ACUZATIA

Mulţumesc, frate Neville.

Să rămânem în picioare şi să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune. Dacă cineva are vreo dorinţă, să ridice mâna. Dacă doriţi să-L rugaţi ceva, credeţi din toată inima şi vi se va da în timp ce mă voi ruga pentru voi.

Părinte ceresc, cred că este un privilegiu faptul că în această zi întunecoasă putem veni în casa Domnului, unde găsim strălucind Lumina lui Dumnezeu şi Îl auzim pe Duhul Sfânt cântând şi vorbind prin oameni. Îţi mulţumim pentru această Lumină cerească ce ne învăluie inimile ca un mănunchi mic de raze de soare. O, cât Îţi suntem de recunoscători pentru aceasta!

Poporul Tău a ridicat mâinile spre Tine, arătând că are o dorinţă pe care numai Tu poţi să o împlineşti. Sunt atâtea apeluri de pretutindeni: oameni bolnavi, suferinzi, apeluri telefonice, câte cincizeci de apeluri pe zi din alte ţări. Ce să facem, Doamne? Condu-ne Tu. Noi nu ştim unde să mergem şi ce să facem, dar Tu poţi direcţiona aceste lucruri şi Te rog să ne asculţi pentru că dorinţa noastră sinceră este să Te slujim. Viaţa pe care o avem pe acest pământ ne este dată de Tine, de aceea dorim s-o folosim ca să Te glorificăm prin ea. Călăuzeşte-ne, Tată, în toate aceste lucruri.

Binecuvântează-ne astăzi, pentru că ne-am adunat să ascultăm Cuvântul Domnului, să cântăm şi să ne rugăm. Ascultă rugăciunile noastre, bucură-Te împreună cu noi în cântările pe care le vom cânta şi vorbeşte-ne prin Cuvânt, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Ocupaţi loc!

Nu ştiu nici un alt loc în care să mă simt atât de privilegiat ca la amvon, împărţind Pâinea vieţii unui popor însetat şi flămând după neprihănire. Acesta este un mare privilegiu.

Mai întâi de toate aş vrea să ştiu dacă este prezent cineva din familia Wright, Hattie sau Orville. Roagă-l pe Orville să treacă pe la mine pentru că am ceva pentru căţeluşa lui şi am uitat să-i aduc.

Edith, sora lui Hattie, pe care o cunoaştem de când era un copil şi care era paralizată din vremea când era bebeluş, este acum o femeie în toată firea, dar are unele probleme. Ele au început anul trecut, dar cu ajutorul lui Dumnezeu şi prin harul Său, am aflat ce avea: ea nu mai putea să-şi mişte membrele separat, deoarece avea probleme cu nervii.

Când era doar de vreo şase luni, ea a fost afectată de o paralizie infantilă. Din cauza aceasta plângea şi ţipa întruna, dar după ce ne-am rugat pentru ea a fost fericită şi n-a mai avut nici o problemă până acum un an când a intervenit menopauza, o schimbare a vieţii, care i-a afectat nervii profund. De atunci simte că nu mai poate şi că se va sfârşi dintr-o clipă în alta.

Voi ştiţi că sunt femei sănătoase şi puternice care trec prin perioade foarte grele; unele fiind nevoite să facă injecţii cu hormoni sau să se interneze chiar în clinici, pentru a se trata.

Fiinţa umană are două vârste la care viaţa se schimbă: când băiatul devine bărbat şi fata, femeie. Pe la vârsta de şaisprezece ani, fetele se poartă ca nişte aiurite, oh, dar ce bine ar fi dacă aţi putea simţi împreună cu ele! Fiica mea, Rebeca, este la vârsta aceea, de aceea, aş vrea să vă rugaţi pentru ea şi pentru Billy. Oh, fiecare dintre noi am trecut prin acea perioadă critică şi trebuie să simţim cu ei deoarece ştim că şi ei trebuie să treacă pe acolo.

Acum, Edith se află la sfârşitul unei perioade de şapte ani. La fiecare şapte ani viaţa voastră se schimbă, aşa că şapte ori şapte fac patruzeci şi nouă, o vârstă foarte dificilă. Este o schimbare completă, iar pe femei le deranjează teribil. De obicei, când bărbaţii ajung la vârsta aceasta se poartă ciudat, iar uneori îşi părăsesc soţiile.

După vârsta aceasta, femeile devin nefertile, dar toţi trecem prin această schimbare. Noi nu trebuie să uităm că acestea sunt lucruri pe care este nevoie să le purtăm împreună şi să le înţelegem.

Micuţa Edith a ajuns la vârsta aceasta, arată rău şi a slăbit. Dacă vreţi, seara duceţi-vă în vizită la familia Wright, deoarece sunt sigur că se vor bucura. Nu mergeţi prea mulţi dintr-o dată, staţi puţin de vorbă, daţi mâna cu ei şi apoi plecaţi pentru că aceasta este o vizită scurtă, prietenească. Din păcate uităm atât de uşor lucrul acesta! Când suntem însă noi înşine într-o situaţie dificilă şi ne bucurăm de vizita cuiva, să ne amintim că şi alţii s-ar bucura de vizita noastră. Ştiu că v-aţi fi dus s-o căutaţi dacă aţi fi ştiut în ce situaţie se află, dar pentru că nu aţi ştiut, v-am spus eu acum.

Mergeţi, vizitaţi familia Wright şi încercaţi s-o încurajaţi pe Edith. Să nu-i spuneţi că arată rău, ci încurajaţi-o că va fi bine; iar dacă ne vom ruga pentru ea se va face bine. De aceea suntem aici. Este sora noastră, iar noi suntem aici ca să stăm uniţi pentru ea. Şi aşa cum doresc eu să am pe cineva de partea mea atunci când trec prin încercări, la fel doriţi şi voi pe cineva de partea voastră, nu-i aşa?

Familia Wright este una din cele mai vechi familii care vin aici, alături de fratele şi sora Slaughter. Eu i-am văzut când au intrat şi m-am gândit: „Oare câţi ani sunt de când îi văd pe fratele şi sora Slaughter ocupându-şi locul în această biserică, trecând prin atâtea încercări şi mergând totuşi înainte?” La fel este familia Wright şi alţii… iar noi îi preţuim pe aceşti oameni. Haideţi, deci, să le arătăm preţuirea noastră.

Astăzi am un Mesaj destul de lung; un Mesaj despre acuzare, iar deseară vom avea Cina şi spălarea picioarelor. Dacă sunteţi prin apropiere, haideţi aici ca să ne bucurăm împreună, pentru că ne-ar face plăcere să vă avem printre noi, dacă nu trebuie să mergeţi în altă parte.

Ne bucurăm să-i avem printre noi pe Don Ruddell, pe fratele Jackson şi pe fratele Jack Palmer care are un grup jos în Georgia. Noi îi apreciem pe aceşti oameni şi apreciem faptul că vin să ne viziteze când avem aceste servicii.

În dimineaţa aceasta îl văd pe bunul meu prieten, dr. Lee Vayle şi pe soţia lui. Mai întâi am văzut-o pe sora Vayle şi am privit în jur să văd unde este fratele. Când am fost la una dintre convenţii, l-am căutat tot timpul, gândindu-mă: „Dacă vine Lee o să predice el, iar eu mă voi ruga pentru bolnavi,” dar nu am dat de el, însă mă bucur ori de câte ori putem fi împreună. Ne bucurăm să-i avem în dimineaţa aceasta printre noi pe fratele şi sora Vayle.

Poate mai sunt şi alţii pe care nu-i ştiu pe nume. Văd o soră din grupul de la Chicago, dar nu-mi amintesc numele ei. Noi îi preţuim pe toţi, indiferent de unde vin.

Am văzut şi doi fraţi tineri care vor fi ordinaţi în dimineaţa aceasta. Sunt doi fraţi de culoare din New York care au primit slujba în biserica de acolo, iar noi ne vom pune mâinile peste ei şi ne vom ruga ca Dumnezeu să binecuvânteze lucrarea lor din New York, unde sunt două sau trei biserici. Cred că fratele Milano, pe care îl preţuim mult, are o grupare mică acolo, iar noi ne bucurăm pentru că vor mai fi doi bărbaţi care vor ţine servicii acolo. Domnul să vă binecuvânteze din belşug

Privind în jur văd o mulţime de cunoscuţi şi chiar dacă nu ştiu cum se numesc toţi, cred că El îi cunoaşte.

Aş vrea ca sora de la pian să vină şi să cânte pentru noi:

Când cărbunele aprins pe profet l-a atins,

Şi când vocea lui Dumnezeu a spus:

„Cine va merge pentru noi?”

Atunci Isaia a răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!”

Noi vedem că procedura biblică de însărcinare a slujitorilor este prin punerea mâinilor. Fraţii de la mişcarea „Ploaia târzie”, cei de la mişcarea „Battleford” şi alţii au încurcat lucrurile, când au spus că darurile duhovniceşti se împart prin punerea mâinilor. În ce ne priveşte, noi nu credem că darurile vin prin punerea mâinilor, ci credem că punerea mâinilor confirmă ceea ce am văzut deja. Este un „Amin”, înţelegeţi?

Când şi-au pus mâinile peste Timotei, fraţii observaseră deja că în el era un dar. Amintiţi-vă că Pavel   i-a scris: „…să înflăcărezi darul lui Dumnezeu, care este în tine… care a sălăşluit întâi în bunica ta Lois…” (2Timotei 1.6). Vedeţi, ei au văzut aceasta în Timotei şi astfel bătrânii şi-au pus mâinile peste el şi l-au pus în lucrare. Niciodată nu se pun mâinile peste un om la care nu s-a arătat nimic, iar bătrânii aceia au cerut doar binecuvântarea peste el.

Deci, noi nu împărţim daruri duhovniceşti ci le recunoaştem doar şi punem mâinile peste oameni ca semn că credem că Dumnezeu i-a ales în lucrarea Sa.

L-am văzut în spate pe fratele McKinney din biserica metodistă, care a fost ordinat de curând aici, pentru a lucra împreună cu fratele şi sora Dauch în Ohio.

O, este minunat când ne adunăm şi stăm împreună în locurile cereşti, în Hristos, acolo unde nu este nici o denominaţiune, nici o îngrăditură, ci suntem doar El şi noi.

Haideţi să cântăm o strofă din cântecul acesta:

Când cărbunele aprins, pe profet l-a atins,

Şi când vocea lui Dumnezeu a spus:

„Cine va merge pentru noi?”

Atunci Isaia a răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!”

…Vorbeşte Doamne, vorbeşte-mi!

Trimite-mă, sunt aici, Te voi urma…

(Adunarea cântă mai departe).

Îi rog pe fraţii Ruddell şi Lamb, care slujesc aici în adunare, să vină în faţă pentru că ne vom pune mâinile peste cei ce vor fi ordinaţi.

Vorbeşte Doamne, vorbeşte-mi!

Trimite-mă, Te voi urma, sunt aici.

Nu vezi că milioane mor de frică?

Auzi cum ei se plâng?

Grăbeşte-te frate, grăbeşte-te ca să-i salvezi!

Spune şi tu: „O, Învăţătorule, trimite-mă pe mine!”

Vorbeşte Doamne, vorbeşte-mi!

Vorbeşte şi cu grabă Te voi urma!

Vorbeşte, Doamne, vorbeşte-mi!

Trimite-mă, Te voi urma, sunt aici!

„Care este numele tău, frate?”

„Orlando Hunt.”

„Fratele Orlando Hunt din New York, este adevărat? Şi fratele…”

„Joseph Coleman.”

„Joseph Coleman.”

Acum, aş vrea să vă întoarceţi spre audienţă, fraţii mei.

Fratele Hunt şi fratele Coleman au o chemare dumnezeiască în inimile lor. Aşa cum am cântat, „Sunt milioane care mor acum în păcat şi ruşine”, iar ei au auzit acel plâns trist şi amar, de aceea, noi le cerem: „Grăbiţi-vă, fraţilor, grăbiţi-vă să-i salvaţi!” Vedeţi, răspunsul lor este: „Aici sunt, Stăpâne!” Acesta este răspunsul lor în dimineaţa aceasta, iar noi, fraţii din această biserică, recunoaştem aceasta prin punerea mâinilor peste ei şi le dăm mâna dreaptă de părtăşie, ca să fie martori ai lui Isus Hristos. Noi îi vom susţine în tot ce este onorabil şi drept, în Evanghelie şi ne vom ruga în mod constant pentru ei, ca Dumnezeu să-i folosească spre slava Sa.

Fie ca lucrarea lor să fie mare şi bogată în New York. Fie ca viaţa lor să fie o viaţă de slujire pentru El şi să aducă înăuntru snopi de preţ pentru Împărăţie. Fie ca ei să trăiască vieţi lungi şi fericite, iar Dumnezeu să-i înconjoare cu prezenţa Lui veşnică, să le dea sănătate şi tărie şi să-i ţină în slujba Lui până când Isus Hristos îi va chema în Casa lor veşnică, în odihna din cer.

Să ne punem mâinile peste ei şi să ne rugăm:

Tată ceresc, ne punem mâinile peste fratele Hunt, în Numele Domnului Isus Hristos, fiindcă ceea ce ştim despre el, este că este un om neprihănit. Îţi mulţumim pentru chemarea în slujbă din viaţa lui şi Te rugăm să vorbeşti prin el, să câştigi suflete şi să le aduci eliberarea din captivitate atât fireşte cât şi duhovniceşte. Doamne, dă-i o slujire adevărată, astfel ca la sfârşitul drumului să poată privi în urmă pe această cărare lungă şi să vadă că prin harul lui Dumnezeu a fost în stare să-l biruiască pe vrăjmaş. Îţi cerem aceasta prin Isus Hristos Domnul nostru. Amin.

Doamne, ne punem mâinile şi peste fratele Coleman, ca martori şi recunoaştem chemarea lui. Noi, această biserică, acest grup de oameni, credem că el este un slujitor al lui Hristos şi Te rugăm să-l binecuvântezi şi să-i dai o slujbă mare şi puternică, astfel încât să câştige suflete pentru Tine, să-i elibereze pe cei care sunt ţinuţi captivi şi să rupă puterile Satanei din vieţile oamenilor cu care se asociază. Dă-i o viaţă rodnică, sănătate şi putere, iar când va ajunge la sfârşitul drumului, îngăduie, Dumnezeule, să poată privi jos, de-a lungul drumului şi să vadă că prin harul lui Isus Hristos a fost în stare să rupă fiecare cătuşă a vrăjmaşului, spre onoarea şi slava lui Dumnezeu.

Tată ceresc, îngăduie ca aceşti oameni să trăiască şi să lucreze la secerişul lui Dumnezeu. fie ca binecuvântările Tale să se odihnească peste ei şi să-i însoţească până când noi toţi ne vom aduna la picioarele marelui nostru Stăpân. Îţi cerem aceasta, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Dumnezeu să te binecuvânteze, frate Hunt, şi să-ţi dea o slujbă rodnică. Dumnezeu să te binecuvânteze şi pe tine, frate Coleman şi să-ţi dea, de asemenea, o slujbă rodnică.

Să cântăm din nou:

Când cărbunele aprins, pe profet l-a atins,

Făcându-l cât de curat se poate,

Şi când vocea lui Dumnezeu a spus:

„Cine va merge pentru noi?”

Atunci Isaia a răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!”

…Vorbeşte Doamne, vorbeşte-mi!

Trimite-mă, sunt aici, Te voi urma…

Oh, vorbeşte, Domnul meu…

(Fie ca El să vorbească multor inimi tinere)

Vorbeşte, Domnul meu (chemate de Dumnezeu)

Vorbeşte şi eu mă voi grăbi să-ţi răspund;

Vorbeşte, Domnul meu, vorbeşte, Domnul meu,

Vorbeşte şi eu vor răspunde: „Doamne, trimite-mă!”

Îi mulţumim Domnului pentru cinstea pe care a avut-o biserica, în dimineaţa aceasta, de a fi martoră la trimiterea misionarilor pe câmp, în aceste zile din urmă. Harul lui Dumnezeu să fie cu voi, fraţii mei! Nădejdea mea este că El vă va trimite acolo unde este nevoie, pe câmpul misiunii, pentru a vesti bogăţiile nemărginite ale îndurării lui Isus Hristos, de care lumea duce atâta lipsă în timpul acesta.

În ce ne priveşte, noi avem multe din aceste lucruri bune, iar în dimineaţa aceasta ne-am adunat împreună ca să mai auzim câteva. Să trecem deci la tema despre care vreau să vorbesc.

Pentru cei care n-au fost aici, vreau să spun că duminica trecută am avut mesajul: „Al treilea Exod”, care poate fi găsit înregistrat pe benzi.

Ce este cu băiatul acesta? Este bolnav, sau ce se întâmplă cu el? O, este paralizat! Fie ca Domnul să-l binecuvânteze. La sfârşitul serviciului ne vom ruga şi pentru cei bolnavi.

Poate veţi reuşi să obţineţi mesajul despre „Al treilea Exod”, în care este vorba despre faptul că Lumina, Îngerul Domnului, care a chemat poporul la un Exod, Şi-a făcut apariţia din nou, în chip vizibil, pentru a chema poporul într-un Exod. Pentru mine acesta este un semn demn de reţinut: „Al treilea Exod.”

Îmi permiteţi să-mi dau haina jos? În dimineaţa aceasta este foarte cald în adunare şi singura sursă de ventilaţie pe care o avem este ca voi să vă faceţi aer cu ce aveţi. Noi avem în plan instalarea unui ventilator, dar până atunci trebuie să folosiţi evantaiele sau ce aveţi la dispoziţie.

M-aş bucura să aflu că aţi ascultat cu plăcere Mesajul despre „Al treilea Exod”. Adevărul este că au existat multe Exoduri, dar putem dovedi existenţa a trei mari Exoduri în care Dumnezeu, în forma unui Stâlp de Foc, a chemat poporul afară şi l-a separat. Chiar acum se separă un popor.

Noi am văzut că atunci când Dumnezeu i-a chemat pe ai Săi în primul Exod, a mers înaintea lor în Stâlpul de Foc, conducându-i într-o ţară unde, mai târziu, li S-a arătat într-un Om, numit Isus Hristos (care a ieşit de la Dumnezeu şi S-a întors la Dumnezeu), dar ei L-au respins.

Apoi, El a venit să-i scoată pe oameni din starea formală în care ajunseseră, aşa cum se întâmplase şi în Egipt, unde s-au dedat la păcat şi au urmat căile rele ale egiptenilor, dar Dumnezeu i-a chemat afară.

A doua oară, oamenii au ajuns în captivitate sub Imperiul Roman şi s-au încurcat în tot felul de crezuri, îndepărtându-se de adevărata sinceritate a închinării, aşa că Dumnezeu a trimis un alt Exod. El a apărut în chipul unui Om şi i-a condus din nou afară.

În primul Exod, El era în Stâlpul de Foc; apoi El a venit pe pământ, ca Miel, pentru a-i conduce pe oameni afară. Ce simbol minunat avem aici pentru Mileniul spre care El Îşi conduce Biserica acum! Atunci Îl vom vedea aşa cum este, pentru că vom avea un trup asemenea trupului Său de slavă.

Noi, cei de astăzi, am văzut Lumina Stâlpului de Foc reflectată vizibil printre noi, în Lumina Evangheliei, acest lucru fiind dovedit şi de ştiinţă. Voi puteţi să-L vedeţi în reviste şi în toată lumea, deoarece a fost dovedit ştiinţific şi spiritual, prin aceleaşi semne şi lucrări pe care le-a făcut întotdeauna, că este acelaşi Stâlp de Foc.

În aceste zile din urmă, când există atât de mult fanatism, Dumnezeu Se identifică din nou pe Sine Însuşi în mijlocul poporului Său; şi este minunat să ştii că acest cort pământesc, acest trup firav în care suntem apăsaţi şi bolnavi, va fi schimbat într-o zi şi făcut asemenea trupului Său de slavă. Atunci, când vom ajunge în Ţara pentru care suntem hotărâţi, Îl vom vedea aşa cum este şi vom fi cu El pentru totdeauna.

O, aceasta ne face să cântăm: „Eu sunt hotărât pentru Tara făgăduită”! Acesta este cântecul nostru pentru botez şi se va cânta la toate serviciile de botez.

Vreau ca fraţii care sunt aici cât şi cei care vor asculta benzile să ştie că aceste Mesaje nu se adresează unei anumite persoane. Să nu se creadă cumva că suntem un fel de clan sau o adunătură de fanatici care ne-am separat de ceilalţi; nici nişte împotrivitori lipsiţi de credinţă, care ne-am ridicat împotriva cuiva, împotriva lui Dumnezeu sau a unei biserici. Noi suntem pentru biserică, însă încercăm să atragem atenţia, prin şi cu ajutorul Duhului Sfânt, cu privire la motivul pentru care se face această mare separare astăzi. Încredinţarea noastră este că toate bisericile ar trebui să aibă părtăşie împreună şi că nu este corect ca metodiştii să se separe cu grupul lor, baptiştii cu al lor, trinitarienii şi toţi ceilalţi cu grupurile lor. Noi ar trebui să fim împreună ca mădulare ale Trupului lui Isus Hristos, aşteptând glorioasa Sa venire şi nicidecum să ne separăm.

Cauzele separării sunt legate de unele motive fundamentale. Studiindu-le, am observat că nu ne separă culoarea pielii, ceea ce mâncăm sau hainele pe care le purtăm, ci faptul că oamenii s-au îndepărtat de calea bătătorită a Evangheliei. Aceasta înseamnă că trebuie să existe o cale care ne arată cu siguranţă ce este bine şi ce este greşit. Şi singura cale prin care se poate face lucrul acesta, este să nu accepţi nici o interpretare omenească a Cuvântului. Citeşte-L aşa cum este şi împlineşte-L, pentru că fiecare om care aşează propria sa interpretare a Cuvântului, Îl va face să spună ceva diferit, iar aceasta ne va duce înapoi la vechea organizaţie, în Biserica Catolică. Biserica catolică crede că Dumnezeu este în mijlocul ei, dar Cuvântul nu are nimic de-a face cu ea. În ceea ce-i priveşte pe protestanţi, despre ei citim în Apocalipsa 17, unde ni se spune că toţi vor fi adunaţi împreună, Biserica Catolică fiind mama tuturor acestor organizaţii. Astfel, putem vedea că organizaţiile protestante sunt oarbe şi au aceeaşi natură ca şi Biserica Catolică.

Biserica Catolică este numită de Biblie, „curvă”, iar bisericile protestante sunt numite „fiicele curvei”, ceea ce înseamnă că ea este mama lor.

Aşa este numită orice femeie care nu este credincioasă soţului ei. Noi toţi pretindem că suntem Mireasa lui Hristos, deşi suntem atât de necredincioşi Lui. Ce este necredinţa? Trăirea în opoziţie cu disciplina stabilită de Dumnezeu şi după care trebuie să trăiască Mireasa, iar după părerea mea această disciplină este Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu, Biblia. Dar ca să poată avea o organizaţie, biserica protestantă s-a separat chiar de Scriptură.

Predicatorii vin cu sutele în biroul meu şi-mi spun: „Frate Branham, tu îi provoci pe oameni, dar nimeni nu poate sta împotriva acestui Cuvânt pentru că este Adevărul.”

„Atunci de ce nu vă puneţi şi voi de partea Lui?”

„Vezi tu, dacă fac lucrul acesta voi ajunge să-mi cerşesc pâinea. Aceasta este slujba mea, iar dacă o pierd nu voi mai avea nici un sprijin. Eu vreau să ajung şi la Domnul şi la oameni.”

O, dacă aţi putea vedea că Sprijinul nostru este Hristos! Biblia este Sprijinul nostru! Vedeţi? Dar aceasta aruncă biserica protestantă în acelaşi loc cu biserica catolică.

N-aş vrea să fiu prea aspru, dar Bisericii Catolice nu-i pasă de ceea ce spune Biblia. Ei spun că cred Biblia, dar au o „succesiune apostolică”, aceasta fiind temelia credinţei lor. Este vorba de o succesiune de papi, primul dintre ei fiind numit Petru. Ei cred aceasta şi o mărturisesc apăsat deşi nu au nici un suport.

În ce-i priveşte pe protestanţi, ei s-au unit şi au format o organizaţie aşa cum s-a întâmplat la Niceea, Roma, unde s-au pus bazele formării Bisericii Catolice. Astfel, protestanţii şi catolicii sunt la fel, deoarece şi unii şi alţii au părăsit Cuvântul lui Dumnezeu pentru a forma o organizaţie, iar dacă le pui în faţă toate aceste adevăruri, li se par ciudate şi străine, pentru că au fost învăţaţi numai un ritual şi nu Cuvântul. În ce ne priveşte, noi nu avem alt ritual decât Biblia; nu avem altceva decât Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu pe care ne bazăm din toată inima.

Astăzi vreau să citesc câteva versete din Evanghelia după Luca capitolul 23, ca bază pentru Cuvântul pe care vreau să-l spun. Este un singur verset: versetul 33 din capitolul 23:

„Când au ajuns la locul numit „Căpăţâna”, L-au răstignit acolo pe El şi pe făcătorii de rele; unul la dreapta şi altul la stânga Lui.”

 

Din versetul acesta am scos patru cuvinte pe care vreau să le folosesc ca bază pentru ceea ce vreau să spun: „Acolo, ei L-au răstignit pe El.” Patru cuvinte, iar tema mea se numeşte: „ACUZAŢIA”

Acuz bisericile denominaţionale de astăzi şi pe multe din cele independente, pentru răstignirea din nou a lui Isus Hristos!

După cum am spus, Mesajul din dimineaţa aceasta se numeşte „Acuzaţia” şi aş vrea să folosesc încăperea aceasta ca sală de tribunal. Biblia vorbeşte despre un scaun de judecată, iar această judecată trebuie să înceapă din casa Domnului. Este ca şi cum am avea aici judecătorul, juraţii, martorii şi aşa mai departe.

Martorul meu este Cuvântul lui Dumnezeu, iar acuzaţia pe care o aduc se îndreaptă împotriva bisericilor de astăzi. Mesajul acesta va fi înregistrat pe benzi, şi în el nu mă voi referi la păcătoşi, ci voi vorbi doar bisericii.

Acuz această generaţie pentru a doua răstignire a lui Isus Hristos! Dar ca să pot face aceasta, trebuie să am măcar o dovadă împotriva ei.

Dacă tu vrei să aduci o acuzaţie împotriva cuiva, trebuie să arăţi o dovadă cu privire la delictul penal săvârşit. Astfel, şi eu am nevoie de o probă prin care să dovedesc că ceea ce spun este Adevărul, deoarece cuvintele mele vor sta înaintea marelui Judecător. În ce mă priveşte, în acest proces eu voi fi procurorul.

Având ca Martor Cuvântul lui Dumnezeu, eu acuz această generaţie pentru răstignirea lui Isus Hristos. Desigur, va trebui să dovedesc, şi o voi face, că oamenii de astăzi sunt conduşi de acelaşi duh de care au fost conduşi şi cei care L-au răstignit prima dată. Eu trebuie să arat că dacă va fi o răstignire, ei sunt cei care o fac. Prin atitudinea lor, oamenii de astăzi fac exact acelaşi lucru pe care l-au făcut oamenii din zilele acelea, doar că atunci L-au răstignit fizic, pe Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, iar astăzi Îl răstignesc duhovniceşte.

Prin acelaşi Cuvânt şi prin acelaşi Duh, aş vrea să le arăt bisericilor că, prin poziţia pe care o au, fac şi astăzi acelaşi lucru. Biblia spune că ele vor face aceasta şi dovedeşte că astăzi este timpul celei de-a doua răstigniri.

Acest lucru nu s-ar fi putut înfăptui cu câţiva ani în urmă; nu s-ar fi putut înfăptui nici cu cincizeci de ani în urmă, dar astăzi, da. Poate nu s-ar fi putut înfăptui nici acum zece ani, dar astăzi se poate pentru că timpul s-a terminat. Noi am ajuns la sfârşitul timpului şi, ca slujitor al Lui, cred că suntem pe punctul de a trece de pe pământul acesta, în Ţara de dincolo.

De aceea, timpul pocăinţei pentru această naţiune a trecut; ea nu se mai poate pocăi pentru că a depăşit linia dintre har şi judecată. Da, cred că ea se leagănă în balanţă.

Poate spuneţi: „Frate Branham, ce ai de spus în cazul acesta înainte de a prezenta dovezile acuzării?”

Iată ce am de spus: Noi suntem vinovaţi de aceleaşi păcate ca cei din timpul când Dumnezeu a nimicit lumea prin potop. Suntem vinovaţi de aceleaşi păcate pentru care El a distrus Sodoma şi Gomora. Înaintea noastră stau aceleaşi probe duhovniceşti care ne acuză pentru respingerea îndurării lui Dumnezeu, iar dacă generaţia noastră se face vinovată de respingerea aceleaşi îndurări, de care   s-au făcut vinovate şi celelalte generaţii, înseamnă că Dumnezeu ar fi nedrept dacă nu ne-ar judeca la fel ca pe ei.

Aşa cum a spus prietenul meu Jack Moore: „Dacă generaţia aceasta ar scăpa de judecată, atunci Dumnezeu ar fi obligat să ridice Sodoma şi Gomora ca să le ceară iertare pentru că le-a ars cu foc.”

Noi ştim că oamenii din timpul Domnului, L-au răstignit fizic, iar cei de astăzi fac acelaşi lucru, duhovniceşte. Ei o fac din cauza invidiei şi a orbirii spirituale în are se află şi care nu le permite nici să audă, nici să vadă. De altfel, Isus le-a spus celor din timpul Său: „…cu privire la ei se împlineşte prorocia lui Isaia care zice: „Veţi auzi cu urechile voastre şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri şi nu veţi vedea.” (Matei 13.14). Vedeţi?

Acelaşi motiv, acelaşi scop şi aceleaşi argumente pentru care L-au răstignit fizic cei din trecut, îi determină pe cei din zilele noastre să-L răstignească pe Isus Hristos din nou, duhovniceşte. Ei nu pot găsi nimic împotriva Lui şi nu îndrăznesc să-L provoace, deoarece ştiu că proba este aici şi că Biblia spune că vor face aceasta. De aceea, sigurul lucru pe care pot să-l facă, este să-L hulească. Acesta este adevărul.

Pe acest temei, acuz această generaţie pentru răstignirea din nou a lui Isus Hristos! Cu mâini murdare, vinovate, rele şi egoiste, denominaţiunile Îl răstignesc pe Domnul vieţii, care a vrut să Se descopere pe Sine însuşi oamenilor din timpul acesta! Da, ei sunt vinovaţi de răstignirea Lui!

Voi spuneţi: „Aceeaşi persoană?”

„La început a fost Cuvântul…şi Cuvântul era Dumnezeu.. şi Cuvântul s-a făcut trup..” şi S-a arătat pe Sine însuşi. Cuvântul S-a arătat în trup, iar ei au condamnat trupul şi L-au dat la moarte. În Evrei 13.8 scrie că „Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci.” Este Acelaşi Cuvânt. Astfel, din acelaşi motiv, ei încearcă să răstignească Cuvântul din nou.

Acum mă voi întoarce la textul meu, ca să-mi explic tema: „Acolo ei L-au răstignit pe El.” Sunt patru cuvinte pe care aş vrea să le explicăm:

Acolo, în Ierusalim, oraşul cel mai sfânt din lume. Acolo, în cel mai religios oraş din lume. Ei, cei mai religioşi oameni de pe pământ, în timpul unei sărbători religioase, praznicul Paştilor. Acolo, în cea mai religioasă zonă, în oraşul cel mai religios, unde era cea mai puternică conducere din toate organizaţiile, ei, cei mai religioşi oameni de pe pământ, L-au răstignit, cea mai ruşinoasă moarte de care putea muri un om, gol, fiindcă au smuls hainele de pe El. Pe cruce n-a avut decât o zdreanţă în jurul trupului, pentru că hainele i-au fost smulse jos. Ce ruşine!

Vedeţi? Acolo (în cel mai mare oraş religios), ei (cei mai religioşi oameni) L-au răstignit (cea mai ruşinoasă moarte) pe El (cea mai scumpă Fiinţă).

Aceste dovezi sunt suficiente pentru a condamna generaţia aceasta.

Acolo – în cea mai religioasă organizaţie, cea mai mare dintre toate bisericile; ei – cei mai religioşi oameni din toate rasele; oamenii care se presupune că sunt adevăraţii închinători ai lui Dumnezeu, s-au adunat la cel mai mare praznic sfânt pe care-l aveau: Paştele, care era sărbătoarea scoaterii lor din robie la libertate. Şi acolo, în timpul acela, cei mai religioşi oameni, au adus asupra Domnului Vieţii cea mai ruşinoasă ocară posibilă: L-au dezbrăcat şi L-au atârnat gol pe un lemn, pentru că Legea pe care o ţineau, spune că „Blestemat e oricine este atârnat pe lemn.” Da, El a fost făcut păcat blestem noi.

Ei I-au smuls hainele, L-au bătut şi L-au batjocorit pe adevăratul Dumnezeu al cerurilor, după care L-au răstignit şi L-au pironit pe cruce sub cumplita pedeapsă capitală romană.

Cea mai ruşinoasă moarte în zilele noastre, nu este împuşcarea, nici înecarea sau un accident de maşină, nici faptul că arzi în foc, ci pedeapsa capitală executată în public, pentru că întreaga lume te condamnă şi te găseşte vinovat.

Astfel, întreaga lumea şi-a pus mâinile peste acest Om, L-a declarat vinovat, deşi era nevinovat şi L-a omorât pe crucea vrăjmaşului, nu prin Legea Sa. Pe cine? Pe Domnul Vieţii, cea mai scumpă Fiinţă care a trăit şi va trăi vreodată pe acest pământ, Isus Hristos.

Păstraţi în inimile voastre aceste cuvinte, pentru că în jurul lor voi clădi tot mesajul de astăzi.

Vă puteţi închipui ca un oraş ca Ierusalimul să nu-L recunoască pe El? Solomon a construit Templul cu opt sau nouă sute de ani în urmă, iar ei priveau după venirea lui Mesia şi s-au adunat acolo pentru praznicul Paştilor.

Gândiţi-vă puţin la aceasta: fruntaşii fariseilor, saducheilor şi a altor grupări religioase, au făcut o mare adunare pentru a se închina lui Dumnezeu. Unde? În oraşul cel mai sfânt, Ierusalimul, unde se afla Templul Domnului, poporul Domnului L-a luat pe Însuşi Domnul lor şi L-au răstignit. Ce lucru!

Sunt numai patru cuvinte: „Acolo ei L-au răstignit pe El”. Lăsaţi Bibliile deschise încă puţin. Vedeţi, sunt numai patru cuvinte, dar Biblia îşi comprimă Adevărurile. Eu trebuie să explic ceea ce spun, dar Biblia nu trebuie să explice nimic, pentru că Ea este adevărată în întregime.

Aici avem patru cuvinte din marele ei lanţ al Adevărului, iar în următoarele minute voi încerca să le explic. Ca să le pot explica aş avea nevoie de o adevărată bibliotecă, dar cred că cu ajutorul Lui voi reuşi să vorbesc în aşa fel încât să fiu înţeles de toţi.

Ce avem în faţa noastră? Prima răstignire. În locul cel mai sfânt, poporul cel mai religioşi, L-au ucis pe El, cea mai scumpă Fiinţă, prin cea mai ruşinoasă moarte. O, este ceva de neînţeles! Este dezonorant!

Să luăm primul cuvânt: „Acolo” şi, înainte de a aduce acuzaţia, să vorbim câteva minute despre el. Voi explica şi voi arăta ce au făcut ei, iar după aceea vom vedea dacă acuzaţia mea este corectă sau nu.

Priviţi: Evreii din toată lumea s-au adunat la Ierusalim, oraşul cel mai sfânt, oraşul Templului, pentru a se închina, deoarece acolo se afla cel mai mare loc de închinare şi este scris că „toţi oamenii trebuie să meargă să se închine la Ierusalim.” Ei trebuiau să facă aceasta pentru că acolo era centrul închinării.

Şi astăzi îi poţi auzi pe oameni spunând: „O, noi venim la aceste mari conferinţe!”, pe care le ţin denominaţiunile. „Noi avem deschiderea din cetatea Vatican, cu ordinarea papilor şi aşa mai departe.” „Noi toţi trebuie să mergem la taberele metodiste sau la convenţiile baptiste.” „Noi trebuie să mergem la Roma!” pentru că, după părerea lor, acolo este centrul creştinismului.

În timpul celui de-al doilea război mondial, după căderea Romei, soldaţii germani s-au retras la Vatican şi de acolo trăgeau asupra soldaţilor americani care înaintau; dar soldaţii americani primiseră ordin să nu tragă nici măcar un singur foc asupra acestui oraş. Astfel, ei au fost pe post de ţinte vii pentru germani. În schimb, în Anglia, la Westminster Abbey, aţi fi putut trage fără frică, deoarece acolo era locul de adunare al protestanţilor.

Acest lucru s-a întâmplat pentru că preşedintele Roosevelt a spus într-un discurs intitulat: „Cuvinte la uşa sobei”, pe care l-am auzit şi eu: „Căderea Romei a fost o ruşine, pentru că Roma este capul întregii creştinătăţi!” Vă puteţi imagina ca un protestant să spună aşa ceva?

Odinioară, centrul creştinătăţii a fost Ierusalimul. Fruntaşii sinedriului, fariseii şi saducheii mergeau acolo, deoarece Ierusalimul era cu adevărat centrul religiilor.

Când este însă vorba despre organizaţii, voi trebuie să admiteţi că mama lor este Biserica Romano-catolică. Ea a început nu mult după Rusalii, când s-a organizat. Astfel, protestanţii sunt doar nişte surori mai mici care au ieşit din această biserică.

Deci, odinioară oamenii mergeau să se închine la Ierusalim. Dar de ce spuneau ei că toţi oamenii trebuie să se închine la Ierusalim? Pentru că este un singur loc în care Dumnezeu are părtăşie cu omul şi aceasta este sub sângele jertfei. Acesta este motivul pentru care ei trebuiau să meargă la Ierusalim.

Dumnezeu nu se va întâlni niciodată cu omul decât sub Sânge. Dacă refuzi Sângele, locul întâlnirii tale cu Dumnezeu a fost luat, deoarece El a hotărât încă din Eden, ca omul să se închine numai sub Sângele vărsat al Jertfei. Acesta este singurul loc în care Dumnezeu S-a întâlnit atunci cu omul, este singurul loc în care Dumnezeu s-a întâlnit vreodată cu omul şi este singurul loc în care El se întâlneşte şi astăzi cu omul: sub Sângele vărsat al Jertfei. Înţelegeţi?

Pe mine nu mă interesează faptul că eşti metodist, baptist sau prezbiterian; dacă poţi uita diferenţele dintre noi şi vii sub Sângele vărsat, Dumnezeu ne va întâlni pe amândoi acolo. Acolo este locul în care ne putem întâlni cu toţii şi să avem părtăşie pe aceeaşi bază. El nu te va întâlni pentru că eşti metodist sau penticostal, ci o va face cu o singură condiţie: dacă vii sub Sângele vărsat, după ce păcatele tale au fost mărturisite şi îndepărtate. Abia atunci poţi sta în prezenţa Sa. Sângele este întotdeauna înaintea Lui, de aceea El te poate vedea numai prin acest Sânge vărsat. Prin mărturisirea păcatelor, tu devii alb ca zăpada; altfel, nu eşti acolo şi nu poţi avea părtăşie.

Acesta este motivul pentru care nu vedeţi întâmplându-se nimic în biserică. Ei mărturisesc că cred în Sânge, dar resping Cuvântul, resping tocmai calea prin care pot ajunge la acest Sânge. Vedeţi? Aceasta este singura cale prin care Dumnezeu Îşi onorează Cuvântul.

Tu nu vei onora niciodată Cuvântul, spunând: „Eu sunt romano-catolic şi cer să se facă aceasta!” Tu nu poţi face nimic! Fie că eşti metodist, baptist sau penticostal, nu poţi face nimic. Singura cale prin care poţi face ceva, este prin mila lui Dumnezeu, prin harul Său; este să vii prin Sângele vărsat al lui Isus Hristos şi să spui: „Doamne, eu pretind făgăduinţa…” deoarece, dacă eşti cu adevărat sub acest Sânge, Dumnezeu este dator faţă de Cuvântul Său. Dar mai întâi trebuie să fii sub acest Sânge.

Înţelegeţi ce vreau să spun?

Nu-i de mirare că ei nu pot crede în supranatural, în minuni şi că condamnă aceste lucruri. Din pricina aceasta Îl resping şi astăzi la fel ca cei din trecut, iar dacă se întâmplă ca vreun frate să îndrăznească să-L creadă pe Dumnezeu pe Cuvânt şi să păşească înainte, în umilinţă, mărturisindu-şi păcatele; dacă pune deoparte toate dogmele, stă sub acoperirea Sângelui şi crede în puterea Lui, toţi îl vor numi fanatic. Da, ei îl vor categorisi imediat şi-l vor numi ciudat. Dar la urma urmei nu suntem cu toţii nişte ciudaţi? Necredinciosul este un ciudat pentru cel credincios, iar credinciosul este un ciudat pentru cel necredincios. Care este însă adevăratul ciudat? Fermierul este un ciudat pentru omul de afaceri şi invers.

Prieteni, mântuirea este o problemă între individ şi Dumnezeu, fiecare om alergând cu frică şi cutremur pentru propria sa mântuire. Ca slujitor al lui Dumnezeu, eu nu ştiu nici o altă bază decât Cuvântul; nu este nici o altă temelie.

Noi am văzut că Dumnezeu se întâlnea cu închinătorii numai sub sânge, aşa că toţi au venit şi s-au adunat la Ierusalim. Dar El însuşi a pregătit un Miel de Jertfă: pe Hristos, de aceea astăzi acesta este singurul loc în care Dumnezeu se întâlneşte cu omul: sub Sângele lui Isus Hristos. În orice alt loc ar merge, el este condamnat pentru că Dumnezeu nu-l va asculta. Voi puteţi avea tot felul de emoţii şi de ismuri; puteţi să vă scuturaţi şi să săriţi, să aveţi sânge, foc şi fum, sau orice altceva; dar câtă vreme viaţa voastră nu se aseamănă cu Cuvântul şi Dumnezeu nu Se identifică pe deplin în ea, totul este degeaba; sunteţi afară, pentru că El nu Se va întâlni cu voi până nu veniţi sub ocrotirea acestui Sânge.

Vedeţi voi, Biblia vorbeşte despre un Ierusalim pe care îl are Biserica. Este vorba de Ierusalimul ceresc, în care Dumnezeu este Dumnezeu. Înţelegeţi acum de ce nu este corect ca noi să facem un Ierusalim din dogme şi crezuri? Metodiştilor le-ar place să aibă cartierul general la Ierusalim, în timp ce catolicii l-ar vrea la Roma. Da, nouă ne-ar place să avem cartierul general, Ierusalimul nostru, în diferite locuri, dar Biblia spune clar că Ierusalimul nostru este sus, că el este mama tuturor credincioşilor şi că Hristos este Mielul lui Dumnezeu.

Priviţi cum şi-a pierdut importanţa Ierusalimul pământesc. De ce? Atunci când a venit El, era încă valabil sângele mieilor, dar după răstignirea Sa lucrurile s-au schimbat pentru că o dată cu jertfirea Mielului lui Dumnezeu vechiul sistem şi-a pierdut valabilitatea, fiind înlocuit de unul nou. Ei L-au condamnat şi L-au ucis, dar au făcut chiar ceea ce trebuiau să facă. Acesta este adevărul.

Dumnezeu să fie binecuvântat pentru că a îngăduit să se arate această Lumină cerească minunată prin care putem vedea că bisericile de astăzi fac acelaşi lucru; putem vedea că religia organizată este condamnată pentru că a părăsit Cuvântul lui Hristos.

De aici încolo vine Cuvântul şi numai Cuvântul.

Din ziua răstignirii, Hristos a devenit Mielul nostru, iar timpul jertfirii mielului pascal s-a încheiat. Tot aşa, în ziua când denominaţiunea răstigneşte Cuvântul lui Dumnezeu şi acceptă un crez în locul Lui, Cuvântul intră în deplină vigoare, iar acest lucru s-a întâmplat deja de curând.

Fiţi atenţi! Acolo, la Ierusalim, ei… Care ei? Închinătorii evrei. Vă puteţi închipui aşa ceva? Chiar închinătorii L-au ucis pe Domnul lor; pe Acela la care pretindeau că se închină. Vă puteţi imagina ca acei oameni inteligenţi, acei preoţi învăţaţi, cu grade academice, să facă aşa ceva? Ca să poată fi preoţi, ei trebuiau să se tragă dintr-o generaţie de învăţaţi sau din seminţia preoţilor; trebuiau să fie leviţi. Astfel, taţii lor fuseseră preoţi; bunicii lor fuseseră preoţi şi la fel stră-străbunicii lor. Mai mult, ei trebuiau să trăiască o viaţă de sfinţenie, pentru că dacă se găsea ceva împotriva lor, erau omorâţi cu pietre. Nu le era arătată nici un pic de milă. Sfinţi? Desigur, însă era o sfinţenie făcută de ei. Trebuiau să acţioneze astfel ca să fie un exemplu pentru biserica lor. Cât priveşte ceea ce era în interiorul lor, Isus a spus: „…voi sunteţi ca mormintele văruite, care, pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţie.” (Matei 23.27).

Cum să nu-i acuz pe oamenii care ştiu că acest Cuvânt este Adevărul şi totuşi fac compromis împotriva Lui, pentru a primi trecere înaintea unei organizaţii? Da, eu am dreptul să-i acuz pe baza Cuvântului lui Dumnezeu!

Priviţi! Ei, închinătorii care priveau după făgăduinţă, oamenii care au aşteptat-o ani de-a rândul şi care nu se ocupau cu nimic altceva decât cu studierea ei, au trecut pe lângă adevărul Cuvântului din cauză că L-au tălmăcit conform învăţăturii seminariilor lor. Astfel, ei, preoţii din acele zile, acolo, chiar în sediul lor central, L-au omorât pe adevăratul Dumnezeu, pe adevăratul Miel; tocmai pe Acela înaintea căruia pretindeau că se închină, iar astăzi, eu acuz această grupare de slujitori ordinaţi, pentru că prin denominaţiunile şi crezurile lor, Îl răstignesc din nou pe adevăratul Dumnezeu pe care pretind că-L iubesc şi-L slujesc. Îi acuz pe aceşti lucrători, în Numele Domnului Isus, pentru că prin învăţătura lor susţin că zilele minunilor au trecut şi că botezul în apă în Numele Domnului Isus Hristos nu este corect şi suficient. Pe baza acestor cuvinte, îi acuz şi îi declar vinovaţi pentru răstignirea din nou, a doua oară, a Domnului Isus Hristos, prin faptul că au înlocuit Cuvântul cu crezurile lor. Din pricina aceasta, Sângele lui Isus Hristos este pe mâinile lor. Ei Îl răstignesc pe Hristos în faţa poporului, luând de la ei chiar ceea ce ar trebui să le dea, prin faptul că înlocuiesc Cuvântul lui Dumnezeu cu un crez bisericesc, pentru popularitate.

Acolo ei, cei care ar fi trebuit să cunoască cel mai bine Adevărul, deoarece, dacă era cineva care ar fi trebuit să ştie mai bine Cuvântul făgăduit, atunci aceia ar fi trebuit să fie slujitorii, preoţimea din acele zile. Şi dacă cineva ar trebui să cunoască mai bine Cuvântul, acum, atunci aceia ar trebui să fie slujitorii de astăzi. Dacă cineva ar trebui să-L cunoască mai bine, atunci aceia ar trebui să fie episcopii, predicatorii şi doctorii în teologie.

Dar de ce n-au putut să-L cunoască? O, ce contradicţie! Ei susţin că se închină lui Dumnezeu, deşi în realitate Îl omoară pe Domnul vieţii.

Acolo ei L-au răstignit pe El, iar aici fac din nou acelaşi lucru, pentru că El este Cuvântul. Astăzi, El caută să găsească pe cineva prin care să Se reflecte pe Sine Însuşi, dar aceşti oameni ţin adunarea departe de Dumnezeu, iar dacă se întâmplă ceva şi se vorbeşte despre aceasta prin adunare, ei condamnă acel lucru de la amvon, spunând: „Staţi departe de acest lucru pentru că este fanatism!” Prin aceasta, ei Îl răstignesc din nou pe Isus Hristos, în anul 1963 şi sunt la fel de vinovaţi ca cei care L-au răstignit prima dată. Ştiu că ceea ce spun sună îngrozitor, dar este adevărul.

Ei fac şi astăzi exact acelaşi lucru: prin faptul că îi îndepărtează pe oameni de Cuvânt, Îl răstignesc din nou pe Hristos, pentru că El este Cuvântul. Adevăratul Dumnezeu   S-a reflectat pe Sine în propriul Său Fiu, dovedind că El era Acela pe care pretindeau că-L iubesc, IaHVeH manifestat aşa cum spune Scriptura şi făcând exact ceea ce era scris, dar din pricina dragostei pe care o aveau pentru bisericile şi grupările lor, ei L-au condamnat pe Domnul Vieţii.

Din cauza aceasta, condamn grupările de astăzi şi le acuz ca fiind vinovate înaintea lui Dumnezeu de acelaşi păcat. Da, această generaţie este vinovată!

Amintiţi-vă că în Evrei 13.8 scrie că: „El este acelaşi ieri, azi şi în veci.”

De ce L-au acuzat ei? Pentru că crezurile lor nu puteau să-L accepte, deşi în adâncul inimilor lor credeau altceva. Nu a spus Nicodim lucrul acesta în Ioan 3.2?

„…Învăţătorule, (noi, fariseii, predicatorii şi învăţătorii), ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.” Vedeţi? Ei au recunoscut lucrul acesta prin unul din fruntaşii lor dar, cu toate acestea, L-au răstignit pe Hristos din pricina crezurilor lor.

Astăzi nu este nici un cititor care să nu poată citi Fapte 2.38 şi restul Scripturii aşa cum fac eu, dar din cauza crezurilor şi a carnetului de membru denominaţional pe care-l poartă în buzunar, semnul fiarei, ei Îl răstignesc pe Isus Hristos din nou. Da, ei Îl răstignesc înaintea oamenilor şi-L hulesc pe adevăratul Dumnezeu care a promis că va face aceste lucruri, aducând astfel osânda asupra poporului.

Acolo ei, nu păcătoşii, ci biserica din timpul acela, L-a găsit vinovat pe Omul care era Cuvântul. Este adevărat? Ei au găsit vinovat Omul care era Cuvântul, iar astăzi, ei găsesc din nou vinovat Cuvântul care lucrează prin Duhul Sfânt, printr-un om.

Cum au ştiut ei atunci că El era Hristosul? Pentru că lucrările pe care le făcea dovedeau clar aceasta. De altfel, El le-a zis: „Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă nu fac lucrările Tatălui Mei, să nu Mă credeţi… Să-Mi arate cineva unde am greşit şi dacă n-am făcut toate semnele care dovedesc că sunt Mesia, pentru că Eu sunt Cel care v-a fost făgăduit.” (Ioan 8.46;10.37– parafrazare).

Ei spuneau: „Bine, dar noi îl avem pe Moise şi-l credem pe el,” însă Isus le-a răspuns”

„Dacă l-aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că Moise a văzut ziua Mea şi a dorit să trăiască în ea, iar voi, cei care sunteţi chiar în această zi, o nesocotiţi… Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o deosebiţi, dar semnul timpului nu îl puteţi deosebi?”

Iată deci, semnul timpului.

Ce L-au socotit pe El? Un fanatic; un om nebun. Da, ei L-au învinuit pe Omul care era Cuvântul. El era cu adevărat Cuvântul, iar Evanghelia lui Ioan capitolul 1, o dovedeşte:

„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu…Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi…” (v. 1+14).

El era Cuvântul viu al lui Dumnezeu, pentru că Îl exprima pe Dumnezeu prin Sine Însuşi. Era atât de complet predat Cuvântului lui Dumnezeu, încât El şi Cuvântul erau Unul şi Acelaşi. Exact aceasta trebuie să fie şi Biserica de astăzi, pentru că Cuvântul lui Dumnezeu este Acelaşi, dar cum poţi fi o parte din acest Cuvânt câtă vreme Îl negi? Acest lucru nu se întâmplă din cauza oamenilor, ci din pricina acestor denominaţiuni egoiste care-i primesc pe oameni şi-i lasă să trăiască aşa cum vor. Cred că din pricina aceasta mi-a vorbit Domnul şi mi-a spus despre numirea acestor oameni „Rickys şi Rickettas”. Ei răstignesc Adevărul, iar oamenii Îl numesc o hulă, dar mai degrabă ei sunt cei care hulesc. Îl numesc fanatism şi aşa mai departe, şi nu ştiu că prin aceasta Îl hulesc de fapt pe adevăratul Dumnezeu, pe care spun că-L slujesc când merg la biserică.

Acesta este motivul pentru care acuz această grupare de clerici. Prin autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu acuz această generaţie în Numele lui Isus Hristos pentru că Îl răstigneşte din nou pe El!

Observaţi: El este Acelaşi ieri, azi şi în veci; Cuvântul lui Dumnezeu manifestat într-un om.

Comparaţi cele două Calvaruri şi acuzaţiile lor. Atunci ei au spus: „Vrem să moară pentru ca S-a făcut pe Sine Însuşi Dumnezeu!” Vedeţi care a fost acuzaţia pe care I-au adus la întrunirea din dimineaţa când L-au răstignit? Că Se face pe Sine Dumnezeu. Dar El nu Se făcea, ci era chiar Dumnezeu. Apoi L-au învinuit că desfiinţează Sabatul, însă El era Domnul Sabatului.

Da, ei L-au condamnat spunând că se făcea pe Sine Dumnezeu: „Tu n-ai dreptul să faci aceasta! Dacă vine ceva, trebuie să vină prin preoţii noştri.”

Acum, comparaţi aceasta cu Calvarul de astăzi.

Voia Tatălui a fost s-o umbrească pe Maria, prin Duhul Sfânt, iar aceasta a dat naştere unui trup care putea să slujească Planului Său… „Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine”; „plinătatea dumnezeirii locuia trupeşte în El”. Da, Dumnezeu S-a arătat în acel trup, pentru ca întreaga lume să ştie ce vrea El de la fiecare om: să fie un fiu sau o fiică a Lui.

Vedeţi? El a luat un Bărbat şi a făcut-o, şi pentru că acel Bărbat nu S-a unit cu marile organizaţii ale vremii, ei L-au condamnat şi L-au răstignit.

Comparaţi acum Calvarul de atunci cu cel de astăzi.

Din cauza prejudecăţii organizaţilor şi a indiferenţei învăţătorilor, care ar fi trebuit să cunoască Cuvântul şi Planul Său, Dumnezeu poate lua un grup mic de oameni, prin care poate lucra şi prin care Se poate reflecta pe Sine Însuşi, pentru că se supun în totul Cuvântului. Ei nu pot spune că nu este aşa; nu pot nega acest lucru, deoarece organizaţiile lor au fost martore; totul s-a împlinit sub ochii lor.

Nici cei din trecut n-au putut nega mărturia Lui, pentru că tocmai Cuvântul pe care pretindeau că-L cred a dovedit că El era Mesia cel aşteptat, pentru că Dumnezeu a luat Cuvântul şi L-a manifestat printr-un Om. De aceea a fost nevoie să scape de El. Singura cale prin care puteau continua, era să scape de Mesia. Şi au făcut-o din orbire şi ignoranţă, aşa cum am văzut aseară.

Ce a făcut tânărul bogat când s-a întâlnit cu Lumina? A respins-o, pentru că era un om deştept. Dar ce a făcut cu ea Pavel, care era tot un om deştept? A acceptat-o. Mai mult, ca să-L cunoască pe Hristos, el a uitat tot ce ştia. Aceasta i-a făcut viaţa demnă de Evanghelie.

La fel se întâmplă şi astăzi: Lumina îi atinge pe unii oameni care se nasc având o chemare de la Dumnezeu. Dar ce urmează? Simţind că au acea chemare, ei merg la un seminar şi învaţă crezul de acolo, apoi trebuie să trăiască după acel crez sau să renunţe la carnetul de membru. Dacă renunţă, un astfel de om este rău văzut de ceilalţi; nimeni nu-l mai vrea, pentru că înainte a aparţinut organizaţiei lor. Toţi îşi închipuie că este ceva greşit cu el şi nu-l mai vor în adunarea lor, pentru că ei privesc la un singur lucru: dacă crede ceea ce cred ei; dacă are carnet de membru şi dacă este metodist. Dacă are o legitimaţie, înseamnă că aparţine unei alte adunări, unitarienilor, trinitarienilor sau penticostalilor. Când le arată legitimaţia, ei înţeleg că cei de la sediul central l-au verificat, i-au testat gândirea şi i-au făcut testul psihologic ca să vadă dacă indicele de inteligenţă este suficient de ridicat pentru a vorbi în faţa lor iar dacă nu corespunde, este respins. Aşa este.

Dar comunitatea ar trebui să privească să vadă dacă mâna Domnului este peste acel bărbat; dacă este chemat de Dumnezeu în lucrare sau nu. Aceasta trebuie să urmărim noi, pentru că dacă un om este chemat prin harul lui Dumnezeu şi-L lasă pe El să se reflecte pe Sine în viaţa lui, atunci cu el se vor împlini cuvintele spuse de Isus: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi.” (Ioan 14.12).

Priviţi ziua în care trăim. Astăzi, ei au acelaşi Calvar şi-L răstignesc din acelaşi motiv. Vedeţi, cei din timpul Lui, au ştiut că acela era Adevărul, dar L-au respins din pricina prejudecăţilor şi a invidiei. Şi ce le-a spus Isus? „Dacă Eu scot afară dracii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? De aceea ei vor fi judecătorii voştri.” (Matei 12.27).

Ei L-ar fi putut întreba: „Poţi dovedi că este degetul lui Dumnezeu?” Mi-ar fi plăcut să-i aud punându-I această întrebare, însă erau prea deştepţi ca s-o facă.

Observaţi, ei spuneau că El S-a făcut pe Sine Dumnezeu, ceea ce şi era; iar din pricina aceasta L-au respins zicând: „Nu vrem să domnească peste noi!”

Oare nu spun şi astăzi la fel? „Biblia aceasta a fost scrisă de oameni, de aceea nu trebuie să trăim după ea!” Dar ea este Cuvântul lui Dumnezeu, este Dumnezeu Însuşi.

Ieri am vorbit cu un bărbat, iar el mi-a zis:

„Păi, Biblia a fost scrisă de vreun om.”

„Da, aşa este. Numele Lui? Noi Îl cunoaştem ca Dumnezeu.”

Biblia a fost scrisă pe parcursul a patru mii de ani, de la Iov până la Noul Testament, de bărbaţi care nu s-au cunoscut unul pe celălalt şi care au trăit în locuri şi timpuri diferite. Cu toate acestea, nici un Cuvânt din Ea nu-L va contrazice pe celălalt.

Prieteni, eu vă provoc pe toţi să veniţi sub Sângele lui Isus Hristos şi să pretindeţi orice făgăduinţă din Biblie, deoarece Dumnezeu este obligat s-o împlinească. Problema este că oamenii nu vor să facă aceasta, ci zic: „O, Doamne, eu aş vrea să fac ceva, dar pentru aceasta dă-mi un dar mare. Aleluia! Glorie lui Dumnezeu! Cred că L-am primit.”

Nu merge aşa! Poţi face câtă psihologie vrei, dar nu va merge! Este nevoie ca Dumnezeu să-ţi recunoască pocăinţa. El trebuie s-o facă. Am putea spune multe despre aceasta, dar nădăjduiesc că înţelegeţi.

Oamenii nu vor ca Cuvântul să domnească peste ei, dar eu vă spun: „Întoarceţi-vă, pentru că toţi sunteţi botezaţi greşit; sunteţi botezaţi în biserica catolică!”

„Cine eşti tu să ne înveţi pe noi?”

„Nu eu spun aceasta, ci Cuvântul.”

„Dar noi credem…”

„Pe mine nu mă interesează ce credeţi voi! Aceasta o spune Biblia.”

„Da, dar noi nu trebuie să trăim prin ce spune Ea.”

„Ba trebuie s-o faceţi, pentru că altfel, judecata acestei Biblii va cădea asupra voastră, după cum este scris: „…oricine va adăuga sau va scoate un Cuvânt din ea, i se va scoate partea de la Pomul vieţii.” (Apocalipsa 22.18-19), fie el preot, slujitor sau orice ar fi. Voi trebuie să veniţi sub stăpânirea acestui Cuvânt, pentru că El este Dumnezeu.”

„Dar nu vrem ca El să domnească peste noi!”

Vedeţi, ei iau crezurile denominaţionale şi lucrurile mărunte care au fost adoptate în conciliile lor şi le pun în locul Cuvântului lui Dumnezeu.

Ce au făcut cei în trecut? În ziua răstignirii l-au ales pe ucigaşul Baraba în locul Fiului lui Dumnezeu. Dar cei de astăzi? Iau cuvântul unui om, care este o minciună şi o cale a morţii, şi refuză Cuvântul lui Dumnezeu care este Calea Vieţii. Acesta este motivul pentru care acuz această generaţie, pentru că este vinovată de răstignirea Cuvântului lui Dumnezeu sau de încercarea de a face aceasta.

Toţi cer o trezire, dar cum aţi putea avea o trezire când nu lăsaţi Cuvântul Însuşi să lucreze prin oameni? Aş vrea ca cineva să-mi răspundă la întrebarea aceasta: Cum poate avea loc o trezire câtă vreme voi negaţi chiar adevărata Trezire? Bine a spus prorocul despre ei: „…au o formă de evlavie…” Astăzi, chiar propriile lor forme şi crezuri neagă Cuvântul Vieţii ce ceea ce le-ar putea aduce o Trezire. Ei iau denominaţiunile şi crezurile lor şi le pun în locul Cuvântului, iar prin Aceasta Îl răstignesc şi-L fac fără putere asupra oamenilor. Mai mult, când văd Cuvântul viu al lui Dumnezeu, râd şi se îndepărtează de El, ceea ce este hulă.

Vedeţi, ei încearcă să răstignească Cuvântul Însuşi, dar nu o pot face. Nu, ei nu pot răstigni nici Cuvântul şi nici pe Dumnezeu. L-au putut răstigni pe Fiul lui Dumnezeu, trupul în care locuia Dumnezeu, pentru că Acela era Jertfa care avea să-i aducă înăuntru pe fiii lui Dumnezeu hotărâţi mai dinainte pentru Viaţa veşnică. Ei trebuiau s-o facă atunci, dar acum nu o mai pot face pentru că Cuvântul trăieşte veşnic.

Cineva spune: „Ce mai vrei să spui, predicatorule? Cum îţi construieşti acuzaţia dacă spui că ei L-au răstignit atunci, dar acum nu o mai pot face?”

Prin crezurile lor, ei răstignesc efectul Evangheliei asupra oamenilor. Aşa Îl răstignesc. Îl răstignesc prin faptul că oamenii sunt puşi în aceste morgi imense, numite biserici, care, prin crezurile lor trag o linie despărţitoare de El. Astfel, Cuvântul lui Dumnezeu nu poate avea nici un efect asupra oamenilor, pentru că ei condamnă chiar lucrurile despre care a vorbit Hristos şi a spus că vor avea loc. Ele nu se potrivesc cu crezurile şi cu înţelegerea lor, aşa cum nu s-au potrivit nici la venirea lui Hristos. Atunci, El a venit conform Cuvântului; exact cum a spus Dumnezeu, dar ei nu L-au recunoscut. Nu-i de mirare că a spus că El a ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-a descoperit pruncilor.

Înţelegeţi? Ei au răstignit efectul Cuvântului.

Am aici mai multe texte biblice, dar voi citi doar două sau trei dintre ele.

Voi spuneţi: „Cum răstignesc ei Cuvântul?”

Când Biblia spune că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci (Evrei 13.8), ei zic: „Isus este aşa sau aşa,” iar dacă El a dat Bisericii porunca: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură”, şi a adăugat: „Iată semnele care-i vor însoţi pe cei ce cred…” (Marcu 16) ei merg mai departe în drumul lor spunând că această poruncă a fost valabilă doar pentru generaţia aceea, deşi nici jumătate din lume n-a fost atinsă încă de Lumina Evangheliei şi milioane de oameni mor în fiecare an fără să fi auzit de Numele lui Isus. Prin atitudinea lor, ei fac porunca lui Dumnezeu fără putere şi răstignesc efectul Cuvântului asupra oamenilor. Amin.

Totuşi, aceasta este porunca lui Dumnezeu şi ea spune clar:

„Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.

Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit.

Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi;

Vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi.”

Isus i-a dat lui Petru cheile Împărăţiei şi i-a spus că orice va lega pe pământ, va fi legat în ceruri, şi ce va dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri. Apoi, în ziua de Rusalii, ei erau atât de bucuroşi pentru primirea Duhului Sfânt, încât acţionau într-un mod pe care cei de astăzi l-ar numi „prostesc”, sărind, clătinându-se şi acţionând ca nişte oameni beţi. De altfel, unii chiar au spus că sunt beţi, însă Petru s-a ridicat şi a zis: „Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi. Ci aceasta este ceea ce a fost spus prin prorocul…” (Fapte 2.15-16).

Vedeţi, el îi aducea înapoi la Cuvânt, arătând că Duhul este încă Cuvântul şi că Cuvântul lui Dumnezeu este Duh: „…Ci aceasta este ceea ce a fost spus prin prorocul Ioel: „În zilele din urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură…” (v. 17).

Uitaţi-vă la bărbatul acesta simplu, care s-a ridicat fără frică împotriva acelui grup religios şi l-a acuzat: „Acesta este Cuvântul; aşa a fost spus prin prorocul Ioel: …voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii şi bătrânii voştri vor visa visuri!

Da, chiar peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu şi vor proroci.

Voi face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pământ, sânge, foc şi un vârtej de fum…”

Vedeţi, el dovedea prin Cuvânt că Acela era Cuvântul, dar ei au râs şi şi-au bătut joc de El, însă a urmat judecata lui Dumnezeu: oraşul a fost ars, iar ei şi-au mâncat copiii de vii. Chiar şi astăzi mulţi dintre ei sunt risipiţi printre neamuri, dovedind că Duhul Sfânt este Acela care face Cuvântul lui Dumnezeu viu, împlinindu-L.

Isus Hristos era Persoana, Omul, Dumnezeu. Aleluia! El era manifestarea lui Dumnezeu; era Dumnezeu într-un trup uman, pentru a reflecta Cuvântul pentru acel timp, astfel ca epoca aceea să poată vedea făgăduinţele lui Dumnezeu valabile pentru ea.

Dar Duhul Sfânt este Acelaşi şi astăzi; este Duhul lui Dumnezeu care face Cuvântul viu şi încearcă să găsească pe cineva prin care să Se reflecte pe Sine în timpul acesta, ca să dovedească că este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Înţelegeţi? El încearcă să găsească o cale pentru a Se reflecta pe Sine, iar când o găseşte se pot împlini cuvintele din Ioan 14.12: „…lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi”, pentru că „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.”

Oamenii de atunci nu au putut vedea aceasta, din cauză că se gândeau prea mult la denominaţiunile şi micile lor cuiburi numite „biserici”, iar astăzi fac la fel, răstignindu-L din nou.

În ziua de Rusalii, Petru a spus: „Bărbaţi iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta şi ascultaţi cuvintele mele!

Oamenii aceştia nu sunt beţi cum vă închipuiţi voi…”

Apoi şi-a continuat cuvântarea explicând ce se întâmplă. Inimile ascultătorilor au fost străpunse de cuvintele lui, aşa că au zis: „Fraţilor, ce să facem ca să fim mântuiţi? Cum putem primi si noi Aceasta pentru că suntem convinşi că acesta este Adevărul?”

Atunci Petru le-a zis: „Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.

Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” (Fapte 2.38-39).

Aceasta este ceea ce trebuie să facă toţi: să se pocăiască şi să se boteze în Numele lui Isus Hristos.

Dar ce a făcut biserica romano-catolică? A luat titlurile: „Tată, Fiu şi Duh Sfânt” şi le-a pus în locul Numelui Său. A numit Cina „sfânta euharistie”, iar preotul le spune enoriaşilor să scoată limba, le pune hostia pe ea şi bea el vinul. Astfel, sunteţi uniţi împreună în loc să-L aveţi pe Duhul Sfânt.

Vedeţi? Ei fac botezul trinitar în Tată, Fiu şi Duh Sfânt, deşi Scriptura nu spune nimic despre aşa ceva, pentru că Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh este Domnul Isus Hristos. Când îi arăţi însă acest lucru acestei generaţii ticăloase, despre care Petru a spus: „Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos” (Fapte 2.40), ce fac ei? Râd şi spun: „Biserica noastră nu învaţă aşa ceva!” Dar prin aceasta, se fac vinovaţi de răstignirea lui Isus Hristos, pentru că-I fac Cuvântul fără putere înaintea oamenilor.

Da, voi răstigniţi adevăratul Cuvânt în faţa oamenilor şi vă condamnaţi singuri împreună cu comunităţile voastre, pentru că-i conduceţi şi pe ceilalţi într-o capcană a morţii.

Eu v-am vorbit despre Martin Luther King, care conduce atâţia oameni scumpi într-o capcană a morţii. El îi îndeamnă la revoltă şi aceasta doar pentru o dispoziţie şcolară. Vedeţi? Sunt multe păreri, dar ce bine ar fi dacă oamenii ar merge împreună, chiar dacă culoarea pielii lor este diferită! Naţiunea le dă drepturi tuturor, dar voi să nu vă împotriviţi.

Cum ar fi dacă cineva ar spune că toţi irlandezii şi germanii trebuie să se separe de ceilalţi? Aceasta nu i-ar deranja cu nimic pe creştini; ei ar merge înainte.

Mă gândesc că şi bărbatul acesta este creştin, iar ca lucrător nu ar trebui să-şi conducă oamenii într-o revoltă împotriva naţiunii, pentru că aceasta ar putea duce la moartea a milioane de oameni. Este o ruşine să facă aşa ceva.

Ce bine ar fi dacă oamenii ar privi doar Adevărul, însă ei spun: „Biserica noastră nu crede aşa! Noi avem o altă cale.” Este adevărat, dar nu aceea este calea cea bună.

Petru a spus: „Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre”, dar ei nu vor să facă aceasta. Ce fac în schimb? Este unul din multele lucruri despre care vreau să vorbesc repede.

A doua răstignire! Dacă un om acceptă crezul „Tată, Fiu, Duh Sfânt”, în locul Cuvântului; un titlu în locul Numelui, răstigneşte efectul puterii Cuvântului asupra oamenilor. Dacă cineva spune că Marcu 16 a fost valabil doar pentru timpul apostolilor, deşi Domnul Însuşi a spus:

„Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.

Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit.

Iată semnele care îi vor însoţi pe cei ce vor crede…” (Marcu 16.15-17); dacă încearcă să scoată aceasta din Biblie, răstigneşte efectul Evangheliei asupra acelei comunităţi. Pentru cine şi cât timp este valabilă această făgăduinţă? Pentru orice făptură, pentru toate ţările, toate limbile, toate casele şi toţi oamenii, până va veni El.

Pe temeiul acestor cuvinte, vă acuz în Numele lui Isus Hristos şi vă declar vinovaţi de uciderea Domnului!

Biserica din acele zile L-a urât. De ce? El era chiar Dumnezeul lor, era chiar Mesia pe care-L aşteptau, dar cu toate acestea L-au urât şi L-au negat. Nu voiau să aibă de-a face cu un astfel de Mesia.

La fel face şi biserica de astăzi: neagă Cuvântul. Ei nu Îl vreau pentru că este contrar cu ceea ce au fost învăţaţi să creadă prin crezurile lor. Dar Cuvântul este Mesia, credeţi aceasta? Ce este o reflectare a Cuvântului? O reflectare a lui Mesia, care este Sfântul Duh printre noi. El Se reflectă pe Sine, oriunde găseşte o candelă prin care poate da Lumină, o candelă care nu este afumată prin crezuri şi alte lucruri.

Vă amintiţi că ei şi-au curăţit candelele atunci când era prea târziu? Când îi vedeţi pe luterani, pe prezbiterieni, pe metodişti şi pe ceilalţi, încercând să intre înăuntru în aceste zile din urmă, ca să primească Duhul Sfânt, să ştiţi că nu-L vor primi. Da, poate vor vorbi în limbi şi vor sări în sus şi-n jos, dar priviţi ce se întâmplă. Acesta este un semn al timpului care arată că ea este terminată. Dar Biserica adevărată poate auzi în orice vreme chemarea: „Veniţi sus!” Amin.

Duhul Sfânt vine şi-L face pe Isus Hristos o realitate vie, prin aceia prin care poate lucra, legitimându-Se pe Sine. El vine jos, lasă ştiinţa să facă o fotografie şi o arată, face semne dovedind că tot ceea ce a spus, va face conform Scripturii. Nu un crez sau vreo lucrare omenească; nu sânge, foc şi fum, ci o dovadă biblică, mesianică.

Este adevărat că există o mulţime de impostori şi de imitatori, dar ei nu fac decât ca adevăratul Cuvânt să strălucească cu atât mai mult. Lăsaţi ca oamenii duhovniceşti să judece şi să aleagă singuri între ceea ce este bine şi greşit.

Atunci, ei L-au negat pe propriul lor Mesia şi au spus: „Noi nu-L vrem!”, iar astăzi fac la fel: „Ei bine, dacă trebuie să merg acolo jos şi trebuie să acţionez ca oamenii aceia, nu-L vreau deloc!” Nu-i nici o problemă, dar atunci nu-L aveţi şi veţi păţi la fel ca cei din trecut.

Vedeţi? Deşi a fost legitimat în mod corect, ei L-au urât şi nu L-au vrut. De ce? Pentru că i-a numit pe păstorii lor „pui de năpârci” şi le-a zis: „…voi sunteţi ca mormintele văruite, care, pe dinafară se arată frumoase (sunteţi curaţi, cu haine lungi şi gulere întoarse), iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţie.” (Matei 23.27). El nu i-a cruţat, ci le-a vorbit sincer şi deschis, deşi era un galilean neînsemnat, fiul unui tâmplar.

Acelaşi lucru l-a făcut şi Ioan, premergătorul lui Isus. El le-a spus categoric:

„Să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: „Avem ca tată pe Avraam!” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.

Iată că securea a fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom care nu face roadă bună, va fi tăiat şi aruncat în foc.” (Matei 3.9-10).

Dumnezeu este sever, ferm şi aspru în privinţa Cuvântului Său şi El L-a legitimat pe Isus cu Scriptura, dovedind că era Mesia. Vom ajunge imediat la acuzaţia adusă de Petru şi vom vedea dacă este adevărat sau nu. El a dovedit cât se poate de clar, prin Cuvântul făgăduit, şi a arătat că era Dumnezeu arătat într-un Om, numit Fiul lui Dumnezeu. Corect.

Moise spusese despre El: „Când va veni Mesia, El va fi un Profet şi va face aceste lucruri…”

Ce simbolizează femeia de la fântână care, cu toată starea decăzută în care se afla, L-a recunoscut? Ea arată că în aceste zile din urmă Dumnezeu Se va îndura de cei nenorociţi.

Cred că vă amintiţi de predica „Cina de nuntă”, când El a spus: „Am pregătit ospăţul, dar toţi cei poftiţi la el, s-au scuzat şi nu au venit.”

Unul a zis: „Eu nu pot veni, pentru că aceasta ar ruina crezurile noastre.”

Altul: „Eu nu pot veni pentru că sunt căsătorit şi soţia mea nu este de acord cu aceasta.” Sau: „Eu m-am căsătorit cu biserica, pentru că mama a fost membră aici şi nu pot sta pentru aceasta…”

Şi ce le-a spus El robilor Săi? „Nunta este gata, dar cei poftiţi n-au fost vrednici de ea”. „Duceţi-vă şi aduceţi-i înăuntru pe beţivi şi pe prostituate, pentru că ospăţul este pregătit, masa este pusă şi trebuie sa fie cineva acolo!”

Vedeţi? Aceasta îi acuză pe evrei. Dar astăzi cum este?

„Eu merg cu prezbiterienii şi nu pot.”

„Eu sunt luteran.”

„Eu sunt unitarian.”

„Eu cred în sfânta doime.”

„Eu sunt aceasta sau cealaltă şi nu pot…”

Iată-vă unde sunteţi! „Atunci nu veţi fi acolo!” Aceasta a spus El şi aşa va fi. Desigur.

Mesia complet legitimat; Cuvântul făgăduit complet dovedit. Dumnezeu, Cel care a dat făgăduinţa şi a spus ce va face Mesia, a venit în mijlocul lor şi a făcut exact cum a spus. Nu-i de mirare că le-a zis Isus: „Unde am greşit? Dacă nu Mă credeţi pe Mine, dacă Mă vedeţi doar un Om, credeţi măcar lucrările pe care le fac, pentru că ele mărturisesc despre Mine. Voi nu vreţi să Mă credeţi pentru că am fost născut în coliba aceea mică şi pentru că tatăl Meu adoptiv este un tâmplar.”

Apoi, când a venit în Galilea şi a vrut să facă ceva, ei au spus: „Cine este Acesta? De unde are înţelepciunea şi minunile acestea? Oare nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria, mama Lui? Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda, nu sunt ei fraţii Lui? Şi surorile Lui nu sunt toate printre noi? De la ce şcoală vine, pentru că n-are nici legitimaţie de membru, nici recomandare?” Şi Biblia spune că s-au poticnit în El din pricina aceasta. Mai mult, scrie că acolo nu a putut face lucruri mari, de aceea a plecat în altă parte, spunând: „Nicăieri nu este preţuit un proroc mai puţin decât în patria şi în casa lui.” (Matei 13.55-56;57).

Aveţi grijă!

Iată-L pe Mesia pe deplin legitimat. Cu toate acestea, El nu Şi-a luat singur slava, ci a spus: „Fiul nu face decât ce vede pe Tatăl făcând…” (Ioan 5.19), provocându-i să vadă singuri dacă era Mesia sau nu.

Priviţi-o însă pe femeia aceea cu reputaţie rea. Ea nu era îndoctrinată şi L-a recunoscut. Moral era greşită şi nimeni n-o putea sprijini, deoarece Legea lui Dumnezeu condamna faptele ei. Din punct de vedere moral ea era greşită, dar Dumnezeu nu a judecat-o după ceea ce era atunci; El nu vă judecă după cât sunteţi de bogaţi sau de săraci, ci judecă inima voastră, ceea ce vreţi să fiţi, iar ea nu dorea nimic din ceea ce strălucea, ci tânjea după altceva şi a fost gata să-L urmeze imediat.

Vedeţi? Dumnezeu judecă inima. Omul judecă după aparenţe, dar Dumnezeu vede inima. Din cauza aceasta nu a contat cum era ea, pentru că atunci când a strălucit Lumina, a recunoscut-o şi a primit-o imediat; a prins esenţa Vieţii veşnice.

O, cât este de strălucitor şi pentru mine să văd şi să ştiu că acesta este Adevărul! Pe Acesta vreau să stau! Iar într-o zi, când Dumnezeul cerului se va ridica să judece lumea, vocea mea va fi pe banda Lui magnetică şi va condamna această generaţie din zilele din urmă, pentru că acum este pe bandă magnetică, dar atunci va fi pe Banda Lui veşnică. Acesta-i adevărul.

Condamn această generaţie de predicatori care au o formă de evlavie şi neagă puterea Cuvântului şi manifestarea Lui, deşi S-a legitimat şi a dovedit încă o dată că este Acelaşi ieri, azi şi în veci. De aceea, îi acuz prin Cuvântul lui Dumnezeu.

Aş vrea să vă mai vorbesc foarte pe scurt şi despre altceva, pentru că mai am doar cincisprezece minute.

Acolo… Pe Golgota! Oh, vai! Acolo ei L-au răstignit pe El: al treilea cuvânt. Ei L-au răstignit pentru că nu au recunoscut Cuvântul făgăduit făcut trup al lui Dumnezeu. Dar vă puteţi închipui de ce L-au răstignit pe acest Om?

Mai demult, am citit o carte minunată intitulată „Prinţul din casa lui David” de dr. Ingraham. Se spune că este parţial adevărată, deoarece este scrisă după nişte manuscrise scrise de o femeie numită Adina, care a mers din Egipt, de la Cairo, în Palestina, pentru a-şi termina studiile. Vizita ei a avut loc chiar în timpul Domnului Isus şi se pare că a trimis aceste scrieri tatălui său. Ar fi bine s-o citiţi şi voi, pentru că este într-adevăr foarte interesantă. Acelaşi autor a scris şi „Stâlpul de Foc”, după care Cecil de Mille a făcut filmul „Cele zece porunci”.

În această carte scrisă după manuscrisele Adinei, se spune că în ziua răstignirii, Maria Magdalena, femeia din care El a scos şapte draci, a alergat în faţa mulţimii şi a strigat: „Ce a făcut El? A vindecat bolnavii şi a încercat să-i elibereze pe cei înrobiţi. Veniţi aici şi spuneţi ce altceva a făcut El în afară de bine?”

Atunci un bărbat a fugărit-o prin curte şi a strigat: „Ascultaţi mai mult de femeia aceasta proastă decât de preoţii voştri?”

Aceasta este. Ce rău a făcut El? Şi dacă n-a făcut nimic rău, de ce L-au răstignit? De ce? Pentru că nu au recunoscut Cine era, iar astăzi este la fel. Predicatorii şi învăţătorii noştri moderni, i-au îndoctrinat atât de mult pe oameni, încât au ajuns să creadă că lucrarea Domnului este vrăjitorie, telepatie, şmecherie sau ceva de la diavolul. Da, ei o numesc oricum pentru că nu pot recunoaşte că este legitimarea Cuvântului lui Dumnezeu pentru această zi; că este semnul timpului din urmă.

Dacă nu aparţii de organizaţiile lor, spun: „O, aceasta este o invenţie, o înşelătorie! Uitaţi-vă aici, la cutare şi la cutare…” dar să poftească în faţă şi să dovedească că acest lucru adevărat este o înşelătorie. Să dovedească măcar o dată că este greşit. Vedeţi, n-o pot face, deoarece El nu a greşit şi nici nu va greşi vreodată pentru că este Dumnezeu. Problema este că le place să atragă atenţia asupra lor, apoi spun: „O, dacă ar fi un om cu renume…!”

Pentru că este vorba de un grup mic, de câţiva oameni aşa zişi „proscrişi”, ei spun: „Ei bine, îi vom da afară din biserica noastră. Înainte obişnuiau să vină aici, dar au mers după aceasta şi după cealaltă…” Pe mine nu mă interesează părerea lor, pentru că şi despre Petru, Iacov şi Ioan au spus la fel: „…Nişte oameni simpli şi neînvăţaţi…” dar au fost nevoiţi să recunoască faptul că între timp se întâmplase ceva: ei umblaseră cu Isus şi aceasta făcea deosebirea. Vedeţi?

Ei L-au răstignit pentru că nu L-au recunoscut. Nu ştiau că aceea era legitimarea Cuvântului lui Dumnezeu pentru acea zi. Ei ţineau legile şi obiceiurile lor, dar tocmai legile pe care spuneau că le ţin, le atrăgeau atenţia spre timpul în care El avea să vină ca Om. Problema era că ei aveau litera, dar nu au primit partea cealaltă, adică descoperirea.

Acelaşi lucru îl fac şi oamenii de astăzi. Ei au o biserică şi spun că cred în Isus Hristos, dar neagă ceasul în care trăiesc, repetând proverbul: „Oamenii sunt condamnaţi din cauză că privesc întotdeauna spre ceea ce va face Dumnezeu şi-L laudă pentru ce a făcut, dar nesocotesc ceea ce face în prezent.” Da, ei se gândesc că Dumnezeu este minunat şi măreţ, iar într-o zi va avea loc răpirea şi-i va duce Acasă, dar prin faptul că neagă chiar semnele şi minunile pe care El trebuie să le facă conform Scripturii, pierd totul. Bine a spus Isus că dacă „un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.” (Matei 15.14), şi ne-a îndemnat să-L rugăm pe Dumnezeu să ne dea ochi deschişi în aceste zile din urmă.

Deci şi cei de astăzi fac acelaşi lucru ca cei din trecut: datorită faptului că nu-L recunosc, Îl neagă şi-L răstignesc pe acelaşi Dumnezeu. Prin această negare, ei Îl răstignesc din noupe Hristos; fac hulă împotriva Duhului Sfânt. Cum fac hulă? Oamenii de atunci nu au putut face hulă, pentru că Duhul Sfânt nu venise încă. Ei L-au numit pe Isus, Beelzebul, pentru că le ştia tainele inimii. Din pricina aceasta spuneau: „Omul acesta este un drac!” adică: „Este un ghicitor; un diavol care ghiceşte viitorul!” Israelul nu mai avusese de patru sute de ani un proroc, de aceea nu puteau recunoaşte o asemenea slujbă. Ei aveau doar legea, doar litera, de aceea spuneau: „Acesta este un Beelzebul!”

Auzindu-i, Isus le-a zis: „EU vă iert pentru aceasta, dar dacă veţi vorbi aşa împotriva Duhului Sfânt care va veni, nu veţi fi iertaţi niciodată.”

Ţineţi minte! Acest păcat nu va fi iertat niciodată; nu va exista nici un pic de milă. Dacă faceţi hulă numind Cuvântul lui Dumnezeu, legitimat prin Duhul Sfânt, ca fiind ceva necurat, depăşiţi linia dintre har şi judecată şi nu veţi fi iertaţi niciodată. Acesta este motivul pentru care acuz această generaţie şi o declar vinovată de hulă, de răstignirea Fiului lui Dumnezeu descoperit!

El a spus, de altfel, prin toţi profeţii şi prin Hristos Însuşi, că în timpul din urmă va fi ca în zilele lui Noe şi ca în timpul Sodomei.

Ei fac hulă răstignindu-L pe Fiul lui Dumnezeu înaintea oamenilor. El este Cuvântul legitimat, de aceea nici măcar un singur cuvânt spus împotriva Lui nu poate fi iertat. Ce veţi face atunci? Unde vreţi să staţi? Ei sunt condamnaţi şi-i aşteaptă ceasul când mânia lui Dumnezeu va veni asupra lor şi-i va spulbera.

Generaţia aceasta iubeşte mai mult dogmele şi doctrinele făcute de oameni, decât Cuvântul legitimat al lui Dumnezeu! Oh, aş dori să pot vorbi mai mult despre aceste lucruri!

Această generaţie refuză descoperirea lui Dumnezeu, dar noi călcăm pe urmele apostolilor. Acesta este adevărul.

Poate veţi zice: „Ei bine, şi alţii spun aşa.”

Este adevărat, dar Dumnezeu a dovedit că acesta este adevărul.

Isus a spus: „Dacă lucrările pe care le fac nu mărturisesc despre Mine, înseamnă că vorbesc de la Mine Însumi; dar dacă ele mărturisesc despre Mine, ar fi bine să Mă credeţi, pentru că timpul este aici.” (parafrazare).

El le-a mai zis:

„Când se înserează, voi ziceţi: „Are să fie vreme frumoasă, căci cerul este roşu.”…

…Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o deosebiţi, şi semnele vremurilor nu le puteţi deosebi?” ( Matei 16.2-3), şi a adăugat: „Dacă L-aţi fi cunoscut pe Dumnezeu, aţi fi recunoscut şi ziua Mea.”

„Tu, care eşti Om, Te faci Dumnezeu? Pretinzi că eşti Dumnezeu Însuşi?” Şi L-au crucificat.

Duhul Sfânt nu este a treia persoană din dumnezeire, ci este Dumnezeu Însuşi arătat într-un trup omenesc, numit Isus Hristos, pentru ca prin Sângele Lui să sfinţească viaţa omului, iar apoi să Se reflecte pe Sine Însuşi prin acea Viaţă.

Dar ce fac oamenii de astăzi? Răstignesc acelaşi Cuvânt manifestat. Înţelegeţi? Ei Îl răstignesc prin faptul că Îl neagă pe Fiul lui Dumnezeu arătat şi legitimat printre oameni, prin lucrările pe care a făgăduit că le va face în aceste zile din urmă.

Dacă El este acelaşi Fiu al lui Dumnezeu şi legitimarea trebuie să fie aceeaşi, pentru că în Ioan 14.12 scrie: „…cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu…” (Ioan 14.12).

„Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci.” (Evrei 13.8).

„Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.” (Ioan 15.7). Da, domnilor!

Gândiţi-vă că cei care L-au răstignit atunci erau oameni foarte religioşi. Nu necredincioşii, ci cei mai religioşi oameni din acele zile, au făcut aceasta, iar astăzi este la fel: cei care-L răstignesc din nou sunt oamenii religioşi.

Să ne grăbim!

Acolo L-au răstignit pe El. Când au făcut aceasta? Când au respins Cuvântul manifestat al lui Dumnezeu şi au acceptat în locul Lui crezurile lor.

Exact aceasta fac şi astăzi.

El era Cuvântul, iar ei L-au respins. Fiţi atenţi pentru că aceasta este ceva ce n-aş vrea să pierdeţi. El era Cuvântul, de aceea, când L-au respins, au respins de fapt Cuvântul. Şi după ce L-au respins, L-au răstignit. Acelaşi lucru se întâmplă şi astăzi: ei resping Cuvântul lui Dumnezeu şi acceptă crezurile lor, dar prin aceasta răstignesc în mod public, înaintea adunării lor, lucrarea Duhului Sfânt. Făcând aceasta, ei sunt vinovaţi, iar eu îi acuz în Numele lui Isus Hristos!

Sunt cincisprezece ani de când Îl văd mişcându-Se în toată ţara, dar cu toate acestea, ei continuă să ţină la crezurile lor. Ei sunt vinovaţi pentru că au respins Cuvântul care ar fi adus toate bisericile împreună şi ar fi făcut o mare unitate frăţească între penticostali şi toţi ceilalţi. În loc să-L primească, ei L-au respins, L-au refuzat, au râs de El şi     L-au numit cum au vrut, iar prin confederaţia bisericilor, care este planul Satanei, încearcă să vină înăuntru spunând: „Am venit să cumpărăm Ulei,” dar sunt respinşi; sunt vinovaţi de răstignirea lui Isus Hristos.

Vedeţi, voi trebuie să acceptaţi condiţiile lui Dumnezeu pentru că ale voastre nu merg.

Atunci, ei au respins Cuvântul manifestat al lui Dumnezeu din pricina crezurilor lor, iar astăzi fac la fel, pentru că Ioan 1.1 spune că El era Cuvântul, iar în Evrei 13.8 scrie că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Ei Îl răstignesc din nou! Ştiaţi că Biblia spune că noi putem face aceasta? Să mergem în capitolul 6 din Evrei şi să citim puţin de acolo ca să vedem dacă putem într-adevăr să-L răstignim din nou pe Fiul lui Dumnezeu.

Poate ziceţi: „Păi, El nu poate fi răstignit a doua oară!” Haideţi să vedem împreună dacă putem să-L răstignim sau nu, pentru că Cuvântul lui Dumnezeu este Adevărul.

Evrei 6.1-3: „De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos, şi să mergem spre cele desăvârşite, fără să mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte, şi a credinţei în Dumnezeu,

Învăţătura despre botezuri, despre punerea mâinilor, despre învierea morţilor şi despre judecata veşnică.

Şi vom face lucrul acesta dacă va voi Dumnezeu.”

Vedeţi, Pavel vrea să se ştie că lucrurile acestea sunt esenţiale: botezul, punerea mâinilor, învierea şi a doua venire a Domnului. Ele sunt veşnice şi sunt Adevărul absolut.

Acum haideţi să citim mai departe:

„Căci cei ce au fost luminaţi odată şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt,

şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor,

şi care totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou pentru ei pe Fiul lui Dumnezeu, şi-L dau să fie batjocorit.” (v. 4-6).

Spuneţi-mi, acesta este Cuvântul meu sau al Lui? Un om care ajunge la o cunoştinţă… Amintiţi-vă că ei nu L-au primit niciodată, ci erau credincioşi de graniţă. Dacă tu ajungi la cunoştinţa Cuvântului lui Dumnezeu, prin citirea şi înţelegerea Lui, iar după aceea Îl respingi, este imposibil să mai fii mântuit vreodată.

Aţi citit aceasta? Ei au primit cunoştinţa Adevărului, dar nu L-au primit niciodată, ci doar au înţeles.

Ei sunt la fel ca cei care au ieşit din Egipt. Acest al treilea Exod este doar un tip al rămăşiţei dintre ei.

Israel a ales doisprezece bărbaţi, câte un cap denominaţional din fiecare seminţie şi i-au trimis dincolo de graniţă, în ţara făgăduită, ca să vadă ce şi cum este acolo. Când s-au întors, zece dintre ei au spus: „Noi nu suntem în stare s-o luăm în stăpânire!”, dar doi, Iosua şi Caleb, care au privit la Cuvânt, au zis: „Dumnezeu a spus că ţara ne aparţine, de aceea suntem mai mult decât în stare s-o luăm!” Este adevărat?

Cum au fost cei zece? Credincioşi de graniţă. Ei se născuseră în biserică şi erau conducători. Să zicem că erau episcopi şi au păşit până în punctul în care Cuvântul lui Dumnezeu a fost dovedit că este Adevărul. În faţa lor stătea ţara făgăduită şi pentru că nu ştiau cum este, au intrat în ea s-o cerceteze. Iosua şi Caleb au adus un ciorchine mare de struguri şi i-au lăsat să guste din el, dar cei zece, deşi au gustat din roadele bune ale ţării, când s-au întors în tabără au spus: „Noi nu suntem în stare să luăm această ţară. N-o putem face.” Vedeţi?

Aceiaşi credincioşi de graniţă au fost şi în vremea lui Isus Hristos şi ei au zis: „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu…” (Ioan 3.2).

Vedeţi graniţa? „…Noi ştim că eşti un Învăţător venit la de Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el. Noi recunoaştem că în lucrarea aceasta este Dumnezeu.” Da? Atunci de ce nu L-au acceptat? De ce nu L-au primit? Vedeţi graniţa? Graniţa!

Şi iată-i acum în acest al treilea Exod. Este acelaşi semn, aceeaşi manifestare, acelaşi Hristos, acelaşi Duh Sfânt, aceleaşi lucrări, acelaşi Dumnezeu şi acelaşi Mesaj, dar ei nu pot să-L primească pentru că ar trebui să renunţe la legitimaţia lor de membru.

Ce este aceasta? Ei au cunoştinţa Adevărului; au văzut că Acesta este Adevărul şi nu-L pot nega. Ziarele, fotografiile, mărturiile doctorilor despre cei vindecaţi, învierea morţilor şi toate celelalte lucruri dovedesc că El este în această lucrare. Nici una din prorociile date de-a lungul anilor nu a dat greş vreodată, ci toate s-au împlinit până în cele mai mici detalii, de aceea ei nu pot spune decât că este lucrarea lui Dumnezeu. Dar cu toate acestea nu pot să-L accepte.

Acea grupare de predicatori din Chicago, vreo trei sute şi ceva de oameni, urmau să vină să se boteze în Numele lui Isus Hristos. De ce nu au făcut-o? Nu au putut s-o facă pentru că preţul era prea mare. Ce au făcut prin aceasta? Au trecut linia dintre har şi judecată, deoarece este cu neputinţă ca cei care au fost luminaţi odată, au fost aduşi la cunoştinţa Adevărului şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu, să se mai întoarcă la El, să fie reînnoiţi şi să zică: „Acum voi spune: „DA!”, după ce L-au respins.

Voi, prezbiterienii, metodiştii, luteranii şi Oamenii de Afaceri ai Evangheliei Depline, spuneţi că veniţi înăuntru dar refuzaţi Mesajul. Desigur, vor fi unele persoane individuale care-L vor primi, dar nu biserica. Voi trebuie să ieşiţi din biserică dacă vreţi să-L primiţi. Acesta-i adevărul.

Credeţi că Biserica Prezbiteriană va lăsa deoparte dogmele ei şi-L va primi pe Duhul Sfânt? Să nici nu vă gândiţi la aşa ceva! Sau credeţi că o vor face metodiştii? Niciodată. Credeţi că trinitarienii vor fi de acord să primească Numele lui Isus Hristos şi să se boteze în El? Nu, ei nu o vor face, însă vor fi unele persoane care Îl vor accepta şi vor ieşi de acolo. Acesta este semnul venirii Lui. Dar pentru bisericile care au văzut Adevărul şi L-au respins în consiliile lor, este imposibil să-L mai primească.

Ei sunt vinovaţi de răstignirea lui Isus Hristos, iar eu îi acuz prin Cuvântul lui Dumnezeu pentru că L-au respins cu indiferenţă pe Dumnezeu, care S-a făcut cunoscut pe Sine în aceste zile din urmă, în Cuvântul Său, dovedind că este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Voi sunteţi vinovaţi de răstignirea lui Isus Hristos, prin faptul că aţi făcut hulă împotriva Duhului Sfânt. Aşa este.

Dacă vom merge în Evrei 10, Scriptura ne arată încă o dată, nu numai că este imposibil să-L mai accepte, ci că aceasta îi separă pentru veşnicie de Dumnezeu. Dacă-L respingeţi pe Duhul sfânt şi faceţi haz de El, nu mai puteţi veni niciodată în prezenţa lui Dumnezeu, pentru că treceţi linia de graniţă.

„Au gustat Cuvântul vieţii…” Vedeţi, credincioşi de graniţă.

Poate veţi spune: „Păi, oamenii aceia nu erau credincioşi!” Ba erau credincioşi, sau cel puţin aşa pretindeau, dar când a venit Cuvântul… Ei erau israeliţi şi au ieşit sub sângele mielului; au ieşit sub semnele lui Moise şi au văzut acele semne în lucrare, iar Dumnezeu le spusese: „Vă voi da acea ţară!” dar când au ajuns la împlinirea Cuvântului făgăduit, au spus: „O, noi nu putem face aceasta!”, deşi roadele erau acolo ca dovadă că ţara era într-adevăr bună.

Cuvântul lui Dumnezeu este corect.

El le spusese: „Vă voi da acea ţară,” fără să-L intereseze împrejurările, dar ei au zis: „O, nu putem s-o luăm, pentru că suntem ca nişte lăcuste înaintea lor.”

Cu ani în urmă, când eram încă în vechea adunare, cineva a venit şi mi-a spus: „Billy, dacă vei continua să predici acest Mesaj, te vei trezi că vorbeşti la cei patru pereţi.”

„Dacă trebuie, voi predica şi la aceşti pereţi, pentru că Dumnezeu poate ridica din ei copiii lui Avraam”, i-am răspuns eu, după care am adăugat: „Acesta este Adevărul, dar dacă ai ceva prin care să-L contrazici, spune.”

Vedeţi, este uşor să faci valuri, dar când ajungi la concret, este altceva. Aici este diferenţa; aici Îl răstignesc ei din nou prin crezurile lor.

Acum, să mergem mai departe în Evrei capitolul 6. Dacă am avea timp suficient, aş putea citi mai mult, dar voi rămâne la textul pe care mi l-am notat şi care spune că este imposibil ca cei care au fost luminaţi odată şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt, să mai fie înnoiţi.

Notaţi-vă! Ei Îl răstignesc din nou pentru ei înşişi pe Fiul lui Dumnezeu. Cum? Prin faptul că gustă şi ştiu că Acesta este Adevărul, iar după aceea Îl neagă şi Îi întorc spatele.

Aceasta a făcut naţiunea noastră; aceasta au făcut oamenii aceştia şi bisericile: au respins şi au răstignit Mesajul; au răstignit Adevărul în faţa oamenilor.

Ce I-au făcut lui Isus? L-au batjocorit, au smuls hainele de pe El şi L-au atârnat pe cruce, deşi era Domnul vieţii.

Acelaşi lucru îl fac şi astăzi. Prin crezurile lor, ei smulg bunătatea şi îmbrăcămintea Evangheliei, încercând s-o pună într-un alt timp, dar prin aceasta Îl răstignesc din nou. O, Doamne!

Acolo ei L-au răstignit… şi acum ultimul cuvânt: …pe El, cea mai scumpă Fiinţă. De ce au făcut-o atunci? Pentru că nu L-au cunoscut. De ce o fac astăzi? Pentru că nu ştiu că Acesta este Adevărul. Crezurile şi tradiţiile lor i-au îndepărtat atât de mult de Cuvântul lui Dumnezeu, încât sunt surzi şi orbi faţă de El şi nu-L pot recunoaşte.

Acum aş vrea să spun ceva pentru voi, cei care sunteţi prezenţi aici. Fiţi foarte atenţi!

Ştiu că este foarte cald, pentru că şi eu sunt încălzit, dar, frate, acest Cuvânt este Viaţă dacă te ţii de El. Nu este ceva despre care vorbim doar aşa, ci este Ceva care este deja cu noi şi se împlineşte chiar sub ochii noştri; nu este ceva ce va fi, ci este Ceva ce este deja. Noi nu vorbim doar ca să ne aflăm în treabă, şi nu mărturisim numai despre ce a făcut şi ce va face El, ci vorbim despre ce face în prezent, acum. Vedeţi, acesta este ceasul nostru.

Poate noi nu vom trăi atât de mult ca să vedem Răpirea. Poate eu voi muri astăzi şi la fel tu, dar ştim cu siguranţă că Răpirea vine, iar când se întâmplă aceasta, vom fi acolo. Să nu vă îngrijoraţi cu privire la aceasta, pentru că acolo vor fi toţi aceia care au crezut şi au aşteptat-o de-a lungul epocilor, umblând în Lumina zilei lor; în Lumina care este şi aici: „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.”

Părăsiţi crezurile voastre şi credeţi Cuvântul, pentru că este Adevărul, iar Isus a spus: „Cuvintele Mele sunt Duh şi Viaţă.” (Ioan 6.63). Cum vreţi să primiţi Viaţa dacă o respingeţi? Cum vreţi să puneţi Cuvântul Vieţii într-o dogmă moartă? Credeţi că puteţi să le aveţi în acelaşi timp pe amândouă? Dacă luaţi o dogmă, scoateţi Cuvântul Vieţii afară şi primiţi moartea. Nu faceţi aceasta, pentru că cuvântul fiecărui om, fiecare dogmă, este minciună, dar Cuvântul lui Dumnezeu este Adevărul.

Ştiu că această bandă va merge în toată lumea, de aceea provoc pe oricine, pe orice om, episcop, sau orice ar fi, să-mi arate unde scrie în Noul Testament că cineva ar fi fost botezat în Numele Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh. Eu vă voi arăta cum au fost botezaţi fiecare, iar dacă cineva a fost botezat altfel, a trebuit să fie botezat din nou pentru a putea primi Duhul Sfânt. Ce veţi face cu aceasta? Rămâneţi afară cu crezurile voastre? Atunci veţi muri! Sunteţi vinovaţi că aţi umblat cu mâini viclene faţă de Domnul Vieţii, Cuvântul Vieţii şi L-aţi răstignit înaintea oamenilor.

Ce au făcut ei? Nu L-au recunoscut.

La fel sunt şi oamenii de astăzi: umblă în necunoştinţă; nu ştiu că Acesta este Adevărul. Ei cred că totul este o teorie şi nu sapă destul de adânc ca să intre în Duhul Descoperirii. Nu se roagă destul şi nu-L cheamă pe Dumnezeu în ajutor, ci iau totul prea uşuratic: „O, da, eu cred că există Dumnezeu!” Da, dar nu uitaţi că şi dracii cred la fel. Ei cred chiar mai mult decât oamenii care pretind că sunt credincioşi; dracii cred şi tremură. Oamenii cred şi merg mai departe, dar dracii tremură ştiind că se apropie judecata. Desigur, şi oamenii cred, dar nu dau nici o atenţie judecăţii care se apropie.

Vinovaţi de răstignirea Lui! Desigur! Acuz această generaţie pentru că este găsită vinovată prin acelaşi Cuvânt prin care au fost găsiţi vinovaţi şi evreii.

Atunci Isus a spus: „Cine Mă poate învinui?” El era Cuvântul făcut trup, iar astăzi acelaşi Cuvânt S-a făcut trup din nou.

În Fapte 2, Petru i-a acuzat pentru uciderea Omului, a lui Hristos, care era Cuvântul, iar eu acuz această generaţie pentru că a încercat să ucidă Cuvântul care este manifestat în oameni. Fiţi atenţi la cuvintele spuse de Petru în Fapte 2.22:

„Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, Om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere, pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi.”

O, închipuiţi-vă cum s-au simţit ei!

„Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea!” Voi, oameni religioşi, oameni sfinţi, preoţi, voi, oamenii despre care se spune că sunteţi slujitorii lui Dumnezeu, ascultaţi cuvintele acestea: „Isus Hristos a fost legitimat în mijlocul vostru…”

Acum vă spun ceva vouă, preoţimii şi oamenilor religioşi de astăzi: El, Viaţa, Duhul Sfânt, care era în Omul Isus Hristos este aici, lucrând prin oameni şi legitimându-Se pe Sine prin semnele şi minunile pe care le face. În mijlocul nostru au atârnat pe pereţi dovezile ştiinţifice ale Prezenţei Lui. Au fost oameni morţi, care acum sunt vii; au fost oameni mâncaţi de cancer, care acum sunt bine; orbii văd şi şchiopii umblă, dovedind că El este Acelaşi.

„Pe Omul acesta, dat în mâinile voastre după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi     L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege.” (v. 23).

Aceasta este acuzaţia adusă de Petru, Sinedriului, iar eu acuz, în dimineaţa aceasta, confederaţia bisericilor; acuz penticostalii, baptiştii, prezbiterienii şi fiecare denominaţiune din lume pentru că, din răutate şi lăcomie egoistă, au luat Cuvântul Vieţii şi L-au răstignit înaintea oamenilor. Da, voi aţi hulit şi aţi numit fanatism, Cuvântul pe care Dumnezeu L-a ridicat în mijlocul nostru ca să dovedească că El este Acelaşi, ieri, azi şi în veci. Voi sunteţi vinovaţi pentru aceasta!

Dumnezeu a dovedit că este viu şi că Acesta este Cuvântul Lui, dar unde puteţi să-L arătaţi voi pe Dumnezeul cel viu, când aveţi doar o grămadă de dogme şi doctrine şi când aţi respins Cuvântul Vieţii care v-ar fi putut da aceste lucruri?

O, în ce ceas trăim!

Petru a spus: „…voi L-aţi răstignit prin mâna celor fărădelege.

Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-L de legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea.” (v. 23-24).

Prin crezurile organizaţiilor voastre şi prin forma de evlavie pe care o aveţi, aţi negat puterea învierii Lui, dar a sosit ceasul când Dumnezeu este gata să împlinească făgăduinţa pe care a dat-o în Maleahi 4.5. Da, El se va ridica în aceste zile din urmă şi va întoarce inimile oamenilor la binecuvântările originale şi la credinţa pe care au avut-o părinţii de la Rusalii, iar voi nu veţi putea nici să negaţi, nici să vă opuneţi acestei lucrări. Pe baza acestor lucruri, vă acuz înaintea lui Dumnezeu pentru răstignirea Cuvântului Său, cu mâini rele, egoiste şi denominaţionale, înaintea oamenilor, şi vă declar vinovaţi şi gata pentru judecată. Amin.

Da, domnilor. Aşa cum Petru a chemat generaţia lui la pocăinţă, şi eu chem această generaţie la pocăinţă şi la Adevărul original al Cuvântului lui Dumnezeu. Întoarceţi-vă la credinţa părinţilor apostoli! Întoarceţi-vă la botezul Duhului Sfânt pentru că Dumnezeu nu Se poate schimba. Astfel, dacă El a spus: „Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede…” trebuie să rămână la aceasta până în veşnicie, pentru că este Cuvântul Lui.

Poate veţi spune: „Strânge mâna predicatorului şi-L ai…”, „Ia împărtăşania”, „Primeşte crezul nostru” sau altceva de felul acesta.

Prieteni, orice beţiv, orice necredincios, orice prostituată sau înşelător, poate lua împărtăşania sau să facă aceste lucruri, însă Isus a spus clar care va fi legitimarea dată de El: „Acestea sunt semnele care-i vor însoţi pe credincioşii adevăraţi din toate generaţiile: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşa.” „Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţiţi pe leproşi, scoateţi afară dracii. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi.” (Marcu 16.17-18; Matei 10.8).

Privind toate aranjamentele făcute pentru bani şi toate celelalte lucruri murdare care s-au amestecat în lucrurile sfinte, nu-i de mirare că am ajuns în pragul judecăţii.

Calvarul de astăzi este chiar biserica, aşa zisul loc preasfânt, marile amvoane şi altarele catolice. Da, loviturile cele mai grele pe care le-a primit Domnul astăzi, au fost de la amvonul metodist, de la cel baptist, de la cel prezbiterian, luteran şi penticostal – un nou Calvar! Unde este acesta? În locurile sfinte, în biserici. Cine Îl răstignesc? Păstorii. Oh, făţarnicilor, voi ştiţi mai bine aceasta! Nu sunt nervos, dar înăuntrul meu este ceva care mă mişcă, pentru că Dumnezeu S-a identificat deplin în mijlocul vostru, dar voi L-aţi respins.

Unde a fost El străpuns în coastă? Unde a primit loviturile? Pe Calvar. Dar astăzi? La amvon. De unde veneau ele? De la cei din Ierusalim. Dar acum de unde vin? Din denominaţiuni; de la cei care pretind că-L iubesc. Ele sunt acelea care Îl răstignesc astăzi; acolo este al doilea Calvar; acolo a primit El loviturile împotriva Cuvântului. Ele sunt acelea care L-au pironit pe El. Cine este El? Cuvântul. Unde este El străpuns cel mai tare? La amvon, în locul cel mai sfânt, la fel ca atunci.

Ca slujitor al Evangheliei lui Isus Hristos, însoţit de semnele Sale care dovedesc că El este Dumnezeu, am dreptul să acuz această generaţie de a doua răstignire a Domnului, pentru că cele mai puternice lovituri le-a primit chiar de la amvon; chiar din locul unde se pretinde că este iubit, când predicatorii le-au spus oamenilor: „Nu vă duceţi să ascultaţi lucrurile acelea, pentru că vin de la diavolul!”

Isus a vorbit despre adevăratele semne care vor avea loc… „Cuvântul lui Dumnezeu este mai ascuţit decât o sabie cu două tăişuri; pătrunde până acolo că…judecă simţirile şi gândurile inimii.” (Evrei 4.12), iar ei Îl numesc diavol. De unde vine aceasta? De la amvon, din locul sfânt.

O, Dumnezeule! Oare cum mai poate răbda El aceasta? Doar mila Lui poate face aceasta; doar harul. În ce ne priveşte, este clar că ne îndreptăm spre judecată; suntem deja acolo.

Gândiţi-vă la faptul că cele mai grele lovituri le primeşte de la amvon. Acolo este noul Său Calvar, pentru că ei Îl răstignesc pe El, Cuvântul, la amvon. Cum o fac? Prin forma lor de evlavie. Acesta este adevărul.

Încoronat cu cununa de spini, batjocorit de adunare şi străpuns de la amvon. Este El răstignit din nou? Desigur. Prin învăţăturile şi crezurile denominaţionale făcute de oameni, care sunt împotriva Cuvântului Său, ei L-au dezbrăcat şi   L-au condamnat la ruşine.

Din pricina aceasta a spus Isus: „Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti.” (Marcu 7.7). Degeaba. Cui se închină ei? La prima răstignire, ei se închinau la acelaşi Dumnezeu, iar astăzi este la fel. Dar ce spune Cuvântul? Degeaba! Degeaba construiesc ei aceste denominaţiuni şi seminarii; degeaba au toate aceste crezuri care nu sunt decât nişte învăţături omeneşti prin care neagă Cuvântul lui Dumnezeu. Prin faptul că învaţă nişte doctrine în locul Cuvântului, ei sunt vinovaţi de răstignirea Domnului Vieţii.

„Degeaba Mă cinstesc”, căci M-au dezbrăcat, M-au lovit şi M-au încoronat cu o cunună de spini.

Când văd pe stradă o femeie cu părul lung, ei spun: „Femeia aceasta este o demodată!” Este adevărat? Dar nu uitaţi, surorilor: aceasta este coroana pe care o purtaţi pentru El. Dumnezeu a spus că este coroana voastră. Purtaţi-o cu bucurie. Aleluia! Purtaţi-o ca şi cum aţi purta o coroană de spini pentru Domnul vostru! Să nu vă fie ruşine, pentru că El v-a cerut aceasta. Nu contează ce spun Izabelele de astăzi; nu contează ce spun aceşti impostori care stau la amvon şi-L răstignesc pe Hristos! Voi s-o păstraţi şi s-o purtaţi cu bucurie, pentru că aşa v-a cerut Dumnezeu.

Încoronat din nou, batjocorit şi străpuns cu crezuri de la amvon. Da, El are o nouă Golgotă. Cine L-au dus acolo? Aceste coruri îmbrăcate în robe, femeile cu pantaloni scurţi, cu părul tăiat scurt şi cu faţa machiată, care cântă în cor ca nişte îngeri talentaţi. Aceasta este noua Lui Golgotă: un striptis modern, protejat de lege, ca în timpul Sodomei şi Gomorei.

Dacă vedeţi o căţea pe stradă, curând va apare şi un câine şi desigur, se va întâmpla ceva… apoi toţi vor fugi după ea.

Ce se întâmplă cu femeile de astăzi? De ce îşi dezbracă hainele şi apoi ies pe stradă? Să nu-mi spuneţi că nu este acelaşi lucru! Eu nu condamn bărbaţii pentru aceasta, ci pe ele, dar vedeţi? Sunt protejate de legea Sodomei. Eu vă spun însă: este fărădelege şi o ruşine să umble aşa! În ce-i priveşte pe predicatori, ar trebui să poarte combinezoane în loc de haine preoţeşti, pentru că stau la amvon şi se tem să vorbească împotriva acestor lucruri, căci dacă o fac denominaţiunea îi dă afară. Prin aceasta, ei răstignesc pentru adunare Cuvântul lui Dumnezeu care spune că este o ruşine ca femeia să poarte îmbrăcăminte bărbătească. Eu condamn acest lucru şi îi acuz pe predicatori de răstignirea Cuvântului lui Dumnezeu înaintea oamenilor. Femei cu părul scurt, care ies pe stradă în pantaloni scurţi, merg apoi şi cântă în cor. Să le fie ruşine!

Cineva m-a întrebat zilele trecute, o femeie: „De ce crezi că fac aceasta?”

„Dacă Domnul mi-ar cere să găsesc o duzină din toată lumea, aş fi speriat de moarte! Prin darul deosebirii, eu le-am putut vedea făcând tot felul de lucruri murdare, fumând, etc., dar cu toate acestea cântă în cor, lăsându-i pe ascultători să le vadă, ca şi cum ar fi… iar celelalte femei le privesc şi spun: „Dacă ea poate face aceasta, o pot face şi eu.”

Predicatorilor, viaţa creştină este o viaţă de sfinţenie şi de curăţie; este o viaţă de slujire. Din pricina aceasta, vă acuz de întinăciune şi murdărie, în Numele lui Isus Hristos! Voi sunteţi cei care aţi adus Evanghelia în dizgraţia oamenilor, iar pe cei care încearcă s-o ţină, îi numiţi fanatici şi demodaţi: „Acela este un nonsens de modă veche.” Pentru aceasta, vă acuz în Numele lui Isus Hristos.

După ce fac striptis modern pe stradă, fumează, spun glume murdare şi au trei sau patru bărbaţi, la ora şase vin şi cântă în cor pentru că au voce. Oh, sărmani intelectuali, pierduţi duhovniceşte, lepădaţi din pricina propriilor voastre principii, voi citiţi Biblia pe care o citesc toţi ceilalţi oameni, dar aţi respins Duhul Domnului, iar din cauza aceasta, Dumnezeu v-a trimis o lucrare de rătăcire, ca să credeţi o minciună şi astfel să fiţi judecaţi. Voi credeţi că sunteţi bine, dar Biblia spune că veţi fi judecaţi tocmai prin minciuna pe care o credeţi ca fiind Adevărul. De aceea vă acuz, prin Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că-i învăţaţi pe oameni greşit şi răstigniţi principiile de sfinţenie şi de curăţie ale lui Hristos.

Vedeţi? Predicatorii stau pe stadioane şi fumează, fiind o pricină de poticnire pentru cei din jur, iar femeile din corurile lor poartă pantaloni scurţi, îşi taie părul şi se machiază, fiind numite „sora Cutare” şi „Cutare”, deşi Biblia condamnă acele lucruri. Mai mult, aceiaşi predicatori, le spun: „Puteţi merge la petreceri şi să trăiţi cum vreţi, doar să purtaţi mărturia că sunteţi membri ai unei biserici.”

Să nu credeţi că mă refer doar la prezbiterieni, pentru că şi penticostalii fac la fel. Voi aţi cunoscut cândva Adevărul, dar v-aţi gândit că nu-L mai puteţi ţine, iar păstorul vostru nu şi-ar fi putut păstra slujba renumită şi o biserică atât de mare, dacă ar fi condamnat aceste lucruri. Dacă v-ar fi mustrat, organizaţia l-ar fi dat afară şi ar fi rămas fără serviciu, aşa că şi-a vândut dreptul de întâi născut, pentru blidul de linte al lumii, la fel ca Esau. Ce va primi pentru acesta? Blestemul şi căderea în abis.

Îi acuz ca prostituaţi, pentru că pervertesc Evanghelia!

Odată am fost la un studiu ţinut într-o mare biserică penticostală, de către fruntaşii acestora, iar acolo i-am văzut pe aceşti Ricky şi Rickete. Nici măcar una dintre femei nu avea părul lung, toate fiind cu părul tuns scurt şi machiate. Apoi am văzut cum un bărbat a început să adune o colectă pentru misiune. Şi un mic Ricky se plimba pe acolo şi acţiona de parcă era un orb, spunând tot felul de hule despre strângerea colectei, în timp ce corul a început să cânte: „Mesia!” O, Doamne! Vedeţi? O asemenea biserică este moartă; este noua Lui Golgota. Aşa este.

Dacă o femeie cu părul lung, nemachiată şi îmbrăcată cuviincios, ar merge să cânte acolo, ei şi-ar bate joc de ea, iar dacă ar îndrăzni să spună ceva despre aceasta, ar da-o afară. Lăsaţi un predicator al Evangheliei să spună ceva despre aceasta, de la amvon, şi ei îl vor da afară din organizaţia lor. Oh, voi Îl răstigniţi pe Fiul lui Dumnezeu şi-L expuneţi unei noi ruşini publice! Da, voi Îl răstigniţi tocmai prin Evanghelia pe care pretindeţi că o predicaţi, de aceea, prin Cuvântul lui Dumnezeu şi prin Puterea Sa din aceste zile de pe urmă, care dovedesc că El este încă viu, acuz această generaţie pentru respingerea lui Hristos!

Da, ei sunt categoric împotriva Cuvântului legitimat al lui Dumnezeu; organizaţiile lor nu-L pot suporta.

Marile biserici organizate sunt noua Lui Golgotă. Şi vă spun încă o dată: Striptisul modern este prezent în corurile lor, în timp ce marii preoţi ai fiecărei denominaţiuni strigă la fel ca preoţii de odinioară: „Vino jos şi arată-ne o minune!” Aceasta s-a întâmplat la prima răstignire, iar astăzi este la fel.

Nu o dată au venit şi mi-au spus: „Este adevărat că poţi învia morţii? Atunci de ce nu te duci în cimitir, pentru că ai soţia şi un copil acolo…”

Aşa I-au spus şi lui Isus: „Am auzit că poţi învia morţii. Avem un cimitir plin, aşa că vino acolo şi ridică-i.”

O prostie aduce cu sine o altă prostie.

Marile biserici, marile coruri şi marii preoţi ai zilei, spun: „Vino şi arată-ne o minune pe care n-o poate face şi denominaţiunea noastră!”

După o emisiune radio, difuzată în Jonesboro, Arkansas, în care am vorbit despre vindecarea unei femei, un bărbat care aparţinea unei anumite denominaţiuni, a spus: „Provoc pe oricine să-mi arate o minune şi-i voi da o mie de dolari!”

Când l-am auzit ce spune, am luat cu mine un doctor, un bărbat care fusese vindecat de cancer şi o femeie care stătuse timp de douăzeci de ani într-un scaun cu rotile, m-am dus la acel bărbat şi i-am zis:

„Iată minunea! Te rog să-mi dai cei o mie de dolari promişi.”

„Păi, să vezi… nu-i am aici, ci la Waco, Texas, unde este cartierul nostru general,” mi-a răspuns el.

„Nu-i nici o problemă, fă aranjamentele şi vom merge acolo să-i luăm,” apoi am continuat: „Aici este un doctor care poate dovedi că bărbatul acesta a fost vindecat de cancer. Iată analizele şi radiografiile lui. În ce-o priveşte pe femeia aceasta, toţi vecinii ştiu că a stat într-un cărucior cu rotile timp de douăzeci de ani, iar acum merge. A umblat pe la toţi doctorii şi nu i-au putut face nimic, dar Domnul a vindecat-o. Tu ai spus că dai o mie de dolari, aşa că îi vreau pentru fondul misiunii.”

„Sunt în Waco, Texas”, a răspuns el.

„Mâine vom merge acolo să-i luăm”.

„Păi, stai să-ţi spun ceva! Voi lua cu mine o fetiţă, îi voi tăia mâna în faţa fraţilor noştri, iar după ce o vei vindeca înaintea lor, îţi vor da banii.”

„O, diavole! La fel i-au spus şi lui Isus: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, dă-te jos de pe cruce! Spune-ne cine Te-a lovit!”

Conducători orbi care-i călăuzesc pe orbi! Ei au nevoie de vindecare mintală, pentru că un om care face asemenea afirmaţii sau fapte, este bolnav cu capul. Desigur.

Un vechi şi cunoscut refren spune: „Arată-ne o minune! Stăpâne, am dori să vedem o minune de la Tine.” Spuneau aceasta, deşi în fiecare zi se petreceau minuni, aşa cum le călăuzea Dumnezeu să se întâmple. Poate nu erau ei prezenţi să le vadă, iar dacă erau acolo, Îl numeau Beelzebul, Diavolul.

Ştiţi ce le-ar fi plăcut? „Stăpâne, am dori să faci cum vrem noi şi să mergi unde vrem noi!” O, da! Aici era problema atunci: că nu-L puteau dirija. Din pricina aceasta   L-au alungat din mijlocul lor, iar astăzi vor să facă la fel. Şi vă spun ceva: prin Conciliul Ecumenic îşi vor atinge scopul, pentru că toate bisericile vor fi obligate să intre acolo; iar atunci se va auzi din nou acel vechi şi cunoscut strigăt.

Aici vedem din nou cum din locul cel mai religios, teologii cei mai şlefuiţi strigă iarăşi împotriva Lui. Da, cei mai buni teologi, cele mai mari biserici şi cei mai instruiţi predicatori, Îl aruncă din mijlocul lor, pentru că nu-l vor acolo.

Poate spuneţi: „Aici greşeşti, frate Branham!”

Dacă gândiţi aşa, înseamnă că n-aţi fost aici să auziţi Epocile Bisericilor. Nu ştiţi că epoca Bisericii Laodicea este singura epocă în care ei L-au dat afară? Da, L-au scos afară din biserică pentru că nu mai au nevoie de El, de aceea Domnul stă afară şi bate la uşă încercând să intre înapoi. Vedeţi? Ei Îl răstignesc din nou. Amin. Câte am mai putea spune?

Vă amintiţi că Cuvântul lui Dumnezeu ne spune în 2 Timotei capitolul 3, că în zilele din urmă se vor ridica batjocoritori? Ei vor fi neînfrânaţi, trufaşi, iubitori mai mult de plăceri decât de Dumnezeu, clevetitori, neînduplecaţi, neîmblânziţi, vânzători, deştepţi, având doar o formă de evlavie, dar tăgăduind puterea lui Dumnezeu. Depărtaţi-vă de ei, pentru că astfel de oameni merg din loc în loc şi atrag femeile uşuratice, cu părul tăiat scurt, cu pantaloni scurţi şi cu feţe machiate. Exact aşa se întâmplă, de aceea Cuvântul spune: „În timpul din urmă staţi departe de aceste lucruri!”

Haideţi să urmăm sfatul prorocului şi să stăm departe de toate aceste lucruri! Voi, cei de aici, (acum vorbesc Bisericii adevărate): îndepărtaţi-vă de aceste lucruri!

Slujitorii din timpul acesta ar trebui să ştie aceasta. Ei ar fi trebuit să-L cunoască pe Isus, iar dacă L-ar fi cunoscut pe El, ar fi cunoscut şi timpul în care trăiesc, dar aşa nu ştiu nimic.

Aşa cum ar fi trebuit să-L cunoască învăţătorii evrei din zilele Lui, aşa ar trebui să cunoască şi învăţătorii de astăzi Cuvântul legitimat clar al lui Dumnezeu. Atunci, El a dovedit că era Cuvântul făgăduit pentru ziua aceea, iar astăzi, Dumnezeu a dovedit din nou că El este Cuvântul pentru ceasul acesta; Lumina acestui ceas. Ei ar fi trebuit să ştie aceasta atunci şi ar trebui s-o ştie şi astăzi, dar ei L-au răstignit atunci şi Îl răstignesc şi acum. Din cauza aceasta, eu îi acuz, iar Dumnezeu îi va face să plătească pentru fapta lor.

În zilele când era pe pământ, Isus a spus: „Ierusalime, Ierusalime!… De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi, cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!” (Matei 23.37).

Dumnezeu a încercat să-Şi unească poporul şi în aceste zile din urmă, dar voi n-aţi vrut. Aţi preferat propriile voastre crezuri, aşa că acum sunteţi sortiţi pieririi! Aşa s-a întâmplat cu Ierusalimul: a fost ars şi dărâmat până la temelii, iar într-una din aceste zile, se va întâmpla la fel şi cu toate aceste lucruri mari de aici. Crezurile şi marile voastre denominaţiuni vor muri şi vor dispărea, dar Cuvântul lui Dumnezeu va rămâne în veci. Vedeţi?

Cele mai cumplite lovituri le-a primit în casa aşa zişilor prieteni. Gândiţi-vă la aceasta! Opriţi-vă! Mai am doar puţin. Predicatorilor, gândiţi-vă la aceasta!

Unde a fost rănit cel mai tare? În casa aşa-zişilor prieteni, iar astăzi este la fel. Gândiţi-vă că la Calvar n-a fost înconjurat de barbari sălbatici, ci de slujitori care pretindeau că-L iubesc, iar astăzi, când Evanghelia este legitimată pe deplin, când marile semne ale învierii sunt dovedite printre noi, nu cei de pe stradă sar împotriva voastră, ci aşa zişii slujitori. Cei care ar trebui să-L iubească, Îl lovesc şi acum prin faptul că spun: „Nu vrem să avem aşa ceva printre noi! Nu vrem să fim conduşi de bărbatul acesta! Nu vom colabora cu el şi nu-l vom ajuta, pentru că nu vrem asemenea lucruri în oraşul nostru. Ceea ce face el este spiritism, este de la diavolul.”

Vedeţi, vorbesc aşa pentru că nu cunosc Cuvântul lui Dumnezeu. Ei sunt călăuze oarbe care-i conduc pe orbi, la fel ca atunci… Gândiţi-vă la aceasta.

Numai Dumnezeu are puterea de a vindeca şi de a-i elibera pe bărbaţi şi pe femei de dragostea pentru această lume; numai El poate schimba o femeie care poartă părul scurt, se machiază şi face alte lucruri de felul acesta, deşi spune că este creştină. Da, ele fumează, spun glume murdare, ies pe stradă cu pantaloni scurţi, se adună la societatea misionară, iar acolo ţes, cos, bârfesc şi fac multe alte lucruri de felul acesta, deşi în prezenţa altor femei spun că sunt creştine.

Cred că vă mai amintiţi povestirea mea despre tânărul sclav care se purta cu demnitate deoarece ştia că este fiul unui rege.

Atunci cum ar trebui să ne purtăm noi? Ce fel de viaţă ar trebui să ducem? Clericii L-au lovit şi L-au străpuns chiar de la amvon, prin faptul că deşi au văzut toate aceste lucruri rele, nu au spus nimic. Ei aprobă lucrurile care sunt contrare Cuvântului lui Dumnezeu, şi neagă Puterea care   i-ar putea elibera de lucrurile lumii. Care sunt acestea? Ca o femeie să-şi taie părul, să-şi vopsească faţa, să poarte pantaloni scurţi, etc. Sunt contrare Cuvântului, dar ei le aprobă, producând un nou Calvar. Unde? Pe stradă sau la bar? Nu! La amvon, la amvon.

Care a fost strigătul care s-a auzit din nou? „Se face pe Sine Dumnezeu!” Îi neagă dumnezeirea. Ei încearcă să-L divizeze şi fac din El trei sau patru dumnezei, deşi este un singur Dumnezeu. El era Dumnezeu, El este Dumnezeu şi El va fi întotdeauna Dumnezeu, Acelaşi ieri, azi şi în veci. Totuşi, când le vorbeşti de un singur Dumnezeu, ei îţi râd în faţă şi spun: „Noi credem în sfânta treime!” Eu cred     într-un singur Dumnezeu sfânt. Da, domnilor, cred în Puterea Lui de a vindeca, de a elibera şi de a lua de la oameni iubirea pentru lume, ca să-i facă făpturi noi, aşa cum a făcut cu Maria Magdalena.

Ţineţi minte că ea era o mică Izabelă vopsită, stăpânită de şapte draci. Era o femeie care făcea striptis pe stradă, ca femeile moderne de astăzi. Oriunde mergeţi, puteţi vedea aceasta, deoarece este la fel ca în zilele Sodomei. Dacă nu mă credeţi, priviţi în jur. Deschideţi un ziar sau o revistă şi spuneţi-mi ce vedeţi acolo? Nu uitaţi însă că Biblia spune: „…fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care le-au ales.” (Geneza 6.2).

Priviţi la ruşinea Angliei; priviţi la ruşinea noastră. Priviţi cum toate locurile au devenit o casă a prostituţiei. De ce este aşa? De ce a devenit Rusia comunistă? Datorită vulgarităţii, murdăriei şi lipsei de putere a Bisericii Catolice. Acesta este adevărul. De ce această naţiune preia comunismul într-o confederaţie a bisericilor şi se uneşte cu Biserica Catolică, unind comunismul cu catolicismul? De ce fac aceasta? Pentru că au respins Evanghelia care îi separă şi îi face un popor diferit. Acesta este motivul.

Slujitorii amvonului susţin un crez omenesc pentru un bon de masă şi spun: „Eu aparţin de cutare şi cutare,” schimbând Puterea lui Dumnezeu cu educaţia. Dar El le eliberează din acest neam ticălos, ca pe Maria Magdalena. Vedeţi?

Ce au făcut cei din zilele acelea? Au condamnat Puterea şi L-au răstignit pe Omul care a putut să ia acea femeie de pe stradă, a îmbrăcat-o corect şi a făcut din ea o doamnă, o creştină adevărată.

Şi astăzi, Evanghelia Duhului Sfânt care ia aceste femei dezbrăcate de pe stradă, le îmbracă cuviincios şi le face să acţioneze ca nişte creştine, este numită fanatism. Nu o vor în adunările lor pentru că le tulbură oamenii şi le face şi pe alte femei să procedeze la fel. Ce fac ei? Îl elimină, la fel ca cei din trecut. Răstignesc Cuvântul adevărat, spunând că nu este valabil pentru timpul acesta. Din pricina aceasta îi acuz din nou, exact cum au fost acuzaţi cei din trecut!

Ce l-a făcut pe acel îndrăcit să se îmbrace? Voi ştiţi că o persoană care îşi scoate hainele de pe ea, este considerată nebună. Atunci ce se întâmplă cu femeile acestea? Îndrăcitul îşi smulgea hainele de pe el pentru că era nebun, dar când s-a întâlnit cu Puterea lui Dumnezeu şi a fost eliberat, s-a îmbrăcat şi a stat pe deplin normal la picioarele lui Isus. Priviţi la Puterea care l-a făcut pe orbul Bartimeu să vadă chiar în mijlocul crezurilor lor. El a fost pe pământ într-o vreme când necredinţa era la fel de mare ca acum, dar aceasta nu L-a putut opri, ci a mers mai departe. El nu i-a menajat, ci le-a spus sincer: „Voi sunteţi de la tatăl vostru, diavolul!” şi a condamnat tot ce era rău.

Dar ce au făcut ei cu Puterea care l-a înviat pe Lazăr şi pe fiul văduvei din Nain? (O, Doamne!); ce au făcut cu Cel care le-a spus mai dinainte: „Acolo este un măgăruş legat de un stâlp…”? Ce au făcut cu adevăratul Om care avea stăpânire asupra Paştilor? L-au răstignit, strigând: „La moarte cu El! Nu-L vrem printre noi, pentru că ne pângăreşte învăţăturile!”

La fel este şi astăzi. Ei nu vor să aibă de-a face cu El, ci strigă: „Afară cu Duhul Sfânt! Nu-L vrem în organizaţia noastră, pentru că este împotriva crezurilor pe care le avem şi le condamnă!’ Dar prin aceasta, Îl răstignesc din nou. O, Doamne!

Ei numesc lucrarea aceasta fanatism, dar şi pe El L-au numit la fel. Oricine cunoaşte Biblia, ştie că L-au numit nebun: „Omul acesta este un samaritean; este un nebun, un dement!” ce înseamnă cuvântul „dement”? Nebun. „Omul acesta este nebun şi la fel sunt cei ce-L urmează! Este un Beelzebul!”

Nu spun la fel şi astăzi? „Omul acela este un vrăjitor, un ghicitor!” punându-L din nou pe crucea ruşinii. Care cruce? Care ruşine? Acesta este Cuvântul legitimat, dar ei râd de El spunând că este de la diavolul.

Isus a spus odinioară: „Ei vor spune despre lucrările sfinte ale lui Dumnezeu că sunt făcute de un duh necurat”, dar cei care încearcă să-L denigreze spunând că lucrarea Lui este fanatism sau înşelătorie, nu vor fi iertaţi niciodată.

„Nu mergeţi acolo! Nu participaţi la adunările lor!” Ce fac prin aceasta? Iau cuiele crezurilor lor denominaţionale şi-L pironesc din nou. Aceşti învăţători neevlavioşi, vânzători din pricina plăcerilor lumeşti, nesfinţiţi, iau cuiele denominaţionale şi-L răstignesc din nou pe Fiul lui Dumnezeu de la amvon.

De ce fac aceasta? Pentru că le place să fie lăudaţi de oameni şi iubesc mai mult gradele primite de la biserică, decât Cuvântul lui Dumnezeu. Ei nu se pot conforma Cuvântului, pentru că s-au conformat lumii. O, această zi făţarnică în care trăim!

De ce faceţi aceasta? N-a fost suficient un Calvar pentru Domnul meu? Vă întreb pe voi, care pretindeţi că-L iubiţi; pe voi, care ştiţi că acesta este Cuvântul Lui şi puteţi citi ceea ce scrie în Apocalipsa 22.18-19: „Oricine va scoate sau va adăuga un cuvânt…”, de ce faceţi aceasta? Nu-I este suficient un Calvar? Eu stau de partea Lui; sunt avocatul Lui şi vă acuz pe baza Cuvântului lui Dumnezeu! Schimbaţi-vă căile sau veţi merge în iad, iar Denominaţiunile voastre vor fi nimicite! Pe toţi cei ce aveţi doar o formă de evlavie, vă acuz de făţărnicie în Prezenţa Judecătorului! Nu credeţi că-I ajunge un Calvar?

Ştefan le-a spus odată: „Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi. Pe care din proroci nu i-au prigonit părinţii voştri?” , iar Petru le-a zis: „L-aţi omorât pe Domnul vieţii, cu mâini rele!” (Fapte 7.51-52).

Dar şi Domnul Isus i-a mustrat: „Voi împodobiţi mormintele prorocilor ucişi de părinţii voştri.”

Vedeţi? Aşa s-a întâmplat cu toţi cei neprihăniţi, de-a lungul vremurilor.

Eu îi acuz pe oamenii aceştia lustruiţi, care merg la biserică, pentru respingerea lui Hristos, în aceste zile din urmă. Prin forma de evlavie pe care o aveţi şi prin faptul că spuneţi că acest Cuvânt este pentru o altă zi, voi Îl răstigniţi a doua oară pe Hristosul meu! Vă acuz! Voi sunteţi vinovaţi de aceeaşi crimă de care s-au făcut vinovaţi cei ce L-au răstignit prima dată. Pocăiţi-vă! Întoarceţi-vă la Dumnezeu sau veţi pieri!

Daţi-mi voie să vă spun încă o dată:

Acolo: bisericile; ei: învăţătorii; Îl răstignesc: prin hulă; pe El, Cuvântul.

O, Doamne, ai milă! Lăsaţi-mă să mai repet o dată, pentru că s-ar putea să fie neclar pe bandă:

Aici: bisericile; ei: sfinţii; Îl răstignesc: prin hulă; pe El: Cuvântul. Nu trebuie să vă miraţi, pentru că şi astăzi este la fel.

Printre stânci crăpate şi cer întunecat,

Mântuitorul meu, Şi-a plecat capul şi a murit,

Dar perdeaua ruptă, calea a arătat,

Spre bucuria cerească şi ziua fără sfârşit.

Prieteni, vă spunpe această bandă şi pentru această audienţă, sub inspiraţia Duhului Sfânt: Cine este pentru Dumnezeu, să vină sub acest Cuvânt, pentru că Dumnezeu va aduce cu siguranţă această generaţie rea, care Îl neagă şi Îl respinge pe Hristos, la judecată pentru hulă, pentru răstignirea Cuvântului identificat! Voi veţi merge la judecată!

Moise a spus atunci când Stâlpul de Foc era acolo pentru legitimare: „Cine este de partea Domnului să vină la mine!”

Cine este astăzi de partea Domnului? Să ia Cuvântul, să-şi nege crezul şi să-L urmeze în fiecare zi pe Isus Hristos, pentru că dacă veţi face aceasta, vă voi întâlni în dimineaţa aceea măreaţă.

Să ne plecăm capetele pentru rugăciune.

O, Doamne Dumnezeule, Dătătorul Vieţii veşnice şi Autorul acestui Cuvânt, Cel care L-ai înviat din morţi pe Domnul Isus, legitimându-L pe deplin în faţa unei generaţii de necredincioşi. A fost o dimineaţă lungă şi mulţi au stat aici şi au ascultat acest Mesaj, iar benzile vor merge în toată lumea. Slujitorii le vor asculta la studiile lor, de aceea mă rog pentru ei, Doamne, ca aceste cuvinte să le pătrundă adânc în inimi şi să taie şi să îndepărteze tot ce este lumesc, ca să poată spune ca acel slujitor metodist din Kentucky, care mi-a zis: „Când am ascultat „Cele şapte epoci ale Bisericii”, am auzit o Voce care mi-a strigat: „Ieşi afară dintre zidurile Babilonului!” El a mai spus: „Când am auzit acele cuvinte, am renunţat la tot şi am ieşit. Nu ştiam ce cale trebuie să urmez, nici ce să fac, dar am ieşit.”

Dumnezeu să binecuvânteze curajul acelui tânăr care este căsătorit şi are doi sau trei copii.

Doamne, îngăduie ca mulţi dintre cei ce vor auzi acest Mesaj să afle calea spre Cuvântul Tău, singura cale a Vieţii, pentru că El este Cuvântul. Te rog pentru fiecare, Tată. Ajută-i să înţeleagă şi să primească totul ca o mustrare, pentru că nu din cruzime le-am vorbit aşa, ci din dragoste, pentru că dragostea mustră.

Tu, care a trebuit să-i corectezi, Te-ai rugat pentru ei la cruce şi ai spus: „Tată, iartă-i, căci sunt orbi şi nu ştiu ce fac!” Acelaşi lucru Te rog şi eu pentru aceşti slujitori de astăzi, care răstignesc din nou Cuvântul şi-L înlocuiesc cu crezurile şi dogmele lor denominaţionale, criticând în faţa oamenilor Cuvântul legitimat de Dumnezeu ca fiind Adevărul.

Tată, Te rog îndură-Te de ei şi cheamă-i încă o dată la masa Ta de nuntă. Îngăduie ca de data aceasta să nu mai găsească scuze, ci să răspundă imediat chemării Tale şi să vină, pentru că timpul este aici; s-ar putea să fie deja prea târziu, deşi nădăjduiesc să nu fie aşa.

Binecuvântează adunarea aceasta micuţă de aici, pentru că nu s-au ridicat să plece, ci au rămas până la capăt, deşi s-ar putea să fie două sau mai multe ore de când stau şi ascultă Cuvântul Tău. Mulţi sunt aşteptaţi la masă de femeile şi copiii lor, dar ei se ţin de fiecare Cuvânt.

Doamne, eu sunt conştient şi-mi dau seama ce mi se va întâmpla în ziua judecăţii dacă-i călăuzesc greşit pe oamenii aceştia, de aceea încerc să-i aduc la Cuvânt şi să-i conving să trăiască doar după Cuvânt, spunându-le că Tu eşti Acelaşi ieri, azi şi în veci; că marele Duh Sfânt este Isus Hristos proslăvit, acelaşi Om, pentru că Tu ai spus: Peste puţină vreme lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea, pentru că Eu voi fi cu voi şi în voi.” (Ioan 14.19). Astfel, noi ştim că Tu eşti Acesta, Doamne, şi Te credem cu toţii, pentru că Te-am văzut făcând şi în mijlocul nostru aceleaşi lucrări.

Doamne, ne predăm pe noi înşine pe altarul Tău şi Te rugăm să faci ca oriunde vor ajunge aceste benzi, cei ce le vor asculta, fiecare bărbat şi femeie, băiat sau fată, să se întoarcă spre Tine şi să se predea pe deplin în slujba Ta.

Cercetează-i prin Puterea Ta pe cei ce ne vor asculta şi vindecă-i pe cei bolnavi. Văd aici un băiat paralizat. Lasă ca marele Duh Sfânt să-L atingă şi pe el, deoarece ştim că stăm în prezenţa lui Dumnezeu şi El o va face. Tu poţi merge pe calea undelor radio şi TV, prin toată ţara, ca să-i vindeci pe cei bolnavi, pentru că ai trimis Cuvântul Tău şi El i-a vindecat.

Dumnezeule, Tu poţi face şi astăzi aceleaşi lucrări pe care le-ai făcut în trecut, de aceea, Te rog să vindeci fiecare bolnav, fiecare paralizat şi fiecare om nenorocit. Doamne, îngăduie aceasta pentru toţi ascultătorii acestor cuvinte, pentru că îi iubesc cu dragostea lui Hristos şi le simt nevoile. Ia-le toate problemele şi neputinţele şi pune-le pe Altarul de Jertfă, unde se află Trupul însângerat al Mielului jertfit pentru ispăşirea bolilor şi neputinţelor noastre.

O, Doamne Dumnezeule, ai milă de poporul acesta, pentru că mă pun în spărtură pentru ei, aşa cum a făcut Moise odinioară şi spun: „Doamne, ai milă de ei şi mai dă-le o şansă!” Nu-i judeca acum, ci lasă ca Evanghelia să meargă puţin mai departe.

Ei sunt condamnaţi, Doamne, dar Te rog să laşi ca marele Tău har să se extindă până la ultima persoană al cărei nume este scris în Carte. Îndură-Te şi fă aceasta, pentru că Isus a spus: „Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine…” şi: „Nici un om nu poate veni la Mine, dacă nu este atras de Tatăl…”

Dumnezeule, rugămintea mea este ca oriunde vor cădea cuvintele acestea, aici, sau unde vor fi ascultate aceste benzi, Duhul Sfânt să-i cheme pe toţi cei ce au fost hotărâţi înainte de întemeierea lumii şi ale căror nume au fost scrise în Cartea Vieţii Mielului. Îngăduie ca ei să audă Cuvântul lui Dumnezeu vorbit astăzi, iar Vocea Ta interioară să le vorbească inimilor lor şi să le spună: „Aceasta este Calea adevărată! Mergi pe ea!”

Îngăduie aceasta, Doamne, pentru că o cer în Numele lui Isus.

Aş vrea să vă întreb ceva în timp ce stăm cu capetele plecate: Voi credeţi că acesta este Adevărul?

Mă simt obosit, pentru că nu mai sunt tânăr, dar trebuie să spun în amănunt fiecare lucru privitor la Împărăţia lui Dumnezeu; trebuie să predic de fiecare dată când am ocazia s-o fac, fie că mă simt bine, fie că nu. Vin aici pentru că simt că trebuie s-o fac şi vreau s-o fac de câte ori voi putea, pentru că vă iubesc. În ce priveşte lucrurile aspre şi grele pe care le spun, nu o fac pentru că aşa vreau, ci pentru că asupra mea este o presiune care mă împinge să vorbesc aşa. Chiar lucrul care a fost legitimat, mă împinge să fac aceasta, dar gândul meu nu este să-i jignesc pe bărbaţii şi femeile care mă ascultă, ci doresc să-i aduc pe calea îngustă, acolo unde pot primi nuiaua şi corecţia Domnului, deoarece ei trebuie să se grăbească să vină înăuntru. Nu respingeţi chemarea, pentru că s-ar putea să aşteptaţi prea mult.

Cei care doriţi să veniţi de partea Domnului, cu o predare deplină şi din inimă, fie că sunteţi prezenţi în auditoriu, fie că ascultaţi aceste benzi, nu vă grăbiţi să ridicaţi mâinile dacă nu sunteţi încredinţaţi pe deplin. Dar dacă credeţi şi doriţi să-L urmaţi din toată inima, ridicaţi mâna dreaptă.

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Voi v-aţi dedicat pe deplin lui Hristos, aşa că mergeţi înainte şi purtaţi ocara Lui. Spuneţi: „Începând de astăzi vreau să port şi eu ocara Lui!” Şi eu mi-am ridicat ambele mâini şi spun: „Vreau să iau asupra mea ocara Domnului Isus Hristos!”, pentru că port cu bucurie numele de „fanatic sfânt” sau cum mai sunt numit. Mă simt onorat să fiu numit aşa de dragul Domnului meu şi port cu bucurie această ocară.

Nu vreţi să faceţi şi voi la fel? Ridicaţi mâinile şi spuneţi: „Prin harul lui Dumnezeu, vreau să port şi eu această ocară.”

Ucenicii s-au întors bucuroşi, socotind că li s-a făcut o mare onoare să poarte ocara Numelui Său. Voi ce vreţi? Să purtaţi ocara vreunui star de la Hollywood, a unui membru de biserică sau vreţi să purtaţi ocara Cuvântului lui Isus Hristos?

„Doamne, învredniceşte-mă să port ocara Cuvântului Tău! Ştiu că El a purtat această ocară, de aceea vreau s-o port şi eu!”

Această cruce sfinţită vreau s-o port,

Până când moartea mă eliberează,

Atunci mă voi duce Acasă,

Ca să-mi pot purta coroana…

Acolo va fi o coroană pentru fiecare dintre noi, iar când viaţa aceasta pământească se va sfârşi, ştim că totul va fi bine. Nu avem suficient loc ca oamenii să se adune în jurul Altarului, dar Altarul vostru poate fi chiar locul unde staţi. Să ne rugăm.

Părinte ceresc, mi s-a părut că aproape toate mâinile celor tineri şi bătrâni, au fost ridicate, de aceea, Te rog să faci ca oriunde se aude această bandă, oamenii să ridice mâinile şi să îngenuncheze. Tată şi mamă, strângeţi-vă mâinile şi spuneţi: „Dragă, noi am fost multă vreme membrii unei biserici, de aceea, hai să venim la Hristos!”

Te rugăm să îngădui aceasta, Doamne.

Binecuvântează-i pe oamenii aceştia şi dă-le o viaţă predată Ţie, Doamne. Mulţi dintre ei sunt oameni buni, Doamne, sunt poporul Tău, dar n-au cunoscut Adevărul, de aceea, Te rog să le arăţi Adevărul, pentru că după cum citim în Ioan 17: „Cuvântul Tău este Adevărul.” El este întotdeauna Adevărul pentru că este Dumnezeu, iar eu Te rog să-i sfinţeşti prin acest Adevăr. Sfinţeşte-i şi curăţeşte-i de toate crezurile denominaţionale; curăţeşte-i de toate lucrurile lumeşti, pentru a duce o viaţă predată Cuvântului.

Îngăduie aceasta, Doamne, pentru că acum sunt ai Tăi, iar ca slujitor al Tău, Te rog pentru ei în Numele lui Isus Hristos.

În timp ce stăm cu capetele plecate pentru rugăciune, haideţi să cântăm împreună:

Isus a plătit totul,

Totul îi datorez Lui (gândiţi-vă la aceasta)

Păcatul a lăsat o pată roşie,

El a spălat-o albă ca zăpada.

Ieri am fost la croitor ca să-mi ia măsură pentru un costum pe care mi l-a cumpărat un frate din adunare, care mi-a spus:

„Costumul tău părea foarte gros, de aceea ţi-am cumpăral unul mai subţire.”

Când m-am dus după el, croitorul mi-a zis:

„Umărul tău drept este lăsat de parcă ai fi purtat cândva o povară grea.”

„Da, am avut o povară de păcate, dar Isus mi le-a plătit pe toate.”

Gândiţi-vă la aceasta în timp ce cântaţi:

Isus a plătit totul,

Totul îi datorez Lui (gândiţi-vă la aceasta)

(Ce a făcut păcatul?)

păcatul a lăsat o pată roşie,

El a spălat-o albă ca zăpada.

Dumnezeule, ai milă de noi şi lasă Cuvântul Tău să pătrundă adânc în inimile noastre. Cuvântul acesta este mai important decât mâncarea: „Cuvântul Meu este o hrană,” este hrana care satură sufletele noastre flămânde.

Doamne, ia-ne şi modelează-ne! Ia-mă şi pe mine, fiindcă vreau să merg împreună cu ei; vreau să merg la Calvar, prin credinţă.

Iartă-mă, pentru că am greşit de multe ori. Chiar de curând era să renunţ să mai predic; m-am descurajat pentru că am văzut că oamenii nu mă ascultă şi fac mereu aceleaşi lucruri rele. Cu două săptămâni în urmă, în timp ce citeam Biblia acolo sus, Tu mi-ai dat acest semn, la fel ca lui Moise, căruia i-ai arătat acel munte care avea să fie un semn pentru el. Atunci am înţeles imediat că am greşit lăsând în urma mea o mulţime de oameni bolnavi care aveau nevoie de ajutor, şi că slujba mea nu este numai o slujbă profetică, ci trebuie să-i învăţ pe oameni Cuvântul şi să mă rog pentru cei bolnavi. Mai mult, Tu ai lăsat ca un om să cadă şi să moară aici, apoi L-ai înviat confirmând că acesta este Adevărul. Tu confirmi întotdeauna Cuvântul Tău.

Doamne, confirmă-L încă o dată, în timp ce stau înaintea tronului Tău. Ia-ne pe braţul tău şi scoate lumea din noi. Ajută-ne să fim creştini pe deplin predaţi, o, Doamne, să fim iubitori, buni şi deschişi, purtând roadele Duhului, pentru că suntem înaintea tronului Tău. Păcatul a lăsat o pată roşie pe fiecare dintre noi, dar Sângele Tău o poate îndepărta; o poate face albă ca zăpada. Îngăduie aceasta, în timp ce suntem în aşteptarea Ta. Ia-ne, pentru că suntem ai Tăi şi consacră-ne vieţile pentru Tine.

Îngăduie aceasta pentru fiecare dintre noi, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Curăţeşte inima mea, Doamne, pentru că văd toate greşelile pe care le-am făcut şi ajută-mă ca de acum înainte să trăiesc cât mai aproape de Tine şi să Te slujesc cât voi putea de bine, pentru că vreau să-Ţi dăruiesc din nou viaţa mea pe deplin. Te rog aceasta, acum, după ce Duhul Tău m-a împins să aduc această acuzaţie împotriva prietenilor mei slujitori şi după ce am spus toate acele cuvinte dure la adresa lor. Acum mă simt uşurat, Doamne, pentru că am fost eliberat de răspunderea pe care o aveam înaintea Ta şi Te rog să-i ajuţi să primească ceea ce le-am spus.

Te rog să-i mântuieşti pe toţi cei ce vor auzi sau citi acest Mesaj şi îngăduie să vină o trezire a celor drepţi, iar marea Ta Putere să vină în mijlocul bisericii, pentru că avem ochii aţintiţi spre Tragerea a treia, care va aduce lucruri mari în mijlocul nostru.

Doamne, sunt al Tău şi mă pun mine însumi pe Altar, cu toată fiinţa mea. Scoate lumea din mine, iar în locul lucrurilor pieritoare, dă-mi-le pe cele nepieritoare, Cuvântul Tău.

Ajută-mă să trăiesc atât de aproape acest Cuvânt, încât Cuvântul să fie în mine şi eu în Cuvânt.

Ajută-mă să nu mă abat niciodată de la El şi să ţin cât pot de bine această Sabie a Împăratului în mâna mea.

Binecuvântează-ne pe toţi, pentru că suntem slujitorii Tăi şi ne-am predat pe deplin şi din toată inima pentru lucrarea Ta, în Numele lui Isus Hristos.

Isus a plătit totul,

(Dumnezeu să vă binecuvânteze! Frate Neville)

Totul îi datorez Lui.

Păcatul a lăsat o pată roşie,

El a spălat-o albă ca zăpada.

– Amin –