AM VREA SĂ-L VEDEM PE ISUS

Îţi mulţumesc, frate Borders. Puteţi să vă aşezaţi. Pentru mine este un mare privilegiu să mă aflu în seara aceasta aici, în Santa Maria. Am pronunţat bine? Este pentru prima dată când am ocazia să vin în oraşul acesta drăguţ şi mă bucur de atmosfera şi vremea bună, şi de părtăşia frumoasă pe care o avem.

Am venit prin Phoenix, iar când m-am apropiat de locul acesta, a trebuit să-mi caut haina. Întotdeauna este vremea aşa în perioada aceasta? Cineva spune că tot timpul este aşa. Nu aveţi o casă goală de închiriat pe aici? Este un loc frumos şi este de trăit pe o asemenea vreme.

Ieri când am fost la restaurant, cineva mi-a spus că cea mai călduroasă perioadă a anului este în decembrie. Zicea că au ieşit la iarbă verde în apropierea Crăciunului. Dacă aţi fi în ţinutul meu şi aţi sta la aer în grădină, ar trebui să aveţi căciulă pe cap şi haine groase, pentru că altfel îngheţaţi de frig.

Este frumos că Dumnezeu a făcut în aşa fel pământul, încât să ne bucurăm toţi, să trăim fericiţi şi să Îi fim recunoscători pentru ce ne-a dăruit. Sunt convins că unul din cele mai mari defecte pe care le avem noi, oamenii, este că nu Îi suntem recunoscători pentru ceea ce avem. Domnul a fost atât de bun cu noi şi ne-a dat atât de multe lucruri, dar se pare că nu le apreciem cum ar trebui.

Eu avut prioritatea să călătoresc de câteva ori prin toată lumea şi să văd cum trăiesc şi alte popoare. Ştiţi că este zicala aceea: „Este bine că sunt american.” Păi, este mai mult decât o zicală! Este adevărul, pentru că noi avem ce să mâncăm, avem pace, iar problemele cu care ne confruntăm sunt minore. Aproape că trăim în mileniu; dacă ar fi luat la o parte păcatul, cred că ar fi mileniul.

Deci, suntem bucuroşi că avem această ţară. Nu ştiu cât timp va mai fi aşa, dar nădăjduiesc că până va veni Domnul Isus.

Aceasta este ultima mare civilizaţie. Noi am văzut cum s-au ridicat şi s-au prăbuşit celelalte popoare, iar poporul nostru merge pe aceeaşi cale…

Nu demult am fost într-un loc unde obişnuiam să merg când eram copil. Acolo era un copac frumos, un fag. Fagii sunt copaci cu viaţă lungă, iar eu mă gândeam: „Copacul acesta va trăi câteva generaţii.” Dar să ştiţi că acum mai este doar un ciot. Îmi amintesc cum era când aveam şapte sau opt ani. De sub el curgea un izvoraş, iar eu obişnuiam să beau din apa lui, dar izvoraşul a secat şi copacul nu mai este.

Îmi amintesc şi vechea casă în care am locuit. Era făcută din buşteni. Mama avea o bucată de oglindă pe care o agăţa într-un copac, pentru că lângă el aveam locul pentru spălat. Noi veneam de la câmp şi ne spălam, apoi ne ştergeam cu un prosop pe care îl făcuse mama dintr-un sac în care fusese făină. Nu ştiu cum aţi trăit voi în acele vremuri, dar noi am dus-o destul de greu în Kentucky.

Îmi amintesc că mama trăsese câteva fire de la capătul acelui prosop şi i-a făcut nişte franjuri. Vai, după ce ne îmbăiam, trebuia să ne ştergem cu prosopul acela aspru care parcă ne lua pielea jos.

Îmi plăcea să-l privesc pe tata; era un om de statură mică, dar puternic. El venea, îşi sufleca mânecile şi se spăla. Cred că avea în jur de douăzeci şi cinci sau treizeci de ani. Avea muşchi puternici şi era bine făcut.

Un bărbat la care a lucrat pe vremuri, mi-a povestit că l-a văzut cum a încărcat singur patru sute de kilograme de rumeguş. Îmi amintesc că întotdeauna când îi priveam braţele, mă gândeam: „Sigur va trăi o sută cincizeci de ani!”, dar a murit la cincizeci şi doi de ani. Aceasta arată că nu avem nimic veşnic aici, dar aşteptăm venirea acelei Cetăţi. Aşa este. Aşteptăm Împărăţia care va dăinui veşnic.

Prieteni, eu socotesc venirea în locul acesta, faptul că păstorul vostru m-a invitat aici, un mare privilegiu, şi pot să spun că sunt aici ca să fac tot ce pot şi ştiu pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Eu nu sunt predicator, dar Îl iubesc pe Domnul; uneori adun în inima mea atât de multă dragoste pentru El, încât abia pot să stau liniştit. Şi aceasta nu este doar de când am început să îmbătrânesc, ci de când eram doar un copil. Eu mi-am predat viaţa, Domnului Isus, şi L-am slujit încă de atunci, şi pe măsură ce mă apropii de ţărmul celălalt, Îl iubesc tot mai mult.

Eu am venit aici ca să am părtăşie cu voi, fraţi şi surori, şi să punem împreună umărul la Împărăţia lui Dumnezeu, să avem binecuvântarea lui Dumnezeu cu noi, să aduc un mesaj scurt pe care Domnul mi-l va da pentru voi şi să ascult mesajul pe care Dumnezeu vi l-a dat vouă pentru mine. Apoi ne vom ruga pentru bolnavi şi vom vedea dacă este cineva doritor să se alăture părtăşiei noastre cu Hristos.

Noi nu reprezentăm nici o denominaţiune şi nu suntem împotriva nici uneia dintre ele, dar în ce ne priveşte, suntem independenţi. Aşa cum am spus şi aseară, suntem aici ca să tragem năvodul împreună.

Isus a spus că „Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de peşti.

După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, şed jos, aleg în vase ce este bun şi aruncă afară ce este rău.”

Desigur, în năvod s-au prins peşti buni, peşti răpitori, broaşte ţestoase, şerpi şi alte vieţuitoare de apă, dar aceasta prinde trezirea. Înţelegeţi?

Deci, fraţii noştri de aici au aruncat năvodul în colţul lor, iar eu am venit să-mi unesc năvodul cu al lor, ca să prindem tot ce se poate. De aceea suntem aici: ca să tragem împreună… şi după ce ştim tot ce ştim despre Hristos, este bine să depunem orice efort, fiindcă nu vrem ca cineva să piardă acel loc slăvit pe care l-a pregătit El. De aceea suntem aici ca să dăm o mână de ajutor.

Fraţii spuneau că niciunul din marii evanghelişti ca: Billy Graham, Oral Roberts, etc., nu au fost aici, probabil din motive financiare, fiindcă oraşul acesta este unul micuţ. Cred că fratele Roberts are nevoie de doisprezece mii de dolari pe zi, pentru televiziune, radio şi celelalte lucruri, iar Billy Graham cheltuieşte şi mai mult. Deci cum ar putea să vină într-un loc micuţ ca acesta? Nu ar putea.

După cum ştiţi, eu nu am nici televiziune, nici radio, nici altceva care să mă ţină legat, aşa că pot să merg oriunde mă cheamă Domnul, fiindcă nu am nevoie de bani. Eu nu am programe de sponsorizare sau altceva de felul acesta, ci doar părtăşie cu oamenii, şi mă duc oriunde mă trimite Domnul.

De curând am predicat într-o biserică unde erau douăzeci de oameni, dar când am fost în Bombay, India, am avut cinci sute de mii de oameni la o singură adunare, iar la Durban, Africa de Sud, am predicat în faţa a două sute cincizeci de mii de oameni la o singură adunare, şi am văzut cum treizeci de mii de băştinaşi L-au acceptat pe Hristos ca Mântuitor personal, la o singură chemare la altar. Acolo s-au încărcat şapte camioane cu cârje, scaune cu rotile şi cu alte lucruri ajutătoare pe care le foloseau băştinaşii bolnavi.

În dimineaţa următoare, primarul oraşului Durban, domnul Sidney Smith, mi-a spus: „Du-te şi uită-te pe fereastra de către ţărm.” Când am privit pe geam, pe stradă venea un val mare de oameni, cam douăzeci şi cinci de mii, care au avut parte de o minune la o singură rugăciune. Ei umblaseră în cârje, în scaune cu rotile, legaţi cu chingi, etc, şi iată că a doua zi după rugăciune erau pe deplin vindecaţi, îmbrăţişându-se de bucurie unii pe alţii şi cântând în limba lor: „Crede numai, totul e posibil, crede numai…”

Aceasta ar trebui să se întâmple în întreaga lume… într-o inimă şi cu un gând, cântând Evanghelia slăvită a Domnului Isus.

Mesajul pe care Îl am de adus acum, Îl voi simplifica cât se poate de mult, având în vedere că sunt aici pentru prima dată… Poate unii dintre voi aţi mai participat la adunări ca aceasta, iar pentru cei care sunteţi aici pentru prima dată va fi ceva ciudat… vă rog doar să aveţi răbdare cu mine şi să cercetaţi tot ce spun, iar dacă nu este întocmai cu Scriptura, să nu mă credeţi.

Dumnezeu poate face şi lucruri care nu sunt scrise în Biblie, pentru că este Dumnezeu şi poate face orice doreşte, dar cât timp Îl văd făcând ceea ce a promis, este suficient pentru mine. Cât timp este în Scriptură, ştiu că sunt pe drumul cel bun; şi dacă este în Scriptură, este o făgăduinţă a lui Dumnezeu, şi aşa cum a împlinit-o atunci, o va împlini şi astăzi, pentru că este Acelaşi Dumnezeu. Înţelegeţi? Dacă este Dumnezeu, El trebuie să fie infinit, iar dacă este infinit, este desăvârşit.

Să nu uitaţi că dacă Dumnezeu a făcut vreodată ceva, El nu Îşi va schimba niciodată felul de lucrare, ci va proceda întotdeauna la fel. De ce aceasta? Pentru că este desăvârşit. Noi putem face astăzi ceva, iar anul viitor să ne vină o idee mai bună fiindcă am mai învăţat ceva; sau poate în următorii zece ani vom deveni mai deştepţi, dar Dumnezeu nu este aşa. El este infinit şi desăvârşit de la început, iar hotărârea pe care o ia trebuie să rămână aceeaşi pentru veşnicie. El nu poate face odată într-un fel şi apoi în altul, nici să-l primească pe unul şi să-l respingă pe celălalt, deoarece felul în care a procedat prima dată este felul în care va proceda întotdeauna; altfel ar fi procedat greşit prima dată. Înţelegeţi? Pentru că este Dumnezeu, El nu Îşi poate schimba felul de lucrare, ci trebuie să fie infinit, omniprezent, omnipotent, etc.

Acum vom citi câteva texte şi voi încerca să le explic cât mai simplu posibil. Vă rog să mă susţineţi prin rugăciunile voastre… Nu ar fi minunat să înceapă o mare trezire în orăşelul acesta micuţ, Santa Maria, şi toate bisericile să fie una… Atunci oamenii ar veni în valuri, de pe dealurile acestea, ca să vadă slava lui Dumnezeu, şi toate bisericile ar fi în clocot pentru El, iar micile diferenţe ar fi puse deoparte şi toţi ar fi o inimă şi un gând. Gândiţi-vă cum ar fi ca un oră                orăşel micuţ ca Santa Maria, să aibă o asemenea trezire.

El poate să facă aceasta, dar totul depinde de atitudinea pe care o adoptăm noi. Dumnezeu Îşi trimite întotdeauna darurile şi lucrările în generaţii şi biserici, iar ceea ce primesc oamenii este rezultatul atitudinii pe care o au faţă de aceste lucruri. Noi ştim aceasta.

Totul depinde de atitudinea pe care o avem faţă de ceea ce face El. Vedeţi? Dumnezeu nu se bagă pe gât la nimeni, ci trebuie să doreşti să-L ai.

Dumnezeu nu poate fi explicat de nimeni, de aceea tu trebuie să-L primeşti prin credinţă. Dacă L-aţi putea explica, aţi fi egali cu El, dar acest lucru nu este posibil. Noi luăm făgăduinţele Lui şi le credem, iar atunci vedem că lucrează şi face exact cum a spus. Dacă facem aceasta, sunt sigur că vom vedea slava lui Dumnezeu.

Aş vrea să nu vă ţin prea târziu fiindcă ştiu că mâine mergeţi la lucru. Eu ştiu că aceste adunări sunt lungi, deşi în fiecare seară încerc să mă grăbesc…

Acum este nouă fără douăzeci şi presupun că serviciul vostru ţine de obicei până la nouă treizeci, fiindcă în felul acesta mergeţi acasă şi vă odihniţi ca să vă puteţi întoarce mâine seară.

Sunaţi pe cineva care este bolnav şi aduceţi-l aici! Dar nu veniţi pe fugă şi nu plecaţi în grabă, fiindcă dacă faceţi aceasta veţi trece la o mie de mile depărare pe alăturea. Înţelegeţi?

Dacă trebuie să mergi la Clinica Mayo pentru o examinare, ca să afli ce probleme ai, primul lucru pe care îl vei face este să suni şi să-şi faci programare. Aceasta va însemna probabil două sau trei luni de aşteptare până când vei fi primit. Apoi trebuie să mergi şi să stai în spital, poate o săptămână sau zece zile, pentru că doctorii nu ştiu să facă altceva decât să te examineze; apoi, când ai terminat cu analizele, după luni de încercări, transpiraţii şi medicamente abia îţi spun care este problema, pe când dacă Îl crezi pe Dumnezeu din toată inima, totul se poate sfârşi în doar un minut. Înţelegeţi? Aşa este. Trebuie doar să crezi şi să nu uiţi că noi Îl putem vedea acţionând numai dacă credem.

În fiecare seară, eu îmi aleg un text din Scriptură din care să vorbesc. Uneori îmi scriu câteva texte la care vreau să mă refer, apoi văd ce se întâmplă. Dacă vi se pare că ceva nu este în ordine, puteţi să le verificaţi şi voi acasă, cu Biblia. Este bine să verificaţi, iar dacă nu este făgăduinţa lui Dumnezeu să veniţi înapoi să-mi spuneţi. Vă rog să-mi lăsaţi pe amvon un bilet în care să scrieţi: „Frate Branham, ai spus cutare lucru, dar nu este corect, pentru că nu este din Biblie.” Înţelegeţi? Dar dacă este biblic, atunci se cuvine să credeţi şi voi Cine este Dumnezeu.

Ca să nu iau prea mult timp, vreau să le mulţumesc încă o dată fraţilor şi surorilor. Cred că cei de aici sunt predicatori, dar vreau să ştiţi că vă apreciez pe toţi, indiferent din ce parte a Trupului Său faceţi parte.

Noi suntem străini şi călători şi am venit aici ca să vă vizităm pe voi, care sunteţi tot pelerini ca şi noi. Noi toţi aşteptăm venirea Domnului pentru că nu avem o cetate stătătoare aici, ci mergem dintr-un loc în altul aşteptând venirea Domnului. Cu fiecare zi care trece devenim tot mai bătrâni şi mai bătrâni, şi nu ştim clipa când viaţa noastră se va sfârşi, indiferent dacă suntem tineri sau bătrâni, iar atunci va trebui să ne înfăţişăm înaintea lui Dumnezeu. Până atunci, acesta este timpul pregătirii noastre, aşa că haideţi să ne pregătim să-L întâlnim pe Domnul atunci când va veni.

Acum, înainte de a citi din acest Cuvânt, haideţi să ne plecăm capetele şi să vorbim cu Autorul Cărţii. În timp ce avem capetele şi inimile plecate înaintea Lui, aş vrea să ştiu dacă este cineva care vrea să ridice mâna spre Dumnezeu şi să spună: „Dumnezeule, astăzi am nevoie de ceva… Vrei să-mi dai ce am nevoie? Îmi ridic mâna, iar prin aceasta vreau să ştii că…” Dumnezeu să vă binecuvânteze peste tot, pentru că El vede ce este după fiecare mână.

Tată ceresc, ne apropiem de tronul Tău de îndurare. Nu de tronul de judecată, pentru că dacă am cere judecată, am fi morţi cu toţii. Dar venim la tronul de îndurare, aşa cum ni s-a poruncit, pe baza făgăduinţei pe care ne-a dat-o Domnul nostru: „Orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.” (Ioan 14.13-14). Noi ştim că acesta este Adevărul, este Cuvântul Tău; credem că această Biblie este Cuvântul Tău infailibil; credem că orice Cuvânt din ea este de la Dumnezeu, de aceea ţinem cu tărie de El şi Îl dorim în inimile noastre.

Tu ştii cât de mult apreciem acest timp de părtăşie pe care-l avem în acest orăşel drăguţ, alături de aceşti fraţi şi surori pe care îi iubim. Aceasta ne aminteşte de vremurile timpurii, când apostolii se adunau împreună, iar Duhul Sfânt lucra în mijlocul lor făcând lucruri supranaturale. Aceea era biserica apostolică timpurie de la Cincizecime.

Tată ceresc, întoarce-Te în seara aceasta în mijlocul nostru, în forma Duhului Sfânt, în timp ce suntem adunaţi împreună. Sunt două mii de ani de când Te-ai lăsat răstignit pentru noi ca să fim răscumpăraţi; de când ai plătit cu propria Ta Viaţa pentru nelegiuirea noastră, asigurându-ne spălarea prin apa de despărţire, prin Cuvânt. Tu ai făcut Cuvântul viu, împlinindu-L, şi Îţi mulţumim pentru aceasta.

În seara aceasta Te rugăm să îngădui ca prezenţa Ta să fie atât de puternică printre noi, încât atunci când vom pleca de aici să spunem ca cei doi de pe drumul spre Emaus, care în ziua de după înviere, au mers toată ziua cu Tine pe drum, şi cu toate că le-ai vorbit şi le-ai deschis Scripturile, nu Te-au recunoscut. Tată, sunt sigur că ai umblat pe drum cu mulţi dintre cei prezenţi aici, sau poate cu noi toţi, şi totuşi nu am fost conştienţi de lucrul acesta.

Dar când a venit seara, când truda de peste zi s-a încheiat, Tu i-ai adunat împreună şi după ce s-au închis uşile, ai făcut ceva ce ai mai făcut şi înainte de răstignire, iar atunci Te-au recunoscut că eşti Tu. Apoi Te-ai făcut nevăzut dinaintea lor, iar ei s-au grăbit acasă, la tovarăşii lor, şi le-au spus: „Domnul a înviat cu adevărat.”

Doamne, nu vrei să vii şi în seara aceasta în mijlocul nostru, în timp ce suntem adunaţi aici cu uşile închise, şi să faci ceva ce ai făcut şi atunci când umblai prin Galileea, prin Capernaum şi prin alte locuri, astfel ca audienţa aceasta micuţă şi noi toţi, să putem vedea dovada învierii? Să putem vedea că marele Mesia Dumnezeu trăieşte şi astăzi, după două mii de ani, în ciuda tuturor criticilor? Acum nu Îl mai pot omorî, pentru că trăieşte veşnic, iar când vom pleca acasă, noi vom putea spune ca cei doi: „Nu ne ardea inima în noi atunci când ne vorbea pe drum?” Amin.

Să citim din Ioan 12.20-21, ca bază pentru subiectul nostru, şi din Evrei 13.8.

„Nişte greci dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic

 s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat şi au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus.”

Şi Evrei 13.8:

„Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.”

Acest text este chiar deosebit, şi ca bază, am putea spune că aceşti greci aveau aceeaşi curiozitate pe care o avem şi noi în seara aceasta, fiindcă cred că o avem cu toţii.

Nu este nimeni care, după ce a auzit despre Isus, să nu-şi dorească să-L şi vadă. Astfel, dacă aş întreba audienţa aceasta mică: „Câţi aţi vrea să-L vedeţi?”, bănuiesc că s-ar ridica toate mâinile. Haideţi să vedem: „Câţi aţi vrea să-L vedeţi?” Sigur că da. Ai auzit de El, iar „credinţa vine în urma auzirii, a auzirii Cuvântului lui Dumnezeu.” (Romani 10.17).

Tuturor ne-ar plăcea să-L vedem, iar aceasta ne plasează în aceeaşi poziţie cu grecii aceia care au venit la ucenici şi le-au zis: „Domnilor, am vrea să-L vedem pe Isus.”  Aceasta era dorinţa lor: „Am vrea să-L vedem pe Isus.” Astfel, Filip i-a spus lui Andrei că ei voiau să-L vadă pe Isus.

În Evrei 13.8, Cuvântul ne spune că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Astfel, dacă dorim să-L vedem, de ce nu putem avea acelaşi privilegiu ca şi ei? Vedeţi voi, Scriptura nu poate să mintă; ea trebuie să spună Adevărul. Astfel, dacă Biblia spune că El este Acelaşi, înseamnă că aşa trebuie să fie. Eu nu cred că Biblia are vreo interpretare particulară, ci este aşa cum scrie.

Eu cred că Dumnezeu trebuie să aibă un Etalon după care să judece lumea. După cum ştiţi, sunt irlandez şi mă trag dintr-o familie cu trecut catolic. Mama şi tatăl meu erau căsătoriţi în afara bisericii şi nu aparţineau niciunde. Aţi citit probabil povestea vieţii mele şi ştiţi aceasta.

Astfel, când am crescut şi am început să merg la biserică, am văzut că biserica avea pretenţia că Dumnezeu va judeca lumea prin ea. Cu timpul am aflat că sunt vreo nouă sute şi ceva de biserici şi că toate spun că ele au dreptate, în timp ce toate celelalte sunt greşite. Păi, în felul acesta este un pic de confuzie! De ce spun aceasta? Dacă biserica baptistă este cea prin care va fi judecată lumea, înseamnă că metodiştii sunt greşiţi, pierduţi, iar aceasta provoacă o confuzie pentru că metodiştii se ridică cu aceeaşi pretenţie.

Cum ar putea să judece Dumnezeu drept după atâtea direcţii diferite? Unii spun: „Este corect aşa,” pe când ceilalţi spun: „Nu este corect aşa, ci aşa!” Vedeţi? Aceasta creează o mare confuzie, dar eu nu cred că Tatăl ceresc face aşa ceva.

Atunci m-am gândit: „Pe baza a ce i-a pedepsit Dumnezeu pe oameni la început? De ce s-a folosit?” Pentru a vedea aceasta, trebuie să ne întoarcem în Geneza care este capitolul seminţei, al începutului.

Primul lucru pe care l-a cerut Dumnezeu omului a fost ascultarea de Cuvântul Său. Astfel, doar o mică alunecare, doar o mică răstălmăcire a Cuvântului, o mică sucire sau interpretare, a dus întreaga creaţie la cădere. Fiecare boală de inimă, fiecare durere, fiecare moarte, fiecare copilaş bolnav, totul a fost cauzat de necredinţa într-un singur Cuvânt. Ce s-a întâmplat? Şarpele nu a spus Cuvântul întocmai cum a fost dat, ci i-a dat o tentă, o mică argumentare: „Nu, Dumnezeu nu va face chiar aşa!” Dar Dumnezeu a spus că o va face şi a făcut-o, înţelegeţi?

Şi dacă Dumnezeu a lăsat de şase mii de ani încoace atâta suferinţă, din cauza interpretării unui singur Cuvânt, cum credeţi că ne va lăsa să scăpăm când interpretăm tot Cuvântul? După ce le va judeca Dumnezeu pe cele nouă sute şi ceva de denominaţiuni câte există? După ce spune cineva sau ceva? Nicidecum! În ultimul capitol al Apocalipsei scrie că dacă cineva scoate sau adaugă ceva la Cuvânt, i se va scoate partea lui de la Cartea Vieţii. (Apocalipsa 22.18-19). Aceştia sunt conducătorii denominaţiunilor şi predicatorii care au citat greşit Cuvântul, au pus dogmele lor în locul Cuvântului sau au venit cu propriile lor idei. Voi trebuie să vestiţi Cuvântul lui Dumnezeu exact cum este scris de El şi nu aveţi voie să interpretaţi nimic!

Ştiu că mulţi nu au credinţă, şi nici eu nu am credinţă să fac toate făgăduinţele lui Dumnezeu să se împlinească, dar nu voi sta în calea nimănui care are o astfel de credinţă. Eu am spus de multe ori că aş vrea să am credinţa pe care a avut-o Enoh, ca să fac o plimbare de după-amiază cu Dumnezeu şi apoi să mă duc Acasă cu El. Aş vrea să am o asemenea credinţă, dar dacă nu o am, nu voi sta în calea celui care o are. Voi spune: „Îţi mulţumesc, Doamne, pentru acest frate scump sau pentru această soră scumpă care are o credinţă atât de mare încât să plece din viaţa aceasta fără să moară.” Aceasta ar fi minunat.

Dar credem că va veni un timp în care va fi un fel de plimbare de dimineaţă, când mulţi vor fi luaţi în văzduh, în răpire, la venirea Domnului Isus. Eu cred că acel timp este foarte aproape.

Dorinţa mea este să vă fac să înţelegeţi că Biblia spune că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Grecii aceia au vrut să-L vadă pe Isus, şi au fost duşi la El de unul din ucenici, ceea ce înseamnă că dacă El este Acelaşi, este posibil ca un alt ucenic al Lui să vă ducă şi pe voi la El. Credeţi aceasta?

Acesta a fost strigătul inimii omului încă din vremuri străvechi: să-L vadă pe Dumnezeu. Iov striga în cartea lui, despre care se spune că este mai veche decât cartea Genezei, şi spunea: „O, dacă aş şti unde trăieşte, dacă aş putea bate la uşa Lui şi să vorbesc cu El!”

Fiecare om ar vrea să arunce o privire dincolo de perdeaua timpului, pentru că ştie că a venit de undeva, are o viaţă pământească scurtă şi apoi trece din nou dincolo… Acesta este motivul pentru care fiecare ar vrea să găsească uşa aceea ca s-o deschidă şi să vadă de unde am venit şi unde încotro ne îndreptăm.

Am putea să ne oprim puţin aici, fiindcă El este atât de real în jurul nostru! El este pretutindeni şi trăieşte în fiecare făptură care are viaţă în ea. El trăieşte în orice plantă, în orice floare, în totul; Dumnezeu trăieşte în ele.

Acum aş vrea să vă întreb ceva: Dacă Isus ar fi în seara aceasta în Santa Maria, ce fel de persoană v-aţi aştepta să fie? Noi ştim trupul Lui fizic care a fost născut din fecioara Maria şi care a fost răstignit, îngropat şi înviat a treia zi şi S-a suit la dreapta Majestăţii celui Preaînalt, stând ca Mare Preot şi făcând mijlocire pentru mărturisirile noastre. El este şi Marele Preot care poate fi atins prin simţirea neputinţelor noastre.

Dacă vă voi întreba pe voi, luteranilor: „Ce credeţi despre El?”, aţi răspunde imediat: „Păi, ar fi luteran.” Catolicii ar spune: „Ar fi catolic.”, penticostalii ar spune: „Ar fi penticostal!”, şi aşa mai departe. Dar adevărul Îl putem afla dacă vedem cum a fost ieri. Şi dacă puteţi vedea cum a fost ieri, atunci aşa trebuie să fie şi azi şi în veci. Să lăsăm deci, la o parte, ideile şi părerile bisericii voastre şi să vedem cum a fost El ieri.

Amintiţi-vă că El ne-a fost făgăduit încă din grădina Eden. Chiar din prima zi când a intrat păcatul în grădina Eden şi Dumnezeu i-a chemat pe Adam şi pe Eva la judecată, El a făgăduit că sămânţa femeii, Mântuitorul, va zdrobi capul şarpelui.

Următoarea mare mişcare a fost Moise, un tip spre Hristos: un dătător de Lege, preot, împărat şi aşa mai departe. El a fost un tip desăvârşit spre Hristos: născut în timpul prigoanei, ascuns la fel ca Hristos, a condus poporul afară şi aşa mai departe.

Apoi, vedem că spre sfârşitul alergării Lui, Moise a spus că „Domnul Dumnezeul nostru va ridica un proroc ca Mine…” Noi ştim că tot Israelul şi cei din Vechiul Testament, depindeau de prorocii lor. Astfel, în Evrei 1.1-2 scrie: „După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu,

la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul Său, Isus Hristos…” Vedeţi?

Evreii fuseseră învăţaţi în Evrei capitolul optsprezece că dacă este printre ei unul duhovnicesc sau un proroc, „Eu, Domnul Dumnezeu, Mă voi face cunoscut lui prin vedenii şi îi voi vorbi prin vise. Şi dacă ceea ce spune se împlineşte, atunci să ascultaţi de El. Dar dacă nu se împlineşte, atunci să nu ascultaţi de el.” (Deuteronom 18.15-22).

Deci, dacă Dumnezeu trimite pe cineva, îl susţine. Astfel, dacă Dumnezeu trimite Cuvântul Său, Îl susţine. Orice om poate veni şi să vă spună orice, dar când spune Dumnezeu ceva, El sprijină ceea ce spune, dovedind că face tot ce spune. Vedeţi? El face aceasta pentru că este Dumnezeu. El nu poate face o făgăduinţă şi apoi s-o lase baltă, pentru că dacă ar face aceasta, nu ar fi Dumnezeu. El trebuie să stea pe făgăduinţa Lui.

Haideţi să privim puţin la viaţa lui Hristos.

Noi ştim că El a fost născut din fecioară. La vârsta de treizeci de ani a fost botezat de Ioan Botezătorul, după care a mers în pustie şi a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; apoi a ieşit de acolo şi şi-a început slujba. Ioan a văzut deasupra Lui un semn, o Lumină, o formă a un porumbel care a coborât din cer ş un glas a venit din acea formă de porumbel (Duhul lui Dumnezeu) şi a spus: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.” Aceasta este în versiunea King James. În versiunea originală scrie: „În care Îmi găsesc plăcerea să locuiesc.” Şi noi ştim că Dumnezeu a locuit în Hristos.

Astfel, Isus a spus: „Nu Eu fac aceste lucrări, ci Tatăl care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări…” În Ioan 5.19 spune: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine, ci face doar ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.”

Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine. Noi toţi credem aceasta. Dumnezeu era în Hristos. El era chipul vizibil al lui Dumnezeu. Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine.

Noi am văzut cum L-a primit poporul atunci când a fost aici jos… El a venit la ai Săi, toţi fiind credincioşi evrei.

În lume sunt doar trei rase de oameni. Oricine, orice ar spune, sunt doar trei rase: Sem, Ham şi Iafet, care au ieşit din Noe. Astfel, sunt trei rase de oameni: evreii, neamurile şi samaritenii. La cincizecime, mesajul s-a dus la evreii, Petru fiind cel care a primit cheile, iar de acolo, Cuvântul s-a dus la toţi. Deci în ziua cincizecimii, Petru le-a vorbit la evrei, apoi Filip s-a dus la samariteni şi l-a chemat acolo să se roage pentru ei să primească Duhul Sfânt, şi apoi a fost chemat în casa lui Corneliu, care era dintre neamuri. Şi astfel, lumea a avut Evanghelia.

Haideţi să privim mai îndeaproape. Deci, L-am văzut ieşind din pustie. Imediat după aceea, din slujba Lui au început să sară scântei: aveau loc vindecări şi tot felul de lucruri mari. Printre cei care au fost martori la primele Sale lucrări a fost Andrei, care avea un frate ce se numea Simon. Andrei l-a convins pe fratele său să meargă să-L vadă pe Isus, spunându-i că El era Mesia. Andrei era convins pe deplin că Isus era Mesia.

Când a ajuns la Isus, El l-a privit pe Petru… Amintiţi-vă că El este Mesia şi că este la fel ca ieri. Astfel, când l-a privit pe Petru, i-a zis: „Numele tău este Simon şi eşti fiul lui Iona.” Imediat ce a auzit aceste cuvinte, Simon l-a recunoscut şi L-a acceptat. Vedeţi, el L-a recunoscut imediat doar pentru că Isus i-a spus: „Numele tău este Simon şi eşti fiul lui Iona.” (Ioan 1.39,42). De ce?

Tatăl lui, l-a învăţat din Scripturi că într-o zi va veni Mesia şi va fi o mare tulburare printre oameni. De ce aceasta? Pentru că întotdeauna, înainte de a se întâmpla ceva real, se ridică multă imitaţie. Noi ştim aceasta. Diavolul încearcă să imite. Să nu uitaţi că întotdeauna când vedeţi o imitaţie este pe cale să se întâmple ceva real. Înţelegeţi? Întotdeauna a fost aşa.

Îl pot auzi pe bătrânul Iona cum âi spunea lui Simon: „Simone, băiete, mai demult ţi-am spus că cred că voi trăi să văd venirea lui Mesia, dar iată că am îmbătrânit şi probabil nu voi apuca ziua aceea. Dar, fiule, tu şi Andrei Îl veţi vedea. Însă să ştiţi că înainte de venirea Lui, se vor ridica multe imitaţii. Noi Îl aşteptăm de patru sute de ani, dar s-ar putea să vină în generaţia voastră. Să ştiţi însă un lucru: Biblia noastră nu poate greşi; Scripturile nu pot greşi. El va fi un proroc, pentru că Moise, cel pe care l-am crezut în toţi aceşti ani, şi care ne-a scos din robia Egiptului, ne-a spus că Domnul Dumnezeul nostru ne va ridica un proroc ca el. „El va fi Dumnezeul-proroc şi după aceasta Îl veţi recunoaşte.”

Astfel, când Simon a văzut la Isus ceea ce-l învăţase tatăl său, a ştiut că acela era semnul că Isus era proroc. Înţelegeţi?

El S-a făcut cunoscut celui căruia i-a dat cheile Împărăţiei, care era conducătorul bisericii din Ierusalim şi i-a spus cine era şi care era numele tatălui său. Aşa S-a făcut cunoscut lui Simon Petru, iar acesta L-a recunoscut că este Mesia.

Filip era acolo când s-a întâmplat aceasta şi a fost foarte impresionat de cele auzite, pentru că era un om credincios. El aştepta şi urmărea. Acum fiţi atenţi! El Se va arăta numai celor care Îl aşteaptă, nu şi altora. Acesta este motivul pentru care numai Ioan a văzut Lumina aceea care a venit peste Isus ca un porumbel şi a mărturisit: „Am văzut…”

Şi Pavel a văzut aceeaşi Lumină. Nici un alt om, din cei prezenţi acolo, nu a văzut-o, în afară de el. vedeţi? Amintiţi-vă că Ea vine la cei care o aşteaptă şi cred. În felul acesta Se descoperă Dumnezeu; întotdeauna a fost aşa şi întotdeauna va fi aşa.

Filip era acolo şi urmărea ce se întâmpla. El avea un prieten cu care fusese la şcoala biblică şi studiase ce învăţau sulurile. Astfel, când a văzut ce se întâmpla cu Isus şi Petru, pentru că era credincios sulurilor şi aştepta să se întâmple chiar ce vedea, a alergat cincisprezece mile, în jurul muntelui, până la prietenul său Natanael, ca să-i povestească şi lui.

Natanael avea o livadă de măslini. Filip s-a dus acolo, iar când a bătut la uşă, l-a întâmpinat soţia lui Natanael şi i-a spus că soţul ei era în grădină. Deci, Filip s-a dus în grădină şi acolo l-a găsit pe Natanael.

Haideţi să ne oprim puţin aici şi să vedem ce cerea Natanael în rugăciune. Mi-l pot imagina spunând: „Tată, noi Îl aşteptăm pe Mesia, Eliberatorul care ne va scăpa de robia romană. O, Tată, voi trăi să văd ziua în care Se va arăta acest Mesia? Am citit în Scripturi că Moise a spus că Domnul Dumnezeul nostru ne va ridica un proroc ca el, şi noi Îl vom cunoaşte. Tată, eu tânjesc după timpul acela. Tu ştii că am studiat Scripturile şi am trăit zi şi noapte după ele.”

Şi iată că atunci când a spus „Amin” şi s-a ridicat, Filip i-a zis: „Noi am găsit pe Acela despre care au scris Moise, în lege, şi prorocii: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif.” (Ioan 1.45).

Acum voi dramatiza puţin. Astfel pot să mi-l imaginez pe Natanael zicând: „Filipe, te-am ştiut un om echilibrat. Noi am studiat multă vreme Scripturile împreună, şi acum vii să-mi spui că Mesia este aici? Tu ştii bine că atunci când va veni Mesia, El va veni doar la noi, fariseii, sau va veni jos, pe coridoarele cerului şi va coborî drept în marele Templu ridicat de Solomon, Se va prezenta în faţa marelui preot, Caiafa, şi îi va zice: „Eu sunt Mesia pe care Îl aşteptaţi!”

Vedeţi, cam aşa şi-au închipuit ei totul, dar Dumnezeu are felul Lui de a face lucrurile. Înţelegeţi? El vine exact cum spune Scriptura, dar ei au interpretat totul greşit.

Mă întreb cum ar fi dacă ar veni în seara aceasta? Oare nu s-ar dovedi că mulţi dintre noi am interpretat Cuvântul greşit? Cel mai important lucru este să fim gata pe când vine El. Nu contează cum Îl trimite Dumnezeu, să vină aşa cum vrea, aşa cum a fost hotărât să vină. Unii cred că El va veni pe un nor alb, în timp ce alţii spun că va veni pe un cal alb, dar indiferent cum va veni, eu sunt pregătit. Eu cercetez Scripturile ca să ştiu exact ce spune Cuvântul şi ca să-L pot recunoaşte atunci când va veni. Înţelegeţi? Cercetaţi Scripturile ca să vedeţi ce spune Cuvântul despre El.

Deci, Filip i-a zis lui Natanael: „Vino să vezi pe cine am găsit noi.” Probabil că Filip mersese o zi întreagă în jurul muntelui ca să vorbească cu Natanael, iar acum îi spunea:

„Natanael, îţi aminteşti când ai cumpărat peşte de la bătrânul Simon?”

„Sigur că-mi amintesc.”

„Ştii că nu avea şcoală nici cât să semneze o chitanţă…”

„Da,” a răspuns Natanael.

Biblia spune că Petru era necărturar  şi fără educaţie. Câţi vă amintiţi aceasta? El nu avea educaţie deloc, fiindcă nu a urmat nici o şcoală sau seminar.

Şi Filip a continuat:

„El nu putea să semneze nici măcar chitanţa aceea, dar într-o zi, fratele lui l-a invitat să-l urmeze, şi astfel a venit înaintea Celui despre care noi ştim că este Mesia… Şi am să-ţi spun de unde ştiu că El este Mesia. Scripturile spun că Mesia va fi un proroc ca Moise, şi iată că de îndată ce a ajuns în prezenţa lui Isus, Acesta l-a privit şi i-a zis lui Simon că se numeşte Simon şi este fiul lui Iona. Cum ar fi putut să ştie aceasta dacă n-ar fi fost un proroc?”

Apoi, Filip a adăugat: „Ştii, Natanael, nu m-ar surprinde deloc, dacă ai ajunge în faţa Lui, şi El ţi-ar spune: „Bună seara, Natanael!”

„O, lasă-mă!” i-a răspuns Natanael neîncrezător. „Voi merge eu însumi acolo ca să mă conving.”

Să ştiţi că aceasta este o idee foarte bună. Mai întâi, pentru că îi era greu să creadă, a fost invitat să se convingă personal. Atunci Natanael a zis:

„Poate ieşi ceva bun din Nazaret, din grupul acela de holly-rollers? Chiar poate ieşi ceva bun de acolo?”

„Vino şi convinge-te,” i-a răspuns Filip. Nu sta acasă şi critica, ci vino şi vezi. Vino! Şi nu lua numai cuvintele unui om, ci cercetează Scriptura şi vezi dacă ceea ce ţi se spune este sau nu, biblic.

Pe drumul de întoarcere, cei doi au tot povestit, iar într-un final au ajuns în locul unde Isus ţinea un serviciu de vindecare. Probabil că Natanael s-a aşezat în audienţă, dar când L-a văzut pentru prima dată pe Isus şi când El S-a uitat la Natanael, i-a zis: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleşug.” Aceasta i-a luat vântul din pânze lui Natanael, ca să zicem aşa, fiindcă nu putea înţelege ce se petrecea.

„De unde mă cunoşti?” L-a întrebat apoi pe Isus. „Ne vedem pentru prima dată, cum de mă cunoşti?”

Şi Isus i-a răspuns: „Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.”  (Ioan 1.47-48).

De patru sute de ani, ei nu mai avuseseră nici un proroc, aşa că L-a recunoscut imediat că era El. Acesta este motivul pentru care a alergat la El şi I-a zis: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!” Este adevărat?

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea.” (v. 50).

Aceasta s-a întâmplat ieri, dar dacă El este Acelaşi, va face şi astăzi aceleaşi lucruri Înţelegeţi? Aşa S-a făcut El cunoscut oamenilor de atunci; aşa L-au recunoscut, nu după învăţături, ci după lucrurile pe care le-a făcut. Înţelegeţi?

Isus a spus: „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.” (Ioan 5.39). „Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi. Dar, dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, căci ele mărturisesc despre Mine.” Confirmarea Cuvântului este lucrarea pe care o face. Aceasta mărturiseşte despre El.

 Oare astăzi nu este la fel? Sigur că este la fel: lucrările Lui mărturisesc despre El. Vedeţi? El nu Se poate schimba, ci trebuie să fie la fel.

Desigur, în spatele audienţei stăteau marii prelaţi, marele preot şi preoţii din sinagogi, care priveau ce se petrecea, fiindcă trebuiau să dea un răspuns adunărilor lor.

Şi ştiţi ce au spus despre El? Că este Beelzebul, un ghicitor, un drac.

Atunci Isus S-a întors spre ei şi le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că dacă vorbeşte cineva împotriva Fiului omului, va fi iertat, dar dacă veţi vorbi împotrivă când va veni Duhul Sfânt şi va face aceleaşi lucrări, nu vi se va ierta nici în lumea aceasta, nici în cea viitoare.” (Matei 12.31-32).

Astfel, Filip, Petru şi ceilalţi ucenici stăteau acolo şi spuneau: „El este Fiul lui Dumnezeu; El este Împăratul lui Israel,” fiindcă vedeau lucrările pe care le făcea înaintea lor. Dar ceilalţi, cei care doar pretindeau că sunt credincioşi, spuneau că este Beelzebul, un ghicitor, un drac. Vedeţi?

Şi Isus a mărturisit că acelaşi lucru se va întâmpla într-o zi când va veni Duhul Sfânt. Atunci Duhul nu fusese încă dat, pentru că El nu fusese jertfit. Dar într-o zi, va veni Duhul Sfânt, iar ei vor spune aceleaşi cuvinte împotriva Lui… Adică ce vor face oamenii? Vor spune că Duhul Sfânt care face lucrările lui Dumnezeu este un duh necurat, un drac. Înţelegeţi? Aceasta a spus Isus Hristos şi aşa se va întâmpla. Aşa trebuie să fie.

Haideţi să-L studiem. Amintiţi-vă cele trei rase de oameni: poporul lui Ham, poporul lui Sem şi poporul lui Iafet. Ni s-a schimbat culoarea pielii din pricina locurilor în care trăim, dar Dumnezeu a făcut un singur sânge pentru toţi. Chiar dacă sunt chinezi sau japonezi, africani sau anglo-saxoni, toţi avem acelaşi sânge; toţi venim din Adam, dar am crescut în diferite părţi ale lumii.

Dacă vă uitaţi, de exemplu, la un coiot din Mexic, el trăieşte pe un pământ roşiatic şi are blana roşiatică. Dacă trăieşte în deşertul cu nisipuri albe, blana lui este maro deschis; dacă trăieşte sus în nord, în Columbia Britanică, acelaşi coiot este alb.

La fel este căprioara: îşi va schimba culoarea în funcţie de locul unde trăieşte, aşa că una va fi maro, alta va fi roşiatică sau neagră. Vedeţi? Depinde unde trăieşte şi cu ce se hrăneşte. La fel suntem şi noi oamenii: avem culori diferite ale pielii, dar ne tragem dintr-un singur om. Toată rasa umană vine dintr-un singur pom.

În zilele venirii lui Mesia, acolo erau evreii. El a venit la evrei, pentru că ei Îl aşteptau, dar într-o zi a trebuit să treacă prin Samaria. Samaritenii sunt o altă rasă de oameni. Isus Se îndrepta spre Ierihon, dar a ocolit prin Samaria şi S-a oprit puţin în cetatea Sihar, deoarece i-a trimis pe ucenici să cumpere ceva de mâncare.

Şi acolo a venit o femeie pe care astăzi am numi-o rău famată, din cauză că fusese măritată de câteva ori. Ea a venit la fântână pe la amiază, în timp ce ucenicii erau în cetate.

Fântâna aceea există şi astăzi şi este, ca şi atunci, un loc public de unde se poate lua apă.

Femeia a ieşit să ia apă de la fântână, pe la ora unsprezece. Voi ştiţi cât le ia femeilor să-şi aranjeze buclele şi celelalte lucruri. Poate fusese plecată toată noaptea şi abia se trezise, şi s-a grăbit să vină să-şi ia apă.

Ar trebui să le vedeţi pe femeile acelea cum cară apa. Ele ţin pe cap un ulcior de cinci galoane şi pe şolduri au ale vase, dar cu toate acestea merg pe stradă povestind una cu alta, gesticulând şi dând din cap, dar cu toate acestea nu varsă nici măcar o picătură de apă. Dacă este să vorbim despre o umblare perfectă, aceea este.

Dar femeia aceasta nu putea să iasă cu restul femeilor deoarece era însemnată; ea nu putea să umble împreună cu celelalte femei cât timp trăia felul acela de viaţă. Deci nu putea veni după apă deodată cu fecioarele, de aceea a venit la fântână doar pe la unsprezece. Şi-a agăţat vasul în cârlig şi a început să-l coboare în fântână, iar atunci a auzit pe Cineva zicând: „Femeie, dă-Mi să beau!” A privit spre zidul de unde se auzea vocea aceea şi a văzut un evreu de vârstă mijlocie. Noi ştim că conform Scripturii, deşi avea doar treizeci şi trei de ani, Isus părea mult mai bătrân. Voi ştiţi că în capitolul opt din Ioan, iudeii I-au zis: „N-ai nici cincizeci de ani şi ai văzut pe Avraam?!” (v. 57).

Dar El le-a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.” (v. 58).

Vedeţi? El arăta de cincizeci de ani şi i-a zis acelei femei: „Dă-Mi să beau!” Când a auzit aceasta, femeia I-a răspuns: „Nu se cuvinte ca Tu, un evreu, să ceri ceva de la mine, o femeie samariteană, pentru că între noi nu este nici o legătură.” Era segregaţie.

Dar Isus a făcut-o să înţeleagă foarte repede că la Dumnezeu nu era nici o discriminare rasială. El i-a mai zis: „Dacă ai şti cu Cine stai de vorbă, Mi-ai cere tu să bei, fiindcă Eu îţi pot da o astfel de apă încât nu va mai trebui să vii aici să scoţi.”

„Dar fântâna este adâncă…” I-a replicat ea.

Ce făcea El? Îi contacta duhul. Noi ştim deja El a trebuit să meargă pe acolo, pentru că L-a trimis Tatăl. Aici este problema, pentru că El a spus în Ioan 5.19 că nu poate face nimic până când nu-I arată Tatăl.

Deci, El trebuia să afle care era problema acelei femei… Probabil, Tatăl Îi arătase să meargă sus la fântână, şi iată-L acolo. Nu ştia ce să facă, dar iată că a apărut femeia aceea, aşa că trebuia să intre în legătură cu duhul ei. O, sper că vedeţi lucrul acesta! El a intrat în vorbă cu ea şi au vorbit.

Astfel, au ajuns să vorbească despre locul de închinare, despre diferitele denominaţiuni existente şi alte lucruri. „Adevărata închinare este în duh şi adevăr,” i-a spus El, iar în final i-a contactat duhul şi a aflat care era problema ei, aşa că i-a zis:

„Du-te de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici.”

Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.” Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat.

Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.” (Ioan 4.16-18).

Priviţi ce diferenţă mare era între femeia aceea rău famată şi preoţi! Când au văzut lucrările pe care le făcea Isus, preoţii au spus: „Este Beelzebul! Este un ghicitor!”, dar femeia aceea cu renume rău a zis: „Doamne, văd că eşti proroc. Noi, samaritenii, ştim că trebuie să vină Mesia numit Hristosul, iar când va veni El, acesta va fi semnul de recunoaştere. Aceasta va face El.”

El nu a făcut aceasta înaintea neamurilor, pentru că ele nu aşteptau nici un Mesia. Aceasta este ziua lor. Evreii şi samaritenii aştepta… Samaritenii erau jumătate evrei şi jumătate neamuri.

Deci, femeia I-a zis: „Doamne, văd că eşti proroc. Noi ştim că atunci când va veni Mesia, căruia I se zice Hristosul, acesta va fi semnul Lui. Aceasta va face El când va veni.”

Şi a alergat în cetate cu mesajul ei: „Veniţi de vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva este Acesta Hristosul?” (Ioan 4.29).

Ei bine, dacă El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, va face şi astăzi aceleaşi lucruri… nu-i aşa? Şi Biblia spune că oamenii din cetatea aceea au crezut în El din pricina mărturiei femeii, fiindcă ştiau că acela era semnul lui Mesia. El este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Aşa este. Femeia a văzut că acela era semnul lui Mesia, şi la fel au văzut evreii.

Isus a spus că la venirea Fiului omului va fi un timp asemănător cu cel din zilele Sodomei. Să nu uitaţi că Dumnezeu Se descoperă în trei. Voi ştiţi numerele lui Dumnezeu şi ştiţi că este desăvârşit în trei, fiindcă S-a descoperit ca Tată, ca Fiu şi ca Duh Sfânt. Vedeţi? Trei.

Sunt trei feluri de oameni: cei ieşiţi de Ham, cei ieşiţi din Set şi cei ieşiţi din Iafet. De asemenea, sunt trei feluri de oameni care stau împreună: credincioşii, formaliştii şi necredincioşii. Îi aveţi pretutindeni.

Isus a exemplificat Sodoma şi a spus că la venirea Fiului omului va fi la fel ca atunci. Dacă observaţi, Lor era rudă cu Avraam, era nepotul lui. Poate săptămâna aceasta vom vorbi despre Avraam şi atunci vom vedea lucrarea lui.

Noi am văzut că Lot s-a tras şi s-a dus în lume, în Sodoma, unde a trăit în lucrurile lumii. El a devenit primarul cetăţii; era un judecător, aşa că stătea la porţile cetăţii şi îi judeca pe oameni. Soţia lui era membră în fiecare asociaţie din societate, deşi avea încă atingerea lui Dumnezeu. La sfârşitul timpului bisericii care este în lume şi trăieşte încă în lucrurile lumii, există un tip: sodomiţii, care ştiţi cu toţii ce fel de oameni erau.

Avraam este un tip spre Biserica chemată afară. El nu era în Sodoma, ci stătea pe munte, deasupra bogăţiilor şi îngrijorărilor lumii. Acolo aveţi cele trei feluri de oameni: Avraam era cel chemat afară, iar cuvântul „biserică” înseamnă „cei chemaţi afară.” Deci, Avraam este biserica aleasă. Noi ştim că este o biserică aleasă, fiindcă Dumnezeu a hotărât mai dinainte Biserica Sa. Ea se va înfăţişa înaintea Lui fără pată şi fără zbârcitură. Aşa a spus El, şi nădejdea mea este că sunt şi eu un mădular al ei. Ştiţi cum puteţi ajunge un mădular al acestei Biserici? Pentru aceasta trebuie să muriţi faţă de voi înşivă şi să vă naşteţi din nou. Asta-i tot.

Biblia spune că în timpul din urmă, antihristul va încerca să-i înşele chiar şi pe cei aleşi, dacă ar fi cu putinţă. Dar nu este posibil. Vedeţi? Cuvântul spune: „…dacă ar fi cu putinţă.” Observaţi! Aici sunt sodomiţii, Lot căldicelul şi Avraam alesul.

Într-o zi au venit trei vizitatori care arătau ca nişte oameni: aveau hainele prăfuite şi au mâncat din tot ce le-a pus Avraam înainte: carne de viţel, turte, lapte şi unt. După ce au mâncat, doi dintre ei s-au dus să propovăduiască în Sodoma, dar Unul a rămas cu Avraam şi a vorbit cu el.

Să vedem astăzi. Nu este ciudat că biserica firească, din lumea denominaţională, a primit propovăduirea a doi mari predicatori? Nu este ciudat că Abraham şi Graham nu au mai fost până acum în lume? Apoi îl avem pe Oral Roberts, un alt bărbat mare. Cei doi îngeri care s-au dus în Sodoma nu au făcut nici o minune, doar i-a lovit pe oamenii de acolo cu orbire. Propovăduirea îl loveşte pe cei necredincios cu orbirea. Vedeţi? Ei sunt orbiţi de Cuvânt.

Haideţi să-L privim puţin pe Cel care i-a predicat Bisericii alese. Priviţi! Cam cu o zi sau două înainte de acest eveniment, numele lui Avraam a fost schimbat din „Avram” în „Avraam.” şi al Sarei, din „Sarai” în „Sara”, „prinţesa.”

De unde a ştiut El că Dumnezeu i-a schimbat numele înainte cu o zi sau două? Priviţi! De unde a ştiut că era căsătorit? De unde a ştiut că avea o nevastă? Pe atunci femeile nu alergau înainte şi luau locul bărbatului, ca astăzi, ci stăteau în bucătărie, unde le este locul. De atunci s-au schimbat multe…

Deci, am aflat că Sara era în cortul aflat la spatele acelui Bărbat. El i-a zis lui Avraam: „Unde este Sara, nevastă-ta?” Şi Avraam a răspuns simplu: „În cortul de la spatele Tău.”

„Avraame,” a continuat El, „Eu te voi vizita…” Vedeţi? „Eu”, pronume personal.

Aici este o audienţă amestecată, dar vreau să vă spun ceva: Ei erau bătrâni: Avraam avea aproape o sută de ani, şi Sara, nouăzeci, şi poate nu mai trăiau ca soţ şi soţie de zece sau douăzeci de ani. Nu mai aveau relaţii de soţ-soţie. De aceea, Sara a chicotit, cum zicem noi în Kentucky, zicându-şi în sine: „Eu, o femeie bătrână, să mai am plăceri cu domnul meu bărbatul?” Ştiţi voi, ca tinerii.

Şi Îngerul care stătea cu spatele spre cort, a zis: „De ce a râs Sara?” Ce fel de telepatie era aceea? Vedeţi? El ar fi putut s-o omoare chiar în clipa aceea pe Sara, dar nu a făcut-o, pentru că ea era parte din Avraam.

La fel este biserica astăzi. Noi vedem toate aceste lucruri care se petrec şi îndoiala oamenilor. El ar putea să ne omoare imediat, dar nu o face pentru că suntem o parte din Hristos. Înţelegeţi? Acesta este motivul pentru care ne iartă păcatele. Vom intra puţin mai târziu în aceste lucruri, pentru că trece timpul. Observaţi.

Voi ziceţi: „Cine era Omul acela? Cine era?” Eu cred că Avraam a ştiut foarte bine Cine era, din moment ce L-a numit „Elohim”. Este adevărat? Adică, „Cel ce există prin Sine însuşi.” Dumnezeu arătat în trup de carne.

Isus a spus: „Cum era în zilele lui Lot… aidoma va fi la venirea Fiului omului.” Adică, Dumnezeu însuşi Se va mişca şi va lucra în biserica Sa, în forma Duhului Sfânt. Vedeţi? Dumnezeu în trup omenesc, făcând aceleaşi lucrări ca atunci. (Luca 17.28-30).

Dacă evreii au avut semnul lui Mesia, la sfârşitul timpului acordat lor, şi la fel samaritenii, fiindcă ei Îl aşteptau… Noi am avut două mii de ani de propovăduire, de teologie, cum nu a mai fost în biserică. Şi acum, în timpul din urmă, la încheierea timpului acordat neamurilor, noi avem făgăduinţa lui Hristos şi încă alte sute de făgăduinţe aşa că, dacă vrem să Îl vedem şi să ştim Cine este, El promite să fie Acelaşi ieri, azi şi  în veci. Aşa este. Trebuie să fie la fel, pentru că aşa a făgăduit.

„Domnilor, am vrea să-L vedem pe Isus. Cum Îl putem cunoaşte?”

Dacă ar veni astăzi în Santa Maria, îmbrăcat cu o haină lungă şi cu sandale în picioare, ci cicatrice pe frunte şi cu urme de cuie în mâini şi în picioare, ar putea fi cel mai mare făţarnic din ţară. Oricine ar putea imita aceasta. Sigur că da.

Ce a spus Isus, cum se poate cunoaşte un pom? După roadele lui. Voi, cei de aici, sunteţi cultivatori de citrice. Să zicem că iei viaţa dintr-un portocal şi o pui într-un… Dacă ai putea scoate viaţa dintr-un portocal şi ai pune-o într-un grepfrut, ce ar rodi pomul acela? Portocale. De ce? Pentru că viaţa din pom produce ceea ce este. Este adevărat? Eu nu mă refer la altoire, ci să înlocuieşti viaţa acelui pom, fiindcă aceasta este problema bisericii de astăzi. Aveţi prea mulţi altoi şi prea puţini morţi, cu viaţa lor scoasă afară din ei ca să poate fi născuţi din nou. Aceasta este problema.

Dacă scoţi afară viaţa dintr-un dovleac şi o pui într-o viţă-de-vie din care ai scos afară viaţa ei, ea va rodi dovlecei, fiindcă aceea este viaţa din ea. Cu siguranţă. Este vorba de viaţa din interior, fiindcă viaţa din biserică aduce la suprafaţă ceea ce este ea cu adevărat. Înţelegeţi?

În zilele din urmă, Viaţa Lui este în Biserica Sa şi Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Credem aceasta, nu-i aşa? Acum, dacă El a venit în felul acesta, ca să se arate în biserica Sa dintre neamuri, care Îl aşteaptă să vină…

Dacă El ar lăsa biserica să treacă doar cu teologia ei, înseamnă că nu este Acelaşi, fiindcă cu evreii şi samaritenii a lucrat diferit faţa ce ceea ce face astăzi. Vedeţi, prima Lui hotărâre este aceeaşi cu următoarea, şi la fel va face şi a treia oară, şi întotdeauna, pentru că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Credeţi aceasta? Desigur.

Aş putea vorbi toată noaptea, dar este deja timpul să închei. Când ajungeţi acasă, cercetaţi textele pe care vi le-am arătat. Dumnezeu a dat o făgăduinţă; vedeţi dacă este aşa sau nu. Arătaţi-mi un alt mod în care S-a făcut cunoscut, în afară de acesta. Vedeţi? Biblia spune că va fi un proroc.

Eu cred că Duhul Sfânt a venit astăzi pentru Biserica Sa; cred că El a venit să restituie tot ce a mâncat omida, larva, lăcusta, şi aşa mai departe, de-a lungul epocilor. Acum se ridică sus, până la timpul capului, fiindcă Lumina de seară ascunde în sine făgăduinţa unui proroc, căci va fi Lumină în timpul de seară.

Civilizaţia a călătorit ca soarele. Soarele care răsare în est este acelaşi soare care apune în vest. Noi am avut o zi ceţoasă, nici zi nici noapte, cum spune Biblia, când era doar atâta lumină cât să aderi la o biserică, să faci fapte bune şi aşa mai departe. Dar spre seară va fi Lumină.

Astfel, acelaşi Fiul a lui Dumnezeu care a venit la poporul din Răsărit şi Şi-a arătat puterea şi binecuvântările… este acum pe Coasta de Vest…, iar dacă am merge mai departe am ajunge din nou în China, adică la început, în ţările răsăritene.

Acum suntem pe Coasta de Vest şi Fiul Îşi face apariţia înaintea venirii Lui. Să nu uitaţi că arătarea şi venirea Lui sunt două lucruri diferite. Acum, El Se arată în biserică, dovedind că după două mii de ani este tot viu. „Domnilor, am vrea să-L vedem pe Isus.”

Câţi credeţi că El este aici? Eu nu pot să-L aduc singur, ci este nevoie de noi toţi pentru aceasta. Eu sunt o parte din El şi la fel tu, iar dacă eşti bolnav şi suferind, eu sunt fratele tău. Dumnezeu a aşezat în Biserică… în fiecare trup local, nouă daruri duhovniceşti şi anume: vorbirea în limbi, tălmăcirea, prorocia şi aşa mai departe. Şi sunt cinci slujbe hotărâte pentru biserică: apostoli, proroci, evanghelişti, păstori şi învăţători. Aceasta a aşezat Dumnezeu în biserica Sa.

S-ar putea ca Duhul Sfânt să cadă într-o seară peste cineva şi acela să vorbească în limbi, iar altul să tălmăcească şi aşa mai departe. Apoi în seara următoare, Duhul poate veni peste altcineva şi apoi peste altcineva şi aşa mai departe. Acestea sunt daruri date în trupul local, care ne ţin drept.

Dar în biserică sunt cinci slujbe: apostoli, adică misionari, proroci, evanghelişti, păstori şi învăţători. Haideţi să credem din toată inima că marele Dumnezeu al cerurilor Îl va trimite în seara aceasta pe Hristos printre noi, prin aceste daruri slujitoare, ca să-L putem vedea că este viu.

Să ne plecăm capetele în rugăciune.

Tată scump, noi am venit să locuim în cortul Său, în această mare lucrare a lui Dumnezeu, ca să fim conduşi aici pe pământ, ca să vie Împărăţia Ta şi voia Ta să se facă la fel ca în ceruri. Îndură-Te, Tată.

Eu pot să spun numai ce ai spus Tu, dar acum, vino şi confirmă Cuvântul, ca să vadă toţi că este Adevărul, şi atunci vom pleca de aici zicând ca cei doi: „Nu ardea inima în noi…?”

În timp ce suntem adunaţi împreună, Te rugăm să faci aceleaşi lucrări pe care le-ai făcut cu două mii de ani în urmă, când ai fost pe pământ, fiindcă atunci vom şti că eşti Acelaşi ieri, azi şi în veci şi că nici o putere, nici timpul sau altceva, nu pot să-L omoare pe Hristosul nostru cel înviat. El este viu în vecii vecilor şi are cheile morţi şi ale iadului, şi puterile apelor Vieţii care curg fără plată pentru cei ce vor să vină şi să bea. Îndură-Te, Tată.

Iartă-ne greşelile şi ascunde-ne în Tine. Înveleşte-ne cu prezenţa Ta şi dă-ne lucrurile despre care am vorbit, ca o confirmare a Cuvântului Tău, fiindcă Îţi cerem aceasta în Numele lui Isus Hristos şi spre slava lui Dumnezeu, pentru zidirea Bisericii şi a celor ce călătoresc spre această Cetate. Amin.

Billy, ai împărţit numere de rugăciune? Noi venim şi împărţim în fiecare zi numere de rugăciune pentru cei care vor. Băiatul vine, le amestecă în faţa voastră şi apoi le împarte celor care au nevoie. Nimeni nu ştie de la ce număr vom începe să le strigăm, dar pentru că adunarea aceasta este atât de micuţă, cred că nici nu are importanţă acest lucru.

Unde sunt însă adunări mari, oamenii de înghesuie şi se împing, iar noi vrem aceasta. Deşi arată ca o arenă, aceste adunări sunt închinate Împărăţiei lui Dumnezeu. Este o biserică, iar noi suntem aici să avem respect şi o rânduială. de ce? Pentru că dacă aşteptăm venirea Domnului Isus şi a prezenţei Lui printre noi, trebuie să fim respectuoşi. Prin aceasta nu vreau să spun că nu trebuie să-L lăudăm pe Domnul, fiindcă scrie că dacă vom tăcea noi, Îl vor slăvi oamenii, dar trebuie s-o facem cu respect.

Aceste lucruri nu se petrec numai în adunări ca aceasta, fiindcă sunt oameni care merg cu mine în diverse adunări, iar acasă îmi povestesc tot felul de lucruri. Niciodată nu a dat greş şi nici nu va da vreodată. Acest lucru este imposibil cât timp este Dumnezeu, fiindcă El nu poate greşi.

Acum, haideţi să chemăm rândul de rugăciune.  Unii oameni pleacă din adunare şi spun: „Sunt surd, dar nimeni nu mi-a spus că fratele Branham a strigat şi numărul meu, şi astfel nu am ajuns acolo.”

Nu trebuie să ajungeţi aici sus, ci trebuie doar să credeţi. Uneori, cineva a făcut ceva în viaţa lui şi lucrul acela a cauzat boala sau problema pe care o are… Dacă vă temeţi că vă va fi descoperit păcatul,, mai bine nu veniţi în rândul de rugăciune. Înţelegeţi?

Şi vă mai spun ceva, prieteni! Când veniţi şi luaţi un număr de rugăciune, să nu-l luaţi decât dacă îl folosiţi. Acum haideţi să ne rugăm pentru cei ce au numere de rugăciune.

Câţi din cei prezenţi nu aveţi numere de rugăciune, dar doriţi să fiţi vindecaţi de Dumnezeu? Ridicaţi mâna. În ordine. Peste tot.

Ascultaţi! Odată, a fost o femeie care nu avea număr de rugăciune, dar a crezut ceea ce a spus El şi şi-a zis: „Dacă aş putea să mă ating de poala hainei Lui, aş fi bine.” Este adevărat? Şi l-a atins.

El nu ştia care era problema ei , dar a spus: „Cine M-a atins? Cineva s-a atins de mine?”

Petru L-a mustrat şi I-a zis: „Cum poţi întreba cine Te-a atins când eşti atins de toată mulţimea?”

„Am simţit că din Mine a ieşit putere şi am slăbit.” Apoi a privit în jur până când a găsit-o pe femeia care Îl atinsese. Poate stătea acolo în spate, dar El i-a spus despre scurgerea de sânge şi de faptul că credinţa ei a mântuit-o. Câţi din voi ştiţi povestea? În ordine. Acum ascultaţi: rămâneţi în Scriptură!

Dacă El este acelaşi ieri, azi şi în veci, Biblia spune ce trebuie să facă. Păstorilor, nu spune Biblia că El este Marele Preot ce poate fi atins prin simţirea neputinţelor noastre? Câţi credeţi aceasta? Atunci ar trebui să facă la fel şi acum dacă Îl atingeţi prin neputinţele voastre… Spuneţi: „Doamne, eu Te cred şi vreau să mă vindeci. Ştiu că omul acesta nu mă cunoaşte, dar lasă-mă să mă ating de haina Ta. Tată, Dumnezeule, ai milă de mine! El mi-a spus că eşti Acelaşi şi acum, şi că Duhul Tău este prezent aici. Eu cred şi Te iubesc, de aceea lasă-mă să Te ating. Apoi, vorbeşte-mi prin fratele de aici, aşa cum ai făcut-o prin Fiul Tău. Aceasta îmi va confirma că eşti acelaşi Domn Isus.”

Nu ar fi frumos să facă aceasta? Dacă credeţi, veţi vedea că El va face aceasta din nou. Numai să credeţi.

Acesta este un bărbat pe care nu-l cunosc. Pentru mine este un om ca oricare altul. Ridică mâna să vadă şi audienţa că nu ne cunoaştem. Poate el m-a mai văzut în alte adunări, dacă a fost la vreuna. În ce mă priveşte, eu nu ştiu nimic despre el, dar Dumnezeu îl cunoaşte. Deci, aici sunt doi oameni care se văd pentru prima dată.

Dacă omul acesta este bolnav şi ar fi ceva de făcut prin care să-l ajut, aş face-o cât s-ar putea de repede, dar vindecarea lui nu depinde de mine. Vindecarea lui este un lucru înfăptuit deja, pentru că este scris: „Prin rănile Lui am fost vindecaţi.”

Orice păcat a fost iertat când a murit Isus pe cruce. Atunci a fost iertat fiecare păcătos. Dacă n-ar fi fost iertat, atunci Dumnezeu ar distruge lumea. Dar sângele lui Isus este ca o Protecţie care ţine lumea împreună. Însă într-o zi sângele va fi luat, iar atunci, dacă nu accepţi iertarea Lui, când vei muri vei sta înaintea lui Dumnezeu ca păcătos. Cât priveşte păcatele tale, ele sunt deja iertate, aşa că tot ce trebuie să faci, este să accepţi iertarea câştigată de El. La fel este şi cu vindecarea: ea a fost deja înfăptuită. „Prin rănile Lui am fost vindecaţi.” Vedeţi, este la timpul trecut, de aceea, tot ce trebuie să faceţi este să acceptaţi vindecarea câştigată de El.

Păstorul vostru vă vorbeşte despre aceasta. Fratele Roberts vine, se roagă şi îşi pune mâinile peste bolnavi, iar ei sunt vindecaţi ca o confirmare.

Dacă l-aş întreba pe bărbatul acesta: „Care este problema ta, domnule?” el mi-ar spune probabil. Poate nu este aici pentru el, ci mijloceşte pentru altcineva. Poate are o problemă financiară, poate una casnică, poate a făcut ceva ce îl trage înapoi, nu ştiu. Ce pot spune, este că el stă aici. Dar Duhul ştie totul despre el, iar dacă Duhul Sfânt îi va spune ceva, el va şti dacă este adevărat sau nu. Atunci va şti care este făgăduinţa Lui şi că va fi exact aşa. Trebuie să fie aşa, credeţi aceasta?

Fie ca Domnul să răspundă la cererea ta, fiindcă Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci. „Domnilor, am vrea să-L vedem pe Isus.” Noi ne încredem în scumpul nostru Domn, care este aici în forma Duhului Sfânt, şi credem că El este şi peste omul acesta şi peste mine, şi că prin credinţa lui în acest dat divin, va primi ceea ce cere.

Eu nu te cunosc, nu ştiu nimic despre tine, suntem doi străini, dar dacă Domnul îmi va spune de ce eşti aici sau ceva despre tine…

Cineva spune: „Ce face acum?” Exact ce a făcut Isus cu femeia de la fântână. Tatăl m-a trimis aici şi iată că a venit prima persoană, aşa că vorbesc cu acest bărbat la fel cum a făcut-o El cu femeia de la fântână. Fac aceasta ca să intru în legătură cu duhul lui.

Tu spui: „Ce este aceasta?” Haideţi să lămurim lucrul acesta, pentru că am simţi că venea ceva de acolo.

Priviţi! „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu… Şi Cuvântul S-a făcut trup şi la locuit printre noi.” Este adevărat? Evrei 4.12 spune că „Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.” Este adevărat? Şi ce mai spune Biblia? „Dacă credeţi în Mine şi cuvintele Mele locuiesc în voi, credeţi şi veţi primi lucrul cerut.” Înţelegeţi ce vreau să spun? Cuvântul făcut trup este printre noi. Vedeţi? Cuvântul.

Şi Cuvântul Lui este Acelaşi şi nu se poate schimba, ci va mărturisi că El este Acelaşi Mesia. Eu cred că bărbatul acesta crede aceasta.

Voi sta puţin mai aproape de microfon, pentru că uneori când vin vedeniile, nu ştiu ce spun. Mă auziţi bine? Eu nu ştiu dacă El îi va spune ceva sau nu, dar cred că o va face. Dacă aş avea putere să te vindec, aş face-o, dar tot ce pot face eu este să-ţi mărturisesc că eşti deja vindecat şi că problema ta este vindecarea sau ce problemă ai.

Crezi că sunt slujitorul Lui? Aceasta mi-a cerut îngerul care m-a vizitat. Ai văzut fotografia cu Stâlpul de Foc? Ei o au aici. O vezi? Cel pe care îl vezi în fotografie, stă chiar acum între mine şi tine. Tu ai o problemă la stomac. Ai avut şi o operaţie, este adevărat? Acum am vrea să-L vedem pe Isus.

Acum, eu nu pot să spun nimic despre tine, deci Cel care ţi-a spus acele cuvinte este El. Şi orice a spus, este înregistrat. Înţelegeţi? Cel ce face aceste lucruri, este El.

La primele adunări, este întotdeauna cineva care spune: „A ghicit aceasta!” N-am ghicit nimic. Este imposibil ca cineva să ghicească de milioane de ori şi totul să fie întocmai. Dacă credeţi că este ghicitorie, mai aşteptaţi puţin.

Deci este vorba de o problemă la stomac şi de o operaţie. Tu nu eşti de aici, ci vii din Bakersfield. Aşa este. Doamna care stă acolo este soţia ta. Şi ea este bolnavă şi ar vrea o rugăciune. Crezi că Dumnezeu poate să-mi spună care este problema ei?  Este vezica urinară. Este adevărat? Ridică mâna dacă este adevărat. În ordine, domnule Ackley, poţi pleca acasă şi vei fi bine. Amândoi veţi fi bine. Isus Hristos te face bine, doar să crezi din toată inima.

Cineva zice: „De unde ai ştiut numele lui?” Ei bine, este acelaşi Mesia. Nu puteţi vedea aceasta? Nu puteţi vedea că nu sunt eu, ci este El? Acum credeţi? Dacă Credeţi, spuneţi: „Lăudat să fie Domnul!”

Dumnezeu este Cel ce primeşte închinarea. Noi trebuie să credem din toată inima aceasta.

Ce mai faci, doamnă? Eu sunt un străin pentru tine, nu te cunosc, dar Dumnezeu te cunoaşte. Crezi că Dumnezeu îmi va spune care este problema ta sau ceva despre tine, şi că apoi vei fi bine? Da? Tu eşti umbrită de moarte, ai cancer. Ai avut o operaţie la stomac şi eşti într-o stare foarte gravă. Aşa este, dar dacă Îl vei crede pe Dumnezeu din toată inima… Este singurul lucru pe care trebuie să-l faci ca să fii bine.

Odată erau nişte leproşi care stăteau la porţile Samariei. Ei au zis unul către altul: „Dacă vom intra înăuntru, moartea este acolo fiindcă ei îşi mănâncă copiii.” Sirienii le ocupaseră ţara. „Dacă vom sta aici, vom muri de foame. Dar dacă ne vom duce în tabăra vrăjmaşului, s-ar putea să ne cruţe.” Vedeţi? (2Împăraţi 6.28-29;7.3-4).

Dar eu văd umbra morţii peste tine. Ţie nu ţi se cere să mergi în tabăra vrăjmaşului, ci ţi se cere să aştepţi la tronul de îndurare al Tatălui. Îl vei crede?

Vino aici, pentru o clipă şi dă-mi mâna. Tată ceresc, în timp ce Duhul Sfânt este aici, vin să mustru răul care o ucide pe femeia aceasta… fiindcă ea mai are de trăit foarte puţin. Fie ca puterea Atotputernicului Dumnezeu să blesteme acest vrăjmaş, ca ea să trăiască. Cer aceasta pentru Împărăţia lui dumnezeu, în Numele lui Isus. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze. Crede şi nu te îndoi.

Trebuie să aveţi credinţă, ca să credeţi, iar Cuvântul spune că „Toate lucrurile sunt cu putinţă pentru cel ce crede.”

Ce mai faci? Crezi din toată inima? Tu ştii că nu te cunosc, că suntem doi străini unul pentru celălalt, dar Dumnezeu te ştie. Tu nu eşti aici pentru tine, ci pentru altcineva. Este vorba de doi oameni. Unul este de aici, din California, iar celălalt este din Arkansas. Unul are o problemă la ochi… şi amândoi se vor face bine. Amin. Domnul să te binecuvânteze. Să crezi.

Credeţi? Să nu vă îndoiţi. Te-a marcat, nu-i aşa, soră? Mai ales când am rostit cuvântul „cancer.” Nu te teme, pentru că te-ai atins de El. De cine s-a atins femeia? Doamna suferă de cancer la piele şi revine peste ea tot timpul. Dacă este adevărat, ridică mâna. Să crezi! Dumnezeu să te binecuvânteze. Blestemat să fie acel lucru! Dacă ai suficientă credinţă  să atingi poala hainei Lui vei fi vindecată. Crezi că El vorbeşte prin mine? Să ai credinţă în Dumnezeu!

„Domnilor, am vrea să-L vedem pe Isus.” Acesta este El, Preaiubitul care v-a salvat. El este aici, în acest timp din urmă, chiar înainte ca biserica să fie luată, şi dovedeşte că este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Ceea ce a făcut acum, este deja mai mult decât a făcut în biserica timpurie. Gândiţi-vă! El a făcut exact ce a promis Scriptura, fiindcă nu a putut s-o facă decât acum.  Fiţi respectuoşi, rugaţi-vă şi credeţi în Dumnezeu, fiindcă El va face ce a spus.

Crezi că Dumnezeu te va vindeca de problema de la picior? Tu crezi din toată inima. Ce a atins ea? Vedeţi, L-a atins pe El. Aşa este. Să nu te îndoieşti şi se va face bine. Trebuie să păstrezi aceeaşi credinţă, pentru că dacă vei ceda, lucrul acela va veni înapoi. Tot ce trebuie să faci este să-ţi păstrezi credinţa şi să nu dai înapoi.

Cât timp a crezut, Petru a umblat pe ape; dar când s-a îndoit, a început să se scufunde. Să nu faci la fel ca el, fiindcă ai suficientă credinţă. Eşti convinsă că Isus Hristos este cu noi?

Voi nu aveţi nevoie de numere de rugăciune, ci trebuie să aveţi credinţă. Este El acelaşi Mesia?

Aici avem încă o doamnă. Haideţi să vorbim puţin cu ea. Tu ai impresia că totul se învârte în jurul tău şi al meu. Dacă faptul că cineva s-a atins de El, L-a făcut să slăbească în putere, ce să mai zic eu, care sunt un biet păcătos salvat prin har? Daniel a văzut odată o vedenie care l-a lăsat fără putere timp de mai multe zile. Vă imaginaţi ce se poate întâmpla.

Ce încearcă El să facă? Vrea să vă facă să credeţi că El este aici. Nu contează care este problema voastră; tot ce trebuie să faceţi este să credeţi. Să credeţi şi să nu vă îndoiţi.

Uită-te aici, soră. De la vibraţia duhului tău, pot spune că eşti credincioasă. Din câte îmi dau seama, ne întâlnim pentru prima dată. Ne-am mai întâlnit vreodată? Nu. În ordine.

Dacă Domnul îmi va spune de ce ai venit aici sau ceva despre tine, ar fi suficient ca să te convingă că numai El ştie totul despre tine? Da? Se pare că eşti o persoană cumsecade, dar la fel de bine poate fi şi o înşelătoare. Fiţi atenţi ce se va întâmpla dacă este o înşelătoare, pentru că noi am mai avut astfel de oameni prin adunări.

Nu, doamna este bolnavă. Ea are probleme cu stomacul; are ulcer şi probleme destul de serioase. Este foarte, foarte bolnavă. Crezi că El te va vindeca? Este adevărat ce am spus? Ridică mâna dacă este adevărat. Acum crezi?

Ea este o persoană foarte cumsecade. Cred că voi mai vorbi puţin cu ea. Desigur, cu cât vorbeşti mai mult, afli mai multe, dar şi slăbeşti mai tare. Se pare că ai o credinţă bună… Şi mama ta este bolnavă. Crezi că El poate să-mi spună ce are? Sângerare la intestine. Aşa este. Şi tatăl tău este la spital. Este operat la vezică, iar soţul tău are varice. Du-te şi crede…

Vino şi crede din toată inima. În ordine, domnule. Crezi că Domnul te poate vindeca de problema pe care o ai la spate? Atunci coboară de pe platformă şi spune: „Îţi mulţumesc, Doamne Isuse…” În ordine, domnule.

Domnule, crezi că poţi fi vindecat de problema de la inimă? Desigur, oricine poate vedea cât este de crispat. Crezi că Duhul Sfânt te va face bine dacă îmi pun mâinile peste tine? Vino puţin aici.

Tată ceresc, Te rog să-l faci bine în Numele lui Isus Hristos. Amin. Du-te, crede şi nu te îndoi.

Vino, doamnă. În ordine. Eşti nervoasă, ai probleme la inimă, un tremur, în special după ce mănânci şi stai jos. De fapt, nu este inima, ci este o stare nervoasă. Ai o inimă nervoasă, dar lucrul acela va trece şi nu te va mai deranja. Crezi aceasta? Atunci, du-te, spune: „Îţi mulţumesc, Dumnezeule drag.”, şi vei fi bine.

Toţi cei ce staţi aici, credeţi din toată inima? „Domnilor, am vrea să-L vedem pe Isus.” Prieteni, sunteţi conştienţi că El este aici?

Acum aş vrea să vă spun ce zice Biblia cu privire la ultima însărcinare pe care a dat-o Isus , bisericii Sale: „Aceste semne…” Acolo în spate s-a întâmplat ceva… Boala de rinichi pe care o aveai, te-a părăsit. Uit-o!

Deci: „Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred…”  Vă spun acest lucru în prezenţa Duhului Sfânt, pentru că vreţi să fiţi vindecaţi. „Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred: „dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, bolnavii se vor însănătoşi.” (Marcu 16.17).

Acum aş vrea să vă puneţi mâinile peste cel de lângă voi. Pune mâna pe cineva de lângă tine şi roagă-te pentru el, nu pentru tine, fiindcă şi acela se va ruga pentru tine. Să ne rugăm ca Domnul să-i vindece pe toţi cei ce au nevoie de vindecare.

Tată ceresc, mă rog pentru cei ce sunt în seara aceasta aici şi au nevoie. Ei şi-au pus mâinile unii peste alţii. Tu eşti prezent tot timpul aici ca să vindeci. Doamne, noi nu ne îndoim de Tine, Doamne, Te credem că eşti aici. Noi ştim cu toţii că nimeni nu poate face aceasta, şi nici eu, dar ştim că Dumnezeu este în mijlocul nostru, marele Dumnezeu, Tatăl, în forma Duhului Sfânt. Da, marele IaHVeH este în mijlocul nostru…

Când a fost aici în chipul Domnului Isus, El a spus: „Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce cred: …dacă îţi vor pune mâinile peste bolnavi, bolnavii se vor însănătoşi.” şi: „Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav şi Dumnezeu îl va vindeca. Dacă au păcătuit, păcatele le vor fi iertate.”

O, Dumnezeul cerului, iartă-ne necredinţa, fiindcă ştim că singurul păcat care există este necredinţa.

Îngăduie ca Duhul Sfânt să vină chiar acum peste fiecare, şi să nu mai fie necredincioşi, ci să creadă din pricina prezenţei lui Isus Hristos, care arată că după două mii de ani este încă viu şi că Cuvântul însuşi stă printre noi şi Se manifestă.

Satan, tu care i-ai făcut bolnavi pe aceşti oameni, le-ai vătămat trupurile şi le-ai adus suferinţă, eşti o făptură învinsă de Domnul nostru Isus Hristos care te-a învins pe Calvar! Eşti biruit! Nu mai ai nici o putere! Noi venim înaintea lui Dumnezeu cu credinţă. Părăseşte-i pe toţi! În Numele lui Isus Hristos, ieşi afară din această audienţă, pentru ca toţi să  plece de aici eliberaţi de toate bolile şi suferinţele!

În timp ce avem capetele plecate şi continuăm să ne rugăm, aş vrea să ştiu dacă este cumva cineva, vreun bărbat sau femeie, băiat sau fată care nu Îl cunosc pe Hristos ca Mântuitor personal, dar cred că această lucrare a Duhului Sfânt este conform Cuvântului lui Dumnezeu şi vor să fie salvaţi? Nu vreţi să urcaţi aici, în jurul acestui altar mic, ca să vă strâng mâinile şi să mă rog pentru voi? Vreţi să veniţi aici? Ridicaţi-vă de pe locurile voastre şi haideţi!

Eu nu sunt prea convingător. Adevărul este că dacă nu vă poate convinge Duhul Sfânt, prin aceste lucrări ale Lui, cum aş putea să vă conving eu? Dacă sunteţi conştienţi că nu sunteţi în ordine cu Dumnezeu, şi doriţi să ne rugăm pentru voi, suntem aici ca s-o facem. Noi suntem slujitorii publici ai lui Isus Hristos. Fie ca aceşti predicatori care sunt prezenţi aici, să vă ajute şi să vă călăuzească să-L găsiţi de pe Domnul Isus Hristos.

Dacă vreţi, puteţi veni aici, sus, în timp ce vom cânta cântarea aceea veche pe care o cântaţi de obicei: „Îndeajuns de convins.”  Dă-ne tonul frate.

Fiecare creştin să rămână în rugăciune, în prezenţa Duhului Sfânt, fiindcă principalul Lui obiectiv este să salveze pe cineva. În timp ce stăm cu capetele plecate, fiecare să se roage pentru celălalt.

Nu vreţi să veniţi în timp ce vă aşteptăm? Cum puteţi sta liniştiţi când ştiţi că nu sunteţi sub sânge şi vedeţi lucrarea lui Dumnezeu despre care vorbeşte Biblia, manifestată aici, printre noi? Cum puteţi pleca de aici fără să-L cunoaşteţi? Vă invităm să veniţi chiar acum. Faceţi-o în timp ce mai fredonăm încă o dată cântarea.

Credeţi că El nu ştie ce gândiţi? Ba ştie. Eu pot să văd chiar acum. Nu vă mai îndoiţi şi haideţi! De ce trăiţi în nesiguranţă? Veniţi! Fiţi siguri acum, pentru că mâine poate fi prea târziu. Poate aceasta este ultima ta zi pe acest pământ. Nu vreţi să veniţi?

Staţi cu capetele plecate şi rugaţi-vă! Dumnezeu să vă binecuvânteze. Eu mă rog cu voi. Rugaţi-vă ca Dumnezeu să vă salveze, să vă vindece şi să vă dea sănătate şi putere.

De ce să aşteptaţi o altă zi şi să n-o faceţi acum, când sunteţi în prezenţa Lui?

Tatăl nostru ceresc, Îţi suntem recunoscători pentru prezenţa Ta printre noi. Pe arena aceasta micuţă, pe care au jucat şi au fost antrenaţi jucători să joace baschet, Tu Îţi pregăteşti şi Îţi antrenezi soldaţii oştirii lui Dumnezeu; îi instruieşti în credinţă, ca să creadă şi să poată merge afară ca să câştige suflete, să-i cheme pe vecini, pe colegi, pe cei ce nu sunt creştini, pe cei bolnavi şi suferinzi şi să-i aducă înăuntru.

Tată, mă rog ca fiecare persoană care intră în această sală şi este bolnavă, să fie vindecată, şi fiecare păcătos care trece de aceste uşi, să nu aibă linişte până nu vine la Tine; îngăduie ca fiecare credincios care trece de aceste uşi, să fie botezat cu Duhul Sfânt şi să se facă semne mari şi minuni. Îţi mulţumim pentru toate acestea, Doamne.

După două mii de ani, noi vedem dovada infailibilă că încă Îl putem vedea pe Isus care Se arată în mijlocul nostru. El Îşi face apariţia în Biserica Sa, chiar înainte de venirea Sa, acesta fiind ultimul semn pe care L-a dat şi evreilor când Şi-a încheiat lucrarea cu ei. Ultimul semn dat neamurilor, este de asemenea încheiat, a fost arătat. Noi ştim cu toţii că acesta a fost ultimul semn pe care l-a primit Avraam înainte ca Sodoma să fie nimicită. Este ultimul semn.

Noi vedem că predicatorii sunt acolo afară, în Sodoma, şi că se desfăşoară treziri în Chicago şi în toată ţara. Predicatorii predică şi se roagă şi pretutindeni în lume au loc vindecări, semne şi minuni.

O, Dumnezeule, Tu nu trimiţi niciodată judecata înainte ca să mai trimiţi o avertizare, iar noi vedem acest semnal de avertizare. Lumina roşie străluceşte! O, Dumnezeule, îngăduie ca bărbaţii şi femeile să se preocupe unul pentru celălalt; să fie preocupaţi de această generaţie de oameni care piere, care pleacă din această lume fără să-L cunoască pe Dumnezeu şi mor în păcat. O, cât de îngrozitor va fi în ziua aceea, când se vor auzi bocetele şi vaietele lor! Atunci nu va mai fi nici o şansă.

Tată, dacă preşedintele ţării ar veni astăzi aici, pe toate străzile ar flutura steguleţe, ar fi puse flori, şi ar fi o mare sărbătoare. Dar Tu, Doamne, vii în oraş în forma Duhului Sfânt şi trebuie să-i implori, să-i tragi şi să-i convingi să se pregătească pentru ceruri. O, Doamne, în ce zi trăim!

Îngăduie ca lucrările Tale mari să continue printre noi şi binecuvântează-i pe aceşti predicatori şi bisericile lor. O, Dumnezeul, aprinde o trezire de modă veche în fiecare dintre ei, astfel încât toată valea aceasta să fie cuprinsă de flăcările trezirii. Îndură-Te, Tată, fiindcă suntem slujitorii Tăi. Primeşte-ne şi iartă-ne indiferenţa şi nepăsarea. Iartă şi neglijenţa noastră, Doamne. Iartă-ne şi ajută-ne în călătoria noastră.

Îngăduie ca în fiecare seară, Duhul Sfânt să intre mai adânc şi mai adânc, şi să se facă semne mari şi minuni, astfel încât oamenii să nu mai poată sta indiferenţi şi să alerge la Tine.

Doamne, noi ştim că ai spus în Cuvânt că „Tot ce Mi-a dat Tatăl va ajunge la Mine,” aşa că, dacă Lumina străluceşte peste acea sămânţă hotărâtă mai dinainte, se va întâmpla ceva. La fel ca în cazul femeii adultere de la fântână, despre care am vorbit în seara aceasta, şi care era scârbită deja de ceea ce făcea. Din câte ştim, ea nu aparţinea la nici o biserică, dar a fost cunoscută încă înainte de întemeierea lumii, şi de îndată ce a văzut Lumina strălucind, chiar în faţa preoţilor acelui timp, care nu ştiau ce este, ea a crezut şi a primit-o cu bucurie.

La fel s-a întâmplat cu orbul care şi-a căpătat vederea şi care a zis: „Este ciudat că voi sunteţi conducătorii timpului şi nu ştiţi de unde vine Omul acesta şi cum face aceste lucruri.”

Doamne, astăzi este la fel, de aceea Te rog să ne scuturi, Doamne. O, Dumnezeule, scutură-ne pentru că suntem în ceasul din urmă. Îndură-Te, Doamne, fiindcă ne predăm Ţie împreună cu tot ce suntem, pentru slava Împărăţiei lui Dumnezeu, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Până când ne vom revedea

Până când ne vom revedea

Păstorii de aici vor prelua serviciul. Mâine să veniţi mai repede ca să luaţi numere de rugăciune. Amin.

– Amin –