CHEMAREA LUI ILIE

 Deschideţi Biblia la cartea lui Maleahi 4.5:

„Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.

El va întoarce inima părinţilor spre copii şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc ţara cu blestem!”

 Scripturile ebraice se încheie cu acest pasaj şi este un semn al venirii Domnului, o zi sfântă a sfârşitului timpului. Adesea, la sărbătoarea Trâmbiţelor sunt călăuzit să aduc un mesaj despre timpul sfârşitului şi despre credincioşii din timpul sfârşitului. Am făcut aceasta vineri, iar mesajul de astăzi merge mână în mână cu mesajul de vineri, deoarece este important să atingem clipa în care ne aflăm şi să vedem că în acelaşi timp este şi o chemare de trezire.

Noi avem cântarea „Zilele lui Ilie – acestea sunt zilele lui Ilie”, şi se ridică întrebarea: Sunt acestea zilele lui Ilie? Aceasta nu este doar o afirmaţie doctrinară, ci există ceva real în legătură cu subiectul acesta, pentru că timpul lui Ilie este legat de venirea Domnului.

Aici scrie că Ilie va pregăti calea Domnului, de aceea de Paşti, toţi evreii din lume beau din cupa lui Ilie. Cuvântul spune că Ilie va pregăti calea pentru venirea lui Mesia, iar într-un sens, noi trăim în zilele din urmă şi ne pregătim pentru venirea Domnului, acestea fiind zilele lui Ilie.

Aşadar, într-un fel, noi suntem legaţi de slujba lui Ilie, pentru că slujba sa este pregătirea căii Domnului, la fel ca Ioan Botezătorul care a venit în Duhul şi puterea lui Ilie şi a pregătit calea Domnului pentru prima Sa venire, iar noi suntem aici şi facem parte din pregătirea căii Domnului pentru a doua Sa venire.

Ce s-a întâmplat în zilele lui Ilie? Cum a fost în zilele lui? Vom vedea aceasta, deoarece generaţia care este cea mai apropiată de venirea lui Mesia este generaţia despre care se vorbeşte aici. Ce anume ne descoperă aceasta nouă? Vom vedea o descoperire pe măsură ce vom privi la zilele lui Ilie, care ne va deschide taina în legătură cu zilele în care trăim noi, cu ceea ce se întâmplă în jurul nostru, cu ce se întâmplă acum şi de asemenea, cum să rezistăm şi cum să fim tari în aceste zile, aşa cum a rezistat şi Ilie. Acest mesaj este intitulat „Chemarea lui Ilie”.

În primul rând, dacă umblai prin ţară în zilele lui Ilie, mergeai în partea de nord, în împărăţia de nord a Israelului, care arăta aproximativ ca restul împărăţiilor din jurul Israelului, adică arăta ca orice împărăţie păgână. Astfel, de-a lungul împărăţiei puteau fi văzute răspândite altarele lui Baal şi altarele altor dumnezei, erau oferite jertfe lui Baal, puteau fi văzuţi preoţi ai lui Baal și ai altor dumnezei, închinare la idoli, imoralitate sexuală, seminţii păgâne, altare păgâne, icoane păgâne, obiceiuri păgâne, culturi păgâne, guverne păgâne, religii păgâne, viaţă de familie păgână, totul era păgân. Era exact ca în mijlocul naţiunilor care înconjurau Israelul; arăta ca o naţiune păgână pentru că era o naţiune păgână. Dar, dacă te uitai mai adânc, puteai vedea că nimic nu era cum părea, pentru că Israelul nu era o naţiune păgână, ci la temelia ei se afla altceva. Temelia Israelului, care era naţiunea lui Ilie, nu era ca a celorlalte naţiuni, deoarece naţiunea aceasta L-a cunoscut cândva pe Dumnezeu, a cunoscut căile lui Dumnezeu şi a avut odată o relaţie cu Dumnezeu. Israel a fost întemeiat de Dumnezeu, a fost salvat cu ocazia sărbătorii Paştelui, a fost închinat Domnului la Muntele Sinai, i-a fost dată descoperirea Cuvântului, a Torei (Legii), a căilor lui Dumnezeu, a intrat pe pământul Domnului, în ţara făgăduită, totul fiind un dar de la Dumnezeu şi s-a stabilit la Ierusalim pentru a se închina lui Dumnezeu. Nu era o naţiune păgână, ci era o naţiune care L-a cunoscut cândva pe Dumnezeu, dar care s-a întors de la El; era o naţiune duhovnicească ce a devenit păgână; era un rău care s-a întors de la bine, iar aceasta era ceva diferit.

Sub ceea ce se vedea la prima vedere era o temelie aşezată de Dumnezeu, era ca o casă divizată împotriva ei însăşi, împotriva propriei sale temelii. O cultură care s-a întors în interior împotriva ei, o naţiune schizofrenică, o religie schizofrenică şi o moralitate schizofrenică, două minţi. O naţiune întoarsă pe dos în interiorul ei. Acestea sunt zilele lui Ilie, fiindcă suntem martori la acelaşi lucru.

Dacă pornim televizorul, vom vedea imagini a ceea ce pare a fi o naţiune păgână care nu l-ar fi cunoscut niciodată pe Dumnezeu, o naţiune care susţine egoismul, firea, materialismul, curvia, tot ceea ce este lumesc, homosexualitatea, tot ceea ce este fără Dumnezeu, tăinuirea, o lume fără Dumnezeu în mass-media, în şcoală, la Hollywood, dar dacă privim dincolo de ceea ce se vede la suprafaţă vedem altceva, la fel ca în Israelul din zilele lui Ilie.

America nu este o naţiune oarecare, ci se aseamănă foarte mult cu Israelul din zilele lui Ilie, pentru că L-a cunoscut cândva pe Dumnezeu, a fost fondată pe Cuvântul lui Dumnezeu şi ridicată pentru a-L slăvi pe Dumnezeu, pentru a împlini voia Sa şi pentru a urma căile Sale pe pământ. Dacă ne uităm la cuvintele care stau la baza fondării coloniilor Americii, a statelor originale ale Uniunii, veţi vedea că au venit la existenţă pentru Dumnezeu.

Dacă ne uităm de exemplu la New Jersey, vom vedea că are o pecete. Ştiţi ce scrie pe pecetea originală a statului New Jersey? „Neprihănirea înalţă o naţiune, dar păcatul este o ocară pentru orice popor!”

Prima declaraţie comună care unea coloniile americane şi declara scopul comun al existenţei lor, a statului unional care s-a numit „Confederaţia Noua Anglie” şi care a format America, spune:

„Toţi am venit în aceste părţi ale Americii cu unul şi acelaşi scop final, adică să promovăm Împărăţia Domnului nostru Isus Hristos şi să ne bucurăm de libertăţile Evangheliei în curăţie şi pace.”

Congresul Continental al Americii, al Statelor Unite, a emis un decret prin care făcea o chemare naţională la pocăinţă şi la rugăciune către Isus, către Dumnezeu, deoarece America a fost fondată pentru a fi o Lumină pentru naţiuni. Scopul ei era să fie un nou Israel, pentru glorificarea Numelui Său. Temelia care stă în spatele culturii americane, a guvernării americane, a sistemului educaţional american, este aceasta, dar asemenea Israelului lui Ilie, naţiunea care a venit la existenţă pentru slava lui Dumnezeu, s-a stricat. Totuşi, există o rămăşiţă, la fel ca în zilele lui Ilie, iar voi faceţi parte din ea.

Asemenea Israelului din zilele lui Ilie, America poartă semnele unei culturi bolnave de schizofrenie, care este în război chiar cu temelia pe care a fost construită.

Vă voi da un exemplu pe care puteţi să-l vedeţi pretutindeni: Curtea Supremă a interzis rugăciunea în sistemul educaţional public, deşi ea îşi deschide sesiunile cu rugăciune, spunând: „Dumnezeu să binecuvânteze această Curte Supremă.”

Congresul interzice rugăciunea în adunările publice, dar cu toate acestea îşi deschide adunările cu o rugăciune oficială, generală sau individuală.

Constituţia este folosită ca o armă pentru a-L şterge pe Dumnezeu din viaţa americanilor, deşi în cadrul ei se regăsesc cuvintele: „În anul Domnului nostru…” Care Domn? În mod categoric este vorba despre Dumnezeul Bibliei, sau mai exact despre Isus, pentru că El este singurul Domn care exista în anul acela.

Universitatea Haward este un sistem anticreştin, dar cu toate acestea, a fost întemeiată cu scopul de a-L glorifica pe Dumnezeu. De ce a venit la suprafaţă Universitatea Haward? Ca să răspândească Evanghelia; ca să-i educe pe oameni să răspândească Evanghelia.

Sistemul educaţional american, în care este interzisă citirea Bibliei, care-i învaţă pe copii împotriva căilor lui Dumnezeu şi îi îndoctrinează tot mai mult împotriva Cuvântului Său, a venit la existenţă pentru un singur scop: ca să-i înveţe pe copiii Americii, Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea s-a născut sistemul educaţional american.

Această naţiune schizofrenică, a fost fondată ca să-L glorifice pe Dumnezeu, dar a ajuns într-un asemenea conflict cu El, încât preşedintele SUA a emis o proclamaţie care declară luna iunie, care este luna căsătoriilor, luna în care America va sărbători trufia homosexuală, bisexuală şi transsexuală. Deşi este împotriva lui Dumnezeu şi a Cuvântului Său, această proclamaţie se încheie cu cuvintele: În anul Domnului nostru…” Ce batjocură!

Acestea sunt zilele lui Ilie.

Să citim din 1Împăraţi capitolul 18, începând cu versetul 1:

„Au trecut multe zile, şi cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Ilie, în al treilea an: „Du-te şi înfăţişează-te înaintea lui Ahab, ca să dau ploaie pe faţa pământului.”

Şi Ilie s-a dus să se înfăţişeze înaintea lui Ahab.
Era mare foamete în Samaria.

Şi Ahab a trimis să cheme pe Obadia, mai marele casei lui. – Obadia se temea mult de Domnul.”

Să continuăm de la versetul 16:

„Obadia, ducându-se înaintea lui Ahab, l-a înştiinţat despre lucrul acesta. Şi Ahab s-a dus înaintea lui Ilie.

Abia a zărit Ahab pe Ilie şi i-a zis: „Tu eşti acela care nenoroceşti pe Israel?”

Ilie a răspuns: „Nu eu nenorocesc pe Israel; ci tu şi casa tatălui tău, fiindcă aţi părăsit poruncile Domnului şi te-ai dus după Baali.”

Aşadar, când l-a văzut pe Ilie, Ahab, împăratul Israelului, soţul Izabelei, i-a spus: „Tu eşti cel care nenoroceşti Israelul, tu eşti cel care cauzează nenorocirea acestei naţiuni?”, dar Ilie i-a răspuns: „Nu eu sunt cel care-l nenorocesc pe Israel, ci tu eşti cel care faci aceasta, pentru că L-ai uitat pe Dumnezeu.”

În zilele lui Ilie, totul a fost întors cu susul în jos: moralitatea era întoarsă cu susul în jos, binele era declarat ca fiind rău, iar răul era privit ca fiind bine, lumina era considerată întuneric şi întunericul era declarat lumină.

În zilele lui Ilie, oamenii îşi ofereau copiii ca jertfă lui Baal şi lui Moloh, iar America, cea care odinioară păstra cu sfinţenie proliferarea vieţii, a jertfit peste cincizeci de milioane din copiii săi nenăscuţi, avortându-i.

Ascultaţi aceste adevăruri:

– printre cei care au peste treizeci de ani, s-a înregistrat un declin al prezenţei la biserică, de 58%. Aşa cum am spus vineri, peste 40% din noua generaţie, care este aproape jumătate din tineret, spune: „Noi nu suntem creştini deloc!”

– anul acesta, numărul adolescenţilor americani care au participat la şedinţe de vrăjitorie a fost mai mare decât numărul celor care au participat la serviciul divin pentru a-I aduce laudă lui Dumnezeu.

– convieţuirea în cuplu înafara căsătoriei, a crescut din anul 1960 cu peste 1000%

– americanii cheltuiesc pe pornografie mai mulţi bani decât cheltuiesc pe filme şi pe evenimente sportive. Există peste o mie de siteuri web pornografice, iar America ocupă primul loc în această ierarhie. Acestea sunt zilele lui Ilie.

În zilele lui Ilie, naţiunea L-a înlocuit pe Dumnezeu cu zeii păgâni. Cu alte cuvinte, şi-a schimbat valorile şi felul de vorbire. Astfel:

– au ajuns să-l numească pe Baal, Elohim, iar cuvintele care-I fuseseră adresate până atunci lui Dumnezeu, erau folosite acum pentru Baal şi pentru ceilalţi dumnezei falşi, numindu-l pe Baal, dumnezeul lui Israel.

– continuau să vorbească despre preoţi, dar nu mai era preoţia lui Aaron, ci erau preoţii lui Baal;

– continuau să vorbească despre profeţi, dar nu de profeţi ca Ilie sau Isaia, ci vorbeau despre prorocii lui Baal;

– vorbeau despre păcat şi rău, dar îl aplicau lui Dumnezeu şi poporului Său.

Aşadar, unul din semnele care arată că o naţiune se află în cădere liberă şi lepădare este că-şi schimbă morala, adică devine imorală, şi îşi redefineşte vorbirea, cuvintele.

Să vă dau un exemplu: Până de curând, la nivel mondial era stabilit clar faptul că o căsătorie a fost şi va fi întotdeauna unirea dintre un bărbat şi o femeie. Simpla părere de a schimba acest lucru era considerată nebunie şi perversiune, dar acum este ceva normal să se facă aceasta şi dacă cineva spune că o căsătorie poate avea loc numai între un bărbat şi o femeie, cum a fost întotdeauna, este numită intoleranţă. Noi trebuie să învăţăm cum să ne comportăm în faţa acestor lucruri, deoarece ne vom confrunta tot mai mult cu ele, iar în cele din urmă ne vor afecta libertatea religioasă în toată ţara. Un lucru este clar, şi anume, că noi nu trebuie să facem compromis în ceea ce priveşte dragostea şi adevărul, deoarece acum ni se cere să facem chiar aceasta.

De astăzi, Congresul va începe o campanie de transformare a căsătoriei date de Dumnezeu. Astfel, ei vor încerca să pună capăt ideii căsătoriei dintre un bărbat şi o femeie, motivând că trebuie să avem „respect pentru actul căsătoriei”, ca şi cum până astăzi nu ar fi fost respectată căsătoria, aşa că acum trebuie să ni se atragă atenţia şi să ni se spună: „Trebuie să respectaţi căsătoria!” Totul este întors cu susul în jos.

Dacă va fi promulgată această lege, şi în cele din urmă va fi, dacă vei spune că tu crezi că Dumnezeu va pedepsi păcatul, vei fi considerat nerespectuos. Cu alte cuvinte, legea îţi va impune să respecţi păcatul, deşi răsuceşte adevărul, iar dacă nu vei face aceasta, ţi se va spune că de fapt nu respecţi căsătoria.

Astăzi, credincioşii sunt acuzaţi că sunt împotriva dragostei. Cât de sucit a devenit totul, într-un timp atât de scurt! Astfel, la fel ca în zilele lui Ilie când, rămăşiţa din Israel care au urmat căile Domnului, erau etichetaţi ca fiind „cauzatori de probleme”, credincioşii adevăraţi de astăzi sunt etichetaţi ca fiind „contra căsătoriei”, când ei apără de fapt căsătoria dată de Dumnezeu.

Articolul de lege este intitulat „Vrăjmaş al drepturilor homosexualilor”, deci: vrăjmaş al drepturilor, ca şi cum acele drepturi ar fi existat dintotdeauna, iar tu te-ai trezit să le creezi probleme. Este chiar opusul a ceea ce s-a întâmplat în realitate. Ei spun că creştinii sunt „cauzatori de probleme” când, de fapt, căsătoria a fost întotdeauna, în fiecare cultură, ceea ce a făcut-o Dumnezeu să fie: unirea dintre un bărbat şi o femeie. Totuşi, mass-media îi numeşte pe credincioşi nu numai „vrăjmaşi”, ci „vrăjmaşi ai căsătoriei”, ca şi cum noi am urî căsătoria. Acestea sunt zilele lui Ilie.

Ilie a fost acuzat că este un aducător de nenorocire, dar el le-a spus: „Voi sunteţi cei care aduceţi nenorocirea!” Când Israel Îl urma pe Dumnezeu, preoţii lui Baal nu aveau nici o influenţă în societate, ci erau priviţi ca fiind imorali şi păgâni, dar în zilele lui Ilie, preoţii lui Baal au fost ridicaţi peste tot: în spaţiile publice, lângă împărat, în consiliile conducătorilor, la guvernare, în locurile culturale. De ce aceasta? Pentru că Ahab şi Izabela, i-au pus pe preoţii lui Baal în funcţii înalte, în poziţii de putere, i-au făcut vestiţi şi le-au dat putere să schimbe legile.

Aşadar, noi ştim că suntem la încheierea acestei epoci, deoarece avem o paralelă perfectă cu deschiderea ei.

Credincioşii din primul secol au fost persecutaţi, iar Biblia spune că la sfârşit vor fi persecutaţi din nou. Dar cine a avut această putere la început? Roma păgână.

La sfârşit, va fi la fel ca în zilele lui Ilie, şi noi suntem martori că aceste lucruri se întâmplă. Astfel, cei care zilele trecute erau priviţi ca imorali, acum sunt sărbătoriţi şi puşi în poziţii de putere. Mai înainte, nu se auzea ca o celebritate să vorbească în mod public împotriva lui Dumnezeu, a Bibliei sau a moralei Bibliei. Nu aţi fi auzit aşa ceva. Poate făceau lucruri imorale în întuneric, dar nu se vorbea despre aceasta şi nici nu o făceau public, dar astăzi nu mai este aşa.

Când spun aceasta, nu mă refer la oameni, deoarece noi trebuie să ne rugăm pentru oameni, ci mă refer la duhul epocii. Există homosexuali care strigă tare că sunt homosexuali şi spun: „Eu aş interzice religia pe deplin!” Chiar aşa? Şi cum vei face aceasta? Ca şi Stalin? Aceasta este noua toleranţă.

Există programe TV care omagiază faptul că o femeie a fost transformată chirurgical în bărbat şi spun că atunci când era fată a fost numită „Castitate.”

Mass-media atacă pe faţă tot ce este biblic, sărbătoreşte ce nu este biblic şi asemenea preoţilor lui Baal care erau lideri religioşi în zilele lui Ilie, caută să răstignească pe oricine se ridică şi vesteşte valorile biblice.

Astăzi, avem lideri peste tot: în biserica metodistă, prezbiteriană, luterană, episcopală, etc., şi desigur, nu spun că toţi sunt aşa, dar sunt oameni ajunşi în locuri înalte, care susţin, fără să se gândească de două ori, că ceea ce spune Biblia este o urâciune şi numesc Lumina întuneric şi întunericul lumină şi viaţă.

La ultima inaugurare prezidenţială, Rick Warren a fost în centrul controversei. De ce? Pentru că nu a fost pentru căsătoriile homosexuale, aşa cum nu poate fi nici un creştin. Astfel, au fost o mulţime de proteste împotriva lui, pentru că nici nu a participat acolo. Cu alte cuvinte, oricine este credincios nu va mai putea participa la nimic public.

Dar acolo a mai fost un predicator care a inaugurat deschiderea. Este vorba de un episcop homosexual de la o denominaţiune liberală, care s-a rugat pentru homosexualitate şi nu a existat nici o mare controversă pentru că a făcut aceasta. Ce este aceasta? Preoţii lui Baal la guvernare.

În zilele de început ale Israelului, înainte de timpul lui Ilie, în locurile înalte erau numai cei drepţi, iar cei care trăiau în păgânism nu aveau nici un cuvânt de spus. Dar pe măsură ce a înaintat lepădarea de credinţă, cei drepţi au fost daţi la o parte şi au fost ridicaţi cei care erau împotriva lui Dumnezeu. Noi suntem martori chiar acum la aceasta.

Odinioară, dacă în America nu susţineai Biblia, nici măcar nu puteai fi luat în considerare pentru serviciul public. Dar la fel ca în zilele lui Ilie, astăzi acest lucru a dispărut de multă vreme. Astfel, vedem că astăzi, în puterea politică, guvernamentală şi religioasă au fost ridicaţi din ce în ce mai mulţi oameni care se opun credinţei; dar nu este numai atât, ci ei sunt aceia care fac majoritatea legilor, care le interpretează, le judecă şi le pun în aplicare.

Pe măsură ce guvernul se schimbă şi cei imorali ajung la putere, toţi cei ce susţin moralitatea biblică în ce priveşte căsătoria, problemele sexuale, etc., vor fi puşi deoparte şi vor cădea tot mai mult în dizgraţia guvernării, a guvernului. Aceştia se vor trezi lipsiţi de drepturi, separaţi de ideile şi opiniile societăţii, ale culturii, ale guvernului şi a tuturor celorlalte lucruri; aceasta nu se va întâmpla numai în guvern, ci pretutindeni, iar Cuvântul lui Dumnezeu va fi declarat „un discurs care incită la ură şi dezbinare.”

Guvernul se separă tot mai mult de El şi de Temelia Sa şi va susţine separarea de orice grup care susţine moralitatea biblică.

Am să dau un exemplu pentru cei care nu sunt de acord cu ceea ce spun.

Armata Salvării nu mai există pentru că a fost desfiinţată de guvern, iar agenţiile de adopţie creştină au fost închise deja în statele care au legalizat căsătoriile homosexuale.

Eu vorbesc în fiecare an la Conferinţa „Mesia” care se ţine la un colegiul creştin din Pennsylvania. Anul trecut, în cadrul alegerilor prezidenţiale la care au participat Obama şi Hillary Clinton, ei au vorbit acolo şi au adus câte un formular pentru a-i intervieva pe candidaţi, unde au stat ei când au candidat pentru posturile lor.

Grupările homosexuale au fost în tumult. De ce? Ei au strigat: „Colegiul acesta este greşit din cauză că nu este pentru homosexualitate, ceea ce înseamnă că îi urăşte şi îi respinge pe oameni! Ar trebui să nu mai aveţi nimic a face cu ei!” Şi democraţii au răspuns: „Păi, aşa am făcut.”, în loc să le zică: „Ce este cu voi, sunteţi nebuni?” Ei nu au făcut aceasta.

Cu alte cuvinte, orice apostol al lui Mesia care crede în Biblie şi se teme de Dumnezeu, va fi pus în aceeaşi situaţie ca acest Colegiu creştin. Am ajuns într-o asemenea situaţie încât nici măcar nu mai putem susţine o părere diferită de a lor. Vă puteţi imagina aceasta? Cine ar putea face presiuni asupra guvernului, ca să nu aibă nimic a face cu cineva care rosteşte cuvinte negative împotriva creştinismului? Ştiţi la ce ne conduce aceasta? La următorul lucru care s-a petrecut în zilele lui Ilie: persecuţia, prigoana:

„Şi Ahab a trimis să cheme pe Obadia, mai-marele casei lui. Obadia se temea mult de Domnul.

De aceea, când a nimicit Izabela pe prorocii Domnului, Obadia a luat o sută de proroci, i-a ascuns câte cincizeci într-o peşteră şi i-a hrănit cu pâine şi cu apă.” (1Împăraţi 18.3).

Persecuţia!

Voi nu puteţi să-i aveţi pe amândoi; nu puteţi să-L slujiţi şi pe Dumnezeu şi pe Mamona; nu puteţi să-L slujiţi şi pe Domnul şi pe Baal. Acesta este motivul pentru care a spus Ilie: „Alegeţi astăzi pe cine vreţi să slujiţi! Nu oscilaţi între cei doi, ci hotărâţi-vă dacă este Unul sau celălalt! Dacă Baal este dumnezeu, slujiţi-l, dar dacă Domnul este Dumnezeu, slujiţi-L pe El!”

Dacă îl veţi accepta pe unul dintre ei, veţi ajunge să-l urâţi pe celălalt, dar la prima vedere nu pare aşa, ci avem tendinţa să spunem: „Să-i dăm puţin lui Baal, să ne închinăm puţin la el şi vom primi un pic de ajutor cu recoltele noastre!”, dar după aceea îi veţi da încă un pic, şi dintr-o dată vă veţi trezi că nu veţi mai avea nici un pic din IaHVeH.

Dacă veţi tolera întunericul, veţi ajunge să nu mai puteţi suporta Lumina.

Aşa cum am văzut vineri, „Cultura unei naţiuni se mişcă,” citez: „De la a fi mai creştină, cel puţin pe dinafară, de la a fi creştină oficial, creştină convenţional sau îndreptată spre creştinism, la a tolera creştinismul, la a destabiliza creştinismul, la a-l vedea ca ceva iritant, ca un pericol, şi în consecinţă se ajunge la interzicerea şi la persecutarea lui.”

Ce înseamnă aceasta? Că cei care vor sta de partea lui Dumnezeu, care vor sta credincioşi lângă Dumnezeu, vor fi batjocoriţi şi prigoniţi.

Acestea sunt zilele lui Ilie; sunt zilele în care creştinii se regăsesc, din ce în ce mai mult, în aceeaşi barcă în care s-a aflat odinioară Israelul, adică nu mai există nici un pic de toleranţă pentru Adevăr, pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Dar ce există? O „nouă” toleranţă.

Ştiţi ce se întâmplă? Anglia este cu puţin înaintea noastră în ceea ce priveşte răul. Astfel, Anglia care odinioară trimitea misionari în toată lumea, care era odinioară centrul răspândirii Evangheliei, a ajuns să ia decizii de neimaginat:

De curând, un judecător englez a dat o sentinţă conform căreia un cuplu creştin a fost găsit nepotrivit să adopte un copil de la orfelinat. De ce au fost găsiţi nepotriviţi? Pentru că erau creştini şi nu susţineau homosexualitatea.

Ştiţi ce spune statul englez în privinţa aceasta?

Dacă nu eşti considerat potrivit să adopţi un copil de la orfelinat, nu eşti potrivit nici să ai un copil pentru a-l creşte. Ce spun de fapt prin aceasta? Ei spun că creştinii nu sunt potriviţi pentru a avea copii, şi nu mai este nimic de comentat cu privire la aceasta.

Săptămâna aceasta, a fost prezentat la ştiri un caz în care un copil de la o şcoală publică a fost întrebat de prietenul său, ce crede despre homosexualitate. L-a întrebat aceasta, deoarece profesoara le vorbea despre homosexualitate. Băiatul a răspuns: „Eu sunt creştin şi nu cred în homosexualitate!” Când a auzit ce spune, profesoara l-a acuzat în mod public pentru atitudinea lui, l-a mustrat şi l-a dat afară din clasă, iar şcoala l-a suspendat de la cursuri. Tot ce a făcut copilul acela a fost să răspundă sincer la o întrebare pe care i-a adresat-o un alt copil: „Eu sunt creştin şi nu cred în aşa ceva.” Urmarea? A fost dat afară din şcoală.

Aseară (sâmbătă seara), preşedintele Obama a vorbit despre adepţii homosexuali şi a spus (citez):

„Trebuie să vă spun că există cei care vor să dea timpul înapoi, care resping progresul pe care l-am făcut noi, care doresc să aducă discriminarea în legile statelor şi în Constituţii!”

Despre ce vorbea el? Eu nu încerc să defăimez pe nimeni şi ştiu că trebuie să ne rugăm pentru preşedinte şi pentru toată lumea, dar el vorbea despre voi, despre credincioşi.

Cu alte cuvinte, dacă sunteţi un ucenic adevărat al lui Mesia şi acceptaţi că definiţia căsătoriei este unirea dintre un bărbat şi o femeie, principii de bază ale vieţii, staţi de fapt în calea preşedintelui şi a activiştilor homosexuali.

Dacă spuneţi: „Vrem ca legea să fie şi să rămână ceea ce a fost dintotdeauna, nu o schimbaţi!”, se consideră că le staţi în cale, şi este, conform spuselor preşedintelui, „discriminare.” De asemenea, el a susţinut şi a încurajat oamenii să lupte împotriva actului căsătoriei. A fost un jurământ, deoarece a promis că el va lupta împotriva căsătoriei pentru a o distruge.

Vorbind despre „toleranţă”, vreau să vă spun că o şcoală creştină privată, din Danemarca, a stârnit revolta consiliului orăşenesc, din cauză că a refuzat să înveţe homosexualitatea. Astfel, ei au păşit în faţă cu legea şi au spus: „Deşi sunteţi o şcoală privată, trebuie să învăţaţi homosexualitatea!” Nu uitaţi că este vorba de o şcoală privată şi nu una de stat.

Luna aceasta, un membru al Parlamentului englez, a spus următoarele vorbind despre „toleranţă”: „Bisericile, ori acceptă să-i căsătorească pe homosexuali, ori le închidem!”

Amintiţi-vă că atunci când au dat legea homosexualităţii, ei au spus: „Nu vă faceţi griji, pentru că nu va fi cazul să se facă aceasta!”, dar de fapt, acesta este numai primul pas pentru ceea ce va urma.

Dar există şi o altă faţă a acestei situaţii, pentru că zilele lui Ilie ne vorbesc şi despre Ilie şi cei drepţi.

Aceasta este partea cealaltă şi ne vorbeşte despre „cheia”, despre secretul care te ajută să stai tare în aceste vremuri de sfârşit şi să biruieşti.

Ilie a fost biruitor, a fost de neînvins şi este un exemplu pentru noi, deoarece în Iacov 5.17 ni se spune că „era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi,” dar „s-a rugat cu stăruinţă să nu plouă şi n-a plouat deloc în ţară trei ani şi şase luni.”

Când citim despre Ilie, noi spunem: „Wow, Ilie? Ce om mare şi puternic! Ce profet! S-a rugat şi cerul s-a închis, apoi s-a rugat din nou şi cerul s-a deschis şi a plouat.” Dar Biblia spune că „era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi,” era o fiinţă umană, iar la un moment dat a fost foarte descurajat şi confuz cu privire la ceea ce se petrecea în timpul lui.

Voi sunteţi fiinţe umane şi aveţi greşelile şi slăbiciunile voastre, greşeli şi slăbiciuni pe care le cunoaşteţi foarte bine, iar Dumnezeu vă cunoaşte şi mai bine. El nu vă justifică slăbiciunile, dar nu înseamnă că nu vă iubeşte pentru că le aveţi, nici că nu vă cheamă pentru că sunteţi slabi, pentru că El v-a chemat oricum.

Ilie a avut ispite, a fost descurajat şi apăsat, a renunţat să mai lupte şi a fugit, dar cu toate acestea a fost folosit de Dumnezeu.

Dumnezeu i-a vorbit şi i-a spus: „Ridică-te!”

„Sunt terminat!” a răspuns el, dar Dumnezeu i-a zis: „Ridică-te, Ilie!”

Voi vă gândiţi: „Este vorba de Ilie, eu nu pot să fiu ca el!” Dar nici nu trebuie să fiţi ca Ilie, fiindcă voi sunteţi tari cu Dumnezeu.

Noi spunem că zilele lui Ilie sunt rele, dar în aceste zile, îl avem pe Ilie (avem mesajul lui) şi avem puterea lui Ilie. Voi puteţi fi folosiţi de Dumnezeu cu putere în aceste vremuri de sfârşit şi să fiţi biruitori.

Dumnezeu va lua şi va folosi vasul care se curăţă, nu pe cel care se crede desăvârşit; El îl va lua pe cel care este răvăşit şi se curăţă spunând: „Doamne, doresc să fiu vasul Tău! Vreau să Te urmez şi Te rog să foloseşti inima mea, mintea mea, mâinile mele, picioarele mele, tot ceea ce sunt!” Aceasta vrea Dumnezeu de la voi.

Uneori, voi priviţi în lume şi spuneţi: „Este prea greu! Este clar că suntem de partea care pierde!” Nu este adevărat! Voi nu sunteţi de partea care pierde, ci sunteţi de partea biruitoare, iar aceasta este o luptă trecătoare. La sfârşit, nu voi, ci partea cealaltă va pierde, dar voi trebuie să staţi neclintiţi în dragoste şi Adevăr.

Ilie nu s-a născut un profet înflăcărat, ci a fost un copil, iar Dumnezeu l-a pregătit şi l-a uns. El era un om cu slăbiciuni: era irascibil, probabil îşi pierdea foarte uşor cumpătul, a avut clipe de îndoială la fel ca Ioan Botezătorul, a avut momente în care a fost descurajat, dar L-a lăsat pe Dumnezeu să-l folosească cum a vrut El.

Şi voi puteţi face la fel, dar mai întâi trebuie să alegeţi, să acceptaţi să deveniţi aceasta. De aceea spune Biblia: „Alege astăzi!” Şi cu cât alegeţi mai mult să daţi afară tot ce este vechi, veţi deveni mai puternici; cu cât veţi deveni mai statornici, cu atât veţi fi mai hotărâţi şi veţi fi mai folosiţi de Dumnezeu.

Ioan Botezătorul a fost uns de Dumnezeu cu Duhul lui Ilie, şi despre el s-a spus că „dintre cei născuţi din femei, nu este niciunul mai mare decât el.” (Luca 7.28). Cu toate acestea, şi el a fost ca noi.

Ilie şi Ioan au fost oameni ai rugăciunii.

Dacă vreţi să fiţi tari în aceste vremuri ale sfârşitului, şi să biruiţi, voi trebuie să fiţi conectaţi în permanenţă cu Dumnezeu. Voi nu puteţi birui singuri, pentru că există un potop de imoralitate care vă asaltează şi caută să vă dărâme şi să vă subjuge, dar Dumnezeu este mai puternic decât toate acestea, de aceea trebuie să fiţi conectaţi la puterea Sa.

Ilie a fost independent, nu-l lega nimic de lume şi a fost hrănit de corbi. Aceasta înseamnă că nici pe noi nu trebuie să ne lege nimic de lumea din acest timp. Desigur, prin aceasta nu spun că ar trebui să vă mutaţi undeva în munţi şi să trăiţi în sălbăticie. Vă rog să nu mă înţelegeţi greşit, fiindcă nu aceasta vreau să spun. Voi sunteţi independenţi din punct de vedere spiritual, aceasta însemnând că noi nu suntem dependenţi de Hollywood şi de celelalte lucruri ale lumii. Dar a fi independent faţă de lume înseamnă a fi dependent de Dumnezeu, înseamnă că trăiţi mai mult în prezenţa lui Dumnezeu, să fiţi conectaţi la puterea Sa şi la Cuvântul Său. Acesta este singurul Antidot pentru vremurile de sfârşit în care trăim.

Pavel a fost independent faţă de Roma. Astfel, el a avut relaţia sa cu Dumnezeu şi chiar dacă ei l-au pus în lanţuri şi l-au închis în temniţă, nu a contat; Pavel a trăit cu Dumnezeu şi numai pentru Dumnezeu.

Moise a fost independent faţă de Egipt, altfel nu ar fi fost folosit de Dumnezeu să predice şi să conducă poporul Domnului în Exod. El a fost liber.

Astfel, de fiecare dată când vrăjmaşul vine cu ceva şi încearcă să vă tragă în lume, voi trebuie să striviţi acel lucru încă din faşă şi să păşiţi mai departe cu Dumnezeu, pentru că numai în El veţi fi liberi şi folositori.

Rugăciunile celor neprihăniţi pot să închidă chiar şi cerul.

Neprihănirea! Dacă staţi în Lumina Cuvântului Său, Dumnezeu va onora aceasta. Duceţi deci, fiecare părticică a vieţii voastre în Lumină! Păşiţi afară din întuneric, lăsaţi Lumina să pătrundă înăuntrul vostru şi faceţi tot ceea ce trebuie făcut, ca să puteţi fi folosiţi de Dumnezeu.

Ilie nu a avut nevoie de bani, nu a avut nevoie de tehnologie şi nu a avut nevoie de relaţii, ci a avut nevoie doar să fie pus în rânduială cu Dumnezeu şi să umble în Duhul, iar aceasta l-a făcut mai puternic decât era împăratul din zilele sale.

Aşadar, puneţi-vă în rânduială, conectaţi-vă cu Dumnezeu, şi Dumnezeu vă va folosi aşa cum doreşte El, în aceste zile ale lui Ilie.

Ilie a fost un şofar (o trâmbiţă) care suna, a fost un vas ales mai dinainte de Dumnezeu, iar din punct de vedere duhovnicesc, aceasta sunteţi şi voi: un vas ales de El mai dinainte, ca să fiţi folosiţi pentru slava Numelui Său. Aşadar, noi trebuie să fim asemenea şofarului: deschişi la ambele capete, pentru a primi şi pentru a oferi, pentru ca respiraţia lui Dumnezeu, Duhul Său, să vină în noi şi să curgă prin noi.

Lăsaţi-L să curgă normal. Trăiţi pentru El şi spuneţi: „Doamne, doresc să trăiesc astfel încât nimic din mine să nu oprească acest şofar; nimic să nu mă poată opri să fiu ceea ce vrei Tu să fiu. Doresc ca Tu să sufli prin mine şi să-Ţi împlineşti în totul voia.

Doamne, eu nu mă refer la ziua de mâine sau la viitor, ci doresc să vii chiar acum în mine.”

Lăsaţi ca Scopul şi Duhul lui Dumnezeu să fie vestite prin fiecare părticică a vieţii voastre: prin gândurile voastre, prin emoţiile voastre, prin inima voastră, prin voia voastră, fiindcă dacă veţi face aceasta, Dumnezeu vă va folosi cu putere.

Aceasta este sărbătoarea şofarurilor. Şofarurile sunt instrumentele străjerilor, şi asemenea lui Ilie, voi sunteţi un şofar al lui Dumnezeu, din timpul din urmă. Acesta este adevărul: noi suntem şofarurile Lui rânduite pentru acest timp din urmă.

Şofarul aduce un mesaj radical, revoluţionar, pentru că este un instrument revoluţionar şi este folosit în timpuri revoluţionare.

Aceasta este o cheie pentru zilele lui Ilie.

Ilie a fost radical. Astfel, în zilele unui rău radical, noi suntem chemaţi să devenim buni în mod radical.

În aceste zile, când lumea înclină tot mai mult de partea răului, noi trebuie să ne punem tot mai mult de partea lui Dumnezeu, a binelui.

În aceste zile este la fel ca în zilele cărţii Faptelor şi ca în zilele lui Ilie. Astfel, ei nu puteau să fie plăpânzi în zilele apostolilor, în zilele cărţii Faptelor; nu puteau fi plăpânzi în zilele lui Ilie şi nu puteau fi plăpânzi sau căldicei, în zilele Macabeilor şi ale persecuţiei.

Singurul fel în care poţi fi normal în aceste timpuri anormale, este să pari un anormal în ochii tuturor. Voi trebuie să fiţi diferiţi de ei şi să nu vă temeţi! Să nu fiţi niciodată ca ei!

Dacă, de exemplu, aţi fi trăit în Germania nazistă, nu ar fi trebuit să fiţi ca ei! Dacă aţi fi trăit în Roma păgână, nu ar fi trebuit să faceţi ce făceau ei! De ce? Voi trebuie să fiţi diferiţi pentru că numai cei care nu se tem să fie diferiţi, vor putea face diferenţa dintre bine şi rău, dintre Lumină şi întuneric.

Ilie a fost un bărbat radical şi nu i-a păsat ce spuneau oamenii despre el. Astfel, singura cale de a fi drept este să te pui în mod radical de partea binelui şi împotriva răului, să-i iubeşti pe oameni, dar să nu iubeşti păcatul.

Dacă sunteţi la o răscruce de drumuri şi vedeţi că unii oameni merg într-o parte sau în alta, este momentul să luaţi o decizie. Aceasta se întâmplă acum! Astăzi este o răscruce în cultură, în civilizaţie şi în creştinism. Astfel, creştinismul o ia într-o parte şi anticreştinismul o ia în partea cealaltă, iar voi trebuie să decideţi de care parte vă puneţi. Dacă staţi pur şi simplu şi spuneţi: „Eu nu vreau să mă amestec în aceasta!”, nu va funcţiona pentru că nu este vorba numai de a deveni radical, ci este vorba de a ne ţine de partea a ceea ce a fost şi este de la Dumnezeu.

Aprindeţi un foc spre seară şi veţi vedea că cu fiecare minut cu care se întunecă, focul va deveni tot mai strălucitor, tot mai puternic, iar când se va întuneca de tot veţi vedea numai focul acela. Aceasta se întâmplă acum.

Ţineţi făclia lui Dumnezeu aprinsă, deşi toţi cei din jur vor striga: „Stinge Focul! Opreşte Focul!”, deoarece cu fiecare clipă care trece, Făclia voastră va deveni mai puternică, mai strălucitoare. Chiar dacă se vor ridica o mulţime de lucruri rele şi vor veni împotriva voastră, să nu uitaţi că El este mai puternic decât toate. Vrăjmaşul nu-şi pierde timpul şi nici muniţia, dar să ţineţi minte că de fapt, viaţa normală este privită ca ceva anormal; însă voi trebuie să staţi pe adevăr şi dreptate, deoarece credinţa adevărată este o credinţă radicală; pentru că Dumnezeul vostru este un Dumnezeu radical; pentru că Mesia este un Salvator radical; pentru că Dragostea lui Dumnezeu este o dragoste radicală; pentru că salvarea este o salvare radicală; preţul pe care l-a plătit El pentru salvarea noastră este un preţ radical. Aceasta înseamnă că singura cale de a fi salvat este să fii salvat radical. Voi trebuie să deveniţi radicali! Trebuie să puneţi deoparte orice părere, să renunţaţi să mai fiţi căldicei şi să staţi neclintiţi de partea Adevărului lui Dumnezeu.

Avraam a fost radical; Iosua a fost radical; Rut a fost radicală; David a fost radical; Macabeii au fost radicali; apostolii au fost radicali; Pavel a fost radical; Cartea Faptelor a fost radicală; Petru a fost radical; Ilie a fost radical şi voi trebuie să fiţi radicali! În aceste zile de sfârşit, nu există nici o altă cale de salvare, prietenii mei, decât El.

Lumina va părea întotdeauna radicală în faţa întunericului, iar voi trebuie să fiţi acea lumină radicală, „Căci Domnul Îşi întinde privirile peste tot pământul ca să sprijinească pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui,” pe cei a căror inimă este radicală pentru El. (2Cronici 16.9).

Lumea are nevoie de voi să fiţi o Lumină radicală. Chiar şi cei care vi se împotrivesc au nevoie de voi să fiţi o Lumină radicală, pentru că dacă voi nu răspândiţi Lumina Lui radicală, ei nu au nici o lumină.

În aceste zile ale lui Ilie, noi trebuie să umblăm cu Cuvântul şi cu puterea lui Ilie. Această putere va cădea peste cei care sunt cei mai radicali, nu peste cei care se cred cei mai sfinţi; va cădea chiar şi peste cei care au şchiopătat tot timpul şi au dat cu bâta în baltă, ca să zic aşa, dar care devin radicali în ce priveşte Cuvântul lui Dumnezeu.

Îndrăzniţi deci, şi faceţi aceasta! Predaţi-vă Lui în mod radical, pe deplin, dedicaţi-vă Lui pe deplin, radical, credeţi Cuvântul Său pe deplin, urmaţi Biblia fără şovăire şi pe deplin, radical, căiţi-vă din toată inima şi umblaţi numai în Lumina Cuvântului Său, trăiţi o viaţă radicală în Dumnezeu, o credinţă radicală, o nădejde radicală, o dragoste radicală, o închinare radicală, o bucurie radicală, pentru că acestea sunt zilele lui Ilie!

Iubeşte-L pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima, mintea, puterea şi sufletul tău, şi atunci ungerea şi puterea lui Dumnezeu se vor odihni peste tine. Amin.

Te lăudăm, Doamne şi Îţi mulţumim. Te onorăm şi Te preamărim, şi cerem ca mâna Ta să fie peste poporul Tău. Ajută-ne să fim tari, Doamne, şi Te rugăm şi pentru cei care Ţi se împotrivesc şi nici măcar nu-şi dau seama că fac aceasta. Te rugăm pentru această naţiune, pentru această guvernare şi pentru preşedinte. Te rugăm pentru Trupul Tău, pentru poporul Tău, pentru Biserica Ta, ca să nu ne temem, ci să fim radicali în toate lucrurile şi să împlinim voia Ta.

Tată, ridică totul la Tine, vieţile noastre, şi iartă-ne pentru că nu am trăit aşa cum trebuia. Cu toate că suntem atât de slabi, Tu te foloseşti de oameni care nu sunt încă desăvârşiţi, pentru scopuri desăvârşite.

Îţi mulţumim pentru că Tu Te mişti încoace şi încolo căutând inima, iar noi Îţi mărturisim că dorim să fim poporul acela. Ajută-ne să fim mai radicali în prezenţa Ta, în voia Ta, în dragostea Ta, în inima şi în mintea noastră, fiindcă Te iubim şi dorim să păşim în totul în voia Ta desăvârşită.

Binecuvântează-ne, Tată.

Înainte de a suna din trâmbiţa Ta, cerem binecuvântarea şi ajutorul Tău, Tată. Îţi mulţumim pentru toate şi Te lăudăm în Numele scump al lui Mesia Isus. Amin.