CORTUL INTALNIRII

 

Deschideţi Bibliile la Exod 19

 

„În luna a treia după ieşirea lor din ţara Egiptului, copiii lui Israel au ajuns în ziua aceea în pustia Sinai.

După ce au plecat de la Refidim, au ajuns în pustia Sinai şi au tăbărât în pustie. Israel a tăbărât acolo, în faţa muntelui.

Moise s-a suit la Dumnezeu. Şi Domnul l-a chemat de pe munte, zicând: „Aşa să vorbeşti casei lui Iacov şi să spui copiilor lui Israel:

„Aţi văzut ce am făcut Egiptului şi cum v-am purtat pe aripi de vultur şi v-am adus aici la Mine.

Acum, dacă veţi asculta glasul Meu şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu;

Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel.”

Moise a venit de a chemat pe bătrânii poporului şi le-a pus înainte toate cuvintele acestea, cum îi poruncise Domnul.”

v.10: „Şi Domnul a zis lui Moise: „Du-te la popor, sfinţeşte-i azi şi mâine şi pune-i să-şi spele hainele.

Să fie gata pentru a treia zi, căci a treia zi Domnul Se va coborî în faţa întregului popor, pe muntele Sinai.” (v. 10-11).

1. 16: „A treia zi dimineaţa, au fost tunete, fulgere şi un nor gros pe munte; trâmbiţa răsuna cu putere şi tot poporul din tabără a fost apucat de spaimă.

Moise a scos poporul din tabără, spre întâmpinarea lui Dumnezeu, şi s-au aşezat la poalele muntelui.

Muntele Sinai era tot numai fum, pentru că Domnul Se coborâse pe el în mijlocul focului. Fumul acesta se înălţa ca fumul unui cuptor, şi tot muntele se cutremura cu putere.” (v. 16-18).

 

Totul se cutremura. Acesta a fost un moment minunat al istoriei, fiindcă Norul slavei lui Dumnezeu era pe acel munte, iar poporul evreu a văzut prezenţa lui Dumnezeu. Totuşi, în cele din urmă, copiii lui Israel au trebuit să plece de la Muntele Sinai. După momentul întâlnirii cu Dumnezeu, după ce L-au văzut pe munte, ei au trebuit să meargă mai departe şi să călătorească prin pustie. Cu ocazia aceasta, Dumnezeu le-a spus să facă un Cort şi le-a mai spus că El va locui în acel Cort; că va coborî de pe munte şi va locui în cortul acela numit Cortul întâlnirii sau Mişcan.

Ceea ce ne spune Dumnezeu aici este că ceea ce a fost o experienţă pe munte trebuia să devină o experienţă zilnică în viaţa lor. Nu numai pe un vârf de munte, ci „Eu voi fi cu voi în fiecare zi,” pe măsură ce voi locui în viaţa voastră.

El le-a spus aici, să construiască un Cort al întâlnirii, iar Biblia spune că toate aceste lucruri au fost scrise pentru binecuvântarea şi îndrumarea noastră.

În dimineaţa aceasta, vom vedea că din principiile Cortului întâlnirii, care a fost construit la porunca lui Dumnezeu, provin tainele unei vieţi biruitoare şi binecuvântate.

– Primul lucru pe care ni-l spune este că viaţa în Dumnezeu nu este vorba de experienţe pe vârful muntelui, deşi sunt incluse şi acestea, nu este vorba de un moment de glorie, ci de a trăi o viaţă glorioasă de biruinţa. Nu staţi pe vârful muntelui, ci aduceţi slava de pe vârful muntelui jos şi aplicaţi-o fiecărei părţi a vieţii voastre.

Dumnezeu trebuie să fie prezent, să locuiască cu noi în fiecare parte a vieţii noastre, pentru că nu există nici o parte a vieţii noastre pe care nu trebuie s-o trăim în prezenţa lui Dumnezeu.

Aşadar, este vorba de Ohel moed, Cortul întâlnirii sau Cortul timpului stabilit, Mişcan, Locul unde locuieşte Dumnezeu. Israeliţii au trebuit să construiască în vieţile lor, în tabăra lor, un cort în care avea să locuiască Dumnezeu.

– În acelaşi fel, trebuie să pregătim şi noi un loc pentru Dumnezeu, pentru ca El să locuiască în vieţile noastre, nu fizic, ci duhovniceşte.

 

Astfel, în Exod 25, Dumnezeu le spune evreilor ce trebuie să facă în primul rând:

„Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:

„Vorbeşte copiilor lui Israel: „Să-Mi aducă un dar; să-l primiţi pentru Mine de la orice om care-l va da cu tragere de inimă.

Iată ce veţi primi de la ei ca dar: aur, argint şi aramă;

materii vopsite în albastru, purpuriu, cărămiziu, pânză de in subţire şi păr de capră;

piei de berbec vopsite în roşu şi piei de viţel de mare; lemn de salcâm;

untdelemn pentru sfeşnic, mirodenii pentru untdelemnul ungerii şi pentru tămâia mirositoare;

pietre de onix şi alte pietre pentru efod (umărar) şi pieptar.

Să-Mi facă un locaş sfânt, şi Eu voi locui în mijlocul lor.

Să faceţi cortul şi toate vasele lui după chipul pe care ţi-l voi arăta.”

Apoi, continuă cu chivotul.

Domnul le-a spus: „Eu voi locui printre voi”, dar primul lucru care trebuia făcut era ca ei să ridice un Cort în mijlocul taberei, un Cort al întâlnirii.

1. –   Primul lucru în legătură cu aceasta este că Dumnezeu a delimitat nişte graniţe pentru Cortul întâlnirii: „Aici este locul în care voi locui Eu.”

Aceasta înseamnă că şi noi trebuie să trasăm nişte graniţe în viaţa noastră; în zilele vieţii noastre trebuie să trasăm graniţele unui Cort sfânt, al unui loc sfânt pentru Dumnezeu. Dumnezeu este cu voi tot timpul şi voi trebuie să vă rugaţi neîncetat, dar în fiecare zi aveţi nevoie de un timp special în care să nu faceţi nimic altceva decât să locuiţi cu Dumnezeu. Acest lucru trebuie separat de orice altceva.

Cuvântul pentru „Cortul întâlnirii” este „Ohel moed”, iar „moed” nu înseamnă numai „întâlnire”, ci înseamnă şi „un timp stabilit pentru întrevedere.”

– Aceasta ne spune că noi avem nevoie în fiecare zi de întâlniri stabilite cu Dumnezeu. Dacă nu le stabilim şi nu au loc, vom fi năpădiţi de lucrurile lumii, şi primele care vor fi năpădite, vor fi lucrurile lui Dumnezeu din viaţa noastră. Acesta este motivul pentru care primul lucru pe care trebuie să-l faceţi este să stabiliţi în viaţa voastră un Cort al întâlnirii, un Cort al timpului, o întâlnire cu Dumnezeu.

– Cortul a putut fi ridicat numai după ce ei au părăsit Egiptul. De ce? Pentru că Egiptul era pământul sclaviei, al păcatului, al morţii şi al domniei şi conducerii lui Faraon.

Aşadar, primul lucru pe care trebuiau să-l facă era să iasă afară din Egipt şi numai după ce au fost în afara Egiptului, au putut construi un Cort pentru Dumnezeu. Aceasta înseamnă că pentru a intra, trebuie să ieşi, să părăseşti locul în care ai fost înainte. Pentru a intra în ceva nou, trebuie să părăseşti tot ce este vechi. Astfel, ca să poată intra în prezenţa lui Dumnezeu, în Cort, ei au trebuit să părăsească Egiptul. Şi pe măsură ce intraţi în Cort, în prezenţa lui Dumnezeu, El vă va îndepărta de Egipt.

– Cortul se mişca, mergea mai departe, până când au ajuns în ţara făgăduită, ceea ce ne spune că prezenţa lui Dumnezeu ne va conduce întotdeauna departe de sclavie; El ne va conduce întotdeauna departe de vechea viaţă, ceea ce ne spune că cu cât locuim mai mult cu Dumnezeu, în prezenţa Sa, cu atât ne vom îndepărta mai mult de vechea viaţă şi vom fi liberi.

Unul din cele mai importante secrete pentru a ne îndepărta de sclavie, este să nu ne concentrăm asupra sclaviei, ci să locuim în fiecare zi în prezenţa lui Dumnezeu, fiindcă El ne va duce departe de tot ce este vechi şi ne va conduce în Ţara făgăduită, la făgăduinţele lui Dumnezeu.

2. – Următorul lucru:

Mişcanul sau Cortul întâlnirii era cel mai important loc din tabără, era chiar în mijlocul taberei, toate celelalte corturi fiind construite în jurul lui; ei îşi aşezau tabăra în jurul Cortului întâlnirii.

– Ce ne spune aceasta? Că noi nu putem neglija părtăşia cu Dumnezeu în viaţa noastră. Astfel, nu putem spune: „Să reducem puţin timpul de părtăşie cu Dumnezeu!” Dimpotrivă! Cortul întâlnirii era punctul central şi toate celelalte lucruri erau aşezate în jurul lui.

– Ce ne spune aceasta? Că punctul central al fiecărei zile din viaţa voastră trebuie să fie întâlnirea cu Dumnezeu; totul trebuie să se mişte în jurul Lui, pentru că El este primul şi cel mai important lucru din viaţa voastră. Lumea, lucrurile urgente vor căuta să se impună ca fiind cele mai importante, şi nu rugăciunea, dar nu este adevărat! Nimic nu va merge bine în viaţa voastră, până când nu veţi pune rugăciunea şi părtăşia cu El pe primul loc. Dacă faceţia aceasta, celelalte lucruri se vor rezolva de la sine.

– Restul taberei urma Cortul lui Dumnezeu. Tot aşa, restul vieţii voastre trebuie să urmeze părtăşia voastră cu Dumnezeu. Aceasta este pe primul plan, iar restul o urmează. Dacă nu este aşa, nimic nu va merge bine.

Este un privilegiu să fii în prezenţa lui Dumnezeu, este cel mai valoros lucru din viaţa voastră.

– Priviţi! Dumnezeu a spus chiar de la început: „Spune-le să aducă aur, argint, bronz…” Toate acestea erau lucruri care veneau din partea oamenilor. Locul în care urma să locuiască Dumnezeu trebuia să fie făcut de ei. Este la fel ca şi cu noi.

Dumnezeu va locui cu noi şi Se va întâlni cu noi, dar noi trebuie să pregătim locul pentru El. Nu va veni de la altcineva. Nimeni nu se va îngriji şi nimeni nu-l va face în locul vostru, ci trebuie s-o faceţi voi înşivă. Nici un păstor nu poate face aceasta în locul vostru, nici un program sau altceva de felul acesta. Dacă aşteptaţi să se întâmple ceva în legătură cu viaţa voastră de rugăciune, trebuie să construiţi voi înşivă un loc pentru Dumnezeu. N-o poate face nimeni altcineva în afară de voi.

Aşadar, nu aşteptaţi să vină timpul când veţi avea părtăşie cu Dumnezeu, construiţi voi înşivă locul acela, stabiliţi-i graniţele, puneţi-l în centrul vieţii voastre şi închinaţi-l lui Dumnezeu.

– Observaţi! Ei construiau ceva sfânt, cel mai sfânt lucru, Sfânta Sfintelor şi o făceau cu lucruri din viaţa lor. Dumnezeu a poruncit ca cel mai sfânt lucru să fie construit cu lucrurile lor de zi cu zi. Aceasta înseamnă că voi aveţi deja tot ce este necesar ca să pregătiţi în viaţa voastră un loc în care să se arate slava lui Dumnezeu. Nu contează cum a fost viaţa voastră, cât pare de imposibil s-o faceţi, cât este de neduhovnicească, de nepredată sau de lipsită de rugăciune; poate sunteţi un om firesc, care nu vă rugaţi, dar aveţi potenţialul, materialele necesare pentru a face în viaţa voastră un loc sfânt în care să locuiască sfinţenia lui Dumnezeu. Ceea ce trebuie să faceţi voi, este să construiţi un loc.

– Ei I-au dat lui Dumnezeu ceea ce foloseau zi de zi: bijuterii, oglinzi şi toate celelalte lucruri, care nu erau sfinte, dar de îndată ce le-au dat lui Dumnezeu, au devenit sfinte.

Poate ceea ce faceţi voi cu timpul vostru nu este sfânt, dar de îndată ce îl daţi lui dumnezeu, va deveni sfânt. Viaţa voastră de zi cu zi va deveni sfântă, va deveni un vad închinat scopului lui Dumnezeu.

– Ei au adunat o adevărată colecţie pentru a construi Cortul lui Dumnezeu.

Nu lucrurile sfinte fac viaţa sfântă, ci o viaţă sfântă face lucrurile sfinte; o inimă sfântă face o viaţă sfântă. Este vorba de ceea ce faci cu ceea ce ai, de ceea ce dedici, şi toate lucrurile din viaţa voastră trebuie închinate lui Dumnezeu. Casa voastră, patul vostru, conturile voastre financiare, timpul vostru, bucuria voastră, emoţiile voastre, daţi-le pe toate lui Dumnezeu şi vor deveni sfinte; toate vor deveni vase ale slavei Sale. Chiar şi lucrurile vieţii voastre vechi vor fi convertite pentru slava lui Dumnezeu şi închinate scopurilor Sale.

– Observaţi încă ceva. Aceste lucruri nu le-au fost impuse, ci le-au dat după propria lor voinţă. A fost un dar de bunăvoie. Dumnezeu nu va locui niciodată într-un locaş sfânt făcut cu forţa, într-un loc făcut forţat. Mai clar, dacă voi Îl lăudaţi pe Dumnezeu pentru că trebuie s-o faceţi, El nu va locui acolo. Noi trebuie să-L lăudăm pe Dumnezeu, este adevărat, dar acest lucru trebuie să vină din inimă, nu pentru că suntem forţaţi de cineva. Dacă voi vă închinaţi lui Dumnezeu pentru că aşa face toată lumea şi vi se spune că trebuie să faceţi şi voi aşa, El nu va locui acolo. El va locui acolo, numai dacă totul I-a fost dăruit de bunăvoie şi din toată inima.

Dacă voi locuiţi cu Dumnezeu numai pentru că trebuie să includeţi aceasta în timpul vostru de zi cu zi, El nu va locui acolo. Cine ar locui cu cineva numai pentru că aşa trebuie să facă? El nu ar face aceasta, voi nu aţi face aceasta; nimeni nu ar face-o. Voi trebuie să intraţi în bucuria de a fi în prezenţa lui Dumnezeu; şi la fel noi, dar nu o facem pentru că suntem siliţi s-o facem, ci o facem pentru că aşa dorim. Noi trebuie să dorim s-o facem. Dacă nu sunteţi în acea bucurie, intraţi în ea! Poate nu sunteţi în acea bucurie, dar inima voastră spune: „Am nevoie să fac aceasta”, şi bucuria va veni. Nu este suficient să trecem doar prin nişte emoţii, ci este nevoie să intrăm pe Porţile Sale cu mulţumiri şi cu laude. Prezenţa lui Dumnezeu aduce bucurie, şi voi trebuie să intraţi acolo. Vă va lua ceva timp dacă nu sunteţi obişnuiţi cu aşa ceva, dar bucuria va veni negreşit.

– Aş vrea să mai observaţi ceva. Cortul lui Dumnezeu a fost construit din materiale de preţ, din lucruri scumpe, comori şi aur.

Ce ne spune aceasta? Că nu puteţi să-I oferiţi lui Dumnezeu resturi, nu puteţi să-I oferiţi ce a mai rămas din timpul vostru.

A fost un timp în care evreii au făcut aceasta. Astfel, ei Îi ofereau lui Dumnezeu toate animalele bolnave ca jertfă; Îi ofereau ceea ce rămânea, dar El a spus: „Nu Îmi trebuie aceasta! Nu vreau rămăşiţele voastre ca jertfă!” Şi dacă El nu a primit jertfe din resturile noastre, nu va primi nici resturile din timpul vostru! Noi nu vrem ca cineva iubit să ne ofere doar ce a mai rămas din timpul lui. Dimpotrivă, dorim ca el să ne pună la dispoziţie tot timpul lui; să ne pună pe primul loc.

Timpul vostru de întâlnire cu Dumnezeu trebuie să fie pe primul loc, să fie cel mai preţios timp; trebuie să investiţi ce aveţi mai scump pentru El şi atunci Cortul va aduce la suprafaţă ceea ce aţi pus în el. Timpul vostru de părtăşie cu Dumnezeu, viaţa voastră de rugăciune, devine cea mai importantă investiţie. Dacă nu o valorificaţi, nu va fi niciodată o comoară, dar dacă o valorificaţi, dacă-i acordaţi primul loc, cum se cuvine unei comori, va deveni o Comoară pentru Viaţa veşnică.

Evreii trebuiau să aducă jertfe pentru cortul întâlnirii. Şi voi trebuie să faceţi sacrificii pentru cortul vostru de întâlnire cu Dumnezeu, dar El nu spune: „Trebuie să plăteşti pentru că Eu voi locui acolo!” O, nu! Dumnezeu vine jos şi spune: „Da”, însă noi trebuie să-I dăm tot ce avem mai bun.

Salvarea este gratuită, dar cu toate acestea, ne costă totul dacă-L urmăm pe El cu o dragoste sinceră. El ne-a dat o Dragoste desăvârşită.

Aşadar, Cortul întâlnirii era făcut din lucruri de preţ. Viaţa noastră de rugăciune este făcută din lucruri de preţ. Pavel a preţuit timpul de părtăşie pe care-l petrecea cu Dumnezeu şi a fost sever cu el însuşi, asigurându-se că era în voia şi prezenţa lui Dumnezeu, iar Dumnezeu l-a binecuvântat.

Aceasta este valabil în orice privinţă. Dacă voi nu valorificaţi tot ceea ce aveţi, acele lucruri nu vor avea niciodată valoare şi Dumnezeu nu va locui acolo.

Dumnezeu nu vă cere lucruri costisitoare, lucruri scumpe. El ne dă salvarea fără plată, nu ne costă nimic, dar dacă o primim trebuie să-I dăruim Lui totul. Când faceţi aceasta, viaţa voastră devine o comoară, un mărgăritar de mare preţ. Ştiţi pilda cu omul care a găsit acel mărgăritar de mare preţ. El a vândut tot ce avea şi a cumpărat mărgăritarul acela.

Ce înseamnă aceasta? Comoara este gratuită, dar vă costă totul ca s-o dobândiţi. Salvarea este fără bani, dar suntem chemaţi să-L iubim pe Dumnezeu din toată inima, şi să-I dăm totul Lui, iar El va răsplăti aceasta. În clipa când faceţi aceasta, slava va veni jos. Când Israelul a făcut aceasta, slava Domnului a venit jos; când I-au dat toate comorile lor, slava lui Dumnezeu a venit jos.

Aici avem cel mai important lucru de învăţat, fiindcă ne arată că este un sacrificiu. Voi puteţi să vă petreceţi timpul făcând altceva, dar trebuie să spuneţi: „Doamne, eu nu voi folosi timpul acesta pentru mine, ci ţi-l dau Ţie.” Aceasta înseamnă că sacrificaţi distracţia, timpul petrecut pe Internet, sacrificaţi totul şi îl daţi lui Dumnezeu. Dacă nu vă deconectaţi de lume şi de lucrurile ei, nu veţi fi conectaţi niciodată cu Dumnezeu. Voi nu puteţi să-L presaţi pe Dumnezeu; El trebuie să fie pe primul loc, iar celelalte lucruri vor veni după El.

„Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6.33). Voi nu puteţi să-I daţi lui Dumnezeu resturi, pentru că dacă faceţi aşa ceva, aceasta va fi viaţa voastră de rugăciune.

Evreii I-au dat ce aveau mai bun, iar Dumnezeu Şi-a făcut apariţia şi Şi-a arătat puterea.

– Au fost trei feluri de învelitori cu care au fost chemaţi să pecetluiască Cortul:

1. – prima învelitoare era din in subţire albastru, purpuriu şi cărămiziu, răsucit;
2. – a doua învelitoare era din păr de capră; iar
3. – a treia învelitoare era din piele de berbec vopsită în roşu şi piele de viţel de mare.

Trei învelitori. De ce? Ce vă spune aceasta? Cortul era foarte bine izolat. Fie că era vreme ploioasă, fie că era foarte cald, cortul era izolat foarte bine.

– Secretul, cheia este că timpul vostru tainic cu Dumnezeu trebuie să fie foarte bine izolat; trebuie să fie acoperit, protejat pentru a opri celelalte lucruri când sunteţi în prezenţa lui Dumnezeu.

Cortul de mişca dintr-un loc în altul, prin văi, prin pustie, pretutindeni, ceea ce înseamnă că scena se schimba de fiecare dată, dar nu scena era importantă, ci ceea ce era înăuntru, pentru că ce era înăuntru trebuia să rămână neschimbat. Nu conta că afară era furtună de nisip, Cortul era bine izolat.

Ce ne spune aceasta? Că timpul vostru de părtăşie cu Dumnezeu trebuie să fie bine izolat de tot ceea ce se află înafară. Cu alte cuvinte: nu vă lăsaţi afectaţi de ceea ce se petrece în viaţa voastră, de încercările prin care treceţi, de situaţiile care vă duc în sus sau în jos; voi trebuie să fiţi în prezenţa lui Dumnezeu, într-un loc de întâlnire cu El bine izolat. Aceasta trebuie să vă conducă şi să depăşească toate celelalte lucruri din viaţa voastră. Indiferent ce se întâmplă, le depăşeşte pentru că voi sunteţi în prezenţa lui Dumnezeu. Aceasta vă întăreşte şi vă dă putere, astfel încât atunci când treceţi prin situaţii de criză, să nu fiţi afectaţi de ele. Indiferent ce se întâmplă, voi nu puteţi fi mişcaţi; fie că aveţi suişuri sau coborâşuri, rămâneţi neclintiţi, pentru că sunteţi în prezenţa lui Dumnezeu.

Aşadar, voi trebuie să blocaţi toate lucrurile. Cum o faceţi? „Închid ochii şi spun o rugăciune.” Aceasta poate veni de la Dumnezeu, dar nu este suficient. Trebuie să aveţi un timp numai cu Dumnezeu şi să blocaţi orice altceva; trebuie să intraţi în prezenţa lui Dumnezeu.

Una din cele mai mari probleme ale vieţii de rugăciune cu Dumnezeu o constituie distragerea atenţiei: mintea voastră începe să hoinărească şi vă gândiţi la facturi, la probleme şi la alte lucruri; sau poate sună cineva la uşă. Primul lucru pe care trebuie să-l facem este să blocăm distragerea atenţiei, dar este nevoie de ceva timp până când reuşim să evităm ca mintea să ne fie ocupată cu altceva.

Mintea voastră trebuie să fie concentrată pe Dumnezeu. Toate celelalte lucruri: grijile, ruşinea, ameninţările, problemele din viaţa voastră, totul trebuie închis şi pus deoparte, astfel încât să rămâneţi doar voi şi Dumnezeu. Voi trebuie să pecetluiţi acel timp.

– Cortul avea trei straturi pentru a fi protejat de lume.

Dumnezeu vrea ca noi să fim independenţi de circumstanţe. Nu mă refer la faptul că nu mai trebuie să acţionăm în diferitele situaţii prin care trecem, ci vreau să spun că inima noastră nu mai trebuie să fie cutremurată de ceea ce se petrece în jurul nostru, deoarece suntem zidiţi şi înrădăcinaţi în Dumnezeu pentru ca prezenţa Lui să fie tot timpul cu noi. Astfel, noi devenim de neclintit şi stabili din punct de vedere emoţional, deoarece emoţiile noastre sunt înrădăcinate în Dumnezeu, în Duhul şi Cuvântul lui Dumnezeu.

Deci, noi avem nevoie obligatorie de acel timp cu Dumnezeu, avem nevoie de El în fiecare zi a vieţii noastre deoarece, fără El, fără acel cort al întâlnirii, nu avem nimic altceva decât circumstanţele. Dacă sunteţi afectaţi de ceea ce se întâmplă în jur, când lucrurile merg în sus şi-n jos, dovediţi că nu aveţi un timp izolat cu Dumnezeu. Cu cât staţi mai mult cu El, cu atât veţi fi mai stăpâni peste aceste lucruri.

Vă rog să mai observaţi ceva:

– Cortul urma Norul sau Stâlpul. Când Norul sau Stâlpul de Foc, slava lui Dumnezeu, se ridica, israeliţii ridicau Cortul şi-L urmau până când El Se oprea, Se odihnea. Acolo, ei aşezau Cortul, şi slava lui Dumnezeu venea înapoi în acel Cort. Cortul era portabil, îi însoţea oriunde mergeau, iar când se opreau, îl instalau acolo. De ce aceasta? Pentru că ei urmau prezenţa lui Dumnezeu.

Aceasta trebuie să faceţi şi voi: oriunde mergeţi, trebuie să aşezaţi prezenţa lui Dumnezeu cu voi. Desigur, mă refer din punct de vedere duhovnicesc, nu firesc. Indiferent unde vă aflaţi, indiferent de situaţie, trebuie să instalaţi acel Cort. Dacă sunteţi într-o vale, trebuie să instalaţi Cortul. Uneori, când treceţi prin cele mai cumplite momente din viaţa voastră, sunteţi atât de cuprinşi de acele probleme încât uitaţi să mai petreceţi timp cu Dumnezeu. Nu uitaţi! Cortul era portabil, ceea ce înseamnă că indiferent cât de gravă este situaţia, nu trebuie să vă lăsaţi atât de cuprinşi de ea încât să uitaţi să instalaţi mai întâi Cortul vostru cu Dumnezeu. Prezenţa Lui este portabilă!

Nu uitaţi că El a spus: „Voi merge oriunde veţi merge şi voi fi întotdeauna cu voi!” Şi bucuria Lui este portabilă.

Deci, indiferent de circumstanţe, voi trebuie să locuiţi tot timpul în prezenţa lui Dumnezeu, mai ales atunci când aveţi probleme. Spun aceasta pentru că atunci când apare o problemă, apare ispita, sunteţi năpădiţi de acea problemă, aceasta fiind exact ceea ce vrea vrăjmaşul. El vrea să fiţi hăituiţi, descurajaţi, deprimaţi şi temători, pentru că atunci vă veţi concentra asupra voastră şi nu asupra lui Dumnezeu şi a promisiunii Lui. Dar Dumnezeu spune: „Nu, nu! Nu este aceasta! Indiferent ce se întâmplă în jurul vostru, puneţi-Mă pe Mine pe primul loc şi staţi liniştiţi ştiind că Eu sunt Dumnezeu.” Dumnezeu va da pace deplină celui care se încrede pe deplin în El şi Îl are pe El în inimă. Indiferent ce se întâmplă, aceasta este întotdeauna cheia vieţii voastre. Aceasta este bucuria voastră zilnică, dar trebuie să faceţi totul întocmai cum spune El.

– Cortul ridicat în pustie era Cortul pustiei. De curând am fost undeva în deşert şi am predicat acolo. Nu era nici măcar un fir de iarbă, ci doar câţiva pomi de deşert: cactuşi cu ţepi. Eu le-am spus că nu este rău să trăieşti în pustie deoarece în limba ebraică cuvântul „pustie” este „midabar” şi provine de la cuvântul rădăcină „dabar” sau „daber” care, la rândul lui, provine de la „davar” care înseamnă „cuvânt”, iar „daver” înseamnă „a vorbi.” Cu alte cuvinte, pustie este considerată locul în care vorbeşte Dumnezeu.

Aşadar, tu nu trebuie să fii deprimat când te afli în pustie, deoarece pustia este locul în care Dumnezeu vorbeşte clar.

Spuneţi: „Doamne, ajută-mă să fiu în Cortul pustiei, în Mişcan, ca să locuiesc în prezenţa Ta şi să Te ascult pe Tine în aceste vremuri grele.”, şi Dumnezeu va face aceasta.

Rugăciunea nu înseamnă numai a vorbi cu Dumnezeu, ci înseamnă şi a-L asculta pe Dumnezeu. Timpul în părtăşie cu Dumnezeu înseamnă şi a-L asculta pe El. Dar voi nu puteţi să-L ascultaţi pe Dumnezeu dacă nu sunteţi în El, dacă nu-L aşteptaţi şi dacă nu-L auziţi.

– De ce a fost construit Cortul întâlnirii? Cortul întâlnirii a fost construit pentru a lua prezenţa şi slava Dumnezeului celui Viu de pe vârful Muntelui Sinai şi a le aduce jos pe pământ, în toate lucrurile.

Ce înseamnă aceasta? Ce înseamnă să locuieşti în prezenţa Lui astfel? Aceasta înseamnă că slava lui Dumnezeu este luată şi adusă în fiecare părticică a vieţii voastre. Aceasta este tot!

– Cortul întâlnirii aduce împreună lucrurile lui Dumnezeu şi lucrurile omului. Ce înseamnă aceasta? Că toate lucrurile omului, chiar şi păcatele lui, sunt aduse în prezenţa lui Dumnezeu, iar slava lui Dumnezeu este adusă în prezenţa omului. Ele sunt aduse împreună, aceasta fiind cheia pentru slava lui Dumnezeu în viaţa voastră. Cu cât locuieşti mai mult acolo, cu atât eşti ridicat mai sus. Este ca şi cum aţi lua vârful muntelui şi l-aţi instala în viaţa voastră.

În viaţa noastră de zi cu zi, nu putem fi tot timpul pe un vârf de munte, dar duhovniceşte, noi putem avea tot timpul prezenţa lui Dumnezeu în viaţa noastră, vârful muntelui, prin Cortul întâlnirii. Cu cât locuim mai mult în prezenţa lui Dumnezeu, vom trăi mai mult pe vârful muntelui în orice situaţie prin care vom trece. Cu cât faceţi aceasta mai mult, cu atât relaţia voastră cu Dumnezeu este mai strânsă, iar El vă ia viaţa, o face sfântă şi o face să strălucească de slava prezenţei Sale.

– Uneori, când vă aflaţi în rugăciune, în închinare, şi vă deschideţi ochii, puteţi vedea o strălucire în jur. Aceasta doreşte Dumnezeu; El vrea să strălucim. Iar binecuvântarea va veni, aceasta fiind Chipul lui Dumnezeu care străluceşte asupra voastră.

Cum era faţa lui Moise când a coborât de pe munte? Biblia spune că strălucea, iar copiii lui Israel se temeau de el. Vouă vi s-a întâmplat aceasta vreodată? Nu. Poate i-aţi speriat pe oameni, dar nu din cauză că străluceaţi. Dar faţa lui Moise strălucea din pricina prezenţei lui Dumnezeu.

Ce ne spune aceasta? Dacă vei sta în prezenţa lui Dumnezeu, aceasta va aduce strălucirea Sa în viaţa ta, va aduce o înnoire, o împrospătare, o înviorare.

Biblia spune: „Pocăiţi-vă dar şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare.” (Fapte 3.19), aceasta referindu-se la prezenţa Domnului.

Moise a vorbit faţă în faţă cu Dumnezeu; el era în continuu în Cortul întâlnirii, vorbind cu Dumnezeu, iar când ieşea afară, faţa lui strălucea. Dacă doriţi să străluciţi şi voi, trebuie să mergeţi din ce în ce mai mult în prezenţa lui Dumnezeu. Poate nu cunoaşteţi aceste lucruri, poate vă sunt străine, dar continuaţi să mergeţi mai departe, deoarece acele timpuri vor veni negreşit.

– Aş vrea să mai observaţi ceva. Ce era în Cort? În Cortul întâlnirii, în Mişcan, erau vase de aur. Acolo era altarul de aur, masa de aur, heruvimii de aur, Chivotul de aur şi vasele de aur. Comorile lui Dumnezeu erau înăuntrul Cortului întâlnirii. Ce ne spune aceasta? Dacă ne uitam la Cort, nu vedeam aurul, ci doar partea dinafară care nu arăta prea bine: se vedeau doar nişte piei, care nici măcar nu păreau de valoare. Privit din afară, Cortul nu era atrăgător.

Adesea când priveşti din afară, o viaţă de rugăciune nu arată prea atrăgătoare, dar cu cât pătrunzi mai înăuntru, cu atât devine mai valoroasă, mai de preţ. Atunci vom vedea aurul. Aşadar, înafară nu se întâmplă prea multe, dar trebuie să intri înăuntru şi să locuieşti în prezenţa lui Dumnezeu; şi cu cât vei pătrunde mai adânc, cu atât vei găsi mai mult aur. Cu cât te cufunzi mai mult în rugăciune, cu atât vei găsi mai mult din acea Comoară. Privit din afară nu pare prea atrăgător, dar continuaţi să mergeţi mai adânc pentru că acolo se află binecuvântările.

Apostolii I-au spus odată Domnului: „Am pescuit toată noaptea, dar nu am prins nimic.”

„Mergeţi din nou în larg!”, le-a zis El. „Mergeţi în apele adânci şi acolo veţi prinde peşte.”

Binecuvântările Domnului se află în adânc, nu în apele mici. Apele mici ale creştinismului nu au binecuvântări, însă cele adânci au.

– Mai este o legătură interesantă. Copiii lui Israel erau conduşi de Stâlpul de Foc şi de Nor. Oriunde mergeau ei, Stâlpul sau Norul îi însoţea, iar când se opreau, Slava Domnului se odihnea în chivot. Ea îi conducea. Ce ne spune aceasta? Ei înaintau, dar când se odihneau, slava lui Dumnezeu se odihnea în Cortul întâlnirii; când se ridicau şi porneau mai departe, îi conducea din nou, iar în cele din urmă i-a dus în ţara făgăduită.

– Ce ne spune aceasta? Că există o legătură între faptul că locuieşti în fiecare zi în prezenţa lui Dumnezeu şi călăuzirea lui Dumnezeu în voia Sa desăvârşită. Cei care sunt în prezenţa lui Dumnezeu vor fi conduşi tot mai mult în prezenţa Sa.

Pavel stătea în rugăciune, iar când intra în Duhul, îi vorbea Dumnezeu. El a fost condus de Dumnezeu în tot ceea ce făcea, dar a trebuit să stea în rugăciune.

Petru se afla şi el în rugăciune când a avut vedenia care a schimbat istoria lumii.

Credincioşii din Antiohia posteau şi se rugau, iar Domnul le-a vorbit şi a spus: „Puneţi-Mi deoparte pe Saul pentru Mine…” (Fapte 13.2). Aceasta a condus la prima misiune la nivel mondial, dar mai întâi ei s-au aflat în prezenţa lui Dumnezeu. Ce făceau evreii în ziua de Rusalii? Se aflau în prezenţa lui Dumnezeu. Dacă doriţi să se facă voia lui Dumnezeu în viaţa voastră, dar încă nu o vedeţi, trebuie să începeţi să locuiţi cu adevărat în prezenţa lui Dumnezeu. Cel ce locuieşte în slavă, va fi condus în slavă. Acesta este felul în care funcţionează lucrurile. Dar aceasta nu înseamnă că lucrurile vor fi dintr-o dată foarte adânci, fiindcă Dumnezeu vă călăuzeşte în funcţie de nevoile voastre, iar în cele din urmă vă va conduce în Ţara făgăduită, la făgăduinţele lui Dumnezeu şi la voia pe care Dumnezeu o are pentru viaţa voastră. El vă va conduce la aceasta pentru că acolo merge prezenţa Lui.

– Mişcanul, care mai târziu a devenit Templul din Ierusalim, trebuia să fie îndreptat într-o singură direcţie. Care este aceasta? Spre Est. Tot ce se făcea, trebuia să se facă dinspre Est spre Vest. Dacă intrai înăuntru şi ieşeai afară, trebuia s-o faci dinspre Est spre Vest. Aducerea jertfei se făcea dinspre Est spre Vest.

Cortul întâlnirii nu avea niciodată de-a face cu direcţiile nord-sud. Niciodată nu a fost îndreptat spre nord sau spre sud, ci întotdeauna era direcţia est-vest. Are aceasta vreo însemnătate? Este un lucru interesant. Pământul este ca o sferă. Oamenii nu ştiau aceasta în vremea aceea, dar Dumnezeu ştia. Ce se întâmplă dacă mergeţi spre Nord? Unde ajungeţi dacă mergeţi tot spre Nord? La Polul Nord. Şi ce se întâmplă dacă mergeţi mai departe? Se termină Nordul şi vine Sudul. Dacă mergeţi câteva mii de mile, ajungeţi la Polul Sud. Aceasta este tot. Nordul şi Sudul se află la câteva mii de mile depărtare unul de celălalt. Dacă mergeţi însă spre Vest, nu veţi ajunge niciodată la „Polul Vest”, ci veţi ajunge din nou în Est. Dacă veţi merge spre Est sau spre Vest, veţi continua să mergeţi pentru totdeauna, pentru că Estul şi Vestul sunt infinite. Nordul şi Sudul sunt finite, dar Estul şi Vestul sunt infinite. Estul nu are nici început, nici sfârşit, şi la fel Vestul.

– Aşadar, Cortul întâlnirii trebuia aşezat în direcţia Est-vest. Ce ne spune aceasta? Când locuiţi în Cortul întâlnirii cu Dumnezeu, sunteţi luaţi afară dintr-un loc finit şi intraţi în locurile cereşti, pe tărâmul Infinitului.

Din punct de vedere fizic sunteţi tot pe pământ, unde toate lucrurile sunt finite, dar când locuiţi în Cortul întâlnirii, locuiţi în Infinit, cu Dumnezeul infinitului.

În limba ebraică, cuvântul pentru „pământ” este „areţ”, care este un cuvânt finit, dar pentru „cer” se foloseşte cuvântul „şemain” care este plural, cerul este infinit, dar lucrurile pământeşti sunt finite.

Ce ne spune aceasta? Infinitul este întotdeauna mai măreţ decât finitul, dar le avem împreună. Daţi-mi voie să vă reamintesc lucrurile care sunt finite: problemele voastre – ele sunt limitate, se epuizează, nu pot dura la nesfârşit -, poverile voastre, obstacolele voastre, etc. Dar dragostea lui Dumnezeu, harul lui Dumnezeu, binecuvântările Sale, sunt infinite.

Cu cât eşti cuprins mai mult de aceste lucruri finite, trecătoare, devii mai împovărat, mai învăluit de problemele din această lume. Cu cât ai mai multe lucruri finite în viaţă, cu atât devii mai legat de finit, de lucrurile acestei vieţi trecătoare. Dar cu cât stai mai mult în prezenţa lui Dumnezeu, cu atât eşti mai eliberat de lucrurile acestei lumi şi pătrunzi în infinit, ca să cunoşti dragostea lui Dumnezeu care nu are sfârşit, ci este veşnică, infinită. Atunci veţi şti ceea ce nu puteţi şti cât timp sunteţi fireşti, lumeşti, finiţi, fiindcă veţi fi umpluţi cu plinătatea lui Dumnezeu.

Cum puteţi fi umpluţi cu plinătatea lui Dumnezeu? Ştiu că sună nebunesc, dar vom vedea că acest lucru este posibil în prezenţa lui Dumnezeu.

Adevărul este că totul a început în grădina Eden; de acolo a pornit totul. Grădina Eden este locul în care am fost creaţi de Dumnezeu, este locul în care trebuie să fim conform voii desăvârşite a lui Dumnezeu, este locul păcii, al binecuvântării, al bunăstării, al vieţii fără moarte, fără lacrimi şi dureri. Dar noi am pierdut-o din pricina căderii în păcat, am crescut sub povara blestemului, despărţiţi de Dumnezeu, în durere, moarte, goliciune, cădere, vină, păcat.

Dar iată ceva! În Cortul întâlnirii avem nişte lucruri ciudate care au legătură cu Edenul. Astfel:

– în Cortul întâlnirii şi în forma sa finală care este Templul, avem imagini cu pomii şi roadele din Eden şi avem heruvimii. Heruvimii sunt din Eden; ei au fost puşi să blocheze calea spre Eden, dar noi vedem că ei au fost reprezentaţi în Templu.

– în Eden l-am avut pe omul care Îl părăsea pe Dumnezeu, iar în Cortul întâlnirii îl avem pe omul care se întoarce la Dumnezeu;

– Din ce parte a fost izgonit omul? Dumnezeu a pus heruvimii în Estul Edenului, iar acum îl vedem pe om că se întoarce în Est; este întoarcerea în Eden.

– Cuvântul ebraic pentru „Cort” este „Mişcan” care provine din rădăcina ebraică „şacan” care înseamnă „a locui, a aşeza”. Pentru prima dată, acest cuvânt „şacan” apare în Biblie în Geneza 3, când omul a fost alungat din Eden. În versetul 24 scrie că Dumnezeu „a pus doi heruvimi” acolo, dar în ebraică scrie că El „a aşezat doi heruvimi”, El i-a instalat acolo ca să blocheze calea spre Eden. Dar acum, Dumnezeu a aşezat altceva, un Cort numit Mişcan (s-a folosit acelaşi cuvânt „şacan”), în care omul avea posibilitatea să se întoarcă înapoi la Dumnezeu. Cuvântul „Shechinah”, slava Shechinah a lui Dumnezeu, cuprinde aceleaşi litere: „ş” şi „ch”, la fel ca în cuvântul „mişcan” sau „şacan”, toate acestea fiind legate de slava Shechinah. Deci, slava lui Dumnezeu, Shechinah se întorcea la om în Mişcan, în Cortul întâlnirii”.

La început, Dumnezeu i-a aşezat pe heruvimi ca să-l oprească pe om să aibă parte de Pomul Vieţii, dar odată cu facerea Cortului, Dumnezeu îi spune omului: „Omule, întoarce-te înapoi!”

Cortul întâlnirii era în legătură cu întoarcerea omului înapoi în prezenţa lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă de fapt întoarcerea înapoi în Eden. Astfel, ceea ce a fost pierdut în blestem, a fost restituit în salvare. Acum, acest lucru se face duhovniceşte, dar în viitor se va face şi fireşte.

Cortul întâlnirii este legătura, arătând că noi putem locui din nou în binecuvântările pe care trebuia să le avem dacă nu am fi căzut, în ceea ce am pierdut din pricina păcatului. Binecuvântările lui Dumnezeu se află în prezenţa lui Dumnezeu, iar prin Sângele lui Mesia, putem intra la ele; prin Sângele Lui, binecuvântările ne sunt restituite acum.

Recent, am fost cu un păstor care păstoreşte zece adunări şi conduce o lucrare pentru cei săraci; este un bărbat foarte practic şi statornic. El şi soţia sa, care au în jur de şaizeci sau şaptezeci de ani, mi-au povestit că au primit vizite ale îngerilor. Ea spunea că s-a trezit noaptea ca să se roage şi a auzit un zgomot ca de armată, iar când s-a uitat să vadă ce este, a văzut un înger care stătea acolo. S-a speriat foarte tare şi s-a temut din pricina puterii lui, dar el i-a zis: „Du-te şi trezeşte-l pe soţul tău!” Ea s-a dus şi l-a trezit, şi mi-au spus că îngerul le-a dat instrucţiuni pe care le-au urmat în slujba lor, totul adeverindu-se întocmai.

Săptămâna trecută am fost pe un aeroport, iar acolo a venit la mine un oficial al aeroportului. Era o femeie. Ea m-a recunoscut şi mi-a spus că este credincioasă, după care mi-a relatat că în timp ce stătea în rugăciune, a fost vizitată de un înger care i-a vorbit.

Eu nu pot spune nimic despre experienţa cuiva, dar pot spune că dacă intrăm în prezenţa lui Dumnezeu, El ne deschide tot ceea ce are; Dumnezeu poate să-i vorbească unui om care intră în prezenţa Sa, şi să-L călăuzească.

Când Pavel şi Sila erau în temniţă, au început să-L laude pe Dumnezeu. Ce au făcut ei de fapt? Au instalat un cort al întâlnirii; era un serviciu de laudă. Şi ce s-a întâmplat? A avut loc un cutremur şi ei au fost eliberaţi. Lauda a adus eliberarea.

Instalaţi şi voi un Cort al întâlnirii şi nu vă lăsaţi copleşiţi de probleme, de temniţă, de lanţuri, etc., fiindcă ele nu sunt de la Dumnezeu; instalaţi un Cort al întâlnirii şi lăudați-L pe Dumnezeu, şi veţi vedea că într-un fel sau altul, El vă va da o soluţie indiferent de situaţia în care veţi fi.

Acest lucru este specific Cortului întâlnirii, care este o intrare înapoi în locul de care aparţinem. Acolo, în prezenţa lui Dumnezeu, primim înapoi pacea pe care am pierdut-o, binecuvântarea, vindecarea, restituirea, reîmprospătarea pe care Dumnezeu o are pentru noi.

În Cortul întâlnirii, în prezenţa lui Dumnezeu, voi deveniţi ceea ce trebuie să fiţi. Acesta este motivul pentru care avem nevoie să ne întoarcem acolo; este ca şi cum ne-am întoarce acasă, în odihnă; dacă sunteţi în luptă, intraţi în Cort, iar Dumnezeu va îndrepta lucrurile. Dar puneţi-L pe Dumnezeu pe primul loc, pentru că acesta este lucrul esenţial. Aceasta înseamnă că faceţi voia lui Dumnezeu. Când Îl puneţi pe Dumnezeu pe primul loc, nu vă mai petreceţi timpul cu problemele voastre, ci puneţi totul la picioarele Lui şi ziceţi: „Îl pun pe Dumnezeu pe primul loc pentru că El este deasupra tuturor problemelor şi situaţiilor”, şi atunci veţi vedea că lucrurile se vor rezolva.

Cuvântul „Eden” în ebraică este „Eiden” şi înseamnă „desfătare, încântare, bucurie.” Aceasta înseamnă Edenul.

Ce ne spune aceasta, ştiind că Edenul şi Cortul întâlnirii sunt legate împreună? Aceasta ne spune că cea mai mare bucurie, cea mai mare încântare sau desfătare pe care o poţi avea în lumea aceasta, este să locuieşti în prezenţa slavei lui Dumnezeu, şi nu succesul, banii sau plăcerile trupeşti.

Pavel a spus că a fost răpit până la al treilea cer, dar acolo a auzit cuvinte pe care nici măcar nu le-a putut rosti, deoarece bucuria prezenţei lui Dumnezeu te lasă mut, fără cuvinte, nu mai poţi spune nimic.

Voi aveţi nevoie de acea bucurie! Nu o mai evitaţi! Încetaţi să mai înlocuiţi Prezenţa lui Dumnezeu cu lucruri ieftine care nu vă oferă nimic! Intraţi în prezenţa lui Dumnezeu, în locurile sfinte, intraţi prin perdea în propria voastră Sfântă a Sfintelor, intraţi în prezenţa lui Dumnezeu pentru că acolo este plinătatea bucuriei şi la dreapta voastră sunt lucruri frumoase, dulci şi minunate de care veţi avea parte în vecii vecilor. Amin.

Tată, în dimineaţa aceasta, Te lăudăm, Te iubim şi Îţi cerem iertare pentru că nu petrecem îndeajuns de mult timp cu Tine. Acesta este motivul pentru care ne încredinţăm Ţie, ca să fim mai mult în prezenţa Ta şi ca să pătrundem mai adânc în prezenţa Ta.

Tată, noi dorim să fim cu Tine, de aceea ne predăm Ţie ca să fii prezent mai mult timp în vieţile noastre. În vieţile noastre se întâmplă multe lucruri, dar credem că Tu vei onora şi vei întări această predare.

Îţi mulţumim că avem bucuria şi onoarea de a sta în prezenţa Ta; este o mare onoare, Doamne. Ajută-ne să cunoaştem această Comoară şi s-o preţuim. Ascultă-ne, pentru că aceasta este rugăciunea noastră.

Dacă nu aveţi siguranţa că sunteţi născuţi din nou, Isus a spus că trebuie să veniţi în prezenţa Lui ca să primiţi salvarea. Nu există nici o altă cale. Singura cale de a intra în cer este prin naşterea din nou. Voi trebuie să vă naşteţi din nou, aşa cum a spus Isus.

Dacă nu sunteţi născuţi din nou, vă îndreptaţi spre despărţirea veşnică de Dumnezeu. Dar Isus vă cheamă să veniţi să vă naşteţi din nou.

Dacă nu sunteţi siguri, deschideţi-vă inimile înaintea Domnului. Dumnezeu vă cheamă chiar acum şi vă spune: „Veniţi!” El vă cheamă pe nume, chiar acum. Dumnezeu nu vă respinge, ci vă spune: „Veniţi şi urmaţi-Mă!”

Spuneţi: „Da, Doamne, eu cred, Te primesc şi Te urmez!”

Pavel a spus că toţi cei care L-au urmat pe Isus, au fost născuţi din nou şi au fost salvaţi. Mă voi ruga pentru voi şi aş vrea să repetaţi după mine. Spuneţi: „Da, Doamne!” Dumnezeu vă cheamă să vă întoarceţi la El. Să ne rugăm cu ochii închişi.

El spune: „Veniţi la Mine şi Eu vă voi primi.” Repetaţi după mine:

„Doamne, vin la Tine şi spun: „DA!” Îţi mulţumesc că mă iubeşti, că ai murit şi ai înviat ca să pot fi salvat. Cred în Tine şi mă întorc de la lume şi de la păcat, Te primesc, Te urmez, primesc pacea şi călăuzirea Ta, şi Te rog să mă speli şi să mă cureţi. Prin chemarea Ta, pot spune din toată inima: „Sunt salvat! Eu sunt apostolul Tău, iar Tu eşti Dumnezeul meu.”

Tată, în timp ce Te primesc, condu-mă în prezenţa Ta, aşa cum Norul a condus poporul Tău, pentru că Te rog aceasta în Numele lui Mesia Domnul, Adonai. Amin.” Amin.