Aş dori să vorbesc despre ceea ce s-a întâmplat până acum şi unde ne aflăm noi. Dumnezeu ne-a chemat să fim vigilenţi, să fim veghetori în aceste vremuri de sfârşit şi să avertizăm, iar dacă nu vom face aceasta, vom fi traşi la răspundere. Noi trăim în vremurile de sfârşit, iar Biblia spune că aceste vremuri sunt vremuri grele: „Să ştii că în vremurile din urmă vor fi vremuri grele.” (2Timorei 3.1). Aşadar, noi trebuie să avertizăm şi este mai bine să fii în siguranţă decât să regreţi mai târziu.
În ceea ce priveşte timpul, întotdeauna când am fost aici am spus că nu trebuie să fim dogmatici cu privire la timp şi să spunem că trebuie să se întâmple ceva într-un anumit timp sau zi. Noi nu putem să-L punem pe Dumnezeu într-o cutie, pentru că dacă facem aceasta, El va ieşi afară. Eu am repetat aceasta de nenumărate ori. Întotdeauna mi-am zis că trebuie să aduc cu multă atenţie aceste lucruri şi să spun: „Da, este posibil ca aceste lucruri să se întâmple atunci, dar nimic nu trebuie să se întâmple într-un timp prestabilit sau într-o zi prestabilită, nici chiar cu parametrii Shemitah.” Eu mi-am zis: „Îi voi pune în carte pentru ca oamenii să cunoască datele, să ştie că acesta este tiparul, dar lucrurile nu trebuie să se întâmple într-un timp predestinat.” Întotdeauna, eu am fost foarte atent la ceea ce am spus, pentru că Dumnezeu este deasupra noastră; El este suveran. Acesta este primul lucru.
Unii oameni spun: „Trebuie să se întâmple ceva în data de 13 septembrie!”, dar nu trebuie să fie neapărat atunci. De exemplu, bursa de valori nu a fost deschisă în data de 13 septembrie. Cu siguranţă au existat unele lucruri, dar există şanse să nu se întâmple ca data trecută, deoarece ciclul nu trebuie să se manifeste de fiecare dată la fel. Eu am spus de fiecare dată lucrul acesta.
În acelaşi timp, vreau să spun că noi suntem la o răscruce foarte periculoasă, de aceea cred că ar fi înţelept să fim pregătiţi în orice clipă. Dacă ne facem asigurare de sănătate, dar nu ne îmbolnăvim, la sfârşitul anului nu vom spune că suntem supăraţi că nu ne-am îmbolnăvit şi că nu am folosit asigurarea de sănătate. Noi am avut asigurarea, ceea ce a fost foarte bine. Toţi cei care se pregătesc, şi aceasta este ceea ce facem noi acum, vor fi pregătiţi, iar aceasta este mai bine decât dacă am fi rămas în starea în care am fost. Acesta este un aspect. Dacă avem asigurare, aceasta nu înseamnă că anul viitor trebuie să plătim din nou pentru că ea nu mai este. Nu! Noi o avem, se păstrează. Eu am spus că trebuie să fim conduşi de Domnul în aceste lucruri, dar este înţelept să ne asigurăm în vremurile de sfârşit. Este ca în pilda cu fecioarele. Ele nu ştiau când urma să se întâmple, dar trebuiau să fie pregătite, iar cele care aveau untdelemnul în vase au fost gata când a sosit ziua aşteptată. Cea mai importantă pregătire este să avem vieţile puse în rânduială înaintea lui Dumnezeu.
Eu am făcut o afirmaţie, dar oamenii care şi-au concentrat atenţia asupra unei singure zile au omis că punctul central, principal al Shemitah, despre care am scris în carte, nu este o zi de prăbuşire, ceea ce s-a întâmplat de două ori, ci este faptul că bursa de valori aflată în creştere, începe să coboare şi să coboare când ajungem la Shemitah, dar aceasta nu se întâmplă într-o singură zi, ci pe durata mai multor luni. Este un fenomen mai lung şi mai mare. Acesta este tiparul central care s-a întâmplat iar şi iar. S-a întâmplat aceasta în Shemitah din anul 2015? Da, s-a întâmplat. Bursa de valori care crescuse de ani buni, a ajuns la apogeul ei în Shemitah, în 19 mai, dar apoi are loc o prăbuşire pe termen lung. Tiparul Shemitah este că spre sfârşit lucrurile se prăbuşesc dramatic. Acesta este tiparul general. Ce s-a întâmplat cu bursa de valori din toată lumea, pe măsură ce ne-am apropiat de luna Elul 29? A coborât dramatic, iar în luna august au avut loc cele mai mari prăbuşiri la zi, din toată istoria bursei de valori. Aceasta s-a întâmplat peste tot în lume, pe măsură ce am ajuns la Shemitah.
A fost al zecelea, cel mai mare prag de prăbuşire al bursei, aşa că luna august a adus cel mai mare colaps dintr-o zi: peste o mie de puncte. A şters 16% din piaţa britanică şi 18% din piaţa franceză. Eu am spus că a existat o schimbare: America a fost cea mai mare putere economică a lumii, dar în anul Shemitah a avut loc o schimbare şi balanţa a înclinat spre China. Astfel, China a devenit motorul lumii, motorul economiei. Dar ce s-a întâmplat cu China? Shemitah din anul 2015 a decimat China în mod dramatic. Ce s-a întâmplat cu China care este motorul economiei? 40% din bursă a fost ştearsă, aproape jumătate din finanţele ei au fost şterse de Shemitah. Noi avem tendinţa să ne concentrăm atenţia asupra Americii, dar aceasta este ceea ce s-a întâmplat în lume. Din India au fost şterse patru mii de puncte, de pe piaţa braziliană, douăsprezece mii de puncte, de la apogeul bursei americane până în data de 29 Elul, au fost şterşi aproape două trilioane de dolari. Şi înainte a fost o cifră mare, dar acum este mai rău ca oricând.
În lume, Shemitah anului 2015 a şters unsprezece trilioane de dolari, din bursa lumii, iar aceasta s-a întâmplat în ultimul sfert de an, de la apogeu până în 29 Elul. Chiar dacă nu se va mai întâmpla nimic, aceasta este ceva incredibil pentru că a urmat acelaşi tipar Shemitah: prăbuşirea, descreşterea pe termen lung şi ştergerea. Acest tipar s-a întâmplat în anul 1966, dar se pot întâmpla mai multe.
Shemitah anului 1966 a fost numit „Prăbuşirea uitată.” În Shemitah din anul 1973 s-a întâmplat acelaşi lucru: prăbuşire şi recesiune la nivel mondial.
Shemitah din anul 1980: recesiunea a condus la colaps financiar; în Shemitah din anul 1987, bursa a căzut din nou şi am avut fenomenul numit „Lunea neagră”; Shemitah din anul 1994 a adus o prăbuşire a pieţei obligaţiunilor, care este de două ori mai mare decât bursa de valori. În Shemitah din anul 2001 avem evenimentele din 9-11 septembrie, în Shemitah din 2008 avem marea recesiune, iar în 2015 s-a prăbuşit Bursa mondială de valori. Tot timpul s-a manifestat acelaşi tipar. Este aceasta o prevestire a marelui cutremur care va veni? Eu cred că nu. Aceasta este Shemitah. Totul s-a întâmplat aşa cum este scris şi cred că se vor întâmpla lucruri şi mai mari. Acum suntem în cea mai grea perioadă a anului Shemitah. Sunt timpuri în care putem avea colapsuri mai mari sau continuări ale colapsurilor care au început înainte de Shemitah. Desigur, nu este neapărat să fie aşa, dar poate să fie pentru că este o perioadă periculoasă.
De asemenea avem o schimbare a Americii. Epoca Americii a început în anul 1871, când a devenit cea mai mare putere economică de pe planetă şi a depăşit Imperiul britanic. Tot ce are legătură cu America a început atunci, dar această mare epocă a fost încheiată de Shemitah, aşa că acum avem o schimbare şi cred că ne apropiem cu viteză de judecată. Am avut parte de o mulţime de avertismente şi indiferent ce crede cineva, indiferent dacă este vorba de baptişti sau de penticostali, trebuie să fii orb să nu vezi că noi, această ţară, această civilizaţie, ne îndreptăm cu paşi repezi spre judecată. Eu nu spun că Dumnezeu trebuie să facă ceva anul acesta, dar tiparul Shemitah s-a împlinit perfect de fiecare dată, iar de la ultimul Shemitah, America a trecut nişte linii mai mari.
Tuturor celor care aşteptaţi cu ardoare venirea Domnului, vă spun că faceţi bine dacă sunteţi pregătiţi! Fiţi pregătiţi şi rămâneţi vigilenţi, pentru că Dumnezeu este Dumnezeu şi nu Se lasă batjocorit. „Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera.” (Galateni 6.7). Acestea sunt zilele din urmă, iar El este exact şi precis, şi face lucrurile potrivit calendarului Său, de aceea trebuie să fim atenţi şi pregătiţi. Absolut!
Noi nu trebuie să renunţăm înainte de a ajunge la biruinţă. Să ne gândim la Rut şi la Naomi: „Orpa a sărutat pe soacră-sa şi a plecat, dar Rut s-a ţinut de ea.” (Rut 1.14). Orpa a plecat, iar în limba ebraică cuvântul „orpa” este în legătură cu întoarcerea capului, semnificaţia lui fiind „partea din spate a gâtului.” Astfel, Orpa îi simbolizează pe oamenii care pleacă înainte de a ajunge la biruinţă. Ea s-a întors şi a plecat, dar Rut s-a ţinut de Naomi. Naomi i-a spus: „Renunţă! Renunţă!”, dar ea a refuzat să facă aceasta şi s-a ţinut cu încăpăţânare de ea.
Priviţi femeia canaanită care a venit la Isus. Ea a venit la El şi i-a spus: „Fiica mea este bolnavă”, dar El i-a răspuns: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei.” Majoritatea dintre noi, dacă am merge la un predicator şi el ne-ar spune aceasta, am pleca de acolo jigniţi. Majoritatea ne-am simţi jigniţi şi ne-am supăra, dar ea nu s-a simţit jignită, ci a spus: „Da, Doamne, dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor.” (Matei 15.27). Ea nu a renunţat.
Dumnezeu îi îngăduie vrăjmaşului să ne testeze pentru a vedea dacă credinţa noastră este puternică şi dacă vom sta unde ne-a pus. „Vei sta sau vei renunţa?” Uneori, Dumnezeu spune „NU” deşi vrea să spună: „DA”, dar vorbeşte aşa pentru ca noi să continuăm să batem la uşă, să mergem mai departe; iar El stă şi priveşte dacă vom renunţa pentru că a spus: „NU”. „Nu ai putut înţelege ce am spus, te-ai simţit jignit şi te-ai îndepărtat, ai renunţat!” Dar femeia aceea nu a renunţat, iar când a văzut aceasta, Domnul i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa ta; facă-ţi-se cum voieşti.
Şi fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela.” (v. 28).
Când Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Adu-l ca jertfă pe fiul tău Isaac” (Geneza 22.2), Avraam putea spune: „Cum vine aceasta? Nu Te mai pot urma dacă îmi ceri aşa ceva!”, dar nu a făcut aceasta, ci a crezut, a avut încredere în Dumnezeu, iar acela a fost doar un test, o încercare. Dumnezeu a vrut să-i vadă inima: „Vei sta sau nu vei sta?” Dar Avraam a stat, iar după încercarea aceea a venit binecuvântarea.
În limba ebraică această atitudine este numită „chutzpa sfântă”. Chutzpa este un termen ebraic folosit pentru încăpăţânare (în sensul bun al cuvântului), pentru un curaj excepţional; indiferent ce se va întâmpla, tu nu te clinteşti de acolo. Dumnezeu vrea ca noi să avem această încăpăţânare sfântă: aceasta este încăpăţânarea pe care a avut-o Rut şi femeia cannanită; este încăpăţânarea pe care a avut-o femeia care s-a strecurat şi a atins poala hainei Sale. Această chutzpa sfântă înseamnă că nu-l lăsăm pe vrăjmaş să facă ce vrea. Când apostolii au fost puşi în temniţă, îngerul a venit, i-a eliberat şi le-a spus: „Mergeţi înapoi în cetate!” Vrăjmaşul încearcă să ne oprească, dar noi trebuie să-i spunem: „Da, vrei să fac aceasta? Ei bine, tocmai de aceea voi fi mai predat Domnului şi voi sta mai mult de partea Lui!”, iar Dumnezeu va onora aceasta.
Unul dintre tiparele judecăţii, pe care le-am văzut, este ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile ale Israelului, naţiunea care L-a cunoscut pe Dumnezeu, dar s-a întors de la căile Lui. În ultimele zile ale Israelului sau ale lui Iuda, în vremea lui Ieremia, a fost un împărat rău care a grăbit venirea judecăţii peste Israel. Numele lui era Ioiachim. El este cel care a luat sulurile scrise de Ieremia la porunca Domnului şi le-a aruncat în foc (Ieremia 36.23), aşa că Ieremia a trebuit să le scrie din nou: „Ieremia a luat o altă carte şi a dat-o lui Baruc, fiul lui Neriia, logofătul. Baruc a scris în ea, după spusele lui Ieremia, toate cuvintele din cartea pe care o arsese în foc Ioiachim, împăratul lui Iuda. Multe alte cuvinte de felul acesta au mai fost adăugate la ea.” (v. 32). Ioiachim a grăbit judecarea Israelului. El a fost fiul lui Iosia, un împărat bun.
În SUA a existat un uragan numit după numele acestui împărat rău: „Ioiachim,” acesta fiind un alt semn că judecata este aproape.
Moderatorul: Vedem ceea ce se întâmplă în Israel, luptele de pe străzi.
Jonathan: În primul rând, al şaptelea Shemitah, Jubileul, privesc foarte mult Israelul. Lupta aceasta pentru Muntelui Templului a început în luna septembrie, şi este ceva crucial. Mahomed Abbas, liderul palestinian, a chemat oamenii la revoltă zicând: „Muntele Templului este al nostru, este casa lui Allah!” Ştiţi când a început această luptă? În data de Elul 29, ziua Shemitahului. Aceasta este ziua în care s-a dat prima luptă pentru Muntele Templului şi este în legătură cu ceea ce a spus Abbas, cu steagul palestinian.
În această perioadă, acest lucru este istoric şi profetic, steagul Palestinei este ridicat la New York, la Naţiunile Unite. Organizaţia Naţiunilor Unite este organizaţia sau adunarea naţiunilor lumii.
Moderatorul: Aceasta s-a întâmplat în timpul acesta: adunarea a o sută cincizeci de lideri mondiali.
Jonathan: Da, s-a întâmplat acum. Ei au fost acolo şi au ridicat acest steag. Naţiunile Unite este organizaţia pe care a folosit-o Dumnezeu pentru a aduce Israelul la existenţă. În anul 1947, Dumnezeu a folosit ONU ca să voteze pentru întemeierea Israelului, dar acum slăvesc Palestina. Aici avem ceva semnificativ. Statul palestinian pe care vor ei să-l ridice, declară că Ierusalimul este al lor.
Biblia spune că în zilele din urmă, „…voi face din Ierusalim o piatră grea pentru toate popoarele. Toţi cei ce o vor ridica vor fi vătămaţi şi toate neamurile pământului se vor strânge împotriva lui.” (Zaharia 12.3). Cu alte cuvinte, ni se spune că în vremurile din urmă, Ierusalimul va fi centrul atenţiei tuturor; ei vor încerca să-l mute, dar Dumnezeu îl face o piatră grea, iar cei care vor încerca să-l mute, vor fi vătămaţi. Întreaga lume se va aduna pentru a rezolva problema Ierusalimului. Vorbim de un alt semn al timpului. Problema este Ierusalimul, iar Abbas ştie aceasta.
Moderatorul: Palestinienii au declarat că Ierusalimul este capitala lor, iar steagul palestinian a fost înălţat la sediul ONU din New York. Am auzit chiar eu aceasta.
Jonathan: Aceasta are legătură cu luptele care se dau chiar acum, dar este o problemă spirituală, este vrăjmaşul care aprinde toate lucrurile şi care i-a spus Isrelului: „Nu poţi avea aceasta!” Timp de două mii de ani, a încercat să-i ţină departe de ţara lor, iar când s-au întors acasă, a încercat să nu-i lase să intre în Ierusalim. Dar Isus a spus că ei trebuie să se întoarcă în Ierusalim, pentru ca El să poată veni la ei. Astfel, vrăjmaşul a spus: „Bine, ai luat Ierusalimul, dar nu vei lua Muntele, pentru că totul se rezumă la munte.” Vrăjmaşul este cel care provoacă această agitaţie. Unele Biblii au în partea din spate o hartă. Şi ce vedem pe ea? Palestina în timpul lui Isus, dar în zilele lui Isus nu a existat nici o Palestină, de fapt, nu a existat niciodată. Niciodată nu a existat o naţiune numită Palestina. În timpul lui Isus era numită Iudeea, dar făcea parte din Israel. Ei spun: „Isus a fost palestinian.” Niciodată! El ar fi şocat să audă aşa ceva. Dumnezeu ne iubeşte pe toţi şi trebuie să ne rugăm pentru salvarea tuturor, dar în ce priveşte pământul Israelului, Dumnezeu a fost categoric. Numele „Palestina” vine de la împăratul roman Adrian, care a distrus ţara şi oraşul. El a redenumit Ierusalimul după Zeus şi i-a dat un nume păgân, pentru că a vrut să-l şteargă ca oraş sfânt. Astfel, Adrian a spus: „Trebuie să ştergem Israelul, să-l tăiem, să rupem legătura dintre aceşti oameni, ca să nu se mai întoarcă niciodată înapoi.” În spatele tuturor acestor lucruri era vrăjmaşul, şi el a spus: „Iată strategia noastră: îi vom da un nume nou, îi vom spune Palestina; îi vom spune aşa după numele vrăjmaşilor Israelului.” Cuvântul „Palestina” vine de la cuvântul evreiesc „Pelishtim”, care în limba ebraică înseamnă „pământul filistenilor.” Aceasta înseamnă Palestina. Nu există un alt nume pentru aceasta, provine de la filistean. Din punct de vedere biblic, dacă cineva spune: „sunt palestinian” spune: „sunt filistean”, iar aici vrăjmaşul spune: „Acum le voi veni de hac! I-am scos afară, iar acum le voi numi ţara „Ţara filistenilor”. Astfel, de două mii de ani, lumea spune: „Aceasta este Palestina”, ţara filistenilor, vrăjmaşii lui Israel.
Moderatorul: Ei au fost întotdeauna vrăjmaşii Israelului.
Jonathan: Da. Vrăjmaşul foloseşte vrăjmaşii Israelului. Astfel, aici avem o mişcare ce spune: „Suntem Palestina”, care înseamnă de fapt: „suntem filistenii!” Ei au ridicat un steag care este steagul filistenilor, şi care a fost ridicat împotriva Israelului. L-au înălţat când liderul palestinian Mahmoud Abbas tocmai încheiase un discurs. Ce a spus el în acel discurs? „Noi rupem orice legământ pe care l-am făcut cu Israelul; orice înţelegere este ruptă, orice tratat de securitate este rupt, orice tratat de pace este rupt! Noi nu le mai respectăm.” Apoi, i-a chemat pe palestinieni să se ridice împotriva Israelului. Aceasta se întâmplă acum şi are legătură cu steagul acela; are legătură cu ceea ce vrea să facă vrăjmaşul. Poate pare fără nici o legătură, dar nu este aşa. Noi am vorbit despre faptul că vrăjmaşul încearcă să ne atace tot timpul, că încearcă să distrugă ceea ce vrea să facă Dumnezeu, să te lovească atunci când eşti jos, să te oprească; bineînţeles că va face aceasta, şi la fel va face cu Israelul. Va încerca să facă orice va putea ca să-i intimideze, să-i ameninţe, să-i oprească. Întreaga lume spune: „Nu veţi putea face aceasta…”, dar Netanyahu le-a zis: „Nu ne vom opri! Dumnezeu ne-a dat această ţară şi vom sta aici.” Acesta este un semn al scopului lui Dumnezeu. Când vrăjmaşul se dezlănţuie, acesta este un semn. Ia-o ca un compliment, pentru că prin aceasta vrăjmaşul îţi descoperă că eşti pe calea cea bună, îţi spune că ceva este pe aproape, pentru că altfel nu ar face aceasta.
În Efeseni 6.13 scrie: „…în ziua cea rea să rămâneţi în picioare după ce veţi birui totul.” Tu vei fi ultimul care vei rămâne în picioare pentru că vrăjmaşul nu poate birui. În Biblie, vrăjmaşul este simbolizat prin şarpe, iar un lucru pe care-l ştim despre şerpi este că au sânge rece. Ce înseamnă aceasta? Că pot fugi după tine şi pot fugi repede, dar nu o pot face mult timp, deoarece sângele rece nu le permite aceasta. Ştiind că are puţin timp, vrăjmaşul va acţiona nebuneşte; el poate fi furios, dar nu poate merge continuu. Binele are sânge cald; el merge mai departe. Secretul este: continuaţi să mergeţi, mergeţi mai departe şi veţi avea garanţia că veţi birui. Noi ştim că în cazul în care cădem, ne ridicăm, iar dacă vei continua să te ridici de câte ori vei cădea, vei trece linia de la sfârşit. Este o linie de sfârşit garantată. Este o biruinţă garantată, dar trebuie să rămâi în joc pentru a vedea acel sfârşit.
Moderatorul: Avem aici o ştire: California îi obligă pe creştini să-şi încalce propriile convingeri. Guvernatorul Californiei a semnat un document pe baza căruia avortul poate fi promovat în organizaţiile creştine. Acest lucru s-a încercat şi în New York, dar a fost un eşec.
Jonathan: Acesta este un alt semn al judecăţii din zilele din urmă.
Isaia 5.20 spune: „Vai de cei ce numesc răul bine şi binele rău, care spun că întunericul este lumină şi lumina întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceaţă şi dulceaţa în loc de amărăciune!” Astăzi, în America auzim lucruri pe care nu le-am mai auzit niciodată până acum şi care îi au ca ţintă pe creştini. Prin ele încearcă să-i forţeze pe creştini să ia parte la urâciuni.
Exact cu aceasta s-au confruntat şi primii creştini. De ce s-au trezit aruncaţi în arene? Pentru că au spus: „Noi nu vom aduce jertfe Cezarului!” Ei au încercat să-i forţeze să comită urâciuni, dar creştinii au spus: „Nu! Puteţi să ne omorâţi, dar nu vom face aşa ceva!” Ei au încercat să-i forţeze şi pe Macabei să aduce jertfe idolilor. Este acelaşi duh. Duhul vrăjmaşului spune: „Închină-te înaintea mea!” Aceasta arată că în cele din urmă, răul nu se mulţumeşte numai să co-existe cu creştinii, ci spune: „Vă vom sili să faceţi ce spunem noi! Nu ne vom linişti până când nu-i vom sili pe creştini să se lepede de Dumnezeul lor, şi să facă ce spunem noi.”
În timpul acesta va fi testat fiecare creştin. Acesta este un alt semn. Acesta este timpul cărţii Faptelor, este timpul în care ne confruntăm cu aceleaşi lucruri, şi trebuie spus că nu am mai văzut aşa ceva înainte.
Moderatorul: Franklin Graham compară îndepărtarea statului american de cele zece porunci, cu ISIS care distruge bisericile creştine. Ei distrug bisericile şi îi omoară pe creştini deoarece scopul lor este să-i şteargă pe creştini şi pe evrei de pe faţa pământului. Îndepărtarea de cele zece porunci este la fel de rea ca ceea ce face ISIS.
Jonathan: Este acelaşi duh şi acelaşi semn. Ce s-a întâmplat în ultimele zile ale Israelului? Ce au făcut ei? Au avut cele zece porunci, dar ce au făcut? Le-au interzis în cultura lor, le-au îndepărtat. Problema din America nu este legată numai de cele zece porunci. Ce se întâmplă dacă scoţi afară aceste lucruri? De ce le dăm afară? Ce avem în cele zece porunci? Să nu curveşti! (Exod 20.14). Ce vedem în America? Imoralitate sexuală. Dacă vrei să faci lucruri imorale, trebuie să pui deoparte cele zece porunci. Dar ce se întâmplă când Îl dai afară pe Dumnezeu? Ce s-a întâmplat când Dumnezeu i-a dat lui Moise cele zece porunci? Israelul, care se afla jos la poalele muntelui, a spus: „Noi nu vrem aceasta, ci vrem un viţel de aur!” Ce se întâmplă când îndepărtezi cele zece porunci şi Îl dai pe Dumnezeu afară? Vin alţi dumnezei înăuntru; idolii intră în America, iar ei slujesc altor dumnezei. Poate că nu-i numesc idoli sau dumnezei, dar este acelaşi lucru; este acelaşi semn. Ce s-a întâmplat cu această naţiune care a dat afară cele zece porunci? A venit peste ea judecata.
Biblia spune că în zilele din urmă va fi o persecuţie: „Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi şi vă vor omorî; veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu.” (Matei 24.19), dar nimeni nu a văzut cum va veni. Nimeni nu a văzut că se întâmplă acum, pentru că a venit pe uşa din spate. A venit prin lucruri ca: libertatea religioasă, şi iată că se întâmplă acum. Nu mai este o profeţie scrisă în Apocalipsa, ci este o realitate care se petrece chiar acum. Pentru prima dată în toată istoria Americii, oamenii sunt daţi afară de la locurile de muncă pentru că au vorbit Cuvântul lui Dumnezeu. O familie creştină de cofetari din California a primit o amendă de o sută treizeci şi cinci de mii de dolari pentru că a refuzat să facă prăjituri pentru o nuntă de homosexuali. Acesta este testul nostru. Vom tăcea sau vom fi ca Ilie, Ieremia, etc., pentru că acestea sunt zilele profeţilor, iar noi trebuie să fim ca ei.
Moderatorul: Să facem o recapitulare a evenimentelor care au avut loc în ultimul Shemitah:
– a zecea şi cea mai mare prăbuşire a Bursei de valori americane:
– s-a prăbuşit 16% din Bursa de valori britanică;
– s-a prăbuşit 18% din Bursa de valori franceză;
– Bursa de valori chineză a scăzut cu 40$ faţă de apogeul său de la începutul anului.
– Curtea Supremă a schimbat la nivel naţional definiţia căsătoriei în data de 26 iunie 2015.
Definiţia biblică a căsătoriei a fost schimbată, iar dacă schimbi Cuvântul lui Dumnezeu este ca şi cum ţi-ai bate joc de Dumnezeu. Eu cred că dacă a fost construit sicriul Americii, acesta a fost ultimul cui bătut în el.
Jonathan: Aceasta este forte important. Una dintre semnificaţiile cuvântului „Shemitah” este cădere: cădere spirituală şi morală. În anul Shemitah 1963, America a trecut linia şi a legalizat uciderea copiilor nenăscuţi (avortul). A fost Shemitah anului căderii, iar acesta a fost un alt păcat care a dus la distrugerea Israelului. Eram la Washington când s-a expus cazul. Am fost la Curtea Supremă şi am văzut cum oamenii lui Dumnezeu stăteau pe treptele Curţii Supreme. Unul dintre ei era îmbrăcat într-un sac cu cenuşă şi se ruga pentru America din pricina a ceea ce urma să se întâmple. Să vă împărtăşesc ceva foarte important, fiindcă dacă s-ar întâmpla numai aceasta, nenorocirea ar fi foarte mare.
În Biblie există un principiu: profetul Ezechiel a fost dus într-o vedenie la Templu, iar Domnul i-a zis: „Fiul omului, ce vezi?” El s-a uitat şi i-a văzut pe bătrânii lui Israel închinându-se la idoli în Templul lui Dumnezeu, în locul sfânt, pângărind Templul sfânt al lui Dumnezeu. Când a văzut acestea, Dumnezeu a spus că judecata va veni peste Ierusalim: „De aceea, şi Eu voi lucra cu urgie, ochiul Meu va fi fără milă şi nu Mă voi îndura; chiar dacă vor striga în gura mare la urechile Mele, tot nu-i voi asculta.” (Ezechiel 8.18).
Deci, există un principiu: pângărirea precede judecata.
Următorul lucru: Împăratul Babilonului a poruncit să se ia vasele sfinte ale Templului şi să fie duse la petrecerea sa; să se toarne vin şi să bea din vasele sfinte ale Dumnezeului lui Israel. Ei au petrecut în cinstea zeilor Babilonului şi au săvârşit o urâciune prin faptul că au luat vasele sfinte care erau folosite pentru scopurile sfinte ale lui Dumnezeu şi le-au pângărit. În clipa aceea a apărut scrisul de mână pe perete, şi chiar în noaptea aceea i-a lovit judecata, pentru că principiul lui Dumnezeu este: pângărirea precede judecata. Căsătoria este ca un vas sfânt al lui Dumnezeu, este la fel de sfântă ca vasele sfinte ale lui Dumnezeu din Templul din Ierusalim. Este un vas sfânt, iar tu nu poţi lua un vas sfânt al lui Dumnezeu şi să-l întorci împotriva scopurilor Sale fără să provoci judecata. Ceea ce s-a întâmplat în data de 26 iunie 2015 este un act de pângărire, pentru că America a dat de pământ vasul căsătoriei, l-a întors împotriva scopului Său, împotriva lui Dumnezeu.
Prima avertizare pe care a dat-o Washington Americii spunea: „Binecuvântările cerului nu pot fi aşteptate peste o naţiune care desconsideră Legile veşnice ale dreptăţii şi ale ordinii pe care le-a rânduit Cerul însuşi!” Această desconsiderare a Legilor veşnice şi a ordinii divine a avut loc în acea zi de 26 iunie 2015. Şi aceasta nu este tot. Această pângărire este sărbătorită prin semnul curcubeului; homosexualii folosesc culorile curcubeului pentru a sărbători căsătoriile homosexuale, dar curcubeul nu aparţine unei mişcări omeneşti, ci lui Dumnezeu. Este vasul Său sfânt; este un alt vas sfânt al lui Dumnezeu: „…curcubeul Meu, pe care l-am aşezat în nor, el va sluji ca semn al legământului dintre Mine şi pământ.” (Geneza 9.13). Ce se întâmplă aici? Un vas sfânt al lui Dumnezeu, curcubeul Său, este folosit, este pângărit pentru a sărbători prima pângărire; într-o singură zi s-a făcut o dublă pângărire: a căsătoriei lăsate de Dumnezeu şi a curcubeului Său. În seara aceea, preşedintele SUA a ordonat ca cea mai înaltă instituţie din ţară, Casa Albă, să fie luminată cu culorile curcubeului pentru a sărbători pângărirea, urâciunea votată în acea zi. Palatul din Babilon era cea mai înaltă instituţie din ţară, palatul împăratului, iar aici avem Casa Albă, cea mai înaltă instituţie din America. Astfel, Casa Albă devine un vas de pângărire, a treia pângărire într-o singură zi, iar scrisul de mână este pe culorile curcubeului.
Curcubeul este în legătură cu legământul, ceea ce înseamnă că atunci când pângăreşti curcubeul, pângăreşti legământul tău cu Dumnezeu. Ce mai este curcubeul? Semnul îndurării lui Dumnezeu. Astfel, dacă sfidezi curcubeul, sfidezi îndurarea Lui; este ca şi cum ai spune: „Nu vrem milă, îndurare!” Curcubeul a fost arătat în timpul judecăţii şi a reprezentat mila lui Dumnezeu, dar ei au spus: „Uitaţi de milă! Noi vrem judecata!” Ce am putea face mai rău pentru a invoca judecata lui Dumnezeu, decât s-a făcut în acea zi? Ce poate fi mai rău?
Moderatorul: Crezi că acesta este un semn al judecăţii?
Jonathan: Da. Este semnul pângăririi unei naţiuni, este un act de sfidare. Ce mai este curcubeul? Culorile tronului lui Dumnezeu: „Cel ce şedea pe el avea înfăţişarea unei pietre de iaspis şi de sardiu şi scaunul de domnie era înconjurat cu un curcubeu ca o piatră de smarald la vedere.” (Apocalipsa 4.3). Curcubeul se află deasupra capului Său şi reprezintă culorile tronului Său. Să sfidezi aceasta este ca şi cum ai spune: „Nu suntem o naţiune sub Dumnezeu, nu ne plecăm înaintea voii Tale, ci suntem proprii noştri dumnezei. Avem propriul nostru tron şi vom schimba ordinea pe care ai dat-o, pentru că am devenit dumnezei!” Aceasta invocă judecata.
Ce s-a întâmplat cu Israelul? În loc să se pocăiască, au devenit sfidători, au devenit mai răi înaintea lui Dumnezeu invocând judecata. La fel a făcut America: din 11 septembrie 2001, această sfidare a crescut tot mai mult.
Moderatorul: Crezi că suntem într-una din cele mai importante perioade profetice din istorie?
Jonathan: Se poate. Suntem în perioada celui de-al şaptelea Shemitah. Aş vrea să intru puţin mai adânc pentru ca oamenii să înţeleagă ce este aceasta. La fiecare şapte ani avem un Shemitah, iar după şapte Shemitah consecutive urmează un supra Shemitah numit Jubileul. Ce se întâmplă în timpul Jubileului? Primeşti înapoi tot ce ai pierdut. Ţi-ai pierdut casa? O primeşti înapoi. Ţi-ai pierdut moştenirea? O primeşti înapoi. Ţi-ai pierdut familia, ţara ta spirituală? O primeşti înapoi pentru că este scris că „Fiecăruia i se va restitui tot ce a pierdut.” Deci în al cincizecilea an, în supra Shemitah, avem această mare restituire. Întrebarea care se ridică este: poate face parte Israelul din aceasta? Israel şi-a pierdut pământul în urmă cu două mii de ani, când au fost risipiţi de romani, dar ştim că potrivit profeţiei biblie, ei trebuie să se întoarcă înapoi. Isus nu Se poate întoarce până când evreii nu sunt în ţara lor, până când nu le este restituită ţara, până când nu le este restituit oraşul. Trebuie să se întâmple acest lucru. Este posibil ca această taină să ne dea perioada de timp în care se vor întâmpla aceste evenimente de la sfârşitul timpului? Răspunsul este: DA! Noi nu ştim când era sărbătorit Jubileul în Biblie, nu avem arhivele de la al doilea Templu a acestei sărbători, dar ştim când a fost Shemitah. Aceasta este cheia: Shemitah vine cu un an înaintea Jubileului. Al patruzeci şi nouălea şi al cincizecilea an. Acest lucru profetic trebuie să aibă loc în anul de după Shemitah.
Întrebarea este: Aceste lucruri ne pot descoperi când se vor întâmpla evenimentele pe care le aşteptăm? Răspunsul este: DA! Anul 1917 a fost un an Shemitah, iar Shemitah a scuturat naţiunile, aşa că a existat un cutremur în jurul pământului: a fost anul critic al primului război mondial. Israelul a fost timp de două mii de ani în mâinile vrăjmaşilor săi, şi nu exista nici o cale să-şi ia ţara înapoi. Imperiul bizantin şi islamicii nu îi tolerau pe evrei. Dacă ne-am fi născut înainte de 1917, am fi fost generaţia care nu a văzut Israelul întors în patria sa. Cine avea ţara? Imperiul Otoman. Era în posesia lor de patru sute de ani, îl stăpâneau de patru secole, dar ce s-a întâmplat? Primul război mondial i-a scuturat şi Imperiul Otoman a început să se prăbuşească. O femeie englezoaică i-a spus fiului său: „De fiecare dată când te rogi seara, să nu uiţi să închei cu cuvintele: „Doamne, du poporul Tău în ţara pe care le-ai dat-o.” Şi băiatul acela a spus în fiecare seară: „Doamne, restituie ţara Ta poporului Tău.” În engleză este folosit cuvântul „trezire”: „Trezeşte această naţiune.” Şi Dumnezeu a folosit naţiunea engleză pentru a împlini această profeţie.
Astfel, în timpul primului război mondial, trupele engleze au mărşăluit în Orientul Mijlociu sub comanda generalului Edmund Allenby, care a ajuns în Israel cu o Biblie sub braţ, iar când a intrat în Ierusalim a aflat că trupele Imperiului turco-islamic au plecat. De ce? Pentru că au luat numele său, Allenby, drept „Allah naby”, profetul lui Allah care a venit să-i judece, şi astfel au plecat înainte ca el să ajungă acolo. Allenby s-a dat jos de pe cal când a ajuns acolo şi a spus: „Nu voi intra în Ierusalim călare pe un cal, pentru că Domnul meu a intrat călare pe un măgar.” El a intrat în Ierusalim şi astfel, Ierusalimul a fost cedat Imperiului britanic. Era pentru prima dată în două mii de ani când Israelul a fost preluat de un Imperiu care era de partea evreilor şi care a spus: „Le vom da ţara înapoi, o vom restitui evreilor!” Bărbatul care a făcut acest lucru, generalul Allenby, era copilaşul care s-a rugat în fiecare seară şi a spus: „Doamne, du poporul Tău în ţara lor; redă-le ţara.” El n-a vrut să fie general, dar a devenit general ca să împlinească rugăciunea pe care o spusese în fiecare seară.
Imperiul britanic a emis Declaraţia de la Balfour care spunea: „Acest pământ va fi pământ evreiesc, ţara evreilor!” Declaraţia de la Balfour a fost jubileul lor: evreii s-au întors în ţara lor spunând: „Aceasta este ţara noastră!” Acest lucru s-a întâmplat în timpul Jubileului: moştenirea pierdută le-a fost restituită. Când? Declaraţia de la Balfour a fost emisă în noiembrie 1917, adică exact în parametrul celui de-al şaptelea Shemitah. Trebuia să se întâmple în perioada aceea şi s-a întâmplat exact în perioada dată de taina Shemitah, adică între septembrie 1917 şi septembrie 1918. Exact.
Ce s-a întâmplat la următorul Shemitah, adică la cel din 1967? Shemitah s-a încheiat în septembrie 1966 şi a început perioada profetică: din septembrie 1966 până în septembrie 1967. Potrivit acestor lucruri, poate fi o restituire profetică pentru timpul din urmă? Ce s-a întâmplat în Israel? În anul acela, dintr-o dată în Israel a început să se cânte un cântec, care a fost scris şi împărţit îndeosebi soldaţilor israelieni. Cântecul se numeşte „Ierusalime de aur” şi se referă la perioada când Israelul tânjea să se întoarcă în Ierusalim. Acesta a devenit cântecul de aur al Ierusalimului.
Israelul nu avea încă Ierusalimul, dar cântau în mod profetic că voiau să se întoarcă în Ierusalimul de aur. Soldaţii au învăţat cântecul, fără să ştie că urmau să fie folosiţi pentru ceea ce avea să se întâmple. Dintr-o dată, Uniunea Sovietică a trimis vorbă Egiptului şi le-a spus: „Israelul se pregăteşte să vă atace!”, ceea ce era o informaţie falsă. Astfel, Egiptul s-a mobilizat imediat ca să distrugă Israelul spunând: „Îi vom împinge în mare! Îi vom distruge!” Egiptul le-a spus celor de la ONU: „Luaţi-vă afară trupele de asigurare a păcii, pentru că vrem să intrăm noi înăuntru!” Practic, i-a obligat să plece; ONU şi-a retras trupele, iar Egiptul a intrat în Israel ca să distrugă Israelul, dar Israel a spus: „Trebuie să facem ceva!” şi a lansat un atac anticipat, războiul de şase zile. Ei i-au spus Iordaniei: „Staţi deoparte!” Iordania avea Ierusalimul, iar evreii i-au spus: „Staţi deoparte, nu vă alăturaţi lor!”, dar ei n-au vrut să asculte, ci au zis: „Ne vom alătura!”, şi au intrat în război. Soldaţii israelieni au văzut oraşul antic, au văzut Poarta leului şi au intrat prin ea în Ierusalim, pentru prima dată după două mii de ani, şi-au croit cale până la Muntele Templului şi au ajuns acolo. Ce timp era? Jubileul, al doilea Jubileu: Totul se va întoarce în posesia ta! Ierusalimul era proprietatea Israelului, li s-a restituit lor. Când? În perioada de timp rânduită de această taină: Jubileul profetic. A doua oară.
Referindu-se la evenimentele de la sfârşitul timpului, Isus a spus: „…căci vă spun că de acum încolo nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice: „Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!” (Matei 23.39). De unde vor spune aceasta? Din Israel şi din Ierusalim. Toate aceste lucruri trebuie să fie la locul lor. Şi ce se întâmplă în timpul Jubileului? Trebuie să se sune din corn de berbec. Dacă mergeţi în Filadelfia, veţi găsi acolo Clopotul libertăţii pe care este scris: „Vei proclama libertatea pe tot pământul!” De unde au luat aceasta? De la Jubileu, din Levitic 25. Dar în Levitic nu scrie: „Să sunaţi din clopote,” ci scrie: „Să sunaţi din corn.” Clopotul acela al libertăţii stă în locul cornului, iar aceasta este de la începutul Americii.
Ce s-a întâmplat pe Muntele Templului în timpul Jubileului? De îndată ce au ajuns acolo, s-a auzit cornul: de pe Muntele Templului a răsunat în tot Ierusalimul. Cine a sunat din corn? Rabinul Shalom Goren, cel care avea să devină conducătorul rabinilor din Israel. El s-a născut în Polonia, în timpul exilului Israelului. S-a născut în anul 1917, cu ocazia celuilalt Jubileu, iar din pricina acelui Jubileu, familia lui s-a mutat în Israel şi au luat şi copilul cu ei. Băiatul a crescut şi a devenit rabin, apoi căpetenia rabinilor din Israel, dar în inima lui avea lucrul acesta: că Ierusalimul avea să fie restituit. El s-a rugat pentru aceasta şi purta tot timpul cu el un corn de berbec. În ziua aceea, el a fost conducătorul militar al trupelor care au urcat pe Muntele Templului, iar când au ajuns acolo, a sunat din corn: era Jubileul său, fiindcă împlinea cincizeci de ani, şi era Jubileul Israelului. Acesta a fost al doilea Jubileu.
Ce se întâmplă dacă mergem la timpul nostru? Al treilea Jubileu. Noi trebuie să găsim al şaptelea Shemitah. Unde este el? Shemitah anului 2015. Când începe perioada profetică? Jubileul poate începe numai la Yom Kippur, adică în Ziua ispăşirii, o dată la cincizeci de ani. Când a fost Ziua ispăşirii? În data de 23 septembrie. Atunci a început următoarea perioadă a Jubileului, iar perioada durează din 23 septembrie 2015 până în septembrie 2016. Unii oameni au aşteptat să se întâmple ceva la început, în ziua de 23 septembrie. Dumnezeu trebuie să procedeze la fel? Nu, nu trebuie, dar fiţi atenţi la semnele timpului, la ce s-a întâmplat la ultimele două Jubilee. Noi suntem la începutul Jubileului profetic. Nu este obligatoriu să fie aşa, dar ce se va întâmpla dacă este aşa, dacă urmează cursul ultimelor două Jubilee? Ce va însemna aceasta?
Tiparul anilor Jubileu 1917 şi 1967 este:
- – a avut loc un mare război, deci şi acum, în această perioadă, ar trebui să aibă loc un război;
- – Locaţia acestor războaie a fost Orientul Mijlociu: în 1967 a fost războiul de şase zile, iar acum avem din nou război în Orientul Mijlociu;
- – războiul se termină şi are urmări asupra Israelului;
- – Trebuie să vină restituirea profetică de la sfârşitul timpului: la primul Jubileu i-a fost restituită Israelului ţara, dar la al doilea Jubileu i-a fost restituit oraşul Ierusalim.
Ce urmează? Nu este obligatoriu să se întâmple aşa, dar ştim că evreii trebuie să se întoarcă în Israel. Noi ştim cu toţii aceasta, iar acest Jubileu poate fi legat de întoarcerea lor acasă, pentru că majoritatea evreilor sunt în America, New York, majoritatea lor sunt aici, şi se poate întâmpla ceva care să-i ducă înapoi.
Care este celălalt lucru care trebuie să se întâmple? Este în legătură cu Muntele Templului.
Avem ţara şi oraşul, iar acum trebuie să avem şi Muntele Templului.
Este interesant că în ziua de 29 Elul când a început noul Shemitah, a început şi neliniştea în jurul Muntelui Templului; este ca un semn că trebuie să se întâmple ceva acolo. S-a ridicat o mare nelinişte cu privire la acest Munte. Poate fi vorba despre aceasta? Da, se poate.
Dacă ne uităm la cele şaptezeci de săptămâni ale profetului Daniel, vedem că el ne dă o numărătoare până la Mesia şi până la evenimentele de la sfârşitul timpului. Pe ce sunt bazate cele şaptezeci de săptămâni? Pe şaptezeci de ani. Daniel a avut vedenia în mijlocul celor şaptezeci de ani de judecată asupra Israelului. În timpul celor şaptezeci de ani de judecată, Israelului i se dau şaptezeci de ani de răscumpărare. Pe ce se bazează cei şaptezeci de ani de judecată? Pe şaptezeci de ani Shemitah pe care Israelul nu i-a ţinut. Astfel, avem o perioadă de patru sute nouăzeci de ani în care au fost şaptezeci de Shemitah care sunt comprimaţi în şaptezeci de ani de judecată. Daniel dă şaptezeci de ani de răscumpărare care vor fi de fapt patru sute nouăzeci de ani profetici până la venirea lui Mesia, dar este un Shemitah sau o perioadă de şapte ani care lipseşte. Ce perioadă este aceasta? Reapare în Cartea Apocalipsei şi este vorba de perioada necazului. Toate acestea merg înapoi la Shemitah, la Daniel. Daniel a spus că vor fi şaptezeci de săptămâni până când vor fi restituite toate aceste lucruri, până când va veni Mesia şi până la sfârşit. Dar dacă citiţi profeţia, veţi vedea că prima dată spune că vor fi şaptezeci de săptămâni, apoi le împarte în şapte săptămâni: şapte ani ori şapte, dau o perioadă de patruzeci şi nouă de ani. Ce este aceasta? Timpul care a fost necesar pentru restaurarea Ierusalimului. După ce a fost dată porunca de reîntoarcere a Israelului, a fost nevoie de patruzeci şi nouă de ani pentru a fi restaurat. Aceasta s-a împlinit în urmă cu mai mult de două mii de ani, dar este posibil ca Dumnezeu să folosească acelaşi tipar şi astăzi? Ierusalimul a fost dat înapoi evreilor şi restaurat numai de două ori în istoria lumii.
După ce l-au pierdut prima dată, a fost restituit în zilele lui Ezra şi Neemia. Li s-a dat înapoi exact cum a profeţit Daniel, iar a doua oară li s-a dat înapoi în data de 07 iunie 1967. Ce se întâmplă dacă luăm patruzeci şi nouă de ani (şapte ani ori şapte), de la începutul restituirii Ierusalimului şi mergem mai departe în viitor? Ce se întâmplă dacă folosim anii profetici, pe care-i găsim în Apocalipsa, care reprezintă o perioadă de trei sute şaizeci de zile? Dacă luăm data de 07 iunie 1967 şi numărăm de şapte ori şapte ani profetici, adică patruzeci şi nouă de ani ori trei sute şaizeci de zile, obţinem şaptesprezece mii şase sute patruzeci de zile (49×360=17.640) care ne aduc la anul 2015, luna septembrie, în data de 23 septembrie care este începutul Jubileului. Din data de 07 iunie 1967 până în data de 23 septembrie 2015 sunt exact şaptesprezece mii şase sute patruzeci de zile. Este uimitor că ne aduce exact în ziua de Yom Kippur. Dacă aplicăm zi cu zi tiparul din Daniel, ne aduce chiar aici.
Isaac Newton ne-a dat Legea gravitaţiei, dar la şcoală am învăţat că el a scris mai mult despre profeţiile biblice decât despre gravitaţie. El a spus: „De la reconstruirea Ierusalimului vor fi de şapte ori şapte ani”, care ne vor duce la timpul de acum, luna septembrie, la acea zi. Aceasta este perioada în care ne aflăm acum.
Încă o dată: Dumnezeu trebuie să facă la fel ca la primele două Jubilee? Nu, nu trebuie, dar în ultimele două Jubilee am avut nişte evenimente cruciale, evenimente de la sfârşitul timpului.
Moderatorul: Mai înainte ai spus că dacă suntem neascultători, acesta poate fi un an de judecată. Am dreptate sau nu?
Jonathan: Tiparul pentru aceasta a fost tot timpul în legătură cu Israelul. A fost implicată şi lumea, dar a fost în legătură cu Israelul. Jubileul, ca şi în cazul altor lucruri, are două feţe: pentru cei care Îl urmează pe Dumnezeu poate fi un an de restituire. Este un Jubileu profetic.
Moderatorul: Noi putem vedea o restituire a tuturor lucrurilor.
Jonathan: Ştim că Isus este Ispăşirea noastră. Ce este ispăşirea? Yon Kippur, ziua ispăşirii. El este Jertfa, dar oamenii nu-şi dau seama că ziua ispăşirii aduce Jubileul. Aşadar, dacă Isus este Ispăşirea noastră, El trebuie să fie Jubileul nostru, restaurarea noastră deplină. Puterea Jubileului trebuie să vină de la Isus. Despre El este vorba. De unde a citit când Şi-a anunţat slujba în Nazaret? Din Luca 4.18-19: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia, M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea şi orbilor, căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsaţi,
şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.” Isus, puterea Jubileului, a venit să restituie toate lucrurile, ceea ce înseamnă că avem o restituire profetică a Israelului, dar noi, fiecare credincios, suntem legaţi de Israel şi trebuie să ne rugăm pentru pacea Ierusalimului. Când era pe cale să înceapă sărbătoarea trâmbiţelor, în Elul 29, au început revoltele la Muntele Templului. Au început şi este ceea ce vedem noi acum.
Moderatorul: Vedem în fiecare zi şi nu s-au oprit. Pe străzile Israelului este război.
Jonathan: Aceste evenimente au început din momentul în care a fost ridicat steagul palestinian la ONU. În ziua aceea, Abbas a spus: „Rupem orice Tratat de pace cu Israelul! Muntele Templului este al nostru şi nu va fi profanat de nici un picior de evreu!”
Moderatorul: Obama a ameninţat că nu mai susţine Israelul.
Jonathan: Aceasta este destul de radical.
Moderatorul: Administraţia de la Washington a vrut ca Netanyahu să piardă alegerile. De ce nu-l place?
Jonathan: Pentru că le stă în cale. El stă pe ceea ce i-a spus Dumnezeu. Nu spun că este credincios, dar este înconjurat de credincioşi. Cunosc oameni care sunt de partea lui. El a spus: „Dumnezeu ne-a dat această ţară, este moştenirea noastră!”, dar administraţia americană nu vrea aceasta. Americanii i-au spus: „Trebuie să fii dispus să renunţi la anumite lucruri, la Ierusalim.” Dar profetul spune: „…cel ce se atinge de voi se atinge de lumina ochilor Lui.” (Zaharia 2.8). Deci, nu vă atingeţi de Ierusalim! Cine se atinge de el, va fi rănit.
Netanyahu a ţinut un discurs în care a spus:
„Iranul ne-a ameninţat, dar fii cu băgare de seamă, Iranule, căci au fost şi alte naţiuni, alte împărăţii: Roma, Babilonul, care ne-au ameninţat, iar astăzi nu mai sunt, dar noi suntem aici!”
Acesta este adevărul. Tot timpul s-a încercat distrugerea Israelului, a poporului evreu, dar au supravieţuit mai mult ca oricine. Acesta este Dumnezeu! „Pentru că Dumnezeul nostru trăieşte şi noi vom trăi!”
Aş dori să comentăm o ştire:
„Militarii israelieni au început să se instaleze în oraşe pentru a opri atacurile. Actele de violenţă au început în urmă cu o lună, cu ocazia noului an evreiesc şi au fost alimentate de zvonuri conform cărora Israelul pregăteşte un plan pentru a lua cel mai disputat loc sfânt al Ierusalimului.”
Când au început toate aceste lucruri? În data de 29 Elul 2015 (13 septembrie), ziua Shemitah-ului, în ajunul anului nou evreiesc (Rosh Hashanah), a sărbătorii trâmbiţelor. În seara aceea ei au sunat din trâmbiţe.
Moderatorul: Ce crezi că se va întâmpla din punct de vedere biblic?
Jonathan: Ne aflăm într-o perioadă foarte interesantă. Totul a început în septembrie, care este începutul acestui an profetic. În ultimele două cicluri am avut războaie; am avut război şi restaurare care au fost profeţii biblice pentru timpul sfârşitului.
În 1917, Israel şi-a primit ţara înapoi, iar în războiul de şase zile şi-a recâştigat Ierusalimul. Evenimentele pe care le vedem astăzi au început în septembrie şi s-au încins şi mai mult cu ocazia sărbătorilor evreieşti. Aceasta s-a întâmplat cu ocazia sărbătorii Trâmbiţelor care ţine zece zile şi este o numărătoare inversă spre Yom Kippur care este începutul Jubileului profetic; de fiecare dată a început un război şi s-a încheiat cu o restituire.
Eu cred că trebuie să urmărim cu atenţie aceasta, pentru că întotdeauna se întâmplă ceva, ceva spiritual, şi de asemenea suntem într-un timp critic.