VIZIBILUL DECLARĂ INVIZIBILUL

Să deschidem împreună Bibliile la Evrei 11.3:

„Prin credință pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.” (traducerea Cornilescu).

„Prin credință înțelegem că lumile au fost încadrate de Cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât lucrurile care se văd nu au fost făcute din lucruri care se arată.” (traducerea King James).

Am privit la aceasta duminică și aș vrea să continui, așa că voi numi acest subiect Vizibilul declară Invizibilul (Nevăzutul). Dacă vă amintiți, duminică am vorbit despre subiectul Nevăzutul este Realul, iar acum vreau să vorbim despre Vizibilul declară Invizibilul. Acesta este următorul pas în gândirea mea, iar dacă ne întoarcem la Evrei 11.3, citim:

„Prin credință înțelegem că lumile au fost încadrate de cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât lucrurile care se văd nu au fost făcute din lucruri care se arată.”

Noi am vorbit duminică despre faptul că lucrurile pe care le vedem, tot ceea ce vedem și atingem, a fost făcut din lucruri care nu se văd. Deci, lucrurile care nu se văd sunt o substanță, o realitate; și realitatea este cea care a făcut totul. Ceea ce numim noi real este sub-real. Acesta este un lucru ciudat; nici măcar nu știu dacă acesta este un termen corect, așa că rămâneți cu gândul meu și cu ceea ce încerc să spun, pentru că dacă acest real a fost făcut din altceva, acel altceva este mai real decât acest real. Așadar, acest real, ceea ce știm noi că este real, lucrurile care se văd, au fost făcute din lucruri care nu se văd, care nu apar. Deci, lucrurile care nu se văd au fost Substanța înainte ca aceasta să fie substanță aici, și această substanță a fost făcută din acea Substanță. Dar aceea a fost o Substanță invizibilă. Totuși, este o Substanță, este o Realitate.

Știți, partea ciudată este felul în care am crescut și cum am înțeles lucrurile în această viață naturală. Noi am înțeles lumea naturală prin viața naturală, prin trupurile naturale, prin simțurile naturale și am început să ne facem o idee că lucrurile care nu sunt tangibile și verificabile, nu sunt reale. Dar lucrurile care nu sunt tangibile și verificabile în această dimensiune, sunt mai reale decât lucrurile tangibile și măsurabile.

Amintiți-vă că a fost un timp în care razele X, razele Gamma, razele infraroșii, nu erau măsurabile de către om. Când știința și înțelegerea omului nu erau avansate, razele de lumină care au fost prezente întotdeauna, erau absolut necunoscute omenirii; oamenii nu știau că există, așa că, la început au fost o teorie, apoi au avut instrumente și metode prin care puteau să-și testeze teoria și să dovedească existența lor; apoi au putut să măsoare câte raze ultraviolete sunt acolo, câte raze gamma, și dintr-o dată au început să le facă tangibile, să le facă măsurabile. Dar faptul că au putut să le măsoare, nu le-a făcute reale, pentru că ele erau reale înainte ca oamenii să le măsoare. Amin.

Așadar, noi trebuie să scăpăm de ideea că numai ceea ce atingem este real și că acesta este singurul real care există, care este adevărat. De aceea, eu spun că realul acesta este sub-real, acesta a fost făcut din altceva care a fost real și acela a fost real mai întâi.

Așadar, nu este că acest lucru nu este real, dar este sub-real. Și când mergi până la capăt, până la locul de unde au venit lucrurile care nu se văd, te întorci la Dumnezeu, când Dumnezeu era singur cu gândurile Lui și nu exista nimic altceva care să fi fost făcut. De aceea, aceasta este ceea ce am numit adevăratul Real, singurul Real, Realul original, Originea a tot ce este real aici, totul fiind un sub-real din acea Bobină. Laudă lui Dumnezeu!

Așa cum v-am spus deja, nu știu dacă termenii pe care-i folosesc sunt corecți, dar cred că mi-ați înțeles gândul. Amin?

Să mergem la Romani 1. Acum puteți vedea de ce în această lume în care trăim, credința este substanța, credința este dovada. Amin? Ea nu trebuie să fie măsurabilă prin orice alt dispozitiv sau orice alt simț, pentru că credința este al șaselea simț, aceasta dovedește că există. Credința este suficientă, nu este nevoie de nimic altceva, decât de credință. De fapt, credința ne este doar suficientă; credința este singurul lucru care ne va permite să accesăm acea Realitate, doar prin credință. Deci, pentru credincios, credința este arma secretă a lui Dumnezeu, iar noi știm că credința pe care o avem este credința lui Dumnezeu și că este un dar. Romani 1.19-21:

„Fiindcă ce se poate cunoaște despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.

În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Așa că nu se pot dezvinovăți,

fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit, ci s-au dedat la gândiri deșarte şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.”

Să citim încă o dată versetul 20:

„În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El.”

Așadar, Dumnezeu a început să creeze, iar noi știm că fratele Branham a spus că el a crezut că primul lucru pe care l-a făcut, au fost îngerii, pentru că Dumnezeu a vrut să fie Dumnezeu, un obiect de închinare. Dar la început, El nici măcar nu era încă Dumnezeu, pentru că nu era creat nimic care să I se închine. El a fost Elohim, marea Ființă care exista prin Sine Însuși. Dar când a creat oștirea cerească, El Și-a atribuit titlul de Dumnezeu, pentru că ei I se puteau închina, făcându-L Dumnezeu. Dar El a fost întotdeauna marele Elohim, Cel care există prin Sine Însuși. El nu avea nevoie de nimic altceva pentru a exista, de aceea, El este Autorul, Originea, dar în El erau gânduri, atribute, și pe măsură ce a început să le exprime, a exprimat o oaste cerească; a exprimat un Tărâm ceresc; a exprimat un tărâm pământesc și astfel, lucrurile care sunt nevăzute, sunt vizibile prin lucrurile care sunt create. Deci, lucrurile care sunt create, trebuie să reflecte înapoi sau să arate spre Ceva care este nevăzut, invizibil, dar nu astfel încât să vedem numai ce este creat și să ne oprim la aceasta.

Ce a făcut Dumnezeu în creație? El a început să exprime ceea ce era în Tărâmurile nevăzute, a început să exprime ceea ce era în mintea Sa. Și când a început să exprime aceasta, noi nu trebuie să ne oprim la expresia aceasta și să spunem: „Aceasta este Aceasta!” Aceasta nu este Aceasta, ci aceasta reflectă ceea ce este Aceasta. Noi ar trebui să trecem dincolo și să privim la Aceasta, să-L vedem pe Dumnezeu și să rămânem la Dumnezeu. De aceea, în acest umanism modern din această epocă științifică, oamenii se fac pe ei înșiși dumnezei și iau lumea și o manipulează pentru propriul lor scop. Aceasta este o lucrare a lui Cain.

Cain a luat Creația lui Dumnezeu și a început s-o manipuleze pentru propriul lui scop, și întreaga lume științifică…

De aceea fratele Branham a spus că noi nu vom avea o lume științifică, științele diavolului. El nu a spus că descoperirea, experimentele și cunoașterea lumii este diabolică, el nu a spus aceasta, dar dacă privești la diferența dintre Cain și Set, vei vedea că ei sunt două linii.

Set a umblat cu turmele în jur și a trăit cu natura și cu pământul. El și-a urmat turmele care au păscut și au umblat pe pământul lui Dumnezeu, dar Cain a cultivat pământul, el prelucra pământul și îl cultiva; el lucra pământul creat și extrăgea toate acele lucruri pentru sine, pentru propria lui slavă. De unde știm aceasta? Atunci când Cain s-a separat de Dumnezeu și a mers în țara Nod, a avut un fiu, și după ce a avut acel fiu, a construit un oraș. De unde a obținut  materialul necesar pentru a construi orașul? L-a scos din pământ. Corect? Și aceasta este toată această lume științifică, omul devine propriul său dumnezeu și începe să manipuleze pentru sine, pentru propriul său scop, tot ce a făcut Dumnezeu, pentru mândrie, pentru propria lui siguranță. Dar nu de aceea l-a dat Dumnezeu pe om, ci Dumnezeu l-a dat ca să-L mărturisească pe El; nu ca să facă din om propriul lor dumnezeu. Mândru și arogant, el refolosește pentru propriul lui scop tot ce a făcut Dumnezeu, dar nu pentru aceasta a fost creat, ci el a fost creat ca să-L manifeste pe Dumnezeu. Aceasta este ceea ce este în neregulă cu știința.

În mesajul, Vremea secerișului, fratele Branham spune:

„Dumnezeu, marele Creator… să încercăm să vorbim în forma naturală, să-L ridicăm mai întâi în natură, pentru a-L aduce înapoi în Cuvânt. Acum, natura merge numai cu Cuvântul, pentru că Dumnezeu este Creatorul naturii. Când vedeți felul în care funcționează natura, aflați că acesta-i felul…Aceasta este prima mea Biblie, să-L găsesc pe Dumnezeu în natură.”

Așadar, fratele Branham a spus că prima lui Biblie a fost natura, deoarece a fost creată pentru a reflecta ceva despre Dumnezeu. Chiar și cerurile cu toată oștirea cerească, fac aceasta, pentru că Dumnezeu a scris prima Sa Biblie în ceruri.

Deci, creația era Acolo pentru a mărturisi slava lui Dumnezeu. Dumnezeu a creat-o și a răspândit-o pentru a-Și spune povestea, astfel încât omul să-L cunoască pe Dumnezeu. De aceea, El a pus oștirea cerească în lucrare.

Dar omului îi lipsește Nevăzutul, îi lipsește, ce? Îi lipsește să înțeleagă că vizibilul există ca să-L declare pe El, Invizibilul.

În mesajul, Lucruri care urmează să fie, fratele Branham spune:

„Acum, amintiți-vă că acestea sunt doar daruri temporare în tipuri. Noi știm că Moise a construit un cort în pustie sau l-a pregătit, și a spus că a făcut toate lucrurile după ordinea pe care a văzut-o în ceruri. Deci, lucrurile pământești exprimă ceea ce sunt lucrurile veșnice. Și dacă acest pământ pe care trăim astăzi, este atât de mare iar noi îl iubim și ne place să trăim aici, să respirăm aerul, să vedem florile și lucruri; dacă aceasta este o expresie, ceea ce este muritor doar exprimă ceea ce este veșnic.

Când vezi un copac care se zbate, luptă și încearcă să trăiască, înseamnă că Acolo undeva, este un copac care nu trebuie să facă aceasta. Când vezi un om care se luptă ca să trăiască, cineva într-un spital pe un pat de suferință sau după un accident, iar moartea îi hârâie în gât, și care trage, strigă și țipă după viață, ce înseamnă aceasta? Că Acolo undeva există un Loc, este un trup care nu luptă și nu strigă pentru aceasta. Vedeți? Pur și simplu nu o face.

Acum, acestea sunt daruri temporare pentru noi. Aceste lucruri doar exprimă că Acolo este un Loc unde există Cel Veșnic. Acolo a plecat Isus ca să ne pregătească locul, trupul acela veșnic pentru noi. Acum, acestea doar exprimă că Acolo este unul mai măreț, de același fel, pentru că acestea sunt de același fel.”

Așadar, dacă vedeți un copac care se luptă să trăiască, undeva există un copac care nu trebuie să lupte ca să trăiască. Această lume există doar ca s-o reflecte pe Aceea, și Aceea este Reală, originală, sau mai Reală. Laudă lui Dumnezeu!

Să mergem la Ioan 1.1, și să încercăm să punem acest gând aici. În Ioan 1.1, scrie:

„La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu.”

Fratele Branham a spus, el a pus o întrebare: „Ce este un cuvânt?” Un cuvânt este un gând exprimat. Deci cuvântul este expresia unui gând.

Deci, „La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu.” De ce aceasta? Pentru că Cuvântul a apărut ca un gând. Forma originală a cuvântului este gândul. Amin? Cuvântul este un gând exprimat. Deci, cuvântul este în concordanță cu gândul. Așadar, mai întâi a fost Gândul, apoi a fost Cuvântul. Deci, un cuvânt, este un gând exprimat. Care este forma originală a cuvântului? Este gândul. De Acolo a venit Cuvântul, din Gând. De aceea Cuvântul a fost cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu.

Deci, când Dumnezeu a început să exprime ceea ce era în gândirea Sa, ceea ce era în mintea Sa, El S-a exprimat prin Cuvânt; așa că acum, Cuvântul era Gândul Său exprimat. Înseamnă că dacă vreau să merg dincolo de Cuvânt, mă întorc la Gând, care este Originalul. Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul, Hristos este identificat la fel în toate generațiile, fratele Branham spune:

„Dumnezeu la început, El a fost doar Dumnezeu. Ei bine, El nu era cu adevărat Dumnezeu, El era doar Cel Veșnic, Eternul. Dumnezeu este un…În limba engleză, cuvântul, „Dumnezeu,” înseamnă, „obiect de închinare.” Dar nu era creat nimic care să I se închine, El era Cel ce există prin Sine Însuși, ELOHIM. Deci, nu era creat nimic care să-L venereze, așa că El era marele Cel Veșnic, Eternul. Dar în El erau atribute, iar atributele sunt gânduri. Exact ca atunci când trebuie să te gândești la orice înainte de a-l vorbi, iar când vorbești, devine cuvânt.

Atunci, El este Veșnicul și în El erau atribute. Și când El a vorbit, a fost Cuvântul, și Cuvântul S-a manifestat. Și pe măsură ce Cuvântul se manifestă, este Dumnezeu care devine materie.” Laudă lui Dumnezeu!

Așadar, Cuvântul exprimat, este Dumnezeu manifestat. Gândul este Originalul. Din Gând vine Cuvântul, și când Cuvântul este materializat, Se manifestă; iar când Se manifestă, este Gândul manifestat. Fratele Branham spune că este Dumnezeu care devine materie. Amin? Oh, slavă Domnului! Este Dumnezeu! De ce? Pentru că Dumnezeu era singur cu gândurile Lui…

Nu știu cum să spun aceasta, pentru că, știți, toată problema este limbajul, dar când te gândești la Dumnezeu că era singur cu gândurile Lui, de fapt, Dumnezeu nu era singur, pentru că El era cu gândurile Lui. Dacă aș putea spune așa: Dumnezeu era o însumare a gândurilor Lui, sau: Acestea sunt atributele Lui, sau caracteristicile noastre fac parte din Sine Însuși. Haideți să spunem așa: gândurile sunt părți ale lui Dumnezeu, și toate gândurile lui Dumnezeu sunt Dumnezeu. Corect? Astfel, când gândul vine în exprimare, este exprimat ca un cuvânt. De aceea Cuvântul a fost cu Dumnezeu ca un gând, și de aceea Cuvântul era Dumnezeu. Dar acum, acel Gând se mută într-o expresie și devine Cuvânt. El poate deveni doar una din acele părticele, gânduri, gene sau atribute. Sunt atât de multe feluri în care încercăm să descriem aceasta, în funcție de cum îl descriem, dar este același lucru.

Ceva din mintea lui Dumnezeu, Gândul lui Dumnezeu, s-a mutat acum într-o stare exprimată, așa că acum acesta este Cuvântul. Apoi când Cuvântul Se manifestă sau Se materializează, este Dumnezeu care Se manifestă sau Se materializează, pentru că Dumnezeu este Gândul. Dumnezeu și Gândul Său, este Unul și Același.

Acum aș vrea să privesc la altceva aici. Noi spunem: „Acesta este Gândul. Dumnezeu era singur cu gândurile Lui…”

Aveți puțină răbdare cu mine, pentru că vreau să-mi iau doar puțin timp. Nu este un teren nou prin care am trecut, dar este foarte important, pentru că este total opus gândirii noastre umane, este total opus lumii în care trăim. Noi trebuie să ne oprim cu adevărat, și să ascultăm cu adevărat ceea ce a încercat profetul să ne învețe, și să vedem aceasta în Scriptură.

Deci, noi spunem că gândurile lui Dumnezeu sunt veșnice. Corect? Sunt gândurile lui Dumnezeu veșnice? Amin! În ordine! Dar fratele Branham a spus că Dumnezeu este singurul care este veșnic. Deci, dacă Gândul este veșnic, atunci Gândul este Dumnezeu. Înțelegeți aceasta? Dacă Gândul este veșnic, și singurul care este veșnic, este Dumnezeu, atunci Gândul este Dumnezeu. Astfel, dacă unul dintre gândurile pe care le-a avut Dumnezeu, a fost despre mine, venirea mea în manifestare, este de fapt, o expresie a venirii lui Dumnezeu în manifestare, ca Dumnezeu devenit materie. Deci este veșnic.

Așadar, când ne uităm la aceste gânduri, este partea provocatoare. Gândurile lui Dumnezeu sunt veșnice, și noi știm că înainte ca Dumnezeu să creeze ceva, mai întâi El a avut un gând, o idee și a vrut să fie exprimată. Aceasta era dorința lui Dumnezeu, să fie exprimată.

Din Mesaj, noi știm că Dumnezeu a vrut să Se exprime pe Sine, și a vrut să Se exprime ca o Familie a lui Dumnezeu pe pământ. El a vrut să exprime acest mare Nevăzut, Invizibil. Fiind singur cu gândurile Sale, El a vrut să Se exprime ca să-Și materializeze gândurile, iar acestea aveau să fie Familia Lui Dumnezeu, acestea ar fi fost Dumnezeu materializat sau Familia lui Dumnezeu în părtășie și expresie, exprimându-L pe Dumnezeu. Corect?

Noi vorbim despre aceasta așa cum știm și cred că  avem abia o scânteie de înțelegere a ceea ce este cu adevărat. Astfel, chiar și atunci când o spun, mă tem s-o spun, pentru că pot spune ceva greșit; dar acesta este felul cel mai ușor de înțeles.

Tu spui: „Ei bine, am crezut că Dumnezeu a avut la început un Plan, și în acest Plan avea să-Și exprime toate atributele, astfel încât, parte din El trebuia să fie Vindecător; parte din El trebuia să fie Salvator.” Noi știm aceasta, știm că pentru a fi Vindecător, trebuia să fie cineva bolnav; pentru a fi Salvator, cineva trebuia să iasă din ordine; trebuia să fie cineva pierdut pentru a fi Mântuitor. Astfel, noi știm că atunci când Dumnezeu S-a gândit la acest Plan, la felul în care Se va exprima, a trebuit să Se gândească la cădere; a trebuit să Se gândească la Lucifer, a trebuit să Se gândească la căderea lui Lucifer și că el va deveni diavol, pentru că El cunoștea sfârșitul de la început.

Dumnezeu nu a avut nici un gând nou. Eu sunt în Cartea Vieții Mielului care a fost scrisă înainte de întemeierea lumii. Corect? Înseamnă că Dumnezeu știa că noi vom avea nevoie de o jertfă; știa că El va veni în trup ca să fie acea jertfă care face parte din exprimarea atributelor Sale. Corect? Atunci vă întreb: nu este căderea parte a gândului Său? Nu este Lucifer diavolul, parte a Gândului Său? Ba da, dar Lucifer nu este veșnic, deoarece noi știm că el va fi anihilat. Suntem de acord? Acesta este cel mai bun mod în care pot spune aceasta și vreau doar să ascultați și să încercați să înțelegeți ce spun.

Când Dumnezeu era singur cu gândurile Sale, acele gânduri erau veșnice, acele gânduri erau atribute, acelea erau un fel de gânduri specifice, însă nu tot ceea ce a gândit vreodată când Și-a conceput Planul. În original, gândurile Lui Dumnezeu erau gânduri despre Sine Însuși. Sper că înțelegeți cer spun.

Gândurile Sale veșnice, erau gânduri despre Sine. Cum Se va manifesta El? Cum Se va arăta? Cum Se va materializa? Toate acestea sunt gândurile veșnice ale lui Dumnezeu. Și pentru a realiza această manifestare, a trebuit să Se gândească la un Plan de Răscumpărare, și la o cădere în fundalul negru, iar aceste gânduri sunt gânduri secundare. Sper că înțelegeți.

Ascultați. Eu nu cred că Dumnezeu gândește ca noi. Vreau să spun că noi suntem ființe umane și ne gândim: „Oh, am avut un gând bun, dar acum nu cred că a fost chiar atât de bun.” Eu nu știu cum să explic aceasta, dar noi știm că gândurile lui Dumnezeu sunt veșnice, și acelea sunt gândurile lui Dumnezeu despre Sine Însuși. Dacă noi suntem Semințe ale lui Dumnezeu, dacă suntem copiii lui Dumnezeu, trebuie să fim parte din acea Gândire de la început când Dumnezeu Se gândea la Sine Însuși, la manifestarea Sa în toate felurile, la toate atributele și la toate felurile particulare în care Se va manifesta. Noi am fost parte din acea gândire, am făcut parte din acel Gând veșnic, și acel gând despre noi făcea din noi parte a Celui veșnic, a lui Dumnezeu. Laudă lui Dumnezeu! Sper că aceasta va clarifica unele lucruri și nu vă va încurca.

În mesajul, Căminul viitor, fratele Branham spune:

„Vedeți, la început, când Dumnezeu S-a gândit la voi și la alții așa, El S-a gândit la Sine Însuși să fie tangibil.”

Deci, la ce Se gândea Dumnezeu?  El Se gândea la El Însuși să fie tangibil. Aceasta este ceea ce spun eu: Gândul veșnic al lui Dumnezeu este Dumnezeu gândindu-Se că devine tangibil.

„Acestea erau gândurile Lui, vedeți? Astfel, El Și-a exprimat gândurile prin Cuvânt.”

Deci, care au fost gândurile Lui? Gândurile Lui au fost El Însuși, gândurile despre El Însuși, gândurile despre cum Se va manifesta El Însuși pe Sine, cum Se va arăta pe Sine.

Să ne întoarcem la Ioan 1.1, și să citim din nou:

„La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu.”

Acum puteți vedea de ce Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. El era acolo ca Gând, apoi Gândul a fost exprimat, și este uimitor că atunci când Dumnezeu… Fratele Branham a spus că primul lucru care a ieșit din Dumnezeu, a fost Cuvântul care a luat formă de Logos sau Stâlp de Foc sau Lumină, și toate atributele, toate gândurile, tot Cuvântul lui Dumnezeu a fost acolo. Și El L-a numit pe Acela, „Fiu” pentru că a ieșit din El. Dar nu era diferit de El, ci a fost o expresie a Lui, și această expresie a Lui, a fost numită „Fiu.” Deci, Cuvântul era cu Dumnezeu; Cuvântul era Dumnezeu, și acum Cuvântul avea o manifestare. Corect? Aceasta a trecut, dar nu schimbă că Dumnezeu rămâne Dumnezeul nevăzut, Elohim neschimbător. Acesta este un fel în care Se exprimă El Însuși, dar este tot El. Acesta este plinătatea Lui pentru că este Gândul deplin despre Sine Însuși.

În acel Logos erau toate gândurile lui Dumnezeu, tot Cuvântul, pentru că El era Cuvântul. Aceasta înseamnă că tu și eu eram în Logos. De aceea, în cele din urmă, vom ieși ca mici clinchete din Fiul. Laudă lui Dumnezeu!

Să mergem la Ioan 1.14:

„Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi plin de har și de adevăr; iar noi am privit slava Lui ca slava singurului născut din Tatăl.”

Acum Cuvântul care era în formă de Logos a coborât în timp și a fost făcut trup, așa că tot Gândul care era mutat în Logos, plinătatea Gândului lui Dumnezeu, s-a mutat jos în trup de carne. Acesta era Isus Hristos, Cuvântul făcut trup.

Să mergem la versetul 18:

„Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu, singurul Lui Fiu născut care era în Sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.”

De ce? Pentru că Cuvântul descoperă Gândul, iar Dumnezeu este Gândul, El este însumarea gândurilor despre Sine. Și acel Gând a devenit Cuvânt, iar acel Cuvânt a devenit trup, de aceea acum Fiul L-a făcut cunoscut pe Tatăl. Astfel, dacă vrei să știi care a fost Gândul, privește la Fiul, pentru că Fiul îți arată care a fost Gândul, și anume că Dumnezeu a vrut să devină carne. Acesta a fost Gândul. Laudă lui Dumnezeu! Biblia Îl numește, „Chipul lui Dumnezeu,” sau „Imaginea expresă a lui Dumnezeu,” adică, Isus Hristos.

Să mergem la Ioan 14.6-11:

„Isus a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la tatăl decât prin Mine.

Dacă M-ați fi cunoscut pe Mine, ați fi cunoscut și pe Tatăl Meu. Și de acum încolo Îl veți cunoaște și L-ați și văzut.”

„Doamne,” I-a zis Filip, „arată-ne pe Tatăl și ne este de ajuns.”

Isus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi, și nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar, „Arată-ne pe Tatăl?”

Nu crezi că Eu sunt în Tatăl, și Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine, ci Tatăl, care locuiește în Mine, El face aceste lucrări ale Lui.

Credeți-Mă că Eu sunt în Tatăl, și Tatăl este în Mine; credeți cel puțin pentru lucrările acestea.”

Deci, acum Isus este Cuvântul făcut carne, unul dintre noi și El le-a spus: „Eu sunt calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” Așa că voi trebuie să veniți la Tatăl întotdeauna prin Cuvânt. „Dacă M-ați fi cunoscut pe Mine, ați fi cunoscut și pe Tatăl Meu.” De ce? Pentru că, dacă cunoaștem Cuvântul, Îl cunoaștem pe Tatăl. Acum Cuvântul este cunoașterea Gândului; de aceea tu poți să-ți memorezi Biblia, dar aceasta nu înseamnă cunoașterea Cuvântului. Corect? Cuvântul este Gândul exprimat. Dacă poți citi Cuvântul dar nu ai gândul corect, atunci nu ai Cuvântul, ci ai doar litera; ai capacitatea de a citi prin educație, dar simplul fapt că poți citi, nu înseamnă că cunoști Cuvântul, pentru că Cuvântul este Gândul exprimat. Și pentru a cunoaște Cuvântul, trebuie să ai o descoperire care să te ducă înapoi la Gândul original, astfel încât să știi ce înseamnă acel Cuvânt.

Când Isus era plinătatea Cuvântului în trup, plinătatea dumnezeirii în trup, când era Cuvântul făcut trup, a spus: „Cine M-a văzut pe Mine, L-a văzut pe Tatăl.” Desigur, dacă Îl cunoști pe El, Îl cunoști pe Tatăl; dacă înțelegi cine este El, Îl cunoști pe Tatăl, pentru că El era Gândul deplin al lui Dumnezeu în trup. De ce? Pentru că dorința lui Dumnezeu era să devină tangibil.

Să mergem la mesajul, Epoca Bisericii Smirna, din Cartea, „Epocile Bisericii,” unde fratele Branham spune:

„Conform Romani 4.16, aflăm că Dumnezeu a făcut o promisiune sigură tuturor celor ce sunt Sămânța lui Avraam, iar Pavel se pune pe sine și pe toți credincioșii sub această denumire, pentru că a spus: „…Avraam care este părintele nostru al tuturor.”

Apostolul Pavel a făcut ceva interesant aici…Vreau să spun că este uimitor faptul că a putut să scoată aceste lucruri. Cu cât studiez mai mult Biblia și Mesajul, cu atât sunt mai uluit cum Dumnezeu l-a luat pe fratele Branham cu o educație de șapte clase, de pe dealurile din Kentucky și să-l folosească pentru a explica și a predica tainele atât de profunde ale lui Dumnezeu. Vreau să spun că este fenomenal. Cu cât studiez Biblia mai mult, îmi dau seama că acest om a rămas absolut fidel acestui Cuvânt în toate privințele. Atunci când am fost confuz cu privire la ceva ce a spus el, eram confuz pentru că nu am avut imaginea corectă a Cuvântului; citeam cuvintele, dar nu le puteam prinde sensul.

Aici, în acest mesaj, Dumnezeu, printr-un dar pus în acest om și prin descoperire, îl face capabil pe fratele Branham să predice; un om atât de simplu, să predice lucruri atât de profunde încât noi încercăm încă să le atingem. Sunt atât de adânci și de profunde încât încă încercăm să cuprindem ce a adus acest profet.

Apostolul Pavel a început să vorbească și să le spună neamurilor, bisericii dintre neamuri, că noi suntem Sămânța lui Avraam, și ceea ce spunea el, era uimitor pentru evrei, pentru că ei priveau spre descendența naturală a lui Avraam, care a născut acel copil, apoi a născut acel copil, aceasta fiind sămânța naturală pe care o cunoșteau ei, dar iată că Pavel, dintr-o dată a luat acel titlu de la evrei și l-a dat la neamuri care nu aveau nici o descendență directă cu Avraam; nu aveau sângele lui Avraam; nu aveau materialul genetic al lui Avraam, totuși, Pavel spune: „Voi sunteți Sămânța lui Avraam.” Cum sunt ei Sămânța lui Avraam? El a spus: „Pentru că făgăduința nu a fost pentru sămânța firească a lui Avraam, ci pentru Sămânța spirituală a lui Avraam, pentru acea Genă a lui Dumnezeu.” Pentru aceasta a fost dată această promisiune.

Există un efect asupra cărnii? Da. Există o promisiune și pentru evreii naturali, dar adevărata promisiune care este adevărata realitate, este adevăratul Avraam, cel din interior, nu cel care poate veni dintr-o linie de sânge. De aceea Pavel ne-a numit, „Sămânța credinței lui Avraam.” Tu ești Sămânța lui Avraam dacă ai credința lui Avraam, adică, dacă ai acea credință pe care a avut-o Avraam, care este tatăl nostru al tuturor, atunci  ești Sămânța lui Avraam. De ce? Pentru că ai coborât pe descendența promisiunii. De ce? Vezi Gena, vezi descendența Genei lui Dumnezeu.

Așadar, ce mă dovedește sau ce mă confirmă că sunt Sămânța lui Avraam? Dacă sunt Sămânța lui Avraam, primesc promisiunea lui Avraam, iar promisiunea lui Avraam, este că voi moșteni tot pământul și că Îl am pe Dumnezeu ca Dumnezeul meu personal. Astfel, pentru a obține acea făgăduință, trebuie să am Ceva care să confirme că sunt o Sămânță a lui Avraam. Ce mă confirmă că sunt o Sămânță a lui Avraam? Credința. Credința adevărată. Credința în ce? Credința în Cuvântul care exprimă Gândul. Aceasta este ceea ce avea Avraam.

Ascultați, noi nu vorbim despre ceea ce a făcut fratele Branham cu Cuvântul, ci vorbim despre apostolul Pavel. Așadar, voi vorbi despre teologii din ziua lui Pavel care se certau cu el din cauza acestei afirmații. Cred că ei au avut ceva de argumentat, și atunci Pavel a făcut altceva; el a luat tăierea împrejur care era pecetea, justificarea sau confirmarea că erau  parte din promisiune, deci el a luat tăierea împrejur și a eliminat-o spunând că acum este tăierea împrejur a inimii, este experiența nașterii din nou prin care inima este tăiată împrejur. Și dintr-o dată, mintea lor este blocată pentru că sute și sute și mii de ani, ei au știut că promisiunea a fost dată seminței naturale a lui Avraam, iar confirmarea a fost naturală prin tăierea împrejur. Dar iată că apostolul Pavel a desființat-o și a spus că realitatea trece dincolo de trup, că realitatea este spirituală.

Uneori oamenii îi critică pe credincioșii în Mesaj spunând că ei trec lucrurile în spiritual, dar Pavel a făcut aceasta mai întâi, el a dus lucrurile din natural în spiritual. Apoi, el a făcut încă un pas spunând că, acum promisiunea a fost dată pentru Sămânța lui Avraam. El nu vorbea despre semințele lui Avraam, despre descendenții lui Avraam, ci vorbea despre „Sămânța lui Avraam,” ca și cum ar fi vorba numai despre una: „…și Seminței tale, adică Hristos.” Așadar, acum Sămânța lui Avraam este Hristos, Sămânța făgăduinței.

Acum, este complet dezbrăcată de carne; va fi exprimată în carne, dar este complet dezbrăcată de carne, și această Sămânță este Hristos, iar tu ești Sămânța lui Avraam, dacă ai credința lui Avraam. Și dacă Sămânța lui Avraam este Hristos, și tu ești Sămânța lui Avraam prin credință, atunci trebuie să fii și o parte din Hristos. Din ce? Din Hristos.

Cine ne-a învățat aceasta? William Branham? Nu! Apostolul Pavel ne-a învățat. Fratele Branham doar ne-a reamintit ce a învățat Pavel. Fratele Branham era un om fără pregătire teologică și cu o educație de șapte clase, și mi-aș permite să spun că educația lui de șapte clase, nici măcar nu a fost cea mai bună; și iată că aici, el ne-a dus înapoi la ce ne-a învățat literalmente, apostolul Pavel.

Să citim mai departe din mesajul, Epoca Bisericii Smirna:

„Pavel se pune pe sine și pe toți credincioșii sub această denumire, pentru că spune: „Avraam părintele nostru al tuturor.” Apoi el merge mai departe nu numai să-și restrângă definiția, ci mai degrabă s-o finalizeze, deoarece în Galateni 3, el a identificat „Sămânța” la singular, (cu Isus), și a socotit, „copiii Sămânță,” ca și „copii ai promisiunii,” iar promisiunea are de-a face cu alegerea, cu alegerea lui Dumnezeu.

Și aceasta este exact ceea ce spunem noi. Aceștia care sunt din Sămânța împărătească sunt aleșii lui Dumnezeu, sunt cei predestinați, cunoscuți mai înainte de Dumnezeu, care erau în mintea și în gândurile lui Dumnezeu.”

Credeți că sunteți unul dintre aceștia? Amin. Aceasta te pune în versiunea originală.

„Într-un limbaj foarte simplu, adevărata Mireasă a lui Hristos a fost în mintea veșnicului Dumnezeu, deși nu a fost exprimată până când a apărut fiecare la timpul desemnat hotărât. Și așa cum a apărut, fiecare membru, (mădular), a devenit exprimat și și-a ocupat locul în Trup. Astfel, această Mireasă este Mireasa Seminței Cuvântului vorbit literar; și deși, Ea este feminină, ca desemnare, este numită de asemenea și, „Trupul lui Hristos.” Este foarte evident că Ea trebuie să fie numită așa, pentru că a fost predestinată în El, Ea a venit din aceeași Sursă, Ea a fost veșnică cu El și acum Îl manifestă pe Dumnezeu într-un Trup cu mulți membri, așa cum odată, Dumnezeu a fost manifestat într-un singur Membru, chiar în Domnul nostru Isus Hristos.”

Voi repeta prima frază, ca să nu pierdem aceasta: „…adevărata Mireasă a lui Hristos, a fost în mintea veșnicului Dumnezeu…” Apoi a venit un moment în care am fost exprimați în timpul desemnat hotărât, atunci când Dumnezeu a vrut să fie exprimat fiecare atribut.

„…și așa fiecare membru a apărut, a devenit exprimat și și-a luat locul în Trup. Astfel, această Mireasă este literalmente Mireasa Seminței Cuvântului vorbit.”

Mireasa este literalmente Cuvântul vorbit al lui Dumnezeu, Sămânța lui Dumnezeu care vine în manifestare.

„…Și deși Ea este feminină, ca denumire, Ea este numită și, „Trupul lui Hristos.”

Deci, ce este această Mireasă? Trupul lui Hristos. Acesta este trupul de carne, trupul vostru de carne; mulți membri devin Trupul lui Hristos, sau Hristos locuiește într-un Trup cu mulți membri. Deci, este Hristos din nou în carne. Acum voi citi ultima frază a acestui citat:

„…Este evident că Ea trebuie numită așa, pentru că a fost predestinată în El, a venit din aceeași Sursă, a fost veșnică cu El și acum Îl manifestă pe Dumnezeu într-un Trup cu mulți membri, așa cum odată Dumnezeu a fost manifestat într-un singur Membru, chiar în Domnul nostru Isus Hristos.”

Oh, Doamne! Unde te-a pus fratele Branham? În forma ta originală. Noi trebuie să privim dincolo de natural, să trecem dincolo de acesta.

În Isaia 55.11, profetul Isaia a spus:

„…tot așa și Cuvântul Meu care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea și va împlini planurile Mele.”

Dumnezeu spune: „Cuvântul Meu nu se va întoarce la Mine fără rod, când Îl voi trimite, ci va face voia Mea și va împlini planurile Mele.” Întrebarea este: Ești tu un Cuvânt al lui Dumnezeu? Ești tu o Genă a lui Dumnezeu? Amin! Ești tu unul din gândurile lui Dumnezeu care va fi exprimat pe acest pământ? Dacă ești Cuvântul, Dumnezeu a spus deja: „Cuvântul Meu nu se va întoarce la Mine fără rod.” Amin? Cuvântul Meu va împlini voia Mea și va prospera în lucrul pentru care l-am trimis.

Deci, sunt două lucruri: dacă ești o Genă a lui Dumnezeu, dacă faci parte din Gândul exprimat al lui Dumnezeu ca Cuvânt al lui Dumnezeu, atunci în viața ta există o garanție că te întorci la Dumnezeu, pentru că El a spus: „Cuvântul Meu nu se va întoarce la Mine fără rod, ci Îmi va împlini voia și va face ceea ce-Mi place.” Deci, dacă în viața ta Îi rămâi predat lui Dumnezeu, există o promisiune, că vei realiza ceea ce Îi place lui Dumnezeu, pentru că Cuvântul Lui… Tu nu te vei întoarce la Dumnezeu fără să fi realizat ceea ce a intenționat El să realizeze prin exprimarea gândului Său în carnea ta.

Dar există un al doilea lucru: „…și va prospera în lucrul în care l-am trimis.”  „…Și va împlini planurile Mele.”

Orice te-a trimis Dumnezeu să faci pe acest pământ, vei prospera în lucrul acela. Dacă Dumnezeu te-a trimis să fii o expresie, dacă El te-a trimis să faci parte din Trupul lui Hristos în această zi, nu există nimic să poată opri această expresie, nimic nu o poate împiedica, ci va prospera. Acel Cuvânt din tine va prospera în lucrul pe care l-a trimis Dumnezeu să-l facă. Oh, dacă aș putea să spun așa: nu este că tu încerci mai mult, și împingi, te silești și lucrezi. Nu. Cuvântul este deja în tine, este adevăratul, „Tu,” ești Tu original și va realiza ceea ce vrea Dumnezeu, apoi se va întoarce la Dumnezeu. Nu gol, ci după ce va împlini ceea ce a gândit Dumnezeu înainte de întemeierea lumii.

Dar nu ești tu, omul exterior, nu este voia ta, nu este puterea ta, nu este mintea ta, nu este gândul tău, nimic din toate acestea nu va realiza ceva, ci este Gândul exprimat în sufletul tău care se manifestă și va realiza ceea ce vrea Dumnezeu. „Și va prospera, va prospera în lucrul în care l-a  trimis.”

Orice a hotărât Dumnezeu să exprimăm, vom prospera în acea expresie. Cuvântul lui Dumnezeu este garantat! Gândul lui Dumnezeu este garantat!

În mesajul, Comuniune, fratele Branham spune:

„Ce a fost acolo? Acolo a fost un alt William Branham. Vedeți? O mică pată de Viață Veșnică acolo jos, din Genele lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu care a fost plasat acolo.”

Așadar, fratele Branham a luat Gena lui Dumnezeu și a făcut-o Cuvântul lui Dumnezeu așezat în sufletul tău dinainte de întemeierea lumii. Și acel Cuvânt nu se va întoarce gol la Dumnezeu, ci va prospera.

În mesajul, Răpirea, el spune:

„Cum intrăm în acest Trup? 1Corinteni 12: „Printr-un singur Duh, noi toți suntem botezați în acest Trup.” Printr-un singur botez al Duhului Sfânt. Dacă vreți să notați, acesta este 1Corinteni 12.13: „Și printr-un singur Duh, noi toți suntem botezați…” Și Duhul este Viața lui Hristos. Corect? Viața lui Hristos și Viața fiecărei Semințe… El a fost Sămânța Cuvânt…rodește Sămânța Vieții. Ați înțeles? Dacă acea Viață este în Sămânță…”

Noi vorbim acum despre Sămânța din sufletul tău. Dacă acea Viață, acea Viață veșnică…aceea a fost predestinată înainte să fii tu.

„Dacă acea Viață este în Sămânță și acest botez al Duhului Sfânt vine peste ea, ea este destinată să rodească Viața Seminței.”

Ascultați, el nu a spus: „…să aducă acea Sămânță la Viață,” ci a spus: „…să rodească Viața Seminței.” Orice ar fi, acea Sămânță va aduce la suprafață Viața acelei  Semințe.

Voi nu puteți însămânța o sămânță de măr, și să recoltați pere, pentru că va apărea viața seminței de măr. Tu nu poți planta un păr, și să te aștepți să culegi caise. Deci, indiferent care este viața din sămânță, aceea va veni la suprafață.

Ei bine, care este viața din Sămânța ta, Sămânța Genă a lui Dumnezeu? Este Viața lui Dumnezeu, este Hristos, și Aceasta va apărea când Hristos va veni la acea Sămânță. Viața din acea Sămânță va răsări și va aduce acea Sămânță la Viață. Ce este acea Viață? Este Viața lui Hristos.

În mesajul, Este Răsăritul Soarelui, profetul spune:

„Nu vă mai temeți pentru că fiecare sămânță rânduită mai dinainte, predestinată, a lui Dumnezeu va veni la Viață când Lumina aceea a Evangheliei glorioase, se răspândește peste pământ. În fiecare epocă, Ea va rodi recolta pe care a rânduit-o Dumnezeu s-o facă.”

În fiecare epocă, Lumina acelei epoci va aduce recolta rânduită de Dumnezeu. Fiecare Sămânță care se află acolo, când Lumina care este manifestată pentru acea zi o va atinge, va răsări la Viață. Să citim din nou: „…fiecare Sămânță rânduită mai dinainte, predestinată, a lui Dumnezeu, va veni la Viață când Lumina aceea a Evangheliei glorioase, se răspândește peste pământ. În fiecare epocă, Ea va rodi recolta pe care a rânduit-o Dumnezeu s-o facă.

Oh, ce lucru minunat este acesta!. Eu sunt viu, sau înviat. Cuvântul, „înviat,” în greacă înseamnă: „ceva făcut viu după moarte.” Ca sămânța care merge în pământ, ea trebuie să moară, fiecare parte a seminței; ea trebuie să putrezească, fiecare bucățică din sămânță. Și fiecare fragment din viața care era în sămânță, a venit din nou afară.”

Aceasta este natura mărturisind ceva spiritual… Acesta este motivul pentru care fratele Branham folosește terminologii ca: „Sămânța din sufletul tău,” „Sămânța Genă,” sau „Sufletul.” El le folosește interschimbabil, dar când vorbim despre suflet, vorbim despre esența a ceea ce ești tu, vorbim despre miezul tău. Când intri în această viață, sufletul are o expresie, este natura care controlează duhul, iar duhul controlează trupul.

Dar vine un moment când recunoști cine ești, când recunoști că Dumnezeu te cheamă și că trebuie să mori pentru tine, că tot sinele tău trebuie să moară, trebuie să te predai până la miez; trebuie să mori și să renunți la gândurile tale, la dorințele tale, la visele tale și la planurile tale. Trebuie să renunți la tot sinele tău, și pe măsură ce îți pierzi tot sinele, îl lași să moară și să putrezească.

Dar în interiorul tău este o Genă a lui Dumnezeu, o parte din Viața veșnică, și când Lumina lui Dumnezeu o lovește, aceasta începe să crească și să preia controlul, și aduce la suprafață Viața Seminței, care devine Viața manifestată. Dar pentru aceasta, trebuie să-ți predai viața complet. Eu trebuie să-mi predau viața, trebuie să mor pentru mine însumi.

Să mergem la Ioan 3.5-7:

„Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu.

Ce este născut din carne, este carne; și ce este născut din Duh, este duh.

Nu te mira că ți-am, zis: „Trebuie să vă nașteți din nou.”

Vedeți? De aceea trebuie să ne naștem din nou, pentru că prima noastră naștere este o naștere în corupție. Noi venim cu o natură coruptă. Credeți aceasta? Noi venim cu o natură coruptă dar trebuie să murim pentru noi înșine, trebuie să murim pentru ceea ce suntem  și să ne naștem din nou, iar acea naștere din nou are loc atunci când Duhul lui Dumnezeu contactează Viața care se află în interiorul tău și o înviorează, o aduce dintr-o stare adormită la viață, la manifestare.

Fratele Branham ne spune că tu ai fost menit de la început să fii acea parte mică de Viață. Dumnezeu a vrut să fii tu, intenția originală a fost ca voi toți să fiți acea Viață, și în jurul acelei Vieți, ar fi încapsulată o teofanie, iar în jurul acelei teofanii ar fi învăluită carnea. Și totul ar fi fost perfect, dar nu a putut să vină așa pentru că a trecut prin nașterea sexuală, prin dorință sexuală; din această cauză ați venit aici corupți. Dar acea Sămânță Genă este încă acolo, originalul „Tu,” ceea ce Dumnezeu a vrut să fii tu; și așteaptă acolo, așteaptă Ceva, așteaptă să vină în contact cu Omologul său, cu Ceva care este la fel. Aceasta este Viața care trebuie să prindă Viață; Cuvântul trebuie să vină la Cuvânt, dar pentru aceasta, noi trebuie să ne naștem din nou. Când acea Sămânță prinde Viață, are loc nașterea din nou.

Aș vrea să privim la ce spune El în versetul 6: „Ce este născut din carne, este carne; ce este născut din Duh, este duh.” Dacă tu te-ai născut din nou, ce fel de ființă ești? Ești o ființă spirituală sau o ființă de carne? Să citim din nou: „Ce este născut din carne, este carne, și ce este născut din Duh, este duh.” Dacă te-ai născut din Duh, ești duh. Ce viață ar trebui să trăim? În ce tărâm ar trebui să trăim? Nu în natural.

Prima noastră naștere ne-a blocat în ce este firesc, dar noua noastră naștere ne înalță din natural într-un tărâm spiritual, unde revenim în contact cu lumea nevăzută.

Așa cum am citit săptămâna trecută, El a spus în continuare:

„Nu te mira că ți-am zis: „Trebuie să vă nașteți din nou.

Vântul suflă încotro vrea, și-i auzi vuietul, dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine este născut din Duhul.”

Despre ce vorbește El aici? El vorbește despre adevăratul Tu, pe care îl aduce la Viață, dar este invizibil pentru oameni. Ei îl văd exprimat prin acesta (trup), dar nu este numai acesta, ci este Duhul, este nașterea Seminței Gene a lui Dumnezeu. Și acum, cel care s-a născut din Duh, este duh. Și cum este el? El este la fel ca vântul. Amintiți-vă cuvintele Lui: „Nimeni nu știe de unde a venit și nimeni nu știe unde se duce.”

Voi puteți vedea efectul lui, puteți să vedeți efectul Seminței Gene a lui Dumnezeu, și puteți vedea efectul aici (în trup). Dar este invizibil, așa că acum, scopul este ca acest vizibil (trupul), să înceapă să manifeste Viața nevăzută din interior.

Să mergem la 1Petru 1.23: „…ați fost născuți din nou nu dintr-o nu dintr-o sămânță coruptibilă…” (care poate putrezi). Care este sămânța coruptibilă? Aceasta a fost nașterea voastră naturală. „…ci dintr-una incoruptibilă.” (care nu poate putrezi).

Care este Sămânța incoruptibilă? Sămânța Genă a lui Dumnezeu, Sămânța Cuvânt a lui Dumnezeu. „Nu dintr-o sămânță care poate putrezi, ci dintr-un care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu care trăiește și rămâne în veci.” Laudă lui Dumnezeu! De aceea spunem că este o naștere a Cuvântului. Când Cuvântul, Viața Cuvântului, vine și face contact în tine, aduce la viață Sămânța nestricăcioasă. Aceasta este nașterea din nou.

De aceea, dacă nu ai o Sămânță Genă a lui Dumnezeu în sufletul tău, nu poți veni la nașterea din nou. Această Sămânță Genă se naște dintr-o Sămânță nestricăcioasă, prin Cuvântul lui Dumnezeu. Laudă lui Dumnezeu!

Să mergem acum la Matei 23, pentru că în următoarele cincisprezece minute vreau să privim la altceva.

Matei 23.25-27: „Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi curățiți partea de afară a paharului și a blidului, dar înăuntru sunt pline de răpire și de necumpătare.

Fariseu orb, curăță mai întâi partea dinăuntru a paharului și a blidului, pentru ca și partea de afară să fie curată.

Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi sunteți ca mormintele văruite, care, pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morților și de orice fel de necurăție.”

Sunt bucuros pentru că eu nu am fost unul din cei ce stăteau acolo în acea zi, pentru că nu este un lucru plăcut de auzit ce a spus Isus, dar El arată starea lor reală. El le-a spus: „Voi vă străduiți atât de mult ca exteriorul vostru să fie curat, dar opriți-vă, pentru că mai întâi, trebuie să curățiți interiorul, nu exteriorul. Aveți grijă mai întâi de interior, și ce este înăuntru, se va arăta pe dinafară, în exterior.” Ei aduceau o mărturie, dar Isus a adus o altă mărturie; ei aduceau mărturia faptelor lor, a îmbrăcămintei loc, prin toate ei arătau că sunt neprihăniți și sfinți, dar Isus Hristos a adus o altă mărturie cu privire la ei și le-a spus. „În interiorul vostru sunteți plini de moarte, sunteți plini de oasele morților, sunteți ca un mormânt văruit care arată frumos pe dinafară dar înăuntru sunt morți, nu este nimic acolo, ceea ce încercați să arătați nu sunt lucruri bune, pentru că nu le aveți înăuntru.”

Aceasta spune El. Ce spune El, de fapt? Aveți grijă mai întâi de interior, și ce este în interior se va manifesta în exterior.

În mesajul, Lucruri care vor veni, fratele Branham spune:

„Așa este și acest trup vechi…el a purtat imaginea celui ceresc, dar nu ești tu. Tu ești în interiorul acestui trup.”

De aceea ei puteau împodobi trupul cum voiau dar nu acesta este realitatea, ci realitatea era ceea ce erau în suflet. Aceea este realitatea. Aceasta este valabil și astăzi. Noi putem împodobi exteriorul cum vrem, dar realitatea este nevăzută, și este ceea ce se află în suflet.

„Tu ești în interiorul acestui trup. Tu, Duhul lui Dumnezeu, este în interiorul acestui trup. Aceasta face ca exteriorul să vină în supunere pentru că interiorul îl trage, (vedeți?), aducându-l în linie cu Cuvântul lui Dumnezeu; interiorul vostru, voi, voi înșivă, ființa voastră.”

Așadar, fratele Branham spune că voi nu sunteți exteriorul. Ascultați, acest exterior ești tu temporar; acest exterior ți-a fost dat ca o modalitate prin care să se exprime cel ce este în interior. Oh, sper că veți înțelege!

Acest exterior, este o modalitate, o cale prin care lumea să vadă ce este în tine, de aceea fratele Branham a învățat ceea ce a învățat despre credință și fapte. El ne-a învățat că credința este ceea ce recunoaște Dumnezeu pentru că El nu privește la exterior. Corect? Dumnezeu privește la inimă, Dumnezeu este interesat de starea inimii tale.

Noi suntem socotiți neprihăniți prin credință. Dacă avem credința lui Avraam, suntem socotiți neprihăniți, o neprihănire la fel cum i-a fost socotită lui Avraam. Dumnezeu privește în interior, iar fratele Branham spune că omul privește la exterior; de aceea faptele sunt credința exprimată. Expresia credinței pe care o ai în inima ta, este ceea ce iese în exterior și arată lumii Viața care este înăuntru. Acesta este motivul pentru care cele două nu pot fi separate. Nu poți spune: „Eu am credință, așa că nu contează ce fac.” Ce vrei să spui? Cum nu contează ce faci? Ceea ce faci, este o expresie a ceea ce crezi. Nu te înșela cu privire la aceasta și nu încerca niciodată să spui: „Eu cred Mesajul, dar pur și simplu nu-l pot trăi.” Nu! Dacă crezi Mesajul, stai acolo și cere-I lui Dumnezeu să te schimbe până când El Însuși trăiește în tine.

Adevărul este că nici unul din noi nu poate trăi Mesajul, nici unul din noi nu a putut să-L trăiască, pentru că ne-am născut în carne hibridă cu mințile sucite și dorințe întortocheate, cu dorințe sexuale animalice și toate aceste lucruri, deci nici unul dintre noi nu-L poate trăi, dar dacă ești un copil al lui Dumnezeu, în interiorul tău există o Genă care se trezește la Viață prin botezul Duhului Sfânt și poate trăi Cuvântul pentru că este Cuvântul.

Așa că, nu lăsa pe nimeni să se joace cu privire la aceasta spunând: „Nu contează ce faci. Eu pot face aceasta și aceea.” Nu! Ceea ce faci, este mărturia a ceea ce este în tine. Laudă lui Dumnezeu!

Tu ești în exterior ceea ce ești în interior. Tu însuți, ființa ta este ceea ce ești în adânc, în interior. Aceasta este realitatea. Realitatea este în tine, în interiorul tău. Și ce este în tine? Cuvântul. Ce a fost acel Cuvânt inițial? Un Gând, iar Gândul a fost exprimat ca un Cuvânt, și acum, acel Cuvânt trebuie să vină în manifestare. Unde va veni acel Cuvânt în manifestare? El se va manifesta în trup. Laudă lui Dumnezeu!

Matei 15.7-9: „Fățarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, când a zis:

„Norodul acesta se apropie de Mine cu gura și Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.

Degeaba Mă cinstesc ei, învățând ca învățături niște porunci omenești.”

Vedem că ei au lucrat la exterior, doar la exterior, la imagine, încercând să declare ceea ce nu erau cu adevărat, dar Dumnezeu a tăiat tot și a ajuns la realitate. Veți vedea imediat cum face El aceasta.

În mesajul, Shalom, fratele Branham spune:

„În trupul fizic în care suntem acum, suntem separați unii de alții, dar cu adevărat acest trup este singurul lucru care ne identifică pe unul celuilalt, pentru că suntem legați de cele cinci simțuri: auz, văz, miros, pipăit și gust; și atâta timp cât ne putem vedea sau simți unul pe celălalt, avem dovada că suntem aici. Dacă sunteți orbi și nu puteți vedea, atunci vă puteți simți unul pe celălalt, pentru că simțurile pământești ne declară pe unii celorlalți. De fapt, noi nu ne-am văzut niciodată unii pe alții. Ați știut aceasta? Noi nu ne-am văzut niciodată unii pe alții. Voi auziți ceva vorbind aici, dintr-un trup care imită orice este în interior.”

Aceasta este realitatea. Laudă lui Dumnezeu! De aceea pot spune că acest trup este aici pentru a mă declara și pentru a mă exprima, iar eu vreau să exprime Viața corectă, vreau să exprime realitatea a ceea ce este în sufletul meu; nu influența altor duhuri, nu influența oamenilor din jur, nu influența culturii, ci eu vreau să rămân legat de Dumnezeu, astfel încât această ființă să fie influențată de Duhul lui Dumnezeu, de Cuvânt și să exprime ceea ce este în interiorul meu. Eu vreau să mă identific cu ceea ce este în interiorul meu, și care cred că este Dumnezeu. Așadar, această carne trebuie să prezinte identitatea a ceea ce este în interior.

Deci, noi nu ne-am văzut niciodată și nu ne-am atins niciodată cu adevărat. Dar tu spui: „Acesta este trupul meu.” Este adevărat, este trupul tău. Este acesta trupul tău? Da. Acesta este vârful degetului meu mic? Da, acesta este Chad. Unghia aceasta este Chad, fiecare mădular este Chad. Da, acesta este trupul lui Chad; dar acesta nu sunt eu tot, pentru că adevăratul eu, este jos, în interior. Acest trup sunt eu doar pentru că eu sunt în el. Are sens? Așadar, acest trup sunt eu nu pentru că acesta sunt eu, ci acesta sunt eu pentru că eu sunt în el. Aceasta îl face să fie trupul meu, aceasta face ca acest trup să fie Chad, dar adevăratul Chad, dacă acesta este chiar numele meu, este jos în interior. Laudă lui Dumnezeu!

Oh, acea Realitate ar putea să alunge, ar putea pur și simplu să schimbe atât de multe lucruri! În felul acesta, când acest trup simte ceva, nu-mi pasă, nu sunt eu. Când este durere, inimă frântă, greutate, disconfort, ce-i dacă este? Acesta nu sunt eu, pentru că eu sunt în interiorul acestuia. Dacă gândești ceva rău despre această expresie (despre trup), este bine, pentru că oricum, este doar o grămadă de pământ; adevăratul eu este în interior.

În mesajul, Viața ascunsă cu Hristos, fratele Branham spune:

„Vedeți? Voi veniți într-un loc. Vă dați seama că există un loc ascuns în Hristos, unde puteți fi ascunși și voi, și unde puteți să-i iubiți pe dușmanii voștri? Este ceva în legătură cu aceasta. Voi vreți să fiți iubiți de oameni, să fiți plăcuți, dar dacă vreți ca oamenii să fie drăguți cu voi, trebuie să fiți voi înșivă drăguți. Dacă vă prefaceți, n-o să meargă. Nu. Ei își vor da seama de aceasta. Nu puteți pretinde nimic, nu-i veți face să creadă ceva ce nu este adevărat.

Aceasta este problema cu țara noastră astăzi: există prea multă prefăcătorie și numai lucrări religioase. Sunt prea mulți oameni care se prefac că cred încercând să imite creștinismul, încercând să facă ceva ca să pară creștini. Prieteni, n-o să meargă. Dumnezeu știe aceasta; diavolul știe aceasta și oamenii știu aceasta. Voi trebuie să fiți autentici, trebuie să fiți originali și Dumnezeu vă va onora.”

Ce vrea Dumnezeu? Dumnezeu vrea un „tu” original; vrea ca orice este exprimat în exterior, să fie realitatea care vine din inima ta, nu o pregătire religioasă care vine din exterior, ci vrea realitatea din inimile noastre. Aceasta este ceea ce acceptă El.

Să mergem la Ioan 8.37: „Știu că sunteți sămânța lui Avraam…” Deci, El îi identifică pe evrei că sunt sămânța lui Avraam, și când spune aceasta, El vorbește din punct de vedere al cărnii. Corect?

„Știu că sunteți sămânța lui Avraam, dar căutați să Mă omorâți pentru că nu pătrunde în voi Cuvântul Meu.

Eu spun ce am văzut la Tatăl Meu, și voi faceți ce ați auzit de la tatăl vostru.”

„Tatăl nostru,” I-au răspuns ei, „este Avraam.” Isus le-a zis: „Dacă ați fi copii ai lui Avraam, ați face faptele lui Avraam.”

Mai întâi, El a spus: „Știu că sunteți sămânța lui Avraam,” aceasta fiind în natura lor firească; El nu neagă că genetic, ei vin pe această linie, dar acum, El spune:

 „Dacă ați fi copii ai lui Avraam, ați face faptele lui Avraam.

Dar acum căutați să Mă omorâți, pe Mine, un om care v-am spus adevărul, pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Așa ceva Avraam n-a făcut.

Voi faceți faptele tatălui vostru.” Ei I-au zis: „Noi nu suntem copii născuți din curvie, avem un singur Tată, pe Dumnezeu.”

Isus le-a zis: „Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru…”

Acum El merge dincolo de Avraam.

„…Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-ați iubi și pe Mine, căci Eu am ieșit și vin de la Dumnezeu; n-am venit de la Mine Însumi,, ci El M-a trimis.

Pentru ce nu înțelegeți vorbirea Mea? Pentru că nu puteți asculta Cuvântul Meu.

Voi aveți de tată pe diavolul, și vreți să împliniți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș, și nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbește din ale lui, căci este mincinos și tatăl minciunii.

Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeți.”

Aici, Isus avea de-a face cu fariseii, cu religioșii zilei. El a intrat în miezul problemei lor și le-a spus că ei credeau că sunt sămânța lui Avraam, că sunt copii ai lui Dumnezeu, credeau că au totul pus cap la cap, că ei au Legea, și toate tradițiile cu tot ce cuprind ele, dar ei erau religioși și trăiau doar pentru exterior; dar în interior, nu exista nimic, iar Isus a început să-i expună și să descopere acest lucru. El le-a zis: „Voi nu sunteți sămânța lui Avraam și Dumnezeu nu este Tatăl vostru.” Dar ei susțineau că sunt. Cum a fost Isus capabil să facă o astfel de afirmație? El a făcut-o pentru că era Isus și le-a arătat dovezile pe care le avea, și le-a spus: „Voi nu sunteți sămânța lui Avraam pentru că nu credeți Cuvântul. Voi nu puteți veni de la Tatăl Meu și să Mă urâți. Voi nu Mă iubiți. Dacă ați fi din Dumnezeu, M-ați iubi, pentru că Eu am ieșit și vin de la Dumnezeu.”

Ce a ieșit și a venit de la Dumnezeu? Cuvântul. Cuvântul a venit de la Dumnezeu. Dacă Îl iubiți pe Dumnezeu și sunteți din Dumnezeu, veți iubi Cuvântul. Dacă sunteți Cuvântul, veți iubi Cuvântul. Dacă ați veni de la Dumnezeu, ați iubi ce a provenit de la Dumnezeu.

Acesta este motivul pentru care Ioan a spus: „Cum poți spune că-L iubești pe Dumnezeu și să-l urăști pe fratele tău? Cine nu-l iubește pe fratele său pe care-l vede, cum poate să-L iubească pe Dumnezeu pe care nu-L vede?” De ce? Pentru că, dacă el este cu adevărat fratele tău, a venit de la Dumnezeu. Deci, cum poți urî ce vine de la Dumnezeu, care este Cuvânt? Dacă tu ești Cuvânt, nu poți urî Cuvântul. Dacă tu ești Cuvântul, un copil al lui Dumnezeu, un atribut, o Sămânță Genă, o parte din Viața veșnică, trebuie să iubești tot ce vine de la Dumnezeu: tot Cuvântul, toate Genele lui Dumnezeu. O, laudă lui Dumnezeu!

Așadar, El a început să dezbrace toată religia lor și s-o dărâme; „Pentru Mine, aceasta nu înseamnă nimic, pentru că înăuntru vostru sunteți plini de oasele morților.”

„Dacă Avraam ar fi tatăl vostru…” Vedeți, acum El nu mai spune aceasta, ci El spune: „Voi aveți de tată pe diavolul, și nu Avraam este tatăl vostru…”

De ce a trecut de la Avraam și le-a spus: „Nu Avraam este tatăl vostru, ci diavolul este tatăl vostru?” Pentru că ei căutau să-L omoare. De ce? Pentru că diavolul urăște Cuvântul; diavolul încearcă să distrugă Cuvântul. Dacă înăuntru este un duh care încearcă să distrugă Cuvântul, acela este diavolul, originea acelui duh este diavolul. Corect? Isus a spus-o atât de simplu.

Eu nu vorbesc despre cineva care nu înțelege Cuvântul. Sunt o mulțime de oameni care nu înțeleg, pentru că sunt predestinați să nu înțeleagă și nu pot vedea, dar nu urăsc și nu se luptă cu Cuvântul, nu încearcă să-L distrugă, ci spun simplu: „Eu nu înțeleg.” Dumnezeu Se va ocupa de ei. Și poate va exista chiar și o răsplată pentru aceștia, dacă pot onora Cuvântul în orice fel. Nu despre aceștia vorbesc.

Isus vorbea cu oameni care încercau să distrugă Cuvântul manifestat, care încercau să-L distrugă pe Fiul lui Dumnezeu, încercau să distrugă Atributul lui Dumnezeu, iar El le-a zis: „Tatăl vostru este diavolul. Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, M-ați iubi, pentru că Eu am ieșit și vin de la Dumnezeu.”

Aceasta înseamnă că, dacă noi venim de la Dumnezeu, vom iubi tot ce vine de la Dumnezeu.

Voi vă întrebați de ce iubiți atât de mult acest Mesaj? De ce iubiți voi atât de mult acest Mesaj? Pentru că Mesajul este Cuvântul lui Dumnezeu. Mesajul a venit de la Dumnezeu. Mesajul a fost un Gând în mintea lui Dumnezeu; a fost o Taină în partea din spate a minții lui Dumnezeu, și a apărut ca Cuvânt, și acum acest Cuvânt vine în manifestare în formă de Mireasă. Cum ai putea să nu-L iubești? Dacă ai venit de la Dumnezeu și Dumnezeu este Tatăl tău, Îl vei iubi; vei iubi tot ce vine de la Dumnezeu.

Știți, unii oameni pretind că cred Mesajul, dar nu primesc ceea ce a învățat profetul. Fratele Branham a învățat lucrurile clar și le-a explicat. El a spus de ce trebuie să fie așa, dar oamenii îl pun deoparte. Fie că este vorba despre căsătorie și divorț, fie că este vorba despre slujitori care trebuie să ia în căsătorie numai fecioare, ei îl vor pune deoparte. Dar ei spun că iubesc Mesajul. Oh, Dumnezeule!

Cine credeți că a făcut aceasta? De unde credeți că a predicat el aceasta? De unde a luat-o? Vreau să spun că unii scot aceasta, alții scot aceea și fără să-și dea seama, se trezesc că luptă împotriva Cuvântului lui Dumnezeu, a naturii lui Dumnezeu Însuși, a Cuvântului manifestat. De ce? Pentru că  doar pretind că cred Mesajul și că Îl iubesc, dar cumva, nu le place felul în care a învățat profetul despre îmbrăcămintea femeii, de felul cum a vorbit despre rolul bărbatului și a femeii; nu le plac aceste lucruri.

Dar cum ar putea să nu ne placă aceste lucruri care au venit de la Dumnezeu prin mesagerul Său? Așadar, trebuie să ne cercetăm și să ne întrebăm: sunt aici printr-un ordin religios sau sunt aici pentru că inima mea este logodită cu Cuvântul? Dacă ești aici printr-un ordin religios, tu poți face Evanghelia fără efect, fără putere predicând o doctrină sau tradiții omenești și acestea s-ar putea strecura în Mesaj, pentru că oamenii încep să învețe tradiții care-i fac mai religioși și au găsit soluții pentru Cuvântul lui Dumnezeu.

Vă dați seama că Isus chiar a început să-i mustre, pentru că Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Cinstește-l pe tatăl tău și pe mama ta,” dar voi spuneți: „Ori cu ce te-aș putea ajuta, i-am dat lui Dumnezeu și sunt mai binecuvântat.” Astfel, ei au avut o întreagă tradiție care lucra în jurul poruncii lui Dumnezeu. Corect? Oh, credeți că duhul acela a murit în acea zi? Acel duh este încă în viață. Eu nu am vrut să predic aceasta, am vrut să spun altceva, dar există un motiv pentru care Isus a spus: „Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, M-ați iubi pentru că Eu am ieșit și vin de la Dumnezeu.”

Noi spunem că iubim acest Mesaj, dar unii spun: „Mie nu-mi place partea aceasta, nu îmi place partea aceea,” și, „Eu voi lua tradiția unui om, o amestec și voi găsi o biserică să se potrivească zilei mele.” Eu spun să revenim la primul punct, să ne dezbrăcăm de toate acestea și să spunem: „Doamne, trebuie să mă schimbi și să mă faci să mă potrivesc cu Cuvântul Tău. Trebuie să însuflețești Ceva din mine care să iubească tot Cuvântul, să iubească tot Mesajul, tot ce a învățat acest profet, pentru că există un motiv pentru care a învățat așa; există un motiv pentru care l-ai ridicat și l-ai legitimat. În spate, există un motiv, un scop, și eu nu sunt aici pentru a-l tăia, ci sunt aici doar pentru a spune: „Dumnezeule, acela ai fost Tu! Tu l-ai susținut! Tu nu ai lăsat ca vreunul din cuvintele lui să cadă la pământ.” Deci cum aș putea eu să-l tai, să-l scot sau să-l fac bucăți? Eu voi spune: „Doamne, el a venit de la Tine, de aceea îl accept și îl primesc.” Dacă nu putem face aceasta, trebuie să ne întoarcem pe genunchi și să spunem: Doamne, trezește Sămânța Genă din interiorul meu, care să iubească tot Cuvântul Tău.” Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul, Monumentele lui Dumnezeu dovedite în timp, fratele Branham spune:

„Caracterul unui om este făcut cunoscut prin lucrările lui. Oricine ești, lucrările tale dovedesc cine ești. Nu contează cât de mult mărturisești, orice spui pro sau contra, nu are nimic de-a face cu aceasta pentru că lucrările tale spun ce ești în interiorul tău.”

Când începem să manipulăm Cuvântul prin propria noastră gândire, atunci începem să spunem o poveste. Noi trebuie să ne întoarcem și să spunem: Doamne, vreau să mă predau cu tot ce este în mine. Vreau să mor mai mult pentru ca acest Cuvânt să trăiască El mai mult în mine.

Aș vrea să mai citim din Romani 10.8-9:

„Ce zice ea deci? „Cuvântul este aproape de tine: în gura ta și în inima ta.” Și Cuvântul acesta este Cuvântul credinței, pe care-l propovăduim noi.

Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn, și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit.”

Apostolul Pavel nu spune niciodată că mântuirea este bazată doar pe ceea ce este în inima ta sau pe mărturia ta, ci el ia exteriorul și Cuvântul din interior și le face una. Noi nu putem fi mântuiți doar pentru ceea ce se întâmplă în interior fără nici o exprimare exterioară, dar când exteriorul și interiorul se aliniază, atunci vorbim despre mântuire.

În mesajul, Ilie și jertfa de mâncare, fratele Branham spune:

„Priviți, când au pășit în cuptorul încins în încercare ca să fie testați, ei au rămas credincioși până la sfârșit. Dar Dumnezeu a fost acolo într-un moment și i-a eliberat. Ei știau că s-au rugat înaintea Lui și păcatele lor au fost mărturisite, știau că au împlinit tot ce s-a cerut, totuși se părea că Dumnezeu tace. El tace doar ca să vă încerce să vadă cine sunteți cu adevărat, ce este în voi, în interiorul vostru, să vadă dacă ce este pe buzele voastre este și în inima voastră. Da, noi putem spune ceva cu buzele, dar inima noastră spune același lucru?”

Noi spunem că iubim Mesajul, dar inima noastră spune la fel? Și dacă inima noastră spune aceasta, trebuie să se potrivească cu viața noastră. Tu nu te poți contrazice.

În mesajul, Influență, fratele Branham spune:

„Viața pe care o trăiești, demonstrează ce este în interiorul tău. Tu nu poți schimba ca ea să nu reflecte aceasta. Fiecare individ reflectă în afară ceea ce este înăuntrul lui.”

Când Isus a venit pe pământ, El a fost constrâns de Ceva, și acel Ceva care L-a constrâns, a fost voia lui Dumnezeu. Isus a avut o viață umană în care a putut face alegeri, putea lua decizii apoi să acționeze. Este adevărat? Dar în tot acest timp a fost Ceva care L-a constrâns, și aceea a fost voia Tatălui Său.

În Ioan 5.19, El a spus:

„…Adevărat, adevărat vă spun că, Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; și tot ce face Tatăl, face și Fiul întocmai.”

Vorbind despre aceasta, fratele Branham a spus că Isus a făcut doar ce-I arăta Tatăl. El a fost condus prin viziuni și nu Și-a urmat propriile dorințe, nu Și-a folosit propriile reacții, pentru că El a fost constrâns de voia lui Dumnezeu. Noi știm că voia lui Dumnezeu, este Cuvântul lui Dumnezeu.

Acum vreau să mergem în mesajul, Epoca Bisericii Pergam, din Cartea, „Epocile Bisericii,” unde fratele Branham spune:

„Observați armonia dintre Tatăl și Fiul. Isus nu a făcut niciodată ceva până când nu I-a fost arătat mai întâi de Tatăl. Ioan 5.19. Această armonie urmează să existe acum între Mire și Mireasa Sa. El îi arată Cuvântul Său de Viață, iar Ea Îl primește. Ea nu se îndoiește de Acesta.”

Ce trebuie să facem noi? Noi trebuie să facem același lucru pe care l-a făcut Isus. Fiind constrâns de voia Tatălui, Isus a făcut din El, expresia Tatălui. Corect? Să repetăm încă odată: Tatăl Și-a exprimat Cuvântul, și când a ieșit de la Tatăl, Acesta a fost un Fiu. El a luat acea expresie, a făcut un trup de carne în care a pășit; El a pus Cuvântul Său, exprimarea Lui în formă trupească, și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi. Plinătatea dumnezeirii a locuit în acel trup și în acea formă trupească, Isus a fost constrâns de voia Tatălui, de aceea El a făcut numai ceea ce I-a arătat Tatăl. Făcând aceasta, El a fost o expresie exactă a Gândului lui Dumnezeu. Înțelegeți ce spun? El a fost Gândul lui Dumnezeu exprimat, pentru că nu a luat nici un alt gând decât ce I-a arătat Tatăl.

Îngerul i-a spus fratelui Branham: „Ia creionul și scrie!” Și el a scris: „Această armonie urmează să existe acum între Hristos și Mireasa Sa. El îi arată Cuvântul Său de Viață.”

Cum ne-a arătat El Cuvântul Vieții? Printr-un profet. În timpul sfârșitului, El a restituit Cuvântul. „El îi arată Ei Cuvântul Său de Viață, iar Ea Îl primește, Ea nu se îndoiește niciodată de Acesta.” Dar nu numai că Îl primește, dar Ea și acționează conform Lui. Ea este constrânsă. De ce este constrânsă Mireasa? Ea este constrânsă de voia Soțului Ei. Ea nu-și urmează propria voință, nu-și urmează propriile gânduri sau dorințe, pentru că asupra Ei există o constrângere și trebuie să existe acea armonie între Ea și Conducerea Ei; între Ea și Mire; între Ea și Soțul Ei, Isus Hristos, așa cum a fost între Hristos și Tatăl.

Ceea ce ne constrânge acum, este Cuvântul care ne-a fost dat, pe care-L primim și nu ne îndoim niciodată de El.

În mesajul, Pecetea Paștelui, din anul 1965, profetul spune:

„Micuții Lui Mesia, cei unși, cred aceasta. Ce este Mesia? Ce este Mesia? Mesia este Cel Uns. Acum, dacă El a fost Mesia, Cel Uns pentru acea zi ca să împlinească Cuvântul lui Dumnezeu, ca să fie Răscumpărătorul și Cel Uns, și Dumnezeu a înviat acel trup, Mireasa Lui este Cea unsă pentru această zi.”

El a fost Cel Uns pentru ziua aceea, iar acum, Mireasa este Cea unsă pentru această zi. Ce este unsă Ea să facă? Ea este unsă ca să manifeste Cuvântul și este constrânsă de Cuvânt.

În mesajul, Unirea invizibilă a Miresei lui Isus Hristos, profetul spune:

„Isus Cuvântul a luat locul meu. El a devenit eu, un păcătos, pentru ca eu să devin El, Cuvântul. Lăsați-mă să mă țin cu adevărat de El; nu de biserică, ci de Cuvânt. Oh, acea unire spirituală a lui Hristos cu Biserica Lui este acum, când Trupul devine Cuvânt și Cuvântul devine Trup manifestat, adeverit.”

O, Laudă lui Dumnezeu! În ce zi trăim noi? Noi trăim în ziua în care acel Cuvânt promis pentru astăzi, devine Trup. Unde se manifestă acest Cuvânt? El se manifestă în Mireasa Lui. Cum? Pentru că Ea este constrânsă de Cuvânt și face numai ceea ce vrea Soțul Ei să facă. Dacă El spune: „Aceasta este…”, Ea spune: „Laudă lui Dumnezeu! Facă-mi-se după Cuvântul Tău!”

Suntem noi în ziua unirii invizibile? Unde va fi acea unire invizibilă? Unde va fi exprimată? Este invizibilă!

Amintiți-vă titlul temei din seara aceasta, „Vizibilul declară Invizibilul.” Există o unire invizibilă? Credeți că faceți parte din această unire invizibilă? Amin! Atunci partea ta vizibilă este predestinată să manifeste această unire invizibilă. Și această unire invizibilă are loc între Mireasă și Mirele Ei; are loc între o Femeie și Soțul Ei, Capul. Ea este aici pentru a fi Soția supusă Lui, nu pentru a-și construi propria gândire, nu să aibă dorințe proprii și o voință proprie, ci să se predea Voinței Lui Hristos. Făcând aceasta, noi suntem unșii din această zi, Cuvântul făcut trup. Unde este întrupat Cuvântul?

Oh, Doamne, fă să fie întrupat chiar aici, în mine! Oh, Doamne, ajută-mă să mă predau deplin și cu o inimă curată, Cuvântului Tău! Ajută-mă să renunț la voia mea; ajută-mă să mă predau pe mine însumi și să pun deoparte orice altceva, să iau acest Cuvânt în mine și să-L trăiesc. Doamne, vino, și trăiește-L Tu prin mine. Ajută-mă să mor pentru mine însumi, să iau Cuvântul și să-L las să trăiască în locul meu.

Când avem o dorință, când avem un gând, Cuvântul vine imediat și verifică acel gând; când avem un plan, o dorință, „Aș vrea să fac aceasta, aș vrea să fac aceea,” dintr-o dată îl auzim pe fratele Branham spunând ceva, citim în Biblie sau auzim pe cineva predicând și atunci Cuvântul verifică acel gând. Când murim pentru noi înșine, lăsăm Cuvântul să trăiască în noi. Cum manifest eu Cuvântul? Este simplu: murind pentru mine însumi și predându-mă pe deplin acestui Cuvânt. Atunci voi manifesta Cuvântul.

În orice situație din viață, când sinele tău este în contradicție cu Cuvântul, lăsăm sinele să moară și Cuvântul îi va lua locul, atunci nu mai trăiești tu, ci Hristos trăiește în tine. Dar de fiecare dată când venim și ne lovim cap în cap cu ceva ce a spus profetul lui Dumnezeu, cu ceva ce ne-a învățat din Biblie, dar din cauza unor tradiții, simțuri sau raționament, lăsăm Cuvântul, Îl punem deoparte, și luăm propriile noastre idei exprimându-ne pe noi înșine, nu Cuvântul, atunci acela nu este Cuvântul făcut trup. Atunci nu suntem în scopul lui Dumnezeu, nu împlinim scopul pentru care Dumnezeu Și-a trimis Cuvântul.

Eu spun: Dumnezeule, ajută-mă ca ori de câte ori eu-l meu se bate cap în cap cu Cuvântul, să mor imediat. Când aflu că am greșit, poate am făcut ceva rău, poate am greșit ani de zile pentru că am fost ignorant și nu am știut, dar dintr-o dată Dumnezeu aduce Cuvântul în scenă, și atunci spun imediat: „Doamne, mor pentru mine însumi, astfel încât Cuvântul să-Și poată ocupa locul.” Acum, pot deveni mai mult Cuvânt făcut trup, pentru că aceasta este epoca în care trăim. Cum o vom face? Cum urcă Mireasa? Cuvânt cu Cuvânt. Cum te predai? Cuvânt cu Cuvânt; decizie cu decizie; zi de zi. Nu că ai fost odată la altar și asta este tot. Nu! În fiecare zi mă predau puțin mai mult; în fiecare zi las deoparte dorințele mele, voia mea și iau Cuvântul, iau Cuvântul și-L las să fie Viața mea; las Cuvântul să fie decizia mea. Care este decizia ta?  Orice spune Cuvântul. Aceasta este decizia mea. Ce vei face? Orice spune Cuvântul. Aceasta fac, și dacă fac aceasta, Cuvântul Se face trup.

Uneori, noi facem lucrurile prea mistice. Când Cuvântul devine Trup și Trupul devine Cuvânt, voi spuneți: „Este atât de mistic!” Dar acolo nu este nici o aplicație practică pentru că te întorci și faci aceleași lucruri pe care le-ai făcut întotdeauna. Manifestând aceeași viață, devine atât de mistic.

Acum, când Mireasa este Cea unsă pentru această zi, dacă o păstrezi în tărâmurile mistice, vei continua să trăiești la fel cum ai trăit întotdeauna; dar când o aducem în practică, spunem: „Știi, de fiecare dată când mă lovesc cu capul de acest Cuvânt, eu voi lua Cuvântul și voi muri pentru mine însumi.” Voi lua Cuvântul! Așa se face Cuvântul trup în zilele noastre, și de aceea Ea este unsă. Când Ea este unsă de Dumnezeu, lasă jos viața Ei și lasă Viața Lui să ia întâietate în Ea. Așa suntem noi cei unși și așa este Mireasa Cuvânt pentru această zi. Nu spune: „Se va întâmpla într-un fel magic!”

Se va întâmpla ca prin minune (magic), când Dumnezeu îți convinge inima, când Dumnezeu te aduce față în față cu Cuvântul și Ceva în interiorul tău este dispus să moară, aceasta este partea mistică, tainică, ce are loc chiar acolo. Aceasta este taina care se descoperă, acesta este misticul, acesta este supranaturalul, este Dumnezeu care Se ocupă de inima ta. Nu aștepta o poțiune magică și praf de zâne, pentru ca dintr-o dată să intri într-o stare perfectă. Nu! Noi creștem în aceasta zi de zi, pe măsură ce ne predăm din ce în ce mai mult. Aceasta este realitatea. Laudă lui Dumnezeu!

Este mult mai greu decât am crezut acum douăzeci de ani. Atunci am crezut că Dumnezeu va întoarce comutatorul și totul s-a terminat, eu sunt Cuvântul manifestat. Nu! Noi devenim Cuvântul urcând Cuvânt cu Cuvânt; și pe măsură ce Cuvântul devine mai clar, eu vin într-o supunere mai mare; pe măsură ce Cuvântul devine mai proaspăt, mă predau mai mult.

Când văd că am greșit, când văd motivele mele greșite, dorința mea greșită, mă pocăiesc, dar nu mă pocăiesc numai pentru că am greșit, eu mă pocăiesc oricum, ci eu mă pocăiesc pentru că am gândit greșit. Eu nu mă pocăiesc numai pentru că am greșit față de fratele meu, ci mă pocăiesc pentru că am gândit greșit despre fratele meu. Amin! Vedeți cum Cuvântul aduce mai multă realitate și mai multă manifestare? Nu mai multe morminte văruite pe dinafară, ci adevărul să fie în interior ca să se poată manifesta în exterior. Astfel, vizibilul să devină manifestarea Invizibilului din interior. Să ne rugăm.

O, Părinte ceresc, lasă ca predica din seara aceasta, aceste cuvinte să devină o realitate vie în noi. Doamne, eu nu vreau doar să repet un serviciu, să am o ceremonie religioasă, să intru și să ies din altar după ce am îndeplinit o datorie religioasă; nu vreau să folosesc această oportunitate pentru așa ceva, pentru că noi am venit aici ca să fim schimbați, să fim modelați; am venit aici să fim corectați și învățați; am venit să fim încurajați și întăriți în omul interior.

Dumnezeule, Te rog să faci ca aceste cuvinte să aducă o realitate vieților noastre, căci ne predăm din ce în ce mai mult în fiecare zi. Dumnezeule, pe măsură ce ne descoperi Cuvântul Tău mai mult și ne duci mai adânc în Cuvântul Tău, poți aduce o mai adâncă realitate în inimile noastre; poți aduce o Viață mai adâncă; poți aduce o unire mai profundă cu Tine; mai multă curăție în inimile noastre; o curăție în relația noastră, o curăție în rugăciunea noastră; Dumnezeule, fă ca această curăție să se manifeste  în exterior, pentru ca lumea să vadă că acest Cuvânt devine Trup și Trupul devine Cuvânt.

Dumnezeule, Tu ai promis că vei avea o Mireasă fără pată sau zbârcitură; ai promis că Mireasa se va pregăti, că va lua Haina și se va îmbrăca; o, Doamne, acea Haină este Cuvântul Tău, ajută-ne să-L îmbrăcăm. Fie ca Harul Tău să aibă efect în viețile noastre. Doamne, fie ca Cuvântul pe care  L-ai trimis să-Și împlinească scopul în noi. Te rog să faci ca El să prospere în noi proaspăt, pentru manifestarea Cuvântului Tău în noi, astfel încât să nu-L împiedice nimic.

Doamne, ai promis că se va întâmpla aceasta, deci, ajută-ne să ne predăm. Ne dăruim din nou Ție, pentru că Te iubim, Doamne. Te rog, Dumnezeule, să lucrezi în fiecare viață, în fiecare inimă, în fiecare bărbat, femeie sau copil, chiar dacă Te-am cunoscut și Te-am slujit în acest Mesaj de cincizeci de ani sau dacă suntem nou veniți, pentru că toți avem nevoie de o realitate mai mare în noi.

Eu am nevoie de o realitate mai mare, am nevoie de mai multă curăție în inima mea, am nevoie de o realitate mai mare în interiorul meu, de aceea, curăță-mă prin Cuvântul Tău și dezbracă-mă de sinele meu.

Dumnezeule, ajută-mă să fiu ceea ce ai intenționat să fiu; ajută-mă să îndepărtez orice obstacol din cale, astfel încât Cuvântul Tău să facă ceea ce L-ai trimis să facă, și să prospere în felul Său în inima și în viața mea.

Fie ca această carne oricât de hibridă ar fi, să devină Cuvânt viu în acea zi. Îți cer aceasta în Numele lui Isus Hristos pentru mine însumi și pentru toți cei ce aud, ca să poată deveni o realitate pentru noi toți, în Numele lui Isus Hristos. AMIN.