ALEȘI SĂ DUCĂ MESAJUL

17 decembrie 2025

Să deschidem Bibliile la Ieremia 1.4-5:

„Cuvântul Domnului a venit la mine, și a zis:

Înainte de a te forma în pântecele mamei tale, te-am cunoscut; și mai înainte ca să ieși din pântecele mamei tale te-am sfințit și te-am rânduit profet al neamurilor.”

Ce afirmație i-a făcut Dumnezeu lui Ieremia! „Ieremia, mai înainte să te fi întocmit în pântecele mamei tale, Eu te cunoșteam!” Ce mângâiere din partea Atotputernicului Dumnezeu, că El l-a cunoscut mai înainte de a fi zămislit, înainte de a fi întocmit în pântece. „Înainte de a fi ieșit din pântecele mamei tale, te-am sfințit și te-am rânduit să fii profet al neamurilor.”

Așadar, Ieremia nu a fost profet din propria lui voință, prin voia lui; el nu a fost profet al neamurilor pentru că a făcut el ceva ce își dorea, pentru că acest lucru a fost hotărât înainte de a se naște. Ce altceva putea face el? Slavă Domnului!

Vreau să vorbesc despre tema CEI ALEȘI SĂ DUCĂ MESAJUL.

Așadar, Ieremia a fost ales să ducă un Mesaj, și acum vom privi la Fapte 9.1-6, și îl vom analiza pe apostolul Pavel.

„Dar Saul…” (acesta este Pavel înainte de convertire), „…sufla încă amenințarea și uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot,

și i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblând pe Calea credinței, atât bărbați cât și femei, să-i aducă legați la Ierusalim.

Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o Lumină din cer în jurul lui.

El a căzut la pământ, și a auzit un glas care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești?”

„Cine ești Tu, Doamne?” a răspuns el. Și Domnul a zis: „Eu sunt Isus, pe care-L prigonești. Ți-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un țepuș.”

Tremurând și plin de frică, el a zis: „Doamne, ce vrei să fac?” „Scoală-te,” i-a zis Domnul, „intră în cetate, și ți se va spune ce trebuie să faci.”

Să mergem la versetul 10-16:

„În Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iată-mă, Doamne,” a răspuns el.

Și Domnul i-a zis: „Scoală-te și du-te pe ulița care se cheamă „Dreaptă”, și caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars, căci iată, el se roagă;

și a văzut în vedenie pe un om numit Anania, intrând la el, și punându-și mâinile peste el, ca să-și capete iarăși vederea.”

„Doamne,” a răspuns Anania, „am auzit de la mulți despre toate relele pe care le-a făcut omul acesta sfinților Tăi în Ierusalim;

ba și aici are puteri din partea preoților celor mai de seamă, ca să lege pe toți care cheamă Numele Tău.”

Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales ca să ducă Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împăraților și înaintea fiilor lui Israel;

și îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.”

Aici vedem chemarea apostolului Pavel, care era Saul atunci. Ca Saul, el era furios și pornit împotriva ucenicilor, împotriva creștinilor și făcea ravagii prin biserici, așa cum spune Biblia. El făcea lucruri îngrozitoare, iar când Dumnezeu i-a spus lui Anania: „Vreau să mergi să te rogi pentru Saul”, chiar și el a spus: „Oh, Doamne, am auzit de acest om, am auzit de la mulți despre el cât rău a făcut sfinților din Ierusalim.”

Așadar, Saul era un om care făcea mult rău sfinților lui Dumnezeu, prigonindu-L pe Hristos, prin faptul că prigonea Trupul lui Hristos. De fapt, chiar Isus i-a spus lui Saul: „Pentru ce Mă prigonești?” Când Saul a întrebat: „Cine ești Tu, Doamne?” El i-a răspuns: „Eu sunt Isus pe care-L prigonești. Ți-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un țepuș.” Tremurând și plin de frică Saul a întrebat: „Doamne, ce vrei să fac?” Dar Saul nu știa că-L persecuta pe Domnul.

Anania îl cunoștea pe Saul, îi cunoștea reputația, știa cât rău făcea și L-a întrebat despre dorința Sa de a merge la Saul, dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el este un vas ales pentru Mine. Eu l-am ales mai dinainte.” Când l-a ales Dumnezeu? Dumnezeu l-a ales mai dinainte. Când mai dinainte? Mai înainte de întemeierea lumii. Dar, cu siguranță, în acest text, l-a ales înainte de convertirea lui, înainte de a fi drept. El l-a ales când era rău, în timp ce el era Saul, când nu-L cunoștea pe Domnul, când făcea ravagii în biserică și când făcea rău sfinților din Ierusalim. Deci, Dumnezeu nu l-a ales pentru că era bun, ci l-a ales prin harul Său.

Saul a fost un vas ales pentru Domnul, „ca să ducă Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împăraților și înaintea copiilor lui Israel.” Deci, Dumnezeu a spus: „El este un vas ales să ducă Numele Meu la neamuri, la împărați și la copiii lui Israel.”

Acum ascultați. Știți de la cine nu a cerut Dumnezeu permisiunea? De la Saul. El i-a spus deja că era pentru tot restul vieții lui. „El este un vas ales de Mine și va purta Numele Meu, Îl va duce la Neamuri.” El nu l-a întrebat pe Saul dacă vrea să meargă să ducă Numele Său la Neamuri, ci doar a spus că Îl va duce înaintea împăraților și înaintea fiilor lui Israel. Dumnezeu nu l-a întrebat niciodată și nu a venit să-i spună: „Saul, am o înțelegere pentru tine. De ce nu-ți schimbi obiceiurile? Ce zici să facem o înțelegere și să vii să lucrezi pentru Mine?” Nu, pentru că Dumnezeu hotărâse deja, știa ce va fi, și a spus: „Acum trebuie să-i arăt ce lucruri mari trebuie să sufere pentru Numele Meu.” Chiar și lucrurile pe care Saul avea să le sufere, Dumnezeu le-a pregătit deja și l-a înzestrat, l-a ales, iar alegerea lui Dumnezeu l-a dus pe Pavel la neamuri, fie că a vrut sau nu. L-a dus la împărați, l-a dus la Israel ca să poarte Numele Domnului înaintea lor. Același Nume pe care L-a persecutat, acum avea să-L poarte și să sufere mult pentru Numele Său. Oh, Doamne! Dumnezeu este bun!

Dumnezeu l-a ales să ducă Mesajul.

În Galateni 1.13-16, Pavel spune:

„Ați auzit, în adevăr, care era purtarea mea de altădată, în religiunea Iudeilor. Cum adică, prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu, și făceam prăpăd în ea;

și cum eram mai înaintat în religiunea Iudeilor decât mulți din neamul meu, de o vârstă cu mine. Eram însuflețit de o râvnă nespus de mare pentru datinile strămoșești, dar când…”

Voi privi la aceasta: „Dar când Dumnezeu a binevoit…” Priviți cuvântul „când”. Acesta este un adverb de timp, adică: „la timpul hotărât”, „când Dumnezeu a hotărât”, „Când Dumnezeu a găsit cu cale.”

„Dar când Dumnezeu a găsit cu cale, care m-a pus deoparte din pântecele mamei mele…”

Aceasta înseamnă că Dumnezeu l-a născut pe Saul pe Pământ la un timp hotărât, pentru că el a spus: „Dumnezeu a fost Cel care m-a pus deoparte înainte de nașterea mea.” Așa cum a făcut cu Ieremia. „Dumnezeu m-a pus deoparte din pântecele mamei mele… Dumnezeu a făcut aceasta, Dumnezeu mi-a hotărât timpul, Dumnezeu a vegheat asupra umblării mele.”

„Dar când Dumnezeu, care m-a pus deoparte din pântecele mamei mele și m-a chemat prin harul Său, a găsit cu cale,

să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între Neamuri…”

Deci, „Când Dumnezeu a binevoit să-L descopere pe Fiul Său în mine, atunci m-a chemat.” Dumnezeu a știut ziua când s-a născut Saul; Dumnezeu a știut când a fost zămislit; Dumnezeu a știut ziua când a fost născut și i-a hotărât viața. El l-a cunoscut și l-a pus deoparte. A știut când a fost la școala lui Gamaliel, El a știut când a făcut prăpăd în biserici; a știut când i-a aruncat în închisoare, a știut ce urma să facă, dar a așteptat timpul hotărât.

„Și când Dumnezeu a găsit cu cale…” „Același Dumnezeu care m-a pus deoparte din pântecele mamei mele și a găsit cu cale să descopere în mine pe Fiul Său, m-a chemat prin harul Său și a început să mă ungă și să mă folosească.” Dumnezeu deținea controlul.

Dumnezeu l-a întâlnit pe Saul pe drumul spre Damasc. Deci, nu Saul L-a găsit pe Dumnezeu, ci Dumnezeu l-a găsit pe Saul. El nu-L căuta pe Dumnezeu în felul acesta, nu se aștepta să-L găsească. El nu voia ca Isus Hristos să fie Dumnezeu, nu voia să fie Cel pe care-L prigonea, nu voia nimic din toate acestea, dar când Dumnezeu a hotărât că acum era timpul, când Dumnezeu a găsit cu cale, Dumnezeu a întrerupt planurile lui Saul atunci când a întâlnit Stâlpul de Foc pe drumul spre Damasc, și care a început să-i spună: „Tu mergi în direcția greșită, dar Eu am un alt plan pentru tine.” Apoi, l-a trimis pe Anania să-i spună: „Tu ești un vas ales de Dumnezeu și vei duce Numele Său la Neamuri, la împărați și la Israel, și pe deasupra, „vei suferi mult pentru Numele Meu.”

Dumnezeu nu l-a întrebat dacă vrea, ci i-a spus doar că va face aceasta.

Ascultați, noi știm că fratele Branham ne-a spus că Dumnezeu este un Gentleman și că nu obligă niciodată pe nimeni. Deci, Saul a trebuit să se predea, a trebuit să se supună, dar acesta nu a fost planul lui Saul, ci a fost Planul lui Dumnezeu. Indiferent cât de mult a vrut el să-I facă o slujbă lui Dumnezeu, și este evident că el a vrut să-I facă o slujbă lui Dumnezeu, era mai zelos decât frații săi pentru tradițiile părinților, avea un zel în interior, și fără îndoială era sincer și dorea să facă ceva pentru Dumnezeu pentru că susținea tradițiile părinților pe care le considera corecte, distrugând orice se ridica împotriva lor. Saul voia să-I facă o slujbă lui Dumnezeu dar proceda complet greșit, pentru că o făcea după gândirea lui, din propria lui voință și din propria lui dorință. Iar Dumnezeu l-a lăsat să meargă atât de mult în propria lui cunoștință, în propria lui înțelepciune și abilitate. Poate a făcut aceasta pentru ca atunci când avea să-l schimbe, să-și dea seama ce epavă era, cât de rătăcit era și că nu știa nimic.

„Dar când Dumnezeu a hotărât că a sosit vremea, când a găsit cu cale să-L descopere pe Fiul Său în mine, m-a chemat prin harul Său.” Slavă Domnului!

Așadar, fiind un Gentleman, Dumnezeu nu l-ar fi forțat niciodată pe Saul să facă aceasta, ci i-ar fi spus: „Iată ce am pentru tine.” Iar Saul ar fi trebuit să se predea. Dar nu, oricât de zelos era Saul pentru a face o lucrare pentru Dumnezeu, nu ar fi putut să se pună niciodată în această situație, ci Dumnezeu l-a chemat, a fost hotărârea Lui Dumnezeu.

Ascultați, există multe decizii. Fratele Branham a spus că toți suntem sub aceeași lege a liberului arbitru; toți suntem sub legea liberei alegeri; toți putem alege și avem dreptul să alegem. Dumnezeu ne dă liberul arbitru și noi alegem. Și această lege a liberei alegeri stabilește în noi o lege a cauzei și efectului: alegere și consecință. Și acestea fac parte din antrenamentul nostru în această viață.

Dumnezeu ne lasă să greșim. Câți dintre voi ați strigat vreodată: „Doamne, de ce nu m-ai oprit? Ai fi putut să mă oprești. De ce nu ai făcut-o?”

Mă întreb dacă Saul s-a întrebat vreodată de ce Dumnezeu nu a venit la el înainte de uciderea lui Ștefan cu pietre? Dumnezeu a ales când să vină la Saul. Desigur, El ar fi putut să vină mai devreme și să oprească toate acestea. Fratele Branham a spus: „Pavel a fost deranjat, (a regretat), întotdeauna de problema cu Ștefan, și a dorit să moară ca martir ca să compenseze cumva aceasta, care era mereu în subconștientul său; l-a deranjat întotdeauna ceea ce a făcut când a prigonit Biserica. Dumnezeu ar fi putut să-l oprească mai devreme, dar era voia lui Dumnezeu și timpul hotărât de El, pentru că totul a servit unui scop.

Astfel, oricât de mult și-ar fi dorit, Saul nu putea fi în acea poziție pentru că voia el; nu putea fi în poziția de a duce Numele Domnului la Neamuri, la împărați și la Israel; nu ar fi putut face aceasta doar pentru că voia; el avea o dorință arzătoare să facă aceasta sau ceva de felul acesta, dar nu ar fi reușit, de aceea trebuia să fie alegerea lui Dumnezeu.

Așadar, noi putem alege multe lucruri, iar Dumnezeu ne permite să le facem, fie spre bine fie spre rău, toate fiind lecții pentru noi. Dar un lucru pe care nu putem să-l alegem, este dacă suntem sau nu copiii lui Dumnezeu, pentru că aceasta a ales El mai dinainte. Și scopul pentru care vom servi pe acest Pământ, l-a ales tot El mai dinainte. Nu noi am ales aceasta. El ne permite să facem multe alegeri, dar aceasta este o alegere pe care nu o facem noi, pentru că El a ales.

În 1Corinteni 15.9-10, apostolul Pavel spune:

„Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu.

Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Și harul Lui față de mine n-a fost zadarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toți; totuși nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.”

„Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt.” Vedeți cuvântul „har”? Aceasta este dragostea și favoarea lui Dumnezeu, este alegerea Lui, dorința Lui, Planul Lui. Acesta este harul lui Dumnezeu. „Dar prin harul lui Dumnezeu…” El a spus: „Nu sunt vrednic...” Cuvântul „vrednic” înseamnă „demn”. El a spus: „Eu nu sunt vrednic să fiu apostol.” Dar nu este merit, nu este vrednicie sau abilitate, ci este harul lui Dumnezeu.

„Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Și harul Lui față de mine n-a fost zadarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toți; totuși nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.”

Cred că Pavel a învățat ceva din partea dezastruoasă a primei sale râvne pentru Dumnezeu, el și-a dat seama că: „Totuși nu eu, ci harul lui Dumnezeu. Când am fost eu, totul a fost greșit. Acum trebuie să fie El în mine și va fi bine.”

Așadar, acum Pavel și-a dat seama că era apostol al Neamurilor, știa că era aici ca să împlinească Scriptura, deoarece știa că era o profeție din Isaia pe care o împlinea, că el era o lumină a Neamurilor. El a spus aceasta. Așadar, el știa că este Cuvântul, știa că este împlinirea Cuvântului, că el împlinea un rol pe care i l-a dat Dumnezeu, că el era o lumină pentru Neamuri, că purta Numele lui Dumnezeu, că era un vas ales și toate acestea, dar știa că toate acestea nu aveau nici o legătură cu el, ci totul avea legătură cu Dumnezeu. Astfel, nu exista nici o umflare de piept, nici mândrie, pentru că a înțeles că: „…nici măcar nu sunt vrednic să fiu ceea ce sunt, pentru că sunt ceea ce sunt prin harul lui Dumnezeu.”

Apoi, a spus: „…am lucrat mai mult decât toți, totuși nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.” Cred că el a înțeles că toate acestea erau de la Dumnezeu.

Și acum, vom merge puțin prin Biblie, la 1Samuel 16.1:

„Domnul a zis lui Samuel: „Când vei înceta să plângi pe Saul…” (Saul a fost primul împărat al lui Israel. Samuel l-a uns ca împărat, dar Saul nu a ascultat de Glasul lui Dumnezeu).

„Când vei înceta să plângi pe Saul pentru că l-am lepădat, ca să nu mai domnească peste Israel? Umple-ți cornul cu untdelemn, și du-te, te voi trimite la Isai, Betleemitul, căci pe unul din fiii lui (Eu) Mi l-am ales ca împărat.”

„Eu Mi-am ales ca împărat pe unul din fiii lui.” Ce avea David de-a face cu această parte a poveștii? Nimic. El era un băiat care păștea oile. Probabil cânta la harfă când Dumnezeu vorbea lui Samuel despre el; probabil cânta, culegea trifoi și căuta un loc bun unde să pască oile. El nici nu se gândea să fie împărat, nu-și dorea să fie împărat, nu visa să fie împărat, nu se prefăcea că este împărat, ci își făcea lucrul lui. Dar Dumnezeu a spus: „Eu Mi-am ales un împărat.” Dumnezeu a spus: „Eu Mi-am ales unul.” Dar aceasta nu avea nici o legătură cu David, pentru că alegerea a fost făcută de Dumnezeu.

În această etapă a poveștii, Dumnezeu nu a spus: „Samuel, aș vrea să-l întreb pe David: „Vrei să fii împărat pentru Mine?” Aleluia! Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că sunt lucruri pe care trebuie să le facă El singur. Slavă Domnului!

Apoi, Samuel s-a dus la casa lui Isai și a spus:

„Aceștia sunt toți fiii tăi? Și el a răspuns: „A mai rămas cel mai tânăr, dar paște oile.” Atunci Samuel a zis lui Isai: „Trimite să-l aducă, fiindcă nu vom ședea la masă până nu va veni aici.”

Isai a trimis să-l aducă. Și el era cu păr bălai, cu ochi frumoși și față frumoasă. Domnul a zis lui Samuel: „Scoală-te și unge-l, căci el este!”

Samuel a luat cornul cu untdelemn, și l-a uns în mijlocul fraților săi. Duhul Domnului a venit peste David, începând din ziua aceea și în cele următoare.”

Ascultați, ei s-au dus și l-au adus pe David, dar cine știe dacă David avea vreo idee despre ceea ce se întâmpla? El fusese afară să pască oile. Când Samuel a ajuns la Isai, i-a spus: „Voi unge ca împărat pe unul dintre fiii tăi.” Dar ei nici măcar nu s-au gândit să-l aducă pe David, ci l-au lăsat deoparte, oriunde era el la pășune, cu oile.

Isai l-a adus pe cel mai puternic fiu, apoi pe ceilalți, cei șapte fii. Primul care a venit era Eliab, care era lat în umeri și puternic, el arăta ca un împărat, iar Samuel a sărit în sus cu untdelemnul de ungere și voia să-l ungă, zicându-și: „Cu siguranță, el este alegerea lui Dumnezeu.” Dar Dumnezeu i-a zis: „Nu. Tu privești greșit, privești ca un om. Te uiți la exterior, nu privești la ce privesc Eu.” Astfel, Samuel s-a așezat. Și unul câte unul toți au fost respinși. Atunci Samuel a întrebat: „Ei bine, mai este cineva?” Și așa s-au dus să-l aducă pe David, care era afară păscând oile. Cine știe ce i-a spus slujitorul care s-a dus să-l aducă: „Știi, profetul Samuel este acolo și au nevoie de tine repede.”  Poate că David a trebuit să fugă până acasă. El s-a întrebat: „Sunt în necaz? Ce am făcut? De ce este profetul Samuel acolo și de ce vrea tata să vin?” El nici nu se gândea să fie împărat.

David s-a ridicat și a alergat acasă. Imediat ce a intrat în casă, Samuel s-a ridicat pentru că Dumnezeu îi spusese: „El este!” Samuel a luat cornul cu untdelemn și deodată a început să-i toarne untdelemn pe cap și să-l ungă ca următorul împărat, și Duhul Domnului a venit peste David și S-a odihnit asupra lui, iar el a avut această experiență. Acum, David era uns, acum avea Duhul lui Dumnezeu peste el, dar el nu a făcut nimic pentru aceasta. Tot ce a făcut el, a fost să intre în cameră, pentru că a fost alegerea lui Dumnezeu, a fost decizia lui Dumnezeu. În toate a fost Dumnezeu, nu David. A fost Dumnezeu!

Și voi știți că din ziua aceea viața lui David s-a schimbat. Adică, imediat s-a întors afară și a avut grijă de oi, dar la un moment dat, el a ucis un urs, apoi a ucis un leu, după care, la porunca tatălui său, s-a dus să ducă brânză și pâine la frații săi care erau în oștirea lui Israel, care era în luptă cu filistenii. Și atunci s-a ridicat Goliat care s-a lăudat, iar David a întrebat: „De ce nu-l omoară nimeni pe tipul acesta?” Astfel, totul a ajuns la Saul și Saul l-a chemat. Ce se întâmpla cu David?

Ascultați, David nu căuta să fie un războinic. Când leul i-a luat un miel, David nu a spus: „Doamne, fă-mă ucigaș de lei.” David era sub o ungere, era sub Duhul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu îl pregătea pentru un rol. Și orice se întâmpla, ungerea Duhului lui Dumnezeu îl mișca, și el a ucis leul și ursul. Astfel, când a ajuns acolo, exista peste el o ungere de la profet, exista o putere spirituală care se odihnea asupra lui, așa că, atunci când l-a auzit pe Goliat lăudându-se, nu a existat frică în el. Toți ceilalți tremurau și li se băteau genunchii unul de celălalt, dar în David era ceva diferit. Aceasta nu pentru că David era un om bun, ci pentru că el a fost ales de Dumnezeu, a fost uns de profet și avea Duhul lui Dumnezeu care Se odihnea asupra lui.

Dumnezeu nu l-a lăsat pe David singur, ci a trimis asupra lui ungerea unui profet și a trimis peste el puterea Duhului Său pentru a împlini ceea ce l-a uns să facă.

Dumnezeu nu ne-a cerut să ieșim afară și să facem ceva prin propriile noastre puteri. Noi trebuie să fim sub acest Mesaj, dar suntem și sub ungerea unui profet. Apoi Duhul lui Dumnezeu a fost turnat cu acest Cuvânt ca să ne dea ungerea și puterea să înfruntăm fiecare diavol, fiecare uriaș, să înfruntăm fiecare leu și fiecare urs. Și nu suntem noi, ci este alegerea lui Dumnezeu și echipamentul cu care El ne îmbracă sub ungerea și puterea Lui, ca să-Și facă lucrarea.

Nu a fost David, ci a fost alegerea lui Dumnezeu, a fost voia lui Dumnezeu, a fost ungerea și puterea lui Dumnezeu. Fratele Branham a spus că nu David l-a ucis pe Goliat. El a spus că Duhul lui Dumnezeu a prins acea piatră când a părăsit praștia și a călăuzit-o spre singurul loc liber din armura lui Goliat. De ce? Pentru că el era David și David era alegerea lui Dumnezeu. Astfel, Dumnezeu a început să arate întregului Israel care este alegerea Lui. Și aceasta nu pentru David, ci pentru Dumnezeu.

Deci, David l-a ucis pe Goliat, apoi a primit o însărcinare în armată și a început să ucidă mii și zeci de mii de dușmani, iar oamenii au început să scrie cântece pe care femeile le cântau: „Saul a ucis miile, dar David a ucis zecile de mii.” Dar David nu a ucis zecile de mii cu puterea brațului său, ci el se afla sub o ungere și sub puterea lui Dumnezeu. El era deja uns să fie împărat și aceasta se mișca în viața lui.

Dar ungerea lui Dumnezeu din viața lui l-a băgat în necazuri cu Saul. David nu voia să aibă probleme cu Saul și a încercat să le înlăture și să obțină pacea, a încercat tot ce a putut. Și nu a fost vina lui David, ci a fost ungerea sub care se afla, era puterea care se odihnea peste el. El nu încerca să cauzeze probleme, dar ungerea sub care se afla îi cauza probleme. De ce? Pentru că Dumnezeu i-a spus lui Samuel: „Când va intra în cameră, unge-l”, fără ca el să aibă ceva de-a face cu aceasta. Dumnezeu a spus: „Unge-l!” și sub acea ungere a venit o putere, și sub acea ungere și putere, el se comporta deja ca un împărat și nimicea dușmanii lui Israel, iar poporul cânta cântece de laudă pentru el.

Dar Saul a devenit gelos și acum încerca să-l ucidă, așa că acea ungere și acea putere au început să-i cauzeze tot felul de probleme lui David, la fel ca lui Pavel. „Eu îi voi arăta lucrurile mari pe care trebuie să le sufere pentru Mine.”

De îndată ce Anania s-a dus și și-a pus mâinile peste Saul, iar Saul s-a ridicat și a fost botezat, a fost umplut cu Duhul Sfânt, apoi s-a dus în Damasc, a intrat în Sinagogă și a început să-L predice pe Hristos și să le dovedească din Scripturi că Isus era Hristos. Și ce au făcut ei? Evreii  căutau să-l ucidă.  

Ce s-a întâmplat? Pavel doar își făcea lucrarea, iar Dumnezeu i-a întrerupt planul; Dumnezeu a venit și i-a schimbat perspectiva, i-a schimbat planul. Dumnezeu i-a deschis ochii prin Anania și i-a spus: „Tu ești un vas ales de Mine și vei face aceasta.” Apoi l-a umplut cu Duhul Sfânt și i-a dat descoperirea Cuvântului. Tot ce a făcut Pavel, a fost să meargă sub ungere și să predice descoperirea Cuvântului, și atunci au început toate necazurile.

David a fugit din peșteră în peșteră pentru că Saul îl ura și voia să-l omoare. Dintr-o dată viața lui David a devenit dificilă și a început să aibă tot felul de necazuri. Dacă privim la viața lui David, vedem că a avut tot felul de probleme, dar David nu a cerut niciodată să fie împărat, ci Dumnezeu i-a spus că l-a ales să fie împărat. Oh, Doamne! Îmi place atât de mult! Dumnezeu este atât de bun!

În Exod avem povestea lui Moise, și noi știm ce a încercat să facă Moise. El s-a născut ca un copil corect, el s-a născut pentru a fi un eliberator. Fratele Branham ne-a spus cum mama sa, Iochebed, îl lua pe genunchi și-i spunea: „Tu te-ai născut ca să fii un eliberator. Aceasta este promisiunea făcută copiilor lui Avraam, iar tu te-ai născut sub acest semn.” Apoi a ajuns la vârsta maturității și s-a dus să-și viziteze frații, având toate acestea în minte.

Moise era un egiptean antrenat în război, instruit în arte, în știință și a înțeles totul. Apoi a văzut un egiptean lovindu-l pe unul din frații săi, evrei, și spune că era atât de instruit să fie un eliberator, încât s-a gândit: „Ei bine, eu sunt un eliberator.” Dar priviți ce scrie: „A văzut un egiptean care bătea un evreu. S-a uitat în toate părțile să vadă dacă se uită cineva și l-a ucis pe egiptean.” Aceasta nu este o ungere dumnezeiască, prieteni, ci este omenească.

Când vă ridicați să mărturisiți Evanghelia și priviți în jur să vedeți care dintre colegii de muncă ascultă, aceasta nu este o ungere dumnezeiască. Nu este o ungere dumnezeiască.

Moise a privit în toate părțile, l-a lovit pe egiptean, l-a ucis și l-a ascuns în nisip. Dar acesta era un efort uman de a-L sluji pe Dumnezeu. Apoi, a doua zi a ieșit din nou și a găsit doi evrei care se certau, iar el s-a dus să-i împace, dar cel care nu avea dreptate, i-a spus: „Cine te-a pus conducător peste noi? Mă vei ucide și pe mine cum ai făcut ieri cu acel egiptean?” Faraon a auzit despre aceasta și a vrut să-l omoare dar Moise a fugit, s-a căsătorit și acum lucra ca păstor pentru socrul său, păscându-i oile. Apoi a avut acea întâlnire cu Stâlpul de Foc din rugul aprins, iar în Exod 3.9-10, citim:

„Iată că strigătele Israeliților au ajuns până la Mine, și am văzut chinul cu care îi chinuiesc Egiptenii.

Acum, vino, Eu te voi trimite la Faraon, și vei scote din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel.”

Nu Moise a făcut aceasta, ci Dumnezeu a făcut-o. S-ar putea ca Moise să fi avut o idee despre ce i-a spus mama lui că este; s-ar putea că a avut o idee intelectuală și o înțelegere teologică despre un eliberator, dar când a ieșit ca un om înainte de timpul lui Dumnezeu, el a eșuat. Dar acum, Dumnezeu a venit la el într-un rug aprins. Dar nu Moise a făcut ca acel rug să ardă și acel Foc să nu se mistuie, ci Dumnezeu a făcut minunea, ca să-i atragă atenția lui Moise, pentru că acum era momentul când I-a plăcut lui Dumnezeu. Moise s-a dus la rugul aprins ca să vadă ce era acel fenomen și atunci un Glas i-a vorbit iar Dumnezeu a început să-i spună: „Ei bine, Moise aceasta este ceea ce ți-a spus mama ta. Acum am auzit strigătul poporului Meu și te voi trimite pe tine la Faraon ca să scoți pe poporul Meu, pe copiii lui Israel din Egipt.” Și acesta este răspunsul lui Moise:

„Cine sunt eu, ca să mă duc la Faraon și să scot din Egipt pe copiii lui Israel?”

Dumnezeu a zis: „Eu voi fi negreșit cu tine; și iată care va fi pentru tine semnul că Eu te-am trimis: după ce vei scoate pe popor din Egipt, veți sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta.”

Primul răspuns al lui Moise, a fost: „Eu nu sunt suficient de bun. Cine sunt eu să mă duc la Faraon? Nu știi că am fost deja respins? Nu știi că deja am eșuat? Nu știi că am fugit aici? Eu sunt un nimeni și acum sunt în spatele acestui deșert lucrând pentru socrul meu și sunt un nimeni.”

Să citim încă odată răspunsul lui Moise: „Cine sunt eu să mă duc la Faraon și să scot din Egipt pe copiii lui Israel?” Moise avea încă o idee greșită cu privire la ceea ce căuta Dumnezeu, pentru că înainte, în puterea lui și cu ideile lui omenești, a ucis un egiptean, a început să facă el ceva, dar nu aceasta era calea lui Dumnezeu și nu era nici timpul lui Dumnezeu. Dar acum, Moise nu mai avea putere, nu mai era tare, nu mai avea armate, nu mai avea nimic politic, era în dezavantaj, așa că s-a gândit: „Cine sunt eu? Nu pot face aceasta.” El avea o idee greșită despre ceea ce voia Dumnezeu.

Dumnezeu voia un vas. Aceasta era tot ce voia Dumnezeu. El vrea doar un vas, un vas predestinat pe care să-l poată folosi. Dacă începem să gândim, sunt două moduri de a gândi. Putem să ne gândim: „Văd toate aceste abilități în mine și pot face aceasta și aceasta și aceasta. Dumnezeu poate să mă folosească pentru aceasta.” Dar aceasta este greșit. Este greșit. Dar, din altă perspectivă, putem spune: „Eu nu pot face aceasta, nu pot face aceea, nu pot face cealaltă. Dumnezeu nu trebuie să vrea să mă folosească.” Amândouă sunt greșite.

Ce-ar fi să-L lași pe Dumnezeu să decidă El ce vrea să facă cu viața ta, fie că poți sau nu poți, fie că înțelegi sau nu înțelegi? Dumnezeu poate da o ungere, El poate da Duhul Sfânt și poate aduce la împlinire orice vrea El să aducă la împlinire. Nu este treaba noastră să decidem dacă „pot sau nu pot”; „pot s-o fac sau nu pot s-o fac”; „am înțeles sau nu am înțeles.” Datoria noastră este să stăm liniștiți și să-L lăsăm pe Dumnezeu să manifeste orice a hotărât pentru noi în această viață, oricare este scopul Său predestinat pentru noi.

Dumnezeu îl poate lua pe cel mai mic dintre fiii lui Isai și să-l facă să ucidă un uriaș. Dumnezeu poate face aceasta. Dumnezeu poate lua pe cel mai mic de statură și-l poate face să ucidă un urs și un leu, pentru că poate pune peste el ungerea unui profet.

El poate trimite ungerea Duhului Sfânt peste noi și poate împlini prin tine și prin mine orice vrea. Noi nu suntem aici ca să aflăm la ce suntem buni, ci suntem aici ca să descoperim cine suntem și ce vrea Dumnezeu să facă cu viața noastră, și doar să ne predăm Lui și să-L lăsăm să facă ce vrea.

Și iată că aici Dumnezeu a venit la Moise. El s-a gândit că a greșit. „Mama a înțeles semnul greșit pentru că totul s-a terminat. Nu eu sunt eliberatorul.” Și acum, iată că Dumnezeu a venit și i-a spus: „Tu ești eliberatorul.” Dar el eșuase atât de mult și se descurajase atât de mult! Și faptul că locuia cu o soție irascibilă în spatele deșertului cred că l-a descurajat din greu, de aceea a spus: „Cine sunt eu?” Dumnezeu nu a spus aceasta, dar pot să-mi imaginez că El l-a întrebat: „Moise, știi  Cine sunt Eu? Uită cine ești tu și vezi Cine vorbește cu tine.” Aceasta era problema cu Moise.

Exod 3.13-14:

„Moise a zis lui Dumnezeu: „Iată, când mă voi duce la copiii lui Israel, și le voi spune: „Dumnezeul părinților voștri m-a trimis la voi”, și mă vor întreba: „Care este Numele Lui?” ce le voi răspunde?”

Dumnezeu a zis lui Moise: „Eu Sunt Cel ce Sunt!” Și a adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: „Cel ce Se numește „Eu Sunt”, m-a trimis la voi.”

Ascultați, aceasta este numai logică și raționament. Vreau să revin la versetul 12, unde Dumnezeu i-a zis: „Eu voi fi negreșit cu tine.” De ce mai avea nevoie Moise? „Eu voi fi negreșit cu tine.” Discuție încheiată. Aceasta este tot ce am nevoie. Aceasta este tot. Dacă vei fi cu mine, dacă Dumnezeu este cu tine, ești majoritar. „Cu siguranță voi fi cu tine.” Nu mai ai nevoie de nici o altă discuție.

Dar Moise era încă tulburat în mintea lui iar Dumnezeu i-a dat un semn și o dovadă, spunând: „Cu siguranță, acesta va fi semnul: te vei întoarce pe muntele acesta. După ce îi vei elibera din Egipt, te vei închina Mie pe acest munte. Așa vorbește Domnul.” Dar Moise a spus: „Ei nu mă vor crede. Iată, când mă voi duce la copiii lui Israel, și le voi spune: „Dumnezeul părinților voștri m-a trimis la voi”, și mă vor întreba: „Care este Numele Lui?” ce le voi răspunde?” Despre ce vorbea Moise? Dumnezeu i-a spus: „Eu te trimit. Eu voi fi cu tine și îți promit că vei primi o dovadă că ceea ce ți-am spus este adevărat, pentru că te vei întoarce să te închini pe muntele acesta.” Dar Moise era îngrijorat dacă îl vor crede sau nu când le va spune: „Am vorbit cu Dumnezeu” iar ei îl vor întreba: „Care este Numele Lui?” Despre ce vorbea? Dumnezeu i-a spus: „Eu voi fi cu tine și după ce îi vei scoate din Egipt, te vei întoarce pe muntele acesta.”

Aceasta este problema cu gândirea omenească, acesta este felul cum funcționează creierul nostru uman. Tot ce vedem sunt obstacole, neputință, imposibilități, dar credința trebuie să privească dincolo de raționamentul uman și de mintea umană, și să spună: „Dacă Tu vei fi cu mine, este mai mult decât suficient.”

„…ei mă vor întreba: „Care este Numele Lui?” ce le voi răspunde?

Dumnezeu a zis lui Moise: „Eu Sunt Cel ce Sunt.” Și a adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: „Cel ce se numește „Eu Sunt” m-a trimis la voi.”

Să mergem la capitolul 4.1-3:

„Moise a răspuns și a zis: „Iată că n-au să mă creadă nici n-au să asculte de glasul meu, ci vor zice: „Nu ți s-a arătat Domnul.”

Domnul i-a zis: „Ce ai în mână?” El a răspuns: „Un toiag.”

Domnul a zis: „Aruncă-l la pământ.” El l-a aruncat la pământ, și toiagul s-a prefăcut într-un șarpe. Moise fugea de el.”

 Și aici Dumnezeu i-a zis: „Îți voi da două semne. Îți dau semnul acesta și un semn cu mâna. Când îți pui mâna în sân și o scoți, va fi plină de lepră, și când o pui din nou în sân și o scoți, ea va fi curată.” Noi ne-am mai ocupat de aceasta.

Să mergem la versetul 10-13:

„Moise a zis Domnului: „Ah, Doamne, eu nu sunt un om cu vorbirea ușoară, și cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de când vorbești Tu robului Tău; căci vorba și limba îmi este încurcată.”

Domnul i-a zis: „Cine a făcut gura omului? Și cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul?

Du-te dar; Eu voi fi cu gura ta și te voi învăța ce ai de spus.”

Moise a zis: „Ah, Doamne, trimite pe cine vei vrea să trimiți!”

De fapt, Moise a zis: „Doamne, Te rog să trimiți pe altcineva.” Oh, Dumnezeul meu! V-ați simțit vreodată așa? Când te uiți în oglindă, când te privești pe tine însuți, când te gândești…Ascultați, poate nu avem acest fel de dialog cu Dumnezeu, dar exact așa funcționează mintea noastră umană. „Nu eu… Eu nu pot fi unul dintre ei; eu nu pot fi; cum aș putea fi eu Mireasă? Eu fac atâtea greșeli! Am făcut aceasta. Tu nu-mi știi trecutul, eu nu pot…”

Ascultați versetul 14 și 15, din Exod 4:

„Atunci Domnul S-a mâniat pe Moise, și a zis: „Nu-i oare acolo fratele tău Aaron, Levitul? Știu că el vorbește ușor. Iată că el însuși vine înaintea ta; și când te va vedea, se va bucura în inima lui.

Tu îi vei vorbi și vei pune cuvintele în gura lui, și Eu voi fi cu gura ta și cu gura lui, și vă voi învăța ce aveți de făcut.”

Acest dialog dintre Dumnezeu și Moise este atât de uimitor pentru mine, în această Scriptură. Dumnezeu a coborât și a spus: „Ascultă Moise, acum este timpul. Profeția s-a împlinit. Eu am venit jos și te trimit.” Dar Moise a spus: „Nu. Nu va funcționa.” Domnul i-a spus: „Dar Eu voi fi cu tine și tu te vei întoarce aici.” „Dar ei nu mă vor asculta. Și dacă mă vor întreba Cine a vorbit cu mine, ce le voi spune?” „Ei bine, spune-le doar că te-am trimis EU.” „Dar nu mă vor crede. Ei nu mă vor asculta și nu vor crede că mi Te-ai arătat.” „Bine, ce ai în mână?” „Un toiag.” „Aruncă-l jos.” Și era un șarpe. „Ridică-l!” Era un toiag din nou. „În ordine. Privește aceste două semne…Ei vor crede semnele, glasul semnelor.” „Dar eu nu am vorbirea ușoară.”

Câte scuze poate inventa un om când vorbește cu Dumnezeu! Dar, de ce nu poți spune: „Eu nu sunt vrednic, nu sunt nimic…” (Aceasta este o dublă afirmație negativă) „…dar prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Doamne, dacă aceasta vrei Tu să fac, dacă acesta vrei să fiu, eu merg. Habar nu am cum voi face aceasta, am un milion de întrebări, pare imposibil, dar dacă Tu vei fi cu mine, dacă ai făcut o promisiune, va funcționa.”

În mesajul Așteptare, din aprilie 1950, fratele Branham a spus:

„…când a venit, El a spus: „Sunt trimis din prezența lui Dumnezeu să-ți spun că nașterea și viața ta…indică faptul că vei duce un dar de vindecare popoarelor lumii…” (Atunci Îngerul Domnului l-a vizitat pe fratele Branham ca să-i dea o însărcinare). „…Și a început să-mi spună diferite lucruri care se vor întâmpla. I-am spus că nu am educație și că nu pot merge. El a spus că mi se vor da două semne. Am spus: „Oamenii nu mă vor crede pentru că nu sunt suficient de educat ca să vorbesc cu oamenii.” El a spus: „Ți se vor da două semne, așa cum i s-au dat profetului Moise.” El a spus: „Un semn va fi că vei identifica bolile prin mâna ta. Când oamenii te vor contacta, ei bine, vei putea să le spui ce boli au printr-un discernământ supranatural.” Apoi a spus: „Dacă vei fi sincer, atunci se va întâmpla că le vei spune oamenilor secretele inimilor lor și lucrurile pe care le-au făcut în viață, care le-ar putea împiedica vindecarea, și așa mai departe.” Atunci am spus: „Eu voi…Eu nu sunt…Ei nu mă vor crede.” El a spus: „Eu voi fi cu tine.” Atunci am spus: „Voi merge!”

Aleluia! Slavă lui Dumnezeu! Câți sunteți bucuroși că el a spus: „Voi merge?” Nu că ar fi fost în stare; nu că ar fi avut abilități sau capacitatea de a face ceva, dar El i-a spus: „Eu am venit cu o însărcinare pentru tine.” Și ascultați, Îngerul a spus: „Am venit din prezența lui Dumnezeu.” Amin.

Dacă El vine din prezența Domnului să-ți spună cine ești, care este scopul tău și să-ți dea o însărcinare de la Dumnezeul Cel Atotputernic; dacă Dumnezeu spune că acesta sunt, atunci acesta sunt. Și dacă Dumnezeu spune că aceasta trebuie să fac, atunci aceasta voi face. Nu știu cum, și fratele Branham avea întrebări. „Nu sunt elocvent, nu pot vorbi, nu sunt educat, nu mă vor crede.” Dar Îngerul i-a spus: „Ți se vor da două semne, așa cum lui Moise i s-au dat două semne. Și iată care vor fi semnele…” Atunci fratele Branham a spus din nou: „Dar eu nu sunt educat. Nu mă vor crede.” Dar El i-a zis: „Eu voi fi cu tine.” Atunci fratele Branham a zis: „Voi merge!” Aceasta este tot ce-mi trebuie. „Dacă vii cu mine, voi merge.”

Oh, sunt atât de bucuros că am avut un profet în zilele noastre! El avea o educație de șapte clase, nu putea citi cuvintele mai grele din Biblie, la început a fost timid în slujire, dar pentru că a fost trimis, un Înger din Prezența Domnului i-a adus un Mesaj de la Dumnezeu și i-a promis că va fi cu el.

Ascultați, când s-a dus, fratele Branham nu știa cum se va ruga pentru împărați și suverani, și cum va călători prin lume. Chiar și păstorul lui i-a spus: „Cum vei face aceasta cu o educație de șapte clase? Cum vei merge în locuri de felul acela și cum vei vorbi cu astfel de oameni?” Dar fratele Branham i-a spus: „Nu știu cum o voi face, dar El mi-a spus aceasta și eu Îl cred.”

Fratele Branham nu a înțeles. Poate avea tot atâtea întrebări și îndoieli câte a avut și Moise despre sine, dar știa un lucru: „Acest Mesaj pe care l-am primit vine din Prezența lui Dumnezeu și Îngerul mi-a promis că va fi cu mine.”

„Te vei ruga pentru împărați și suverani, și vei călători prin lume.” Fratele Branham era un om care abia dacă părăsise Indiana, cu o singură excepție, când a fost în Arizona și a lucrat un timp la o fermă, apoi s-a întors după ce a murit fratele său.

Ascultați, el a călătorit prin lume deși nu avea bani și s-a rugat pentru împărați și suverani. El a avut o educație de șapte clase, iar când a ieșit prima dată, nu a avut nici măcar un costum de haine cumsecade și a trebuit să-l repare singur. Acesta este motivul că a început să dea mâna cu stânga pentru că cu mâna dreaptă acoperea peticul pe care l-a cusut la buzunar. El nu era îmbrăcat potrivit, nu putea vorbi corect, nu avea educație, nu știa cum să conducă întâlniri, nu știa cum să gestioneze finanțele, nu știa cum să închirieze spații, nu știa cum să facă ceva, dar el s-a dus pur și simplu. Și pentru că Dumnezeu l-a chemat, El l-a ocrotit, l-a uns, l-a împuternicit și i-a deschis toate ușile. El nu a trebuit să înțeleagă ceva dinainte, ci tot ce a trebuit să facă, a fost să meargă.

Voi nu trebuie să înțelegeți nimic, pentru că orice v-a chemat Dumnezeu să faceți în viața aceasta, El o poate face prin voi. El va deschide ușile, El va închide ușile și El vă dă educație.

Ei nu l-ar fi acceptat pe David, micuțul fiu al lui Isai, ca împărat al lor, așa că Dumnezeu S-a asigurat că într-o zi va apărea un uriaș mare și bătrân ca să-i sperie pe toți de moarte, încât genunchii li s-au bătut laolaltă și oasele le-au trosnit pe dinăuntru. Toți au fost îngroziți de la Saul până la ultimul. Chiar și Eliab, fratele mai mare al lui David, care arăta ca un rege, cu umerii lați, s-a temut și s-a ascuns în cort. Și când a apărut micuțul David cu o căruță plină cu brânză, pâine și vin, a început să întrebe: „De ce sunteți speriați de moarte? De ce nu merge nimeni să-l omoare? De ce a trăit atât de mult?” Ce a făcut David?

Goliat slujea scopului lui Dumnezeu în David. David nu știa cum avea să-l facă Dumnezeu să fie împărat, nu știa ce va face Dumnezeu, dar Dumnezeu știa ce va face, știa cum să împlinească ce a spus.

Fratele Branham nu știa cum va merge și va începe o campanie mondială de vindecare, habar nu avea. El a început cu o persoană în nevoie; a început prin a merge la spital; apoi a început cu un articol de știri, iar acel articol a ajuns la cineva și a fost chemat în Illinois sau Indiana sau unde a fost. Și așa, dintr-o dată, a urmat una după alta, iar el a fost călăuzit pas cu pas, fiind uns și având puterea Duhului Sfânt, iar Dumnezeu a făcut totul. Slavă Domnului!

În mesajul Unșii din timpul sfârșitului, din iulie 1965, fratele Branham a spus:

„Acum aș vrea să știți că aceasta este sigur, pentru voi care ascultați această bandă. Voi ați putut crede astăzi că încercam să spun aceasta despre mine, fiindcă împachetam acest Mesaj. Eu nu am mai mult de-a face cu Acesta, nu sunt decât un glas. Și glasul meu ar putea fi chiar împotriva bunei mele judecăți. Eu am vrut să fiu vânător care pune capcane, dar este voia Tatălui meu să declar Acesta și sunt hotărât s-o fac.”

„Țineți minte că am spus că nu a fost ideea mea? Nu eu am hotărât să am o lucrare la nivel mondial; nu eu am hotărât să am o lucrare de vindecare mondială; nu eu am hotărât să am două daruri care să se manifeste de la sine; nu eu am hotărât să fiu profet. Eu nu am hotărât nimic din toate acestea, ci eu doar am fost acolo. Dumnezeu a hotărât împotriva hotărârii mele, împotriva judecății mele.” Oh, laudă lui Dumnezeu! Mă bucur atât de mult că Dumnezeu alege.

Eu mi-aș fi făcut ceva…Nu știu ce aș fi fost, dar sunt atât de bucuros că Dumnezeu alege. Și dacă Dumnezeu alege, Dumnezeu rânduiește și Dumnezeu trimite, atunci tot El trebuie să creeze o cale, trebuie să poarte de grijă, Dumnezeu trebuie să protejeze, trebuie să apere. Dumnezeu trebuie să dovedească și să-Și arate puterea.

Dacă ne trimitem noi înșine, vom merge ca Moise. „Oare mă vede cineva? Nu vreau să am probleme.” El a ucis un egiptean și l-a ascuns în nisip. Acesta nu era marele eliberator, nu-i așa? Acesta era un om care încerca să facă ceva înainte de vreme, prin propriile lui eforturi. Apoi, când celălalt evreu l-a provocat, a fugit speriat.

Dacă mergem noi înșine la timpul și chemarea noastră, așa va fi. Dar dacă Îl așteptăm pe Dumnezeu să lucreze când Îi place Lui, atunci Dumnezeu trebuie să facă toate lucrurile pentru noi.

Să mergem la Fapte 13.46-48:

„Dar Pavel și Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întâi vouă, dar fiindcă voi nu-L primiți și singuri vă judecați nevrednici de Viața Veșnică, iată că ne întoarcem spre Neamuri.

Căci așa ne-a poruncit Domnul: „Te-am pus ca să fii Lumina Neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului.” (Aceasta este o profeție din Isaia).

„Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acesta și preamăreau Cuvântul Domnului. Și toți cei ce erau rânduiți să capete viață veșnică, au crezut.”

Să citim din nou: „Și toți cei ce erau rânduiți să capete viață veșnică, au crezut.”

Oh, ce a fost mai întâi? „Să crezi” sau „Să fii rânduit?” Să fii rânduit, să fii ales. De ce au crezut? Pentru că erau deja rânduiți pentru Viața Veșnică, prin predestinarea lui Dumnezeu. Ei erau rânduiți să creadă; ei erau credincioși pentru că erau predestinați să creadă, nu pentru că cei dintre neamuri erau mai deștepți decât evreii care erau în acea cetate, ci pentru că erau rânduiți pentru Viața Veșnică. Ei erau predestinați; erau aleși de Dumnezeu; ei erau poziționați pentru Viața Veșnică, de aceea, când Mesajul a venit la ei, au crezut.

Ascultați, când spune: „Toți cei ce erau rânduiți pentru Viața Veșnică, au crezut”, înseamnă că Dumnezeu i-a ales ca să creadă; înseamnă că ei au crezut datorită alegerii lui Dumnezeu. Deci, vrei să spui că Dumnezeu i-a rânduit să creadă? Da. Și dacă Dumnezeu i-a rânduit pe ei să creadă, înseamnă că și pe noi ne-a rânduit să credem. Amin. Și dacă am fost rânduiți să credem, atunci am fost rânduiți pentru Viața Veșnică, am fost predestinați și Dumnezeu ne-a plasat pozițional ca credincioși. Noi nu suntem credincioși pentru că vrem noi să fim credincioși.

Ascultați, eu vreau să fiu credincios. Adică, vreau să fiu, dar dorința mea de a fi credincios nu poate schimba scopul etern al lui Dumnezeu din Mintea Lui. Dar, dacă Dumnezeu m-a ales să fiu credincios, aceasta mă face credincios, pentru că El m-a ales să fiu credincios. Pentru că prin har suntem mântuiți, prin credință, și aceasta nu este de la noi, ci este darul lui Dumnezeu. Calitatea de a crede este un dar de la Dumnezeu.

Deci, Dumnezeu ne-a rânduit pentru Viața Veșnică, și când am auzit Mesajul, am crezut, dar nu pentru că am fi fost mai buni decât oricine altcineva de pe această Planetă, pentru că am avut abilități sau calități mai bune, ci am crezut pentru că Dumnezeu ne-a rânduit să fim credincioși în această epocă, și pentru că aceasta este poziția noastră. Nu ne folosește la nimic să ne uităm la Dumnezeu și să spunem: „Dumnezeule, eu cred acest Mesaj, dar nu știi… Dumnezeule, ce spui de… Dumnezeule, nimeni nu va crede că sunt credincios… Doamne, am avut toate aceste probleme în trecut… Dar, Doamne, am o reputație proastă…Dumnezeule, am una și alta…”

Ascultați, doar tăceți! Dacă Dumnezeu îți spune că ești credincios, tu ești credincios. Și dacă ești credincios și crezi acest Mesaj, atunci faci parte din Mireasa Lui. El a ales aceasta, nu tu. Mulți oameni încă se ceartă cu Dumnezeu. Ei cred, apoi au toate întrebările posibile, la fel ca Moise. Apoi, au probleme cu trecutul lor, așa cum a avut Saul; ei au toate aceste probleme și din cauza aceasta încep să se gândească: „Eu nu pot să fiu, nu trebuie să fiu…” Apoi, ajung să fie nefericiți, neferici, nefericiți, și spun: „Eu nu pot să fiu un credincios adevărat din cauza acestui lucru din viața mea.” Sau: „Din cauza acestui lucru din trecutul meu…Nu pot aceasta sau aceea pentru că… probabil nu sunt un credincios.” Și ei sunt complet nefericiți.

Știți ce-i face nefericiți? Faptul că cred acest Mesaj. Corect? Dacă nu ar crede Mesajul, nu i-ar deranja că nu sunt credincioși. Înțelegeți? Dar pentru că cred Mesajul, sunt chinuiți de gândul că poate nu sunt credincioși, dovedind că sunt credincioși. Dar tot ce trebuie să facă ei, este să uite de chin și să fie pur și simplu credincioși, și să dea slavă Domnului, pentru că au fost rânduiți la Viață Veșnică, deoarece atunci când au auzit Mesajul, au crezut. Tu nu poți alege să crezi, ci Dumnezeu a trebuit să te aleagă să crezi înainte de întemeierea lumii, altfel ai pleca așa cum au plecat milioane de oameni.

Ascultați, câți oameni de pe această Planetă nu au auzit Mesajul? Dar tu L-ai auzit. Și din toți oamenii care au auzit Mesajul, câți au crezut acest Mesaj? Tu l-ai crezut. Atunci de ce trebuie să fii nefericit încercând să-L convingi pe Dumnezeu că nu ești credincios și să te convingi pe tine însuți că nu ești credincios? Și tu ești nefericit că nu ești credincios, crezând.

Ascultați, oamenii care nu sunt cu adevărat credincioși, sunt bine.  Ei pur și simplu merg înainte și găsesc altceva de făcut în viață. Sunt oameni care cred Mesajul și care nu cred că sunt destul de buni. Sunt credincioși dar sunt ființe umane nefericite, mizerabile, pentru că pur și simplu nu vor să accepte ceea ce i-a făcut Dumnezeu. Și dacă Dumnezeu v-a făcut așa, atunci Dumnezeu trebuie să vă curețe, să vă repare, să vă echipeze, să vă însărcineze, să vă scoată din declinul vostru și să vă ajute să vă depășiți complexele.

Ce putem face noi? Nu am fost niciodată destul de buni, nu ne-am făcut niciodată destul de buni, dar El ne-a ales. Și dacă ne-a ales, El trebuie să facă lucrarea așa cum a făcut-o pentru Moise, așa cum a făcut-o pentru Pavel, cum a făcut-o pentru David, și noi trebuie doar să acceptăm ce spune El.

În Pecetea a șaptea, fratele Branham a spus:

„Observați, așa cum ei erau o rămășiță conform alegerii (acești iudei sunt acum)…” (El vorbește despre perioada necazului) „…rămășița conform alegerii; în zilele primei slujbe a lui Ilie la evrei, unde șapte mii de credincioși au fost ținuți departe de mâna lui Dumnezeu. Acum, acolo este această rămășiță care vine la timpul ei, să fie o sută patruzeci și patru de mii, conform alegerii, conform Mesajului de la acel timp, să creadă Mesajul. Vor fi o sută patruzeci și patru de mii.”

Ascultați, în zilele lui Ilie, Ilie credea că este singurul, când s-a întors în peșteră. Dar Dumnezeu i-a zis: „Nu. Eu Mi-am păstrat ceva.” Aceasta a spus El în Romani 11.4. „Eu Mi-am păstrat pentru Mine șapte mii care nu și-au plecat genunchiul.” Acei șapte mii de bărbați nu s-au pus deoparte singuri. Corect? Ei nu erau israeliți mai buni, ci Dumnezeu a spus: „Eu Mi-am păstrat șapte mii care nu și-au plecat genunchiul.” De ce au fost șapte mii care nu și-au plecat genunchiul? Pentru că Dumnezeu a hotărât că vor fi șapte mii care nu-și vor pleca genunchii. Ei nu vor cădea prinși în aceeași înșelăciune.

Ceea ce este interesant, este că Dumnezeu i-a spus lui Ilie: „Ascultă, Ilie, am trei lucruri de făcut prin tine: „Vreau să-l ungi pe Iehu; vreau să-l ungi pe acesta rege peste Siria, și vreau să-l ungi pe Elisei să fie profet în locul tău.” Apoi, Ilie a plecat de pe Muntele Horeb și a ajuns la Elisei. Știți ce făcea Elisei? El era un băiat cuminte care lucra pentru tatăl său și ara pământul cu a douăsprezecea pereche de boi, înaintea lui fiind unsprezece perechi de boi. El era un băiat bun care lucra la ferma tatălui său, făcând ceea ce i-a spus să facă.

Mă întreb: La ce se gândea Elisei în ziua aceea? „Omule, boii aceștia sunt prea înceți și va fi după amiaza târziu când voi termina treaba aceasta. Toți prietenii mei vor fi…și slujitorii sunt așa…și probabil am ratat prânzul…” Și orice altceva la ce se gândea. Poate se gândea la cât de bine mirosea pământul când se întorcea; poate privea la copitele boilor în timp ce pășeau înainte până la capătul rândului, apoi îi întorcea pe poziție și mergeau pe un alt rând. El își făcea rutina zilnică și dintr-o dată a apărut profetul Ilie, și-a scos mantaua și a aruncat-o peste el, și din clipa aceea întreaga viață a lui Elisei s-a schimbat.

Ce a avut Elisei de-a face cu aceasta? Nimic. A fost alegerea lui Dumnezeu. Cei șapte mii au fost alegerea lui Dumnezeu.

Și acum, în Pecetea a șaptea, fratele Branham a spus:

„Cei aleși vor veni afară. Ce este aceasta? În perioada necazului…Dumnezeu îi va chema pe aleșii Săi, și aceia sunt iudeii în acea perioadă cei aleși. Biblia vorbește despre aceasta. Pavel vorbește despre aceasta. Conform alegerii, acolo vor fi o sută patruzeci și patru de mii. Conform alegerii.”

Există un motiv pentru care citesc aceasta iar și iar. „Cei care vor crede Mesajul, dintre milioanele care vor fi literalmente acolo.” Cred că acum, în Israel, sunt undeva între șase și șapte milioane de evrei. Câți vor crede Mesajul celor doi martori? Câți vor crede? Voi ați trecut testul. Deci, așteaptă Dumnezeu să vadă câți din cei șapte milioane vor crede? Așteaptă Dumnezeu ca oamenii buni să decidă: „Acesta sună ca un Mesaj bun?” Ce Mesaj vor primi cei o sută patruzeci și patru de mii? Se pare că vor auzi același Mesaj pe care-L auziți și voi. Aceasta a spus fratele Branham. Ei vor primi același Mesaj pe care-L auziți voi în seara aceasta. Ei Îl vor primi prin doi profeți: Moise și Ilie. Va fi prin doi bărbați care vor predica Evanghelia, și o vor predica cu semne care îi vor însoți. Dar Dumnezeu nu așteaptă să vadă cine va crede, pentru că El a spus că vor fi o sută patruzeci și patru de mii. Și mai mult decât atât, El a spus că vor fi câte douăsprezece mii din fiecare seminție. Așadar, Dumnezeu a hotărât deja cine va crede Mesajul. Dumnezeu nu așteaptă să afle cine va crede.

Fratele Branham a făcut această afirmație de nenumărate ori, iar eu am aici un citat din Viața ascunsă în Hristos, din februarie 1956:

„Astfel, vedeți că argumentul acesta nu stă în picioare. Dar noi nu suntem aici ca să ne certăm, ci suntem aici să predicăm Cuvântul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu va avea pe cineva care-L va asculta și Îl va primi. Cei pentru care a murit Isus ca să audă Cuvântul, Îl vor auzi. V-ați gândit la aceasta?

Pot să mă opresc doar o clipă aici și-mi dau seama că stau în fața clericilor și a oamenilor inteligenți, dar mi-ar plăcea să vă spun aceasta. Să știți că eu cred aceasta și știu aceasta. Isus nu S-a dus niciodată la cruce și nu a murit din cauza unei întâmplări. „Poate cuiva i-ar părea rău că El a murit și astfel ar veni ca să fie salvat.” Dumnezeu nu-Și conduce lucrarea așa, ci Dumnezeu Își conduce lucrarea prin cunoștința Sa mai dinainte, cunoscând dinainte de formarea lumii vreodată, cine este al Lui. Noi am fost în cunoștința lui Dumnezeu mai dinainte; noi am fost salvați înainte de întemeierea lumii, iar Isus a venit să moară pentru cei pe care Dumnezeu i-a ales prin cunoștința Sa mai dinainte.”

Dumnezeu nu așteaptă să vadă cine va crede. Dumnezeu nu așteaptă acum să vadă cine va crede. Vor fi predici, vor fi semne, dar El a spus deja că vor fi o sută patruzeci și patru de mii care vor crede, că vor fi douăsprezece mii din fiecare seminție. El i-a numit deja; El i-a rânduit deja și așa va fi.

Eu nu cred că vreunul dintre cei o sută patruzeci și patru de mii vor putea să se bată în piept și să spună: „Ha, ha, uitați-vă la mine!” Ei nu au nici o legătură cu aceasta, Dumnezeu a hotărât deja. „Tu ești unul dintre ei!” Aleluia! Slavă lui Dumnezeu!

În Ioan 15.16, Isus a spus:

„Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi; și v-am rânduit să mergeți și să aduceți roadă, și roada voastră să rămână, pentru ca orice veți cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.”

Nu Petru L-a ales pe Isus, ci Isus l-a ales pe Petru, Andrei, Iacov, Ioan, Bartolomeu și toți ceilalți. Toți au fost aleși de Isus.

În Epoca Bisericii Smirna, din cartea „Epocile Bisericii”, fratele Branham a parcurs mai multe versete din Scriptură și vreau să le citim împreună.

„Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine; și pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară.”

„Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.” (Ioan 6.37 și 44).

„Tot ce-Mi dă Tatăl, va veni la Mine.” (Dumnezeu a ales deja).

„Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;

Născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.” (Ioan 1.12-13).

„În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți și fără prihană înaintea Lui în dragoste,

și ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiați prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale.” (Efeseni 1.4-5).

Acum, fără să intrăm prea mult în subiectul despre suveranitatea lui Dumnezeu, căci aceasta ar necesita o carte întreagă, dați-mi voie să subliniez aici că, conform acestor versete biblice, Isus Hristos Își alege propria Sa Mireasă, la fel cum oamenii își aleg miresele lor. Astăzi, nu mireasa decide că va lua un anumit bărbat drept soț. Nu, domnule.

„Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi.” Acum, conform Cuvântului lui Dumnezeu, Mireasa a fost aleasă înainte de întemeierea lumii. Această alegere a Miresei a fost hotărâtă de El Însuși. Efeseni 1.9 și Romani 9.11, ne spun aceasta:

 „…ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu.” Voi nu puteți citi aceasta în nici un alt fel. Hotărârea inimii, hotărârea veșnică a lui Dumnezeu a fost să-Și ia o Mireasă prin propria Sa alegere. Vedeți cuvintele subliniate? Cine a ales? Tu sau El?

„…să-Și ia o Mireasă prin propria Sa alegere, și acea hotărâre era în El Însuși, și fiind veșnică, a fost decretată înainte de întemeierea lumii.”

Ascultați, nu eu am ales, ci El a ales. Dumnezeu nu așteaptă să vadă ce voi alege, ci El m-a ales deja. Datoria mea este să mă predau Lui, și eu îmi exercit dreptul de liberul arbitru ca să mă predau Lui. Dar El a ales deja.

Tot în Epoca Bisericii Smirna, citim:

„Nu persoana este cea care vine predestinată veșnic de Dumnezeu, ci Cuvântul sau Sămânța. Aceasta este tot. Acolo departe în urmă, prea departe în urmă pentru ca mintea umană să poată pătrunde, Dumnezeul Cel veșnic cu gânduri veșnice, a gândit și a hotărât: „Pe Iacov l-am iubit iar pe Esau l-am urât,” când niciunul nu era născut și niciunul nu a făcut bine sau rău…” (De ce? Pentru ca scopul alegerilor să rămână).

„…Vedeți, acesta a fost gândul. Apoi, acel gând a fost exprimat și Dumnezeu l-a răscumpărat pe Iacov, pentru că numai Iacov era Sămânță. Numai Iacov avea Sămânța, de aceea el a avut respect pentru dreptul de întâi născut și legământul lui Dumnezeu. Dacă tu ești o Sămânță adevărată, vei auzi Cuvântul, Duhul te va boteza în Trupul lui Hristos, umplându-te și dându-ți putere, iar tu vei primi Cuvântul pentru ziua și epoca ta.”

Tu vei primi. „Dacă ești o Sămânță adevărată, tu vei auzi Cuvântul.” Ați auzit Cuvântul? Amin. „Duhul te va boteza în Trupul lui Hristos, umplându-te și dându-ți putere, și tu vei primi Cuvântul pentru ziua și epoca ta.” De ce? Pentru că ești o Sămânță, ești un gând, ești în cunoștința lui Dumnezeu, ești predestinat să faci parte din Mireasa Lui. El te-a ales și te-a însărcinat ca parte a Miresei Lui. De aceea crezi. El nu așteaptă să vadă dacă vei crede; El nu așteaptă să vadă dacă, după ce vei crede, vei deveni un băiat bun sau o fată cuminte. El Se va ocupa de toate acestea. Ceea ce face El, este doar să aștepte ca noi să spunem: „Eu cred. Eu voi merge. Dacă Tu spui că vei fi cu mine, voi merge, și voi fi ceea ce m-ai chemat să fiu, dar am nevoie de ajutorul Tău, Doamne.”

„Eu nu pot să fac aceasta singur. Sunt la fel de rău ca Moise; sunt la fel de rău ca fratele Branham; sunt la fel de mic în fundul deșertului ca David; sunt la fel de rău și de nenorocit și merg pe calea greșită ca Saul; sunt a fel ca ei toți, dar dacă Tu ai putut face aceasta pentru ei prin predestinare, atunci poți să faci și pentru mine orice ai hotărât să fac. Oricare este scopul meu, Tu vei face o cale; orice trebuie să fac și să împlinesc pentru Cuvântul Tău, Tu spui că vei împlini prin mine, prin ungerea sub care sunt și prin puterea Duhului Tău.” Dumnezeu o va face pentru că este Cuvântul Său.

Ioan 6.37-39:

„Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine; și pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară;

căci M-am pogorât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.

Și voia Celui ce M-a trimis, este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi.”

Mă bucur atât de mult că El S-a ocupat de aceasta!

1Petru 2.9:

„Voi însă sunteți o generație aleasă…” (Îmi place cuvântul „aleasă”). „…o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Și l-a câștigat ca să fie al Lui, ca să vestiți puerile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.”

Vreau să privesc puțin la cuvintele: „generație aleasă”, pentru că ați putea să le înțelegeți greșit. Puteți spune: „Ei bine, noi suntem o generație aleasă, ceea ce înseamnă că aceasta este generația din timpul sfârșitului, când Dumnezeu va face toată lucrarea. Noi suntem aleși să fim această generație.” Dar nu aceasta înseamnă. Cuvântul „ales” vine din cuvântul din limba greacă „eklektos”. Uneori nici nu trebuie să vorbești limba greacă. Este originea limbii noastre, engleza. Știți, din greacă în latină, apoi în engleză. Astfel, cuvântul „eklektos” înseamnă ales, selectat, ales de Dumnezeu. Deci, sunteți o generație aleasă. Aceasta înseamnă că ați fost aleși de Dumnezeu. Eklektos sau elect, în engleză.

Cuvântul „generație” înseamnă „genos”, adică rasă, urmași, familie, copii, neam, născut.” Voi sunteți Familia aleasă a lui Dumnezeu. Voi sunteți eklektos, genos, proveniți din Gena lui Dumnezeu, sunteți din El, sunteți urmașii Lui, sunteți copiii Lui.

Astăzi am vorbit cu fratele Franco despre aceasta și el mi-a spus: „Trebuie să-ți faci un tricou pe care să scrie: „Eu sunt eklektos, genos.” Aceasta ar fi o idee excelentă. Eklektos, genos, sunteți o generație aleasă.

Voi nu faceți parte doar din timpul sfârșitului, ci voi faceți parte din Familia lui Dumnezeu, prin alegere. Nu este alegerea voastră, ci este alegerea Lui. Voi nu puteți alege să fiți un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu, ci El alege cine sunt fiii și fiicele Lui, și El v-a ales să faceți parte din aleșii Lui, Genos. El Și-a ales propria Sa Familie; El Și-a ales propria Sa Mireasă; El Și-a ales proprii Săi urmași prin cunoștința Sa mai dinainte, prin predestinare, prin alegere. El ne-a ales pe mine și pe voi și suntem aici să răspundem acestei alegeri, să ne predăm Lui și să ne supunem viețile Lui, astfel încât să-Și poată împlini scopul Său în viețile noastre.

Dacă El ne-a ales pe noi, a făcut-o cu un scop și El are putere să împlinească acel scop. Orice v-a chemat să faceți în viață, El vă va da ungerea și puterea Sa. El a uns deja această Mireasă cu o ungere profetică, la fel ca pe David.

Prin deschiderea Cuvântului, El eliberează Duhul Sfânt în deplină măsură, ca să Se întoarcă în Biserică. Deci, Ea este deja sub puterea Duhului Sfânt. Tot ce trebuie să facem noi, este să avem încredere în El, să credem ceea ce a spus El și să mergem înainte așa cum a mers Moise.

Fratele Branham a spus că Moise a mers înainte cu un toiag în mână, cu un măgar, cu soția și copiii pe măgari. Ei l-au întrebat: „Unde te duci, Moise?” „Mă duc să cuceresc Egiptul.” „Cum o vei face?” „Nu știu, dar așa a spus Dumnezeu.”

Ascultați, „Ce ai venit să faci aici?” „Sunt aici să manifest însăși Viața lui Isus Hristos.” „Cum vei face aceasta?” „Nu am nici o idee, dar cred. El mi-a spus aceasta; El m-a chemat; El m-a uns sub acest Mesaj profetic și îmi întărește duhul.”

Dacă va trebui să aducă un Goliat ca să Se dovedească pe Sine, va aduce un Goliat și mă va unge pe mine să-l distrug. „Dar eu nu pot să fac nimic. Mă simt ca Moise.” În majoritatea zilelor ne simțim ca Moise. „Nu pot vorbi; nu sunt elocvent; nu mă vor crede; nu pot să fac aceasta, am încercat deja.”

Ascultați, nu contează dacă te simți ca Moise. Poți să te simți ca Moise în fiecare zi a vieții tale, dar secretul este să nu te împotmolești în sentimente ca Moise, ci să te ridici, să acționezi prin Cuvântul lui Dumnezeu și să-L lași pe Dumnezeu să facă o cale. Lasă scopul Lui, alegerea Lui și Cuvântul Lui să producă lucrările. Du-te mai departe ca Mireasă a lui Hristos; du-te mai departe ca manifestare a Lui în această epocă și nu-ți face griji despre cum o va face. Doar crede că El o va face și du-te mai departe. „Cum vom face aceasta? Cum se va întâmpla aceasta?” Nu știu cum, dar Îl cred.

Vreau să închei cu pasajul biblic din Romani 8.29-31:

„Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a și hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulți frați.

Și pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a și chemat; și pe aceia pe care i-a chemat, i-a și socotit neprihăniți; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniți, i-a și proslăvit.

Deci, ce vom zice noi în fața tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?”

De ce să ne temem? Nu noi am rezolvat aceasta, și Dumnezeu nu S-a așteptat ca noi să rezolvăm ceva. „Noi nu suntem destul de buni.” El nu ne-a cerut niciodată să fim destul de buni, totuși, El ne-a ales pe noi. El a ales, El a hotărât și El a exprimat prin cunoștința Sa mai dinainte. El a ales și are nevoie doar de un vas.

Saul era zelos mergând în direcția greșită, dar Dumnezeu a spus: „El este un vas ales pentru Mine. Și nu este ce face el acum, ci el va face ce vreau Eu să facă.” David, fiul lui Isai, a fost un vas ales. Fratele Branham a fost un vas ales. Dar știți ceva? Și voi sunteți la fel de mult un vas ales. Niciunul dintre acești oameni nu ar putea face aceasta singuri; niciunul dintre acești oameni nu ar putea face nimic singuri, și nici tu nu poți face nimic singur. Ceea ce ești, este hotărât de Dumnezeu, dar nu ne face nici un bine să negăm ceea ce suntem; rezistând, luptând împotriva Cuvântului lui Dumnezeu, încercând…Eu nu știu ce încercăm să facem sau să dovedim, dar tot ce facem este să ne facem nefericiți.

Știți, când Pavel se uita la cineva și spunea: „Dumnezeu va judeca lumea prin Evanghelia mea”, aceea nu era mândrie; Pavel nu era plin de sine, nu era arogant, ci spunea adevărul. Când el spunea: „Eu sunt chemat să fiu lumină pentru neamuri,” cineva putea spune: „Pavel, sună de parcă ai o părere bună despre tine.” Dar nu Pavel a venit cu planul acesta, nu Pavel a hotărât aceasta.

Când David a spus: „Dumnezeu m-a uns să fiu împărat,” puteai să te uiți la el și să spui: „Prichindelule, tu ești împărat? Ha,ha,ha.” Ascultați, aceasta nu a fost ideea lui David, și el nu a făcut nimic greșit când a spus: „Dumnezeu m-a uns să fiu împărat”, pentru că el spunea Cuvântul lui Dumnezeu.

Când Pavel a spus: „Dumnezeu va judeca lumea prin Evanghelia mea; eu sunt o lumină pentru Neamuri; Dumnezeu m-a chemat să duc Evanghelia la Neamuri”, nu se lăuda și nu se înălța singur, ci doar spunea adevărul. Dumnezeu l-a lăsat să eșueze atât de rău, încât atunci când a venit timpul să  declare că este apostol, un apostol al lui Dumnezeu, a spus: „Ascultați, eu nici măcar nu sunt vrednic să fiu numit apostol, dar prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt.”

Când Moise a spus: „M-am coborât să vă scot din Egipt. Am venit pentru că Dumnezeu m-a chemat să vă duc înapoi. El va face minuni prin mine,” el nu se lăuda, ci spunea numai adevărul.

Și când noi spunem: „Prin har, prin credință, eu fac parte din Mireasa lui Hristos”, aceasta nu este altceva decât a mărturisi Cuvântul lui Dumnezeu. Și nu facem aceasta cu mândrie sau aroganță, ci cu smerenie, spunând: „Eu mi-am dat viața peste cap, chiar și după ce am crezut am dat-o în bară în orice fel, dar încă cred. Cred ce a spus El despre mine; cred ce a spus profetul acesta despre mine; eu cred Cuvântul. De ce cred? Pentru că nu pot să nu cred. Eu nu cred pentru că am ales să cred, ci am crezut pur și simplu. Știu că sună ciudat, dar este adevărul.

Voi ați avut experiență. Și nu a fost că ai calculat totul, că ai pus totul la punct și ai spus: „Hm, știu, baptiștii spun aceasta, penticostalii spun…dar eu am citit în Biblia mea, am vorbit cu câțiva teologi și am alcătuit o schemă logică, iar cea mai logică și rezonabilă explicație pentru Evanghelie este fratele Branham. Astfel, am decis să cred Mesajul.” Nu așa am ajuns la Mesaj. Noi am ajuns la Mesaj înainte să-L înțelegem, când aveam încă un milion de întrebări. Oamenii ne întrebau: „Ei bine, ce zici despre aceasta?” „Nu știu.” „Ce zici despre pasajul acesta din Scriptură?” „Nu știu.” „Bine, dar pasajul acesta biblic dovedește trinitatea. Cum explici?” „Nu știu. Dar eu cred.”

Noi nu am venit la Mesaj când am înțeles totul, și nu am început să-l mărturisim pentru că aveam toate răspunsurile. Ceva din interiorul nostru, o Sămânță Genă a lui Dumnezeu era deja programată, prin predestinare, ca, atunci când a auzit Cuvântul, așa cum au făcut cei din Fapte, când a venit Pavel și Barnaba, cei care au fost rânduiți pentru Viața Veșnică, au crezut.

Voi ați fost aleși să credeți acest Mesaj. Voi nu L-ați crezut pentru că ați decis să-L credeți. Dacă voi ați decis să-L credeți, veți fi unul dintre cei care-L vor părăsi într-o zi. Vă asigur de aceasta. Dar, dacă împotriva voinței voastre și dincolo de cea mai bună judecată a voastră, împotriva întregii voastre rezistențe și a tuturor eforturilor voastre, voi încă credeți…

Ascultați, când David era un împărat uns, înainte să preia rolul de împărat, el era urmărit de un fost împărat care era gelos, care îl alerga din peșteră în peșteră. Și nu era convenabil, nu era plăcut sau ușor să fii un împărat uns, totuși el era un împărat uns.

Sunt momente când a crede acest Mesaj nu este convenabil, nu este ușor și cauzează durere, respingere, dar știți ceva? Noi încă credem. Dar dacă decideți voi să credeți, puteți decide și să nu credeți. Dar dacă nu voi ați decis să credeți, ci pur și simplu ați crezut, nu puteți să vă opriți niciodată. Indiferent de câte ori vi se frânge inima; indiferent cât de confuze sunt lucrurile; indiferent de câte ori oamenii vă arată dovezi contrare, nu puteți să vă opriți.

Eu cred. De ce crezi? Cred pentru că am fost rânduit la Viață Veșnică, pentru că El m-a ales înainte de întemeierea lumii să cred și eu nu pot să nu cred. Eu am fost rânduit să cred. Știți ce înseamnă aceasta? Înseamnă că am fost rânduit să fac parte din Sămânța adevărată. Știți ce mai înseamnă? Înseamnă că El îmi șoptește la ureche tainele Lui de dragoste. Știți ce înseamnă aceasta? Că sunt iubit. Nu pentru că sunt bun; nu pentru că sunt mai frumos, ci pentru că El m-a ales pe mine. Pentru că nu Mireasa alege Mirele, ci Mirele Își alege Mireasa. Și tot ce trebuie să facă Mireasa, este să se predea alegerii Mirelui. Și eu aleg să mă predau alegerii Mirelui.

Câți dintre voi vreți să vă predați alegerii Mirelui? Amin. Spuneți: „Doamne, poți avea acest vas ca să-l folosești.” Amin. Să ne rugăm.

Doamne, Isuse, Îți mulțumim atât de mult pentru Cuvântul Tău! Dumnezeule, este o încurajare constantă pentru credința noastră! Dumnezeule, acum ne dăm seama că suntem ceea ce suntem prin predestinare.

Doamne, toți avem părinți pământești, avem genetică, avem lucruri care ne hotărăsc trăsăturile faciale, statura și unele din caracteristicile noastre, dar mai adânc de toate acestea avem o Sămânță Genă a Vieții Veșnice, Ceva ce ai ales, unul dintre gândurile pe care le-ai avut despre Tine Însuți înainte de întemeierea lumii.

Tu ai rânduit ca noi să facem parte din Generația Ta aleasă, din Familia Ta aleasă și noi suntem aici, Doamne, ca credincioși, dar nu pentru că noi am ales, ci pentru că Tu ne-ai ales. Și pentru că Tu ne-ai ales, ne poți păstra, ne poți împuternici, ne poți echipa, poți depăși fiecare obstacol și fiecare amenințare împotriva credinței noastre. Tu poți birui tot. Noi avem încredere în Tine, Doamne, că Îți ții Cuvântul în noi, că Îți ții promisiunea că vom ajunge la schimbarea trupului.

Doamne, noi nu ne-am oferit niciodată voluntari să fim copiii Tăi, nu am ales niciodată aceasta, ci Tu ai ales pentru noi. Și noi ne predăm Ție, Doamne, ne predăm cu bucurie; ne predăm și ne punem viața la picioarele Tale, și spunem: „O, Doamne, tot ce ai spus este adevărat și Îți mulțumim.”

Îți suntem atât de recunoscători și mulțumitori! Doamne, simt că încă nu pot, dar știu că Tu poți. Iar dacă alegi, ai toată puterea să faci să se întâmple.

Te iubesc, Doamne, și mă dăruiesc Ție. Te rog să ne ierți pe toți pentru șovăielile noastre, pentru că am fost distrași și confuzi, dar ajută-ne să ne întoarcem la dragostea dintâi prin înviorarea inimilor noastre, atunci când ai aprins în noi Adevărul Tău.

Ajută-ne să aprindem acele flăcări ale dragostei dintâi și să rămânem mereu atât de îndrăgostiți de Tine și de conectați la Adevărul pe care ni L-ai descoperit, încât să devină mai mult decât viața pentru noi, să devină totul, Doamne, astfel ca Cuvântul Tău să-Și croiască drum și Tu să depășești orice obstacol și să ne dăruiești tot ce avem nevoie în călătoria acestei vieți. Ne încredem în Tine, Doamne, nu în noi, pentru că nu noi am fost la început, ci Tu ai fost la început.

Acum ne predăm scopului Tău pentru viețile noastre și mărturisim, Doamne, că harul Tău ne-a făcut ceea ce suntem. Doamne, prin harul Tău sunt ceea ce sunt.

Acum du-ne mai departe în planul Tău și folosește-ne pentru slava Ta. Doamne, fie ca în acest timp de sfârșit să împlinim chiar scopul pentru care ne-ai hotărât, pe măsură ce ne predăm Ție.

Fii cu copiii Tăi și poartă-ne mai departe sub ungerea Ta. Tu ai turnat untdelemnul ungerii printr-un Mesaj profetic în acest timp de sfârșit și acum Ți-ai turnat Duhul peste noi pentru a împlini Cuvântul Tău prin puterea Ta, și noi avem încredere în aceasta.

Cerem binecuvântarea lui Dumnezeu să ne binecuvânteze în timp ce mergem mai departe, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

                            -AMIN-