AGENȚI AI SCHIMBĂRII

21 iulie 2024

Să deschidem Bibliile la Romani. Vom continua cu gândul pe care l-am avut despre „Descoperirea dumnezeilor amatori,” și vreau să iau ca subtitlu, Agenți ai schimbării.

Romani 8.15-17:

„Și voi n-ați primit un duh de robie, ca să mai aveți frică, ci ați primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm „Ava” adică „Tată!”

Însuși Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.

Și dacă suntem copii, suntem și moștenitori, moștenitori ai lui Dumnezeu, și împreună moștenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim și proslăviți împreună cu El.”

Așadar, Însuși Duhul mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Noi avem o mărturie în inima noastră: Însuși Duhul și duhul nostru adeveresc că suntem copii ai lui Dumnezeu. „Și dacă suntem copii, suntem și moștenitori ai lui Dumnezeu, și împreună moștenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim și proslăviți împreună cu El.” Aceasta înseamnă că noi primim aceeași moștenire pe care o primește Hristos, pentru că suntem copii ai lui Dumnezeu.

El este numit „Fratele” nostru, și pentru că și noi suntem copii, avem același Tată. Aceasta ne pune într-un loc, aș spune eu, foarte special, și este ceva de care nu trebuie să ne îngrijorăm și să nu ne fie frică. Este o poziție garantată că vom fi, că suntem împreună moștenitori cu Hristos.

Vreau să citesc doar două citate ca o recapitulare a ceea ce am parcurs.

În mesajul Când vulturul își scutură cuibul, profetul a spus:

„El este Mesia. Mesia este Cel Uns, iar noi suntem copiii Lui care au o ungere mai mică. Așa cum IeHoVaH Vulturul, este Vulturul cel mare, și noi suntem vulturi. El este Mesia, și noi, cu aceeași ungere, suntem Mesia mici. Ungere. „Mesia” înseamnă „Cel uns.” Ești uns? Amin. Cu ce? Cu același Duh cu care a fost uns El. Noi o avem într-o măsură, dar El o are fără măsură. El a fost Dumnezeu manifestat în trup, iar noi suntem fii ai lui Dumnezeu, părți din El venind. Da, domnule!  „Lucrările pe care le fac Eu le veți face și voi.”

Apoi a trecut la analogia cu lingura de apă: iei o lingură de apă din Ocean, iar ceea ce ai, este o porțiune de Ocean cu aceleași calități ca restul apei din Ocean, dar într-o cantitate mai mică. Astfel, el a început să arate că Duhul lui Dumnezeu, Viața lui Dumnezeu care este în noi, este într-o măsură. Isus a avut-o în plinătate, iar noi avem o măsură, dar nu este de o calitate inferioară, ci este doar într-o cantitate mai mică, este o parte a lui Dumnezeu.

În mesajul Mesia, profetul a spus:

„Acesta este Adevărul: Dumnezeu i-a chemat pe micii Mesia…ne-a chemat pe noi și ne-a făcut împărați și preoți ai lui Dumnezeu. Așa cum Isus a fost Marele Preot al lui Dumnezeu, noi devenim preoți mai mici.”

Pe aceasta ne-am concentrat miercurea trecută. „Dumnezeu a locuit în plinătate în El pentru a străluci în lume expresia Sa, pentru că Dumnezeu era în Hristos. Și așa cum a fost în Hristos împăcând lumea cu Sine, Dumnezeu vine în Biserica Sa și unge niște Mesia mici. Oh, Doamne! Înțelegeți ce vreau să spun? Același lucru pe care l-a făcut în Hristos, îl face acum în Biserica Sa; aceeași putere pe care a avut-o El, este în Biserica Sa; Biserica Sa devine stăpânirea Sa iar El este Împărat peste Ea, în timp ce noi suntem împărați și preoți chemați să aducem jertfe duhovnicești lui Dumnezeu, roadele buzelor noastre lăudând Numele Său. Amin. Oh, Doamne! Iată-vă! Voi sunteți micii Mesia, micii Unși. Ai cui unși? Ai Celui Prea Înalt, unși din Cel Prea Înalt.”

Așadar, acum privim la poziția noastră în Dumnezeu și la adevărata noastră identitate. Mesajul a făcut pentru mine un lucru minunat: a îndepărtat identitatea falsă, minciuna în care am trăit în viața mea, și mi-a adus adevărul unei identități adevărate, pentru că schimbarea identității este totul despre noi. Vă amintiți că fratele Branham a spus cât este de important să-i dai unui copil un nume bun. El a explicat aceasta  de multe ori, și am văzut că Dumnezeu a schimbat de multe ori numele copiilor Săi, în timpul unor evenimente majore din viața lor, când s-au întâlnit cu Dumnezeu sau când s-a întâmplat ceva în viața lor. El le-a schimbat numele pentru că schimbarea numelui lor, le-a schimbat identitatea lor.

Fratele Branham ne-a spus că atunci când îi pui un nume copilului tău, îi pui o identificare cu acel nume, pentru că acel nume înseamnă ceva, și copilul începe să se identifice cu acel nume, el începe să răspundă la numele cu care îl chemi, de aceea o identitate este atât de importantă.

Așadar, acest Mesaj a venit pentru a ne spune cine suntem cu adevărat, pentru a ne spune: „Tu ești Mireasă! Tu ești un Mesia mic! Tu ești un dumnezeu mic.” El ne-a dat identificarea și ne-a spus că am venit de la Dumnezeu și ne întoarcem la Dumnezeu. Ne-a spus că suntem Lumina ochilor Lui, iubirea Vieții Lui; suntem partea din Cuvânt care trebuie împlinit în această zi. Ce face El? Mesajul ne aduce o identificare adevărată, pentru că identificarea are de-a face cu poziționarea, iar poziționarea are legătură cu Puterea. Vom intra în aceasta pe măsură ce mergem mai departe. Astfel vom vedea cât este de important să avem identificarea corectă.

Noi toți ne naștem într-o minciună, creștem, avem un certificat de naștere și ne uităm la acest certificat de naștere și spunem: „Aceasta este originea mea, acesta este tatăl meu, aceasta este mama mea, acesta este numele meu, aceasta este ziua mea de naștere, atunci mi-am început existența. Existenta mea a început aici.” Dar aceasta este o minciună, pentru că, în realitate, am început cu mult înainte. Eu am fost în Gândul lui Dumnezeu înainte de întemeierea lumii, iar aici a fost doar începutul unei dispensații pământești, o călătorie pământească pentru mine; un Plan în care Dumnezeu a avut o poziție temporară în care m-a pus pentru a-Și îndeplini scopul.

Certificatul de naștere pe care îl am nu este identificarea mea, este doar un loc în care m-a plasat Dumnezeu ca să fac ceva pentru El, pentru o perioadă scurtă de timp.

Acesta este certificatul meu de naștere adevărat (fratele Chad ridică Biblia). Aceasta este adevărata mea identificare; Aceasta este cine sunt eu cu adevărat, de unde am venit și unde mă duc, pentru că, dacă nu știu cine sunt și care este scopul meu, voi pierde în mod constant energie și timp urmărind lucrurile greșite din viața mea, mergând pe căi greșite, încercând să realizez lucruri greșite, punând accentul greșit pe lucruri greșite, și astfel pierd timpul pe care mi l-a dat Dumnezeu. Ca să fac ceea ce Dumnezeu m-a chemat să fac, eu trebuie să știu cine sunt și ce vrea El să fac. Laudă lui Dumnezeu!

Când ne uităm la titlul acesta „Agenți ai schimbării,” știm că în mesajul Perseverent, fratele Branham a spus:

„Dumnezeu lucrează întotdeauna prin oameni agenți. Omul este agentul lui Dumnezeu întotdeauna. Nu un crez, nu o denominațiune, ci omul.”

Așadar, fratele Branham a spus că Dumnezeu este în parteneriat cu omul, și că nu face nimic decât dacă lucrează printr-un om. Omul este agentul lui Dumnezeu pe Pământ. Când fratele Branham a vorbit despre aceasta, a folosit exemplul lui Isus stând și privind într-o zi peste mulțimi și spunând: „Iată că secerișul este copt, câmpul este copt. Rugați-L pe Domnul secerișului să trimită lucrători la seceriș.” El cunoștea nevoia, dar le-a spus: „Rugați-L pe Domnul secerișului…” El a spus: „Voi rugați-Mă să trimit lucrători, pentru că puteți vedea că este nevoie de lucrători.”

Ei bine, Isus Însuși a putut vedea că era nevoie de lucrători, dar Dumnezeu a stabilit Programul în care nu se mișcă fără tine și fără mine. El trebuie să aibă agenți (reprezentanți), pe Pământ pentru a muta lucrurile.

Am pus acest titlu „Agenți ai schimbării”, pe motivul că ultimul loc de muncă al fiului meu Blake, pe care l-a avut înainte de a avea noua funcție, a fost „agent de schimb.” Eu am spus: „Ei bine, ce este un agent de schimbare?” Agentul de schimbare este cineva care trebuie să facă schimbări de îmbunătățire; cineva trebuie să fie un agent care să faciliteze acea schimbare, să lucreze la ea, sau să vorbească cu toată lumea și să aducă schimbarea.

Deci, el a fost un agent de schimbare. Și eu mă întreb: scopul nostru aici nu este ca să facem schimbări? Dacă putem fi agenți ai schimbării, dacă suntem agenții lui Dumnezeu pe Pământ, atunci Dumnezeu folosește omul și noi înțelegem aceasta.

Știți, uneori când mă uit la aceste lucruri, nu înțeleg cum se corelează, și nu pot să fac să se alinieze, sunt ca o dezordine împrăștiată pe hârtie, dar știu că merg cumva împreună, pentru că Dumnezeu mi-a pus aceasta pe inimă. Uneori trebuie doar să vin la amvon și să am încredere în El, pentru că sub ungere și sub inspirația Cuvântului, Dumnezeu va alinia totul. Astăzi este una din acele zile.

Să mergem la 2Corinteni 5.18-20:

„Și toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos, și ne-a încredințat slujba împăcării;

că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neținându-le în socoteală păcatele lor, și ne-a încredințat nouă propovăduirea acestei împăcări.

Noi dar, suntem trimiși împuterniciți ai lui Hristos; și, ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos, împăcați-vă cu Dumnezeu!”

Așadar, Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine, neținându-le în seamă păcatele, dar acum, El ne-a dat nouă Cuvântul împăcării, ceea ce înseamnă că acum, lucrarea pe care o făcea Hristos, cade asupra noastră, pentru că noi suntem ambasadori, trimiși împuterniciți pentru Hristos.

Un ambasador este un agent, un reprezentant, el reprezintă pe cineva într-o țară străină. Noi suntem aici, într-o țară străină, reprezentându-L pe Hristos. Amin? Noi suntem aici ca ambasadori pentru Hristos, cu un Cuvânt de împăcare, pentru că slujba Lui a fost o împăcare cu Dumnezeu. Dar El ne-a dat nouă Cuvântul împăcării, și acum, ca ambasadori, noi continuăm lucrarea de împăcare a omului înapoi la Dumnezeu. De aceea suntem aici.

Așadar, noi suntem agenți, suntem ambasadori. În continuare voi intra într-o poveste care nu are legătură directă, dar cred că va avea.

Noi știm că Dumnezeu ne-a trimis un profet, și fratele Branham a venit…Ascultați, nu a fost alegerea lui să vină; nu a fost alegerea lui să fie un profet al epocii; nu a fost alegerea lui să se nască în sărăcie; nu a fost alegerea lui să aibă un dar în viața lui, ci Dumnezeu a făcut aceasta. Dumnezeu a făcut aceasta pentru că El l-a plasat ca agent pe Pământ pentru tine și pentru mine. El a fost un ambasador cu Cuvântul împăcării.

Așadar, noi îi cunoaștem viața; noi am fost privilegiați să vedem, să privim și să auzim mărturii, așa că știm foarte multe despre viața lui, și sunt atât de multe lucruri uimitoare în ea, dar acolo este un lucru pe care vreau să-l privim și la care să fim atenți. Acesta vine din Pecetea a cincea, dar fratele Branham l-a amintit în mai multe locuri.

Este vorba despre momentul când a trecut dincolo de perdeaua timpului. El a început să vorbească despre aceasta în anul 1960, când a trecut dincolo de perdeaua timpului și toate acestea s-au întâmplat acolo, dar de aici, din Pecetea a cincea, voi extrage o porțiune, unde el a spus:

„Și am zis: „Păi, nu este minunat?” Apoi m-am gândit: „Nu este minunat…” Apoi am auzit ceva nechezând ca un cal. M-am uitat, și micuțul meu cal de călărie, pe care obișnuiam să călăresc, micul Prinț…eu m-am gândit atât de mult la el…era aici, stând lângă mine, Acolo. El și-a pus capul pe umărul meu să mă îmbrățișeze, când obișnuiam să-i dau zahăr, voi știți. Și el și-a pus…eu mi-am pus brațul în jurul lui și am zis: „Prinț, am știut că vei fi Aici.”

El era în Dimensiunea a șasea cu teofania, dincolo de perdeaua timpului. Dumnezeu l-a dus Acolo, și voi știți că un Glas i-a zis: „Ai vrea să privești dincolo de perdeaua timpului?” „M-ar ajuta”, a răspuns el, „M-ar ajuta atât de mult!” Așadar, ce încerca Dumnezeu să facă cu această trecere dincolo de perdeaua timpului? El voia să-și încurajeze profetul.

„Te-ar ajuta aceasta?” „Da, aceasta m-ar încuraja atât de mult!” Și în această experiență el a fost încurajat văzând pe toți oamenii aceia care alegau la el și îi spuneau: „Scumpul meu frate!” A văzut-o pe femeia care a fost salvată după nouăzeci de ani și care acum era tânără și plină de Viață, în apogeul sănătății. Și dintr-o dată, în timp ce privea toate acestea, a auzit un nechezat ușor și pe umărul lui s-a așezat capul unui cal, care era micul lui cal de călărie pe care l-a avut aici. Și profetul a spus: „M-am gândit atât de mult la el!”

În continuare, el a spus: „Am simțit că ceva îmi lingea mâna, și Acolo era bătrânul meu câine de ratoni. Când domnul Short, de aici de jos, l-a otrăvit, am jurat că-l voi omorî pe domnul Short pentru aceasta. Eram cam de șaisprezece ani când l-a otrăvit, i-a dat o pastilă de câine. Și tatăl meu m-a prins cu o pușcă, în timp ce mergeam în jos ca să-l împușc, chiar în secția de poliție. Am spus: „Îl voi omorî.” M-am dus la mormântul câinelui și am spus: „Fritz, tu mi-ai fost ca un tovarăș. Tu m-ai îmbrăcat și m-ai trimis la școală, iar când ai îmbătrânit urma să am eu grijă de tine, dar acum, ei te-au omorât. Îți promit, Fritz, că el nu va trăi. Îți promit că nu va trăi, îl voi prinde cândva umblând pe stradă, și atunci voi alerga drept spre el. Eu îl voi prinde pentru tine.”

Dar știți ceva? Eu l-am condus pe om la Hristos, l-am botezat în Numele lui Isus Hristos, și când a murit, l-am înmormântat. Da, domnule! Câțiva ani mai târziu, m-am convertit, cam la doi ani după aceea, și atunci am văzut lucrurile altfel, așa că l-am iubit, în loc să-l urăsc.

Oricum, Fritz era Acolo, stătea Acolo lingându-mi mâna. Eu stăteam Acolo și priveam. Nu am putut să plâng, nimeni nu putea să plângă; totul era numai bucurie. Nu puteai să fii trist, pentru că Acolo era numai fericire; nu puteai să mori, pentru că Acolo era numai Viață. Vedeți? Nu puteai îmbătrâni, pentru că era numai tinerețe. Era pur și simplu perfect. Mă gândeam: „Oh, nu este minunat?” Oh, Doamne! Eram chiar Acolo. Vedeți?

Chiar atunci am auzit un Glas care a spus: „Tot ce ai iubit vreodată…” Răsplata slujbei mele. Eu nu am nevoie de nici o răsplată. El a spus: „Tot ce ai iubit vreodată și tot ce te-a iubit vreodată, Dumnezeu ți-a dat.”

Este o poveste atât de uimitoare! Eu am meditat de multe ori la aceasta și m-am gândit mult la lucrul acesta. Sunt multe lucruri pe care nu le pot corela, sunt multe lucruri pe care nu le pot înțelege, pentru că mintea umană are doar un fel de înțelegere, cu toate acestea, această poveste este adevărul.

Când profetul a trecut dincolo de perdeaua timpului, Acolo era calul său la care s-a gândit atât de mult, și el și-a pus capul pe umărul său, iar el l-a îmbrățișat și l-a mângâiat. Aceasta l-a făcut să se simtă atât de bine! Apoi a simțit că ceva îi linge mâna, iar când s-a uitat, era bătrânul lui câine de ratoni.

Când te gândești la toate aceste lucruri pe care acest om a putut să le experimenteze dincolo de perdeaua timpului, și toate acele lucruri, apoi a putut să se întoarcă și să ne dea toate aceste informații importante pe care a putut să le culeagă din acel Tărâm, sunt lucrurile cele mai importante care se pot întâmpla și care contează cel mai mult.

Când s-a întors, el a început să ne spună despre oamenii pe care i-a văzut Acolo, și despre experiența pe care a avut-o, despre poziția pe care o are el, iar noi am învățat atât de mult din această trecere dincolo de cortina timpului.

Dar un lucru care este acolo și care este atât de uimitor pentru mine, este acela că Dumnezeu a plasat Acolo o răsplată pentru un slujitor, pentru slujire și pentru că a fost credincios chemării Sale; a fost credincios poziției lui pe Pământ, iar când a trecut dincolo de cortina timpului, exista o răsplată pentru el, și acea răsplată era un cal și un câine. Și eu am început să mă întreb: „Primim cu toții un cal și un câine?” Vreau eu un cal și un câine? Unii dintre voi, poate ați fi supărați dacă ați avut un câine bătrân. „Eu nu vreau un câine bătrân.” Primiți animalul ales de voi?

Cred că înțelegeți că acestea erau doar întrebări, eu doar meditez la acestea, pentru că este în Mesaj, pentru că el ne-a spus toate acestea cu un motiv. Dumnezeu ne-a spus și ne-a arătat toate acestea cu un scop; în spatele a tot ceea ce ne-a spus, este un scop. Acestea nu sunt doar informații banale, și el a avut această experiență extraordinară nu numai pentru  încurajarea lui, ci cred că este și pentru încurajarea voastră și a mea.

Acum eu mă gândesc: „De ce un cal și un câine? Ce câine mi-aș dori?” Adevărul este că nu aș vrea să fiu răsplătit cu un cal și un câine. Dar nu a fost orice cal și orice câine; nu a fost un cal oarecare și un câine oarecare. Când încep să meditez, înțeleg că Fratele Branham a fost un băiețel singuratic și respins; el a venit în sărăcie, izolare și respingere. El a avut un dar care l-a făcut puțin ciudat chiar și pentru familia lui; a venit în viața aceasta cu un statut care l-a făcut să fie ciudat și respins în societate. Dar el avea ceva ce iubea. Gândiți-vă la aceasta: el avea ceva ce iubea.

Ascultați, Dumnezeu trebuia să permită ca el să vină pe o cale pe care trebuia să lupte, pentru că avea un dar în viața lui pe care trebuia să-l folosească, și pentru aceasta trebuia format un caracter, trebuia să aibă o viață grea și să fie antrenat pentru slujba sa, pentru că urma să fie un ambasador, un agent al lui Dumnezeu. Astfel, el trebuia să aibă un tată alcoolic, trebuia să vadă tot răul, trebuia să fie respins, trebuia să treacă prin toate acestea, dar toate acestea  slujeau scopului lui Dumnezeu. În viața lui au fost acele lucruri cu care s-a luptat atât de mult, astfel încât a iubit acel câine și a spus: „Fritz, tu ai fost un tovarăș pentru mine.” Acela nu era doar un câine pentru el, pentru că el era un băiețel singuratic, care avea un tovarăș cu care umbla când era singur în pădure, când încerca să scape de lume, de respingere, de durere și de tot. Dumnezeu i-a dat acel câine.

Când am început să meditez, să mă gândesc la aceasta, am înțeles că pentru el, aceia au fost mai mult decât un cal și mai mult decât un câine. Aceasta nu înseamnă că eu voi avea un cal și un câine, sau că voi veți avea un cal și un câine, eu nu cred aceasta, dar El a spus: „Aceasta este o răsplată pentru serviciul tău.” Iar fratele Branham a spus: „Eu nu am nevoie de o răsplată.” Totuși, Dumnezeu i-a dat ceva. Ce i-a dat Dumnezeu? Dumnezeu i-a dat ceva ce el a iubit. Acel cal și acel câine din Dimensiunea a șasea, au fost un produs al iubirii lui; ei erau Acolo ca urmare a dragostei lui. Aceasta este doar observația mea. El a spus: „Aceasta este o răsplată pentru serviciul tău.”

Să mergem la Evrei 11.6:

„Și fără credință este cu neputință să-I fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El Este, și că El este un Răsplătitor al celor ce-L caută cu sârguință.”

Eu nu am privit niciodată acest verset așa cum îl privesc acum, după ce am citit experiența avută de fratele Branham în Dimensiunea a șasea, când a fost dus dincolo de perdeaua timpului.

Aici spune: „Și fără credință este cu neputință să-I fim plăcuți Lui.” Tu nu poți să-L mulțumești pe Dumnezeu prin fapte; nu poți să-L mulțumești prin prezența la biserică; nu poți să-L mulțumești pe Dumnezeu printr-o cunoaștere intelectuală a Bibliei Sale; singurul mod de a-I fi plăcut lui Dumnezeu, este prin credință. Prin credință în ce? Prin credință în Dumnezeu. Ce este Dumnezeu? Dumnezeu este Cuvântul. Care Cuvânt? Cuvântul care ți s-a prezentat pentru ziua ta. Aceasta este porțiunea lui Dumnezeu care ți-a fost prezentată azi și aceasta este ceea ce trebuie să credem.

„Și fără credință este cu neputință să-I fim plăcuți Lui Dumnezeu. Căci cine vine la Dumnezeu, trebuie să creadă că El este.” Nu că „a fost,” sau că „va fi”, ci la prezent: „Trebuie să credeți că El ESTE.” Așadar, cei ce vin la Dumnezeu, trebuie să creadă la timpul prezent, că Dumnezeu ESTE.

„…Trebuie să credeți că El Este și că El este un Răsplătitor al celor ce-L caută cu sârguință.” Astfel, dintr-o dată, dacă vin la Dumnezeu fără credință, este cu neputință să-I fiu plăcut Lui, așa că, trebuie să am credință. Credință în ce? Credință în Dumnezeu, în Dumnezeul care mi S-a prezentat în ziua în care trăiesc, care este Cuvântul Uns prezentat în această zi, Mesajul orei.

Așadar, pentru a fi plăcut lui Dumnezeu, trebuie să-L cred. „Cel ce vine la Dumnezeu, trebuie să creadă că El ESTE.” Dar trebuie să credeți și că „El este un Răsplătitor al celor ce-L caută cu sârguință.” Este important să cred că El este un Răsplătitor. Voi începe să vorbesc despre aceasta și sper că voi fi la fel de clar cum este în inima mea, și că Dumnezeu o va spune clar și în inima voastră, pentru că este ceva în legătură cu a veni ca agent al lui Dumnezeu, ca ambasador, unde va trebui să te sacrifici pentru cauza Lui Dumnezeu. Va trebui să renunți la alegerile tale, la preferințele tale, la dorințele tale.

Fratele Branham a trebuit să se sacrifice pentru a-și împlini slujba. El a trebuit să renunțe la prieteni, a trebuit să renunțe la popularitate, a trebuit să renunțe la multe lucruri, și la unele din acele lucruri nici măcar nu a cerut să renunțe, ci Dumnezeu l-a pus într-o poziție care avea să-l antreneze pentru locul unde avea să vină. De aceea a trebuit să aibă un tată alcoolic, a trebuit să treacă prin respingere, a trebuit să treacă prin sărăcie, dar el nu s-a oferit voluntar pentru aceasta, totuși, aceasta a făcut parte din viața lui ca să poată veni și să facă lucrarea la care l-a chemat Dumnezeu. Atunci, el a trebuit să renunțe voluntar la prieteni, la popularitate, la oportunitatea de a fi bogat; a trebuit să renunțe la toate acestea, pentru a fi, ce? Pentru a fi un agent al schimbării pe acest Pământ; pentru a fi un ambasador al lui Isus Hristos pe acest Pământ.

El a făcut aceasta pentru a veni la Dumnezeu prin credință și pentru a fi pe placul lui Dumnezeu; pentru că voi trebuie să știți că El este un Răsplătitor al celor ce-L caută cu sârguință. Și dacă știți că El este un Răsplătitor al celor ce-L caută cu sârguință, puteți renunța la tot și să-L urmați pentru a fi un agent al Lui, pentru a-I sluji, pentru a fi un ambasador, pentru că Dumnezeu va avea grijă de aceasta până la sfârșit.

Dar el nu a făcut-o opțional.

 „Și fără credință este cu neputință să-I fim plăcuți Lui, pentru că cel ce vine la Dumnezeu, trebuie să creadă că El ESTE și că El este un Răsplătitor al celor ce-L caută cu sârguință.”

Pentru ca noi să facem lucrarea la care ne-a chemat Dumnezeu, trebuie să credem că El este un Răsplătitor al celor care Îl caută cu sârguință. Pentru ca noi să facem ceea ce ne-a chemat El să facem, va trebui să renunțăm, să ne sacrificăm, pentru că nu suntem aici pentru noi înșine, nu suntem aici pentru reputația noastră, nu suntem aici pentru a servi scopului nostru, ci suntem aici ca ambasadori ai lui Hristos, suntem aici ca agenți ai lui Dumnezeu pe care El i-a pus pe Pământ pentru a-Și îndeplini scopul.

Noi nu suntem aici pentru a ne mulțumi pe noi înșine, nu suntem aici pentru a agonisi avere, nu suntem aici pentru a câștiga ceea ce putem câștiga material din această viață, ci suntem plasați aici pentru a fi un agent al lui Dumnezeu.

Pentru a fi un agent al lui Dumnezeu, eu trebuie să renunț la multe lucruri. Sunt ambiții pe care trebuie să le dăm la o parte. Când ei vin la tine și îți oferă o promovare și vei primi mai mulți bani, dar te va îndepărta de biserica în care te-a așezat Dumnezeu și vei fi fără legătură frățească, va trebui să renunți la aceasta ca să rămâi un agent. Când vor veni să-ți ofere o bursă pentru a merge la școală, dar te vor trimite undeva unde nu vei avea părtășie, nu poți sluji lui Dumnezeu, nu poți merge la biserică, tu spui: „Renunț la bursă pentru că sunt un agent al lui Isus Hristos., sunt un ambasador.” Și tu trebuie să crezi că El este un Răsplătitor al celor care Îl caută cu sârguință, astfel încât să-ți predai Lui viața și să-L lași pe Dumnezeu să Se ocupe de toate. Lasă-L pe Dumnezeu să țină înregistrările. „El este un Răsplătitor, nu trebuie să-mi fac griji pentru aceasta.”

Vreau să mă uit la ceva ce povestește fratele Branham în mai multe locuri, dar eu mă voi opri la mesajul Priviți la Isus! Aici el vorbește despre sora Hattie Wright. Acesta era numele ei de fată. Ea fusese căsătorită și soțul ei murise. Avea un alt nume dar nu mi-l amintesc acum. Noi știm povestea ei că trăia în sărăcie, era văduvă și avea doi băieți adolescenți, pe care îi creștea. Fratele Branham spune că își câștiga traiul cu o sapă și o lopată și că avea o bucată mică de pământ, așa că nu avea aproape nimic.

Fratele Branham s-a dus în casa sorei Hattie Wright, și în timp ce erau adunați în casă, el le spunea povestea pe care a spus-o de multe ori, și le dădea multe detalii. Sora Hattie, stătea deoparte, ea nici măcar nu lua parte la conversație, ci asculta în tăcere. Fratele Branham a spus că ea nu spunea nimic, ci stătea în spate, în exteriorul cercului, în casa părinților ei. Acolo erau și băieții ei care stăteau într-o parte. Și fratele Branham a început să povestească despre cum au fost create veverițele, cum a venit Dumnezeu la el în pădure, a început să-i vorbească și i-a spus: „Tu ai nevoie de veverițe.” Iar el a vorbit și a spus: „Să vină pe aici.”, și veverița a traversat câmpul, s-a cățărat în copac și el a împușcat-o. El a trecut prin detaliile acestei creații și a povestit cum i-a poruncit Dumnezeu să vorbească, și că orice ar fi spus avea să se întâmple.

Cuvintele fratelui Branham au devenit acum, Cuvântul vorbit, pentru că acel Cuvânt vorbit a avut putere creatoare și a creat o veveriță acolo unde nu era nici o veveriță. Aș vrea să înțeleg amploarea acestei povestiri.

Ascultați, voi și eu am auzit povestea. De câte ori am auzit-o? Am auzit-o pe bandă, i-am auzit pe alții vorbind despre ea, l-am auzit pe fratele Branham spunând-o și am ajuns s-o acceptăm ca pe un fapt, dar aceasta a fost prima dată când familia Wright, a auzit-o. A fost prima dată. Puneți-vă în locul lor în ziua aceea. Ei l-au iubit pe fratele Branham, l-au apreciat, au știut că are un dar în viața lui, dar înțelegerea deplină despre cine este el în Scriptură, nu era cunoscută în acea zi.

Când fratele Branham a început să spună această poveste, a fost în anul 1959 sau în 1960, cam așa ceva. Deci, când el a început să vorbească despre această experiență, ei nu știau că el era împlinirea Apocalipsei 10.7, nu știau că el era îngerul al șaptelea, aceste lucruri tocmai începuseră să iasă la suprafață. Dar toți știau că el este un om al lui Dumnezeu, știau că Dumnezeu îl iubește, că are un dar în viața lui și că era un profet. Dar întreaga descoperire despre cine stătea în sufrageria lor, încă nu se arătase. El era fratele lor din biserică, la fel ca unul din frații voștri de aici, care vine la voi acasă și vă spune: „Zilele trecute am fost în pădure și am vânat o veveriță într-un copac. Dar veverițe nu existau acolo, oriunde am umblat toată dimineața. Și cum stăteam acolo, dintr-o dată, a venit un Glas și mi-a spus: „Vorbește, și orice vei spune, așa va fi.” Și eu am spus: „Ce să spun, Doamne?” Și El a spus: „Ce faci aici? Vorbește, pentru că ai nevoie să vânezi.”

Fratele Branham a spus povestea. El era ca un frate din biserica ta, era păstorul tău care a venit la cină, și el spune: „Eu am spus: „Această veveriță va veni aici jos, va alerga peste câmp, va merge sus în copacul acela, în acel salcâm.” Dar veverițele nu merg într-un salcâm pentru că nu le plac salcâmii. El le-a spus toate acele lucruri, le-a spus despre împușcarea lor, că s-a dus să le ia și ele sângerau, și s-a gândit că o viziune nu sângerează, și toate acestea.

El le spunea toate acestea, iar în spate, în cercul exterior al părtășiei, micuța Hattie, a spus…Să citim ce a spus fratele Branham:

„Și micuța Hattie, a spus cuvântul potrivit. Ea a spus: „Acesta nu este altceva decât Adevărul.”

Fratele Branham a început să relateze povestea lui Avraam care l-a oferit pe Isaac, iar IeHoVaH-Jireh a oferit un berbec prins într-un tufiș. Acolo unde nu putea exista un berbec, Dumnezeu a creat unul, iar el a început să lege această Scriptură de experiența pe care a avut-o el în pădure. Apoi a spus că Isus a zis: „Voi veți face lucrări mai mari.” El a legat aceste Scripturi, dar când Hattie Wright a auzit povestea acestei experiențe, în interiorul ei, ea a știut că aceasta nu era altceva decât Adevărul. Nu era altceva decât Adevărul, dar el nu a indicat nici un verset care să spună: „William Branham va chema veverițe la existență.” Sau că oricine altcineva va chema ceva la existență. El a raportat-o la Scripturi și la promisiunea pentru Biserică despre lucrările „mai mari,” el a legat-o de natura lui IeHoVaH-Jireh, el a făcut toate acestea, dar nu a spus că într-o zi va exista un om care va veni pe Pământ și căruia i se va da puterea Cuvântului vorbit, pentru a manifesta Tragerea a treia, drepturile răscumpărătoare ale omului care se întorc în om, și că el va vorbi iar Dumnezeu va crea veverițe.

Hattie nu a putut să-și bazeze această credință citind ceva; ea nu a putut să-și bazeze credința ei pe un argument intelectual în care lucrurile sunt strâns legate împreună, ci acea credință a venit din sufletul ei, era ceva ce ea știa, că acest bărbat spune Adevărul, că ceea ce spunea el, s-a întâmplat în pădure și că nu era altceva decât Adevărul. Aceasta a venit din adâncul unui suflet, a venit dintr-o Sămânță Genă a lui Dumnezeu, nu din minte, ea nu era emoționată de fapte, cifre sau documente; aceasta era ceva ce ea auzea pentru prima dată, era ceva ce nici măcar nu știa că trebuie făcut de un om; nu era nici un verset în Scriptură care să spună că se va întâmpla acel lucru, totuși în interiorul ei, ea a știut că Acela era Dumnezeu.

Ce a făcut Hattie? Ea a crezut că este Dumnezeu, că Acesta este un Dumnezeu la timpul prezent care lucra chiar acum prin trupul acelui om, chiar acolo.

„Acesta nu este altceva decât Adevărul! Acesta nu este altceva decât Dumnezeu! Aceasta este absolut corect! Nu este o invenție, ci este Adevărul!”

Cineva ar fi putut spune: „Hattie, la ce verset biblic faci referire?” „Eu nici măcar nu știu la ce verset biblic se referă, dar în interiorul meu este Ceva care știe și spune: „Acesta este Adevărul!” Trebuie să credeți că El ESTE.

În continuare, fratele Branham a spus:

„Când ea a spus aceasta, fratele Banks Woods este unul dintre cei ce erau prezenți, se părea că acea cameră se răstoarnă, și Duhul Sfânt, același Glas care a vorbit despre veverițe, a spus: „Dă-i ceea ce îți cere!” Ce a cerut ea? Ea a spus: „Ce să cer, frate Branham?” Am spus: „Spune care este dorința ta, gândește-te care este cea mai mare dorință a ta și spune-o!”

Fratele Branham a spus că el însuși, omul care tocmai spusese povestea despre crearea veverițelor la existență având puterea Cuvântului vorbit, i-a spus:

„Poți cere vindecare pentru sora ta; poți cere zece mii de dolari. Orice vrei, Dumnezeu îți va da.”

Așadar, iată omul care a spus acea poveste, omul care i-a dat promisiunea, încercând să-i dea idei: „Poți cere aceasta…poți cere orice.” Orice ar fi fost, ceea ce a făcut-o să creadă că nu era nimic altceva decât Adevărul, încă se mișca în interiorul ei.

„…băieții ei chicoteau și râdeau, iar ea a zis: „Cea mai mare dorință pe care o am, este salvarea celor doi fii ai mei.” Eu am zis: „Ți-i dau, în Numele lui Isus Hristos!” Și aici s-au dus.”

Fratele Branham știa că băieții aceia chiar chicoteau și râdeau, stăteau deoparte și glumeau, și dintr-o dată, când el a spus aceasta, au căzut pe genunchii mamei lor plângând și căindu-se. Apoi au venit la biserică, s-au botezat, iar mai târziu, a spus într-un mesaj, că au participat la spălarea picioarelor.

Ce a fost aceasta? Tu nu poți să-I placi lui Dumnezeu fără credință. „Cel ce vine la Dumnezeu trebuie să creadă că EL ESTE!” (timpul prezent). Știți ce nu a spus Hattie? Hattie Wright nu a spus: „Eu cred în tine, frate Branham.” Hattie a spus: „Acesta nu este nimic altceva decât Adevărul! Ceea ce ai spus tu, este Adevărul; este Cuvântul; este Dumnezeu; este corect; este absolut Adevărul!”

El L-a recunoscut pe Dumnezeu în interiorul ei. Când milioane se scărpinau în cap, când milioane spuneau: „Povestea aceea…Eu nu știu…Eu trebuie să știu puțin mai mult, arată-mi în Scriptură unde se leagă,” în acea femeie era Ceva care a putut crede.

Să nu mă înțelegeți greșit. Eu nu spun că nu trebuie să privim în Scripturi, pentru că tot ce credem, noi trebuie să găsim în Cuvântul lui Dumnezeu, de aceea ni L-a dat Dumnezeu. Dar acea femeie a avut credință, o credință autentică dintr-o Sămânță Genă a lui Dumnezeu, și Dumnezeu a fost atât de mulțumit de răspunsul ei!

Dumnezeu nu a spus: „Hattie, ești puțin nesăbuită. Poate vrei să fii atentă. Mai întâi roagă-te pentru aceasta. Du-te și caută mai întâi. Hattie, tu ești puțin iresponsabilă.” Dumnezeu nu a spus aceasta pentru că El știa că este Adevărul, și ea știa că este Adevărul; ea era în acord cu Dumnezeu, și Dumnezeu era atât de mulțumit de credința ei! Ce I-a plăcut lui Dumnezeu? De ce a fost El mulțumit? El a fost mulțumit de credința ei. Dumnezeu a fost atât de mulțumit de credința ei, încât a spus profetului Său: „Dă-i tot ce vrea!” Ea a întrebat: „Ce ar trebui să cer?” Și dintr-o dată a spus: „Cea mai mare dorință pe care o am, este salvarea celor doi fii ai mei.” Și fratele Branham a spus…Ascultați, fratele Branham a spus: „Ți-i dau, în Numele lui Isus Hristos!”

Acei băieți au fost mântuiți, dar nu pe baza meritului faptelor lor, ci prin credința mamei lor și a dragostei ei pentru copiii ei. Ea a primit o recompensă, ea a primit o răsplată. Ce a fost atunci când Dumnezeu i-a spus profetului Său să-i dea tot ce cere? A fost o răsplată. Cei doi băieți au fost salvați dar nu pentru că s-au pocăit, pentru că ei stăteau într-un colț și râdeau. Ei nu erau interesați de lucrurile lui Dumnezeu, ei erau dezinteresați de lucrurile lui Dumnezeu, dar salvarea lor a fost răsplata ei, iar ei nu au putut rezista când prezența lui Dumnezeu a căzut și mâna lui Dumnezeu a venit peste ei. Ei nu s-au putut abține, pentru că i-a făcut să plângă, să se pocăiască, apoi să se boteze în Numele lui Isus Hristos.

Toate acestea au fost din cauza credinței unei mame, care a fost un agent al lui Dumnezeu. Ea stătea pe Pământ, ea avea o Sămânță Genă a lui Dumnezeu, ea avea o credință autentică în Cuvântul lui Dumnezeu, în Dumnezeul care ESTE, și când ea a exprimat aceasta, fratele Branham a spus: „Ea a spus Cuvântul potrivit!” Și când ea a spus Cuvântul potrivit, Dumnezeu a fost încântat să-i dea tot ce ar fi cerut ea. Și ea a spus: „Eu vreau salvarea celor doi fii ai mei.” Dumnezeu nu a spus: „Dacă puteți să-i faceți să se pocăiască; dacă puteți să-i faceți să-și îndrepte viața; dacă puteți să-i convingeți să vină la biserică…” ci El doar a spus: „Ți-i dau, în Numele lui Isus Hristos.”

„Fără credință este imposibil să-I fim plăcuți lui Dumnezeu. Și cei care vin la El, trebuie să creadă că El ESTE și că este un Răsplătitor al celor ce-L caută cu sârguință.” Este important să înțelegem că Dumnezeu este un Răsplătitor al celor ce-L caută cu sârguință.

Vreau să continui să merg pe această linie de a fi agenți ai schimbării sau de a fi ambasadori ai lui Hristos. Să mergem la Matei 7. Este un lucru pe care aș vrea să-l abordez, în timp ce suntem aici.

Vreau să spun că nu vreau să trag nici o concluzie despre ceea ce tocmai am spus. Eu nu trag nici o concluzie. Toată lumea va trage concluzii, dar nu vreau să credeți că eu spun că toți cei dragi, toți copiii noștri și toți cei pe care îi cunoaștem, vor fi salvați. Spun aceasta pentru că cineva i-a pus fratelui Branham o întrebare, în anul 1964, în mesajul Întrebări și Răspunsuri:

„Ei bine, toți copiii cu părinți credincioși vor fi salvați?”

Fratele Branham a spus: „Nu.” Astfel, nu vreau să luați ce spun eu mai presus de ceea ce a spus profetul, și care este, cu adevărat, Adevărul. Dar eu cred că El este un Răsplătitor. Cum face El aceasta și în ce măsură? Eu nu Îi pot dicta lui Dumnezeu, eu nu Îl pot controla, nu Îl pot forța, eu nu pot face decât un lucru: să cred că El este un Răsplătitor, eu pot avea credință în capacitatea Lui de a răsplăti; eu pot avea încredere în bunătatea Lui, în dreptatea Lui și în înțelegerea Lui. Și dacă El a putut înțelege dragostea pe care a avut-o un profet pentru un cal și un câine, El poate înțelege și dragostea pe care o am eu, situațiile prin care trec, nevoile pe care le-am avut și oamenii care au satisfăcut acele nevoi. Eu cred că Dumnezeu poate răsplăti pentru toate acestea.

Nu știu cum funcționează totul, eu nu sunt aici să explic totul, eu nu pot explica totul, nu știu cum au funcționat toate acestea, dar știu că au funcționat cu adevărat. Deci, nu mergeți prea departe, pentru că, dacă citim aici, vom afla că, dacă luăm o înțelegere greșită și o gândire greșită, acestea vor produce acțiuni greșite.

Să mergem la Matei 7.7-11:

„Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide.

Căci oricine cere, capătă; cine caută, găsește; și celui ce bate, i se deschide. Cine este omul acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră?

Sau, dacă-i cere un pește, să-i dea un șarpe?

Deci, voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer.”

Aceste Scripturi trebuie să devină o realitate, aceasta trebuie să treacă de la „Aceasta este o Scriptură frumoasă,” la „Această Scriptură este pentru mine, și cred că este adevărată.”

În mesajul Semnul, fratele Branham a făcut această afirmație:

„Acum, vegheați deplin; acum, deplina ascultare față de întregul Cuvânt al lui Dumnezeu, ne dă dreptul la Semn. Apoi, când ne rugăm, noi trebuie să avem Semnul pe care să-L prezentăm cu rugăciunea noastră.

Dacă ziceți: „Eu mă rog, Doamne, dar într-adevăr nu am…” Păi, tu nu ai. Ai putea tot atât de bine să te oprești, vedeți? Să…Du-te înainte, mai întâi obține Semnul, pentru că Semnul este ceea ce va recunoaște El. Da, domnule!

Când ne rugăm, noi trebuie să prezentăm Semnul. „Doamne, eu m-am supus Ție pe deplin. M-am căit de păcatele mele și simt că m-ai iertat. Am fost botezat în Numele lui Isus Hristos și Duhul Sfânt este peste mine, și acum am nevoie de un anumit lucru pentru slava Ta. Doamne, îl cer, și acum este al meu.” Apoi, este ceva ce se ancorează aici, înapoi. „Iuh!” Este al vostru Aceasta o face. Atunci, totul s-a terminat. Totul s-a terminat. Este stabilit. „Eu cer aceasta, eu o cer. Trebuie s-o am.” Vedeți? Vreau aceasta pentru slava Ta.” Vedeți? Păi, aceasta este. Atunci, El doar vi-l dă; atunci știți că este al vostru. Așa este. Copiii noștri și așa mai departe, aplicăm Sângele și credem aceasta. Aceasta este tot.”

Deci, fratele Branham spune că voi trebuie să aplicați Semnul în rugăciune. Ce este Semnul? Noi vom citi imediat un citat. Dar, ce este Semnul? El a spus că este Viața literală a lui Isus Hristos, aceeași Viață care a fost eliberată la Calvar, când celula de Sânge a fost ruptă. Aceeași Viață S-a întors acum în credincios, este Viața lui Isus Hristos, este Puterea care te-a schimbat, este lucrul care ți-a deschis Cuvântul. Și când te rogi, prezintă acel Semn înapoi.

Ce este Semnul? Acel Semn este Viața lui Dumnezeu. Și tu spui în rugăciunea ta: „Doamne, eu am primit această Viață, care m-a schimbat, această Viață care m-a născut, această Viață care m-a adus în Cuvântul Tău, și acum Îți prezint cererea mea cu Viața Ta înapoi, iar Tu ai spus că dacă cer ceva, pot avea. Îți cer aceasta pentru că…”

Ascultați, el a spus: „Am nevoie de el pentru slava Ta.” Ce ne-a arătat fratele Branham? El controlează motivul, verifică obiectivul și cere motivele corecte și prezentarea Semnului.

Țineți minte, când am vorbit despre preot, preotul trebuia să aibă sânge, pe care trebuia să-l prezinte atunci când mijlocea, pentru că, odată cu mijlocirea, trebuie să vină sângele pentru  ispășire, care să acopere păcatele.

Astfel, noi ca preoți împărătești, suntem sub rânduiala lui Melhisedec, care nu a fost o rânduială trupească, ci după Viața Veșnică, a fost rânduiala Vieții, Viața în Marele Preot, Melhisedec, pe care acum, a preluat-o Isus Hristos, rolul de Mare Preot al lui Melhisedec.

Așadar, noi suntem preoți sub Marele Preot, care înseamnă, ce? Înseamnă că noi suntem preoți cu Viață, cu Viața Veșnică, Viața eternă, și aceasta este Viața Sângelui, pe care o prezentăm cu cererea noastră, care este propria Viață a lui Dumnezeu, pe care El a vărsat-o pentru mine și pentru tine. Și acum, noi suntem beneficiarii acelei Vieți, iar când venim la Dumnezeu, nu este doar o cerere, ci este o cerere cu un Semn. „Noi avem Semnul și mijlocim acum pentru cineva, Doamne, pentru că avem Viața, și Ți-o prezentăm. Noi suntem beneficiarii Vieții, aici este Jertfa, aici este Viața, și acum îmi fac rolul de preot și mijlocesc pentru cineva.”

Este foarte important să venim în modul corect. Fratele Branham a spus: „Acesta este felul în care trebuie să venim. Și când venim prin credință…”

Ascultați, fratele Branham a spus că nu sunt cuvinte, aceasta nu este numai o înregistrare, o scriere a cuvintelor, apoi pleci spunând: „Am aplicat Semnul.” Nu. Este credință, este o lucrare a credinței, crezând cine ești în Viața care este în tine, și ești în disperare, în mijlocire și cereri înaintea lui Dumnezeu. Și când faci aceasta, el a spus că dintr-o dată, în timp ce faci aceasta, Ceva se ancorează înapoi aici, (în tine). Ce este aceasta? Este o descoperire că Dumnezeu a răspuns la rugăciunea ta. Ceva se ancorează și atunci îl ai, atunci s-a stabilit.

Fratele Branham n-a făcut niciodată din aceasta un act de verbalizare, apoi a mers și a spus: „Am aplicat Semnul, acum Îl am.” Nu, ci el a spus: „Tu Îl aplici prin credință, apoi aici, înăuntru, se ancorează Ceva, și dintr-o dată, tu știi că El a răspuns la cererea ta, știi că L-ai contactat pe Dumnezeu și știi că El a auzit și a răspuns. Atunci poți să pleci și să spui: „Îți mulțumesc, Doamne!”, căci vei avea orice ai cerut. Până când se întâmplă aceasta, continuă să mijlocești, continuă să-I mulțumești lui Dumnezeu. „Eu încă cred în aceasta, încă mă țin de promisiune, încă stau în spărtură, încă mai cred.” Dar când se ancorează în sufletul tău, este al tău, s-a terminat.

Ca agenți pe Pământ, ca ambasadori ai lui Hristos, ne dăm seama că avem un rol special de mijlocire. Majoritatea lumii nu are aceasta, dar noi știm cine suntem și de unde venim; știm relația noastră cu Dumnezeu, de asemenea știm ce a făcut El pentru viața noastră și că ne-a dat propria Sa Viață. Noi suntem destinatarii Vieții, suntem purtătorii Vieții, și aceasta ne pune într-o poziție diferită împreună.

Motivul pentru care am intrat în aceste lucruri cu Hattie Wright și cu fratele Branham dincolo de cortina timpului, este că, dacă ne cunoaștem poziția și știm că suntem aici ca ambasadori, că noi avem resurse pe care lumea nu le are; că avem o poziție pe care lumea nu o are, și avem o Viață pe care lumea nu o are, înseamnă că viața noastră trebuie să fie o viață de iubire și slujire, pentru că nimeni altcineva din lume nu poate face aceasta. Noi trebuie să ne sacrificăm și să dăm, să proiectăm dragoste, pentru că, dacă nu o facem noi, cine altcineva o va face? Dacă noi nu stăm în spărtură, cine altcineva este calificat să stea? Dacă noi nu mijlocim, cine altcineva este calificat să mijlocească? Dar pentru ca eu să fac aceasta, înseamnă că va trebui să dau. Trebuie să mă predau Lui pe mine însumi, va trebui să mă sacrific, va trebui să iubesc eu mai întâi, ca să poată exista o dragoste în schimb, va trebui să stau în spărtură.

Când cineva mă scuipă, eu nu voi putea scuipa înapoi. Când Isus era atârnat pe cruce, El era în această poziție de mijlocire și mijlocea pentru păcatele oamenilor, iar ei Îl batjocoreau, râdeau de El, Îl scuipau; L-au umilit dezbrăcându-L, L-au acuzat în mod fals, și I-au făcut tot ce au putut să-I facă. Dar ce a făcut El? El a stat acolo cu brațele larg deschise, gol în fața lor, umilit, degradat, abuzat, bătut, iar ei treceau pe lângă El clătinând din cap, bătându-și joc de El, făcând afirmații false despre ceea ce a pretins. Știți ce a spus El? „Tată, iartă-i, căci ei nu știu ce fac!” Cum poți sta în această poziție, dacă nu știi că El este un Răsplătitor?

El este un Răsplătitor, prieteni! Lui nu-i scapă nimic, nimic nu trece neobservat, Dumnezeu va avea grijă de toate. Tu poți renunța la tine însuți pentru că El este un Răsplătitor; poți să te sacrifici pentru că este o răsplată; poți da timpul tău, energia ta, îți poți da reputația ta, îți poți oferi sănătatea, îți poți da timpul tău și să mergi să te rogi. De ce? Pentru că El este un Răsplătitor.

Eu nu trebuie să mă păstrez pe mine însumi, timpul meu, reputația mea; nu trebuie să mă asigur pe mine sau să mă asigur că primesc ceea ce am să primesc la sfârșitul călătoriei, căci El este un Răsplătitor și eu pot fi un ambasador. Eu pot să dau și să dau și să dau, pentru că El este Răsplătitorul, și nu pentru că simțim că merităm o răsplată. Fratele Branham nu a simțit că merită o răsplată, dar vă spun ceva: Dumnezeu este atât de îndurător, atât de iubitor, atât de milos încât atunci când fratele Branham a trecut dincolo de cortina timpului, acolo era un cal. Oh, lăsați aceasta să se cufunde! Acolo era un câine. Un câine dincolo de cortina timpului. Acela este cel mai norocos câine care a trăit vreodată; din miliardele de câini care au existau pe fața pământului, acesta este cel mai norocos câine de care știu. Dumnezeu este atât de atent, atât de înțelegător! El a văzut sacrificiul acelui băiețel, a văzut durerea lui, a văzut suferința lui, El a văzut totul. El a văzut tot ce avea să sufere și prin tot ce avea să treacă, și El este un Răsplătitor, prieteni! El este un Răsplătitor, de aceea nu trebuie să ne îngrijorăm. El va avea mai multă grijă de noi decât ne așteptăm.

Eu nu l-am auzit niciodată pe fratele Branham spunând: „Eu m-am rugat pentru calul meu să fie în cer. Am vrut întotdeauna ca Fritz să fie cu mine în cer.” El a crezut că ei vor fi Acolo. El i-a spus lui Fritz: „Dacă în cer va fi un loc pentru câini, tu vei fi Acolo.” Dar Dumnezeu a avut grijă de aceasta pentru el, pentru că Dumnezeu este un Răsplătitor.

Uneori noi ne facem atât de multe griji pentru conservare, ne îngrijorăm atât de mult pentru reputația noastră, sentimentele noastre, durerile noastre de inimă, sacrificiile noastre. Când cineva ne cere ceva și noi deja am dat, ne simțim frustrați. Problema este că noi începem să fim frustrați pentru că încercăm să ne păstrăm ceva mai mult din timpul nostru sau mai mult din energia noastră. Sunt momente când trebuie să le păstrezi, pentru că altfel vei intra în colaps și te vei prăbuși, dar există momente în care ne simțim jigniți pentru că vrem să ne păstrăm timpul și nu vrem să ne sacrificăm, nu vrem să ne predăm. Dar dacă noi ne răsplătim continuu, unde ne va fi răsplata?

Noi nu suntem aici pentru noi înșine, ci suntem aici ca agenți și există un câștig, o răsplată pentru aceasta.

Aș vrea să mergem la Geneza 18.20. Înainte de aceasta, vedem că Dumnezeu a venit la Avraam, în trup, în Câmpiile Mamre, și a început să-i spună că Sodoma și Gomora vor fi distruse, iar Avraam a început să facă un schimb cu Dumnezeu pentru viețile oamenilor din Sodoma și Gomora. În versetul 18, citim:

„Căci Avraam va ajunge negreșit un neam mare și puternic, și în el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului.

Că Eu îl cunosc și știu că are să poruncească fiilor lui și casei lui după el să țină Calea Domnului, făcând ce este drept și bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească față de Avraam ce i-a făgăduit.

Și Domnul i-a zis: „Strigătul împotriva Sodomei și Gomorei s-a mărit și păcatul lor într-adevăr este nespus de mare.

De aceea Mă voi pogorî acum să văd dacă în adevăr au lucrat în totul după zvonul venit până la Mine; și dacă nu va fi așa, voi ști.

Bărbații aceia s-au depărtat, și au plecat spre Sodoma. Dar Avraam stătea tot înaintea Domnului.

Avraam s-a apropiat, și a zis: „Vei nimici Tu oare și pe cel bun împreună cu cel rău?”

Poate că în mijlocul cetății sunt cincizeci de oameni buni; îi vei nimici oare și pe ei, și nu vei ierta locul acela din pricina celor cincizeci de oameni buni, care sunt în mijlocul ei?”

Avraam a început să vorbească cu Dumnezeu, și I-a zis: „Vei nimici Tu…? Ce făcea Avraam? El stătea în spărtură, el a început să mijlocească înaintea lui Dumnezeu; el se ruga lui Dumnezeu, vorbea cu Dumnezeu: „Ai vrea? Ai putea să-i ierți? I-ai distruge dacă ar fi cincizeci de oameni neprihăniți acolo?” Și El a zis: „Nu-i voi nimici pentru cincizeci de oameni neprihăniți.” Apoi a mers la patruzeci și cinci, la patruzeci, treizeci, douăzeci…Avraam era îngrijorat, el avea în minte o familie, era îngrijorat de cineva care se afla în Sodoma, era îngrijorat de viață și stătea în spărtură pentru a păstra viața.

Noi știm că Avraam avea un nepot acolo jos, pe care îl iubea, și dragostea îl împingea pe Avraam să stea în spărtură: „Doamne, i-ai nimici dacă ai găsi cincizeci de oameni neprihăniți?” Și a continuat să se întoarcă la Dumnezeu și să lucreze până când Dumnezeu S-a oprit și a părăsit conversația. Avraam s-ar fi dus până la unul dacă Dumnezeu ar fi rămas acolo: „I-ai nimici pentru un neprihănit?”

Așadar, noi știm că Avraam era îngrijorat pentru Lot și când privim la Geneza 19.27-29, acolo citim:

„Avraam s-a sculat a doua zi dis de dimineață, și s-a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului.

Și-a îndreptat privirile spre Sodoma și Gomora și spre toată Câmpia; și iată că a văzut ridicându-se de la pământ un fum, ca fumul unui cuptor.

Când a nimicit Dumnezeu cetățile Câmpiei, Și-a adus aminte de Avraam, și a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului, prin care a surpat din temelie cetățile unde își așezase Lot locuința.”

Dumnezeu nu Și-a adus aminte de Lot, ci Și-a adus aminte de Avraam, și Dumnezeu l-a salvat pe Lot. Lot era neprihănit și sufletul lui era întristat de păcatul care era acolo. În Lot era ceva bun, dar Scriptura nu spune că Dumnezeu Și-a adus aminte de neprihănirea lui Lot și l-a scos afară de acolo, ci spune că Dumnezeu Și-a adus aminte de Avraam și l-a salvat pe Lot.

Mijlocirea lui Avraam…Ascultați, el nu a primit un răspuns de la Dumnezeu, Dumnezeu nu i-a spus: „Nu-ți face griji, Lot va fi în ordine,” pentru că Avraam s-a trezit dimineața devreme, s-a dus în locul unde a stat înaintea lui Dumnezeu, a privit spre Sodoma și a văzut fumul și focul ridicându-se de acolo. Cine știe ce a simțit în interiorul lui? Dar Dumnezeu știa ce era în interiorul lui Avraam.

Avraam a lăsat totul, s-a separat de Lot, a renunțat la tot și a fost batjocorit, dar el a luat poziție pentru Cuvânt, iar Dumnezeu Și-a adus aminte de Avraam și l-a scos afară pe Lot, pentru că El este un Răsplătitor al celor care-L caută cu sârguință.

Să mergem la Iosua 2.12-13. Aici este povestea lui Rahav și a Ierihonului. Ea a primit iscoadele și i-a ascuns, iar când au plecat, aceasta este conversația pe care au avut-o cu ea înainte să plece.

„Și acum, vă rog, jurați-mi pe Domnul că veți avea față de casa tatălui meu aceeași bună voință pe care am avut-o eu față de voi. Dați-mi un semn de încredințare,

că veți lăsa cu viață pe tatăl meu, pe mama mea, pe frații mei, pe surorile mele, și pe toți ai lor, și că ne veți scăpa de la moarte.”

Aceasta este Rahav. Ea avea credință și lui Dumnezeu I-a plăcut pentru că ea L-a crezut pe Dumnezeu, ea a crezut că Dumnezeu ESTE. Ce a crezut Rahav când au venit cei doi spioni? Ea a crezut pe Dumnezeul care era în zilele ei, ea a crezut că „Acesta este Dumnezeu, aceștia sunt reprezentanții lui Dumnezeu, aceasta este mișcarea lui Dumnezeu.” Ea a crezut că ei vor veni și vor mătura țara. De ce? Ea credea Cuvântul lui Dumnezeu la timpul prezent; ea credea în Dumnezeu la prezent. Credința ei a intrat în acțiune și a păstrat viața celor doi martori, iar când au plecat, le-a spus…

Ascultați, ea avea în inimă o îngrijorare, ea avea credință să creadă și credința ei a intrat în acțiune, dar în inima ei era preocupată de ceva. Astfel, ea a zis: „Dați-mi un semn că veți lăsa cu viață pe tatăl meu, pe mama mea, pe frații mei, pe surorile mele și toți ai lor, și că ne veți scăpa de la moarte.”

Rahav nu era preocupată numai de ea însăși, ci era preocupată și de familia ei.

„Bărbații aceia i-au zis: „Iată cum vom fi dezlegați de jurământul pe care ne-ai pus să-l facem.

La intrarea noastră în țară, leagă funia aceasta de fir cărămiziu la fereastra prin care ne-ai coborât, și strânge la tine în casă pe tatăl tău, pe mama ta, pe frații tăi și pe toată familia tatălui tău.

Dacă vreunul din ei va ieși pe poarta casei tale, ca să meargă afară pe uliță, sângele lui va cădea asupra capului lui și noi vom fi nevinovați; dar dacă va pune cineva mâna pe vreunul din cei ce vor fi cu tine în casă, sângele lui va cădea asupra capului nostru.”

Acum, ei au promis salvarea familiei lui Rahav, dacă Rahav își putea aduce familia sub semnul pe care i l-au dat iscoadele. Ea avea un semn, și dacă își putea aduce familia sub acel semn, puteau fi salvați. Care a fost salvarea familiei ei? Mai întâi a fost credința lui Rahav, apoi a fost dragostea ei. Credința lui Rahav a făcut o cale, a primit un semn. Aceasta a fost credința lui Rahav, și Dumnezeu a răsplătit-o cu un semn pentru că ea a crezut pe Dumnezeu care ESTE.

Dar care a fost ușa deschisă a salvării pentru tatăl și mama ei, pentru frații și surorile ei, și pentru toată familia ei? A fost dragostea ei. Aceasta a deschis ușa, pentru că credința ei i-a dat un semn, iar dragostea ei le-a dat lor o ușă deschisă. Dumnezeu salvează întotdeauna prin credință și dragoste; credință și dragoste; credință și dragoste. Și dacă avem credință, pe cine iubim? Dacă avem credință, pe cine iubim? Oh, Dumnezeul meu! Noi suntem agenți ai lui Dumnezeu, suntem ambasadori ai lui Dumnezeu, și suntem pe Pământ cu un motiv.

Fiii lui Hattie Wright au fost salvați prin credința și dragostea mamei lor. Calul și câinele fratelui Branham erau în cer. Ei bine, el a spus că Raiul este în Dimensiunea a șasea, deci calul și câinele lui sunt în Dimensiunea a șasea. De ce? Datorită credinței și dragostei lui. Oh, Doamne! Dumnezeu este atât de bun!

În mesajul Disperări, fratele Branham a spus:

„Acum, noi am permis-o uneori. Luteranii au înțeles să accepte Cuvântul, acceptându-L pe Hristos ca Salvator personal. Metodiștii au zis: „Când ești destul de  fericit să strigi. Acela este.” Penticostalii au zis: „Când L-ați primit, vorbiți în limbi.” Dar am aflat că toate acestea erau greșite. Semnul este Semnul. Tu și Hristos sunteți ca persoane împreună. Vedeți? Acela este Duhul Sfânt. Viața Lui în tine lucrând propria Sa Viață prin tine. Aceasta este pentru cei bogați, săraci și pentru oricine Îl va primi.”

Acesta este Semnul, Semnul este Duhul Sfânt, este Viața lui Dumnezeu în tine. Câteva paragrafe mai jos, profetul spune:

„Acum…nicio altă dovadă.” Pentru că oamenii se întrebau: „Cum voi ști care este dovada?” Voi ziceți: „Frate Branham…” Eu o simt în mințile voastre, vedeți de unde știu eu? Priviți la ce ați fost și la ce sunteți acum. De acolo știți. Vedeți? Ce ați fost înainte de a se aplica acest Semn? Ce sunteți după ce Acesta s-a aplicat? Care erau dorințele voastre înainte și care sunt dorințele voastre după? Atunci veți ști dacă Semnul a fost aplicat sau nu și lucrurile acelea merg automat cu El.”

Despre ce vorbește el? El vorbește despre schimbarea din interiorul tău. Dorințele tale, gândirea ta, totul despre tine s-a schimbat în interior. Poate dura ceva timp ca exteriorul să ajungă din urmă interiorul, dar a avut loc o schimbare. Prin botezul Duhului Sfânt, o nouă naștere a avut loc, în care Sămânța care putea primi Cuvântul lui Dumnezeu a răsărit la Viață și te-a schimbat pe dinăuntru. Toate dorințele tale, tot ce ai vrut s-a schimbat. Ce ai fost înainte, și ce ai fost după; care au fost dorințele voastre înainte, și care au fost dorințele voastre după? Ce este aceasta? Este Duhul Sfânt în interiorul tău. Acesta este Semnul, Aceasta este Viața cu care să prezinți cererea ta. Aceasta ne face ambasadori pe acest Pământ.

În mesajul Dumnezeu care este bogat în îndurare, din anul 1965, fratele Branham a spus:

„Spun aceasta nu ca să amestec învățătura, ci ca s-o îndrept, ca noi să putem ieși din această frică și teamă. Voi nu știți cine sunteți, voi nu veți fi, ci acum sunteți fiii lui Dumnezeu. Vedeți? Voi ați fost întotdeauna fiii lui Dumnezeu.”

Fratele Branham a spus că încearcă să ne treacă peste frică și teamă, peste teama că nu vom reuși, că nu suntem destul de buni, sau că încercăm să trecem peste toate acestea. Nu este aceasta, pentru că voi ați fost întotdeauna fiii și fiicele lui Dumnezeu, voi tocmai ați ajuns să conștientizați poziția voastră și cine sunteți cu adevărat.

Deci, „voi nu știți cine sunteți,” dar vine o putere și o înțelegere, o putere care vine cu înțelegerea și poziționarea voastră. În continuare, profetul a spus:

„…Căci atunci când Dumnezeu v-a avut în gândirea Sa la început, voi a trebuit să fiți Acolo, o parte din voi, Viața care este acum în voi a trebuit să fie cu Dumnezeu Acolo, înainte. Ei bine, apoi, înainte ca El să devină material pe Pământ, înainte de a fi ceva, în afară de Dumnezeu, voi ați fost unul din atributele Lui. El a știut care va fi numele vostru, a știut ce culoare va avea părul vostru, a știut totul despre voi.”

El a știut că voi fi așezat pe acest Pământ, a știut ce voi avea de sacrificat, a știut unde voi merge, pe cine voi influența, El a știut totul despre viața mea. El a știut dacă Îl voi crede sau nu, a știut dacă voi crede că El este un Dumnezeu care ESTE.

În mesajul Înfierea, partea întâi, din anul 1960, fratele Branham a spus:

„Predarea Bibliei este de obicei cam nesigură, știți, într-un fel este o umblare pe gheață subțire, cum o numim noi. Dar simțim că poate la acest punct, ar putea fi bine să aducem biserica la ceea ce cred eu, la o înțelegere completă, pozițional, la ceea ce suntem în Hristos Isus. Uneori, eu cred că predicarea este un lucru minunat, dar uneori cred, frate Beeler, că învățătura merge dincolo de aceasta, ea este plăcută…în special la biserică. Acum, de obicei, predicarea prinde păcătosul, îl aduce sub condamnare, prin Cuvânt, dar învățătura așază omul pozițional la ceea ce este el.

Noi nu putem să fim niciodată în stare să avem credință, pe bună dreptate, până când nu știm pozițional ce suntem.”

Aceasta a făcut acest Mesaj pentru noi, ne poziționează. De câte ori a venit fratele Branham la platformă, și a spus: „Acum nu predic. În dimineața aceasta predau o lecție de școală duminicală, ca să-L primim.” El încerca să aducă învățătura, înțelegerea, așezarea pozițională a Miresei, astfel încât să nu mai fie frică și teamă, ci Ea să poată sta neclintită, să fie un ambasador, un agent al lui Dumnezeu, și să înțeleagă cine este Ea pe acest Pământ și ce poate face Dumnezeu prin Ea; să nu fie speriată și agitată și să nu dea înapoi.

Deci, aceasta face învățătura, ne poziționează, ne arată cine suntem. Așadar, o parte din lupta pe care o avem se datorează faptului că nu realizăm pe deplin ce suntem. Dar dacă am realiza ce suntem și de ce suntem aici, ar fi mult mai ușor să ne sacrificăm, să ne dăm viața, să ne predăm total, să nu mai încercăm să ne salvăm, să ne păstrăm reputația, să ne păstrăm viața și s-o facem mai ușoară pentru noi înșine. Atunci am înțelege că, „Sunt aici și sunt o continuare a slujirii lui Isus Hristos. Hristos a venit aici să Se dăruiască pe El Însuși pentru Răscumpărare, pentru salvare și pentru lucrarea lui Dumnezeu, iar eu sunt aici pentru a continua această lucrare.”

Să mergem la 1Corinteni 7. Vreau să vă spun că nici eu nu înțeleg toate aceste lucruri și nu pot să le explic, dar tot ce pot face, este să vă îndrept spre ele și să vă spun că sunt adevărate. 1Cornteni 7.13-14:

„Și dacă o femeie are un bărbat necredincios, și el dorește să trăiască înainte cu ea, să nu se despartă de bărbatul ei.

Căci bărbatul necredincios este sfințit prin nevasta credincioasă, și nevasta necredincioasă este sfințită prin fratele; altminteri, copiii voștri ar fi necurați, pe când acum, sunt sfinți.”

„Frate Chad, explică-mi aceasta.” Nu pot. Tot ce știu, este că este adevărat, tot ce știu este că poziția ta în Hristos, este de fapt, acoperire pentru greșeală, acoperire pentru căsătorie, acoperire pentru soția ta din cauza a cine ești tu, nu din cauză a cine sunt ei. Pentru că soțul necredincios este sfințit prin soția credincioasă, și soția necredincioasă este sfințită prin soțul credincios. De ce? Pentru că cel credincios are credință într-un Dumnezeu care ESTE. Prin poziția lor în Hristos, acoperă o lipsă a celui necredincios. Ce înseamnă toate acestea? Nu știu. Ce înseamnă în Veșnicie? Nu știu. Nu pot explica aceasta, nu înțeleg până unde merge, dar știu un lucru: știu că în călătoria pământească soția credincioasă sfințește soțul necredincios. De ce? Pentru că este credincioasă. Este credința și dragostea ei care face ceva pentru necredincios, pentru că Dumnezeu lucrează prin credință și dragoste, credință și dragoste, credință și dragoste. Oh, laudă lui Dumnezeu!

Eu am un milion de întrebări despre aceasta. Înseamnă aceasta salvare? Înseamnă că ei nu pot fi Sămânță? Dacă nu sunt Sămânță…Nu știu, nu mă întrebați, pentru că nu știu. De ce nu-L credem toți pe Dumnezeu și continuăm să insistăm să înțelegem Adevărul? Să-L lăsăm pe Dumnezeu să fie un Răsplătitor și să arate la urmă cât este de bun, cât este de iubitor, de milos și cât este de înțelegător.

„Cei ce vin la Dumnezeu trebuie să creadă că El ESTE și că este un Răsplătitor al celor ce-L caută cu sârguință.” Este important să înțelegem că El este un Răsplătitor, sau nu putem trăi această Viață. Sunt prea multe pericole, prea multe dureri de inimă, prea multe dezamăgiri, prea multe sacrificii, dar noi trebuie să știm că El este un Răsplătitor.

În mesajul Semnul, fratele Branham a spus:

„Fiți gata! Aplicați-L! Credeți-L! Faceți curățenie! Lăsați copiii voștri, lăsați familia voastră, lăsați-i pe cei dragi ai voștri să-L vadă în voi. Acesta este Adevărul! Aceasta va avea efect. Da, domnule!

Apoi, aplicați Semnul în rugăciune cu respect, cu credință; aplicați-L cu o asemenea iubire, și așa mai departe, până știți că va dura, va avea loc. Aceasta este tot. Aplicați-L cu încredere, crezând că Acesta te va ajuta.

Când vorbești cu acel copil, când vorbești cu soțul tău, când vorbești cu soția ta, când vorbești cu cei dragi, crede că Acesta te va ajuta. Doar stai acolo și spune: „Doamne, eu i-am pretins, sunt ai mei, îi iau pentru Tine, Doamne!”

Aplică-L și creează acea atmosferă în jurul tău, ca ei să cadă drept înăuntrul Acestuia. Înțelegeți?”

De ce? Pentru că atunci când aplici Semnul, Semnul este Viața lui Hristos, care creează atmosfera. Creează atmosfera în casa ta, creează atmosfera în jurul tău, atmosfera cu care ei pot intra în contact.

 „Oh, Tu ești! Tu ești! Dacă ai Semnul, creezi un duh în jurul tău, o putere, iar când umbli, oamenii știu că ești un creștin și le place să le spui ceva.”

Ascultați, această atmosferă a Semnului despre care vorbește el, această atmosferă a Semnului, trebuie să fie aplicată, pentru că Viața lui Isus Hristos va curăți viața voastră, va da afară aceea și aceasta, și ne va face să trăim vieți sfinte, curate și drepte în fața oamenilor și va crea în jurul nostru o atmosferă în care pot păși, apoi ei știu că ești un creștin și le place să le spui ceva. Înseamnă că această atmosferă nu este arogantă, nu este lăudăroasă, această atmosferă nu este iritantă, pentru că această atmosferă este atmosfera lui Hristos. Este aceeași atmosferă la care au alergat micuții copilași și El i-a luat în brațe. Este o atmosferă de dragoste, o atmosferă de iertare, o atmosferă de neprihănire, sfințenie și curăție. Noi aplicăm aceasta și credem că va funcționa. De ce? Pentru că eu sunt un agent al lui Isus Hristos, și sunt aici pentru un motiv. Eu cred că Viața din mine va funcționa.

 „…lor le place să le spui ceva. Ei cred cuvântul tău și se țin de ceea ce le spui tu. Vedeți? Aceasta este. Aplică Semnul, apoi umblă cu El. Pretinde-ți casa! Tu trebuie să faci aceasta acum. Acum este timpul de seară. Voi ați ascultat de mult timp, acum acesta este timpul de seară, acesta este timpul de aplicare.

Într-una din aceste zile va lovi mânia, și atunci s-ar putea să fie prea târziu. Vedeți? Aplicați Semnul cu încredere!”

Fratele Branham a spus: „Când aplici Semnul, tu trebuie să crezi că va funcționa.” Acesta nu poate fi un exercițiu mintal, ci în tine trebuie să existe Ceva care să creadă: „Eu cred din toată inima că Dumnezeu îmi poate atinge familia. Cred din toată inima că atunci când cer, din cauza a ceea ce sunt, din cauza a ceea ce m-a chemat El să fiu, din cauza Vieții Lui pe care a pus-o în Mine, cred că sunt aici cu un motiv, și cred din toată inima că El va schimba viața familiei mele.” Așa trebuie să-L aplici.

Tu trebuie să crezi că va funcționa. Nu poți doar să încerci, și să spui: „Ei bine, sper că va lucra.” Aceasta nu va merge nicăieri. Nu poți să ceri cu o jumătate de inimă, nu pot fi doar niște vorbe, nu poate fi o incantație sau o vrajă magică pe care o spunem apoi sperăm că va funcționa, ci trebuie să fie aplicat Semnul cu credință, crezând că Dumnezeu este un Răsplătitor.

„Aceasta este familia mea, Dumnezeule, și îi vreau. Am aplicat Semnul, m-am supus Cuvântului Tău, m-am predat Ție, cred în Tine, cred că Tu ești un Dumnezeu care ESTE, și stau aici în spărtură pentru acesta, pentru acela și pentru acela. Vrei să mergi în viața lor, să-i atingi și să le schimbi viețile?” Acesta este felul în care ne rugăm.

În mesajul Absolutul, profetul a spus:

„El este încă același IeHoVaH Dumnezeu, care a fost întotdeauna. Noi, ca apostolul Pavel, putem realiza că același Dumnezeu trăiește astăzi, ieri, și pentru totdeauna. Același. Atunci, creștinii se pot ține de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu, și pot schimba toată situația. Rugăciunea schimbă lucrurile.”

De ce? Pentru că ești un agent al schimbării, tu ești aici pentru un motiv: să te rogi, să mijlocești, să stai în spărtură și să fii un ambasador al lui Hristos, pentru că ți-a fost dat Cuvântul împăcării.

Vreau să atrag atenția asupra unui lucru care s-a întâmplat în anii șaizeci. Nu-mi amintesc data când a avut loc această experiență în care profetul a trecut dincolo de cortina timpului, dar când a avut loc această experiență și a venit înapoi, el a știut că are Acolo un câine și un cal. Și Dumnezeu i-a zis: „Tot ce ai iubit vreodată și tot ce te-a iubit vreodată, va fi aici.” A spus El aceasta?

Știți? Fratele Branham nu a încetat niciodată să se roage pentru copiii lui, nu a încetat să mijlocească și să-L implore pe Dumnezeu să le schimbe viața. Aceasta i-a spus Îngerul Domnului când era Acolo, este ceea ce i-a spus acel Glas, dar aceasta nu i-a îndepărtat disperarea pentru suflete, nu i-a dat o garanție care să-i provoace o letargie sau lene. Voi nu ați văzut aceasta niciodată la profet, nu l-ați auzit niciodată spunând: „Dumnezeu mi-a spus că tot ce m-a iubit vreodată…”

Ascultați! Ca să înțelegeți cum se aplică  acest verset, trebuie să știți ce este această afirmație, ce înseamnă ceea ce a spus Dumnezeu prin „Toți cei pe care-i iubești și toți cei care te iubesc…” Nu voi încerca să interpretez aceasta pentru că ar trebui să intru în mintea lui Dumnezeu și să știu exact ce a vrut Dumnezeu să spună prin aceasta. Dar orice a vrut Dumnezeu să spună, este exact ceea ce se va întâmpla. Totuși, fratele Branham nu a considerat niciodată de la sine înțeles că copiii lui vor fi mântuiți.

Când fratele Branham a ajuns la finalul mesajului Suflete care sunt acum în închisoare, el s-a luptat cu faptul că Mielul a luat Cartea și s-a terminat cu mila, nu mai există nici o șansă de îndurare. Iar la sfârșit, el a spus:

„Doamne, nu lăsa să fie așa! Doamne, eu am copii care nu sunt salvați. Doamne, salveaz-o pe Becky a mea! Doamne, salveaz-o pe Sarah! Doamne, salvează…”

Ce făcea el? El încă mijlocea, încă Îl ruga pe Dumnezeu. El nu a spus: „Ei bine, Dumnezeu este un Răsplătitor. Dacă pot avea un cal și un câine, îi voi avea și pe fiii și fiicele mele.” El nu a tras niciodată această concluzie, ci a stat cu disperare pentru suflete, pentru că dragostea proiectează dragoste; dragostea îl mișca să stea în spărtură pentru copiii săi până când a știut că vor fi în siguranță. Aceasta este problema.

Dacă predicăm o astfel de învățătură și voi o predicați prea greu într-un sens, dintr-o dată îi faceți pe toți părinții să nu facă nimic pentru copiii lor, să nu mijlocească, să nu aplice nici un Semn, ci doar să spună: „Oricum, vor fi toți Acolo.”

Voi nu aveți nici o garanție, de aceea mai bine puneți-vă pe genunchi, folosiți-vă poziția cu Dumnezeu, și spuneți: „Dumnezeule, stau în spărtură pentru fiul meu, pentru fiica mea. Eu știu că îmi auzi rugăciunea, știu că îmi răspunzi, știu că mă iubești, Dumnezeule, Te rog să-mi dai ceea ce Îți cer. Eu îi iubesc atât de mult! Vrei să-mi salvezi fiul și fiica?”

Contează felul cum prezentăm Adevărul. Ei l-au întrebat pe fratele Branham dacă fiecare copil al unui credincios va fi mântuit, iar el a spus: „Nu.” Când auzi citatul din anul 1964, poți să-ți pleci capul și să spui: „Oh, nu!” Dar după aceea poți să-l auzi pe fratele Branham că spune, în mesajul Semnul:

„Aplică Semnul și va avea un efect asupra copiilor tăi, va avea efect asupra familiei tale. Cereți copiii, cereți familia; pune-i sub Semn, aplică Semnul, creează o atmosferă, și ei vor păși în ea. Aceasta va funcționa, și data viitoare când vorbești cu ei, va avea un efect.” Apoi, el a spus: „Ei bine, fiecare copil…?” Nu.

Știți ce ar trebui să vă facă aceasta vouă și mie? Ar trebui să creeze o disperare. Dacă nu va fi mântuit fiecare copil al unui credincios, eu voi sta în spărtură până când copiii mei, familia mea, cei dragi ai mei, cei de care îmi pasă, vor fi mântuiți. Dacă Dumnezeu m-a pus aici ca ambasador și am Cuvântul împăcării, am Viața lui Isus Hristos, eu stau în spărtură și Îl întreb pe Dumnezeu, care este un Răsplătitor și știe să dea daruri bune celor care cer, eu cer pentru copiii mei, pentru soția mea, pentru cei dragi, pentru oricine vine în inima mea. Nu o iau de la sine înțeles, pentru că disperarea Îl mișcă pe Dumnezeu, disperarea mișcă lucrurile.

Profetul a spus că creștinii pot ține mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu și pot schimba toată situația. Rugăciunea schimbă lucrurile.

Tu știi că ești un agent al lui Dumnezeu, și ca agent al schimbării, tu poți schimba lucrurile pe acest Pământ, din cauza a cine ești. Tu poți schimba împrejurările, poți schimba atitudinile, poți schimba atmosfera, din cauza a cine ești.

Amintiți-vă de viața lui Iosif. Iosif a fost un băiețel născut pentru un timp, născut pentru un scop, și de tânăr, a avut două vise pe care le-a interpretat și a spus că aceasta se va întâmpla în viitor, când „toți vă veți închina înaintea mea.” Fraților săi nu le-a plăcut și s-au supărat, apoi l-au vândut să fie sclav. Astfel, a fost luat de moabiți și dus în sclavie, iar lucrurile s-au înrăutățit pentru Iosif. Dar profeția nu s-a schimbat niciodată, și nici cine era Iosif cu adevărat, nu s-a schimbat niciodată, și ceea ce se afla în interiorul lui, nu a dispărut niciodată, indiferent de împrejurări.

Ei l-au dus din Palestina, din țara Canaan, în Egipt și a devenit un sclav cumpărat de Potifar. Darul din viața lui Iosif îi binecuvânta pe toți cei din jurul lui, pentru că avea în el puterea de a schimba lucrurile, și pentru că era un fiu al lui Dumnezeu. Astfel, el a schimbat atmosfera din casa lui Potifar, el i-a adus bogăție și prosperitate lui Potifar, în timp ce el însuși era un sclav, pentru că era fiul lui Dumnezeu.

În jurul lui Iosif era o atmosferă, în viața lui era un dar și avea efect oriunde mergea el. Locurile noastre de muncă ar trebui să fie diferite, pentru că suntem acolo. Oriunde ne asociem, oriunde mergem, ar trebui să fie diferit, pentru că suntem acolo. Asociația noastră de apartamente ar trebui să fie diferită, cartierul nostru ar trebui să fie diferit, aleea noastră ar trebui să fie cea mai bună. De ce? Pentru că noi suntem acolo. „Pentru că un creștin se poate ține de mâna neschimbătoare a lui Dumnezeu, și poate schimba toată situația. Rugăciunea schimbă lucrurile.” Vedeți? Problema este că încă nu avem încredere în cine suntem. Dar Dumnezeu ne aduce acolo.

Fiind în casa lui Potifar, Iosif l-a binecuvântat pe Potifar, până în punctul în care Potifar nici nu știa cât de mult are în depozit. Iosif i-a permis să meargă să se distreze cu prietenii lui și să se bucure, pentru că Iosif se ocupa de tot.

Într-o zi, soția lui Potifar a venit cu un plan și a încercat să-l corupă pe Iosif, dar Iosif a rămas în neprihănirea lui. Apoi, el a fost acuzat în mod fals pentru că ea a mințit, și Iosif a fost aruncat în închisoare. Pentru el, totul a devenit mai rău, dar casa lui Potifar a fost binecuvântată.

Astfel, Iosif a mers la închisoare, dar ce s-a întâmplat acolo? Prezența lui a schimbat toată atmosfera din închisoare. Înainte, Potifar a fost cel mai norocos om din tot Egiptul, iar acum, temnicerul a devenit cel mai norocos om din tot Egiptul, pentru că viața lui era o vacanță, pentru că Iosif avea grijă de închisoare.

În timp ce Iosif era acolo jos, în închisoare, el interpreta vise, și prin darul său, el dăruia, dăruia, dăruia. În casa tatălui său, Iosif a dăruit; în casa lui Potifar, el a dăruit; în închisoare, el a dăruit. De ce? Pentru că era un copil al lui Dumnezeu și putea schimba atmosfera. În interior, el avea o putere prin care putea schimba lucrurile. De ce? El nu s-a schimbat niciodată în funcție de circumstanțele lui sau de locul în care se afla. Ele nu puteau opri Viața din interiorul lui. Astfel, avem povestea cu paharnicul și pitarul, apoi a existat o promisiune și o trădare, o trădare a promisiunii, o trădare a încrederii, pentru că cel care a fost restaurat, a uitat total de Iosif, și el a rămas în continuare în închisoare.

Dar știți ceva? El era un agent și oriunde ar fi mers, era bine, era binecuvântat, era mai bine. Iosif nu era bine, dar în jurul lui, totul era mai bine.

Amintiți-vă de fratele Branham care stătea la amvon și era atât de slab încât trebuia să se țină de amvon ca să poată sta în picioare. El era atât de bolnav încât abia mai putea sta în picioare, dar toți cei care treceau prin rândul de rugăciune se vindecau, pentru că darul trebuia să iasă, nu era pentru el.

Darul lui Iosif a schimbat împrejurările în jurul lui, dar pentru el însuși, împrejurările erau din ce în ce mai rele.

Ascultați, noi nu suntem pe acest Pământ pentru noi înșine, ci suntem aici ca ambasadori, ca agenți ai schimbării. Dar Dumnezeu este un Răsplătitor, și Dumnezeu nu a uitat niciodată unde era Iosif și prin ce trecea el, ce a sacrificat și pe cine a iubit el, pentru că la sfârșitul poveștii, Iosif a fost dus exact în locul în care a fost destinat să ajungă, la dreapta lui Faraon. Și ce i-a dat Dumnezeu? Dumnezeu i-a dat toată familia înapoi.

Ascultați, uneori, pur și simplu, nu știm cine suntem, dar noi trebuie să recunoaștem cine suntem.

Să mergem la Ioan 15.16:

„Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi; și v-am rânduit să mergeți și să aduceți roadă și roada voastră să rămână, pentru ca orice veți cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.”

Aceasta este o promisiune. Eu trebuie să cer, eu am puterea de a schimba situațiile, pentru că El mi-a permis aceasta.

Ioan 16.23-24:

„În ziua aceea, nu Mă veți mai întreba de nimic. Adevărat, adevărat vă spun că, orice veți cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.

Până acum nu ați cerut nimic în Numele Meu; cereți și veți căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.”

„Cereți și veți căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.” Tu trebuie să crezi cu adevărat că vei primi ceea ce vei cere. Dacă nu crezi că vei primi ceea ce vei cere, atunci nici să nu ceri. Nu cere până când nu crezi, iar când crezi, aplică Semnul în rugăciune, și spune: „Dumnezeule, sunt aici în rugăciune, slujind scopului Tău. Te cred din toată inima mea, eu m-am predat Cuvântului Tău și am renunțat la tot ca să Te urmez pe Tine. Tu ai promis chiar ucenicilor Tăi că, dacă renunță la case, terenuri, soții și copii, Tu le vei da înapoi în viața aceasta și în viața viitoare. Dumnezeule, eu m-am sacrificat pentru Tine, vrei să asculți cererea mea și să-l salvezi pe prietenul meu, copilul meu? Lucrează în viața mea.” Laudă lui Dumnezeu! Noi avem puterea de a face schimbări.

Să mergem la Iacov 5.16:

„Mărturisiți-vă unii altora păcatele, și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.”

Aceasta nu este o rugăciune leneșă, nu este o rugăciune cu o jumătate de inimă, ci este rugăciunea fierbinte a unui om neprihănit. Aceasta are o mare putere.

Noi trebuie să știm cine suntem, apoi trebuie să ne trudim în rugăciune pentru a schimba lucrurile. Noi trebuie să credem că rugăciunea noastră va schimba lucrurile; trebuie să credem că Viața din interiorul nostru, o putem proiecta înapoi la Dumnezeu, și că putem avea ceea ce cerem. Noi trebuie să ne trudim, trebuie să credem, trebuie să rămânem în făgăduință și să mișcăm lucrurile pe Pământ, crezând în Cuvântul lui Dumnezeu.

Din nou la mesajul Semnul, unde fratele Branham spune:

„Ce face El atunci? Când puteți prezenta Semnul cu rugăciunea voastră, Acesta arată că ați venit pe deplin la supunere față de tot Cuvântul lui Dumnezeu. Când ați primit Semnul, aceasta arată că v-ați supus la fiecare Cuvânt, atunci voi și Cuvântul sunteți Unul, atunci voi cereți numai ceea ce sunteți.”

 Aceasta înseamnă înțelegerea poziției noastre: „Eu sunt aici doar ca partener cu Tine, Doamne. Și ca partener, Tu ai spus că nu ai ochi, decât ochii mei; nu ai urechi, decât urechile mele; nu ai gură, decât gura mea. Tu le-ai spus ucenicilor: „Uitați-vă la seceriș! Este nevoie să-L rugați pe Domnul secerișului să ridice secerători.”

Ei bine, dacă El nu are alți ochi, decât ochii mei; nu are urechi, decât urechile mele; dacă nu are gură, decât gura mea, cine ar trebui să vadă nevoia? Cine ar trebui să audă nevoia? Cine ar trebui să ceară ca nevoia să fie satisfăcută? Aceasta este treaba mea, ca agent pe Pământ. Eu trebuie să văd nevoia, eu trebuie să aud nevoia, apoi trebuie să-L întreb pe Stăpânul recoltei: „Doamne, Te rog, vii să satisfaci această nevoie?” El trebuie să aibă pe cineva pe Pământ care să acționeze ca un agent, să miște cerul ca să schimbe lucruri pe Pământ.

„…voi cereți numai ceea ce sunteți. Dacă îi spun acestei mâini: „Tu mă asculți, întinde-te după batista aceea!”

Acum fratele Branham ne dă câteva instrucțiuni bune:

„…întinde-te după batista aceea!” Ea o face, vedeți? Mâna mi s-a supus. De ce? Ea este parte din mine. Atunci când voi și Cuvântul deveniți Unul, fiecare promisiune (slavă lui Dumnezeu), fiecare promisiune este a voastră. Aceasta vi se supune. Atunci vreți să fiți atenți ce vreți să faceți.”

Acum, el ne spune un cuvânt de avertizare, de precauțiune, pentru că această Putere este esențială.

„…voi nu v-ați pune mâna în foc, doar ca să spuneți: „Să mă vadă că o fac.” Oh, nu, nu! Vedeți? Dar dacă este ceva în acel foc după care trebuie să mă întind, acesta mi se va supune. Vedeți? Aceasta este corect. Vedeți? Voi veți fi atenți ce faceți.

Acesta este motivul pentru care Duhul Sfânt se dă cu măsură, voi știți ce vreau să spun, deoarece unii…Un slujitor adevărat al lui Dumnezeu nu se arată prin aceasta. Vedeți voi? Acesta nu este un spectacol.”

Aici nu este vorba despre a face spectacol: „Eu am făcut aceasta,” „Eu m-am rugat și ei au fost mișcați.”, ci este vorba despre a înțelege cine ești și să spui: „Dumnezeule, Tu ai spus că dacă vom vedea, dacă vom cere, dacă vom mijloci…și Doamne, voi ajunge în poziția în care m-ai pus pe Pământ, și Tu ai nevoie de un agent, iar eu sunt gata să fiu acel agent, și Îți cer să schimbi această împrejurare, să-mi vindeci aproapele, să-mi vindeci prietenul; s-o vindeci pe mama mea, să-l vindeci pe tatăl meu. Deschide Tu ochii lor pentru că ai nevoie de cineva care să întrebe și eu voi fi cineva care va cere.”

Să mergem la Fapte 27. Am mai adus acest exemplu, dar îl voi aduce din nou, pentru că este un exemplu atât de puternic pentru ceea ce încerc să spun.

În Fapte 27, Pavel și tovarășii săi sunt într-o călătorie, fiind prizonier pe o corabie închisoare, care mergea la Roma. Ei au fost prinși într-o furtună care a durat mult timp și au avut tot felul de probleme. Pavel se afla pe acea corabie și ei au avut tot felul de probleme, dar acolo era un fiu al lui Dumnezeu. Să privim la versetul 20:

„Soarele și stelele nu s-au văzut mai multe zile, și furtuna era așa de puternică încât la urmă pierdusem orice nădejde de scăpare.”

Nu mai era nici o speranță de scăpare. Singura speranță era un agent al lui Dumnezeu. Versetele 21-25:

„Oamenii nu mâncaseră de multă vreme. Atunci Pavel s-a sculat în mijlocul lor, și a zis: „Oamenilor, trebuia să mă ascultați, și să nu fi pornit cu corabia din Creta, ca să fi scăpat de această primejdie și de această pagubă.

Acum vă sfătuiesc să fiți cu voie bună, pentru că nici unul din voi nu veți pieri; și nu va fi altă pierdere decât a corabiei.

Un înger al Dumnezeului, al căruia sunt eu, și căruia Îi slujesc, mi s-a arătat azi noapte,

și mi-a zis: „Nu te teme, Pavele, tu trebuie să stai înaintea Cezarului; și iată că Dumnezeu ți-a dăruit pe toți cei ce merg cu corabia împreună cu tine.”

De aceea, oamenilor, liniștiți-vă, căci am încredere în Dumnezeu că se va întâmpla așa cum mi s-a spus.”

Pavel nu le-a cerut niciodată să-L creadă pe Dumnezeu, ci el le-a spus: „Liniștiți-vă, pentru că eu cred în Dumnezeu și credința va face ca acest lucru să se întâmple. Eu cred că Dumnezeu nu va lăsa să se piardă nici o viață, ci doar a corabiei. Nu vă faceți griji, eu cred.”

Ascultați, îngerul i-a spus: „Nu te teme, pentru că tu trebuie să stai înaintea Cezarului.” Apostolul Pavel știa deja că va sta înaintea Cezarului, pentru că Dumnezeu i-a spus înainte de a fi arestat că va trebui să meargă să se înfățișeze înaintea Cezarului. Și el era în acea călătorie pentru a merge să stea înaintea Cezarului.

Apostolul Pavel credea Cuvântul lui Dumnezeu, el știa că profeția era adevărată, și dacă trebuia să meargă la Cezar, avea să ajungă la Cezar indiferent ce se va întâmpla cu corabia. El se afla într-o lungă abstinență de mâncare.

Biblia spune că el era ascuns. Unde a fost? Am să vă spun ce cred eu: eu cred că Pavel se ruga rugăciunea de mijlocire pentru toți cei aflați pe acea corabie. Priviți ce i-a spus Domnul: „Nu te teme, pentru că, cu siguranță vei sta înaintea Cezarului, dar Eu ți-am dat toate sufletele care sunt pe această corabie.”

Cui i-a dat El acele suflete? Unui agent care era pe Pământ și stătea în spărtură; unui fiu al lui Dumnezeu, care oricum avea să meargă la Cezar. El nu avea nici o îndoială că va merge la Cezar. Atunci, de ce avea nevoie? El a zis: „Doamne, ce zici de toate aceste suflete de pe această corabie? Ce zici de toate aceste vieți?” Și El a zis: „Ți le-am dat ție!”

Ce s-ar fi întâmplat cu acea corabie dacă nu ar fi fost Pavel pe ea? Ce s-ar fi întâmplat cu acele vieți, dacă nu ar fi mijlocit Pavel pentru ele? Ce s-ar întâmpla cu toți oamenii din jurul nostru, dacă nu există chiar acum un agent al lui Dumnezeu pe Pământ, chiar în mijlocul lor, la locul de muncă, în familie? S-ar putea ca ei să nu poată vedea, s-ar putea ca ei să nu primească niciodată Mesajul, dar voi le puteți aduce vindecarea în viața lor, puteți să le aduceți mângâiere și pace, pot fi păstrați în timp de boală.

Oamenii de pe acea corabie, erau în mare parte, prizonieri și mă îndoiesc că toți erau Sămânță Genă a lui Dumnezeu, dar viața lor a fost salvată din acel naufragiu, pentru că a fost cineva care a stat în spărtură pentru ei. Erau două sute și ceva de suflete. Laudă lui Dumnezeu!

Fratele Branham a vindecat mulți oameni, nu numai aleși. Ce ar trebui să facem noi pe acest Pământ? Dacă oamenii nu pot primi ajutor de la voi și de la mine, de la cine vor primi ajutor? Dacă nu pot avea un avocat în voi și în mine, cine altul îi va susține? Dacă noi nu vom sta în spărtură, cine o va face? Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că noi trebuie să dăm, și să dăm, și să dăm chiar și atunci când actul tău de iubire nu este primit în dragoste. Uneori este primit cu ostilitate, cu neînțelegere sau în batjocură, dar oricum, nu contează. Dumnezeu a iubit oricum. Cineva trebuie să stea în spărtură, cineva trebuie să fie un agent al schimbării. Isus Hristos trebuie să fie din nou pe Pământ sub forma Miresei Sale.

În mesajul Așteptări, profetul a spus:

„Rugăciunea este cheia. Acesta este răspunsul. Rugăciunea schimbă lucrurile. Rugăciunea este cea mai puternică armă care a fost pusă vreodată în controlul ființelor umane. Nu există nici o bombă atomică și nici o bombă cu hidrogen la fel de puternică ca rugăciunea. Rugăciunea va schimba mintea lui Dumnezeu.”

Ascultați, eu nu vreau să fim atât de închiși în predestinare, încât să nu realizăm că o parte a Planului predestinat al lui Dumnezeu, este să aibă pe Pământ oameni care vor mijloci pentru alții, care vor schimba lucrurile pe Pământ și vor fi dumnezei amatori pe acest Pământ, agenți ai lui Dumnezeu care pot influența schimbarea în jurul lor, din cauza a cine sunt ei și a Celui ce trăiește în interiorul lor. Este Adevărul absolut!

Noi înțelegem că Dumnezeu a știut fiecare pasăre care va zbura vreodată pe acest Pământ, știa de câte ori va bate din aripi și cât efort va depune. El a știut, de asemenea, cât de multe necazuri și lupte vor fi pe acest Pământ, și durerea de inimă pe care o va provoca păcatul, dar El a știut și cine vor fi agenții Lui și ce vor face ei pentru a-L reprezenta pe Pământ. Noi suntem reprezentarea Lui, și suntem aici pentru vindecare, pentru viață și pentru schimbare, de aceea, să nu stăm ca un băiețel leneș pe canapea și să spunem: „Oh, totul s-a rezolvat deja!” Da, totul s-a rezolvat deja, dar în mintea lui Dumnezeu, El are aici pe Pământ niște dumnezeu mici, care fac schimbări mici, dumnezei care iau stăpânirea, dumnezei amatori, Mesia micuți, care influențează viețile oamenilor din jurul lor, care iubesc, astfel încât să-i poată mișca pe alții să iubească înapoi, care proiectează dragoste pentru ca harul să-i poată lua locul. El știa că va avea o armată de Mesia micuți, care vor sta în spărtură, care vor dărui din nou, dar care vor fi respinși, scuipați, ridiculizați, și ei nu vor ridiculiza înapoi, nu vor scuipa înapoi. De aceea, El a spus: „Voi rugați-vă Domnului secerișului! Voi să vă rugați!”

Puteți să vă imaginați? Tu stai acolo, ești Domnul secerișului, și știi deja pentru ce trebuie să mă rog? „Voi rugați-vă Domnului secerișului!”

Să ne întoarcem, la Ioan 17. Câți dintre voi cred că Isus umbla prin viziune? Voi știți că fratele Branham a dramatizat lucrurile pentru noi, astfel încât să înțelegem. Astfel, el a spus că într-o zi, viziunea L-a condus la scăldătoarea Betesda unde erau bolnavi și neputincioși de jur împrejurul scăldătoarei. Ei toți așteptau momentul în care îngerul va coborî ca să tulbure apa, și primul care reușea să intre în apă, era vindecat. Astfel, acolo era o mare mulțime care aștepta cu mare nerăbdare, pentru că toți voiau să fie vindecați. Dar Dumnezeu L-a condus pe Isus prin viziune la un singur om, așa că El a trebuit să treacă pe lângă o mulțime de bolnavi pentru a merge să vindece o singură persoană. Și când a vindecat acea persoană, El nici măcar nu S-a rugat cu adevărat pentru ea, ci i-a spus: „Vrei să te faci bine?” „Da!” „Adună-ți patul și du-te acasă!”

Fratele Branham a spus: „Când ai o viziune, nici măcar nu trebuie să te rogi. S-a terminat. Doar declară!”

Dacă privești în Evanghelii, Isus S-a rugat tot timpul, El era în rugăciune. Isus, care era Dumnezeu făcut trup, care știa toate lucrurile, era condus prin viziune, și El Îi cerea lui Dumnezeu lucruri. El nu spunea: „Ei bine, voi aștepta aici ca Dumnezeu să-Mi dea o viziune, și când voi primi viziunea, voi merge și voi face.” El a fost un exemplu pentru voi și pentru mine. El a fost Omul-Dumnezeu. Și știți ce a făcut când era pe Pământ? El a mijlocit. El S-a rugat. El Îi cerea Tatălui să facă lucruri. Ioan 17.8-11, este unul dintre acestea:

„Căci le-am dat cuvintele, pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit, și au crezut că Tu M-ai trimis.

Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia, pe care Mi i-ai dat Tu, pentru că sunt ai Tăi.

Tot ce este al Meu, este al Tău, și ce este al Tău, este al Meu, și Eu sunt proslăvit în ei.

Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, și Eu vin la Tine, Sfinte Tată, păzește, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem și noi.”

Ascultați, Isus știa toate lucrurile. Corect? El știa că Dumnezeu a pus toate lucrurile în mâna Lui, dar El nu a stat în spate și nu a spus: „Tatăl a înțeles totul înainte de vreme; tot ce trebuie să facă acum, este să treacă la acțiune.” Nu, ci El a spus: „Tată, vrei să-i păzești? Eu îi iubesc!” Ce L-a făcut pe Isus să Se roage această rugăciune? Dragostea Lui pentru ucenicii Săi L-a făcut să stea în spărtură, între ei și Tatăl, și să spună: „Tată, vrei să-i păzești prin dragostea Ta? Păzește-i, Tată! Eu plec, dar ei trebuie să rămână, vrei să-i păzești?” Ce-L mișca pe Isus? Credința și dragostea. Laudă lui Dumnezeu!

Să mergem la versetul 24:

„Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia, pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă, pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.”

Pentru ce Se ruga El? El a spus: „Vreau ca acești ucenici să fie cu Mine.” El Îi cerea Tatălui, ca ei să fie împreună cu El, acolo unde va fi El.

Prieteni, aceasta nu înseamnă a lua ceva de la sine înțeles, nu înseamnă doar a lăsa să se întâmple orice se întâmplă, ci înseamnă a înțelege cine suntem, de ce suntem aici, ce Viață și ce Putere locuiește în noi și ce promisiuni ne-au fost date.

Și dacă Dumnezeu Și-a pus Viața în mine, și dacă Dumnezeu a promis că îmi va asculta rugăciunea, dacă Dumnezeu mi-a spus să cer în Numele Lui, pentru ca bucuria mea să fie deplină, atunci când văd, aud, iubesc și doresc, de ce nu pot să intru în mijlocire și să spun: „Doamne, vrei să-mi salvezi fratele? Vrei să-mi salvezi sora, mama, pe tata? Vrei să-mi vindeci colegul? Ajută-mi compania, Doamne, căci îi cunosc pe toți oamenii aceștia, și ei au copii de întreținut, și dacă pierdem acest contract, va fi suferință. Doamne, vrei să ne ajuți să câștigăm acest contract, de dragul tuturor prietenilor mei?”

Amintiți-vă că oriunde a fost Iosif, el a influențat totul în jurul lui. Astfel, viețile noastre ar trebui să aibă un efect asupra locurilor unde lucrăm, asupra locurilor unde mergem sau oriunde suntem.

Luca 22.31-32:

„Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul.

Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta; și după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe frații tăi.”

Nu pot să vă explic ce-mi face această Scriptură, în clipa aceasta! Isus nu a spus: „Simone, vei fi cernut ca grâul, dar Eu am văzut-o deja într-o viziune, așa că, nu-ți face griji. Ai înțeles?” Nu, ci El a spus: „Satan a cerut să te cearnă, dar Eu M-am rugat pentru tine, pentru ca credința ta să nu se piardă.” Și dacă Isus nu a luat aceste lucruri de la sine înțeles, nu ar trebui să facem și noi la fel? Dacă El S-a implicat în situație, a stat în spărtură și I-a cerut Tatălui să-I păzească ucenicii, noi nu ar trebui  să facem la fel? Dacă El I-a cerut Tatălui să țină credința lui Petru, să nu cadă, noi nu ar trebui s-o facem? Noi nu trebuie să stăm în spate și să spunem: „Ei bine, totul va fi, ceea ce va fi.” Nu! Nu! Va fi orice vom face noi, pentru că așa a rânduit Dumnezeu, pentru că Dumnezeu ne-a pus aici pentru a face schimbări; Dumnezeu ne-a pus aici pentru a influența schimbarea, pentru a aduce o schimbare, pentru a face ca lucrurile să meargă într-o altă direcție. Așa face Dumnezeu, așa a prevăzut El aceasta. El a prevăzut-o pentru că are fii și fiice pe Pământ, exact cum a fost Iosif acolo, cum a fost Avraam acolo, cum a fost Pavel pe acea corabie; și acum suntem noi aici.

Desigur, eu nu vă sugerez să mergeți luni la servici și să spuneți: „Sunt aici pentru voi.” S-ar putea ca ei să nu înțeleagă niciodată în viața lor pe deplin ce înseamnă să fiți acolo pentru ei, dar într-o zi, s-ar putea să afle cât de decisiv a fost aceasta, iar eu nu vreau să pierd oportunitatea mea.

Fratele Branham a făcut o afirmație care, aparent, a contrazis afirmația pe care tocmai o făcuse.

În mesajul Din acel timp, din anul 1960, el a spus:

„Am să vă spun un mic secret. Cea mai mare forță din lume, nu este să vorbesc în limbi, să interpretez limbi, să fiu onorat de Dumnezeu, să fiu un slujitor, un evanghelist sau un profet. Cea mai puternică armă pe care am găsit-o vreodată în viața mea, este DRAGOSTEA.”

Pare o afirmație contradictorie, pentru că înainte, a spus că cea mai puternică armă care a fost pusă în mâna omului, este rugăciunea. Dar ceea ce motivează rugăciunea, este Dragostea; iar când iei credința și dragostea și le pui împreună în rugăciune, aceasta schimbă lucrurile.

De ce suntem ceea ce suntem, și de ce suntem unde suntem? Poate că trebuie să aducem o schimbare.

Am citit de multe ori aceasta, dar am s-o citesc din nou. Este vorba despre 1Ioan 4.7-8:

„Prea iubiților, să ne iubim unii pe alții, căci dragostea este de la Dumnezeu. Și oricine iubește, este născut din Dumnezeu și cunoaște pe Dumnezeu.

Cine nu iubește, n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este Dragoste.”

Să mergem la Galateni 5.6:

„Căci în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun preț, ci credința care lucrează prin dragoste.”

Cum lucrează credința? Prin dragoste. Cel ce folosește multă credință, lucrează prin dragoste.

În mesajul Disperări, fratele Branham a spus:

„Cred că motivul pentru care nu avem disperare, este pentru că este o lipsă de dragoste, dragostea lui Dumnezeu.”

Dacă luăm atitudinea: „Oh, tot ce ai iubit vreodată și tot ce te-a iubit vreodată, va fi Acolo,” nu va fi nici o disperare. Dar aici, El a spus că, de fapt, aceasta arată o lipsă de dragoste.

După ce fratele Branham a auzit acea afirmație când a fost în Dimensiunea a șasea, pentru că și-a iubit copiii, el a spus în disperare: „Oh, Doamne, salveaz-o pe Becky a mea! Salveaz-o pe Sarah, salvează-l pe micuțul Iosif! Doamne, vreau să-i văd umpluți cu Duhul Sfânt! Doamne, nu mă lăsa să-mi pierd copiii!”

Ce făcea el? Ce-i provoca această disperare? Dragostea! El era disperat din cauza dragostei pe care o avea pentru ei. Nu suporta gândul că ei nu sunt Acolo, nu suporta gândul că ei nu sunt mântuiți, că nu-L iubesc și nu-L slujesc pe Domnul, așa că el, ca tată, ca un fiu al lui Dumnezeu, stătea în spărtură și Îl implora pe Dumnezeu pentru ei: „Doamne, salveaz-o pe Becky, salveaz-o pe Sarah, salvează-l pe Iosif.”

Oh, cum putem sta cu mâinile în sân, în timp ce lumea se pierde în ruină, și să spunem: „Ei bine, oricine ar trebui să fie acolo…” Nu! Eu sunt aici ca să influențez schimbarea. Dumnezeu schimbă situația din jurul meu. Dumnezeu schimbă situația cu persoana aceea, cu aceea, cu aceea, „…pentru că Tu m-ai pus aici cu un motiv, și mi-ai spus să cer, pentru ca bucuria mea să fie deplină. Și acum vin la Tine cu Semnul meu și Îți spun: „Dumnezeule, salveaz-o pe Becky, pe Iosif și pe Sarah.” De ce? Dragostea aduce disperare.

Când mergea spre Calvar, în ultimele Sale clipe pe Pământ, Isus a spus: „Tată, păzește-i! Eu îi părăsesc, dar păstrează-i Tu!” Credeți că Isus S-a îndoit de capacitatea lui Dumnezeu de a-i păzi? Ce a exprimat strigătul lui Isus? Dragostea Lui!

„Cred că motivul pentru care nu mai avem disperare, este pentru că este o lipsă de dragoste, Dumnezeu, dragostea lui Dumnezeu. Cred că dragostea lui Dumnezeu provoacă disperare. Dacă Dumnezeu este în voi, Semnul în interiorul vostru și vedeți starea vremurilor și că oamenii se lăfăiesc în păcat în felul cum sunt, aceasta vă aruncă în disperare. Cred că o va face.

Acum, Cuvântul afirmă clar, dacă vreți să notați, în Galateni 5.6: „Credința lucrează prin dragoste.” Vedeți? Credința lucrează prin dragoste. Și singura cale să aveți credință, este să aveți mai întâi dragoste, pentru că, până la urmă, credința este stimulentul dragostei. Aceasta este exact ceea ce este credința. Ea este un stimulent al dragostei. Acum, dacă nu aveți dragoste, nu puteți avea credință.”

Cum i-a salvat Dumnezeu pe cei doi băieți ai lui Hattie? Prin credință și dragoste când au fost aduse împreună. Cum au fost salvați toți acei oameni care se aflau pe corabia pe care se afla și Pavel? Prin credința și dragostea lui Pavel. Cum i-a salvat El pe Fritz și Prinț? Prin credință și dragoste. Cum l-a salvat Dumnezeu pe Lot? Prin credință și dragoste. Cum a salvat familia lui Rahav? Prin credință și dragoste. Cum îi va salva pe cei pe care-i iubim? Prin credință și dragoste. Ele lucrează împreună, și pe măsură ce lucrează împreună, creează disperare, pentru că știm că rugăciunea schimbă lucruri; noi știm că putem mijloci, știm că avem slujba împăcării, noi știm unde este Hristos; știm că avem Semnul, știm că avem acces la Dumnezeu, știm că putem cere orice dorim și ni se va da, știm că El ne aude rugăciunea. Aceasta ne pune în disperare, deoarece știm că putem cere, știm că putem să ne rugăm pentru că iubim și credem, și când acestea două vin împreună, ne aduce disperarea de a sta în spărtură pentru a mijloci și pentru a iubi.

Vreau să închei cu acest gând: vă rog să nu credeți că trag concluzii. Nu mergeți mai departe de ceea ce a făcut profetul cu aceste lucruri, pentru că uneori eu nu știu cum să fac analiza acestor gânduri, dar știu sigur că sunt adevărate.

Singurul motiv pentru care Dimensiunea a șasea conține un cal și un câine (Fritz și Prinț), este pentru că un fiu al lui Dumnezeu, i-a iubit. Acesta este singurul motiv pentru care sunt Acolo, din câte am înțeles eu. Poate că mâine voi afla mai mult.

Eu pot fi greșit în felul cum văd aceasta, dar singurul motiv pentru care există un cal numit Prinț și un câine numit Fritz, un câine pentru ratoni, în a șasea Dimensiune, este pentru că un fiu al lui Dumnezeu i-a iubit. Nu știu ce înseamnă toate acestea și nu știu felurile cum se aplică sau cum să le analizăm, dar un lucru știu: eu sunt un fiu al lui Dumnezeu, Îl iubesc și cred că El este un Răsplătitor al celor ce-L caută cu sârguință.

Eu nu știu cum să aranjez totul, nu știu cum, nu știu ce, dar știu un lucru: știu că dacă rugăciunea poate schimba lucrurile, mă voi ruga. Și dacă am Semnul și acesta trebuie prezentat împreună cu rugăciunea mea, atunci voi prezenta Semnul și mă voi ruga. Și dacă pot mijloci, voi mijloci. Dacă am slujba împăcării, voi folosi slujba împăcării. Nu știu cum se va aranja totul, dar știu cine sunt. Nu știu cum va rezolva Dumnezeu totul, dar știu cine sunt și sunt sigur de un lucru: știu că dacă pot fi agentul Lui și îmi sacrific viața, mă predau pe mine însumi Lui, și fac ceea ce mi-a spus să fac, știu dincolo de orice îndoială și cred că El este un Răsplătitor al celor ce-L caută cu sârguință. Cu siguranță nu pot să văd cum arată totul și cum se va potrivi totul, dar știu că se vor potrivi perfect.

Când fratele Branham a ajuns în Dimensiunea a șasea, a fost plăcut surprins, și mă rog ca într-o zi, să fiu și eu plăcut surprins, și voi să fiți plăcut surprinși, pentru că credința și dragostea lucrează împreună pentru a aduce o schimbare.

Sunt atât de multe lucruri pe care le vedem în Scriptură și în Mesaj, și sunt atât de profunde, încât nu știu cum să le așez intelectual, nu știu cum să le clasific, dar când le vezi potențialul, te duc în disperare, și spui: „Dacă ai putut face aceasta pentru Pavel, poți s-o faci și pentru mine. Dacă ai putut face aceasta pentru Rahav, atunci poți s-o faci și pentru mine. Dacă ai putut s-o faci pentru Avraam, poți s-o faci și pentru mine….Doamne, eu Te-am văzut făcând aceasta, Tu poți să faci aceasta, și dacă ai putut s-o faci pentru fratele Branham, poți s-o faci și pentru mine. Doamne, fă-o și pentru mine!”

Noi trebuie să credem. Trebuie să credem că El ne aude rugăciunea, și trebuie să credem că El va răspunde la rugăciunea noastră, din cauza a cine suntem, deoarece credința mișcă lucrurile.

Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți. Mă rog ca Dumnezeu să ia tot ce am spus, pentru că tot ce am putut să fac, a fost să le prezint, dar El să le pună cap la cap în mod corect. Mă rog ca El să așeze totul, pentru că pot fi o mulțime de găuri și lacune în înțelegere, pentru că și eu am găuri și lacune în înțelegere, dar mă rog ca Dumnezeu să le alinieze și să vă arate că în voi, în jurul vieții voastre este potențialul de schimbare, că voi sunteți un agent al schimbării și Dumnezeu v-a pus aici ca să influențați o schimbare, să vă rugați, să mijlociți pentru a mișca lucrurile în jurul vostru pentru harul lui Dumnezeu. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Să ne rugăm.

Tată ceresc, Îți mulțumesc, Doamne, pentru că în continuu iei vălul de peste cine suntem cu adevărat. Doamne, desprinde strat cu strat! A fost atât de mult întuneric în mintea noastră și în viețile noastre, din cauza minciunilor, din cauza lucrurilor naturale, din cauza mediului, a educației și a creșterii noastre, dar Doamne, Tu iei Cuvântul și dai la o parte strat cu strat, ca să ne arăți cine suntem cu adevărat. Doamne, noi nu suntem mari pentru că suntem oameni mari, nu suntem nimic în carne și oase, pentru că suntem doar ființe umane de carne obișnuită. Dar nu carnea este cea despre care vorbim și care trebuie și ea schimbată, ci Dumnezeule, în sufletele noastre ai semănat o Sămânță înainte de întemeierea lumii, și acea Sămânță este adevărata noastră identitate, cine suntem cu adevărat.

Doamne, prin harul Tău, Tu ai adus acea Sămânță la Viață prin spălarea Apei Cuvântului și revărsarea Duhului Tău Sfânt, și Tu ai influențat acea Sămânță la Viață, și acea Viață ne preia viața și Tu, din interior, crești afară.

Doamne, acum ne dăm seama că ceea ce am văzut în oglindă, nu era tot ce era în poveste; ceea ce era în certificatul nostru de naștere nu era toată istoria noastră, ci Tu, Doamne, ne-ai adus aici pentru o perioadă de timp și pentru un scop. Tu ai turnat Viața Ta, în a noastră, astfel încât să putem fi agenți ai Tăi pe acest Pământ. Tu ai arătat aceasta prin Pavel, prin Petru, prin Iacov și Ioan; am văzut-o în Avraam, în Iosif și Rahav, cum Tu schimbi circumstanțele.

Am văzut-o în Daniel când s-a rugat și a mișcat cerul, și Doamne, dacă ne-ai chemat în aceeași linie în care i-ai chemat pe ei, atunci aceeași Putere locuiește în noi pentru a schimba lucrurile, pentru a-Ți realiza scopul Tău pe acest Pământ, și pentru a vedea că lucrurile se mișcă în conformitate cu Cuvântul Tău.

Doamne, Tu ai pus în viețile noastre oameni și ne-ai dat dragoste pentru ei, dragostea Ta, nu o emoție omenească, ci ceva mai adânc de atât, pentru că vrei ca noi să aducem o schimbare, vrei să ne rugăm rugăciunea credinței,  vrei ca noi să trăim Viața Ta, vrei ca noi să mijlocim, vrei să stăm în spărtură, de aceea, Doamne, ajută-ne să nu pierdem oportunitățile și să înțelegem ce Putere ai pus în mâinile noastre.

Doamne, profetul Tău ne-a spus că cea mai puternică armă care a fost pusă vreodată în mâna omului, este rugăciunea. Rugăciunea schimbă ceva, schimbă chiar gândirea lui Dumnezeu. Doamne, eu nu pot califica pe deplin această afirmație sau s-o înțeleg, dar este adevărat că schimbă lucrurile. Apoi, profetul a spus că cea mai puternică armă pe care o cunoaște, este dragostea. Deci, Doamne, noi putem lua aceste două puteri și să le unim împreună, astfel încât să putem avea credință, dragoste și rugăciune, pentru a fi o putere dinamică, o forță dinamică pe care Tu ai pus-o în mâinile noastre, ai pus-o în gura noastră și noi putem s-o folosim spre slava Ta și pentru beneficiul celor din jurul nostru.

Doamne, ajută-ne să rămânem disperați, având o dragoste adevărată; ajută-ne să rămânem convinși din cauza plasării Tale, și fie ca această convingere să fie, Doamne, în ceea ce ai făcut și în ceea ce ai spus, nu în orice lucru pământesc pe care-l avem, ci doar în poziția în care ne-ai pus.

Fie ca noi să fim convinși că suntem copiii Tăi, convinși că suntem Mireasa Ta, și convinși că ne-ai așezat pe acest Pământ într-un timp în care să fim agenți și ambasadori pentru Tine. Dumnezeule, fie ca această convingere să construiască credința care, atunci când vedem, când auzim, când cerem, să Te miște, pentru că credința este cea care mută munții.

Doamne, noi ne încredem în Tine, și Îți cerem, Doamne, să stăm departe de propria noastră carne, de propria noastră carnalitate. Doamne, noi obosim, suferim respingeri și ni se frânge inima iar uneori vrem să fugim, uneori vrem să evadăm sau să ne slujim nouă înșine, dar, Dumnezeule, ajută-ne să recunoaștem că Tu ești un Răsplătitor al celor ce Te caută cu sârguință, și că răsplătirile noastre vor veni mai târziu.

Doamne, vrem să rămânem angajați, ajută-ne să iertăm, să fim predați Ție, să ne jertfim, și la fel cum ai trăit Tu pe acest Pământ, să trăim și noi.

Doamne, Te rog să ne ajuți să fim ambasadorii Tăi, să fim ambasadori mai buni decât am fost vreodată; ajută-ne să mișcăm mai multe circumstanțe decât am mișcat vreodată; ajută-ne să exercităm aceasta mai mult ca înainte și s-o facem cu credință, știind, Doamne, că Tu ne-ai chemat pentru acest scop, să-Ți închei lucrarea prin trupul nostru.

Doamne, dă-ne înțelegere despre cum să ne mișcăm, cum să reacționăm, cum să ne rugăm, ca să putem fi vasele pe care le poți folosi pentru această misiune din timpul sfârșitului, pentru lucrarea Ta din această ultimă zi.

Ne predăm Ție, Te iubim, Doamne, și Te rugăm Dumnezeule, să ne folosești gura, ochii, mâinile și picioarele noastre, și în timp ce plecăm, Te rog să ne binecuvântezi la despărțire, să plecăm de aici schimbați, cu o viziune proaspătă și cu o înțelegere mai clară.

Te rog să binecuvântezi părtășia noastră, să ne încurajăm unii pe alții în timp ce cugetăm la lucrurile pe care ni le-ai dat…Binecuvântează-ne, Doamne, în timp ce împărtășim timp și dragoste unii pentru alții și ne lăsăm încurajați de Tine, gata să ne întoarcem să înfruntăm lumea, ca agenți ai schimbării.

Te iubim, Doamne, și Îți cerem aceste lucruri în Numele lui Isus Hristos. Amin.

                              -AMIN-