AMINTINDU-NE DE ISUS

Îţi mulţumesc. Domnul să te binecuvânteze, frate. Mă bucur să fiu în seara aceasta aici, la Adunarea lui Dumnezeu din Sud, să mă închin împreună cu voi şi să mă bucur de această frumoasă părtăşie de care cred că voi vă bucuraţi tot timpul.

Sunt puţin obosit. Aseară am fost la Tucson, la banchetul de acolo şi Domnul ne-a binecuvântat cu un timp minunat.

Eu nu l-am cunoscut pe fiul fratelui Carl Williams, dar astăzi mă lăudam cu un tânăr care a fost acolo şi vorbea despre adunarea de tineret, aşa că ¡-am spus fiicei mele: „Să faci cumva să mergi şi tu acolo.”

„Dar nu cunosc pe nimeni,” mi-a spus ea.

„Pe cineva tot vei cunoaşte, sau dacă nu, te va cunoaşte toată lumea pe tine. Tu du-te numai acolo.” Eu mă rog să primească Duhul Sfânt în timpul adunării de acolo.

Vorbind cu Billy, ¡-am spus: „Acolo este un tânăr a cărui faţă străluceşte de slava lui Dumnezeu.”

„Tati, tu nu ştii cine era? Era fiul fratelui Carl Williams.” Ei bine, ştiu că vii dintr-un loc bun.

Deci, mă bucur că sunt în seara aceasta în Phoenix.

Stai puţin, acela nu este fratele Pat Tyler? De unde ai apărut, frate? Presupun că ai făcut autostopul din New York. Cam aşa merge treaba.

Mi-am amintit că ¡-am văzut şi pe fraţii Gene, Leo, Ed Daulton. Ed Hooper şi pe mai mulţi prieteni. De aici de sus am o vedere de ansamblu şi văd peste tot.

Ei bine, sunt puţin obosit, pentru că am tras tare de câteva ore. Soţia mi-a spus că vorbesc pe două voci. Uneori când vorbesc, o fac din gât şi atunci partea aceea se usucă şi se oboseşte. Apoi folosesc partea de sus şi vorbesc de aici. Trebuie să învăţăm tot felul de lucruri ca să nu se obosim în lucrarea Domnului, nu-¡ aşa?

Ia te uită! Cred că toţi aceştia din spatele meu sunt predicatori. Aceasta îmi aminteşte de făgăduinţa că vom sta împreună în locurile cereşti în Hristos Isus, unde sângele Lui ne curăţă de tot păcatul.

În seara aceasta voi încerca să vă las mai devreme. Să nu uitaţi că mâine seară vom fi la adunarea fratelui Shores. Aceea este încă o Adunare a lui Dumnezeu şi prima de aici.

Până următoarea duminică, la Convenţie, îi voi asculta doar pe ceilalţi. Cred că vom petrece un timp minunat împreună.

Scopul venirii mele aici este să dau o mână de ajutor oriunde, să avem puţină părtăşie cu fraţii şi să ne cunoaştem mai bine. Şi poate se va ridica un duh de trezire care îi va mişca pe oameni. Cred că fratele Oral Roberts este persoana care va fi punctul culminant la banchetul de luni seara. Ştiu că vom avea un timp minunat şi în restul săptămânii.

Deci, rugaţi-vă pentru noi şi duceţi-vă pe străzi şi împrejurimi şi rugaţi-¡, nu, siliţi-¡ să vină, deoarece va fi un timp minunat pentru Phoenix. Eu ştiu că Dumnezeu va lucra atunci când vom fi şi noi gata. Da, domnilor, când suntem gata. De aceea, în aceste convenţii încercăm să întrunim condiţiile şi începem să ne rugăm să ne pregătim pentru ceea ce se va întâmpla.

Dar înainte de a ne apropia de Cuvânt, să vorbim cu Autorul şi să ne plecăm capetele în rugăciune. În timp ce avem capetele plecate înaintea lui Dumnezeu, ştiu că într-o adunare aşa de mare sunt şi multe cereri. Dacă aveţi vreuna şi aţi vrea ca Dumnezeu să-Şi amintească de voi, ridicaţi mâna şi spuneţi: „Doamne, adu-Ţi aminte şi de mine.”

Tatăl nostru ceresc, Tu ştii ce se află după fiecare din aceste mâini ridicate şi eşti mai mult decât în stare să răspunzi fiecărei cereri. Te rog să Te înduri de acestea, Doamne. Te rugăm să ne faci trecere înaintea Ta, astfel încât Duhul Sfânt să Se reverse peste noi. Iar mâine seară, la prima Adunare a lui Dumnezeu, să torni din nou binecuvântările Tale peste noi. Apoi la Ramada, la sfârşitul săptămânii, o, Dumnezeule, să fie sute de suflete salvate. Îndură-Te, Doamne. Îngăduie să fie o asemenea revărsare a Duhului, încât ziarele să nu poată tăcea, ci să facă public lucrările care s-au făcut. Îndură-Te, Doamne.

Fă-te cunoscut oamenilor Tăi, Doamne. Îngăduie ca inimile lor smerite să fie atinse de credinţă şi să creadă că vor primi ceea ce au cerut.

Doamne, ne rugăm şi pentru cei care au vrut să fie aici în seara aceasta şi nu au putut. Poate sunt bolnavi şi neputincioşi şi de aceea nu au putut ajunge. Ne rugăm pentru ei, Doamne. Îngăduie ca Duhul Sfânt să-¡ viziteze pe fiecare dintre ei.

Binecuvântează-¡ şi pe cei care au venit pe drumuri îngheţate atâta drum. Poate unii sunt încă pe drum. Apără-¡, Doamne, şi adu-¡ în siguranţă.

Binecuvântează această adunare, pe acest păstor bun, adunarea lui, administratorii, diaconii şi pe toţi pentru care mijlocesc. Te rugăm să fii cu ei şi să-¡ ajuţi.

Te rugăm să ne dai Cuvântul Tău. Noi putem să-L citim, dar Te rugăm să ne dai Tu înţelegerea prin care să Te vedem pe Tine. Ascultă-ne pentru că Îţi cerem aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.

De obicei, eu citesc sau îmi notez un text. Poate cineva va găsi ceva în spatele acelui text, ceva care să-¡ îmbunătăţească înţelegerea. Sau poate predicatorii sau membrii, Îl iau, Îl recitesc şi ascultă ce s-a vorbit. De multe ori, eu fac aceasta şi îmi notez un text.

Aşadar, dacă vreţi să citiţi cu noi, să deschidem la 1Corinteni 11.23-25:

„Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat; şi anume, că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine.

Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.”

Tot astfel, după Cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.”

Aş vrea să iau un subiect din cuvintele: „…pomenirea Mea.” Desigur, noi toţi citim aceasta în bisericile noastre, la serviciul pentru Cină. Este un text măreţ şi se aplică aici, dar pe mine mă interesează doar cuvintele: „…spre pomenirea Mea.”

De-a lungul vremii, Cina a fost de multe ori un subiect de dispută între protestanţi şi catolici. Catolicii iau un fel de împărtăşanie şi o iau cu speranţa că au făcut ceva ca să merite ceva bun. Ei spun că păcatele lor sunt iertate prin faptul că fac aceasta. Protestanţii o iau spre pomenirea lui Hristos, şi o iau cu bucurie fiindcă spun că au fost deja iertaţi.

La rândul lui, Pavel ne spune aici cum să venim la masa Domnului. El ne spune că dacă este ceva greşit, trebuie îndreptat înainte de a venit aici.

„Căci cine mănâncă şi bea, îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului.” (1Corinteni 11.29). Eu m-am întrebat de multe ori dacă este corect să folosim cuvântul „comuniune.” Cuvântul „comuniune” înseamnă „să stai de vorbă cu cineva, să comunici cu cineva.” Mă întreb: adunarea aceasta împreună în locurile cereşti, nu este o comuniune prin faptul că stăm de vorbă cu Dumnezeu şi comunicăm cu El? Noi trebuie doar să stăm liniştiţi pentru ca El să ne răspundă. De multe ori şi eu am făcut greşeala că nu am aşteptat destul de mult ca El să-mi răspundă înapoi. Noi facem de multe ori aceasta în rugăciune, dar cred că ar trebui să ne coborâm jos în inima noastră, să vorbim cu Domnul Isus, să îngenunchem şi să stăm liniştiţi ca să vedem ce ne va răspunde. Înţelegeţi?

Uneori şi eu am făcut aşa şi întreaga mea gândire a fost schimbată. Îl întrebam pe Domnul: „Doamne, oamenii aceştia doresc să mă duc acolo.” Mă rugam şi eram mulţumit că aceasta era voia Domnului, dar după ce mă rugam şi stăruiam destul de mult, vedeam că nu era cum gândeam eu şi că trebuia să merg în altă parte. Trebuie doar să aveţi comuniune cu Domnul.

O, ce părtăşie glorioasă este să te pleci jos, să vorbeşti, să comunici cu El şi să aştepţi până când îţi răspunde!

Şi când te gândeşti cu ce Persoană măreaţă stai de vorbă! Să comunici cu Creatorul însuşi, cu Cel care a pus viaţa ta în această cenuşă vulcanică în care trăieşti. Şi atunci când pleci de aici, stă în mâna Lui unde te duci. Dar acum ai şansa să alegi în ce direcţie va merge sufletul tău.

Ce minunat lucru este să ai comuniune cu El pe baza făgăduinţelor Lui, să vorbească cu tine şi să-ţi spună: „Totul este bine.” Atunci nu mai trebuie să te uiţi la vreun crez sau la nişte dogme. Tot ce ai de făcut este să ştii că El mărturiseşte înapoi Cuvântul Lui şi asta-¡ tot. Atunci povara se dă la o parte.

M-am gândit la masa la care am fost chemaţi în seara aceasta, şi pe care am numit-o „Comuniune” sau Cina Domnului.

Vedeţi, oamenii aceia din Est, au amestecat toate lucrurile şi nu îi poţi îndrepta, iar în Nord este prânzul sau dejunul. Dar eu am spus: „Domnul ne-a chemat la Cina Lui, la Cina Domnului.” Dacă o numiţi altfel, am impresia că am pierdut o masă, dar dacă ne adunăm în felul acesta, Dumnezeu vine jos…

Aţi observat ce lucru mare am avut aici în ziua de Rusalii? Dumnezeul care a călăuzit poporul Israel prin pustie, marele Stâlp de Foc, S-a împărţit în ziua de Rusalii peste copiii Săi: „limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei.” Vedeţi? Dumnezeu Se împărţea în Biserică.

Şi când te gândeşti că El ne vrea adunaţi împreună în locurile cereşti, ca fiecare să se bucure de căldura Focului Duhului Sfânt. O, aceasta nu pune inimile noastre în clocot? Aceasta se întâmplă când ne adunăm împreună în locurile cereşti în Hristos.

Acum ştim că masa Lui, la care stăm împreună şi avem comuniune cu El, este ca o oază în deşert. În oază este un izvor, iar călătorii obosiţi poposesc să se împrospăteze şi îşi amintesc cum au ajuns acolo.

La fel este şi această masă a Cinei, în biserică, locul unde sunt toate binecuvântările lui Dumnezeu, întreaga Evanghelie; tot ce are Dumnezeu pentru Biserica Sa este adus şi pus înaintea noastră. Este ca o oază în acest pustiu al păcatului fierbinte prin care călătorim. Şi când intrăm înăuntru, vedem că El are de toate în meniul Său şi este gata să ni le dea. Aceasta este partea cea bună. Apoi ne uităm peste meniu şi luăm totul. Desigur, mie îmi place şi suplimentul, vouă nu? (Adunarea spune: „Amin”). Îmi place să iau.

În timp ce ne bucurăm de aceste binecuvântări, simţim prezenţa Lui şi zicem: „Amin şi aleluia! Lăudat să fie Dumnezeu!” şi aşa mai departe, ne amintim de Cel care ni le-a adus şi le-a făcut posibile prin moartea Domnului Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Să ne amintim de El! Cred că de foarte multe ori, noi ne bucurăm de atâtea binecuvântări, dar uităm de unde vin.

Odată am fost cu un grup de creştini dintr-o anumită biserică şi s-au pus jos să mănânce fără să-I mulţumească lui Dumnezeu pentru mâncarea lor. Mi s-a părut oarecum ciudat. Apoi m-am dus într-o altă casă şi ei s-au pus la masă şi au mâncat. Eu ¡-am întrebat de ce nu se roagă, iar ei mi-au răspuns: „Domnul ne dă oricum aceasta.” Vedeţi?

Atunci am spus: „Aceasta îmi aminteşte de un porc care stă sub un măr şi mănâncă merele care îi cad în cap toată ziua, dar nu se uită niciodată în sus să vadă de unde vin acele mere.”

Deci, cred că se cuvine să ne oprim şi să ne uităm de unde vin aceste lucruri. O, ce lucru glorios este să ne amintim de Domnul nostru, să ne amintim de tot ce a făcut El pentru noi şi că nimeni altcineva nu putea face posibile aceste lucruri. Nimeni altul, decât Domnul nostru.

Şi El a făcut-o de bunăvoie, pentru că nimeni nu era vrednic: nici un profet, nici un potentat, nici un monarh sau împărat. Nimeni afară de Domnul Isus însuşi, care a făcut-o de bună voie pentru noi. Haideţi să ne aducem aminte de El, fiindcă a făcut-o pentru copiii Lui din toate epocile.

Acum haideţi să vorbim puţin despre oameni care au motive să-şi amintească de Domnul. Îmi imaginez că acolo în slavă este unul pe nume Noe care cu siguranţă are de ce să-şi amintească de Domnul. Cu puţin înainte de a distruge lumea, Dumnezeu şi-a adus aminte de Noe, iar Noe îşi aduce aminte cum, prin mila lui Dumnezeu, a scăpat de mânia Lui atunci când a început să cadă ploaia şi apele au umplut străzile, vântul vuia şi stâncile cădeau de pe munţi. O, ce furtună grozavă! Izvoarele adâncului s-au deschis şi casele au început să se dărâme, dar Dumnezeu l-a ascuns pe Noe în arcă. Ce loc minunat să ne amintim de El! Să fii în arcă, în siguranţă, în prezenţa lui Dumnezeu! Să trăieşti cu El!

Apoi ne amintim de trei tineri: Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Cum au luat poziţie pentru Dumnezeu amintindu-şi că El Îşi ţine promisiunea!

În acel ceas întunecos, chiar mulţi din fraţii lor s-au întors în lume, dar ei au stat pentru Dumnezeu. Şi după ce cuptorul a fost încălzit de şapte ori mai mult, ei au fost aruncaţi înăuntru. Dar al patrulea Om care a fost înăuntru cu ei, a ţinut moartea departe.

Este ceva cu cel de-al patrulea Om. Am putea vorbi despre El şi cum a făcut posibil acest lucru.

Nimeni altcineva nu putea face aceasta decât acel al patrulea Om. El este Cel care a adus viaţa în gura morţii. Amin. Dar tot El a ţinut flăcările încinse departe de copiii Săi. Şi ei şi-au amintit tot timpul de acea zi din Babilon.

Dar în Babilon a mai fost cineva de care îşi aduceau aminte şi anume de Daniel, care a promis că nu se va murdări cu lucrurile lumii.

Aceasta este o poziţie bună de luat. Oamenii ar trebui să strângă puţin mai tare armura pe lângă ei. Aceasta este. Noi nu ne vom murdări cu lucrurile lumii, indiferent ce fac celelalte biserici. În ce ne priveşte, noi vom strânge armura şi vom sta numai pe acest Cuvânt.

Orice va veni, noi nu ne vom murdări! Dacă restul vor s-o facă, n-au decât. Dacă femeile vor să-şi taie părul, n-au decât! Noi nu o vom face.

Dacă vor să poarte manichiură, n-au decât! Noi nu o facem. Dacă vor să se vopsească, n-au decât, dar noi n-o facem! Restul pot să plece mai devreme acasă, să prindă emisiunea de la TV. Indiferent ce vor face ei, noi vom sluji Domnului!

Vom adopta poziţia lui Iosua: „Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului!” (Iosua 24.15).

Şi Daniel şi-a propus acelaşi lucru în inima lui, fiindcă chiar dacă era cetăţean acolo, el era un străin. Orice creştin născut din nou este un străin aici, fiindcă este legat de cer. Bogăţiile lui sunt în cer.

Cu câtva timp în urmă, am mers cu soţia mea la cumpărături în aceste centre cu magazine. O, acolo poţi vedea o mulţime de aşa-zişi religioşi! Acolo am văzut o femeie cu o rochie foarte ciudată. Nici o altă femeie nu avea o rochie ca aceea. Desigur, multe din ele cântă în cor.

Privind-o, soţia mi-a spus: „De ce nu putem avea şi noi aşa ceva?”

„Vezi, ei nu au cetăţenia noastră.”

„Dar nu sunt americani?”

„Ba sunt americani,” am răspuns eu.

Peste tot unde am umblat în misiuni peste ocean, am întâlnit duhul fiecărei naţiuni. Astfel, dacă mergi în Germania, acolo este un duh german. Este duhul acelei naţiuni.

Dacă mergi în Elveţia, fraţii vorbesc aproape aceeaşi limbă, dar este un alt spirit. Înţelegeţi? În Elveţia este un alt spirit.

Apoi am mers în Finlanda, iar acolo am întâlnit un alt spirit, diferit. Când am venit în America, aici este spiritul american. Aşa este.

Apoi m-a întrebat:

„Noi nu suntem cetăţeni americani?”

„Vezi tu, dragă, fiecare naţiune trăieşte în spiritul ţării ei. Acesta este spiritul sau duhul naţional.”

„Dar noi nu trăim în spiritul american?” m-a întrebat ea.

„O, nu!” am spus eu, „Noi suntem născuţi din nou şi trăim într-un Duh ceresc, unde este neprihănire şi sfinţenie.”

Deci noi nu suntem americani, fiindcă America este doar o ţară pământească. Astfel, când un german, un elveţian sau orice ar fi el, este născut din nou din ceruri, ia Duhul ceresc. Atunci, natura lui, preocupările lui, totul este după lucrurile de sus, unde Hristos stă la dreapta lui Dumnezeu. Amin. O, cum ar trebui să ne amintim că El a murit pentru ca noi să fim întăriţi printre aceste lucruri. Aşa este.

O plantă sănătoasă nu trebuie stropită cu nimic, pentru că puricii nu se urcă pe ea. Aşa este. Nici un purice nu va mânca o plantă sănătoasă. Dar planta de casă trebuie stropită tot timpul cu tot felul de soluţii pentru hibrizi.

La fel este biserica de astăzi. Noi trebuie s-o stropim şi s-o dădăcim prea mult. Dar fiecare individ ar trebui să fie spălat în sângele lui Isus Hristos şi născut din Duhul lui Dumnezeu, fiindcă atunci puricii lumii vor sta departe de el. El nu se va amesteca cu acestea. Este dur, dar nădăjduiesc să vă fie de folos. Este o exprimare dură, dar cred că ştiţi despre ce vorbesc.

Daniel, care şi-a pus acest scop în inimă, a putut să-şi amintească de plată. Într-o zi şi noi ne vom aminti de plată. Şi atunci când a ajuns să-şi amintească de aceasta, în ceasul încercării, Dumnezeu a trimis un înger în cuşca leilor şi le-a închis gura ca să nu-l mai necăjească.

Ce aducere aminte să te gândeşti la aceasta! El a fost aruncat în groapa cu lei pentru că avea un scop în inima lui: să-L slujească pe Dumnezeu. Şi el îşi putea aminti de aceasta. Cum? Cam aşa: „Dumnezeu a văzut nevinovăţia inimii mele şi a trimis îngerul Său să mă scape.” Iată, nevinovăţia din inima ta.

Dumnezeu a putut vedea aceasta în inima lui Daniel; a văzut că scopul lui era să facă binele, aşa că L-a trimis pe îngerul Său şi ¡-a ţinut pe lei să nu-¡ facă rău. Ce aducere aminte! Şi am putea merge aşa mai departe.

Haideţi să ne mai amintim de cineva, mai bine zis de un grup de oameni, de Israel.

Ei au trebuit să ia poziţie şi să stea pentru Dumnezeu. Şi iată că într-o noapte a venit îngerul morţii ca să ia întâiul născut din fiecare casă. Dar copiilor lui Israel l¡ s-a poruncit să îşi aducă aminte că sângele mielului era pe stâlpii uşii. Acela a fost lucrul care a ţinut departe mânia lui Dumnezeu şi ¡-a ţinut în viaţă. Sângele de pe stâlpii uşii şi de pe pragul de sus era o aducere aminte, şi încă este o aducere aminte.. Ce noapte de aducere aminte! Şi acest lucru a fost o amintire de-a lungul epocilor care au urmat, pentru că în noaptea aceea Dumnezeu a făcut deosebirea între cel neprihănit şi cel păcătos.

O, eu nu ştiu dacă va fi noapte sau nu, dar va veni o zi când Dumnezeu va arăta deosebirea dintre cei neprihăniţi şi cei păcătoşi. Pentru noi va fi o aducere aminte să ştim că Sângele este pe stâlpii uşi şi pe pragul de sus. Oriunde vei privi, vei vedea cu inima. Aşa este. Îţi vei aminti să te uiţi prin sângele Domnului Isus, aşa cum s-ar uita El. Ce timp!

Israel a avut încă un lucru de care să îşi aducă aminte întotdeauna, iar acesta este pasul pe care l-a făcut, marşul în care a pornit, bazându-se pe ceea ce a spus Moise, marele proroc care a fost adeverit că are Cuvântul Domnului. Dumnezeu a adeverit că mesajul adus de Moise era adevărul biblic şi că El era cu prorocul Lui; El L-a întâlnit pe Cel ce nu avea Nume, dar se chema „Eu sunt.” L-a întâlnit cu adevărat, iar ei L-au văzut lucrând prin Moise.

Şi au mai avut o mare aducere aminte: că atunci când au început marşul, Stâlpul de Foc a mers înaintea lor, călăuzindu-i. Ce lucru memorabil a fost acela! Să nu aibă nevoie de busolă. Amin. De ce nu au avut nevoie de busolă? Pentru că ¡-a călăuzit Lumina lui Dumnezeu.

Ce aducere aminte a fost şi pentru cei trei magi! Nici ei nu au avut nevoie de busolă, fiindcă au fost călăuziţi de o stea.

Ce aducere aminte este pentru noi astăzi să-L avem pe Duhul Sfânt să ne călăuzească. Nu un crez, o modă sau ceva făcut de oameni, ci Duhul Sfânt vine şi Îşi confirmă Cuvântul dovedind că este Adevărul. Ce aducere aminte pentru inima noastră să ştim că Dumnezeu este încă viu! Oh!

Să-şi amintească de El, de ce a făcut şi cum ¡-a călăuzit în felul Lui până în ţara făgăduită!

Şi Ilie a avut ce să-Şi amintească de Dumnezeu, fiindcă a stat la post şi a făcut exact ceea ce ¡-a poruncit Dumnezeu să facă; şi a poruncit să nu cadă nici ploaie şi nici rouă pe pământ decât la porunca lui. Apoi s-a suit la pârâul Cherit şi a stat acolo. Cum şi-a adus aminte! Cum a primit hrana în tot acel timp? Dumnezeu l-a servit cu ajutorul corbilor. Dumnezeul cerurilor! Dar corbii de unde au luat mâncarea? Nu ştim. Tot ce ştia Ilie era să se predea pe deplin Cuvântului lui Dumnezeu care ¡-a fost făgăduit, iar de restul s-a îngrijit Dumnezeu.

Asta-¡ tot ce trebuie să facem, fraţilor! Este tot ce avem nevoie. Să-L luăm pe Cuvânt. Cum va lucra El? Nu ştiu. Dar vedeţi, noi încercăm să injectăm ideile noastre şi iată în ce încurcătură am ajuns.

Dacă Ilie ar fi spus: „Izvorul de dincolo de deal este la fel de bun ca acesta şi are mai multă apă.”? Oh, nu!

Dacă Avraam s-ar fi gândit că ar trebui să cucerească Sodoma? Nu ar fi procedat corect. El a mers pe calea pe care l-a călăuzit Dumnezeu şi s-a ţinut de făgăduinţa dată.

Ilie a putut să-şi amintească faptul că a făcut tot ce ¡ s-a poruncit: el a mustrat toate femeile din acel timp care au încercat să se poarte după moda primei doamne, soţia preşedintelui. Ilie era un om cât se poate de simplu, dar a făcut exact ce ¡-a spus Dumnezeu. Apoi a ajuns la o confruntare, iar acolo a spus: „Să vedem de partea cui este Adevărul. Voi chemaţi-l pe Baal, iar eu Îl voi chema pe Dumnezeu.”

Ce putem spune noi, creştinii de astăzi, în faţa budismului, a mahomedanismului sau a altor religii? „Să vedem cine este Dumnezeu…” Amin.

Cu câtva timp în urmă am fost la o adunare în India, iar acolo erau o mulţime mare de oameni. Veneau pe platformă câte patru sau cinci. Nu am putut estima câţi oameni erau acolo. Eu m-am rugat şi pentru lepră. Omul pentru care m-am rugat nu avea mâini şi urechi pentru că îi fuseseră mâncare de lepră. El a încercat să mă îmbrăţişeze şi l-am îmbrăţişat şi eu şi m-am rugat pentru el. Domnul mi-a spus ce a greşit şi alte lucruri din viaţa lui.

Am văzut cum stăteau acolo acei rajahi şi spuneau: „Aceasta este telepatie.” Puteam să spun ce gândeau şi cum voiau să mă pună deoparte.

În ziua aceea am fost dus într-un templu al Jainilor, unde erau şaptesprezece religii diferite, toate fiind împotriva creştinismului.

Dar în seara aceea Dumnezeu a schimbat programul şi Duhul Sfânt a început să descopere lucruri. După puţin timp a venit un indian care era orb, iar eu am spus: „Omul acesta este orb. Noi toţi putem vedea aceasta. El este căsătorit şi are doi fii, iar eu pot să vă spun pe litere numele lui, fiindcă nu îl ştiu pronunţa.” Şi totul a fost întocmai.

Acolo stăteau acei preoţi mahomedani care erau numiţi sfinţi. Ei îl cunoşteau pe orb, dar se gândeau că eu citesc gândurile prin telepatie.

Apoi am văzut o vedenie în care mi s-a arătat că omul stătea şi se uita la mine. O, Doamne!

Atunci am spus: „Astăzi mi s-a spus că religia mahomedană este cea mai mare din lume. Dacă sunt aşa de mari cum se crede, aş vrea ca unii din preoţii lui Buda sau ai lui Mahomed să vină aici şi să-¡ dea vederea acestui om. Acest om este un închinător la soare. Noi toţi care credem, ştim că lucrul acesta este greşit, fiindcă s-a închinat creaţiei în locul Făcătorului. Dumnezeu care este Creatorul, doreşte ca omul să vină să-L slujească pe El şi atunci El este gata să se manifeste.”

Desigur, eu n-aş fi îndrăznit să spun aceasta dacă nu aş fi avut acea vedenie. Atâta ştiu şi eu. Noi nu vrem să presupunem, pentru că a presupune înseamnă să păşeşti în faţă fără autoritate. De aceea urmărim când se spune „Aşa vorbeşte Domnul.” Nu o imitaţie, ci ceva ce ştii foarte sigur că a spus Domnul.

Când am văzut vedenia, m-am simţit foarte sigur deoarece am ştiut că nu va da greş, aşa că am spus: „Voi, mahomedanilor, spuneţi că omul acesta este greşit; voi, budiştilor, spuneţi că este greşit. Şi mâinii şi şiiţii sau ce mai sunt ei, toţi spun că este greşit, dar cu siguranţă este Unul adevărat undeva.” O, ce lucru glorios! Apoi am spus: „Omul a spus că de acum încolo va sluji Celui care îi va reda vederea.”

El orbise fiindcă considera soarele un zeu şi s-a închinat la el. Vedeţi, aşa credea el că îşi plăteşte drumul spre cer, dar ne putem aduce aminte că Hristos a suferit pentru ca noi să vedem, nu ca să nu vedem. Înţelegeţi? Şi am spus: „Eu, voi urma clanul acela şi îl voi sluji pe cel ce va reda vederea acestui om.”

Acela a fost cel mai liniştit grup pe care l-am întâlnit vreodată. Nimeni nu a spus nimic, aşa că am continuat: „Ei bine, acolo sunt nişte preoţi mahomedani. De ce nu veniţi aici să-¡ redaţi vederea acestui om? De ce nu o faceţi? Pentru că nu puteţi. Nici eu nu pot, dar Dumnezeule cerurilor L-a înviat pe Fiul Său, Isus Hristos, care mi-a arătat chiar acum o vedenie, şi pe baza ei vă spun că omul îşi va căpăta vederea. Dacă nu va fi aşa, eu sunt un martor mincinos al acestui Hristos. Dar dacă o va face, sunt un martor adevărat al Lui, iar voi trebuie să vă pocăiţi, pentru că altfel veţi muri în clanurile în care sunteţi acum.” O, ce timp!

„Dacă ceea ce v-am spus este fals, să mă urcaţi în avion şi să mă trimiteţi înapoi în Statele Unite şi să nu mă mai lăsaţi să revin niciodată aici.”

O, şi când Dumnezeul nostru a intrat în scenă! Imediat ce m-am rugat pentru orbul acela, a putut să vadă la fel de bine ca şi mine. Bucuros, a alergat la primarul oraşului şi l-a îmbrăţişat. Eram acolo de patru ore, dar curând n-am mai avut pantofi în picioare şi nici buzunare la haine, iar poliţia abia îi mai putea ţine pe oameni pe loc pentru că era o îmbulzeală totală. Trebuia să-¡ fi văzut şi voi.

Ce era aceasta? Acelaşi Dumnezeu care a putut trimite jos foc peste jertfa Sa, a putut trimite Duhul Sfânt să confirme Cuvântul Său care este Adevărul.

Ilie era pe deplin convins că era Adevărul, fiindcă a auzit Glasul lui Dumnezeu. În inima lui nu era nici o îndoială.

Dacă în seara aceasta nu ai în inima ta nici o îndoială că Dumnezeu dă încă Duhul Sfânt, la fel ca în ziua de Rusalii, se va întâmpla. Dacă nu ai nici o îndoială că El Îşi ţine Cuvântul şi vindecă bolnavii, trebuie să se întâmple. Tu trebuie să fii pe deplin convins; trebuie să vezi aceasta cu ochii credinţei adevărate, apoi să accepţi şi să stai acolo.

Astfel, Ilie a avut multe motive să-şi amintească de Dumnezeu şi de ceea ce a făcut El în zilele acelea.

Isus a întâlnit la Sihar o femeie imorală. Ea era samariteană și făcea parte dintr-un popor marginalizat, dar care credea în Dumnezeu. Samaritenii sunt o rasă încrucișată: jumătate evrei și jumătate neamuri. De acolo era această femeie imorală care trăia în păcat și era dezamăgită de toate tradițiile bătrânilor.

Într-o zi, ea s-a dus ca de obicei la fântâna lui Iacov. Cât de bine îşi amintea că acolo era Cel care a spus: „Eu sunt apa vieţii!” Cât de emoţionant a fost pentru ea, când acel Izvor viu i-a descoperit păcatele şi i-a spus ce a făcut rău. Aceasta a pus în inima ei un mesaj și slava lui Dumnezeu a pus-o în clocot, așa că a alergat în cetate să spună la toţi ce i s-a întâmplat.

Lucrul acela nu a fost prea corect: ca o femeie cu renume rău să umble pe străzi cu acea mărturie, dar vă spun ceva: cum mai putea fi oprită când a fost curățată și a băut din acea Apă proaspătă? Este ca și cum ai încerca să stingi o casă în flăcări pe o vreme cu vânt.

Ea nu mai putea fi oprită pentru că a găsit ceva adevărat. Păcatele i-au fost descoperite, iar astăzi își poate aminti acolo în slavă, cum i-au fost date pe față păcatele și greșelile.

Femeia şi-a putut aminti că acolo era un Izvor pentru ea. Când a fost respinsă de toate bisericile și de crezuri, ea a găsit o oază; a găsit un loc în care era Cineva căruia i-a păsat de ea. Ce bucurie!

Acum, noi putem să ne bucurăm cu ea, noi cei care am fost legaţi de crezuri care ne-au ţinut departe de Dumnezeu. Dar am găsit o Fântână plină cu sângele din venele lui Emanuel și ne-am lăsat acolo starea noastră împietrită, ne-am împrospătat și ne-am amintit de Cel care a plătit prețul pentru ca noi să putem avea Duhul Său, de Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu. Ce aducere aminte!

Mă gândesc că și Agar a putut să aibă ceva la care să se gândească, atunci când nu a fost înțeleasă și dată afară.

Cine trăiește o viață corectă cu Dumnezeu și urmează calea strâmtă și dreaptă a lui Dumnezeu, este neînțeles. Și eu sunt neînţeles. Fiecare din voi, fraților și surorilor care încercați să trăiți corect, nu sunteți înțeleși. Vecinii cred că sunteți niște demodați și încearcă să vă marginalizeze. „De ce nu vrei să participi la aceste societăţi? De ce nu iei parte la o partidă de cărţi sau la alte lucruri?” Eşti neînţeles pentru că nu iei parte la toate aceste lucruri.

Şi Agar a fost neînţeleasă. Ea îl avea pe micul Ismael, care era rodul pântecelui ei dintr-un mariaj legal, cu bărbatul ei Avraam. Ea era o roabă și îi fusese dată de stăpâna ei, Sara. În vremea aceea poligamia era legală și ea era credincioasă bărbatului ei, fiindcă îi fusese dat. Ea a purtat copilul lui, în care erau speranțele ei, dar cu toate acestea, nu a fost înțeleasă de stăpâna ei care a alungat-o să moară în pustiu. Ce loc!

Și iată că fiind în pustiu, apa a început să se împuțineze și gura micului Ismael era uscată, era tot mai rău și a început să plângă de sete. Doar inima unei mame poate să audă plânsetul micuțului ei în timp ce tremura din tot trupul și se stingea, la fel ca ea. Nu era nicăieri apă, doar pietre, așa cum puteți vedea și în deșertul Phoenix. Neînţeles! Ce timp!

Acolo era o roabă care a încercat să trăiască corect, așa cum trebuia, și cu toate acestea iat-o stând neputincioasă și strângându-și în brațe copilul aflat pe moarte. Era atât de disperată! L-a așezat sub o tufă și a îngenuncheat puțin mai încolo, la o aruncătură de piatră, ca să se roage. Și iată că a apărut un izvor, „Izvorul Celui viu care mă vede.” Cumva a fost pus acolo şi mai există şi astăzi ca aducere aminte.

Eu nu am destulă educaţie ca să pot pronunţa numele acelui izvor, dar voi ştiţi despre ce vorbesc. M-am gândit să nu spun nimic pentru că prin aceasta îmi arăt și mai mult lipsa de educație. Dar vreau să vă spun un lucru. Ştiu că acolo a fost adus jos încă un Izvor. Aceasta s-a întâmplat în ziua de Rusalii, iar în seara aceasta este la fel de deschis ca atunci, iar apele lui sunt la fel de proaspete pentru oricine vrea să apuce calea dreaptă a Cuvântului lui Dumnezeu și să umble cu El.

Eu vin la acest Izvor, amintindu-mi de Isus care a făcut aceste lucruri posibile pentru ca eu, un străin, fiul unui bețiv, să pot veni la acest Izvor ca să-mi fie iertate păcatele și să beau din Viața veșnică.

Cum trebuie să se fi simțit Agar când a văzut izvorul acela care a salvat viața ei și a copilului ei! Cu siguranţă şi-a amintit în toate zilele vieţii ei de acea oază.

Am putea continua cu multe alte exemple, dar haideţi să ne gândim puţin şi să nu omitem Izvorul. Nu rataţi să vedeţi locul de împrospătare care aduce Viaţa.

Isus a fost trimis de Pilat la Irod, pentru a fi batjocorit. Ce a ratat! Şi când a ajuns la Irod, cât de prosteşte s-a purtat omul acela! Irod era evreu și auzise de Isus și de slujba Sa, iar acum stătea în fața Lui, în fața a tot ce au prorocit prorocii, începând din Eden. Dar deşi a stat în prezenţa Lui, nu şi-a cerut iertare pentru păcatele săvârşite. O, dacă s-ar fi gândit numai o secundă Cine era Cel care stătea în fața lui! Probabil nu a știut niciodată în Prezența cui a stat.

Tu spui: „Ce groaznic!” Ce nesăbuinţă din partea lui! Da, acesta a fost cel mai nesăbuit lucru pe care l-a putut face un om. Dar astăzi avem oameni care stau lângă același Izvor și fac același lucru, aceeași greșeală groaznică pe care a făcut-o Irod.

Toţi prorocii au arătat timp de mii de ani spre venirea Lui, dar pentru că El nu a venit cum spuneau crezurile lor, L-au dat afară. Da, domnilor, așa este. Și încă este scos afară! Ei nu vor să aibă nimic a face cu El, pentru că nu corespunde cu cărțile lor.

O, de-a lungul miilor de ani, toţi prorocii au vorbit despre El şi iată că El stătea înaintea lor, dar ei nu au rostit nici un cuvânt despre iertare. Irod stătea chiar în fața Celui care împlinea cuvintele tuturor prorocilor evrei, dar nu și-a cerut iertare. O, ce lucru groaznic!

Dar și noi facem același lucru astăzi, doar că facem aceasta după șase mii de ani. Noi facem o greșeală mai mare decât Irod, Pilat, Caiafa și preoții acelui timp, fiindcă avem încă două mii de ani adăugați și totuși facem la fel ca ei.

Presupun că Irod nu s-a gândit niciodată serios la aceasta și mă întreb noi cât de serios o facem? Cât de serios iei în considerare acest Cuvânt? Ce însemnă acest Cuvânt pentru tine? Crezi că este Dumnezeu în formă de literă?

Dar voi treceţi pe alături pentru un crez şi spuneţi: „Zilele minunilor au trecut. Dr. Jones a spus așa și așa, deci așa este.”

Și totuși această Biblie se află pe fiecare amvon din biserici, iar predicatorii și lucrătorii citesc din ea, dar trec pe alături și ignoră Cuvântul ei din cauza unui crez, încercând să plaseze lucrurile prezente într-o altă epocă.

Cred că am mai făcut remarca aceasta de vreo două sau trei ori aici, în Phoenix. Astfel, oamenii Îl laudă întotdeauna pe Dumnezeu pentru ceea ce a făcut și se uită la ceea ce va face, dar ignoră ceea ce face în prezent. Aşa este. Ei omit să vadă aceasta.

Probabil că Irod Îl lăuda pe Dumnezeu pentru că a scos poporul din pustie şi aşa mai departe. Ei spuneau: „Slavă lui Dumnezeu, căci într-o zi Îl va trimite pe Mesia. Atunci Îl vom vedea.” Și iată că El stătea chiar înaintea lor și nu L-au cunoscut.

„El era în lume şi lumea a fost făcută prin El şi lumea nu L-a cunoscut. Dar tuturor celor ce L-au primit, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.” (Ioan 1.10-12).

Presupun că nu s-au gândit serios la aceasta în timp ce stăteau în prezenţa Lui.

Şi astăzi sunt mulţi care nu-L iau în serios. Ei nu se gândesc serios la lucrul acesta şi spun: „Eu merg la biserică şi sunt la fel de bun ca tine.”

Desigur, ai putea să fii la fel de bun ca mine şi să nu fii bun deloc. Înţelegeţi? Tu nu trebuie să-l faci pe nici un om exemplul tău! Tu trebuie să-L faci pe Dumnezeu Exemplul tău, pe Isus Hristos, și vrei să iei Cuvântul Său, pentru că dacă nu o faci…

Amintiți-vă că Biblia spune în Apocalipsa, care este descoperirea completă a lui Isus Hristos, că „oricine scoate sau adaugă ceva, îi va fi scoasă partea lui din Cartea Vieții.” (Apocalipsa 22.18-19). Deci aceasta este Apocalipsa.

„După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul Său, Isus Hristos.” (Evrei 1.1-2). Și Hristos S-a descoperit și S-a făcut cunoscut, luând Cuvântul Său și făcându-L să crească.

Ieri am stat de vorbă cu fratele Carl Williams sub un palmier și i-am zis: „Nu-i așa că este frumos acest copac?”

„Da,” a răspuns el.

„Ştii ce este? Cenuşă vulcanică.”

Asta-i tot. Țărâna pământului cu o viață în ea. Şi acea viaţă a dat naştere acestui palmier.

Aici este un alt soi de copac: un smochin. Ce este? Tot cenușă vulcanică din țărâna pământului, cu o viață de smochin în ea.

Dar noi ce suntem? Același lucru ca și copacul: cenușă vulcanică, dar cu o viață umană în ea. Însă acea viaţă umană este din pământ și trebuie să se întoarcă în pământ.

Dar aici este o Viaţă care vine de sus, pentru ca omul să trăiască prin Ea. Aceasta este Viaţa veşnică. Nu am putea să luăm serios în considerare acest lucru, prieteni?

Aceasta nu este o emoţie; nu este un crez, ci este o experienţă. Este o naştere. Dar ca să poți mărturisi o Naștere, trebuie să experimentezi o moarte. Trebuie aliniate corect: experiența morții, apoi mărturia unei Nașteri.

Orice sămânță trebuie să treacă prin aceleași faze, dar aceasta este Sămânța lui Dumnezeu, iar când este pusă în inima ta, aduce la suprafață nașterea unui fiu de Dumnezeu.

La fel a fost şi cu Isus când a fost pe pământ. El a spus: „Cine mă poate dovedi că am păcat?” Păcat înseamnă necredință. „Dacă nu Mă credeți pe Mine, credeți măcar lucrările acestea.” „Cercetați Scripturile, fiindcă socotiți că în ele aveți Viața veșnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine, ele vă spun Cine sunt Eu. Și dacă nu împlinesc ceea ce a spus Tatăl în Scriptură, că voi face când voi veni, să nu Mă credeți.” (Ioan 10.37-38;5.39).

O, dacă noi, creștinii; dacă noi, lucrătorii; dacă noi, penticostalii și toți ceilalți, nu putem lua ceea ce a spus Dumnezeu bisericii Sale, dacă nu putem fi la statura de care a vorbit El, putem fi condamnați pentru păcat, pentru necredință.

Dacă încercăm să spunem că zilele minunilor au trecut și toate lucrurile acelea, putem fi acuzați de necredință, pentru că există un singur păcat, iar acela este necredința: „Cine nu crede, a și fost judecat.” (Ioan 3.18). „Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că El răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11.6).

Aceasta vrea Dumnezeu! Aceasta vrea Dumnezeu să aibă: niște oameni care pot spune: „Ce a făgăduit Isus Hristos? Ce a fost făgăduit pentru aceste zile din urmă şi nu a fost manifestat prin noi?” Amin. Atunci putem sta jos şi să ne amintim de El când ne adunăm împreună.

Dacă este ceva ce ne-a scăpat, haideţi să facem. Dacă ne lipseşte ceva, haideţi să ne întoarcem înapoi la acel lucru! Să ne amintim ce ne-a cerut şi să avem ceea ce a spus El că trebuie să avem, nu ceea ce credem noi că trebuie să avem. Înţelegeţi? Noi trebuie să avem acel lucru aşa cum a spus El.

Dar noi spunem: „Eu aparţin acolo…” Nu știu dacă v-ați gândit vreodată, dar aceasta nu înseamnă nimic pentru Dumnezeu. Nimic! Probabil şi Irod a spus: „Un moment! Ştii cine sunt eu?” Vedeţi? El nu a luat-o în serios. Ar trebui să ne gândim serios la aceasta.

Dar ce a făcut el când a fost adus Isus înaintea lui? Singura dată când Dumnezeu L-a adus în faţa lui Irod, acesta a vrut spectacol.

Fraților, haideți să ne gândim serios! Mă întreb dacă nu cumva, noi, penticostalii, am primit Duhul Sfânt doar ca divertisment? El este mai mult de atât: este Viaţa care trebuie trăită. Mă întreb dacă nu cumva aceasta ne împiedică în bisericile noastre? Mă întreb dacă nu cumva acesta este motivul pentru care suntem din nou în pustie, pribegind în loc să fim în Țara făgăduită, posedând toate lucrurile? Mă întreb dacă nu cumva există ceva la care nu ne-am gândit serios? Vedeți? Trebuie să vă gândiți serios.

Dacă Pilat ar fi făcut aceasta, L-ar fi eliberat, și la fel ar fi făcut Irod. Dar niciunul nu s-a gândit serios când au avut prima ocazie. Şi ce au vrut? Să vadă nişte trucuri.

La fel este şi astăzi. Ei vor să facă creștinismul un truc, un fel de șmecherie pe care o aveți în mânecă. Dar ascultați-mă, penticostalilor: fiți sinceri în aceste lucruri! Când vorbiți în limbi și dați o tălmăcire, fiți siguri că aceea este tălmăcirea! Înţelegeţi? Nu umblaţi cu trucuri! De ce să acceptaţi un truc când Dumnezeu vă dă adevăratul lucru? Înţelegeţi? De ce să acceptaţi un înlocuitor când cerurile sunt pline de Adevăr? Vedeţi? Trebuie să fim sinceri. Nu trebuie să ignorăm aceasta şi să trecem mai departe! Nu trebuie să facem aceasta! Nu trebuie să cerem trucuri!

Trebuie să cerem o slujbă. Amin. Spuneți: „Doamne, dacă trebuie să fiu un preș la ușă, fă-mă cel mai bun preș pe care l-ai avut vreodată, Ajută-mă să fiu tot ce vrei Tu să fiu.” Să nu ziceţi: „Dacă nu pot să fiu un Billy Graham sau un Oral Roberts, nu vreau să fiu altceva.” Dacă eşti al lui Dumnezeu, nu contează dacă eşti un Oral Roberts sau un preş la uşă. Dumnezeu are nevoie de un preş şi vrea un preş bun. Aceasta-i tot. Înţelegeţi? Dar noi mergem mai departe presupunând că va fi aşa sau aşa. Să nu faceţi aceasta!

Cereţi doar o slujbă, oricare ar fi aceea. Înţelegeţi? Lăsaţi-L pe Dumnezeu să aleagă, oricare ar fi aceea. Înţelegeţi? Şi când te pune într-o slujbă, să nu uiţi că Isus este Cel care te-a îndrumat acolo. Tu ai fost născut pentru acest scop, deci fii un slujitor bun pentru El, orice te-ar chema să faci. Da.

Isus a spus: „De ce-Mi ziceţi: „Doamne, Doamne!”, şi nu faceţi ce spun Eu?” (Luca 6.46). Ar trebui să studiem Scripturile ca să vedem care este planul și programul lui Dumnezeu. El a spus: „Voi Mă numiți: „Domnul!”, dar de ce Mă numiți Domnul, dacă nu faceți lucrurile pe care vi le-am poruncit?” Vedeţi?

Domnul este Proprietarul. El deţine proprietatea. Oamenii de astăzi Îl acceptă bucuroşi pe Isus ca Mântuitor. Ei nu vor să ajungă în iad și Îl acceptă ca Mântuitor, dar ajung ei la Domnul? O, nu! Vedeţi?

Tu trebuie să fii proprietatea Lui. Dacă El vrea să fii un preş, te va face un preş, iar tu te vei bucura să fii un preş, la fel de mult ca şi cum ai fi o stea. Înţelegeţi?

Dar noi nu Îl vrem ca Stăpân. Îl vrem ca Mântuitor, dar nu și ca Stăpân. „Doamne,” spun ei, „nu știu despre aceasta. Eu nu mă văd făcând acele lucruri. M-am săturat! Nu voi face aceasta!”

Odată, cineva a fost chemat să predice la o trezire. În prima zi a predicat despre pocăință și tot despre pocăință a predicat și a doua zi și a treia zi și a patra zi. Întreaga săptămână a predicat numai despre pocăință, așa că unul dintre pastorii acelei biserici s-a dus la el și i-a zis: „Frate, noi apreciem predica ta despre pocăință, dar nu ai și alta?”

„Ba am,” a răspuns el, „dar mai întâi să se pocăiască și apoi voi predica despre altceva.” Da, domnilor.

Biserica să înceapă mai întâi cu Abecedarul, apoi voi trece la Algebră: cum să primească daruri, cum să prorocească și altele. Dar mai întâi să facă primul pas. Înainte ca să poți fugi, trebuie să înveți să pășești. Deci, ce vă veţi face dacă v-aţi săturat să faceţi paşi? În ordine.

Noi vrem să ne amintim de Domnul nostru, dar ca să-ţi aduci aminte de El, trebuie să-L slujeşti. Aceste daruri nu sunt ca să vă distraţi cu ele! Mulți vorbesc despre daruri, dar după felul cum se poartă, nu știu nimic despre ele. Înţelegeţi?

Darurile lui Dumnezeu nu sunt jucării. Ele sunt ceva măreţ şi totodată ceva istovitor. Ele sunt istovitoare. În prezenţa lui Dumnezeu nu sunt strigăte. Prezenţa Lui înseamnă binecuvântările lui Dumnezeu pe care le revarsă peste voi. Înţelegeţi? Prezenţa lui Dumnezeu este o ungere.

Aş vrea să aveţi înregistrarea „Domnilor, cât este ceasul?” și să nu uitați aceasta.

Când Iacov s-a culcat cu capul pe acea piatră, Domnul i s-a arătat într-o vedenie și a văzut o scară pe care urcau și coborau îngerii, iar când s-a trezit, a spus: „Cât de înfricoșat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!” (Geneza 28.17). Gândiți-vă că era un loc înfricoșător.

Isaia a prorocit mulți ani sub împăratul Ozia, care a fost lovit cu lepră și înlăturat din cauză că a încercat să ia locul preotului. Probabil că Isaia avea vreo patruzeci sau cincizeci de ani și fusese proroc de copil, fiindcă prorocii sunt născuți proroci. „Darurile şi chemarea sunt fără pocăinţă.” (Romani 11.29).

Și iată că într-o zi, acest proroc al Domnului era acolo jos și se ruga, mărturisindu-și păcatele la altar. Deodată a venit prezenţa lui Dumnezeu şi L-a văzut stând în cer. El a văzut serafimii care cu două aripi își acopereau fețele lor sfinte, cu două aripi își acoperea picioarele și cu două aripi zburau și ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeul cel Atotputernic.” Amin. (Isaia 6.3).

Şi Isaia şi-a adus aminte că scurta lui călătorie nu a însemnat foarte mult. Şi de ce a plâns? Pentru că a știut că nu s-a purtat corect cu darul lui și era departe. El a spus: „Doamne, sunt un om cu buzele necurate și locuiesc printre oameni cu buze necurate.” Este un lucru grozav. Şi El a spus: „Vai de mine!” (v. 5).

Aici nu este vorba de emoţii, de binecuvântări sau strigăte. Acestea sunt bune, eu nu le condamn, dar nu despre aceasta este vorba.

Puterea și prezența lui Dumnezeu aduce o teamă sfântă, care aproape te paralizează și de care îți vei aminti întotdeauna.

Isaia și-a amintit cât a trăit acea experiență. Îmi pot imagina că atunci când ferestrăul îi tăia trupul, el își amintea îngerii aceia care strigau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeu!” Sigur că da.

În ultimul său ceas, Iacov a putut să-și amintească îngerii care urcau și coborau pe acea scară. Ce înfricoşător a fost pentru el!

Nu este ceea ce cred oamenii că este. Este altceva. Ceea ce trebuie să facem noi este să venim în prezenţa Lui, să ne aducem aminte că El nu ne-a adus aici pentru veselie, ci pentru slujbă, ca să lucrăm pentru El.

Iacov avea ceva de care să-și amintească.

Dar Iuda Iscarioteanul? Și el a avut ce să-și amintească. Iuda are ceva de care să-şi amintească în seara aceasta. Cu siguranţă. Îşi va aminti întotdeauna. De ce? Că L-a vândut pe Domnul Isus pentru un câştig personal.

Mă întreb dacă nu sunt și în seara aceasta unii care își vând dreptul de întâi născut pentru un câștig personal, când ar trebui să fie în clocot pentru Hristos? Când ar trebui să faci ceva pentru El, să lucrezi pentru El, în loc să te duci undeva unde poți trăi cum vrei și totuși să te numești creștin. Aceasta caută lumea astăzi. Am spus lumea, nu credinciosul.

Credinciosul caută orice drum drept pe care să umble, să fie în ordine. Dar cel care nu crede, dorește un loc unde poate să-și mențină poziția și să trăiască cum vrea, apoi să pretindă că este creștin.

Aşa preşedinte şi-a dorit poporul acesta şi aceasta a obţinut. Da, domnilor. Aceasta au.

Dar creștinul vrea să fie rase de pe el toate lucrurile lumii; el vrea să pună deoparte orice păcat care îl înfășoară atât de lesne, ca să poată alerga alergarea care stă în fața lui, așteptându-L pe Cel ce este Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică Isus Hristos. Da.

Să lăsăm deoparte orice povară în timp ce ne amintim de El. Femeile să-și lase părul să crească, iar bărbații să înceteze să mai fie Ricky, să vină la biserică și să facă ce este bine.

Păstorii și diaconii care sunt căsătoriți de câteva ori compromit lucrarea fiindcă sunt plătiți bine și vă spun că este în ordine, în timp ce Biblia spune altceva.

Lăsați deoparte orice păcat și amintiți-vă de Isus care a devenit extrem de nepopular.

Tânărul Rabin a fost unul din cei mai mari oameni din lume atunci când a vindecat bolnavii, a făcut numai bine, a vindecat oameni, a redat vederea orbilor iar Dumnezeu Se manifesta prin El și le cunoștea gândurile inimii. Atunci era marele Rabin.

Dar într-o zi S-a așezat jos și a început să le vorbească adevărul Evangheliei. Atunci nu a mai fost popular. O, nu! Şi ştiţi ce s-a întâmplat? Tot grupul L-a părăsit. Cei şaptezeci au spus: „Este prea de tot! Cine poate înţelege vorbirea aceasta?” Şi s-au dus. (Ioan 6.67).

Atunci El s-a întors spre cei doisprezece ucenici ai Săi și i-a întrebat: „Voi nu vreți să vă duceți?”

„Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii.” Haideţi să ne aducem aminte de El în felul acesta.

Să nu uitaţi că El este Exemplul nostru. El a făcut totul, a condamnat fariseii, a condamnat lumea, a umblat prin lume fără nici o pată pe El și era Mielul lui Dumnezeu despre care S-a spus: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care îmi găsesc plăcerea.” El a trăit o astfel de viaţă.

Apoi a luat tot păcatul lumii, păcatul meu şi al tău, asupra Sa. Chiar şi transpiraţia Lui S-a transformat în picături de sânge, dar nu pentru că ar fi fost El vinovat, ci din pricina vinovăţiei mele şi a tale.

Şi dacă El a făcut aceasta pentru mine şi pentru tine, cum mai putem sta sub aceste învăţături şi nonsensuri ale lumii moderne? Ar trebui să ne amintim de Domnul nostru, să ne amintim că El a plătit preţul salvării noastre. Nu vă rușinați, ci fiți gata să dați socoteală oricui de nădejdea voastră, Aceasta ar trebui să facem, fraților.

Ne apropiem de ultimul ceas. Soarele este la apus. Civilizaţia a venit din răsărit, iar acum a ajuns la apus și nu poate merge mai departe. Bariera este aici și tot păcatul lumii se îngrămădește și se rostogolește în valuri de la Hollywood, și a ajuns în biserică. În ce timp trăim! Ar trebui să ne amintim aceasta, fraţilor!

Să ne amintim de Domnul nostru! Ce ar face El dacă ar sta astăzi aici? S-ar împotrivi întregii lumi şi prin toate ispitele, ar sta pe Cuvânt. El este Exemplul nostru.

Astfel, când Satan a venit la El și I-a spus: „Fă din aceste pietre, pâini,” El i-a răspuns: „Este scris…” Vedeți El era una cu Cuvântul Tatălui, iar noi trebuie să ne amintim aceasta și să facem la fel, pentru că este Exemplul nostru. Da, domnilor.

Dar și preoții din acel timp vor avea de ce să-și amintească. Ei își amintesc astăzi din lumea celor pierduți. Tu spui: „Preoții aceia erau sfinți.” O clipă! Ei se credeau sfinți, dar aveau o sfințenie falsă și o smerenie falsă, din cauză că nu aparțineau cu adevărat lui Dumnezeu.

De altfel, Isus le-a spus în faţă: „Voi aveţi de tată pe diavolul şi faceţi lucrările lui.” (Ioan 8.44). El le-a spus cine erau de fapt, deoarece, deşi au văzut manifestarea adevărată a lui Mesia, L-au respins în mod deliberat şi au spus că acele lucruri erau făcute de un duh rău şi că El este Beelzebul.”

Dar Isus a spus că lucrul acesta este o hulă: „Oricui va vorbi împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta.” (Luca 12.10).

Dacă ar fi să fie, eu aş spune la fel ca Natanael: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu; Tu eşti Împăratul lui Israel.” (Ioan 1.49), pentru că vreau să stau ca unul dintre aceştia. Aşa vreau să stau.

Femeilor, voi să staţi ca femeia de la fântână. Ea are ce să-şi amintească, deoarece a găsit o Fântână.

Dar de ce preoţii au vorbit aşa? Din cauza invidiei. Ei erau plini de râvnă pentru crezul lor; erau plini de râvnă pentru tradiţia lor. Bătrânii lor au stabilit nişte tradiţii care erau contrare Cuvântului, dar ei erau plini de râvnă pentru ele.

Fraților, fie ca noi să nu trebuiască să dăm socoteală pentru că am fost plini de râvnă pentru vreo tradiție. Să ne amintim cum a fost Isus! Staţi pe ceea ce a spus El și nu uitaţi că ei s-au purtat aşa din pură invidie. Da, domnilor.

Şi bogatul are de ce să-şi amintească. Lui i-a fost prezentată şansa de a-L primi pe Isus Hristos, dar a iubit mai mult laudele oamenilor decât laudele lui Dumnezeu. Să nu uitați că Biblia spune clar că el și-a amintit de aceasta atunci când a murit și era în iad, iar mesajul a venit înapoi la el și i-a spus: „Adu-ți aminte că ai avut șansa ta în timpul vieții tale!”

Phoenix, acum aveți șansa voastră! Întreaga lume o are. Nu lăsați să treacă pe lângă voi, așa cum au făcut Irod și ceilalți.

Acei preoţi ştiau Cine era El, fiindcă Nicodim a recunoscut aceasta când a fost la El. Nicodim era unul din conducătorii fariseilor și el a spus: „Rabi, știm că ești un Învățător venit de la Dumnezeu, fiindcă nici un om nu poate face aceste lucruri decât dacă este Dumnezeu cu el.” (Ioan 3.2). Vedeți, ei au știut și trebuie să-și amintească aceasta; au știut dar nu au vrut să recunoască.

Voi lăsați crezul vostru să vă țină departe de botezul cu Duhul Sfânt, deoarece vi se spune că nu mai este așa ceva.

Cu câteva săptămâni în urmă am fost la spital să mă rog pentru o femeie din Indiana, iar acolo era o femeie care voia să se pună în ordine cu Dumnezeu. Odată ea venea la biserica mea, dar a alunecat de pe cale și s-a dus în lume, și șapte diavoli au intrat în ea, așa că era mai rău ca oricând. Femeia era pe moarte la spital.

Ea mi-a spus: „Nu vreau să mor aşa, frate Branham.”

„Sigur că nu trebuie să mori așa, soră, dacă mai ai în inimă dorința de a-L sluji pe Domnul. El nu te-a părăsit niciodată, doar tu L-ai părăsit. Deci, dacă vrei, poţi face aceasta.”

„Vreau, frate Branham,” a spus ea.

„Bine, atunci ne vom ruga.”

Lângă patul ei mai era o femeie lângă care stătea fiul ei. Ea fusese operată cu o zi înainte şi mi-a aruncat o privire…

„Te supără dacă vom rosti un cuvânt de rugăciune?”

„Trage perdeaua aceea,” a replicat ea.

„Eşti credincioasă?”

„Trage perdeaua!”

„Am pus doar o întrebare,” am spus eu.

„Dacă vrei să ştii, suntem metodişti,” a răspuns ea.

„Atunci se explică poziţia ta.”

Ce era aceasta? Ea nu voia s-o vadă pe sărmana femeie căzută care dorea să se întoarcă la Dumnezeu. Vedeţi, femeia aceea nu şi-a amintit de Isus, ci şi-a amintit numai de crezul ei.

O, ce groaznic va fi în ziua judecăţii! Să nu uitați aceasta.

Cu câteva săptămâni în urmă am fost să fac niște examene medicale ca să pot pleca peste ocean. Am luat liftul împreună cu câțiva oameni și cred că am mers la etajul opt, în clădirea Heyburn din Louisville. Când am ajuns la ultimul etaj, unul din bărbaţii aceia din lift, care cred că era puţin băut, a spus:

„Băieţi, cred că mai sus de atât nu vom merge, aşa că ar fi bine să ieşim.” Eu nu am spus nimic şi am aşteptat să cobor din lift. El nu ştia că sunt predicator.

Când am coborât, i-am zis: „Un moment! Referitor la remarca pe care ai făcut-o, vreau să-ți spun că dacă te încrezi în meritele tale, numai atât de sus vei putea ajunge, dar dacă ne încredem în Isus, ne vom aminti de El.” Amin.

Dacă ne încredem în El, putem urca tot mai sus şi mai sus, aşa cum a spus fratele Outlaw aseară, şi să trecem de Jupiter, de Venus, de Neptun, de Marte, de Calea Lactee, dincolo de orice sistem solar, în cerul cerurilor. Mă bucur pentru aceasta.

Amintiți-vă că El S-a dus sus, deasupra tuturor acelor lucruri. Da. Dacă ne încredem în meritele noastre, vom pierde cu siguranță, dar dacă ne încredem în meritele Lui, suntem salvați.

O, ne putem încrede în Isus care, în harul Lui, ne-a promis că noi nu vom mai fi legaţi de pământ. Vedeţi? Noi nu suntem legaţi de pământ, ci suntem legaţi de cer. Noi am murit cu El și suntem înviați împreună cu El și stăm în locurile cerești în Hristos Isus. Voi întrebați: „Când, frate Branham?” Chiar acum. Da. Noi nu vom fi înviați cu El, ci suntem deja înviați; am trecut de la moarte la Viață și trăim de-a pururi stând în locurile cerești în Hristos Isus care a înviat deja din morți. Da. Ce lucru glorios este să stai în locurile cereşti în Hristos Isus, Fiul lui Dumnezeu! Da, domnilor. Acum, în timp ce stăm aici, ne putem aduce aminte de El şi de toate făgăduinţele pe care ni le-a dat.

M-am uitat la ceasul acela din spate și m-am gândit: „M-am încadrat bine. Aproape că am terminat și este ora șapte.” Mai am vreo trei pagini de notiţe, dar le-am pus aici dedesubt. Apoi m-am uitat la ceasul meu şi am văzut că nu este ora şapte. Atunci m-am gândit: „Oare unde am fost? Am fost pierdut în tot acest timp? Știu doar că m-am simțit nespus de bine.” Am continuat să mă uit la ceas și atunci m-am gândit că ceva nu este în ordine.

Ei bine, prieteni, aceasta se va întâmpla într-una din aceste zile. Timpul se va opri, iar noi vom pleca în călătorie spre cer, în veşnicie, unde nu mai este timp. Nu va fi minunat?

Dar în timp ce stăm aici, noi suntem deja în locurile cerești, unde timpul nu înseamnă nimic pentru noi. Ce ne mai putem aminti? Fiecare făgăduinţă pe care ne-a făcut-o.

„Dacă rămâneți în Mine, și dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereți orice veți vrea, și vi se va da.” Este adevărat? (Ioan 15.7).

Aici amintesc Ioan 5.24, unde spune: „cine ascultă cuvintele Mele şi crede…” Nu cine se face că crede, ci „cine crede în Cel ce M-a trimis, are…” (timpul prezent) „Viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.” Noi trăim chiar acum în Hristos Isus şi stăm în locurile cereşti pe care ni le-a făgăduit. Noi ne aducem aminte.

Ne putem aminti cum El S-a făcut cunoscut ca Mesia printre oameni. Credincioşii au văzut aceasta şi noi ne aducem aminte ca în Ioan 14.12, El a spus: „cine crede în Mine, va face şi El lucrările pe care le fac Eu.” Noi putem să de aducem aminte că El a promis aceasta.

Ne putem aminti că El a promis că în zilele din urmă, Duhul Sfânt Se va manifesa în trup omenesc, exact așa cum a făcut-o înainte de arderea Sodomei. Noi ne aducem aminte că Isus a făcut această făgăduință. Așa a spus El și eu cred tot atât de mult, ca și cum El ar fi aici și mi-ar spune aceasta. Dar El este chiar aici, de aceea cred acest Cuvânt. Asta-i tot.

„Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi.”

Îmi amintesc că aseară am citit din Scriptură că Isus a spus: „Am multe să vă spun, dar acum nu pot. Dar când va veni Duhul Sfânt, El vă va aduce aminte aceste lucruri şi vă va arăta lucrurile care vor veni.” (Ioan 14.26).

Îmi amintesc că Duhul Sfânt a vorbit și a spus: „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri; pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gândurile inimii.” (Evrei 4.12).

Îmi amintesc că Isus a trecut odată printr-o mulţime de oameni şi o femeie s-a atins de haina Lui. El a știut unde era ea și cine era, dar S-a întors și a zis: „Cine s-a atins de Mine?”

Petru s-a gândit că nu este în toate minţile şi L-a certat zicând: „Păi, toată lumea se atinge de tine!”

Dar Isus a continuat: „O putere a ieşit din Mine.” Apoi a privit în jur până a dat de femeie şi i-a zis: „Tu ai o scurgere de sânge. Credinţa ta te-a mântuit.”

Îmi amintesc de învățăturile Bibliei care spun că El este Marele Preot care poate fi atins prin simțirea slăbiciunilor noastre. Aşa este.

Îmi amintesc că Biblia spune în Evrei 13.8 că „Isus Hristos este Același ieri, azi și în veci.” O, cum ne amintim de El! Da, domnilor.

„Peste puțină vreme lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veți vedea”, Biserica, credinciosul, „pentru că Eu voi fi cu voi, chiar în voi, până la sfârșitul lumii.” O, aceasta nu este ceva ce se întâmplă astăzi și mâine nu se mai ştie nimic, ci este ceva veşnic! „Nu vă voi lăsa și nu vă voi părăsi.” O, Doamne! Aceasta ar trebui să ne facă să strigăm.

Aș vrea să vă gândiți serios la aceasta. Amintiți-vă serios de Isus, nu doar întâmplător, fiindcă El a promis toate aceste lucruri, iar dacă aceste lucruri nu sunt adevărate, atunci nici Biblia nu este adevărată. Şi atunci de ce mai stăm aici? Pentru ce mai trăim? Pentru ce vă mai zbateţi? Pentru ce mai asudaţi? Vedeți? Ori este adevărat fiecare punct din Ea, ori nu este adevărat nimic. Să nu uitați că nu tu, eu sau păstorul am făcut aceasta făgăduință, ci Isus. Îmi amintesc că El a făcut-o.

Îmi amintesc că El a spus: „Mergeți în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură.” Până unde? „În toată lumea.” Da, două treimi din oameni nu știu încă nimic despre Hristos. „În toată lumea, la orice făptură. Şi aceste semne îi vor însoţi pe cei ce cred.” Îmi amintesc că El a spus aceasta. Și dacă îmi amintesc aceasta, cum aș putea să cred că acele zile au trecut? Îmi amintesc că El a spus: „…în toată lumea, la orice făptură. Și aceste semne îi vor însoți pe cei ce cred.”

Cum aș putea să mă alătur unui grup de oameni care neagă Cuvântul când Dumnezeu veghează asupra Cuvântului Său să-L împlinească. Cum să mă însoțesc cu necredincioșii?

O, Dumnezeule, fă să-mi amintesc de Isus! Fă să-mi amintesc poziția pe care a luat-o El; să-mi amintesc că El este Mântuitorul meu; să-mi amintesc că eu sunt mort, că nu mai exist. Să-mi amintesc că sunt mort de treizeci și trei de ani şi că Hristos este Cel care trăieşte în mine.

Dacă privesc în jur și văd că El face lucruri neînțelese și nefirești, știu că încă nu am murit; știu că încă trăiește William Branham. Cât timp nesocotești poruncile Lui, trăiești tu, dar când asculți de poruncile Lui, „dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.” (Ioan 14.15),

Cât este de minunat când te gândeşti la ce a făgăduit! „Peste puţină vreme lumea nu Mă va mai vedea.” Oh! „Oriunde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, voi fi şi Eu în mijlocul lor.” (Matei 18.20). Îmi amintesc aceasta. Vă amintiți și voi, fraților? (Fraţii spun: „Amin”).

„Şi lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi.” Ce fel de lucrări a făcut El?

„O, frate Branham, aceasta a fost pentru alt timp, nu este vorba de aceasta!”

Eu îmi amintesc ce a spus Isus, nu ce spui tu. Toate acestea vor trece, dar eu îmi amintesc ce a spus El: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine,” să se lepede de gândirea lui și de pornirile lui. Tu poți să te lepezi de părinții tăi, de soția și copiii tăi, dar acolo este ceva atât de real de care nu te poți lepăda. Te ține. Și El este aici.

Acum haideți să ne amintim fiecare făgăduință pe care a dat-o și să ne plecăm capetele.

Tată ceresc, cu puțin timp în urmă au fost multe cereri și o mulțime de mâini ridicate în toată sala. Tată, Tu ești Dumnezeul cel viu, și Te rog să-i binecuvântezi pe oamenii aceștia. Fie ca Duhul Tău cel Sfânt să locuiască peste ei și să le dai Viața veșnică și tot ce au nevoie.

Fă să ne amintim că Tu ai dat o făgăduință și că Tu ești răspunzător pentru această făgăduință. Să ne amintim de ea, indiferent ce spune cineva și să Te așteptăm pe Tine s-o împlinești. Tu ești Cel care ai spus: „Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.

Și oricine trăiește și crede în Mine, nu va muri niciodată.” (Ioan 11.25-26). Îmi amintesc că Tu ai spus aceasta.

Tu ai spus că dacă credem avem Viața veșnică, și ai mai spus că cei ce cred în Tine, vor face lucrările pe care le-ai făcut Tu.

Tată, noi știm că Tu ești Dumnezeu, Te credem și ne încredem în Tine, în Numele lui Isus Hristos.

Rămâneți cu capetele plecate. Câți din cei prezenți în sală știu că nu își amintesc de Domnul așa cum ar trebui? La sfârșitul acestui mesaj micuț, vreți să ridicați mâna și să spuneți: „

Dumnezeule, arată-mi-te și mie ca să pot să-mi amintesc de Tine, să am poruncile Tale înaintea ochilor mei și să spun ca David: „Doamne, dă-mi mai mult din Tine, ca să nu Te uit.”

Ridică mâna și spune: „Roagă-te, frate…” Văd că este peste tot în sală. Spuneți: „Doamne Isuse, fii îndurător cu mine.”

Mai este cineva care încă nu L-a mărturisit ca Domn personal? Acum poți sta înaintea Lui. Mai înainte v-am spus că El a zis: „Unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor.” El a promis aceasta, deci trebuie să fie aici.

Cei care încă nu L-ați acceptat ca Domn, vreți să repetați ce a făcut Irod? Vreți să-L pasați la altcineva așa cum a făcut Pilat? Voi ziceți: „Mama a fost creștină și tata a avut destulă credință pentru noi toți.”

Vreți să faceți aceasta? Voi, cei de acolo, ce ziceți? Vreți să ridicați mâna și să spuneți: Dumnezeule, adu-Ți aminte de mine. Eu sunt păcătos, dar îmi ridic mâna pentru că vreau să fiu cu Tine.” Nici o mână? Vreți să spuneți că nu este nici un păcătos în sală?

Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Dumnezeu să te binecuvânteze și pe tine.

Cred că ați înțeles când am spus că Isus a promis că va fi aici. El vă cunoaște inimile și știe ce gândiți. Mulțumesc pentru sinceritate, dar să știți că sunt mai mulți cei care ar trebui să ridice mâna.

Deci vreți să ridicați mâna? Spuneți: „Frate Branham, eu am jucat rolul unui fățarnic fiindcă m-am mulțumit doar cu mersul la biserică, dar nu-L cunosc cu adevărat pe Hristos și iubesc încă lumea. Îmi place Mesajul, dar când vine vorba să petrec ceva timp în părtășie cu El și să mă rog, nu o fac. Nici măcar nu am dorința s-o fac și știu că dacă nu am acest simțământ, ceva nu este în ordine cu mine. De aceea îmi ridic mâna spre Dumnezeu și zic: „Ai milă de mine.” Ridicați mâna. Fiți sinceri. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Așa este. Domnul să vă binecuvânteze. Amin.

Acum aștept să văd dacă Duhul Sfânt va descoperi ceva. Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule. Dumnezeu să te binecuvânteze și pe tine. Eu doresc să vă cerceteze inima, pentru că de aceea este aici. În ordine. Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Aceasta este foarte bine. Vă rog să vă gândiți cât se poate de serios.

„O, dar eu mă grăbesc să ajung acasă, frate Branham!” Ascultați! Într-o zi va trebui să te grăbești să pleci din viața aceasta, de aceea, gândește-te că acum este timpul, acum este ceasul.

„Dar păstorul nostru este un om strălucit și îmi place să aud ce ne spune.”

Nu contează cine aduce mesajul, nu contează mesagerul, ci Mesajul care este adus. Nu contează ce fel de om va intra pe ușa aceea ca să-ți aducă mesajul că ești moștenitorul unui milion de dolari. Tu vei accepta banii oricum. Acceptă iertarea!

În timp ce stăm cu capetele plecate și cu ochii închiși, eu vă voi întreba, iar voi să fiți sinceri.

Câte din voi, femeile care purtați părul scurt, simțiți cu adevărat că ar trebui să aveți părul lung? Ridicați mâna. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Aceasta este bine. Înseamnă că aveți o șansă. Dar când sunteți atât de împietrite încât nu simțiți nici o mustrare, înseamnă că ceva nu este în ordine cu voi, deoarece Cuvântul spune că ar trebui să simțiți.

Câte din voi, femeilor care purtați pantaloni scurți sau fumați și voi bărbaților la fel, simțiți că faceți ceva rău? Spuneți: „Frate Branham, eu nu vreau să fac aceasta. Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu, dar acel lucru are putere asupra mea, deși știu că este un lucru rău. Eu voi ridica mâna și Îl rog pe Domnul să le ia de la mine.” Ridicați mâna. Fiți cinstiți. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Așa este. Da, așa este.

Aceasta este sinceritate. Dacă sunteți cinstiți, Dumnezeu ne va da imediat o adunare de vindecare. Noi credem aceasta. Să aveți credință în Dumnezeu.

Tată ceresc, Tu ai văzut aceste mâini ridicate. Tu cunoști starea lor și știi ce este în inimile lor. Te rog să-i ierți pe fiecare dintre ei. Doamne, Te rugăm aceasta în Numele preaiubitului Tău Fiu, Domnul nostru Isus Hristos și spre slava lui Dumnezeu. Tată, ți-i încredințăm Ție, ca să desăvârșești lucrarea începută în ei, prin Numele lui Isus Hristos. Amin.

Câți dintre voi vă simțiți altfel, în timp ce vă ridicați capetele? Ridicați mâna și spuneți: „Mă simt diferit.” Câți dintre voi știu că El a promis că El este Domnul care vindecă toate bolile noastre? Credeți aceasta? (Adunarea spune: „Amin”).

Câți din voi știu că El a spus că „Peste puțină vreme lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veți vedea.”? Credeți aceasta? (Adunarea spune: „Amin”). Atunci credeți că dacă Isus Hristos este Același ieri, azi și în veci, este posibil să-L vedem pe Dumnezeu? („Amin”).

Cum Îl vom vedea? În manifestarea Duhului Său. A Ființei Lui vii. Credeți aceasta? („Amin”).

Îi rog pe frații mei să nu se roage pentru aceasta, ci să se roage doar pentru mine. De data aceasta, lăsați audiența.

Vreau audiența sub un singur control. Vreau să iau aceste duhuri sub controlul meu în Numele lui Isus Hristos și spre slava Lui, pentru ca Duhul Lui să poată lucra și să dovedească faptul că este încă viu.

În Ioan 14.12 scrie: „cine crede în Mine, va face și el lucrările pe care le fac Eu.” Credeți aceasta? (Adunarea spune „Amin”).

Atunci toți cei care sunteți bolnavi sau aveți nevoie de ceva, să vă rugați. Amintiți-vă să atingeți poala hainei Lui, fiindcă El este Merele Preot care poate fi atins prin simțirea neputințelor noastre.

Spune Biblia aceasta, fraților? (Frații spun: „Da”). Și dacă este Marele Preot, cum se va purta? La fel ca atunci, pentru că este Marele Preot. Și cum o va face? Cum o va face acum, când trupul Lui este Jertfa de pe Tronul lui Dumnezeu? El a trimis înapoi Duhul Sfânt. „Tot ce are Tatăl, este al Meu; de aceea am zis că va lua din ce este al Meu, și vă va descoperi.” (Ioan 16.15).

Motivul pentru care pun baza pe aceasta este că știu că Mesajul pe care Îl aduc oamenilor este Adevărul. Chiar dacă taie pe ici pe colo, nu o fac ca să fiu rău sau deosebit, ci fiindcă sunt sincer.

Și dacă El va face lucrările lui Hristos, vă va arăta lucrurile care vor veni și va face chiar lucrările pe care le-a făcut El, acesta este Duhul Sfânt. Trebuie să fie.

Rugați-vă și atingeți haina Lui. Mă predau Lui să vedem ce vă va spune. Rugați-vă.

Este cineva care nu a mai fost în adunările mele? Ridicați mâna. Da, sunt destui.

Să nu uitați că Isus nu a pretins niciodată că vindecă oamenii, ci a spus: „Nu Eu fac aceste lucruri, ci Tatăl Meu.”

Când a trecut pe la scăldătoarea Betesda, acolo erau o mulțime de oameni: orbi, șchiopi, uscați, dar El S-a dus la un om care probabil era bolnav de prostată sau de tuberculoză. El era bolnav de treizeci și opt de ani, iar Isus i-a spus: „Ia-ți patul și du-te acasă!”, deși acolo erau oameni în stare mai rea decât a lui.

Dar Isus a știut în ce stare era. Când a fost întrebat, El a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun, că, Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; și tot ce face Tatăl, face și Fiul întocmai.” (Ioan 5.19).

Aceeași poziție o are și astăzi. Nici un proroc, nimeni nu a putut să facă altceva decât voia suverană a lui Dumnezeu.

Rugați-vă și veți vedea că El este Marele Preot care poate fi atins. Aceasta Îl așează chiar aici, în fața noastră, iar voi veți vedea aceasta. Este adevărat? Spuneți: „Amin!” (Adunarea spune: „Amin”). Aceasta Îl aduce cu siguranță aici. Doar să credeți.

Aici este o doamnă care privește în sus și se roagă tare. Poartă o haină verde și se roagă pentru durerea de cap care o supără. Este adevărat, doamnă? Ridică mâna dacă este așa. Dacă sunt un străin pentru tine, mișcă mâna așa. Această stare te-a părăsit.

Lumina s-a mutat peste doamna de lângă tine. Și ea se roagă. Vreau să te întreb ceva. Este adevărat că ai spus: „Ai milă de mine, Doamne!”? În ordine. Și-a amintit. Tu suferi cu sinusurile. Dacă este adevărat, ridică mâna și mișc-o. În ordine. Vedeți?

Credeți? (Adunarea spune: „Amin”). „Peste puțină vreme lumea nu Mă va mai vedea.” Întrebați-le pe femeile acestea dacă le cunosc.

Aici este un tânăr care se roagă pentru tatăl lui. Eu nu îl cunosc, nu știu nimic despre el. Dar tu te rogi pentru tatăl tău. El nu este aici, ci undeva peste o apă mare și suferă cu stomacul. Trăiește în Puerto Rico. Aceasta este „Așa vorbește Domnul”. Așa este. Să crezi!

Aici este o doamnă cu pălărie roșie, care pare interesată. Doamna Aldridge. Da. Ea suferă cu inima. Crezi că Dumnezeu te va vindeca? În ordine.

Doamna de alături se numește Cook și are probleme cu picioarele. Așa este, doamnă Cook. Dacă sunt străin pentru tine, ridică mâna. În ordine. Să ai credință în Dumnezeu.

Pune mâna pe doamna de lângă tine. Se numește Russell și suferă cu plămânii. Ridică mâna, doamnă Russell, dacă sunt străin pentru tine. Să crezi din toată inima.

Dar următoarea? Tot ce-ți trebuie este să crezi.

Doamna de lângă ea suferă tot cu stomacul. Numele ei este doamna Dillman. Dacă crezi din toată inima, poți fi sănătoasă.

Doamna Harmon, care stă lângă tine, tocmai a ieșit din spital, pentru că a avut o operație de rect. Crezi, doamnă Harmon? Dacă crezi din toată inima, poți merge acasă sănătoasă.

Câți cred acum? (Adunarea spune: „Amin”).

„Peste puțină vreme lumea nu Mă va mai vedea.” Ce încerc să spun prin aceasta? Amintiți-vă că Isus a promis că „voi fi cu voi, chiar în voi, până la sfârșitul lumii.” și: „lucrările pe care le fac Eu,le veți face și voi.” Amintiți-vă că Isus a promis aceasta și El Se ține de cuvânt, ducând totul la împlinire.

Isus a mai promis că „Cine crede în Mine are Viața veșnică.”

Pe cei care ați ridicat mâna, după serviciul de vindecare vă rog să veniți aici pentru rugăciune. El a promis Viața veșnică la fel cum a promis și vindecarea.

Știați că a promis și aceasta? „Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred: își vor pune mâinile peste bolnavi și bolnavii se vor însănătoși.” Credeţi aceasta? Atunci puneți-vă mâinile unul peste celălalt și rugați-vă pentru cel peste care vă puneți mâinile. Amin.

În timp ce sunteți cu capetele plecate, rugați-vă așa cum o faceți în biserică. Rugați-vă: „Doamne Dumnezeule, vindecă această persoană, pentru că și ea se roagă pentru mine.” Cereţi-i lui Dumnezeu s-o vindece. Credeți din toată inima și spuneți: „Doamne, eu cred că Isus Hristos este Același ieri, azi și în veci.” Cuvântul Lui nu poate cădea.

Amintiţi-vă că El a spus: „Peste puţină vreme lumea nu Mă va mai vedea.” Ei nu Îl vor vedea la cursele de cai; nu Îl vor vedea la spectacol; nu Îl vor vedea în aceste biserici formale, ci Îl puteți vedea aici. El este aici. Amintiți-vă că El a spus că este aici ca să răspundă la rugăciunile voastre și ca să împlinească dorința inimii voastre.

Puneţi-vă mâinile peste cel de lângă voi şi rugaţi-vă.

Doamne Isuse, eu vin fiindcă îmi amintesc că ai spus: „În Numele Meu vor scoate draci.” Eu scot afară orice duh de necredinţă din această audienţă, ca să plece de la aceşti oameni, spre slava lui Dumnezeu. Amin.

– Amin –