieșit din promisiune, s-a dus în Gherar. Acesta este motivul pentru care voi, femeile, vă tăiați părul și folosiți machiaj, și voi oamenilor fumați țigări și vă distrați în felul în care o faceți; voi ați ieșit din făgăduință și rămâneți totuși diaconi, membri și așa mai departe, ca acești baptiști, prezbiterieni, penticostali și așa mai departe; voi pur și simplu, ați ieșit afară din promisiune, asta-i tot. Diavolul v-a împins și… Stați aici, unde vă este locul și rugați-vă. Acesta este adevărul. Voi îl lăsați pe diavolul să vă vorbească și-l ascultați…

Acum, iată-l acolo, stând ca un mic laș care se furișează. Stătea afară… Dumnezeu să mă ierte că vorbesc așa despre profetul Său, dar încerc să punctez. Acum, vedem că bătrânul Abimelec s-a dus acolo și îmi imaginez că seara, după ce a făcut baie, și-a îmbrăcat pijamaua, și-a făcut rugăciunea și și-a întins picioarele zicând: „Oh, în sfârșit am găsit-o pe aceea pe care o doream!” Stând întins în pat se gândea: „Mâine mă voi căsători cu această femeie evreică frumoasă!” Au împodobit-o cu cercei și cu toate acele lucruri, știți. „Oh, ce frumoasă este! Mâine mă voi căsători cu ea.” Dar în timp ce stătea în pat, Domnul i-a zis: „Ești la fel de bun ca un mort!” Acel frate bun al sfințeniei… Și El i-a spus: „Ești la fel de bun ca un mort! Femeia aceasta este soția altui bărbat.”

„Doamne, tu cunoști nevinovăția inimii mele! Nu mi-a spus ea aceasta?”

„Da, știu.”

„Nu mi-a spus el?”

„Da, știu. Acesta este motivul pentru care te-am ferit să păcătuiești împotriva mea. Soțul ei este profetul Meu.” Amin. Acum, dacă vreți să vedeți harul, uitați-vă la aceasta. El stătea acolo mințind despre soția sa… „Dar soțul ei este profetul Meu. Eu nu-ți voi asculta rugăciunile, dar du-o înapoi și lasă-l pe el să se roage pentru tine, și atunci te voi vindeca.” O, aleluia! O, frate, poți vedea aceasta? Sămânța lui Avraam ancorată în Isus. „Soțul ei este profetul Meu.” Acolo sunteți. „Du-i nevasta înapoi, dă-i o jertfă și lasă-l să se roage pentru tine”, pentru că El a închis fiecare pântec. Așa este. Națiunea ar fi murit imediat și nu ar mai fi fost nimic din ea. Dar el a fost doritor; era un om bun.

S-a dus, a dus soția înapoi, a restaurat-o, iar Dumnezeu l-a binecuvântat și l-a binecuvântat pe Avraam. Apoi, el s-a întors înapoi în țara sa, chiar în locul în care L-a întâlnit pe Înger, iar Acesta i-a arătat semnul întorcându-Se cu spatele. Același Dumnezeu trăiește și în seara aceasta.

Nu am timp s-o iau pe cealaltă; voi lua acest ultim comentariu, mâine, la școala duminicală. Voi lua ultima parte din capitolul 20 și 21 și alte câteva Scripturi pe care aș vrea să le folosesc. Vom afla mâine, la școala duminicală, cum El l-a dus sus și a devenit IeHoVaH-Jireh.

O, frate, Îngerul Domnului este în seara aceasta aici!  El este IeHoVaH Dumnezeu în trupul tău; El este IeHoVaH Dumnezeu în trupul meu, același Dumnezeu care nu moare niciodată. El este la fel de real; problema este că oamenii nu Îl recunosc, iar când vine, spun: „Ei bine, foarte bine, presupun. Arată în ordine, îhî! Cred că este corect.” O, frate, dacă nu este adevărat fiecare Cuvânt din Biblie, nu este Cuvântul lui Dumnezeu. Nu este Cuvântul lui Dumnezeu dacă nu este adevărat. Dar dacă este… Dacă Dumnezeu Își confirmă Cuvântul, atunci este adevărat. Amin. Dumnezeu Își ține Cuvântul, nu credeți aceasta?

El este aici! El este Aici! Eu spun aceasta în Numele Domnului. Credeți că El este? Acum, El poate să-mi folosească trupul la fel cum a putut crea, pentru că, oricum, El m-a creat. El ar putea folosi trupul vostru, pentru că El v-a creat, El v-a făcut. Nu credeți aceasta? Dacă vă veți deschide inima și vă veți da la o parte din cale, El va intra și vă va putea folosi. El este același Dumnezeu; El dă aceleași semne. Amin. Credeți aceasta? Priviți la El! Lăsați-mă să mă întorc cu spatele și să mă rog pentru ceva ce ați făcut greșit. Oh, aceasta este o provocare!

Da, domnule. Iată un bărbat care stă înaintea mea… Lăsați-mă să văd unde este. Stă chiar acolo în spate, are o cravată deschisă, este îmbrăcat cu un costum de culoare deschisă, are părul rar în creștet și suferă de probleme cardiace. Bărbatul cărunt, cu costum gri, care stă aici privind chiar la mine. Tu te rugai: „Doamne, lasă-L să mă atingă.” Este adevărat? Ridică mâna dacă este adevărat. Același Înger a venit la mine să-mi spună ce zicea el în inima lui, atunci de ce nu este același Dumnezeu? Problema ta de la inimă s-a terminat, frate; du-te acasă și fii bine. Amin. Nu ai număr de rugăciune, așa-i? Nu ai, dar nu ai nevoie. Înțelegeți ce vreau să spun?

Vedeți, tocmai și-a venit în fire. M-am uitat în jur, l-am văzut stând acolo în spate cu părul acela rar, căci l-am căutat gândindu-mă: „Unde este?” Când m-am uitat în spate era acolo… Nu l-am văzut niciodată în viața mea. Domnule, ridică mâna dacă suntem străini. A fost corect fiecare cuvânt pe care l-am spus? La aceasta te gândeai? Aceasta este.

Ce a spus El atunci? Când acel Bărbat a stat acolo, Dumnezeu în trupul Său, a spus: „De ce a râs Sara în inima ei spunând că nu se poate întâmpla aceasta?” Apoi, același Înger a venit aici și a spus: „Tu ai zis: „Lasă-L să mă atingă și se va întâmpla.” Amin. Aveți credință! Nu vedeți, prieteni? Nu vă puteți trezi, penticostalilor? Nu vă mustră conștiința? Nu vă pișcă sufletul? Amin.

Acum, începe peste tot. Oh, IeHoVaH-Jireh, Domnul este în stare să-Și asigure o jertfă! Amin. De ce sunteți atât de reci? Aveți credință. Ce crezi, frate? Cred că te-ai putea gândi că sunt dur, dar nu sunt dur. Eu sunt fratele vostru. Așa este, frate. Eu vă iubesc. Îmi dau seama că sunt într-o biserică denominațională, în „Adunarea lui Dumnezeu”, care este unul din cei mai mari sponsori ai mei, frații mei. Dar urăsc să văd că se răcesc și sunt reci. Eu nu sunt împotriva acestei organizații; nu sunt împotriva fraților unitarieni de acolo, nici a metodiștilor sau a baptiștilor, și spun același lucru peste tot. Ceea ce încerc să spun este: scuturați-vă singuri, fraților! Luați-vă ochii de la aceste lucruri…

O clipă! Înaintea mea a apărut o femeie, cineva care se roagă: Nevrită, ochii… Femeia are o rochie roșie. Iat-o, stă chiar aici. Crezi că El te va vindeca?  Domnișoară Curry, dacă vei crede din toată inima, Dumnezeu te va face bine. Dacă este corect, ridică mâna. În ordine. Iată-vă!

Vă provoc să credeți. Ce este aceasta? Același Domn Dumnezeu Atotputernic. El este aici, locuind în trup omenesc. Aleluia! Aleluia! O, vai! Duhul Lui este peste tot în clădire. Unde este femeia la care i-a vorbit El? Tu ești, doamnă? Unde este femeia căreia i-a vorbit? Oh, este aici, este doamna aceasta. Da. În ordine. Acum îți accepți vindecarea? Eu nu te cunosc, nu te-am văzut în viața mea și nu știu nimic despre tine, dar aceste lucruri sunt adevărate, nu-i așa? Iată-vă! În ordine. Vedeți, n-am văzut-o niciodată; mâinile mele sunt înaintea lui Dumnezeu. Vedeți ce face El?

O, frate, soră, dacă ați ieși pur și simplu din carapacea voastră! Trageți-vă din ea! Ieșiți afară, așezați-vă înaintea lui Dumnezeu și spuneți: „Doamne Dumnezeule, nu aduc nimic în brațele mele, doar mă agăț de crucea Ta.” Acesta este adevărul.

„Îl voi lăuda, Îl voi lăuda,

Laudă Mielului ucis pentru păcătoși;

Dați-I slavă, voi, toți oamenii,

Căci Sângele Lui a spălat fiecare pată.

Îl voi lăuda, Îl voi lăuda,

Laudă Mielului ucis pentru păcătoși;

Dați-I slavă, voi, toți oamenii,

Căci Sângele Lui a spălat fiecare pată.”

Îl iubesc, eu… (O, Doamne, închinați-vă Lui. Predica tăioasă s-a terminat. Să ne închinăm Lui).

„…El m-a iubit mai întâi… (Nu-L iubiți voi? Nu este El minunat?)

…și a câștigat mântuirea mea,

Pe lemnul Calvarului.

Îl voi lăuda (Nu vă simțiți curățați pe deplin?)

Îl voi lăuda,

Laudă Mielului ucis pentru păcătoși;

Dați-I slavă, voi, toți oamenii,

Căci Sângele Lui a spălat fiecare pată.”

Oh, nu vă face aceasta ceva? Acel Duh tăietor merge prin clădire, tăind împrejur. Ce înseamnă cuvântul „tăiere împrejur”? „Tăierea surplusului de carne.” Biserica a primit prea multă carne, iar Sabia lui Dumnezeu o taie. Apoi, după ce o face, ne simțim toți tăiați împrejur și curați. Pavel a spus: „Eu mă închin Lui; mă închin Lui în Duhul.”

„Îl voi lăuda, Îl voi lăuda,

Laudă Mielului ucis pentru păcătoși;

Dați-I slavă, voi, toți oamenii,

Căci Sângele Lui a spălat fiecare pată.”

O, nu este El minunat? Este aici un păcătos care știe că Dumnezeu face o promisiune și El Își ține promisiunea? Dumnezeu vorbește  aici și dacă cineva predică Cuvântul lui Dumnezeu, Dumnezeu Își susține Cuvântul. Acum, voi nu trebuie să ghiciți cu privire la aceasta; El este viu; El este acum aici. Îl vreți ca Mântuitorul vostru?  Dacă Îl vreți, veniți la altar, în timp ce cântăm din nou.

„Îl voi lăuda, Îl voi lăuda,

Laudă Mielului ucis pentru păcătoși. (În ordine. Veți veni la altar?)

Îl voi lăuda, Îl voi lăuda,

Laudă Mielului ucis pentru păcătoși;

Dați-I slavă, voi, toți oamenii,

Căci Sângele Lui a spălat fiecare pată.”

O, minunat! Ce s-ar întâmpla în India dacă chemarea la altar s-ar face așa? Ar trebui să vă dați înapoi pentru că s-ar înghesui cu miile în jurul altarului. Ei Îl iubesc când Îl văd pe Dumnezeu, nu un Dumnezeu material, nu un Dumnezeu istoric, ci un Dumnezeu care este Dumnezeul prezent. Un Dumnezeu istoric se face El însuși… Voi predica lucrul acesta săptămâna viitoare. „Dumnezeul istoriei Se ridică pe scenă.” Vedeți dacă El este doar un Dumnezeu istoric și nu este același Dumnezeu astăzi. Amin. Eu Îl iubesc, voi nu?

„Credința mea privește spre Tine

Mielul Calvarului; Mântuitor divin;

Acum, ascultă-mă în timp ce mă rog,

Ia-mi toate păcatele,

O, lasă-mă ca din această zi

Să fiu în întregime al Tău!

În timp ce pășesc în labirintul întunecat al vieții,

Și durerea se răspândește în jurul meu,

Fii Tu călăuza mea;

Poruncește întunericului să se transforme în zi.

Șterge lacrimile tristeții

Și nu mă lăsa să mă abat vreodată de la Tine.”

Nu mai este nimeni care vrea să-și croiască drum în jurul altarului în timp ce sunt aici aceste suflete care se pocăiesc plângând?

Credința mea privește la Tine,

O, Miel al… (Vino, prietene păcătos, căci nu vei fi niciodată mai aproape).

Salvator divin (Dar creștinul căldicel? De ce nu vii să te rogi și tu?);

Acum, ascultă-mă în timp ce mă rog,

Ia-mi tot păcatul,

Nu mă lăsa să mă abat vreodată de la Tine.”

Nu vreți să veniți? Veniți la cruce cu dulceață, smeriți. Dumnezeu să-i binecuvânteze pe cei care vin. Veniți drept în jos și așezați-vă în jurul altarului ca să avem un timp de rugăciune. De ce nu vin cei care se simt reci în duh? Vino, soră dragă; te văd venind pe balcon. Veniți!

„…Așa cum sunt, fără nimic;

Dar Sângele Tău a fost vărsat pentru mine.

Datorită promisiunii Tale, eu cred.

O, Mielule al lui Dumnezeu, eu vin! ”(Așa este. Acum, răceala se va risipi.)

„Așa cum sunt, fără nimic;

Dar Sângele Tău a fost vărsat pentru mine.

Pentru că-mi promit că vin la Tine.

O, Mielule al lui Dumnezeu, eu vin! Eu vin!

Așa cum sunt și nu amân,

Să-mi scape sufletul de pata întunecată,

La Tine, al cărui Sânge poate curăța fiecare pată,

O, Mielule al lui Dumnezeu, eu vin! Eu vin!„

Acum, plecați-vă capetele fiecare dintre voi, ridicați-vă mâinile spre Dumnezeu și începeți să vă rugați. Rugați-vă voi înșivă. Veniți jos și începeți să vă rugați. Așa este.   Amin.