PACEA PE CARE V-O DAU EU

 

Vă rog să deschideţi la Evanghelia lui Ioan, capitolul 14, pentru că în seara aceasta aş vrea să vă vorbesc despre Pace.

Să citim deci, din Ioan 14.27:

 

„Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.”

 

Mesia nu a spus: „Vă las pacea Mea”, ci a spus: „Shalom”. Ce înseamnă cuvântul „Shalom”? „Shalom” înseamnă „Pace”, dar înseamnă mai mult decât pace, de aceea este important să cunoaştem ebraica.

Aşadar, „Shalom” înseamnă „Stare de pace”, dar înseamnă şi „Stare de siguranţă, de bunăstare, de întregire”, „a fi într-o stare de fericire, de bucurie, de prosperitate”.

Deci, când Mesia a zis: „…vă dau pacea Mea”, El nu a spus: „Pacea Mea”, ci a spus „Shalom-ul Meu”, sau mai clar, El a spus: „Vă dau siguranţa Mea”. De fapt, Numele Său, Ieshuah, înseamnă „Siguranţă”.

Noi spunem că suntem salvaţi, dar trebuie să avem o siguranţă dacă suntem salvaţi.

„Shalom” înseamnă „bunăstare.” „Vă dau bunăstarea Mea”, „Vă dau binecuvântarea Mea”, „Vă dau desăvârşirea Mea, bucuria Mea, fericirea Mea, dar nu aşa cum v-o dă lumea.”

El a mai spus:

„V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16.33).

Cu alte cuvinte, El spunea că noi vom avea pace (Shalom) în mijlocul necazurilor, Shalom în mijlocul situaţiilor în care nu există pace, Shalom atunci când totul se prăbuşeşte.

Ce fel de pace oferă lumea? Lumea oferă o pace care depinde de circumstanţe, adică, dacă lucrurile merg bine, aveţi pace; dacă lucrurile sunt prospere în jurul vostru, în viaţa voastră, şi voi sunteţi prosperi. Dar pacea pe care o dă El nu este aşa, pentru că pacea oferită de lume se poate schimba într-o secundă dacă se prăbuşeşte Bursa de valori.

Pacea Lui este mult mai adâncă şi mai bună, pentru că El a spus: „Eu vă dau Shalom în mijlocul necazului şi a problemelor.” Shalom, Pacea Lui este mai mare decât orice problemă, decât orice necaz; este mai mare chiar decât lumea.

„Eu vă dau Shalom.”

– Shalom este puterea de a sta în pace indiferent ce se întâmplă în jurul vostru;

– Shalom este puterea de a rămâne liniştiţi indiferent ce are loc;

– Shalom este puterea de a fi într-o stare de bunăstare, chiar dacă tot din jurul vostru merge rău;

– Shalom este bucurie, o bucurie plină de pace şi de linişte indiferent de circumstanţe;

– Shalom este puterea de a prospera, de a propăşi, de a trăi în binecuvântarea Lui, indiferent prin ce treceţi.

Cred că înţelegeţi că atunci când mă refer la prosperitate, nu mă refer la bani, la propăşirea firească, ci la propăşirea duhovnicească în Duhul.

Mesia a spus: „Să nu vi se tulbure inima…” Lumea se va tulbura şi se va clătina, dar voi să nu lăsaţi ca inima voastră să se tulbure. De ce? Pentru că dacă inima voastră este tulburată, sunteţi tulburaţi atât înăuntru, cât şi înafară. Dar dacă inima voastră nu este tulburată de nimic, chiar dacă există probleme înafară, în jurul vostru, înăuntrul vostru veţi avea pace şi linişte şi nu veţi fi tulburaţi deloc.

În Biblie există un capitol care oferă Reţeta pentru liniştea sufletească. Desigur, există multe Prescripţii, dar una dintre ele iese în evidenţă în mod deosebit.

Vă rog să deschideţi la Filipeni 4.

Mai întâi, vreau să vă spun că niciuna din situaţiile prin care veţi trece nu vă vor croi calea în viaţă şi nici nu vă vor răpune, dar inima voastră va face aceasta; ea este cea care va birui toate situaţiile şi problemele prin care treceţi. Ce înseamnă aceasta? Că nu situaţiile prin care treceţi constituie viaţa voastră, ci inima voastră.

Am stat de vorbă cu miliardari care nu au nici o bucurie, deşi sunt bogaţi, şi am stat de vorbă cu oameni săraci a căror viaţă este o continuă bucurie pentru că Îl cunosc pe Domnul.

În Filipeni 4.6-7 scrie:

„Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.

Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.”

„Nu vă îngrijoraţi de nimic”, este o poruncă a lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că dacă vă îngrijoraţi cu privire la ceva, încălcaţi porunca lui Dumnezeu şi vă răzvrătiţi împotriva Lui, pentru că El spune clar: „Nu fiţi îngrijoraţi!”

De câte ori v-a spus Dumnezeu: „Nu vă îngrijoraţi! Nu vă temeţi!”? Dar voi ziceţi: „Nu mă pot abţine.”

Vă puteţi abţine, dar totul depinde de două lucruri:

1. – în cine vă încredeţi? şi:
2. – la ce priviţi?

Să mai citim încă o dacă versetul şi să mergem puţin mai adânc:

„Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru…” Ce trebuie să faceţi în orice lucru?

„…aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, (Cum?) prin rugăciuni şi cereri…”

Deci, luaţi toate grijile şi îngrijorările voastre şi daţi-le lui Dumnezeu, prin rugăciune. Lăsaţi ca acele lucruri să fie schimbate printr-o viaţă de rugăciune. Poate până acum nu aţi avut o viaţă de rugăciune, dar dacă sunteţi îngrijoraţi, aveţi „materialul” potrivit pentru a deveni un războinic al rugăciunii. Pur şi simplu schimbaţi totul.

Aşadar, problemele şi îngrijorările voastre sunt materialul potrivit care pot face din voi un puternic luptător la rugăciunii.

Auziţi? „…aduceţi-vă cererile la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri”, dar acest verset mai spune ceva foarte important şi anume: cum să aducem aceste rugăciuni şi cereri înaintea Lui?

Cum? „Cu mulţumiri.” Aceasta este radical. De ce? Pentru că atunci când cerem ceva, când suntem îngrijoraţi, noi ne aducem îngrijorarea înaintea lui Dumnezeu, Îi cerem lucrul de care avem nevoie, dar de prea multe ori ne concentrăm doar pe ceea ce nu avem, şi uităm să Îi mulţumim. Vedeţi? Noi suntem preocupaţi doar să-I spunem că nu avem acel lucru şi să-l cerem, dar întotdeauna când facem aceasta trebuie să-I şi mulţumim.

Pentru ce Îi mulţumim noi lui Dumnezeu? Pentru ceea ce avem şi pentru ceea ce ne-a dat, şi cerem ceea ce nu avem. Dar în textul acesta, Biblia face totul atât de radical încât ne învaţă că atunci când cerem ceva ce nu avem, să-I mulţumim lui Dumnezeu ca şi cum l-am avea deja.

Aceasta este ceva foarte puternic şi deşi sună nebunesc, Acesta este Dumnezeu.

De multe ori când ne rugăm, noi ne concentrăm numai pe ceea ce nu avem, în loc să ne concentrăm pe Puterea lui Dumnezeu.

Eu m-am simţit foarte eliberat când am început să fac lucrul acesta.

Luaţi-vă timp ca să-I mulţumiţi lui Dumnezeu! Mulţumiţi-I pentru că El vă va da un răspuns. Poate nu va face ceea ce Îi cereţi, dar vă va da un răspuns care va schimba totul; El va schimba duhul vostru dintr-un duh care numai cere şi doreşte, într-un duh care binecuvântează. Şi încă ceva: Gândiţi-vă că atunci cânt Îi mulţumiţi lui Dumnezeu, aveţi Pacea Lui, Shalom.

Voi ziceţi: „Doamne, am problema aceasta şi nu pot scăpa de ea…” Câtă vreme veţi continua să rămâneţi în problema aceasta, cât timp veţi insista asupra ei, nu veţi avea pace, dar când veţi începe să-I mulţumiţi lui Dumnezeu pentru că v-a răspuns la rugăciune, veţi avea Pace, Shalom.

Pacea aceasta este ceva puternic, fiindcă este scris că „pacea lui Dumnezeu… vă va păzi inimile şi gândurile…” Este ceva ce trece dincolo de înţelegerea noastră.

Aşadar, noi trebuie să alegem în ce vom persevera, iar pacea lui Dumnezeu ne va păzi inima. Lucrurile care ne preocupă ne vor afecta pacea, fie pozitiv, fie negativ.

Pacea lui Dumnezeu, îndurarea Sa vă vor păzi, dar totul depinde de lucrurile pe care le alegeţi şi asupra cărora vă concentraţi deoarece, cum puteţi aştepta ca pacea Lui să vină peste voi dacă alegeţi şi alergaţi după ceea ce este lumesc? Alegerea voastră va hotărî cât de mult veţi fi păziţi de pacea lui Dumnezeu.

În Proverbe 14.30 scrie:

„O inimă liniştită este viaţa trupului, dar pizma este putrezirea oaselor.”

Ceea ce ne spune versetul acesta este că nu viaţa acestui trup ne dă o inimă liniştită, ci inima liniştită este cea care dă viaţă sufletului. De asemenea, nu scrie că putrezirea din fiinţa noastră ne va aduce o stare de spirit rea, ci scrie că starea de spirit rea: pizma, ura şi răutatea, sunt cele care aduc putrezirea oaselor. Este chiar opusul felului în care gândesc oamenii.

Aceste adevăruri au fost spuse cu mii de ani în urmă, iar ştiinţa de astăzi confirmă că ceea ce se petrece în inima noastră, în sufletul nostru, ne afectează trupul. Aceste lucruri nu erau spuse în vremea când am crescut noi, dar acum le vedem pretutindeni adică: dacă persistăm în ceva rău suntem predispuşi la cancer, la atac de cord şi la alte lucruri la care nici măcar nu ne gândim. Totul depinde dacă avem pace sau nu.

Lărgind tabloul, nu lucrurile din jurul nostru determină sau afectează pacea şi bucuria noastră, ci starea noastră sufletească este cea care ne influenţează vieţile.

Cu alte cuvinte, dacă vă alipiţi sufletul de Dumnezeu, aceasta va influenţa starea şi viaţa voastră, pentru că inima liniştită va avea binecuvântare, pace şi linişte.

În limba ebraică, „marpee” înseamnă „liniştit”, „o inimă liniştită”, dar şi „a vindeca”, „o inimă vindecată”. Şi mai înseamnă ceva: „A fi întregit”, adică: inima liniştită este întregită şi are vindecare”. „Marpee” înseamnă şi „leac” sau chiar „salvare”. Cu alte cuvinte, o inimă liniştită în Domnul aduce vindecare, leacuri şi siguranţa vieţii”, dar o inimă neliniştită nu aduce nimic din toate acestea.

În limba ebraică, „inimă” este „lev”, dar „lev” nu înseamnă numai inimă, ci înseamnă şi „suflet” sau dacă o luăm ad litteram înseamnă „centrul fiinţei umane”.

Aşadar, când centrul fiinţei voastre, sufletul, este liniştit, în viaţa voastră vin toate aceste binecuvântări.

Noi nu vorbim de ceea ce se petrece în jurul vostru, ci vorbim de ceea ce se întâmplă înăuntrul vostru şi care este mult mai important decât toate problemele pe care le puteţi avea în lumea aceasta.

De aceea este scris că „Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.” (1Ioan 4.4), şi tot de aceea scrie că noi purtăm această comoară în nişte vase de lut, ceea ce înseamnă că a locui cu Dumnezeu este mai important decât orice altceva. (2Corinteni 4.7).

Haideţi să ne oprim puţin la povestea lui Iona. Ce s-a întâmplat cu el când a fugit de Dumnezeu? Nu a mai avut pace. Indiferent ce a făcut, nu a avut pace. Astfel, din momentul în care a pornit greşit, totul s-a dat peste cap în viaţa lui: a pornit furtuna pe mare, a trebuit să fie aruncat de pe corabie, a fost înghiţit de acel peşte mare. Vedeţi?

Această povestire nu este despre peştele acela mare sau despre furtună, ci despre un om care a ieşit din voia lui Dumnezeu şi care fiind conştient că a greşit, le-a spus corăbierilor:

„Luaţi-mă şi aruncaţi-mă în mare, şi marea se va linişti faţă de voi! Căci ştiu că din vina mea vine peste voi această mare furtună!” (Iona 1.12).

Deci, totul se rezumă la a fi sau a nu fi în voia lui Dumnezeu.

Ce ne spune aceasta?

a – Una din cheile pentru a avea o pace necondiţionată este să ne asigurăm că viaţa noastră este în voia lui Dumnezeu. Acesta este începutul păcii. Dacă viaţa noastră nu este în voia lui Dumnezeu, nu ne putem aştepta să avem pace, şi nu o vom avea. Dar este bine că nu o avem pentru că în felul acesta ne vom întoarce în voia Lui Dumnezeu.

În limba greacă, cuvântul „pocăinţă” înseamnă „schimbare”. Este ca şi cum aş spune: „Gata, am renunţat la aceasta.”

a – Aceasta înseamnă că dacă nu sunteţi în voia lui Dumnezeu, o altă cheie pentru a avea pace în viaţa voastră este să intraţi în voia Lui. Chiar dacă totul este împotriva voastră în lume şi nu aveţi pace cu ea, intraţi în pace cu Dumnezeu pentru că Acela este cel mai bun loc în care puteţi fi. Dacă aveţi pace cu Dumnezeu şi sunteţi în voia Sa, nu contează ce se întâmplă în jur pentru că voi sunteţi în voia lui Dumnezeu.

a – O altă cheie pentru a avea o pace necondiţionată este legată de iertare şi har. Aceasta este ceea ce ni se spune în Evrei 10.22:

„…să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată.”

Aşadar, pot avea pace pentru că am primit harul lui Dumnezeu care-mi dă pacea Sa. Chiar dacă emoţiile şi amintirile mele nu corespund cu aceasta, eu pot să am pace pentru că ştiu că sunt în harul lui Dumnezeu. Înţelegeţi? Dacă stau pe aceasta, pot avea pace indiferent ce se întâmplă.

Dacă nu aveţi pace cu Dumnezeu, mărturisiţi ceea ce aveţi de mărturisit, iar apoi mulţumiţi-I pentru că sunteţi iertaţi. Harul a venit prin Sângele lui Isus, de aceea rămâneţi în pacea pe care v-a adus-o El şi nu-l lăsaţi pe diavolul să vă spună altceva. Totul a fost isprăvit, iar dacă aveţi pace cu Dumnezeu, de acolo vor veni toate celelalte lucruri.

Asiguraţi-vă că orice veţi face, aceea este voia lui Dumnezeu şi în orice situaţie luaţi o poziţie duhovnicească în Domnul! Ţineţi minte că pacea despre care vorbeşte Dumnezeu nu este o pace separată de probleme şi nu este o pace înafara furtunii, ci este o pace pe care o aveţi în mijlocul furtunii.

Dacă credeţi cumva că în lumea aceasta veţi avea exact viaţa pe care aţi visat-o, aceasta nu se va întâmpla niciodată. Dacă credeţi că veţi avea o viaţă lipsită de probleme şi o slujbă lipsită de probleme, aceasta nu se va întâmpla niciodată. Dimpotrivă, cu cât credeţi mai mult că se va întâmpla aşa, cu atât veţi avea tot mai puţină pace.

Înţelegeţi? Oricât veţi aştepta ca pământul acesta să fie un rai, aceasta nu se va întâmpla. Dar dacă veţi realiza că viaţa aceasta nu este deloc perfectă şi că pacea noastră vine din ceruri de la Dumnezeu şi nu este condiţionată de ceea ce se petrece aici, veţi avea pace.

Astăzi, a bătut cineva la uşa noastră, iar când am mers să văd cine era, am văzut că era poliţia. Eliel devine foarte entuziasmat când vede poliţişti, dar ei au venit la noi pentru că în timp ce eram în casă, în casa de peste drum au pătruns hoţii. Aceasta m-a dus cu gândul la cuvintele lui Mesia care a spus:

„Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii.” (Matei 6.19). Vedeţi? În acelaşi ceas o mulţime de oameni care aveau investiţii la bursele din jurul lumii, au pierdut miliarde de dolari. Vedeţi, aceasta se întâmplă în lume şi cu cât investiţi mai mult în lumea aceasta, cu atât veţi fi mai deranjaţi de vrăjmaş, iar în ziua următoare nu veţi mai avea pace.

În versetul următor din Matei 6 scrie:

„…ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură.” (v. 20).

Cu alte cuvinte, cu cât sunteţi înrădăcinaţi mai bine în cele cereşti şi strângeţi comori în ceruri, cu atât pacea şi bucuria voastră vor fi mai mari pentru că nu pot fi atinse de nimic.

Aceasta merge mai adânc şi se leagă perfect cu ceea ce scrie în Filipeni 4.8:

„Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.”

Gândiţi-vă la aceasta şi lăsaţi ca mintea voastră să cugete asupra acestor lucruri.

„Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine şi ce aţi văzut în mine, faceţi. Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.” (v. 9).

Cum am citit în versetul 8? Că în viaţa aceasta, noi trebuie să fim însufleţiţi de tot ce este bun şi de tot ce este vrednic de iubit şi corect. Alegerea este de partea voastră, ceea ce înseamnă că depinde de voi cum veţi trăi în fiecare zi a vieţii voastre.

Aşadar, indiferent ce se întâmplă în viaţa voastră, voi sunteţi cei care alegeţi lucrurile în care vreţi să rămâneţi. Dacă veţi alege tot timpul lucrurile negative, vă garantez că nu veţi avea pace, dar dacă veţi locui tot timpul în dragostea lui Dumnezeu, veţi avea pace indiferent ce se petrece în jurul vostru.

a – Apostolii erau cu barca pe mare când a venit o furtună puternică, iar Biblia spune că au fost cuprinşi de disperare şi au început să strige, să strige şi iar să strige: „Ne vom îneca! Ne vom îneca!” Dacă privim tabloul acesta, ni se pare foarte ciudată purtarea lor pentru că ei erau pescari. Nu ar fi trebuit să fie atât de speriaţi, pentru că Marea Galileii este de fapt un lac.

Am fost şi noi pe Marea Galileii, dar pe o corabie mult mai mare decât a lor şi am prins şi o furtună, ceea ce se întâmplă tot timpul în Israel.

Cineva a spus: „Nu cred că poate veni o furtună fiindcă totul pare foarte liniştit.”, dar eu i-am răspuns:

„Nu te grăbi să spui aceasta.”

Am ieşit în larg şi dintr-o dată a venit o furtună puternică. Nu ne-am mai putut întoarce înapoi şi am fost nevoiţi să trecem pe partea cealaltă, în Gadara, acolo unde a fost omul acela îndrăcit. Totul scârţâia şi se clătina, deşi eram într-o barcă mare, pe când ei fuseseră într-o barcă mică.

Acesta este un tablou al vieţii: într-o zi totul este minunat, iar în ziua următoare totul este pe dos.

Biblia spune că Isus S-a ridicat şi a spus: „Linişteşte-te!” (În limba română acest verset a fost tradus: „Taci! Fără gură!” – Marcu 4.39).

Apoi S-a întors şi spre ucenici şi le-a spus: „Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?” (v. 40).

Probabil că ei şi-au zis: „Nu am avut nici un motiv să ne purtăm aşa, dar probabil facem aceasta întotdeauna când ne temem că vom muri.”

Ceea ce a vrut să le spună El a fost de fapt:

„De ce v-aţi temut mai mult de furtună decât să priviţi la Mine, pentru că Eu am fost în corabie cu voi?”

În lume, lucrurile pot s-o ia razna, dar dacă-L aveţi pe Isus în corabie, nu vă veţi scufunda, indiferent ce se va întâmpla.

„Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?”

El voia să le spună că ar fi trebuit să aibă pace în mijlocul furtunii pentru că El era cu ei.

„Eu sunt cu voi.” Aici găsim o legătură între pace şi credinţă, deoarece cu cât este mai mare credinţa, cu atât este mai mare şi pacea pe care o veţi avea în fiecare situaţie.

Ceea ce vă predică oamenii când spun că Dumnezeu vă va da tot ceea ce doriţi, este fals. Dacă veţi cere ceva după voia Sa, El vă va da. Eu cred că Dumnezeu este bun şi înţelegător, fie că eu văd aceasta, fie că nu o văd, şi că toate lucrurile vor lucra spre binele meu pentru că mă iubeşte. Da, El va face tot ceea ce este bine pentru mine, fie că-mi place sau nu, pentru că Dumnezeul meu este bun.

Aceasta este credinţa adevărată şi eu cred că puterea ei este mai mare decât lumea, cred că este mai puternică decât întunericul şi că în cele din urmă va învinge binele pentru că este mai puternic.

În Psalmul 62.8 scrie:

„Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru.”

Psalmul acesta nu spune să aşteptaţi până când veţi avea credinţă ci spune: „…în orice vreme, încredeţi-vă în El.” Hotărâţi-vă şi spuneţi: „Mă voi încrede în Domnul pentru că aleg să cred în El.”

Noi nu putem avea pace fără credinţă.

Dacă mergeţi la medic, dar nu aveţi încredere în el, nu veţi avea pace. Dacă mergeţi la o operaţie, nu veţi avea pace dacă nu aveţi încredere în medic; dacă nu aveţi încredere în contabilul vostru, nu veţi avea pace. Dacă nu aveţi încredere în avocatul vostru, într-un proces, nu veţi avea pace. Dacă nu aveţi încredere în Dumnezeu, nu veţi avea pace în viaţă.

Chiar dacă nu aveţi încredere în restul lumii, încredeţi-vă în Dumnezeu pentru că El este deasupra tuturor lucrurilor.

Încredeţi-vă în Domnul în orice vreme! Spuneţi: „Mă voi încrede în Domnul, în dragostea Lui iubitoare.”

„Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.” (Psalmul 23.1).

Încredeţi-vă în Domnul mai ales când vă aflaţi în mijlocul furtunii, a conflictelor şi necazului, fiindcă atunci veţi avea pace. Voi nu trebuie să aşteptaţi până se liniştesc lucrurile ca să aveţi pace, ci trebuie să alegeţi Pacea, Shalom, fiindcă prin aceasta arătaţi că sunteţi din Dumnezeu şi că nu vă bazaţi pe lume. Dacă ajungeţi într-o situaţie mai dificilă, nu îngăduiţi ca ea să vă tragă în jos, pentru că aceasta vrea vrăjmaşul. El se foloseşte de tot felul de probleme, iar problemele nasc teama. Dar Dumnezeu spune: „Adu problema aceasta la Mine! Nu mai privi cât de mare este problema prin care treci, ci ridică-ţi privirea spre Mine! Cine este mai mare: problema sau Eu? Dacă crezi că Eu sunt mai mare, atunci priveşte spre Mine şi încrede-te în Mine!”

Ţineţi-vă privirile aţintite spre Domnul!

„Tu, Doamne, Tu eşti scutul meu, Tu eşti slava mea şi Tu îmi înalţi capul!” (Psalmul 3.3). Ţineţi-vă privirea aţintită spre Domnul! Fixaţi-vă ochii asupra Lui!

Imaginaţi-vă armatele Israelului care mergeau la război. Dacă privim dincolo de ceea ce credem, putem vedea o armată depăşită numeric, iar dacă pierdeau războiul, aceasta avea mai multe implicaţii. Dacă pierdeau războiul erau măcelăriţi, ceea ce înseamnă că vieţile lor erau în pericol.

În general, ei mergeau la luptă împotriva unor armate mult mai numeroase, mult mai bine instruite şi mult mai bine înarmate, aşa că, de multe ori se părea că merg la o moarte sigură.

Odată, când au fost depăşiţi numeric, ei au strigat spre Domnul şi au spus:

„O, Dumnezeul nostru… noi suntem fără putere înaintea acestei mari mulţimi care înaintează împotriva noastră şi nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi spre Tine!” (2Cronici 20.12).

a – Cheia este: Atintiţi-vă privirile la El! Spuneţi: „Indiferent ce se întâmplă, Domnul este Stânca mea! Dacă se prăvăleşte un munte în mijlocul mării, eu nu voi fi clătinat pentru că încrederea mea este în Domnul!”

„Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.” (Isaia 26.3).

Cui îi dă El pacea Sa? Celui ce se încrede în El.

a – Cine mai reprezintă o cheie pentru a avea pace în orice situaţie? Dragostea. De ce? Pentru că în 1Ioan 4.18 scrie:

„În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica.”

Dacă în voi locuieşte Dragostea desăvârşită, nu trebuie să vă temeţi de nimic. De ce? Pentru că cu cât veţi locui mai mult în dragostea desăvârşită, cu atât vă veţi teme mai puţin. Dar dacă vă veţi teme mai mult de lucrurile prin care treceţi, cu atât vă veţi concentra mai puţin pe dragostea lui Dumnezeu.

Aşadar:

– prima cheie este în legătură cu ceea ce locuieşte în inima voastră şi în ce locuiţi voi, iar

– cea de-a doua cheie este: cu ce vă hrăniţi inima în fiecare seară.

Dacă noi nu mâncăm, murim. Dar cu ce vă hrăniţi duhul vostru? Voi trebuie să-l hrăniţi cu ceva aşa că hrăniţi-l cu Cuvântul lui Dumnezeu. Hrăniţi-vă cu dragostea lui Dumnezeu în fiecare seară, în fiecare dimineaţă, în fiecare zi.

Dar mai există o faţă a acestui lucru: voi nu trebuie doar să primiţi dragostea desăvârşită, ci să o şi dăruiţi.

Când aveţi dragoste, nu vă veţi mai teme de nimic, iar când vă iubiţi vrăjmaşii, nu vă mai temeţi de ei. Dar când vă temeţi, nu iubiţi. De ce? La ce vă gândiţi când vă este frică? La voi înşivă. Aşadar, când vă este frică, priviţi numai la ceea ce se va întâmpla cu voi, dar când biruiţi frica, puteţi iubi, iar când iubiţi, nu vă mai temeţi şi aveţi pace.

Dragostea. De multe ori când sunteţi în misiune pe câmpul Evangheliei, vedeţi că nu vă temeţi ca în alte circumstanţe şi că sunteţi mult mai curajoşi decât atunci când vă aflaţi în ţara voastră. De ce? Pentru că sunteţi acolo ca să dăruiţi dragoste. Nu ca s-o primiţi, ci ca s-o dăruiţi. Cu alte cuvinte, vă mişcaţi călăuziţi de Duhul dragostei şi nu vă temeţi de nimic.

Îmi amintesc că odată am fost în New York, în locuri de care te temi să te apropii în mod normal. Dar noi eram acolo în misiune, ca să dăruim dragostea adevărată, aşa că nu ne-a mai fost frică. Acolo erau dependenţi de droguri, bătăuşi şi alţi oameni periculoşi, dar nu ne-am temut deloc să mergem în prezenţa lor pentru că îi iubeam. Noi eram în ofensivă, pe când ei erau în defensivă, în retragere.

Vedeţi? Dragostea adevărată, Dragostea desăvârşită alungă teama.

Dar câtă vreme veţi trăi o viaţă egoistă, vă veţi teme tot timpul pentru că vă veţi gândiţi la ceea ce aţi putea pierde, la ce vi s-ar putea lua sau la ce vi s-ar putea întâmpla, dar dacă veţi trăi o viaţă care se află dincolo de voi, de eul vostru personal, o viaţă de Dragoste, nu vă veţi mai teme de nimic.

Scrierile ebraice mărturisesc că Dumnezeu a spus:

„Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu.” (Psalmul 46.10). Doriţi să-L cunoaşteţi pe Dumnezeu? Staţi liniştiţi. Doriţi să aveţi o inimă liniştită? Trebuie să fiţi liniştiţi cu Dumnezeu. Dacă nu vă liniştiţi, nu-L veţi cunoaşte niciodată pe Dumnezeu. Dacă vreţi să-L cunoaşteţi pe El, trebuie să exersaţi, să aveţi un timp de linişte cu El. De ce? Pentru că indiferent ce se întâmplă sau ce spune cineva, voi v-aţi născut ca să fiţi cu El şi ca El. Tu ai linişte şi pace în inima ta, când ştii Cine este Dumnezeu. Aceasta îţi va da linişte în fiecare clipă şi indiferent ce se întâmplă, eşti ascuns în Dumnezeu.

Vrăjmaşul ne ameninţă tot timpul, ne provoacă tot timpul şi ne pune în pericol tot timpul. Dar ştiţi de ce face aceasta? Ca să vă facă să vă fie frică şi să intraţi în panică. De ce? Pentru că nu vrea să aveţi linişte şi pace. Dar voi trebuie să vă amintiţi că el nu are nici o putere şi nici o autoritate şi că tot ce face este numai să se prefacă. Autoritatea lui este o înşelătorie şi tot ce face este o înşelătorie deoarece toate lucrurile lucrează spre binele celor sunt în Dumnezeu.

Aşadar, vrăjmaşul nu deţine controlul, ci numai se preface şi înşală. El nu deţine controlul, răul nu deţine controlul şi nu va birui, ci Dumnezeu este Cel care a biruit totul. Nu cuvântul vrăjmaşului se va împlini, ci Cuvântul lui Dumnezeu. Înţelegeţi? Vrăjmaşul nu are nimic şi tot ce vă prezintă este doar o minciună, o cacealma.

Voi spuneţi: „Există o mulţime de creştini care sunt prigoniţi.”

Este adevărat, dar ei vor birui în cele din urmă pentru că Dumnezeu a spus că „…toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu.” (Romani 8.28), ceea ce înseamnă că indiferent cât încearcă, vrăjmaşul nu poate face ca acele lucruri să lucreze spre răul nostru. Înţelegeţi? Dumnezeu va face ca toate lucrurile să lucreze spre binele copiilor Săi.

Ţineţi aceasta sus! Ţineţi minte că voi păşiţi în autoritatea şi în dragostea lui Dumnezeu, aşa că puteţi să-i spuneţi vrăjmaşului că totul este sub control şi că boldul lui nu mai există. Spuneţi-i că este biruit şi că lucrarea lui se va prăbuşi înaintea Cuvântului lui Dumnezeu, pentru că tot ce face este doar o prefăcătorie.

Tot ce face vrăjmaşul în faţa făgăduinţei lui Dumnezeu este o minciună, aşa că, încetaţi să-l mai credeţi! Ţineţi-vă privirea aţintită spre ceea ce este bine, adică spre Dumnezeu, şi El vă va păstra în pacea Sa desăvârşită. Dacă ne vom concentra să facem voia lui Dumnezeu, nu vom mai privi spre rău.

Ce a spus David? „Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.” (Psalmul 23.1). Ce înseamnă aceasta? Că dacă Îl ai pe Dumnezeu de partea ta, nu trebuie să te mai temi de nici un rău, pentru că răul este un nimic înaintea Lui.

Tot în legătură cu aceasta, în Noul Testament scrie:

„Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” (Romani 8.31).

Dacă ne gândim la aceste cuvinte, probabil vom realiza că mulţi oameni sunt împotriva noastră. Şi dacă vrăjmaşul este împotriva noastră, diavolii sunt împotriva noastră, totul este împotriva noastră, cum se poate adeveri ceea ce spune Biblia? Tot Ea ne spune că cei ce sunt împotriva noastră nu sunt nimic şi că ameninţarea lor nu reprezintă nimic, pentru că Cel ce este de partea noastră este mai tare decât cel ce este în lume.

Aceasta este pacea: să ştii că indiferent ce se ridică împotrivă, în cele din urmă nu este nimic.

Cine ne poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu? Există ceva ce ar putea s-o facă? Nu! Dragostea lui Dumnezeu este mai mare decât orice se ridică. Unde era Pavel când a spus că dragostea lui Dumnezeu ne va păzi în orice situaţie? În închisoare. Toate aceste cuvinte minunate pe care le-a scris ca să ne dea pace şi linişte, au fost scrise în timp ce era în temniţă, în lanţuri şi în lipsuri. Dar cu toate că era în acea situaţie, el L-a slăvit pe Dumnezeu şi a stat în rugăciune. Ce a urmat? Dumnezeu a cutremurat locul acela, a deschis uşile temniţei şi Pavel a fost eliberat. Vedeţi? El nu a lăsat ca starea sa de spirit să fie determinată de ceea ce se petrecea în jurul său. Ştia că era voia Domnului să treacă pe acolo şi nu a lăsat nimic să-i ia pacea lui Dumnezeu. Nimic nu a putut să-i ia bucuria în Domnul, nici să-l oprească să-I mulţumească pentru toate lucrurile.

Dacă am fi închişi într-o temniţă şi am scrie o scrisoare, probabil că ne-am tângui şi am spune:

„Mâncarea este oribilă şi pretutindeni mişună şobolani.” Ne-am plânge şi am spune: „Scoateţi-mă cât mai repede de aici!”

Dar Pavel nu a făcut aceasta, ci a scris cuvinte minunate de laudă şi de mulţumire şi s-a bucurat în Domnul. El nu a fost biruit niciodată, ci a biruit totul, iar la urmă, când aştepta să i se taie capul, a spus:

„M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.

De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii…” (2Timotei 4.7).

Şi tot el a spus: „Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre.” (Coloseni 3.15).

Mă gândesc că dacă Pavel a putut scrie cuvinte de laudă deşi se afla în temniţă, în lanţuri şi în butuci, şi voi veţi putea birui în orice situaţie, dacă veţi lua cuvintele lui în inimile voastre.

Shalom este Pacea care vine din prezenţa lui Dumnezeu.

Mesia a spus: „Vă dau pacea Mea…” Primul lucru pe care L-a spus după ce a înviat din morţi a fost: „Shalom alehem”, adică: „Pacea, binecuvântarea să fie peste voi.”

„Vă dau pacea Mea…”, ceea ce înseamnă că voia lui Dumnezeu cu privire la noi este să avem Shalom pretutindeni şi în orice situaţie. Şi voia Lui este să avem nu numai pace, ci El vrea să avem binecuvântarea şi bunăstare, împlinire şi propăşire, vindecare şi bucurie. Dumnezeu vrea ca noi să avem pacea Sa, pacea care este mai puternică decât lumea.

Dumnezeu vrea ca noi să avem pacea Sa, Shalom, care nu este condiţionată de nimic. Ce înseamnă aceasta? Că indiferent ce se întâmplă, avem garanţia că vom fi oameni ai păcii, fiindcă pacea Sa ne va ţine, ne va păzi şi ne va binecuvânta. Dacă locuim în Mesia, avem pace cu Dumnezeu şi indiferent ce se întâmplă, ştim că suntem în siguranţă şi că vom birui.

Problemele vin şi trec, dar pacea lui Dumnezeu, Shalom rămâne pentru totdeauna. În orice situaţie, oricât de mare va fi încercarea, pacea Sa este mai puternică; oricât de mare ar fi teama, pacea Lui va fi mai mare decât orice teamă pe care o aveţi. Indiferent cum v-a fost trecutul, pacea Lui este mai mare; indiferent ce aduce prezentul sau cum va fi viitorul, pacea Lui este mai puternică. Orice ar încerca să facă vrăjmaşul ca să vă prindă, pacea lui Dumnezeu este mai mare. Orice s-ar întâmpla în lume şi cu lumea aceasta, pacea Sa este mai mare şi mai puternică şi va birui totul.

El a spus: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea.”

Înrădăcinaţi-vă în pacea lui Mesia, în pacea Celui Preaînalt şi indiferent ce se va întâmpla, veţi fi în siguranţă, veţi fi bine, veţi propăşi, veţi avea bucuria Domnului şi veţi birui această lume. Amin.

Doamne, în seara aceasta Te slăvim şi Îţi mulţumim pentru pacea Ta.

Tată, lasă ca puterea păcii Tale să fie peste poporul Tău şi peste fiecare dintre noi, fiindcă ştii că sunt o mulţime de lucruri pentru care ne-am îngrijorat.

Doamne, Tu cunoşti fiecare inimă şi problemele ei, dar ai spus că ne dai chiar acum pacea Ta care este mai presus de toate lucrurile.

Tată, Îţi mulţumim pentru că Tu eşti Domnul păcii şi dorim să ne concentrăm inimile şi vieţile asupra Ta şi să ne încredem în Tine în orice situaţie şi în orice timp. Îţi mulţumim pentru aceasta, Te binecuvântăm şi Te rugăm   să-Ţi reverşi îndurarea peste viaţa fiecăruia dintre noi, peste inima şi sufletul nostru. Tată, lasă pacea Ta asupra poporului Tău şi Îţi mulţumim pentru că nu mai avem de ce să ne temem câtă vreme suntem ascunşi în Tine.

Te slăvim şi te lăudăm pentru aceasta.

Închideţi ochii şi rămâneţi în prezenţa şi în pacea lui Dumnezeu. Amin.