TAINA EXISTENTEI

 

Deschideţi cu toţii la Geneza 2.20-25, la facerea femeii:

 

„Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului, dar, pentru om, nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească.

Atunci, Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei.

Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.

Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi „femeie”, pentru că a fost luată din om.”

De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.

Omul şi nevasta lui erau amândoi goi şi nu le era ruşine.”

 

Aceasta este facerea femeii. În ebraică avem „Iş” adică „bărbat” şi „Işa”, adică „femeie”. Aşadar, femeia a fost luată din bărbat, dar apoi fiecare om care vine în lume este născut prin femeie.. Femeia este din bărbat, dar apoi bărbatul este din femeie. Pavel vorbeşte despre aceasta în 1Corinteni 11.12, unde scrie:

„Căci dacă femeia este din bărbat, tot aşa şi bărbatul, prin femeie, şi toate sunt de la Dumnezeu.”

Imediat după aceea, a avut loc căderea în păcat, iar atunci Dumnezeu i-a spus femeii: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.” (Geneza 3.16).

Femeia poartă viaţa, este purtătoarea vieţii, iar bărbatul a fost creat după chipul lui Dumnezeu şi Îl reprezintă pe El. Femeia a fost numită Eva, dar în original, numele ei nu este Eva, ci Hava. În ebraică, Hava provine de la un cuvânt rădăcină „hai”, ca şi „Iehaim” care înseamnă „Viaţă”. Ea este cea care aduce viaţa, care naşte. Aşadar, avem femeia; ea este căsătorită cu omul care a fost făcut după chipul lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că ambii sunt făcuţi după chipul lui Dumnezeu, fiindcă ea a fost creată după chipul lui Adam, care a fost creat după chipul lui Dumnezeu.

Aşadar, femeia a venit prin bărbat, iar aici avem o taină pentru că bărbatul este o reflectare a lui Dumnezeu şi aşa cum femeia a venit prin bărbat, creaţia a venit prin Dumnezeu. Creaţia, existenţa tuturor lucrurilor vine de la Dumnezeu şi prin Dumnezeu. Astfel, în Ioan 1.3 scrie:

„Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El.”

Tot ceea ce a venit la existenţă, a venit prin El şi nimic din ce a fost făcut nu a fost făcut fără El. Femeia a venit prin bărbat, dar creaţia a venit prin Dumnezeu şi de la Dumnezeu. Dar aici mai avem ceva: bărbatul vine prin femeie, omul se naşte din femeie. Aceasta este o reflectare a lui Dumnezeu. Şi atunci care este taina aici? Este o taină supranaturală. Dar ce descoperă ea?

Dacă femeia a venit prin bărbat şi bărbatul prin femeie, iar creaţia a venit prin Dumnezeu, înseamnă că Dumnezeu va veni prin creaţie. Dumnezeu Se va naşte din creaţie.

Ambele lucruri sunt la fel de importante: femeia a venit prin bărbat, iar bărbatul vine prin femeie.

În acelaşi fel, creaţia, Universul, este un eveniment supranatural, dar la fel de importantă este venirea lui Dumnezeu prin creaţie. Venirea lui Dumnezeu prin creaţie este la fel de importantă ca şi creaţia. Aici avem de fapt o făgăduinţă, o profeţie care spunea că Dumnezeu avea să vină prin creaţie, că El Se va naşte prin creaţie.

Aşa cum am arătat deja, Pavel spune că femeia a venit prin bărbat şi bărbatul prin femeie, şi că toate lucrurile vin de la Dumnezeu.

Taina de aici este că Dumnezeu va veni, că Eva, Hava, va purta viaţa omului, iar într-un tablou mai mare, cosmic, creaţia va purta Viaţa lui Dumnezeu, şi-L vom avea pe Dumnezeu în creaţie, pe Dumnezeu născut din creaţie.

Dacă mergem mai adânc, avem următoarea parte a tainei. Dumnezeu face în interiorul creaţiei o lucrare nouă şi aduce la suprafaţă, din nimic, o naţiune: pe Israel. Totul a început printr-o femeie, printr-o fiică a Havei, numită Sara, prinţesa. Totul se concentrează pe ea, pe faptul că ea a fost capabilă să aducă viaţa, la fel ca Hava, Eva. Sara este o altă versiune a Evei. După cum ştim, Sara era o femeie în vârstă care nu putea să nască, ceea ce este un tablou al creaţiei care nu poate naşte şi nu poate purta roadele lui Dumnezeu; dar Dumnezeu a ales-o pe Sara pentru a-Şi arăta puterea şi pentru a arăta că aşa cum vine viaţa printr-o femeie stearpă, printr-o creaţie stearpă vine Viaţa nouă.

Israelul s-a născut din această femeie în vârstă, Sara, care pe deasupra era şi stearpă. Ce este Israelul pentru Dumnezeu? În Ieremia 31.32, El spune: „…aveam drepturi de soţ asupra lor, zice Domnul.” Cu alte cuvinte, erau Soţ şi soţie, ca Adam şi Eva în Eden.

În Ezechiel 16.8 scrie: „…Atunci am întins peste tine poala hainei Mele, ţi-am acoperit goliciunea, ţi-am jurat credinţă, am făcut legământ cu tine, zice Domnul, Dumnezeu, şi ai fost a Mea!” Acesta este legământul dintre un bărbat şi o femeie, căsătoria.

Osea 2.16: „În ziua aceea, zice Domnul, Îmi vei zice: „Bărbatul meu!” şi nu-Mi vei mai zice: „Stăpânul meu!””

Sau Isaia 54.4-5: „Nu te teme, căci nu vei rămâne de ruşine; nu roşi, căci nu vei fi acoperită de ruşine, ci vei uita şi ruşinea tinereţii tale şi nu-ţi vei mai aduce aminte de văduvia ta,

căci Făcătorul tău este bărbatul tău: Domnul este Numele Lui …”

Aceste texte arată cât se poate de clar că Domnul este Soţul Israelului, iar despre Israel se vorbeşte ca şi cum ar fi soţia, mireasa Lui. Nu este de mirare că pe Muntele Sinai a fost făcut un legământ între Dumnezeu şi Israel, un legământ de căsătorie.

Cum începe căsătoria ebraică? Prin vizita pe care o face mirele în casa miresei. Cu ocazia aceasta, el trebuie să-i ofere un dar de dragoste, numit Mohar, care o eliberează.

Cum începe totul cu Israel? Prin răscumpărare. Dumnezeu a venit la Israel, Israelul fiind în Egipt, iar prin mielul Pascal, Israelul, mireasa, a fost eliberat ca să poată ieşi afară.

Ce se întâmplă în căsătoria ebraică? Dumnezeu, Mirele, Îşi scoate Mireasa, pe Israel, afară din casa sa şi o aduce în Casa Lui.

Ce a făcut Dumnezeu? A scos Israelul afară din casa robiei şi l-a dus în casa Sa, în ţara făgăduită Cum? În acelaşi fel: prin legământ, prin căsătorie.

Dumnezeu l-a întrebat pe Israel: „Vei face aceasta?” Ca Mire, El a întrebat: „Vei fi a Mea?”

Iar Israel I-a răspuns: „Da.”

Astfel, Dumnezeu a dus Israelul, peste Iordan, peste prag, în ţara făgăduită, fiindcă ei, Dumnezeu şi Israel aveau un legământ împreună.

Ce se întâmplă după ce se căsătoresc doi oameni? Se naşte o viaţă nouă.

Dacă Dumnezeu şi Israel au venit împreună într-o căsătorie, nu numai într-un legământ, trebuie să fie o unire în acel legământ. Atunci, Dumnezeu locuieşte în Israel, devine una cu Israelul, Se uneşte cu el. Cuvântul Său a venit prin Moise, a fost o unire, iar slava Sa a umplut Templul Israelului.

Când Dumnezeu lucrează în istoria Israelului, este o unire; când El face lucrările Sale, este o unire; când Îşi trimite Cuvântul prin profeţii Săi, este o unire. Dumnezeu vine prin om. Când ei Îl laudă pe Dumnezeu este o unire. Dar ce se întâmplă când este o unire ca între un bărbat şi o femeie, ca între Adam şi Eva? Acolo vine Viaţa.

Aşadar, Israelul avea să aducă Viaţa lui Dumnezeu în lume; Israelul a venit precum Hava şi a adus Viaţa lui Dumnezeu în lume, a adus Cuvântul lui Dumnezeu în lume, a adus Biblia, Evanghelia în lume, a adus minunile, roadele lui Dumnezeu; tot ceea ce era în legătură cu Israel trebuia să fie plin de Dumnezeu: Templul, binecuvântările, totul. Apoi, Hava, femeia, trebuia să fie vasul care avea să poarte Viaţa lui Dumnezeu.

Şi încă ceva: însăşi Biblia este un rod al unirii lor, a unirii lui Dumnezeu cu mireasa Sa din Vechiul Testament, cu Israelul.

Şi mai este ceva: Aşa cum femeia vine prin bărbat şi cum Israel a venit prin Dumnezeu, şi Dumnezeu trebuia să vină prin Israel; Dumnezeu trebuia să Se nască prin Israel, aşa cum femeia vine prin bărbat şi bărbatul prin femeie.

Încă de la început, Taina Israelului a fost că Israel avea să devină „purtătorul” lui Dumnezeu. Totul arăta că Dumnezeu însuşi avea să Se nască prin Israel. Aceasta era marea Taină.

De aceea este scris:

„…fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un fiu şi-I va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).” (Isaia 7.14).

„Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni s-a dat: Numele Său va fi „El-Ghibor”, Cel atotputernic.” (Isaia 9.6).

„Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei.” (Mica 5.2).

Dumnezeu avea să vină printre noi. Şi cum avea să se întâmple aceasta? Printr-o fiică a Havei, a Evei, printr-o fiică a Sarei, printr-o fiică a Israelului, numită Miriam, pe care noi o cunoaştem ca Maria. Ea a fost creată de Dumnezeu şi viaţa ei venea de la Dumnezeu, dar cu toate acestea, Taina se spunea că Dumnezeu avea să vină prin ea. Astfel, Maria a devenit o nouă Hava, o nouă dătătoare de viaţă, o mamă a vieţii. Ea trebuia să fie din Israel pentru că Israelul era naţiunea în legământ, în căsătorie cu Dumnezeu.

Aşadar, aceasta i s-a întâmplat Mariei, Israelului, Miresei; Israelul a născut, naţiunea a născut, fecioara a născut, toate au născut. Femeia a venit prin bărbat şi bărbatul prin femeie, iar Dumnezeu a venit prin fecioară, prin femeie, Dumnezeu S-a născut din pântecele Israelului.

Taina este adâncă şi pătrunde în taina existenţei Israelului. Israel a venit la existenţă ca să-L aducă pe Dumnezeu în lume. Mai întâi a fost simbolizat şi vestit prin profeţi, iar în cele din urmă S-a născut prin Maria.

Aceasta arată că Împărăţia trebuie să vină prin Israel. De aceea trebuie să fie păstraţi evreii şi de aceea trebuie să se întoarcă în Israel: pentru că Împărăţia lui Dumnezeu Se va naşte din nou prin Israel. Dumnezeu va veni din nou prin Israel.

Noi am văzut bărbatul şi femeia, creaţia, iar în Ioan 1.3 scrie: „Toate lucrurile au fost făcute prin El…” prin Logos, prin Cuvânt, iar Mesia a venit, a fost născut de propria Sa creaţie.

Să luăm puţin versetul scris de Pavel: „Căci dacă femeia este din bărbat, tot aşa şi bărbatul, prin femeie, şi toate sunt de la Dumnezeu.” (1Corinteni 11.12).

Aşadar, dacă creaţia a venit prin Dumnezeu, Dumnezeu S-a născut prin creaţie; Israel a venit prin Dumnezeu, iar Dumnezeu S-a născut prin Israel; Maria a fost creată, născută de Dumnezeu, iar Dumnezeu S-a născut prin Maria.

Cuvântul lui Dumnezeu a venit în Univers, a fost Dumnezeu şi omul, o unire din care S-a născut un Copil care a purtat atât natura Tatălui Său, cât şi pe cea a mamei Sale. Aşadar, Mesia a purtat atât natura lui Dumnezeu, cât şi a creaţiei:

– El a fost ceresc, supranatural, dar în acelaşi timp a fost şi carne şi sânge. Dumnezeu este Tatăl Său, iar Israel este mama Sa.

– El a fost Om, dar cu toate acestea a fost Dumnezeu.

– El a purtat natura cerului şi a pământului care s-au unit;

– Cel nevăzut şi ceea ce se vede împreună, L-au născut pe Isus, pe Dumnezeu, Salvarea.

În Isaia 45.8 scrie: „Să picure cerurile de sus şi să plouă norii neprihănirea! Să se deschidă pământul, să dea din el mântuirea şi să iasă totodată din el izbăvirea! Eu, Domnul, fac aceste lucruri.”

În ebraică nu scrie: „să dea din el mântuirea”, ci scrie: „să-L dea din el pe Ieshuah, Isus”.

Creaţia a fost făcută pentru a fi umplută cu Dumnezeu, cu slava Sa, dar pentru că a căzut în păcat, singurul mod în care se putea înfăptui naşterea, venirea lui Dumnezeu în lume, era printr-o minune, printr-o naştere din fecioară, iar aceasta putea fi înfăptuită numai de Dumnezeu, în ciuda faptului că exista bărbatul. Eva a venit prin Adam, şi omul a venit prin Eva, iar prin om a venit un nou Adam. Cum a fost numit Mesia? Al doilea Adam. Primul Adam, omul, nu a fost născut prin femeie, ci femeia a venit prin el, dar Mesia, al doilea Adam, a fost născut din femeie.

Dacă prin Adam a venit Hava, dătătoarea de viaţă, înseamnă că şi prin al doilea Adam, prin Mesia, trebuie să vină o nouă Hava. Cum s-a înfăptuit aceasta? Cum a venit femeia prin Adam?

Cuvântul spune: „…Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, şi omul a adormit…”

Aşa cum ştiţi, din Biblie somnul este simbolul biblic al morţii. Astfel, Dumnezeu a făcut ca peste Mesia, peste al doilea Adam, să vină un somn adânc, moartea. Şi când a fost răstignit, ucis pe acea cruce, în moartea Sa s-a născut Mireasa, noua Hava, Biserica.

De unde s-a născut Eva? Din coasta lui Adam. Ce s-a întâmplat când El a fost pe cruce? O suliţă I-a străpuns coasta şi a curs apă şi sânge, iar El a murit. Dar din coasta Sa, din inima Sa, s-a născut Mireasa.

Ceea ce s-a întâmplat pe cruce a fost un lucru supranatural, oricum ai privi lucrurile, pentru că nu este numai o repetare, o manifestare a ceea ce s-a întâmplat cu Adam, cu somnul lui şi cu naşterea Evei. La fel ca la început, când creaţia a venit din Dumnezeu, când mireasa a venit din mire, pe cruce s-a născut o creaţie nouă. Din coasta lui Mesia, din coasta lui Dumnezeu, din al doilea Adam, din somnul Lui, s-a născut a doua Hava, Eva. Aşadar, şi noi suntem născuţi din nou din somnul lui Mesia, din moartea lui Mesia. Aşa cum existenţa Evei a început când a dormit Adam, existenţa noastră a început în timp ce Mesia murea pe cruce pentru păcatele noastre. Noi ne-am unit cu El în moartea Sa, aşa cum Adam şi Eva au fost uniţi în somn. Astfel, cu cât te alături mai mult Lui în Moartea Sa, cu atât devii mai viu cu El în Viaţa Sa, şi un vas al Vieţii, Hava.

Taina nu este încă încheiată:

Mireasa nu a fost doar creată din bărbat şi gata; ea a fost creată ca să-l cunoască pe bărbat, să-l iubească şi să fie iubită de el şi să fie unită într-un singur trup cu el, şi nu este împlinită până când nu vine viaţa prin ea.

Aşadar, Mireasa lui Mesia, şi noi spunem că suntem Mireasa Lui, este os din oasele Lui şi carne din carnea Lui. Cu alte cuvinte, noi devenim de aceeaşi natură ca El şi născuţi prin El. De ce? Noi nu doar că devenim Mireasa Sa, ci devenim una cu El, suntem uniţi cu El, cunoaştem dragostea Lui, suntem iubiţi de El şi Îl iubim, şi devenim atât de uniţi cu el încât purtăm Viaţa Sa.

Deci, cum este Biserica, Mireasa? Este născută din Dumnezeu şi este de aceeaşi natură cu El. Noul vostru „eu” este din natura Sa, ca să-L puteţi cunoaşte pe El şi să-L naşteţi pe El. O, Mireasa trebuie să devină o purtătoare a Vieţii, Hava. Biserica este „noua Hava”; aceasta este poporul lui Dumnezeu.

Gândiţi-vă ce a simţit Eva. Ea l-a privit pe Adam şi a ştiut că taina vieţii ei se afla în el. Ea a fost născută prin el, existenţa ei era în el, a venit din el şi a fost creată ca să fie una cu el. Ea nu a trebuit să devină una cu el, pentru că era una cu el. Apoi, prin ei, prin unirea lor, avea să se nască omul; viaţa avea să se nască şi să vină prin femeie. Astfel, când a născut primul ei copil, Eva a spus: „Am căpătat un om… Am un om.”, ceea ce înseamnă că acum omul vine prin femeie.

Gândiţi-vă apoi la Miriam, la Maria. Ea era o nouă Eva; a fost creată de Dumnezeu, a auzit despre Dumnezeu toată viaţa, a crescut în sinagogă şi s-a închinat Împăratului Universului care a creat toate lucrurile, care a creat-o şi a iubit-o, Dumnezeului lui Avraam, Isaac şi Iacov, deoarece ştia că există prin El, aşa cum ştia Eva că există prin Adam, pentru că a fost luată din El. Mai mult, Cel veşnic, Dumnezeu, Cel Căruia i se închina, avea să vină prin ea. Mirele Israelului despre care se citea în sinagogă, avea să vină prin ea. Creatorul Universului, Cel care a creat cosmosul, avea să Se nască prin această micuţă fecioară evreică, prin Miriam. Cercul este complet.

Ea era acolo, stătea sub stelele Betleemului, iar Universul L-a născut atunci pe Dumnezeu; creaţia făcută de Dumnezeu L-a născut atunci pe El. Miriam ţinea în braţele sale şi mângâia un Bebeluş, iar Bebeluşul acela era Dumnezeul Cel veşnic, era Dumnezeul Israelului. Cel care a creat stelele, Cel care ne-a creat pe noi, a fost atunci Copilaşul nostru. Cel care ne-a adus la existenţă, a venit la existenţă prin noi. Noi suntem una cu El. Noi ne-am născut din El, iar atunci El a venit prin noi. Wow! Ce taină! Ce minunată este această taină a existenţei!

Ce are aceasta a face cu voi? Totul! Dacă sunteţi născuţi din nou, voi sunteţi Viaţa, sunteţi Viaţa lui Dumnezeu, sunteţi vasul în care este pusă Viaţa lui Dumnezeu. Voi nu aţi venit în lumea aceasta pentru voi înşivă, nu aţi venit ca să păcătuiţi, ca să adunaţi bani sau ca să vă zbateţi tot timpul, ci aţi venit ca să fiţi un vas al Vieţii lui Dumnezeu. Voi aţi fost concepuţi să fiţi un vas al Vieţii lui Dumnezeu. Tot ce este în voi: mintea voastră, puterea voastră, natura voastră, tot ceea ce este în voi este pus ca să fiţi un vas al Vieţii lui Dumnezeu. Voi aţi fost concepuţi de Dumnezeu şi taina vieţii voastre poate fi găsită în Dumnezeu, viaţa voastră este împlinită atunci când Îl purtaţi pe El; acesta este lucrul cel mai măreţ pe care îl puteţi face: să-L purtaţi pe El.

Să luăm din nou ceea ce a spus Pavel şi să vă punem pe voi acolo: „Căci dacă femeia este din bărbat, tot aşa şi bărbatul, prin femeie, şi toate sunt de la Dumnezeu.”

Aşadar, voi, existenţa voastră a venit de la Dumnezeu, existenţa voastră s-a născut din Dumnezeu, iar acum Dumnezeu vine prin voi. Cercul este complet numai atunci când Dumnezeu vine prin viaţa voastră. Noi facem parte din această taină.

Voi Îi puteţi spune lui Dumnezeu: „Tu, Cel care mi-ai dat viaţă, care m-ai adus la existenţă, care m-ai conceput, Tu, vii prin mine, Te naşti în această lume prin mine. Eu sunt vasul Tău; vino şi locuieşte în mine.”

Toţi cei care suntem aici, ne aflăm aici ca să purtăm dragostea Lui. Voi existaţi ca să purtaţi minunea Sa, prezenţa Sa, bucuria Sa în orice situaţie. La aceasta sunteţi chemaţi voi.

Cum puteţi împlini aceasta? La fel cum a făcut-o Israelul, la fel ca Adam şi Eva: cei doi vor fi una.

În Efeseni 5.31-32 scrie: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mamă-sa şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup.”

Taina aceasta este mare (vorbesc despre Hristos şi despre Biserică).”

Există o singură cale de a împlini chemarea pentru viaţa voastră, iar aceasta este unitatea cu Dumnezeu; voi trebuie să deveniţi una cu El, să fiţi lipiţi de El; să uniţi fiecare părticică din voi de fiecare părticică din El. Timpul vostru de linişte este timpul de unire cu El.

Dacă priviţi viaţa botanică din jurul vostru: florile care încep să înflorească, pomii care încep să înflorească, legea naturii ne spune că pentru a aduce viaţă, trebuie să fie o unire. Acolo unde există unire, există roade, acest lucru fiind adeverit de viaţa umană, de viaţa animală şi de viaţa plantelor.

Atunci de ce, în calitate de credincioşi, nu putem crede că acest lucru se adevereşte şi cu noi? Ca să avem viaţă este nevoie de o unire. Voi trebuie să puneţi aceasta ca ţintă a vieţii voastre: să deveniţi ca Dumnezeu, să trăiţi în prezenţa Lui.

Noi ne gândim la rugăciune sau la ceva bun ce am putea face, însă este ceva mai mult decât aceasta, este însăşi viaţa voastră. Astfel, dacă nu avem acel timp de unire cu Dumnezeu, de alipire de Dumnezeu, nu putem aduce roadele care vin din această unire. Tot zbuciumul şi frământarea din viaţa voastră vor dispărea dacă veţi îndrepta totul spre unitatea cu Dumnezeu. Atunci nu veţi mai avea nici un eşec pentru că Dumnezeu nu eşuează niciodată, Viaţa Sa nu eşuează; mai mult, veţi birui toate păcatele în faţa cărora aţi căzut învinşi înainte. Dar trebuie să aveţi această unire cu El. Atunci El va veni în viaţa voastră şi va umple toate nevoile pe care le aveţi, sau le va face fără importanţă, deoarece sunteţi umpluţi cu prezenţa lui Dumnezeu. Dar această unitate cu Dumnezeu nu este una teologică sau mentală, ci se face după trup, suflet şi duh, iar atunci, emoţiile voastre vor fi unite cu El şi controlate de El.

Biblia spune: „Dar cine se lipeşte de Domnul este un singur duh cu El.” (1Corinteni 6.17).

Alipiţi-vă Lui în totul! Alipiţi-vă gândurile de gândurile Lui şi lăsaţi ca gândurile Lui să atingă şi să schimbe gândurile voastre; alipiţi-vă inima de inima Lui şi daţi-I Lui cele mai tainice şi ascunse lucruri din trecutul vostru.

Care a fost scopul crucii? Dumnezeu a trecut prin toate acele lucruri ca să Se poată alipi de voi. El S-a alipit de voi pe cruce, de aceea a trecut prin toate acele lucruri, de aceea a purtat judecata şi a murit ca păcătos. Da, a făcut toate acestea ca să se poată alipi de noi, de fiecare părticică din noi.

Ce faceţi voi? Staţi acolo pur şi simplu? Nicidecum, ci alipiţi fiecare părticică din voi, fiecărei părţi din El.

În ebraică, cuvântul „mire”, „Hatan” înseamnă „cel ce se uneşte”. Înseamnă că nu El este Cel care vă evită şi nu-Şi petrece timpul în rugăciune cu voi, ci voi faceţi aceasta. Aduceţi deci, la El toate dorinţele voastre, chiar şi dorinţele rele pe care le aveţi, şi alipiţi-le de El, şi atunci veţi vedea că totul se va schimba în viaţa voastră. Aduceţi totul la El: frica voastră, rănile voastre, furia voastră, neputinţele voastre, totul. Daţi-I Lui visele voastre, necazurile voastre, daţi-I chiar şi lacrimile voastre pentru că tot ce-I daţi Lui, vă aduce Viaţă.

Lăsaţi ca Viaţa Lui să atingă fiecare parte a vieţii voastre: bucuria Lui să atingă necazul vostru, sfinţirea Lui să atingă păcatele voastre tăinuite şi plinătatea Lui să atingă goliciunea voastră, pentru că dacă faceţi aceasta trebuie să rodească Viaţă. Atunci viaţa voastră va rodi roadele pe care trebuie să le rodească, pentru că fiecare părticică din voi trebuie să fie roditoare.

Biblia spune că atunci veţi purta roadele Duhului Sfânt: dragostea, bucuria, pacea, bunătatea, etc. Voi v-aţi născut din nou pentru a le purta, dar pentru a face aceasta aveţi nevoie de unirea cu El.

Întreaga voastră viaţă este menită să fie roditoare; toţi trebuie să purtăm roadele Duhului, dar toţi o facem diferit. Noi toţi avem un rod pe care trebuie să-l purtăm: voi aveţi un rod pe care numai voi puteţi să-l purtaţi, iar eu am un rod pe care îl pot purta numai eu, dar acest lucru este posibil numai dacă avem acea legătură, acea unire cu Dumnezeu.

Toţi cei care v-aţi născut din nou aveţi o slujbă, o chemare de la Dumnezeu, iar aceasta nu se poate realiza prin eforturile sau încercările voastre de a face ceva, ci trebuie să vină de la Dumnezeu.

Toţi cei care cunosc Biblia ştiu că există o diferenţă între „darurile Duhului” şi „roadele Duhului”. Un dar îţi este dat de cineva, iar tu îl iei şi aceasta este tot, însă un rod al Duhului este ceva care se naşte în tine, se dezvoltă în tine şi creşte în tine, iar tu îl hrăneşti şi în fiecare zi devine tot mai puternic şi mai puternic. Şi încă ceva: tu nu trebuie să te lupţi, să te zbaţi să porţi acel lucru pentru că el este în tine şi curge pur şi simplu.

De ce aceasta? Pentru că atunci când cei doi devin una: când Mireasa devine una cu Mirele, Ea va purta roadele Vieţii Sale, pentru că Viaţa lui Dumnezeu este în voi.

Duhul a venit peste Moise şi El a adus Tora, Legea. Biblia S-a născut din roada lui Moise, a Duhului care a venit peste el.

Duhul a venit peste Iosua, iar el s-a ridicat, a trecut Iordanul şi a luat în stăpânire ţara făgăduită.

Duhul a venit peste Ghedeon, iar când s-a alipit de Dumnezeu, dintr-un om fricos a devenit un bărbat curajos, acest lucru fiind valabil şi pentru voi.

Duhul lui Dumnezeu a venit peste profeţi, iar roada vieţii lor s-a manifestat ca Cuvânt al lui Dumnezeu care a adus salvarea.

Duhul a venit peste Maria, iar roada vieţii ei a fost Dumnezeu.

De Rusalii, Duhul a venit peste apostoli în timp ce erau în aşteptare şi a făcut din ei apostolii Săi în lume. Roadele vieţii lor s-au născut din unirea lor cu Dumnezeu. Înseamnă că şi voi aveţi o chemare, iar ea nu este mai puţin importantă decât chemarea care le-a fost dată lor.

Dumnezeu ne-a dat o chemare, iar dacă nu vine la suprafaţă, nu este din cauza lui Dumnezeu, ci este din cauza noastră; noi trebuie să ne alipim de Dumnezeu.

Dacă vreţi să împliniţi chemarea Lui în viaţa voastră, luaţi acest secret, această cheie, şi faceţi din alipirea de El, ţinta vieţii voastre de zi cu zi. Mai important decât orice faceţi voi: decât banii voştri, maşina voastră sau orice altceva, este să aveţi această părtăşie cu Dumnezeu, această unire cu Dumnezeu. Puneţi-vă aceasta pe inimă, preţuiţi-o şi alipiţi-vă de Dumnezeu cu toată fiinţa voastră.

Dacă faceţi aceasta, dacă Dragostea lui Dumnezeu vine în viaţa voastră, nu veţi mai încerca niciodată să fiţi nişte oameni de succes, nici nu veţi căuta să fiţi pe placul oamenilor. Nu veţi mai avea nevoie de nimic din toate acestea pentru că viaţa voastră va fi întregită, iar voi veţi fi împliniţi.

Stabiliţi ca prim ţel a vieţii voastre părtăşia cu Dumnezeu, să trăiţi în prezenţa Sa, iar atunci veţi deveni ceea ce trebuie să fiţi şi veţi purta roadele pe care trebuie să le purtaţi. Atunci, viaţa voastră va deveni tot ceea ce a vrut Dumnezeu să fie.

Biblia spune că Dumnezeu a trimis peste Adam un somn adânc şi a luat una din coastele lui, iar din acea coastă, Domnul Dumnezeu a făcut-o pe femeie, iar când omul s-a trezit, a adus-o la el. Când a văzut-o, Adam a spus:

„Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi „femeie”, pentru că a fost luată din om.”

De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.” (Geneza 2.23-24).

Aşa cum femeia a venit la existenţă din bărbat şi bărbatul vine la existenţă prin femeie.

Pavel a spus: „Taina aceasta este mare (vorbesc despre Hristos şi despre Biserică).” Este un lucru minunat! Iar noi facem parte din această taină.

Chiar dacă n-am auzit în viaţa noastră cuvântul „Hava – Eva”, noi facem parte din ea. Voi aţi fost creaţi pentru un scop. Nu v-aţi născut în lumea aceasta ca să spuneţi: „Voi încerca să-I aduc închinare, voi încerca să cânt…”, ci v-aţi născut aici ca să vă alipiţi de Dumnezeu.

Chiar şi când mergeţi acasă, în bucătărie, în dormitor sau la plimbare, fiţi alipiţi de Dumnezeu! Fiţi alipiţi de Dumnezeu în tot ceea ce faceţi, pentru ca Cel Atotputernic, Îmbătrânitul de zile, IaHVeH, Eu sunt, Începutul şi Sfârşitul, Dumnezeul minunat să vină în voi, iar voi să fiţi alipiţi de El, pentru ca inima voastră, mintea voastră, sufletul vostru, întreaga voastră fiinţă să fie umplută de prezenţa Celui Atotputernic. Aceasta va produce, va aduce la suprafaţă roadele pe care trebuie să le purtaţi, ca să deveniţi vasul sfânt al lui Dumnezeu, vasul sfânt al Vieţii lui Dumnezeu, pentru că voi aţi venit de la Dumnezeu.

Toţi am fost creaţi de Dumnezeu, iar acum este timpul ca El să vină pe deplin în noi, pentru că noi suntem Viaţa Sa. Amin.

Doamne, Te lăudăm în dimineaţa aceasta, şi Te rog să laşi ca această taină a existenţei să ne atingă pe fiecare dintre noi. Îngăduie să fim atinşi şi schimbaţi de însemnătatea ei, ca să fim născuţi din Tine, din natura Ta; să fim născuţi din nou ca să purtăm Viaţa Ta.

Doamne, dorim să fim una cu Tine, ca să Te reprezentăm în lume în felul în care ne-ai chemat. Fiecare din cei care sunt aici şi s-au născut din nou, au această chemare.

Te rog să îndepărtezi orice a afectat părtăşia cu Tine, orice ne-a luat din timpul pe care ar fi trebuit să-L petrecem cu Tine, care ne-a distras de la Tine.

Avem înaintea noastră o zi întreagă şi Îţi promitem că vom sta cu Tine într-un mod sincer şi adânc, că vom căuta părtăşia şi unirea cu Tine, unitatea cu Tine; ne vom alipi inima de a Ta; ne vom alipi gândurile de gândurile Tale, mintea noastră de mintea Ta, ne vom alipi fiecare părticică din noi de fiecare părticică din Tine şi Te vom lăsa pe Tine să ne atingi şi să porţi Viaţa în fiecare părticică din noi.

Te lăudăm, Doamne, şi Te iubim. Îţi promitem că în fiecare zi vom petrece timp cu Tine şi vom avea părtăşie cu Tine. Doamne, dorim să aducem roade, dar nu putem face aceasta fără Tine. Oricât am încerca şi ne-am zbuciuma, nu putem face nimic, pentru că trebuie să le primim de la Tine şi să le purtăm.

Ajută-ne să trăim viaţa pe care vrei Tu s-o trăim şi oriunde ne-am afla: la muncă sau acasă, în orice problemă situaţie sau provocare, să Te avem alături de noi. Ajută-ne ca acolo unde nu este dragoste, să ducem dragostea Ta; unde este deznădejde, să ducem nădejdea Ta; acolo unde nu există viaţă, unde este întuneric, să ducem Viaţa şi Lumina Ta.

Doamne, dorim să fim vasul Tău, aşa cum au fost Avraam, Sara, Moise, Isaia, Ilie, David, Estera, Pavel, Petru şi toţi ceilalţi copii ai Tăi, şi să rodim ceea ce am fost chemaţi să rodim în lumea aceasta.

Te lăudăm pentru că Te cunoaştem şi putem fi cunoscuţi şi umpluţi de Tine.

Iartă-ne pentru că am alergat să fim umpluţi cu alte lucruri, fiindcă dorim să fim umpluţi cu Tine.

Te lăudăm, Te mărim şi Îţi mulţumim pentru toate. Amin.