LEUL LUNII TISHRI

 

Deschideţi cu toţii la Apocalipsa capitolul 5:

 

„Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce şedea pe scaunul de domnie o carte scrisă pe dinăuntru şi pe din afară, pecetluită cu şapte peceţi.

Şi am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i rupă peceţile?”

Şi nu se găsea nimeni, nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea.

Şi am plâns mult pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea şi să se uite în ea.

Şi unul din bătrâni mi-a zis: „Nu plânge; iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea şi cele şapte peceţi ale ei.”

 

Vremea lui Mesia. Toate textele biblice legate de prima venire a lui Mesia sunt în legătură cu Taina Mielului născut în Betleem, locul în care se năşteau mieii folosiţi pentru jertfa de la Templu. Pentru aceasta, păstorii supravegheau naşterea şi creşterea acestor miei care trebuiau să fie fără cusur.

Istorisirile biblice relatează că viaţa lui Mesia a fost fără pată, curată, fără păcat şi fără vină, asemănându-se cu natura mielului, blândă şi fără vină.

Începutul slujbei Sale începe cu Ioan Botezătorul sau Iohanon Scufundătorul, care era un preot din seminţia lui Aaron. Fiind preot, el a trebuit să identifice Mielul pentru Jertfă şi să-L prezinte, aşa că L-a identificat pe Mesia şi L-a prezentat zicând: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.” (Ioan 1.29).

Slujba lui Mesia este slujba Mielului care a făcut chemarea pretutindeni, iar Jertfa Sa a fost dată pentru salvare, vindecare, pentru punerea în rânduială cu Dumnezeu, pentru restituire şi împăcare. Este interesant faptul că Evangheliile vorbesc despre vindecarea adusă de Mesia şi leagă totul de Isaia 53.5 unde scrie că „…prin rănile Lui suntem tămăduiţi.”

Isaia 53 vorbeşte numai despre Jertfă, iar noi suntem vindecaţi prin Jertfă. Aceasta ne spune că toţi cei care au avut parte de vindecare, au fost vindecaţi prin puterea Sa de a-Şi oferi Viaţa ca Jertfă. Aşadar, tot ce s-a întâmplat în slujba Sa, toate minunile, sunt legate de slujba Sa ca Miel al lui Dumnezeu. Slujba lui Mesia a fost o slujbă de iertare, de împăcare, de acceptare, de eliberare, de restituire, cei izgoniţi fiind aduşi înăuntru.

Apoi, a ajuns la apogeul slujbei Sale, la momentul final: Paştele, care este sărbătoarea Jertfirii Mielului. Întreaga Sa Viaţă S-a concentrat pe momentul intrării Sale în Ierusalim, unde Mielul avea să-Şi ofere Viaţa ca Jertfă. Privind Viaţa Sa, vedem că a dus o viaţă de dăruire, iar în cele din urmă S-a oferit ca Jertfă şi în ziua hotărâtă, S-a dus să moară la Ierusalim, acolo unde erau aduse toate jertfele.

Sărbătoarea Floriilor avea loc în ziua de 10 Nisan, ziua în care mielul pentru jertfă era adus în casă, în Ierusalim. Porunca era: „Luaţi un miel de Paşti!” şi poate fi tradusă ca: „Luaţi viaţa unui miel!”

Cine L-a dus pe El în Ierusalim? Preoţii. Ei L-au luat şi L-au dus, pentru că preoţii erau însărcinaţi să aducă jertfele. Astfel I s-a făcut un proces, dar a fost găsit nevinovat; El a fost testat, dar deşi era fără vină, a fost acuzat pe nedrept; a luat asupra Sa păcatele noastre ale tuturor şi nu a deschis gura, deşi a fost condus, cum spune Isaia, „ca un miel la măcelărie”. A fost dus la altar, la cruce sau la stâlpul crucificării şi a fost străpuns, înjunghiat. Când s-a întâmplat aceasta? De Paşti, în ziua jertfirii mielului; atunci a fost omorât pentru păcatele noastre, şi astfel am fost iertaţi.

Apoi, a înviat în data de 16 (17) Nisan, ziua Întâilor roade ale Paştelui, aşa cum scrie în Biblie, iar Evanghelia a mers mai departe, în toată lumea. Aceasta este Evanghelia Mielului, este Mesajul Mielului, şi spune: „El a murit pentru păcatele tale”. Este Mesajul puterii iertării şi eliberării, a eliberării din robie, şi te face copilul lui Dumnezeu, te naşte din nou, ca să te îndrepţi spre Ţara făgăduită, departe de „Egipt”. Este mesajul Mielului, mesajul Paştelui.

Totul este legat de Taina mielului care este ascunsă în zilele sfinte ale Israelului, deoarece calendarul ebraic ascunde o taină.

Dacă privim la Israel, în calendarul sfânt, în timpul primăverii avem un grup de zile sfinte care sunt în legătură cu Mielul. Aceste zile sfinte încep cu Paştele şi merg mai departe cu cele şapte zile ale Azimilor, toate fiind în legătură cu Mielul; toate sărbătoresc Mielul.

Următoarea zi mare şi sfântă este Sărbătoarea Întâilor roade, care este legată de Paşti şi este ziua învierii Sale, iar cincizeci de zile mai târziu avem Rusaliile, care sunt sărbătoarea recoltei, încheind şi desăvârşind „ciclul Paştelui.”

Chiar şi rabinii au văzut că reprezintă desăvârşirea Paştelui, a ciclului care începe cu Paştele, după care avem o numărătoare care leagă Paştele de Rusalii.

Aşadar, toate aceste lucruri sunt legate împreună în acest prim ciclu al Mielului. Taina epocii este că zilele sfinte ale Israelului sunt preumbrirea Planului lui Dumnezeu, pentru că El a stabilit totul conform acestei Taine.

Taina descoperă că primăvara este legată de Paşti şi de Miel, ceea ce înseamnă că prima venire a Domnului este legată de aceste sărbători. El le-a împlinit la prima Sa venire, toate fiind în legătură cu Mielul, de la Betleem la Calvar, la Rusalii şi la Cuvântul Mielului.

Aşadar, aici avem prima Sa venire şi Taina Mielului. Dar calendarul ebraic, zilele sfinte, această Taină, nu se sfârşesc aici, pentru că Taina nu vorbeşte numai de începutul timpului, ci vorbeşte şi de sfârşitul lui. Aceasta înseamnă că nu avem numai un grup de sărbători de început, primăvara, ci avem şi un al doilea ciclu de sărbători, toamna. Cu alte cuvinte, avem două cicluri: unul primăvara şi unul toamna.

Astfel, dacă ciclul de primăvară deţine taina începutului timpului, ciclul de toamnă ce taină deţine? A sfârşitului timpului. Deci, avem două cicluri şi două veniri ale lui Mesia.

Prima Sa venire este legată de primul ciclu, iar a doua Sa venire este legată de toamnă. Şi atunci ce avem toamna? Cheia zilelor din urmă. La ce se referă aceste sărbători de toamnă care încep cu sărbătoarea Trâmbiţelor? Care este tema lor? Toate aceste sărbători: sărbătoarea Trâmbiţelor, Yom Kippur, sărbătoarea Corturilor şi îndeosebi marile zile sfinte, au o temă, aceasta fiind pocăinţa. Aceste zile sunt numite „Yamim Noraim”, zilele minunate ale pocăinţei, ale închinării, şi proclamă maiestatea lui Dumnezeu, puterea şi prezenţa lui Dumnezeu; omul şi Dumnezeu stau faţă în faţă, este judecata lui Dumnezeu, răsplătirea lui Dumnezeu, Împărăţia Sa, instaurarea Împărăţiei lui Dumnezeu: încoronarea şi domnia Lui.

Aşadar, avem două cicluri: primăvara şi toamna, şi două veniri ale lui Mesia. Dar la mijloc, între cele două cicluri, avem vara, care este şi ea importantă. Aici nu avem zile sfinte, însă vara este timpul recoltei, timpul în care mergem afară. Acum, suntem în timpul recoltei, în timpul când ieşim afară şi adunăm ceea ce este copt pentru Împărăţia lui Dumnezeu.

Apoi, totul ajunge la încheiere, totul se încheie cu aceste zile de toamnă.

Aşadar care este tema? Timpul primăverii este tema zilelor de deschidere, este noul început, Mielul. Dar care este tema zilelor sfinte de toamnă? Puterea lui Dumnezeu, maiestatea lui Dumnezeu, domnia Sa, judecata Sa, tronul Său, Împărăţia Sa, El fiind Împărat.

Cum rezumăm aceasta? El nu mai este Mielul, ci este Leul. Leul: puterea lui Dumnezeu, maiestatea lui Dumnezeu, regalitatea lui Dumnezeu, Împărăţia lui Dumnezeu.

Primele zile sfinte sunt legate îndeosebi de Miel, în timp ce al doilea ciclu este în legătură cu Leul.

Am intitulat acest mesaj, „Leul din luna Tishri”, luna care aduce totul în scenă:

– Trâmbiţele, care vestesc venirea Împăratului, Îl proclamă pe Împărat; sunetul trâmbiţei este sunetul care răsună când este încoronat un împărat.

Vă amintiţi că atunci când a fost încoronat Solomon, David a spus: „Sunaţi din şofar!” De ce? Era încoronarea unui împărat.

– Yom Kippur, Ziua Domnului: omul se apropie de tronul lui Dumnezeu.

– Sărbătoarea Corturilor: vorbeşte despre Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ.

Zaharia a spus că în acea zi, în Împărăţie, toate naţiunile vor sărbători sărbătoarea Corturilor, iar rabinii leagă sărbătoarea Corturilor de Împărăţia lui Mesia sau de timpul care va veni.

Leul Se află în Biblie. În sala tronului împăratului Solomon erau mai mulţi lei din aur, fiindcă leul este simbolul împăratului. În iudaism, dar şi în alte temple din jurul lumii, veţi vedea statui care reprezintă lei, pentru că leul este simbolul că Domnul este Împăratul. Dacă privim steagul Ierusalimului, este steagul leului, pentru că Împăratul domnea din Ierusalim. Ierusalimul este oraşul Împăratului, este simbolul cetăţii în care va începe Împărăţia lui Dumnezeu. Istoria Ierusalimului este legată de leu, iar renaşterea Ierusalimului de acum este de asemenea legată de leu.

Toamna este timpul Leului, Împărăţia lui Dumnezeu. Împărăţia vine la sfârşitul timpului; duhovniceşte a venit la început, dar în plinătate vine la sfârşitul timpului. Zilele toamnei, ale lunii Tishri, aceste zile sfinte sunt numite zilele Teshuva. „Teshuva” înseamnă „pocăinţă” şi „întoarcere”, ceea ce înseamnă că aceste zile sfinte vorbesc despre sfârşitul timpului când vor fi zile de pocăinţă şi de întoarcere.

Una din taine este că zilele pocăinţei nu vin la începutul anului sfânt, ci la sfârşitul lui, ceea ce ne spune că poporul evreu, ca naţiune, nu se întoarce la Dumnezeu la începutul epocilor, ci la sfârşitul lor. Acela va fi timpul Teshuva, timpul pocăinţei.

Dar Teshuva înseamnă şi întoarcere, ceea ce ne descoperă o altă taină: că sfârşitul epocilor este numai despre întoarcerea lor. Astfel, în zilele din urmă, evreii se vor întoarce în Ierusalim, deoarece ei trebuie să fie acolo pentru timpurile stabilite mai dinainte; ei se vor întoarce la Dumnezeu chiar la sfârşit. Aşadar toate aceste lucruri sunt cuprinse în aceste sărbători.

În Zaharia 9.9 scrie: „Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe.” , iar în Zaharia 13.7 scrie: „…Loveşte pe păstor, şi se vor risipi oile!…”

Daniel 9.26 spune că Mesia va veni în Ierusalim şi va fi stârpit, dar în Daniel 7.13-14 scrie:

„…iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui.

I s-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-I slujească toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică şi nu va trece nicidecum, şi Împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată.”

Aşadar, avem două veniri diferite ale lui Mesia. Cu ocazia sărbătorilor Floriilor, Mesia a venit smerit, pe un măgar, dar apoi vine pe norii cerului, şi regăsim aceasta în Scripturile ebraice.

Cei care sunt împotriva misiunilor, pretind că ideea unei a doua veniri a lui Mesia a fost inventată de creştini pentru a explica de ce nu a venit Împărăţia prima dată. Dar adevărul este departe de părerea lor, şi se găseşte chiar în Scripturile ebraice.

Rabinii recunosc că Acesta este Mesia: „…pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului…”, şi I-au dat chiar şi un nume, L-au numit „Bar Nifle”, adică „Fiul norilor”.

Astfel, unul dintre rabini, i-a scris altuia şi l-a întrebat: „Când prevezi că va veni Bar Nifle, Fiul norilor?”

„Cine este Bar Nifle, Fiul norilor?” l-a întrebat acela. Şi el i-a răspuns: „Mesia”.

Acest lucru este scris în cartea Sinedriului, în scrierile rabinilor.

Mesia vine pe nori; El este Împăratul care Se va descoperi, de aceea, să vorbim despre zilele Împăratului Mesia care va veni pe norii cerului însoţit de doi serafimi: unul la dreapta Lui şi unul la stânga, aşa cum este scris: „…pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului…”

Acest lucru îl recunosc şi rabinii. Ei mărturisesc că trebuie să existe două veniri, dar nu au putut înţelege ceea ce au văzut scris în Scripturi şi au spus: „Fie că vine smerit, pe un măgar, fie că vine în slavă.” Deci, cum vine El, pe măgar sau pe nori?

Rabinii au adus o teorie în scrierile lor din Talmud şi au spus: „Dacă Israelul va fi neprihănit, Mesia va veni pe norii cerului, dar dacă nu va fi neprihănit, El va veni călare pe un măgar, ca un om sărman. Aceasta este teoria elaborată de o parte din rabini: dacă Israel este neprihănit, ei vor avea parte de venirea Sa pe nori, iar dacă nu este neprihănit, ei vor vedea venirea Sa smerită. Dar Scriptura nu ne permite să avem o asemenea teorie, nu ne dă alegerea: „sau… sau…” Scriptura spune că Mesia va veni în ambele feluri.

Alţi rabini au elaborat „teoria celor doi Mesia,” vorbind despre doi Mesia diferiţi: Mesia Ben Joseph, Mesia Fiul lui Iosif ca şi Iosif din Egipt, care a suferit.

Deci, vor avea un Mesia care va suferi: Răscumpărătorul care va suferi, care va purta păcatele altora şi va suferi conforma Isaia 53, pentru că au văzut aceasta în Scripturi; şi vor avea un al doilea Mesia care este numit Mesia Ben David, Mesia Fiul lui David, care va domni ca şi David, care va conduce lumea şi va salva Israelul de naţiuni, stabilind Împărăţia Sa veşnică.

Conform teoriei lor, Mesia Ben Iosif va veni smerit, pe un măgar, iar Mesia Ben David va veni pe nori.

Dar Biblia nu ne permite să avem doi Mesia, deoarece Ea vorbeşte despre un singur Mesia. Prin faptul că vorbesc despre existenţa a doi Mesia diferiţi, ei mărturisesc că de fapt există două veniri ale lui Mesia. Acest lucru este scris în Biblie, nu este o invenţie, dar este vorba de Acelaşi Mesia care vine de două ori.

Astfel, Mesia a venit mai întâi ca să împace lumea cu Dumnezeu, să-l aducă pe om la Dumnezeu, să aducă Împărăţia în Duh, să aducă ispăşirea. Aşa este corect, aşa trebuia să fie. El nu poate veni să aducă mai întâi Împărăţia şi apoi să-l îndrepte pe om, ci a trebuit să vină şi să-l pună mai întâi pe om în ordine, iar apoi să vină a doua oară şi să aducă Împărăţia. Dar există un singur Mesia şi noi Îl avem.

Observaţi! Chiar şi în scrierile rabinilor, Mesia, Fiul lui Iosif, este prezentat ca un miel care suferă. Dar cum este cu Mesia, Fiul lui David? El este Leul.

Chiar şi aceasta mărturiseşte despre cele două veniri ale Sale şi despre cele două timpuri ale calendarului ebraic:

– Mielul a venit primăvara, iar

– Leul vine toamna. Cât este de minunat!

Vineri am vorbit despre cele mai mari evenimente sărbătorite de Biserică: răstignirea, moartea, învierea şi revărsarea Duhului de Rusalii, fiindcă noi sărbătorim moartea lui Mesia şi toate celelalte sărbători ebraice de primăvară. Dar când privim la cele trei sărbători ebraice de toamnă: Sărbătoarea Trâmbiţelor, Yom Kippur şi sărbătoarea Corturilor, vedem că de-a lungul epocilor n-au fost sărbătorite de majoritatea bisericilor. De ce? Foarte simplu! Pentru că Mesia le-a împlinit pe primele patru, le putem sărbători, dar cele din al doilea ciclu trebuie să fie împlinite, şi vor fi împlinite pentru că Mesia, Dumnezeu nu face lucrurile pe jumătate. Astfel, dacă pe primele le-a împlinit exact, când le-a venit timpul, puteţi fi siguri că le va împlini şi pe celelalte.

Aşadar, motivul pentru care cel de-al doilea ciclu a fost o taină de-a lungul anilor, şi biserica nu a cunoscut cele trei sărbători, este că ele nu s-au împlinit încă. Dar ele fac parte din credinţa noastră aşa cum fac parte şi primele. Puteţi vedea aceasta.

– Puteţi vedea că există un eveniment major precum Sărbătoarea Trâmbiţelor care va veni şi care face parte din credinţa noastră, la fel ca Rusaliile;

– puteţi vedea că există un eveniment numit „Ziua Ispăşirii” care face parte din credinţa noastră la fel ca învierea;

– şi există un eveniment numit Sărbătoarea Corturilor, care face parte din credinţa noastră la fel ca şi răstignirea.

Ceea ce este interesant este că acum, în zilele din urmă, când Israelul s-a întors înapoi, bisericile au început să descopere şi să sărbătorească sărbătorile de toamnă. Astfel, în casele de închinare din jurul lumii se poate auzi din nou sunetul şofarului. În jurul lumii se sărbătoreşte din nou Sărbătoarea Corturilor. Eu am văzut aceasta în Brazilia, în Africa, în toată lumea, şi cred că acesta este semnul că suntem tot mai aproape, că trăim în zilele care ne conduc la venirea Leului, la „Ciclul Leului”.

Taina acestor zile din urmă ne va descoperi lucruri de pe fiecare tărâm, iar primul lucru pe care trebuie să-l facem este să deschidem ca să vedem Mesajul pentru noi.

Şi ce vedem?

– La prima venire a lui Mesia, totul a fost legat de Miel, ceea ce înseamnă că la a doua Sa venire totul este legat de Leu.

– prima venire a avut loc pe tărâmul pământesc, firesc; a fost un eveniment divin care s-a petrecut pe tărâmul fizic, implicând istoria, politica, cultura, Imperiul Roman, preoţimea, Templul, totul. Dar deşi acest eveniment s-a petrecut pe tărâmul fizic, totul a fost atras în Taina cosmică, divină, a Mielului. Ce ne descoperă aceasta? Că

– a doua venire lui Mesia va implica de asemenea totul: istoria, cultura, politica, naţiunile, tehnologia, totul, dar totul va fi atras în Taina divină a Leului. Priviţi cultura din timpul sfârşitului, priviţi ce se întâmplă şi în ce direcţie se îndreaptă; priviţi imoralitatea, lepădarea de credinţă, necinstirea lui Dumnezeu în propria Sa casă, urâciunea, perversiunea, ceea ce ne arată că în zilele Leului totul va ajunge într-un punct critic.

Observaţi pilda dată de Mesia cu omul care şi-a lăsat casa în mâinile altora. Ei au dezonorat acea casă, dar chiar acela a fost momentul în care s-a întors stăpânul casei.

Mielul vine pentru a fi jertfit, dar Leul vine pentru a supune totul. Aşadar, nu vă descurajaţi când vedeţi ce se întâmplă în lume, pentru că nu ei stau pe tron, ci Dumnezeu. El este Leul.

Scenariul timpului de sfârşit nu este unul plăcut. „…când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?” (Luca 18.8).

„…în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine… şi se vor război cu sfinţii.” (2Timotei 3.1-2 – parafrazare).

„Dar, în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie care nu va fi nimicită niciodată şi care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii şi ea însăşi va dăinui veşnic.

Aceasta înseamnă piatra pe care ai văzut-o dezlipindu-se din munte fără ajutorul vreunei mâini şi care a sfărâmat fierul, arama, lutul, argintul şi aurul…” (Daniel 2.44-45).

Aşadar, când vedeţi răul crescând, gândiţi-vă că nu este nimic în ordine cu televizorul vostru!

În Matei 24.12 scrie: „Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.” Acesta este un semn al sfârşitului, un semn că acestea sunt zilele Leului, ale luptei finale.

Ţineţi minte că voi slujiţi Leului din seminţia lui Iuda.

Unde trebuiau ţinute sărbătorile, conform Bibliei? În Israel, în Ierusalim.

Unde au avut loc primele mari evenimente profetice de la începutul timpului? În Ierusalim. Unde a avut loc răstignirea? În Ierusalim. Învierea? În Ierusalim. Unde au avut loc Rusaliile? În Ierusalim, pentru că Ierusalimul este cetatea aleasă mai dinainte de Dumnezeu pentru împlinirea Planului Său. Aceasta înseamnă că toate aceste evenimente mari, despre care vorbim, se vor concentra pe Israel şi pe evrei, pentru că se vor petrece în Ierusalim, iar evreii trebuie să facă parte din ele şi să ţină sărbătorile. Ce ne spune aceasta? Că ei se vor întoarce pe măsură ce se apropie sfârşitul.

Evreii au fost naţiunea rânduită de Dumnezeu să ţină Paştele, Azimile, Întâile roade şi Rusaliile. Acesta este motivul pentru care aceste sărbători au fost ţinute de credincioşii evrei, iar la sfârşit, în zilele Leului, ei se vor întoarce ca să sărbătorească Sărbătoarea Trâmbiţelor, Ziua Ispăşirii şi Corturile.

Aşadar, conform Tainei, la sfârşit trebuie să fie din nou un Israel în lume! În majoritatea timpului, acest lucru a fost considerat imposibil, nu numai de lume, ci chiar şi de biserică. Majoritatea oamenilor au spus că Dumnezeu Şi-a încheiat lucrarea cu evreii şi că nu se va mai întâmpla nimic, deoarece El vorbeşte duhovniceşte atunci când spune despre aducerea înapoi a poporului Său. „Este vorba numai despre noi”, spuneau ei „Uitaţi de întoarcerea evreilor pentru că nu se va întâmpla niciodată aşa ceva!”

Cu toate acestea, în anul 1948, împotriva tuturor circumstanţelor istorice, a tuturor legilor istoriei, Israel s-a întors înapoi pentru a ţine sărbătorile de toamnă, exact aşa cum a spus Dumnezeu. Aici avem o taină adâncă pentru că avem timpul în care evreii s-au aflat în Ierusalim pentru a sărbători sărbătorile de primăvară, apoi au părăsit Ierusalimul pentru a merge afară, în lume, dar acum se întorc înapoi, în Ierusalim, pentru a ţine sărbătorile de toamnă. Este ca evenimentele petrecute în calendarul evreiesc:

– la început avem primăvara, Israelul, Ierusalimul, poporul evreu;

– apoi Israelul dispare şi avem o recoltă în jurul lumii, Dumnezeu Se mişcă în jurul lumii;

– dar la sfârşit, toamna, evreii se întorc din nou în Israel, în Ierusalim, pentru a ţine, ca odinioară, zilele sfinte ale lui Dumnezeu. Ele trebuiau ţinute în Locul rânduit de Dumnezeu, în locul unde Şi-a pus Numele Său.

Aşadar, în anul 1948 am primit ţara, Israelul, dar trebuia să avem şi Ierusalimul pentru că aşa spunea profeţia. Astfel, în anul 1967, acest eveniment fiind legat de una din tainele Anului Sabatic, numită „Taina celui de-al şaptelea An Sabatic”, a început războiul. În Orientul Mijlociu au început să bată tobele războiului, iar naţiunile din jurul Israelului, l-au ameninţat că-l vor distruge, că-l vor şterge de pe pământ, că-l vor împinge în mare. Şi-au mobilizat soldaţii şi au cerut ca ONU să-şi retragă forţele de menţinere a păcii, iar Israelul a văzut ceea ce părea a fi sfârşitul lui, aşa că s-a luptat timp de şase zile ca să-şi salveze viaţa. Războiul de şase zile a fost un război miraculos, supranatural, pentru că David l-a învins pe Goliat în şase zile, în mod miraculos.

Apoi, pentru prima dată după două mii de ani, soldaţii evrei au intrat pe porţile biblice ale Ierusalimului, s-au apropiat de Muntele Templului şi au sunat din şofar. Primul lucru pe care l-au făcut a fost să sune din trâmbiţa de corn. Este interesant, pentru că următorul lucru, după Rusalii, este Sărbătoarea Trâmbiţelor, iar primul lucru pe care l-au făcut ei, a fost să sune din trâmbiţă.

Şi mai este un lucru interesant. Pe ce poartă au intrat ei pentru a restaura Ierusalimul? Pe poarta Leului. Aceasta arăta că Ierusalimul era pregătit pentru ziua Leului, pentru zilele stabilite de Dumnezeu, pentru venirea Leului.

Fiecare sărbătoare sfântă descoperă ceva. Natura primelor sărbători sfinte descoperă împlinirea profetică. Aşadar, la prima venire, cea ca Miel, El nu S-a apărat deloc şi le-a spus şi apostolilor: „Nu Mă apăraţi!”, dar când va veni din nou, nu va mai veni la Miel, ci va veni ca Leu, ca Leul din seminţia lui Iuda, iar atunci va lua tronul, va lupta şi va stăpâni.

Dacă citim în Biblie, vedem că la sfârşitul primei Sale veniri, Mesia a vorbit despre a doua Sa venire:

„Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?”

El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.” (Fapte 1.6-7).

El nu le-a spus: „O clipă, nu ştiţi că Dumnezeu a terminat cu Israelul şi că aici are loc o înlocuire, că biserica ia locul Israelului? Eu am venit ca să încep o religie nouă!” Nu, El nu le-a spus aceasta, ci le-a zis:

„Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele…” Cu alte cuvinte: „Nu este treaba voastră să ştiţi timpul în care Tatăl va restaura Israelul.”

Mielul moare pentru Împărăţie, iar Leul ridică Împărăţia şi domneşte în ea.

În continuare scrie că El S-a suit la cer:

„După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor.

Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb

şi au zis: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.” (v. 9-11).

„Va veni în acelaşi fel…” Nu este interesant acest lucru? Aceasta înseamnă că Cel care va veni pe nori este Mesia, pentru că El S-a înălţat la cer sub ochii apostolilor. De unde S-a înălţat? De pe Muntele Măslinilor, ceea ce înseamnă că trebuie să vină înapoi tot pe Muntele Măslinilor.

Astfel, în Zaharia 14.3-4 scrie:

„Ci Domnul Se va arăta şi va lupta împotriva acestor neamuri, cum S-a luptat în ziua bătăliei.

Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe Muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului, spre răsărit; Muntele Măslinilor se va despica la mijloc, spre răsărit şi spre apus…”

 

Deci, „Acest Isus care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.”, şi „Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe Muntele Măslinilor…” Este clar că toate acestea se împlinesc cu o singură Persoană. Există Unul singur care pune totul cap la cap, chiar şi puzzle-ul rabinilor, pentru că atunci când S-a înălţat, El a legat cele două veniri ale Sale.

 

Zaharia 12.8-10:

„În ziua aceea, Domnul va ocroti pe locuitorii Ierusalimului, aşa că cel mai slab dintre ei va fi în ziua aceea ca David, şi casa lui David va fi ca Dumnezeu, ca Îngerul Domnului înaintea lor.

În ziua aceea, voi căuta să nimicesc toate neamurile care vor veni împotriva Ierusalimului.

Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului un duh de îndurare şi de rugăciune şi îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu şi-L vor plânge amarnic, cum plânge cineva pe un întâi născut.”

Priviţi la zilele Leului! Va fi Leul, dar va avea mâinile străpunse.

„În ziua aceea, se va deschide casei lui David şi locuitorilor Ierusalimului un izvor pentru păcat şi necurăţie.” (Zaharia 13.1).

Pentru păcat şi necurăţie, exact ca în Ziua Ispăşirii. Trâmbiţele anunţă venirea Împăratului, dar apoi va fi o zi de curăţire şi de judecată, Ziua Ispăşirii. După aceea va fi Sărbătoarea Corturilor, Împărăţia lui Dumnezeu, iar Leul va domni şi va conduce lumea:

„Şi Domnul va fi împărat peste tot pământul. În ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn şi Numele Lui va fi singurul Nume.” (Zaharia 14.9).

Atunci, „…pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului, ca fundul mării de apele care-l acopăr.” (Isaia 11.9).

Rabinii au spus următoarele despre şofar: „Şofarul ne cheamă să ne smerim înaintea majestăţii şi a puterii lui Dumnezeu. Şofarul ne aminteşte de ziua judecăţii finale şi cheamă toate naţiunile să se pregătească.”

Ziua judecăţii este legată de timpul de sfârşit.

Rabinii au mai spus: „Şofarul este sunetul de trâmbiţă care anunţă încoronarea Împăratului.” Noi Îl anunţăm pe Dumnezeu ca Împărat.

Ascultaţi ce spun Scripturile Noului Legământ, Scripturile Nou Testamentare despre această taină:

„El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.”

„Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru.” (Matei 24.31,42).

Observaţi ceva: El va veni pe norii cerului, în slavă şi putere, dar de ce anume sunt legate toate acestea? De o mare trâmbiţă.

„Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Hristos.

Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” (1Tesaloniceni 4.16-17).

Împărăţia va veni cu sunet de trâmbiţă. Cât de desăvârşit este tot ceea ce face Dumnezeu!

Aşadar, a doua Sa venire este legată de Trâmbiţe. Aşa va începe.

Rabinii au spus: „Şofarul preumbreşte sfârşitul ordinii lumii prezente şi inaugurarea domniei neprihănirii lui Dumnezeu în toată lumea, renaşterea Israelului şi călăuzirea omului ca să recunoască faptul că este un singur Dumnezeu.” Ascultaţi ce spune cartea Apocalipsei despre trâmbiţe:

 

– „Şi am văzut pe cei şapte îngeri care stau înaintea lui Dumnezeu; şi li s-au dat şapte trâmbiţe.

Şi cei şapte îngeri care aveau cele şapte trâmbiţe s-au pregătit să sune din ele.” (Apocalipsa 8.2,6).

 

– „…ci că, în zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi prorocilor.” (Apocalipsa 10.7).

 

– „Îngerul al şaptelea a sunat din trâmbiţă. Şi în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: „Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său.” (Apocalipsa 11.15).

 

Când Mesia a venit călare pe un măgar, El nu a venit de Unul singur, ci şi-a chemat apostolii să ia parte la împlinirea profeţiei, aşa că le-a zis: „…veţi găsi îndată o măgăriţă legată şi un măgăruş împreună cu ea; dezlegaţi-i şi aduceţi-i la Mine.” (Matei 21.2). Astfel, ei au contribuit la venirea lui Mesia, au participat la prezentarea Lui.

Dar acum este vorba de Leu. Cum Îl prezinţi pe Leu? Foarte atent. El va veni cu slavă, dar cu toate acestea vom avea şi noi o contribuţie. Aşadar, apostolii au avut o contribuţie la prima Sa venire, dar noi ce contribuţie vom avea?” Foarte simplu. De fiecare dată când vestim Evanghelia, Îi pregătim calea; de fiecare dată când mărturisim despre Domnul, răspândim Evanghelia pregătind calea Lui; de fiecare dată când slujim marii însărcinări a Domnului, de fiecare dată când slujim scopurilor lui Dumnezeu, de fiecare dată când facem voia Lui, de fiecare dată când Îl ascultăm pe Împărat, Îl numim Împăratul vieţii noastre şi ne supunem voii Sale şi nu a noastre, noi anunţăm de fapt venirea Domnului, a Împărăţiei lui Dumnezeu. De fiecare dată când Îl slăvim şi Îl vestim, noi facem aceasta.

Observaţi! Prima dată, El a venit ca Miel, dar acum va veni ca Leu. Este minunat!

Timp de două mii de ani, evreii au trăit pe pământ ca miei. Ei sunt poporul Său, fraţii Săi de trup, şi au trăit ca miei, aşa că au fost duşi la măcelărire, aşa cum a fost dus şi El. Interesant! Cuvântul lui Dumnezeu îi descrie pribegind pe pământ ca nişte oi fără păstor, ca nişte miei fără apărare. Astfel, timp de două mii de ani, ei au fost exact ca mieii: fără apărare, prigoniţi, răniţi şi măcelăriţi. Chiar dacă sunt despărţiţi de Împăratul lor, ei sunt totuşi legaţi de El, iar acum suntem pregătiţi pentru a doua Sa venire.

Ce se întâmplă? Israelul s-a întors în ţara sa şi deşi nu ştiu, ei se pregătesc pentru a doua venire a lui Mesia. Înainte de a se întoarce în Israel, ei erau duşi ca mieii la măcelărie şi nu au luptat împotriva asupritorilor lor, dar a fost profeţit că după întoarcerea lor în ţară, vor lupta din nou şi niciunul nu se va teme. Priviţi renaşterea Ierusalimului! El are steagul leilor; steagul Israelului are steaua lui David luptătorul.

Referitor la venirea Domnului la poporul Său, în Zaharia 12.8 scrie:

„În ziua aceea, Domnul va ocroti pe locuitorii Ierusalimului, aşa că cel mai slab dintre ei va fi în ziua aceea ca David, şi casa lui David va fi ca Dumnezeu, ca Îngerul Domnului înaintea lor.”

Armata israeliană era alcătuită din oameni care nici măcar nu ştiau cum să lupte, dar cu toate acestea, raportat la mărimea sa, a devenit cea mai puternică armată din lume. Este interesant cât de mulţi israelieni sunt numiţi „Ariel”, adică „Leul”. De ce? Pentru că ei s-au întors pentru venirea lui Mesia, iar de data aceasta, El este Leul. Israelul s-a întors înapoi ca lei, nu ca miei, iar noi, fiecare om care este născut din nou este un cetăţean al Israelului, este un iudeu, duhovniceşte, voi v-aţi născut din nou ca iudei. Şi dacă suntem legaţi de ei duhovniceşte, înseamnă că trebuie să avem caracteristicile Leului. Trebuie să fim ca mieii: inocenţi, buni, fără vină, predaţi Domnului, trăind ca nişte jertfe vii, dar şi ca nişte lei. Ca şi credincioşi ai timpului de sfârşit, noi trebuie să fim ca şi leii. Ce înseamnă aceasta? Aceasta înseamnă că pe măsură ce timpul se scurge spre sfârşit, noi nu trebuie să ne lăsăm intimidaţi de rău, nici să mergem mână în mână cu răul sau să tăcem cu privire la el, de teamă să nu cauzăm valuri sau să supărăm pe cineva.

Timpul sfârşitului este legat de taina sărbătorilor de toamnă care sunt legate de Împărat, iar Împăratul este Leul. Aceasta înseamnă că atunci când lucrurile merg din rău în mai rău, în cultură, în mass-media, etc., voi nu trebuie să vă lăsaţi intimidaţi. Voi nu trebuie să vă temeţi, să nu fiţi laşi şi fricoşi, ci trebuie să fiţi fără teamă şi curajoşi ca un leu al lui Dumnezeu. Umblaţi ca un leu al lui Dumnezeu, fiindcă este scris că „…cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu tânăr.” (Proverbe 28.1). Nu arogant şi plin de sine, ci îndrăzneţ şi plin de râvnă pentru Cuvântul lui Dumnezeu, pentru slava lui Dumnezeu, pentru puterea lui Dumnezeu, pentru Evanghelia lui Dumnezeu. Dumnezeu nu vrea să fiţi laşi şi slabi în ce priveşte Evanghelia; El nu vrea să fiţi slabi în ce priveşte dragostea, neprihănirea, nădejdea sau credinţa, ci vă vrea plini de râvnă şi de curaj pentru El. Ceea ce este bun merită îndrăzneala.

Mesia, Leul din seminţia lui Iuda, descoperă cărările bunătăţii şi Îşi conduce poporul la biruinţă, ca şi Leu, ceea ce arată că veţi fi biruitori. Dacă trăiţi neprihăniţi şi faceţi binele, voi veţi birui la sfârşit. Cu cât umblaţi mai mult în voia lui Dumnezeu, vi se va da autoritatea lui Dumnezeu.

Sărbătorile sfinte de toamnă cheamă la pocăinţă, la Teshuva; vă cheamă să puneţi totul în ordine cu Dumnezeu. Curăţaţi totul, puneţi totul în rânduială, scoateţi din vieţile voastre tot ce este greşit şi rău şi trăiţi în voia lui Dumnezeu. Faceţi tot ce trebuie să faceţi, apoi staţi neclintiţi şi drepţi. Dacă viaţa voastră este ascunsă în Dumnezeu, nu trebuie să vă temeţi de nimic din ce se întâmplă în lumea aceasta. Dacă sunteţi de partea lui Dumnezeu aveţi Vântul în spatele vostru, Acesta fiind Duhul lui Dumnezeu, Vântul, Ruah în ebraică, puterea Celui Atotputernic.

Odată ce aţi pus toate lucrurile în rânduială, trăiţi cu îndrăzneală Cuvântul, luaţi-L în plinătatea puterii Sale, încredeţi-vă în Dumnezeu, fiindcă credinţa are nevoie de încredere, fiţi un leu în faţa oricărei temeri sau îndoieli, fiţi un leu în faţa păcatului şi biruiţi-l pentru totdeauna, fiţi un leu în faţa răului şi biruiţi-l prin bine, fiţi un leu pentru Dumnezeu, pentru că noi suntem poporul Leului!

Mesia nu a spus: „Mi S-a dat puţină putere…”, ci a spus: „Toată puterea (în limba engleză scrie: „Toată autoritatea”) Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.” (Matei 28.18). Dumnezeu, care este bun, este şi Atotputernic, iar puterea este în bine. Mai întâi vine binele, apoi vine şi autoritatea. El va veni ca Leu şi va rupe legăturile răului, va frânge suliţa războiului, va zdrobi împărăţia întunericului, va zdrobi rădăcina asupririi, şi fiecare genunchi se va pleca şi fiecare limbă va mărturisi şi-L va recunoaşte ca Împărat al împăraţilor şi Domn al domnilor. El este Cel Atotputernic, mai puternic decât păcatul, decât răul, decât teama, decât problemele, decât ispita, decât tot. Când vă confruntaţi cu o problemă, confruntaţi-vă ca un leu; când vă confruntaţi cu o ispită, purtaţi-vă ca un leu; când vă confruntaţi cu vrăjmaşul, confruntaţi-vă ca leu, fiindcă aveţi puterea şi autoritatea lui Dumnezeu în spatele vostru; când aveţi de-a face cu făgăduinţele lui Dumnezeu staţi pe ele ca un leu, pentru că Leul din seminţia lui Iuda v-a dat puterea şi autoritatea Sa, dacă umblaţi în voia Sa.

Domnul vă cheamă şi vă spune: „Încetaţi să mai trăiţi în teamă şi în slăbiciune, în îndoială şi în descurajare, şi nu vă mai lăsaţi copleşiţi de rău, ci începeţi să trăiţi ca un leu!”

Un leu nu se teme, deci nu vă temeţi de nimic!

Un leu nu dă înapoi, nu se descurajează şi nu fuge de probleme, ci merge împotriva lor.

Un leu răgeşte, domneşte şi biruieşte! Fiţi tari în ceea ce este bine, fiindcă vine Leul, iar voi sunteţi parte din El!

Puneţi toate problemele şi îngrijorările acestui timp de sfârşit la picioarele Lui, pentru că avem un Leu care vine, este de partea noastră şi în inimile noastre, aşa că începeţi şi trăiţi ca atare! Amin.

Te lăudăm, Doamne, şi Îţi mulţumim pentru că Tu eşti Leul din seminţia lui Iuda. În dimineaţa aceasta, Te lăudăm şi Te rugăm să dai putere şi îndrăzneală poporului Tău, fiindcă dorim să fim în ordine cu Tine în toate privinţele, iar dacă este totuşi cineva care nu este în ordine cu Tine, ajută-l s-o facă acum, cu încredere în îndrăzneală. Ajută-l să spună:   „S-a isprăvit în Tine!”, şi aşa va fi.

Tată, dă-ne putere să trăim şi să umblăm în Tine.

Te lăudăm şi Îţi mulţumim pentru făgăduinţa venirii Tale şi pentru că Tu eşti Leul. Îţi mulţumim că nu mai trebuie să ne îngrijorăm şi ne putem odihni pentru că Leul este de partea noastră. Amin.

Staţi în prezenţa lui Dumnezeu şi lăudaţi-L! Amin.