STÂNCA ALBĂ ȘI O PIATRĂ ALBĂ – Partea a doua

23 iunie 2024

Să deschidem Bibliile la Apocalipsa 8.1:

„Când a deschis Mielul Pecetea a șaptea, s-a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas.”

Mai întâi vom face o scurtă recapitulare.

Noi trăim într-o zi specială și știm că fiecare epocă a fost specială, dar pentru mine, aceasta este specială, specială; este vârful, și sunt atât de bucuros să trăiesc în această zi și să am această Descoperire în inima mea.

Dacă vă amintiți, ultima dată, noi am trecut prin cartea Apocalipsei, de la Epocile Bisericii, la Ioan, care a fost luat sus, la Mielul care a luat Cartea și i-a rupt Pecețile, având astfel Pecețile deschise sub formă de simbol. Vă amintiți că fratele Branham a spus: „…erau în formă de biserică, în formă de simbol.” Toți au putut să vadă simbolul, ce era, dar nu au știut care era descoperirea acelor simboluri.

Apoi ajungem la deschiderea Peceții a șaptea, aici, în Apocalipsa 8.1: „Când a deschis Mielul Pecetea a șaptea a fost tăcere aproape o jumătate de ceas.”

Așadar, în capitolul 6 din Apocalipsa, avem deschiderea celor șase Peceți, și avem simboluri informative, și tot felul de lucruri despre care se vorbește acolo, dar când ajungi la Pecetea a șaptea, nu se spune nimic despre aceasta, este tăcere, este liniște, nimic, fără piese în mișcare, nu apare nici o imagine, nici un simbol, nimic. Sunt atât de recunoscător pentru aceasta!

Să mergem la Apocalipsa 10.1:

„Apoi am văzut un alt înger puternic, care se cobora din cer, învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; fața lui era ca soarele, și picioarele lui erau ca niște stâlpi de foc.”

Fratele Branham a spus: „…Acesta nu poate fi nimeni altul decât Hristos.” Acesta este Hristos, Îngerul puternic.

„În mână avea o Cărticică deschisă. A pus piciorul drept pe mare, și piciorul stâng pe pământ.”

Profetul lui Dumnezeu ne-a spus că această Cărticică deschisă, este aceeași Carte care era închisă în capitolul 5, și pecetluită cu șapte Peceți. Acum, la această venire, când Îngerul puternic coboară, care este Hristos, fratele Branham ne-a spus că, „îngerul al șaptelea trebuie să fie pe pământ la timpul acestei veniri.” Deci, Cartea pecetluită, devine o Cărticică deschisă. Îngerul puternic coboară și aduce Cărticica deschisă, care este, ce? Cartea cu șapte Peceți a Răscumpărării este acum deschisă în mâna Îngerului puternic, care coboară în timpul când îngerul al șaptelea al Bisericii este pe pământ.

Deci, nu există îndoieli, nu există întrebări, nu există loc de dispute despre aceste lucruri. Să citim de la versetul 2:

„În mână avea o Cărticică deschisă. A pus piciorul drept pe mare, și piciorul stâng pe pământ,

și a strigat cu glas tare, cum rage un leu. Când a strigat el, cele șapte tunete au făcut să se audă glasurile lor.

Și când au făcut cele șapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să scriu; și am auzit din cer un glas, care zicea: „Pecetluiește ce au spus cele șapte tunete, și nu scrie ce au spus.”

Acesta este un verset foarte important al Scripturii, și am trecut prin aceasta data trecută, dar o să fac o recapitulare, pentru că vreau să pun întregul gând împreună. Deci, aveți răbdare. Puteți spune: „Frate Chad, ai mai spus aceasta,” dar eu o voi spune iar și iar și iar. Voi doar pregătiți-vă, pentru că aceasta este ziua în care trăim, și acesta este evenimentul care s-a întâmplat în zilele noastre.

Deci, când Îngerul Puternic coboară cu o Carte deschisă în mână, El strigă cu glas tare, cum rage un leu, pentru că El este Leul din seminția lui Iuda; El este Împăratul! Și fratele Branham a spus: „El vine acum, să-Și caute Împărăteasa.” Aceasta este ceea ce se întâmplă în timpul sfârșitului, și Pecetea timpului de sfârșit, este Pecetea a șaptea, iar aici, este descrierea Peceții a șaptea, că aceasta deschide Apocalipsa 10.1-7. Fratele Branham a legat aceasta de Pecetea a șaptea, despre care a spus, de asemenea, că este Venirea Domnului.

Deci, acum s-au auzit glasuri, cele șapte Tunete și-au făcut auzite glasurile. Erau glasuri, pentru că Ioan a vrut să scrie ce au spus cele șapte Tunete; a fost ceva ce se putea scrie. Am înțeles aceasta. A fost un glas, o explicație, a fost ceva ce s-a spus, dar lui Ioan i s-a spus să pecetluiască lucrurile pe care le-au spus cele șapte Tunete și să nu le scrie. Deci, acum ele sunt pecetluite, iar fratele Branham s-a referit la acele Peceți ca fiind „Pecețile de pe spatele Cărții.”

Astfel, dacă îl ascultați pe fratele Branham în timp ce a mers prin lucrarea sa și a început să vorbească despre aceasta, a spus că există Peceți pe interiorul Cărții, și Peceți pe partea din spate a Cărții. El a spus aceasta în diferite feluri. Dacă îl veți urmări, veți vedea că el a folosit o terminologie diferită, dar el conduce la același lucru, că există un set de Peceți pe care le puteți vedea, care au fost deschise. Când au fost deschise? Ele au fost deschise în viziunea lui Ioan, acum două mii de ani, în simboluri, ca un călăreț pe un cal alb, pe un cal roșu și toată simbolistica. Și fratele Branham a spus:

 „Există un set de Peceți închise pe partea din spate a Cărții. Și nu știe nimeni ce sunt acestea. Nu este scris nimic despre ele, nu există nici măcar un simbol al acestora.”

Despre ce vorbea el? El vorbea despre Tunetele care erau pecetluite, adică despre acel set de Peceți care erau…Oh, Laudă lui Dumnezeu!

Voi nu știți ce înseamnă pentru mine să vezi aceste lucruri atât de clar! Pentru că noi am sondat aceasta, L-am întrebat pe Dumnezeu și nu am înțeles ce a spus profetul. Dar fratele Branham a spus: „Este atât de simplu!” Și este atât de simplu! Este unul din lucrurile cele mai simple ale Scripturii!

A fost un timp, în Mesaj, când oamenii spuneau: „Sunt paisprezece Peceți? Ar putea fi paisprezece Peceți?” Pentru că profetul a spus: „Șapte Peceți pe interiorul Cărții. Șapte Peceți pe partea din spate a Cărții.” Dar nu sunt paisprezece Peceți. Este ceva ce a fost deschis în formă de simbol, dar adevărata descoperire a simbolurilor a fost încă pecetluită. Ce înseamnă toate acestea? Ce reprezintă aceasta? Ce reprezintă fiecare simbol? Era încă sigilat, pecetluit. Era pecetluit până când? Până în ceasul sfârșitului, până în timpul sfârșitului, sau până în timpul deschiderii Peceții a șaptea, care este Pecetea timpului de sfârșit. Și când această Pecete este deschisă, acum va veni descoperirea celor șapte Peceți, pentru a explica ce înseamnă totul. Aceasta spunea el: „Nu există nimic scris despre Aceasta,” și o leagă de Pecetea a șaptea, pentru că atunci când El a deschis Pecetea a șaptea, a fost Tăcere. Nu există nici un simbol, nici un semn, nimic. Să citim încă odată, de la versetul 4-6:

„Și când cele șapte tunete au vorbit, eram gata să scriu; și am auzit din cer un glas, care zicea: „Pecetluiește lucrurile pe care le-au spus cele șapte tunete, și nu le scrie.

Și îngerul pe care-l văzusem stând în picioare pe mare și pe pământ, și-a ridicat mâna dreaptă spre cer,

și a jurat pe Cel ce trăiește în vecii vecilor, care a creat cerul și ceea ce este în el; pământul și lucrurile de pe el; marea și lucrurile din ea, că nu va mai fi timp.”

De aceea, fratele Branham s-a referit la aceasta ca fiind sfârșitul: „Nu va mai fi Timp.” Aceasta este Pecetea timpului de sfârșit, sfârșitul tuturor lucrurilor, totul se termină. Aceasta a spus el în această a șaptea Pecete.

Mai întâi: „…nu va mai fi timp” pentru denominațiuni; nu va mai timp pentru puterea mondială a Neamurilor; nu va mai fi timp pentru acestea și totul se termină în Pecetea a șaptea. Profetul a spus: „Chiar și Timpul se termină cu Pecetea a șaptea,” iar Timpul se termină la sfârșitul Mileniului. Deci, totul ajunge la încheiere, este Sfârșitul. Începe sfârșitul tuturor lucrurilor. Laudă lui Dumnezeu!.

Să citim Apocalipsa 10.7:

„ci că în zilele glasului celui de-al șaptelea înger, care va începe să sune cu trâmbița lui, va fi terminată Taina lui Dumnezeu, așa cum le-a spus El slujitorilor Săi, profeții.”

Deci, prin sunetul îngerului al șaptelea, această Taină a lui Dumnezeu, va fi terminată. Slavă lui Dumnezeu!

Acum vreau să citesc un citat din mesajul Domnilor, este acesta timpul sfârșitului? El a predicat acest mesaj duminică seara, în ultima duminică a anului 1962, ultima zi fiind următoarea. Deci, acest mesaj a fost predicat în 30 decembrie 1962, seara. Acest mesaj, așa cum am mai spus, este o întrebare: „Este acesta…?” Și noi știm că aceasta culminează cu șase vise și o viziune pe care a avut-o profetul. Astfel, a avut Cuvântul Domnului să meargă spre Vest, pentru că trebuia să prindă o Descoperire, și să se întoarcă înapoi cu ea. El a trecut prin visul lui Junior Jackson, care a fost unul din cele șase vise pe care le-a primit.

„El a venit la mine și mi-a spus: „Frate Branham, am ceva pe inimă, și trebuie să-ți spun.” Am spus: „Spune, frate Jackson.” Și el a zis: „Am visat un vis.” Și iată-l! Am stat nemișcat, l-am ascultat și am privit.

El a spus: „Am visat că era un deal mare, ca afară, în câmp, unde era iarbă albastră sau așa ceva. Sus, pe vârful acelui deal, unde apa spălase pământul, era o Stâncă în vârf, sus pe deal, ca vârful dealului. Era Stâncă, fără iarbă. Și acolo unde a spălat-o apa, a tăiat un fel de scriere pe acele pietre, iar tu stăteai acolo interpretând acea scriere de pe acele pietre. Și a spus: „Noi toți…” Iată ce a spus el: „Frații din Georgia și de peste tot, stăteau toți împreună, ascultându-te cum interpretai acea scriere tainică de pe pietrele acelea, acel munte.”

Și a spus: „Apoi ai luat ceva din aer, ceva ca o bară de fier sau o rangă,” nu-i așa, frate? „Ceva de felul acesta, ca o bară de fier foarte ascuțită.” Și a spus: „Eu nu știu cum ai făcut aceasta, dar ai lovit vârful acelui munte, l-ai tăiat de jur împrejur și i-ai ridicat vârful. Era în formă de piramidă, și tu i-ai tăiat vârful.” Aceasta a fost cu luni și luni înainte de a predica mesajul Piramidei. Dedesubt, era o Piatră albă de granit, și tu ai spus: „Soarele sau lumina, nu a strălucit niciodată înainte, pe Aceasta. Priviți la Aceasta! Priviți la Aceasta!” 

„…Priviți la aceasta! Lumina nu a venit niciodată înainte peste Ea.” Când le-am spus să privească la Aceasta, toți s-au ridicat și au venit să se uite înăuntru.”

Așadar, în vis, fratele Branham a luat un instrument ascuțit, a smuls vârful și a descoperit că acolo, dedesubt, era o Piatră albă de granit, și a spus că Lumina nu a strălucit niciodată înainte peste Ea. Să citim mai departe:

„…Dar el a spus că, în timp ce ei se uitau înăuntru, el a privit cu coada ochiului și m-a urmărit. Eu m-am strecurat într-o parte și am început să merg spre Vest, spre apusul soarelui, urcând un deal, coborând un deal; urcând un  deal, coborând un deal, devenind din ce în ce mai mic, până când nu m-a mai văzut.”

Laudă lui Dumnezeu! Deci, acesta este visul. Fratele Branham a trecut prin aceste șase vise, dar a petrecut cel mai mult timp cu visul acesta, apoi cu experiența pe care a avut-o când a fost prins în Constelația de Îngeri, în viziune, cu o săptămână înainte de a predica aceasta.

Apoi a vorbit despre vedenia pe care a avut-o, și în care a văzut acele pietre împrăștiate peste tot pe aleea lui, cum ei voiau să-i rupă poarta, iar el a găsit că acesta era semnul că trebuie să meargă spre Vest. Totul s-a adunat împreună și el a predicat aceasta în acest mesaj.

Imediat după aceasta, a plecat spre Vest, și cu aceasta a început un alt ciclu de evenimente, care l-au făcut să revină în martie și să predice cele șapte Peceți. Astfel, toate acestea se unesc.

Tot în mesajul Domnilor, acesta este semnul sfârșitului?, el a spus:

„Apoi observați, într-un chip misterios, am ridicat din aer o unealtă ascuțită, cu care am deschis vârful. Și acolo era granit alb, dar nu a fost interpretat. Nu erau litere. Eu nu am interpretat aceasta, Junior. Doar m-am uitat la Ea și am spus fraților: „Priviți la Aceasta!” Și aceasta s-a împlinit în seara aceasta.”

Așadar, visul acela s-a împlinit chiar acolo. Ascultați, să nu vă gândiți niciodată că există o împlinire viitoare a visului lui Junior Jackson. Fratele Branham a spus că acesta s-a împlinit chiar atunci.

Apoi, în ultima parte a visului, l-au văzut pe fratele Branham mergând spre Vest, și aceasta s-a împlinit în ziua următoare sau două zile mai târziu, când s-a urcat în mașină și a condus spre Vest, și s-a mutat în Vest. Deci, visul a fost împlinit.

Nu vreau să mergem mai departe înainte să știm că profetul a mers spre Vest, și când a mers spre Vest, s-a conectat cu această Constelație de Îngeri.

Aceasta este fotografia care a fost făcută și a devenit Semnul despre care a vorbit fratele Branham, că Acesta a fost o reprezentare în ceruri, pentru a ne arăta că Piatra de încheiere, a coborât în formă de Piramidă. Este Piatra din vârf și Piatra de încheiere, formată din aripile celor șapte Îngeri.

Fratele Branham a spus că cei șapte Îngeri reprezentau Epocile Bisericii complete. Este Noul Testament complet, este Desăvârșirea Epocilor Bisericii. Acum cobora încheierea Bisericii din Noul Testament. Și fratele Branham a fost prins în această Constelație, și este uimitor că Aceasta era un Nor alb, pentru că Aceasta era Piatra albă de sub Stâncă. Alb, reprezintă puritatea.

El a spus: „Nu era nimic scris pe ea.” Este o Descoperire pură, peste care Lumina nu a strălucit niciodată înainte, nu a fost iluminată niciodată; nu există nici un Cuvânt scris sau spus despre Aceasta în Biblie.

Deci, nu poate fi manipulat, murdărit sau încurcat de ideile omului. Totul a fost ținut în secret total până la timpul sfârșitului, astfel încât să nu fie încurcat, astfel ca gândirea noastră să nu fie încurcată cu privire la aceasta.

El a spus: „Când este în Biblie, oamenii o sondează, intră în ea și fac tot felul de lucruri, de aceea nu există nici un Cuvânt scris despre ea.”

De ce? Lumina nu a strălucit niciodată înainte peste Ea. Fratele Branham a spus:

„Eu am citit toate aceste cărți, și ei nici măcar nu știu că mai sunt șapte Peceți care urmează să fie descoperite.”

La ce privea el? El privea la Tunete. Ce făcea el? El predica aceasta în mesajul „Domnilor, este acesta timpul sfârșitului?” El predica Aceasta colo, și anunța că în această Biblie (fratele Chad ridică Biblia deschisă), este o Taină; în această Biblie, în Stâncă, și aceasta reprezintă Biblia, pentru că, amintiți-vă, aceasta avea scrieri de jur împrejur, iar profetul mergea de jur împrejur interpretând toate scrierile. Ce a fost lucrarea lui până în acel punct? Să lege împreună toate capetele lăsate libere din Epocile Bisericii, lăsate deoparte și înțelese greșit. El a luat Scripturile, a conectat învățăturile și ne-a adus înapoi la învățăturile apostolilor, și a predicat ceea ce a predicat Pavel. Deci, a interpretat scrisul din exteriorul Stâncii (fratele Chad ridică Biblia deschisă), apoi a ajuns în acest punct și a spus:

„Acum există Ceva care nici măcar nu este scris. Există Ceva în această descoperire (în Biblie), în cadrul acestui Munte al Cuvântului, pe care Lumina nu a strălucit niciodată înainte. Nimeni nu a privit la Aceasta.”

Și acum, în viziune, el a luat jos vârful și le-a arătat fraților că există o Piatră în Stâncă; că există o Descoperire în interiorul Cuvântului. Nimeni nu a știut despre Aceasta până în acest moment. Apoi, le-a spus: „Priviți la Aceasta! Eu plec spre Vest! Ei au rămas privind la Aceasta.” La ce priveau ei? Ei se uitau la ceea ce le prezentase fratele Branham în acest mesaj. El le-a descoperit că trebuie să vină o Descoperire a acestui lucru, care a fost pecetluită până la sfârșitul timpului, pentru că lui Daniel i s-a spus că acest lucru va fi pecetluit până la timpul sfârșitului.

Așadar, aceasta înseamnă că la timpul final, Ceea ce a fost pecetluit, trebuie desigilat, deoarece a fost pecetluit până la vremea sfârșitului. Deci, vremea sfârșitului va fi timpul când se va desigila. Ce va fi desigilat? Singurul lucru din Biblie despre care nu este scris nici un Cuvânt, sunt cele șapte Tunete. Lumina nu a strălucit niciodată înainte peste acestea.

În acest mesaj, el le-a spus fraților să privească la Aceasta, pentru ca el să poată merge în Vest. Deci, ei erau acolo doar pentru, ce? Ca să se uite la faptul că trebuie să vină o altă Descoperire a acestui lucru, dar, ca să nu-ți dai seama, nu este scris nimic. Ei nu puteau să-și dea seama de nimic, nu puteau citi nimic. Tot ce puteau citi, este versetul 4, care spune că el a pecetluit lucrurile care au fost rostite. Laudă lui Dumnezeu!

Deci, profetul a mers în Vest și s-a conectat cu Îngerii, când a fost prins în Constelația de Îngeri, iar ei i-au spus să se întoarcă în Est, pentru descoperirea celor șapte Peceți.

În mesajul Domnilor, este acesta timpul sfârșitului?, el a spus:

„Nu va mai fi Timp! Ce se întâmplă? Ce se întâmplă?…prin cele șapte Tunete…”

Acest lucru este atât de grav. Ce este aceasta? Este Piatra de încheiere; este Piatra de temelie; este Conducerea; Hristos vine jos ca să-Și încheie Mireasa. Ce încheie Biserica? Cele șapte Tunete! El leagă totul împreună. Să citim mai departe:

„Vă amintiți mesajul Piramidei?…Duhul Sfânt a pus Vârful…”

Când a vorbit despre mesajul Piramidei, s-a referit la „Statura unui om perfect,” arătând că prin credință, dragoste, înfrânare, prin toate acestea, El aduce zidirea unui om până la Statura unui om perfect. Dar Conducerea este Dragostea, a opta este Piatra de încheiere, este Dragostea, care este Dumnezeu.

Așadar, el a legat aceasta de mesajul Piramidei, care este Statura unui om perfect, și a spus:

„Ce a făcut? Duhul Sfânt a pus vârful pe individ și l-a pecetluit când am adăugat la credința noastră neprihănirea, evlavia, credința, și așa mai departe. Noi am continuat să adăugăm la aceasta până când am primit cele șapte lucruri, al șaptelea, este Dragostea, care este Dumnezeu. Așa îl face El pe individ, îi pune Piatra din vârf, și îl pecetluiește cu Duhul Sfânt.

Atunci, dacă este așa, El are șapte Epoci ale Bisericii în care a avut șapte Taine care au sunat și pentru care s-au luptat să le aducă înapoi. Și acum, vine Piatra de încheiere să pună vârful Bisericii. Înseamnă aceasta Tunetele, frații mei? Domnilor,  acolo suntem?”

Îmi amintesc că am spus că în acest mesaj, totul este o întrebare: „Este acesta semnul sfârșitului? Domnilor, acolo suntem? Aceasta înseamnă Tunetele? Este timpul ca acestea să fie împlinite?” Sunt numai întrebări, dar dacă urmăriți Mesajul până când fratele Branham a ajuns la Pecetea a  șaptea, pentru el nu mai era o întrebare, deoarece el știa că acesta este semnul sfârșitului, că acesta este timpul sfârșitului, și este deschiderea Peceții a șaptea. El știa aceasta. Înainte, el a pus întrebări, dar după, el a spus că acesta este timpul sfârșitului.

Acum, priviți la acest titlu: „Dumnezeu ascunzându-Se în simplitate”, predicat la Albuquerque, New Mexico, la trei săptămâni după ce a predicat Pecețile. Acesta nu a fost în timpul Peceților. El a început săptămâna Peceților cu mesajul „Dumnezeu ascunzându-Se în simplitate și descoperindu-Se în același fel,” dar predica aceasta, „Dumnezeu ascunzându-Se în simplitate,” este după Peceți, nu înainte, și aici, el a spus:

„Zilele trecute s-a întâmplat ceva. Voi ați citit sau ați auzit caseta, „Cele șapte Tunete,” „Cât este ceasul, domnule?”

Fratele Branham tocmai a numit caseta „Cât este ceasul, domnule?”, „Cele șapte Tunete.” Ce predica el? Cele șapte Tunete. Ce arăta el? Că trebuie să vină o Descoperire a acestor șapte Tunete. Aceasta este Taina ascunsă de sub Capac! Aceasta este ceea ce încheie Noul Testament! Aceasta este ceea ce încheie Cuvântul! Aceasta este ceea ce completează Mireasa! Aceasta este ceea ce Îl aduce pe Hristos jos pentru a Se uni cu Mireasa Sa! Aceasta este deschiderea Peceții a șaptea! Aceasta este Mesajul timpului de sfârșit! Acesta este sfârșitul Timpului și descoperirea Tainelor. Totul este aici, iar profetul a spus: „Ați avut caseta „Cele șapte Tunete…” Mergeți și găsiți caseta, banda, intitulată „Cele șapte Tunete.” care este de fapt, „Acesta este timpul, domnule?”

Deci, „Cât este ceasul, domnule?” este „Cele șapte Tunete.” Aceasta a predicat fratele Branham, anunțându-vă că trebuie să vină o Descoperire a acestor Tunete.

El a spus: „Acesta este timpul pentru acele Tunete? Dacă este, Tunetele vor încheia Biserica. Este aceasta? Pentru ce este aceasta? Trebuie să merg eu acolo ca să primesc descoperirea celor șapte Tunete?” Totul este despre cele șapte Tunete.

Deci, ce a făcut? A mers spre Vest. De ce? Pentru că întrebarea era despre cele șapte Tunete: Ce este? Nu este scris nimic, este secret, este o Piatră albă, nu este un Cuvânt scris; este Tăcere deplină pecetluită până la vremea sfârșitului.

El a plecat spre Vest. De ce? Pentru că întrebarea era: „Sunt acestea cele șapte Tunete? Este timpul ca cele șapte Tunete să fie descoperite? Este timpul ca Pecețile de pe spatele Cărții să se deschidă?” Aceasta era întrebarea lui. El a mers în Vest, iar noi am vorbit despre aceasta înainte.

Dumnezeu a pus Sabia în mâna profetului, care este Cuvântul; Cuvântul a venit în mâna profetului. Apoi, el a fost prins în Constelația celor șapte Îngeri, și a fost trimis înapoi. El a mers afară, în Vest, după Taina Tunetelor, și s-a întors predicând cele șapte Peceți. Unde s-au dus Tunetele? Mă urmăriți? El a plecat pentru a primi descoperirea celor șapte Tunete și s-a întors înapoi predicând descoperirea celor șapte Peceți. Deci, poate că descoperirea celor șapte Peceți, sunt cele șapte Tunete. Laudă lui Dumnezeu!

Acum suntem în Pecetea a șaptea:

„Observați. Când a avut loc aceasta, Junior stătea într-un câmp, pe care era o mare Piramidă, în felul acesta…”

Ascultați, el a trecut prin acel vis în detaliu, cum a mers spre Vest, când a predicat la sfârșitul anului 1962. Apoi, trei luni mai târziu, în martie 1963, el s-a întors, și aici era în Pecetea a șaptea. El a predicat timp de opt zile, iar în ultima zi, a avut al zecelea serviciu, duminică seara, și vedem că s-a întors la visul lui Junior Jackson:

„…când a avut loc aceasta, Junior stătea într-un câmp pe care era o mare Piramidă, în felul acesta. Și pe pietre era scris ceva, iar eu descopeream aceasta pentru oameni. Este adevărat Junior? Cam cu un am înainte să se întâmple.

Acum observați următorul lucru. Eu am luat un fel de bară și am tăiat acesta jos, iar în interior era o Piatră albă, care nu avea scris nimic pe Ea. În timpul acela, eu am pornit spre Vest și le-am spus tuturor: „Să nu mergeți în Vest. Stați aici și priviți la Aceasta până când mă întorc.” Am mers în Vest pentru explozie, apoi m-am întors înapoi în Est, cu Duhul Sfânt interpretând acest Cuvânt nescris.”

Care Cuvânt nescris? Cele șapte Tunete, pe care le-a auzit Ioan dar nu a avut voie să le scrie, ci să le pecetluiască. Acesta este Cuvântul nescris. Și el a mers să audă explozia, pentru a intra în legătură cu Îngerii, Duhul Sfânt aducându-l înapoi spre Est, ca să interpreteze, ce? Cuvântul nescris. Cum a interpretat el Cuvântul nescris? Cum a numit el seria pe care a predicat-o când a interpretat Tunetele, Cuvântul nescris? El a intitulat-o, „Predicarea celor șapte Tunete.” Să citim mai departe:

„Dacă aceasta nu este absolut Dumnezeul Atotputernic, vreau ca voi să știți ce este…la sfârșitul timpului…”

Lui Daniel i s-a spus: „Du-te pe calea ta, Daniele, căci cuvintele acestea vor fi ascunse și sigilate până la vremea sfârșitului.”  Când vor fi desigilate? La vremea sfârșitului.

Fratele Branham a spus: „Sunt aici ca să vă spun, să vă arăt că suntem la sfârșitul timpului.” Care sfârșit al timpului? Când acel Înger puternic a coborât cu o Carte deschisă în mâna Lui, descoperirea celor șapte Tunete, și a strigat cu glas tare, și a spus: „Nu va mai fi Timp.” Ce este? Este Pecetea a șaptea! Este Pecetea timpului de sfârșit. Noi suntem în timpul de sfârșit. Fără îndoială, prieteni, noi suntem la timpul sfârșitului.

Ascultați, eu obișnuiam să cred că fratele Branham nu a spus  nimic în Pecetea a șaptea, dar acum mă întorc și citesc că el a spus totul în Pecetea a șaptea. El a dat descoperirea deplină în Pecetea a șaptea. Totul este acolo. El a spus tot ce i-a fost permis să spună. Totul este acolo.

El a spus că este sfârșitul timpului. El a spus că a mers și a primit interpretarea Cuvântului nescris și că s-a întors și a predicat-o. El a spus totul. Și tot în Pecetea a șaptea, el spune:

„Când va fi aceasta, frate Branham?” Eu nu pot să vă spun. Nu știu. Dar într-una din aceste zile, dacă nu ne mai întâlnim pe acest Pământ, ne vom întâlni Acolo, la Scaunul de Judecată al lui Hristos, și veți afla că, în camera aceea, descoperirea venea de la Dumnezeu, întocmai cum au venit toate celelalte. Una din tainele despre acea Pecete, motivul pentru care nu a fost descoperită, au fost șapte Tunete care și-au rostit glasurile, și Acolo este perfect, pentru că nimeni nu știe nimic despre Aceasta. Acesta nici măcar nu a fost scris. Astfel, noi suntem la timpul sfârșitului. Noi suntem aici.”

Laudă lui Dumnezeu! Când fratele Branham a ajuns la Pecetea a șaptea, el a văzut-o cum se derulează în trei etape, și a spus: „Una dintre ele s-a întâmplat zilele trecute, una astăzi, și una a fost în limbi necunoscute.” Și el nu a putut să înțeleagă.

Știți ce cred? Pentru mine mai sunt încă taine în Pecetea a șaptea; există încă lucruri pe care noi nu le știm despre Pecetea a șaptea. Dacă spun: „Pecetea a șaptea este deschisă”, voi puteți spune: „Ei bine, ce înseamnă că Pecetea a șaptea a fost deschis?” Eu știu una din tainele acestei Peceți. Care Pecete? Pecetea a șaptea.  Deci, Pecetea a șaptea are mai mult de o taină? „Una dintre tainele acestei Peceți…” Înseamnă că Pecetea a șaptea nu este simplă? Nu este doar cunoașterea unui lucru? „Una dintre tainele acestei peceți, motivul pentru care nu a fost descoperită, au fost șapte Tunete, care și-au rostit glasurile…”  O parte a acestei Taine, a acelei Peceți, care vă face să știți că Pecetea este deschisă, este descoperirea celor șapte Tunete care erau cuprinse în Ea; era descoperirea Peceții a șaptea, Cuvântul nescris. Aceasta vă anunță că Taina aceea de sub acea Pecete a fost deschisă. Deci, Pecetea a șaptea este deschisă.

Ascultați, dacă Pecetea a șaptea este venirea Domnului, atunci aceasta cuprinde foarte multe lucruri. Dacă aveți venirea Domnului, voi aveți revenirea descoperirii complete a lui Isus Hristos.

Taina deplină a lui Dumnezeu trebuia să se întoarcă. Conducerea trebuia să se întoarcă! Unirea invizibilă trebuie să aibă loc! Mireasa trebuie să fie însărcinată și să-L aducă din nou pe Hristos pe Pământ. Apoi, Ea trebuie să se fie luată, atomii Ei trebuie să se schimbe și trebuie să fie strămutată. Apoi El trebuie să Se întoarcă prin doi profeți și să Se descopere El Însuși la cei o sută patruzeci de mii, trebuie să distrugă lumea pe câmpul de luptă în bătălia de la Armaghedon, după care Se va întoarce să așeze Împărăția Milenară.

Venirea Domnului are multe de împlinit, prieteni, iar unele dintre ele sunt tainice, pentru că noi nu știm exact cum se vor întâmpla lucrurile; nu știm exact când se vor întâmpla lucrurile, noi știm doar ce este această a șaptea Pecete și că este deschisă.

Deci, noi nu încercăm în nici un fel să spunem: „Este simplu. Oh, este aceasta. Este ușor.” Acolo sunt multe lucruri, prieteni!

Când Isus a venit prima dată, prima Lui venire a cuprins foarte multe lucruri, și multe detalii. Atunci s-au împlinit multe profeții; a fost o mișcare a Neamurilor, a avut loc un recensământ, a fost o fecioară însărcinată, un pântece virgin conform Isaia 7, dintr-un sat numit Nazaret, apoi a fost o mutare în Betleem. În acel timp au fost capete luminate și oameni înțelepți care au venit acolo; a fost un Irod care a încercat să-i omoare pe toți copiii; apoi Isus a fost în Templu la doisprezece ani și dezbătea Legea cu preoții. Și când Isus a crescut, a intrat în lucrarea Lui pământească cu semne și minuni. Atunci, El a fost respins de națiune.

Vreau să spun că au fost o mulțime de lucruri care s-au împlinit la prima Sa venire, iar noi tratăm a doua Sa venire ca pe un lucru mic și simplu.

„Una din Tainele despre acea Pecete, motivul pentru care nu a fost descoperită, au fost cele șapte Tunete care și-au rostit glasurile, și acolo este perfect, pentru că nimeni nu știe nimic despre Aceasta. Aceasta nici măcar nu a fost scris. Astfel, noi suntem la sfârșitul timpului. Noi suntem aici.”

Voi înțelegeți că fratele Branham nu a spus: „Ne apropiem de timpul sfârșitului,” sau „Aceasta se va întâmpla în timpul sfârșitului,” ci el a spus: „Acesta este timpul sfârșitului!”

Tot în Pecetea a șaptea, citim:

„Ați observat când iudeii L-au întrebat aceasta? Știți… Când comparăm Scriptura de aici, din Matei 24 cu cele șase Peceți, Pecetea a șaptea a fost lăsată afară, pentru că, vedeți voi, Hristos a spus: „Numai Domnul Însuși știe; nici măcar îngerii nu știu.” Nu-i de mirare că aceasta nici măcar nu era scrisă. Vedeți? Ei au tăcut. Nimic nu are loc atunci. Îngerii nu cunosc Aceasta. Nimeni nu știe când va veni El.”

Despre ce vorbește el? Despre Pecetea a șaptea. Aceasta este partea care a fost exclusă din Matei 24.

„Nimeni nu știe când vine El, dar acolo vor fi șapte glasuri ale acestor Tunete, care vor dezvălui marea Descoperire la timpul acela.”

Care mare Descoperire? Descoperirea venirii Lui. Deschiderea Peceții a șaptea va fi dezvăluită de Tunete.

 „…dar acolo vor fi șapte glasuri ale acestor Tunete care vor dezvălui marea Descoperire la timpul acela. Astfel, eu cred că…Dacă noi nu știm Aceasta, dacă noi…Aceasta nu va fi cunoscută până la timpul acela. Dar Aceasta va fi cunoscută în ziua aceea, în ceasul în care trebuie să fie descoperită.”

De ce fratele Branham se învârte atât de mult în jur, cu privire la Aceasta? Pentru că el însuși știe exact ce este. Vom ajunge imediat la aceasta.

„Astfel, lucrul pe care trebuie să-l facem noi, este să fim smeriți înaintea lui Dumnezeu, să-L slujim, să facem tot ceea ce știm să facem și să trăim vieți creștine bune.

Acum noi aflăm că Pecetea a șasea a fost deschisă pentru noi. Noi vedem aceasta, și noi știm că această a șaptea Pecete, nu poate fi ruptă pentru public până la sosirea acelui ceas.”

Cuvântul cheie de aici, este „public.”

„Acum, acolo era un motiv pentru care Dumnezeu a lăsat acele șapte Glasuri să tune, pentru că Aceasta trebuie să vină. Vedeți? Pentru că…Noi aflăm că Hristos Mielul, a luat Cartea din mâna Lui, și a deschis Pecetea a șaptea. Dar, vedeți, aceasta este o taină ascunsă.”

Așadar, când a deschis Pecetea a șaptea, Aceasta era o Taină ascunsă. „Nimeni nu o cunoaște, dar Aceasta este exact ceea ce a spus El: „Nimeni nu va ști venirea Lui.” Ei, de asemenea nu vor ști despre Această Taină a acelor șapte Tunete. Astfel, vedeți, sunt conectate împreună.”

Deci, ce este „conectat împreună?” Pecetea a șaptea, venirea Domnului, este legată de Taina Peceții a șaptea. „Glasurile celor șapte Tunete vor dezvălui marea Descoperire la acel timp.” Iar noi suntem aici. Este timpul sfârșitului.

Fratele Branham nu a putut să spună aceasta direct, pentru că i s-a spus să nu o facă. „În Tragerea a treia, nu vei explica aceasta, ca pe celelalte. Când va începe, Aceasta va fi un secret total.” Dar el a făcut tot ce a putut ca să vă facă să vedeți Aceasta. Dar noi am ratat Aceasta. Și eu am ratat-o, și am ratat-o, și am ratat-o, până când, într-o zi a fost ca un foc de artificii, care a făcut „Pooc!”, și acolo era Aceasta. De aceea fratele Branham a spus: „Nu încercați să interpretați nimic. Doar trăiți smeriți o viață bună de creștin. Altfel, vă veți îndepărta de Aceasta.”

Ascultați, descoperirea celor șapte Tunete, deschiderea Peceții a șaptea, era atât de simplă!. De aceea fratele Branham a început cu mesajul „Dumnezeu ascunzându-Se în simplitate și descoperindu-Se în același fel.” Acesta este motivul pentru care a început cu acest mesaj, iar când a ajuns la Pecetea a șaptea, a spus: „De unde am știut acum o săptămână că este atât de simplu, atât de umil?” Apoi ne-a spus: „Nu încercați să interpretați nimic! Dacă Dumnezeu vrea să știți ceva, El vă va descoperi. Voi doar fiți smeriți și umili, și trăiți o viață creștină bună. Dacă încercați să interpretați, vă veți îndepărta mai mult de Aceasta.”

De ce? Pentru că este atât de simplu. Și dacă încercați să vă dați seama singuri, nu veți face altceva decât să încurcați ceea ce este deschiderea Peceții a șaptea. A fost atât de simplu, a avut loc toată săptămâna, și nimeni de acolo nu a știut, atât a fost de simplu.

Dovada deschiderii Peceții a șaptea se manifesta chiar înaintea ochilor lor. După săptămâna în care a predicat Pecețile, fratele Branham a făcut mai multe afirmații. Prima este aici, în mesajul Dumnezeu ascunzându-Se în simplitate și descoperindu-Se în același fel:

„Acum, dacă sunteți treji, voi veți vedea ceva. Înțelegeți? Sper că nu trebuie să țin aceasta în mâna mea să vă arăt. Vedeți? Vedeți? Vedeți? Voi sunteți…Este aici! Noi suntem la sfârșit. Da, domnule. Educația, inteligența pierde Aceasta. Vedeniile simple, când sunt descoperite atât de simplu, trec pur și simplu, peste capetele oamenilor.”

Ce va face ca Aceasta să treacă peste capetele oamenilor? Când ne gândim prea mult, și pentru că este super simplu, super, super simplu. Atât de simplu încât nimeni care a fost prezent atunci când se întâmpla, nu a știut că se întâmpla, în afară de omul care predica. Aceasta a fost simplu.

Apoi, ajungem la Pecetea a doua:

„Dar în zilele din urmă, la sunetul…Apocalipsa 10.1-7, El a spus: „Tainele lui Dumnezeu se vor sfârși în zilele din urmă, la sunetul îngerului al șaptelea.” Maleahi 4, a spus: „El va trimite pe Ilie pe Pământ înainte de a veni ziua aceea rea, când El îl va arde ca un cuptor. El va restitui și-i va aduce pe copii înapoi la credința părinților, la credința originală, apostolică, credința Cincizecimii pe care El a promis că o va restitui. Acum, aceasta este cât se poate de clar, cum spune Scriptura. Aceasta este promis. Și dacă noi suntem în zilele din urmă, trebuie să se întâmple ceva. Vedeți? Și aceasta se întâmplă, iar noi o vedem.”

El este în Pecetea a doua. Aceasta începuse deja cu o zi înainte, în Pecetea întâi. El ne-a spus ce avea să se întâmple în mesajul „Intervalul”, apoi a intrat în prima Pecete și El a început Aceasta. Fratele Branham spune: „Și dacă noi suntem în zilele din urmă, trebuie să se întâmple ceva.”

Deci, dacă suntem în zilele din urmă, ceva trebuie să se întâmple. Ce trebuie să se întâmple în ultimele zile? „Ei bine, trebuie să fie o minune mare; trebuie să fie ceva mare.” Nu! Ce trebuie să se întâmple în ultimele zile? Taina care a fost sigilată, trebuie să fie desigilată. Taina celor șapte Tunete trebuie să fie descoperită. Aceasta trebuie să se întâmple în ultimele zile. Despre aceasta a vorbit el tot timpul.

Fratele Branham a ajuns la acest mesaj, și atunci, el ne-a dus sus cu acele șapte Tunete, Piatra albă, Taina pe care nu o cunoștea nimeni, Tăcerea din cer, venirea Domnului, Taina de sub cele șapte Tunete. Așa este totul. Dacă i-ați urmărit slujba până în acest loc, dacă ați fi fost în Tabernacolul Branham, când ați fi ajuns în acest loc, aceasta este tot ce a spus el pentru a vă pregăti pentru Aceasta. Și el a spus: „Și dacă suntem în zilele din urmă, trebuie să se întâmple ceva.” El le-a spus ce trebuia să se întâmple, iar ceea ce trebuia să se întâmple, era ruperea acelor Peceți de pe spatele Cărții. Aceasta marchează timpul de sfârșit. Aceasta a așteptat timpul sfârșitului pentru a fi desigilate.

Deci, „…Noi suntem la timpul sfârșitului și ceva trebuie să se întâmple. Vedeți? Și se întâmplă, iar noi o vedem…”

Eu nu am fost acolo, dar prin harul lui Dumnezeu, o văd acum.

În Pecetea a treia, citim:

„…dar în această dimineață devreme, Duhul Sfânt a venit unde eram eu, și la fel de clar ca orice, am văzut această Pecete deschizându-se acum, întocmai, exact. Acum, El mă aude, știu aceasta, și Îi sunt foarte recunoscător.

Acum, vă veți aminti doar că există ceva ce se întâmplă, și sper că voi veți prinde Aceasta. Vedeți? Acolo se întâmplă ceva. Eu vreau doar să testez această biserică odată, și să văd dacă ei pot prinde, de fapt, ceva, înainte ca aceasta să aibă loc efectiv. Acum, țineți minte, țineți minte ce v-am spus și Domnul să ne ajute.”

Aceasta a spus el. Așa cum v-am spus mai înainte, nu mi-am putut imagina să stau acolo, în ziua aceea, auzind acele lucruri și încercând ca nebunul să-mi amintesc, „Ce a spus?” El ne-a spus tot felul de lucruri, dar despre ce vorbea? „Amintiți-vă ce v-am spus în „Domnilor, acesta este timpul sfârșitului?” Amintiți-vă ce v-am spus când m-am întors și am predicat „Dumnezeu descoperindu-Se în simplitate,” apoi în „Interval.”

El ne-a spus tot timpul același lucru, că există aceste Peceți care trebuie să fie deschise, Tunetele trebuiau descoperite, Cuvântul nescris, Piatra albă, Taina pe care Daniel nu a putut s-o vadă, și care a fost pecetluită până la vremea sfârșitului; că trebuie să vină deschiderea Peceții a șaptea, venirea Domnului, descoperirea celor șapte Tunete și ele trebuie să fie predicate pentru a fi descoperite. Aceasta a spus profetul tot timpul. Și el a mai spus: „Sper că voi veți prinde Aceasta. Acolo se întâmplă ceva.”

Aceasta se întâmpla chiar atunci. „Vreau doar să testez această biserică odată, și să văd dacă ei pot prinde, de fapt, ceva înainte ca aceasta să aibă loc efectiv. Țineți minte, țineți minte ce v-am spus și Domnul să ne ajute.”

Pecetea a cincea:

„Pecetea a cincea a deschis aceasta. Vedeți? Vedeți? Multe alte lucruri, dacă ați prins-o. Vedeți? Eu aștept să văd întrebările mele…În ordine.”

Este interesant că atunci când a ajuns la Pecetea a cincea, a spus că, „atunci când ajungem duminică dimineața, (care era a opta zi), „când vom ajunge la duminică dimineața cu aceste întâlniri, vom avea o rugăciune pentru bolnavi, vom avea un rând de rugăciune pentru bolnavi.” El a anunțat-o până la capăt, dar s-a răzgândit și a spus: „Nu. Cred că vom avea „Întrebări și Răspunsuri,” apoi vom putea să ne rugăm pentru bolnavi.”

Așadar, el și-a schimbat agenda față de ceea ce avea la început, și priviți ce…Am să vă spun doar ceea ce cred eu. El a spus aici (în Pecetea a cincea), „…multe alte lucruri, dacă ați prins-o. Vedeți? Eu aștept să văd întrebările mele…” Ce încerca el să vadă? El încerca să vadă, prin întrebările pe care le puneau oamenii, dacă au prins-o. El voia să știe ce au primit oamenii. Iar el a primit întrebări ca: „Pot folosi deodorant?” „Este în ordine dacă port pantalonași scurți?” Totul trecea chiar peste capetele lor. Ei au ratat complet evenimentul care avea loc chiar sub ochii lor.

El a spus: „Se întâmplă ceva la sfârșitul timpului. Aceasta trebuie să se întâmple, și se întâmplă, iar noi vedem că se întâmplă. Sper că puteți prinde Aceasta. Țineți minte ce v-am spus! Doamne, ajută-ne! Aș vrea să testez biserica să văd dacă ei pot prinde ceva înainte ca aceasta să aibă loc efectiv.”

Apoi, el a venit la Pecetea a cincea și a spus: „Pecetea a cincea a deschis aceasta.” Ce a adus deschiderea Peceții a cincea? A adus explicația sufletelor care se află sub altar, arătând ce s-a întâmplat pentru răscumpărarea evreilor din vremea lui Hristos. Și el a spus: „Pecetea a cincea a deschis aceasta, multe alte lucruri, dacă ați prins-o. Vedeți? Eu aștept să văd întrebările mele…În ordine.”

Este important să prindeți aceasta. Aici, el a spus: „…Noi vom avea Întrebări și Răspunsuri. Aștept întrebările voastre pentru a vedea ce ați prins.”

Pecetea a șasea:

„Acum, rețineți, prieteni…Acestea nu sunt ideile mele despre Aceasta. Aceasta nu este ceea ce m-am gândit eu, că Aceasta este întru totul de la mine. Așa să mă ajute! Duhul Sfânt știe aceasta. Voi așteptați, dacă Domnul va voi, mâine seară vreau să vă arăt…”

Ce era „mâine seară?” Era încheierea. Sâmbătă a fost „Pecetea a șasea,” duminică dimineață a avut „Întrebări și Răspunsuri,” iar duminică seara a predicat Pecetea a șaptea.

Deci, „…mâine seară vreau să vă arăt o Taină care a mers tot timpul, chiar aici în această adunare. Mă îndoiesc foarte mult dacă ați văzut vreodată Aceasta, sau nu, (vedeți?), ceea ce a avut loc. Aceasta este Ceva care a stat chiar aici înaintea voastră. Eu am urmărit în fiecare seară să se ridice cineva și să spună: „Eu văd Aceasta!”

Despre ce vorbea el? Ce a așteptat el? Ca cineva să se ridice și să spună: „O văd, frate Branham! Eu o văd!” El încerca să-i facă să vadă Aceasta. S-a tot referit la Ea și le-a spus: „Este timpul sfârșitului. Noi suntem aici. Aceasta trebuie să se întâmple. Se întâmplă Ceva. Prindeți Aceasta? Sper că veți prinde Aceasta.” Apoi a spus: „…a mers tot timpul chiar aici în această adunare.”

Dacă aș fi stat acolo în acea zi, și nu aș fi avut această descoperire, m-aș fi gândit la cele mai complicate, dificile, spirituale, supranaturale lucruri care s-ar putea întâmpla și aș fi ratat simplitatea a ceea ce a fost cu adevărat.

De fapt, a fost un om care a venit și a spus: „Sub această a cincea Pecete, sunt suflete sub altar. Acestea nu sunt Neamuri, pentru că strigă după răzbunare, deci trebuie să fie evrei.” Ce este aceasta? Cele șapte Tunete. Aceasta este Taina care a fost sigilată, este explicația a ceea ce au însemnat acele simboluri, și aceasta se întâmpla chiar acolo, și totul era atât de simplu!

Deci, ceea ce auzeau ei, era unul dintre cele șapte Tunete. Ei le-au auzit toată săptămâna, ceea ce arăta că Îngerul puternic coborâse cu Cartea deschisă în mâna Sa, și că Pecetea a șaptea era acum deschisă, iar ei stăteau chiar în mijlocul Ei. Și el a spus: „Sper că puteți prinde Aceasta. Sper că vedeți. Se întâmplă tot timpul.”

Când aș fi plecat acasă în seara aceea, fără descoperire, aș fi spus: „Dumnezeule, Te rog, arată-mi! Trebuie să-mi arăți! Știu că îmi scapă ceva ce a spus profetul, și eu nu o pot primi, nu sunt spiritual.” Ascultați, voi nu trebuie să fiți super spirituali pentru a o prinde, voi aveți nevoie de o descoperire de la Dumnezeu. Și este atât de simplu! Pooc! (Ca o pocnitură din degete). Nu este complicat, nu este adânc, nu este profund.

Cât este de adânc să spui că, atunci când a sosit timpul ca fratele Branham să predice ceea ce a fost pecetluit, ceea ce Ioan nu a putut să scrie, Dumnezeu l-a adus înapoi din Vest, ca să descopere ceea ce Ioan nu a avut voie să scrie, și s-a întâmplat să fie explicația a ceea ce erau simbolurile? Aceasta nu este complicat, aceasta este simplu.

Întrebări și Răspunsuri la Peceți. Aceasta a fost duminică dimineața. Sâmbătă seara a spus ceea ce tocmai am citit, iar duminică dimineața a adunat întrebările și le-a citit. Ascultați ce a spus după ce a citit întrebările primite:

„De asemenea, știind că tocmai printre voi se întâmplă lucruri (vedeți?), acestea sunt doar…Eu știu că voi nu vedeți Aceasta. Înțelegeți? Eu sunt sigur că voi nu vedeți Aceasta. Vedeți?”

De unde știa? Aseară, el spera că ei prind Aceasta, iar cu o seară înainte, joi seara, a spus: „Voi vedea întrebările și atunci voi ști dacă ați prins-o.” Apoi, cu o seară în urmă, a spus: „Sper că puteți prinde Aceasta. Se întâmplă peste tot în jurul vostru.” Și după ce a primit toate întrebările și le-a citit, a spus: „Știu că voi nu ați primit Aceasta. Slavă Domnului! Sunt sigur că voi nu vedeți Aceasta. Și voi spuneți…”

Ascultați, nu este că fratele Branham a știut tot timpul că ei nu o vor vedea, ci el a sperat tot timpul că ei o vor vedea. „Doar aștept să se ridice cineva și să spună: „Eu o văd!” Se întâmplă peste tot în jurul vostru. Sper să o prindeți! Amintiți-vă ce v-am spus. Se întâmplă chiar aici.” El voia ca ei să vadă Aceasta. El spera că o vor vedea, se aștepta ca ei să o vadă, dar duminică dimineața când a venit, după ce a adunat întrebările și le-a citit, a văzut că erau doar întrebări despre deodorant, divorț, tunsul părului, moarte și orice altceva. Și el a înțeles că ei habar nu aveau ce s-a întâmplat în săptămâna aceea. El nu s-a supărat, dar și-a dat seama că nu era încă timpul. Să citim mai departe:

„Sunt sigur că voi nu vedeți Aceasta. Voi ziceți: „Este un lucru greu ca tu să spui Aceasta.” Știu că este. Dar priviți! Lăsați-mă să spun aceasta acum. Presupun că acestea sunt benzi numai pentru noi și așa mai departe. Dar lăsați-mă să spun (vedeți?), că voi nu înțelegeți Aceasta, și nu trebuie s-o înțelegeți. Astfel, nu încercați să interpretați nimic. Vedeți? Nu încercați să vă puneți interpretarea voastră la Aceasta; voi doar vă îndepărtați mai mult.”

Vă puteți imagina? Să nu realizeze nimic din toate acele lucruri despre care le-a vorbit fratele Branham! El spunea: „Sper să vedeți. Sper să înțelegeți că ceva spiritual se întâmplă tot timpul, și dacă nu, atașați aceasta la predicarea celor șapte Tunete, și încercați să vă dați seama ce a fost Aceasta.”

Voi puteți realiza acum că ați fi fost purtați într-o urmărire de mulți iepuri, și ați fi mers pe drumul greșit. De aceea a spus: „Nu încercați să interpretați nimic. Așteptați ca Dumnezeu să v-o descopere, pentru că odată ce o vedeți, nu mai este nici un semn de întrebare; nu este o presupunere; nu este „se potrivește,” sau „nu se potrivește.” Se potrivește atât de perfect, de aceea, el a spus: „Nu încercați să interpretați…”

Voi nu trebuie să interpretați. Când Dumnezeu vă deschide ochii, nu este nevoie de interpretare, se auto interpretează, totul este în ordine acolo.

De ce a spus: „Doar fiți smeriți, stați liniștiți și rugați-vă pentru descoperire.”? Nu încercați să vă dați seama, nu vă folosiți mintea pentru a rezolva aceasta, nu este nevoie de un intelect super. Și un copil poate înțelege ce s-a întâmplat în acea săptămână de servicii. Nu luați o super inteligență,  aveți nevoie doar de descoperire. Oh, Doamne!

Când El l-a trimis înapoi pe profet să predice Pecețile, Aceasta era Taina cuprinsă în Tunete; era ceea ce Ioan nu a avut voie să scrie. Și acum, fratele Branham a predicat Aceasta. Ce înseamnă Aceasta? Aceasta înseamnă că Domnul a venit! Aceasta înseamnă că Pecetea a șaptea este deschisă! Aceasta înseamnă că acesta este timpul sfârșitului! Laudă lui Dumnezeu!

„Nu încercați să puneți interpretarea voastră la Aceasta, căci vă veți îndepărta mai mult.”

Pecetea a șaptea:

„Acum, observați. Vă amintiți vedenia despre Constelație? Charlie, eu…Ești aici. Se petrece ceva. Eu v-am spus săptămâna aceasta, că voi…Aceasta a fost peste tot în jurul vostru, dar mă întreb dacă ați observat-o…”

Eu am atât de multă simpatie pentru sfinții care au fost acolo în acea săptămână!

„A fost peste tot în jurul vostru, dar mă întreb dacă ați observat-o. Vă amintiți Constelația, viziunea Îngerilor, când am plecat de aici să merg în Arizona? Vă amintiți? Cât este ceasul, domnilor? Vă amintiți aceasta?”

Ascultați, el era în Pecetea a șaptea, și a venit deja în locul unde El i-a spus: „Stop! Nu te duce mai departe.” El ne-a spus deja despre viziune, ne-a spus despre Tragerea a treia că nu avea voie s-o explice la nimeni, apoi, când începe, va fi un secret total. El ne-a spus deja toate acestea, dar după aceea, a venit aici, la Aceasta și a spus:

„Aceasta este peste tot în jurul vostru, dar mă întreb dacă ați observat-o. Vă amintiți Constelația, viziunea Îngerilor, când am plecat de aici să merg în Arizona? Vă amintiți? Cât este ceasul, domnilor? Vă amintiți aceasta?”

Eu nu pot să vă spun ce este, dar vă amintiți? Cât este ceasul, domnilor?

„Dacă vă amintiți aceasta, atunci este Ceva ce se întâmplă peste tot în jurul vostru, și Aceasta are legătură cu ceea ce am predicat. „Cât este ceasul, domnilor?” Și dacă vă amintiți Aceasta, atunci suntem aici. În jurul vostru se întâmplă Ceva. Vă amintiți ce am spus? Slavă Domnului!”

„Observați, acolo a fost numai o singură explozie mare de Tunet, și au apărut șapte Îngeri. Este adevărat? O explozie de Tunet, șapte Îngeri au apărut. „Și am văzut Mielul când a deschis prima Pecete. Și am auzit ca un glas de Tunet, și una dintre făpturi a zis: „Vino și vezi!”

Observați, un Tunet, șapte Mesaje care au fost pecetluite și nu pot fi descoperite până în ultima zi din această Epocă. Vedeți ce vreau să spun?”

Înseamnă că el nu putea spune, dar vă spunea. El nu putea ieși și s-o spună direct, totuși vă spunea: „Vă amintiți acei Îngeri? Vă amintiți...?

Când Isus S-a întors la Apocalipsa 6…Amintiți-vă, când Isus a deschis prima Pecete, el (Ioan), a auzit ca un glas de Tunet. Apoi, El a deschis toate celelalte Peceți din Apocalipsa 6 și Apocalipsa 8.1. Amintiți-vă că el a spus, „Un Tunet.” Ce Tunet? Amintiți-vă că el a spus: „A fost o explozie” când a fost afară în Arizona, și a zguduit întreaga lume, iar el a fost prins în Constelația de Îngeri, în Descoperirea pe care o aveau doar Ei. Corect?

 „…un Tunet, șapte Mesaje care au fost pecetluite și nu pot fi descoperite până în ultima zi din această Epocă. Vedeți ce vreau să spun? Acum, ați observat voi partea tainică din această săptămână? Aceasta este ceea ce este. Aceasta este ceea ce a fost.”

Sper să vedeți, prieteni! Sper s-o prindeți! El spunea: „Ceva se întâmplă în jurul vostru. Sper că voi prindeți Aceasta. Sper că vedeți ce este. Sper că ați prins-o până acum. Sunt atent la Întrebări, să văd. Se întâmplă tot timpul. Aștept să se ridice cineva și să spună: „O văd!” Apoi vă aduce înapoi la mesajul „Domnilor, acesta este timpul?” Vă aduce la Tunete, la Peceți.

 „M-am întors să deschid Pecețile.” Și acum el predica Descoperirea de sub fiecare din acele Peceți. A venit până la Pecetea a șaptea și a spus: „Un Tunet, în Canionul Sabino.” „Șapte Mesaje care au fost pecetluite și nu pot fi descoperite până în ultima zi.” Care Mesaje? Cele șapte Tunete din Apocalipsa 10, care au fost pecetluite până în ultima zi, când Îngerul a spus: „Nu mai este timp.”

Este timpul sfârșitului, acum este timpul să le desigileze, conform cu ceea ce i s-a spus lui Daniel. Să citim mai departe:

„Acum ați observat partea misterioasă din această săptămână? Aceasta este ceea ce este. Aceasta este ceea ce era. Aceasta nu era o ființă umană, un om. Aceștia erau Îngerii Domnului.”

De aceea, fratele Branham a spus: „Aceasta nu este de la mine; aceasta nu a fost mintea mea; nu a fost ideea mea; nu este interpretarea mea.” Și a adăugat: „Dumnezeu a trimis în fiecare zi un Înger în camera mea și mi-a adus „Așa vorbește Domnul”, despre ce era sigilat. Aceasta nu are nimic de-a face cu mine; nu are nimic de-a face cu înțelegerea mea; nu are nimic de-a face cu intelectul meu. Aceasta este direct de la Dumnezeu, este chiar Descoperirea care a fost ascunsă în Cuvânt, care vine direct de la Dumnezeu, drept la voi.”

Aceasta a fost Taina pe care el a sperat că o va prinde toată lumea. Aceasta a fost predicarea Peceților.

Tot în Pecetea a șaptea, profetul a spus:

„Acum, de unde am știut eu, zilele trecute, duminica trecută, acum o săptămână, când am predicat despre „Fiți smeriți!” Fiți smeriți, amintiți-vă că Dumnezeu lucrează în lucrurile mici. Eu nu mi-am dat seama despre ce vorbea Aceasta cu adevărat, dar acum o văd. Aceasta este într-un fel atât de smerit! Voi v-ați gândit că așa ceva ar fi descoperit la Vatican, sau…Dar Aceasta vine la fel ca Ioan Botezătorul; Aceasta vine ca nașterea Domnului nostru într-un grajd.”

Cine a venit la fel ca Ioan Botezătorul? Maleahi 4, fratele Branham. El a spus că Aceasta vine exact ca Ioan Botezătorul. Vedeți? „…vine la fel ca Ioan Botezătorul; Aceasta vine ca nașterea Domnului nostru într-un grajd.”

Despre ce vorbea el? El vorbea despre evenimente profetice majore, despre care, aproape nimeni de pe Pământ, nu a știut că se întâmplau. Acestea au fost atât de simple! A fost o femeie mică și soțul ei, într-un grajd, iar ea a născut acolo, și nimeni altcineva din oraș nu a știut ce s-a întâmplat în acea noapte. Nimeni altcineva de pe Pământ, nu știa ce se întâmplă, în afară de magi, care au văzut Steaua care i-a călăuzit pe drum până la El.

Vă dați seama că nimeni nu știa ce se întâmplă. Îngerii au trebuit să vină la păstorii din câmp și să le spună, pentru ca ei să meargă și să declare ce s-a întâmplat: că se împlinea cel mai mare eveniment din toate timpurile. Unde se împlinea? Într-un grajd mic, în Betleem, fără fanfară, neștiut. De ce a făcut aceasta? Pentru că Dumnezeu Se ascunde pe Sine în simplitate și Se descoperă la fel.

Fratele Branham a spus:

„Voi credeți ceva la fel ca Aceasta…” Ca ce? Cele șapte Peceți? Cele șapte Tunete? Marea Descoperirea care așteaptă până la sfârșitul timpului? Deschiderea Peceții a șaptea?

„Voi ați gândi că așa ceva ar fi descoperit la Vatican, sau…Dar Aceasta vine la fel ca Ioan Botezătorul; Aceasta vine ca nașterea Domnului nostru într-un grajd. Glorie lui Dumnezeu! Așa să mă ajute! Ceasul este aproape. Ceasul este aproape. Noi suntem aici. Oh, Doamne!

Acum vedeți Aceasta? Adevărul despre viziunea lui Dumnezeu, cei șapte Îngeri aducându-mă din Vest. Ei veneau din Vest, aducându-mă în Est, aducându-mă aici pentru acest Mesaj din seara aceasta.”

Ce Mesaj? Pecetea a șaptea! De ce l-au adus înapoi? Pentru ca voi să știți că Pecetea a șaptea este deschisă.

Tot în Pecetea a șaptea, profetul a spus:

„Noi Îi suntem recunoscători lui Dumnezeu pentru ceea ce ne-a arătat. Eu am stat în cameră, acolo sus, timp de opt zile, iar Mesajul pe care tocmai l-am terminat de explicat, mulți dintre voi, de aici, Îl veți înțelege. Am spus că acolo s-a întâmplat tot timpul Ceva supranatural și am fost sigur că voi ați pierdut Aceasta. Și iată ce este Aceasta: este adeverirea absolută a acestei interpretări a Scripturilor, ca fiind trimisă de Dumnezeu. Pentru că, înainte chiar ca noi să fi intrat în Aceasta, eu am plecat în Vest…”

Despre ce vorbea? Despre plecarea în Vest. Ceva supranatural s-a întâmplat peste tot. Spuneți-mi, ce s-a întâmplat?

„Ei bine, voi trebuie să înțelegeți de ce m-am dus în Vest, și când mă întorc, să înțelegeți ce s-a întâmplat în toată această săptămână, spiritual, supranatural.”

Vreau să citesc din nou: „V-am spus că acolo s-a întâmplat tot timpul Ceva supranatural, și am fost sigur că voi ați pierdut Aceasta. Și iată ce este Aceasta: este adeverirea absolută a acestei interpretări a Scripturilor, ca fiind trimisă de Dumnezeu. Pentru că, înainte chiar ca noi să fi intrat în Aceasta, eu am plecat în Vest. Dumnezeu mi-a arătat o viziune într-o zi, cam la ora zece într-o dimineață. Eu am venit și am explicat aici ceea ce am văzut. Nu știam ce era Aceasta. Aceasta era o Constelație de șapte Îngeri. Noi vom reține aceasta. Voi veți găsi aceasta pe banda intitulată, „Cât este ceasul, domnule?” Ei bine, aceasta este exact ceea ce vedeți acum.”

Ce vedeau? Ceea ce a predicat el. „Cât este ceasul, domnule?” De aceea a schimbat fratele Branham titlul. Prindeți aceasta! Fratele Branham a schimbat titlul. Mai înainte, când a predicat aceasta, a fost o întrebare: „Este acesta semnul (timpul) sfârșitului, domnilor?” Este acesta semnul? Era o întrebare. Și el a întrebat: „Ar putea fi? Ar putea fi acesta timpul sfârșitului? Ar putea fi acele Tunete? Ar putea fi Aceasta?”

Apoi, fratele Branham s-a dus și a avut experiența din Vest, și acum știa că este timpul sfârșitului, așa că a spus: „Este timpul sfârșitului. Noi suntem aici.” Pentru el, aceasta nu mai era o întrebare, pentru că a primit răspuns la întrebarea lui. După ce a schimbat titlul mesajului, acum întrebarea vă este adresată vouă: „Cât este ceasul, domnule?” Acum nu mai era întrebarea lui, pentru că el avea răspunsul. El nu a mai spus niciodată, „Domnilor, acesta este timpul sfârșitului?” El nu a mai folosit niciodată acest titlu, dar l-a folosit în mod special când l-a predicat prima dată. Atunci, el nu a spus niciodată, „Cât este ceasul, domnule?”, ci a fost foarte specific: „Domnilor, este acesta timpul sfârșitului?” Aceasta era întrebarea lui, aceasta se întreba el, aceasta presupunea el. Apoi, a primit răspunsul și era mulțumit, pentru că acum știa că „Acesta este timpul sfârșitului.” De atunci, el i-a schimbat titlul, și nu l-a mai folosit niciodată. Iar de atunci, întrebarea este, „Cât este ceasul, domnule?” Acum, voi trebuie să răspundeți la întrebare, prin descoperire. Acum, întrebarea este adresată vouă, nu profetului. El nu mai era confuz, el nu se mai întreba, nu mai căuta, acum el știa că Aceasta este Pecetea a șaptea, că acesta este timpul sfârșitului.

Acum, întrebarea este pentru voi: „Cât este ceasul, domnule?” Vă întreb: „Cât este ceasul?” „Este deschiderea Peceții a șaptea?” „Este venirea Domnului?” „Este descoperirea Tainelor?” „Este timpul sfârșitului?” O, laudă Domnului! Acum este rândul nostru să răspundem la întrebare: „Cât este ceasul, domnule?” Laudă lui Dumnezeu!

Întrebări și Răspunsuri, treizeci, august, 1964:

„Cele șapte Tunete, care sunt egale cu cele șapte Taine, au fost deja descoperite. Au fost ele descoperite în cele șapte Peceți, dar încă nu ne sunt cunoscute ca Tunete?”

Cu alte cuvinte, sunt încă o Taină? Încă nu știm că sunt Tunetele? Și profetul răspunde:

„Nu, ele au fost descoperite în cele șapte Peceți. Despre Aceasta au fost Tunetele.”

Aceasta a fost descoperirea celor șapte Peceți. Acestea au fost Tunetele. Este atât de simplu!

„…cele șapte Tunete care și-au rostit glasurile, și nimeni nu putea pricepe ce era aceasta…Ioan știa ce era, dar i s-a interzis s-o scrie. El a spus: „Dar îngerul al șaptelea, în zilele sunării lui, cele șapte Taine ale celor șapte Tunete, vor fi descoperite. Iar îngerul al șaptelea este un mesager al Epocii a șaptea a Bisericii. Vedeți?”

Cine este acesta? William Branham. Aceasta înseamnă că „îngerul al șaptelea, în zilele sunării (trâmbițării) lui, cele șapte Taine ale celor șapte Tunete, vor fi descoperite.” Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul Epoca Bisericii Laodicea, din cartea „Epocile Bisericii,” el a legat aceasta împreună cu Maleahi 4. Noi am trecut prin aceasta, dar o vom citi din nou:

„Acum, acest mesager din Maleahi 4 și Apocalipsa 10.7, va face două lucruri…Doi: el va descoperi Taina celor șapte Tunete din Apocalipsa 10, care sunt descoperirile conținute în cele șapte Peceți. Acestea vor fi „aceste adevăruri tainice” descoperite divin, care literalmente, vor întoarce inimile copiilor spre părinții Rusalistici.”

Maleahi 4 se împlinește în Apocalipsa 10.1-7, în descoperirea Peceților.

În mesajul Suflete care sunt acum în închisoare, el a spus:

„Tainele erau în cele șapte Peceți. Când aceste șapte Peceți au fost deschise, aceasta a deschis întreaga Biblie.”

Apoi, în mesajul Sărbătoarea trâmbițelor, a spus:

„Acum, Tainele ascunse ale lui Hristos, au fost pe deplin descoperite în cele șapte Peceți.”

Eu am făcut această afirmație, am pus această întrebare data trecută, dar o voi pune din nou. Dacă întreaga Biblie a fost deschisă în cele șapte Peceți, și Taina lui Hristos a fost descoperită pe deplin în cele șapte Peceți, de ce am avea nevoie de altcineva să vină ca să ne descopere orice altceva? Dacă Taina ascunsă a lui Hristos a fost descoperită pe deplin, atunci nu mai este încă o taină a lui Hristos care să fie descoperită.

Dacă deschiderea celor șapte Peceți au deschis întreaga Biblie, atunci nu mai este nimic de deschis din Biblie. Atunci de ce am avea nevoie de un alt om mare, sau de un alt mesager, sau de o altă persoană grozavă ca să vină? De ce am avea nevoie să vină altcineva care să împlinească ceva? Este deja împlinit. Dacă avem nevoie de altcineva ca să vină și să împlinească ceva, înseamnă că Aceasta nu a fost deschisă. Dar a fost deschisă deja. Acum, pentru noi mai sunt părți pe care nu le vedem. Este adevărat? Mai există părți pe care nu le vedem, mai sunt lucruri pe care nu le înțelegem, mai sunt părți și piese pe care nu vi le pot explica, pentru că nu știu, dar aceasta nu înseamnă că trebuie să vină altcineva, pentru că este deja în Mesaj. Tot ce avem nevoie a fost deja descoperit în Mesaj, iar noi așteptăm ca Dumnezeu să facă „clic” pe descoperire, ca să vedem ceea ce este deja acolo. Noi nu avem nevoie să vină altcineva, nu avem nevoie de o altă interpretare.

Lăsați-mă să vă spun ceva și încercați să mă înțelegeți, ca frate al vostru. Dumnezeu va folosi slujba încincită pentru a ne ajuta în continuare să descoperim această Taină iar și iar. Aceasta este unealta Lui, este instrumentul din mâna Sa, ca El să vorbească cu copiii Săi. El nu va lua pe cineva super grozav, pentru că este slujba încincită în întreaga lume, pe care El o va unge ca să ia Cuvântul și să continue să-L frângă, până când vom ajunge toți la unitatea credinței, până vom ajunge toți la statura unui om perfect.

Va avea Mireasa o slujbă în timpul sfârșitului? Profetul a spus: „Da.” Este o mare lucrare care se desfășoară în timpul sfârșitului, și este formată din apostoli, profeți, evangheliști, păstori și învățători. Ce este aceasta? Aceasta este slujba Miresei. Care este slujba Miresei? Să ia această Descoperire și să continue să predice, să predice și să predice, iar Dumnezeu continuă s-o dezvăluie. Cum? Prin slujba încincită. Așa o face Dumnezeu.

Noi nu căutăm un alt profet, nu căutăm un mare apostol, ci noi continuăm să lucrăm în acest Cuvânt, să ne rugăm pentru descoperire, iar Dumnezeu continuă să ne dea bucată cu bucată, cu bucată, cu bucată, ca să mergem înainte. Dar noi nu avem nevoie de un alt Mesaj, pentru că noi avem ochii unși pentru acest Mesaj.

Deci, acum ne-am dat seama că acea Piatră din vârf este Conducerea.

Piatra de încheiere, Hristos, Descoperirea, Taina descoperită, venind să Se unească cu oamenii de pe Pământ, să aducă descoperirea Tainei lui Dumnezeu la noi.

Să mergem din nou la mesajul Lupta, din 31 decembrie 1962. Acest mesaj a fost predicat a doua zi, după ce a predicat „Domnilor, acesta este timpul sfârșitului?”

„Noi suntem slujitorii Tăi și ne dăruim în întregime, Ție, pentru anul 1963, pentru ca puterea Duhului Tău să aibă mai multă întâietate în viața noastră…”

Fratele Branham s-a rugat aceasta la începutul mesajului.

„…și în ființa noastră. Ajută-ne, Doamne! Iartă-ne și ajută-ne! Te rugăm să ridici oameni puternici; ridică luptători puternici ai credinței. Doamne, deschide anul acesta acea Mană ascunsă, acea Piatră din Stâncă, ca să putem vedea Planul lui Dumnezeu.”

Când a ajuns aici, el a spus: „Piatra din Stâncă,” și toți și-au amintit de serviciul din seara precedentă, de visul lui Junior Jackson, de instrumentul ascuțit cu care a luat jos vârful de pe Piatra albă, și că a mers spre Vest. Aceasta a avut un impact asupra lor, pentru că el îi anunța: „Vă părăsesc, și plec spre Vest din cauza acestor viziuni. Ceva măreț se întâmplă.”

Și acum, în acea rugăciune, el se ruga în serviciul de seară, privitor la anul care vine și a spus:

„Doamne, deschide anul acesta acea Mană ascunsă, acea Piatră albă din Stâncă…”

Ce era Mana ascunsă? Mana ascunsă era…Mana era în Templu, în Sfânta Sfintelor, deoarece lui Moise i s-a spus să ia un vas plin cu mană, din mana care a căzut în călătoria Exodului, mana pe care ei trebuiau s-o mănânce, mana care se topea când răsărea soarele, care nu putea fi ținută pentru a doua zi. Și El i-a spus lui Moise: „Umple un vas de aur cu mană și pune-l în Sfânta Sfintelor, și păstrați-o din generație în generație.” Aceasta a devenit Mana ascunsă. Nimeni nu putea s-o vadă în afară de preoți, și când marele preot intra acolo în ziua Ispășirii, putea să ia puțin din acea Mană ascunsă și s-o mănânce.

Deci, aceasta era Mana ascunsă. Dar aici, vedem că fratele Branham se ruga: „Doamne, deschide anul acesta acea Mană ascunsă…” Ce este Mana ascunsă? Mana este Cuvântul! Mana este Cuvântul care a căzut zi de zi. Dar Acolo se afla o Mană ascunsă pe care nu putea s-o vadă nimeni. Înapoi în slava Shekinah, slava lui Dumnezeu; înapoi, Acolo unde locuia Dumnezeu, era Mana care se ascundea în partea din spate a Minții lui Dumnezeu, în Sfânta Sfintelor, pe care nu putea s-o vadă nimeni, pe care lumina nu a strălucit niciodată înainte. Și fratele Branham se ruga: „Doamne, deschide anul acesta acea Mană ascunsă…” acea Taină din partea din spate a Minții Tale, „…acea Piatră din Stâncă…” Ce era Piatra din Stâncă? Piatra albă care nu avea nimic scris pe Ea, descoperirea celor șapte Tunete. „…Piatra din Stâncă!” De ce? „…ca să putem vedea Planul lui Dumnezeu.” Ce ar trebui să vedem la deschiderea Peceților? Ce ar trebui să înțelegem noi la deschiderea Peceții timpului sfârșitului? Ar trebui să înțelegem „Planul lui Dumnezeu.”

În continuare vreau să mă concentrez pe ceea ce a spus:

„…închide Piramida vieții noastre, Doamne! Pune Piatra de încheiere, Isus Hristos, asupra fiecăruia dintre noi. Fie ca marile, minunatele, sfintele Sale binecuvântări, să fie peste noi toți.”

Despre ce vorbea el? Despre marea Descoperire, Piatra din Stâncă. „…deschide-o și dă-ne-o! Închide piramida vieții noastre!” Când a spus aceasta s-a referit la mesajul „Statura unui om perfect,” la cele șapte virtuți, la punerea Pietrei din vârf, Dragostea, care este Dumnezeu. Și el a încheiat spunând:

„…lasă această Descoperire, această Mană, această Piatră, să ne aducă la maturitate, pentru ca Tu să poți închide Piramida vieții noastre.”

Aceasta trebuie să facă această Taină, Ea trebuie să ne aducă la Statura unui om perfect, la maturitate.

Acum, ajungem la Apocalipsa 2.17. Amintiți-vă că am numit această temă, „Stânca albă și o Piatră albă.” În visul lui Junior Jackson, Piatra albă era în Stâncă. Și acum, vom privi la „O Piatră albă.” Apocalipsa 2.17:

„Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: „Celui ce va birui, îi voi da să mănânce din mana ascunsă, și-i voi da o piatră albă; și pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l știe nimeni decât acela care-l primește.”

Dacă vă amintiți, fratele Gabe, a menționat aceasta cu câteva săptămâni în urmă, când a predicat. El a spus că, dacă mergi în Concordanță și privești la diferite definiții, ele arată că în antichitate, în civilizația greacă, la judecată dădeau verdictul să ți se dea o piatră albă, sau o piatră neagră. Piatra neagră, însemna că ești condamnat, iar piatra albă, însemna că ai fost achitat.

Deci, în spatele acelei Pietre albe, există multe semnificații. Una: micuță Mireasă, îți dai seama că nu ai făcut niciodată nimic. Aceasta este ceea ce realizăm noi sub Pecetea a șaptea. Sub această Piatră de încheiere, noi ne întoarcem în Mintea lui Dumnezeu, și înțelegem ce a fost cu adevărat, predestinarea; ce a fost Sămânța Genă a lui Dumnezeu; ce este de fapt, un copil al lui Dumnezeu; ce a mers rău la început; de ce suntem în această stare și cum am fost spălați de Sângele Cuvântului însângerat și aduși înapoi într-o stare virgină, astfel încât să putem avea o neprihănire adevărată. Nu neprihănirea care a învățat-o Luther în Epoca Bisericii, ci adevărata neprihănire. Tu nu ai avut-o niciodată, nu face parte din înregistrarea ta.

Deci, „Celui ce va birui, îi voi da să mănânce din mana ascunsă, și-i voi da o Piatră albă; și în Piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l știe nimeni, decât acela care îl primește.”

Acum aș vrea să ne concentrăm asupra acestei Petre albe. Fratele Branham a mers la Epoca Bisericii Pergam, din cartea „Epocile Bisericii,” unde este această parte din Apocalipsa pe care tocmai am citit-o, și a spus:

„Aici spune, de asemenea, că El urmează să-i dea biruitorului o Piatră albă și în Piatră, un nume nou pe care numai singur proprietarul îl cunoaște. Aceasta este foarte important.

Acum, ideea unui nume nou ne este familiară. Avram, a fost schimbat în Avraam; Sarai, în Sara; Iacov, în Israel; Simon, în Petru și Saul, în Pavel. Aceste nume, sau au adus o schimbare, sau au fost date din cauza unei schimbări.”

Ați prins aceasta? Dacă vei birui în generația ta, vei primi o Piatră albă și în Piatra albă, un nume nou. Ori de câte ori, El a dat un nume nou, l-a dat pentru că urma să aducă o schimbare sau pentru că adusese deja o schimbare. Numele nou înseamnă o schimbare: Avraam, Sara, Petru, Israel, Pavel. Deci, de fiecare dată când El a schimbat numele, a fost pentru că în viața lor a avut loc o schimbare majoră. Și profetul a învățat acest principiu.

Să citim mai departe:

„Aceasta a fost numai după ce Avram și Sarai, și-au avut numele schimbate de Domnul, pentru că ei erau gata să primească fiul care venea. În cazul lui Iacov, el a trebuit să biruiască, apoi a fost numit „un prinț.” În cazul lui Simon și Pavel, schimbarea lor a venit când L-au primit pe Domnul. Și astăzi, fiecare dintre noi, credincioșii adevărați, am avut o schimbare de nume. Noi suntem creștini, și acesta este un nume comun pentru noi toți, dar într-o zi vom avea o altă schimbare. Cu siguranță, noi vom primi un nume nou; acesta ar putea fi foarte bine numele nostru adevărat și original scris în Cartea Vieții Mielului de la întemeierea lumii. El cunoaște numele, dar noi, nu. Într-o zi, după buna Sa plăcere, îl vom ști și noi, de asemenea.”

Acum aș vrea să aveți răbdare cu mine în timp ce lucrăm la acest gând despre Piatra albă.

În piatra albă, nu pe Piatră, este un nume nou. Fratele Branham a început să vorbească despre felul în care a fost făcută schimbarea numelui, pentru că a fost o schimbare majoră. Schimbarea unui nume, a adus puterea pentru biruință, sau biruința a adus schimbarea numelui. El a început să atașeze aceste gânduri împreună, apoi a spus că noi avem deja o schimbare a numelui. Noi suntem numiți creștini. Deci, acesta este un titlu, nu un nume, dar el l-a numit o schimbare  a numelui. Deci, dacă se schimbă titlul, este o schimbare de nume. Apoi, el a spus că aceasta ar putea fi foarte bine, numele nostru adevărat care este scris în Cartea Vieții Mielului. Noi nu știm aceasta, dar într-o zi, îl vom ști și noi, de asemenea.

Acum, eu  nu iau nimic din ceea ce a spus fratele Branham, pentru că nu am idee ce este scris, de fapt, în Cartea Vieții Mielului; pentru că nu știu dacă în Cer există cu adevărat, hârtie și cerneală. Înțelegeți? Acesta este un Cuvânt spiritual și nu înțeleg cum funcționează; nu înțeleg cât de mare este Cartea, nici măcar nu știu dacă există o Carte fizică sau Cartea reprezintă ceva din Mintea lui Dumnezeu. Înțelegeți ce spun? Eu nu încerc să discreditez nimic, ci doar vreau să spun că noi gândim întotdeauna carnal, dar Dumnezeu folosește reprezentarea trupească pentru a ne face să înțelegem ceva care nu înseamnă neapărat, așa. El încearcă să ne aducă într-o existență pământească, pentru a înțelege despre ce vorbește.

Deci, noi toți vom avea un nume care… Sunt sigur că ne vom chema pe nume unul pe altul. Mă îndoiesc că eu voi fi numărul 452, iar tu vei fi numărul 489. Adică, noi vom avea un nume, iar Dumnezeu știe care este acel nume. În ce limbă va fi? Nu știu. Cum se scrie? Nu știu. Care este limba pe care o vom vorbi cu toții? Nu știu. Dar este un lucru pe care îl știu: că fiecare schimbare majoră vine cu o schimbare a numelui.

Când El ne-a schimbat din „păgân” în „creștin,” aceasta a fost o schimbare de nume. Deci, noi putem avea multe schimbări de nume în existența noastră. S-ar putea să nu fie numai cel de la sfârșit, pentru că putem avea multe schimbări de nume, pe măsură ce titlul nostru se schimbă.

Observați acum această Piatră.

Care este numele? Priviți această Piatră și spuneți-mi care este descoperirea numelui? Nu puteți spune, pentru că nu este scris pe Piatră, ci este scris în Piatră. Haideți să ne punem haina spirituală.

Aceasta nu este despre ceva natural, ci este despre Descoperire, prieteni. Nu este ceva scris pe exteriorul Pietrei pentru a putea citi, ci este ceea ce este în interiorul Pietrei. Și cum citești ce este în interiorul Pietrei? Într-o zi vom primi toți ciocane mari, sau baroase și vom începe s-o spargem ca să vedem care este numele nostru? Este ceva în Piatră, iar ceea ce este în Piatră, este identificarea mea. Identitatea mea este pecetluită în interiorul acestei Pietre, și nimeni nu poate vedea ce este, pentru că nu este în exteriorul Pietrei, ci este în Piatră.

Deci, chiar dacă Dumnezeu îți dă astăzi o Piatră fizică, nu vei putea să te uiți la acea Piatră, să citești un nume, și să știi numele nou, pentru că nu este scris nimic pe Piatră. Acolo era o altă Piatră albă, pe care nu era scris nimic. Aceasta este descoperirea care se află în cele șapte Peceți, Descoperirea din Tunete, Acolo nu era scris nimic.

Ce a fost Aceasta? Aceasta a fost Piatra albă. Aici este o altă Piatră albă. Stânca a fost masivă, dar aceasta este doar o Piatră mică, și această bucată mică, nu are scris nimic fizic pe Ea. Ea are identitatea ta sigilată în interiorul Ei, de aceea, nimeni altcineva nu știe numele, decât cel care o primește, pentru că nimeni altcineva nu-l poate citi. Tu ai putea s-o arăți tuturor, dar nimeni nu va ști care este numele tău nou, pentru că numai cel care a primit-o, va ști numele.

Dar ei nu-l vor ști citind Stânca, ci îl vor primi prin descoperire spirituală despre ceea ce este înăuntrul Pietrei. Laudă lui Dumnezeu!

Eu m-am săturat de carnal, sunt atât de obosit de firesc și sunt gata să renunț la toate acestea și să spun: „Doamne, ridică-mă mai sus în descoperirea acestui Cuvânt, unde Realitatea îmi lovește sufletul.”

Uneori mă întreb: dacă oamenii ajung în Rai și dacă nu primesc o Piatră albă, vor fi dezamăgiți și li se va cere să plece? Sau vor crede că sunt în locul greșit, pentru că noi am făcut totul așa firesc? Nu este pe Piatră, ci în Piatră.

Când fratele Branham a scos vârful Piramidei, pe acea Piatră albă nu era scris nimic pe Ea, ci era o Taină ascunsă, pecetluită. Iată ce a spus fratele Branham în mesajul De ce sunt oamenii atât de clătinați?, din ianuarie  1956:

„Biblia spune: „Celui ce va birui, îi voi da o Piatră albă, și pe Piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l știe nimeni decât el însuși.” Nu are nici o importanță ce spun oamenii, tu însuți știi când ai fost adus în perdeaua dinăuntru…”

Acum, el atașează această Piatră albă, de tine, venind în Vălul interior cu Isus Hristos. Tu ești în Unire cu Hristos, prin noua ta naștere, botezul tău cu Duhul Sfânt, iar el îl atașează de această Piatră albă, care este identificarea ta.

 „Nu are nici o importanță ce spun oamenii, tu însuți știi când ai fost adus în perdeaua dinăuntru. Nimeni nu ți-ar putea spune ceva diferit. Nu pentru că ai aderat la biserică, pentru că ai făcut aceasta sau aceea, ci pentru că Ceva îți spune aceasta. Tu ai o Piatră care este în inimă, nu una tare, ci una moale. Piatra îți face inima moale, în loc de tare.”

Vedem cum fratele Branham folosește aceeași analogie cu o Piatră, și face din Ea noua ta naștere, când Descoperirea vine în inima ta. Deci, nu vă fixați acolo. S-ar putea foarte bine să existe o reprezentare absolut naturală și eu voi fi foarte mulțumit s-o primiți, dar eu cred că eu am primit deja Piatra mea albă, prin harul lui Dumnezeu.

În mesajul Pecetea a treia, fratele Branham a spus:

„Și Ioan a spus: „Toți cei din cer, tot de sub Pământ și fiecare lucru, l-au auzit…”

Unde este aceasta? În Apocalipsa 5, când Mielul a luat Cartea, el a început să se bucure, „…și toți cei din cer, tot de sub Pământ și fiecare lucru, l-au auzit lăudându-L pe Dumnezeu pentru aceasta. Ioan trebuie să și-a găsit numele Acolo. Voi știți.”

Ei bine, el a văzut că Mielul a luat Cartea, și când Mielul a luat Cartea…Ascultați, aceasta se întâmplă în viziune. În acel moment, Cartea era încă pecetluită, Pecețile nici măcar nu fuseseră deschise, pentru că aceasta se întâmplă în Apocalipsa 6, dar fratele Branham a spus: „Ioan trebuie că și-a găsit numele Acolo. Voi știți.” Întrebarea este: Cartea nu era deschisă, dar dacă ar fi fost deschisă, era deschisă la pagina unde Ioan putea să se uite și să-și vadă numele? Și dacă El l-a scris pe Ioan Acolo, ce fel de cerneală a folosit, și în ce limbă a scris? Înțelegeți?

Ioan a văzut în viziune că Mielul a pășit înainte, și el plângea pentru că știa că toată Răscumpărarea era pierdută dacă nimeni nu putea să ia Cartea. Dar un bătrân i-a spus: „Nu plânge! Leul din seminția lui Iuda a biruit să ia Cartea și să-i rupă Pecețile.” Și El a făcut un pas înainte, era un Miel însângerat, și El a luat Cartea, și toți au început să se bucure, îngerii au turnat potirul cu tămâie care sunt rugăciunile sfinților, iar Ioan a început să strige și să se bucure, să-L laude pe Dumnezeu.

Fratele Branham a spus: „De ce? El trebuie că și-a găsit numele Acolo.” Cum și-a găsit el numele Acolo? El nu a luat Cărticica și nu a mâncat-o decât în Apocalipsa 10, când a coborât Îngerul puternic.

Prieteni, acesta este doar fratele Chad, așa că puteți să luați sau să lăsați deoparte ce voi spune, dar eu cred că aceasta a fost o descoperire spirituală pentru Ioan. Nu a fost ceva ce el a citit pe o hârtie, ci el a recunoscut: „Eu fac pate din această Răscumpărare. Numele meu este în acea Carte.” El a prins aceasta prin Descoperire.

Ioan era Acolo și s-ar putea că nu a fost pronunțat numele „Ioan.”; s-ar putea să nu fi fost scris: „Ioan.”; poate nici măcar nu era „Ioan,” așa cum îi spunem noi acum. Probabil avea un nume ebraic sau aramaic și ar fi fost scris cu caractere pe care noi nu le înțelegem, poate aceasta nu contează decât pentru această existență pământească, pentru că noi avem o altă identificare care nu este numele de pe certificatul de naștere.

Aceasta este Sămânța Genă a lui Dumnezeu care a fost în partea din spate a Minții lui Dumnezeu, și Ioan trebuie că și-a găsit numele Acolo. Nu este ca și cum Ioan a luat Cartea de la Isus și a început s-o răsfoiască. Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul Pecetea întâi, el a spus:

„Acum, priviți. El a spus că Aceasta va fi cunoscută în ziua din urmă, dar vine înainte într-un simbol de biserică. Înțelegi aceasta, biserică? Vine înainte într-un simbol al unei biserici, pentru că ei știu că acolo este o Pecete. Dar ei încă nu știu exact ce este Aceasta, pentru că este un călăreț pe un cal alb. Aceasta urmează să fie descoperit numai în ziua din urmă, când este ruptă Pecetea propriu-zisă.

Ruptă pentru cine? Nu pentru Hristos, ci pentru Biserică. Acum, observați. Oh, Doamne! Aceasta mă face să tremur. Sper că biserica va înțelege Aceasta cu adevărat. Vedeți ce vreau să spun? Voi oamenii…Am să vă numesc Mireasă (vedeți?), ca să înțelegeți Aceasta.”

Ce tocmai a făcut el? Noi suntem în Pecetea întâi. Ce a făcut în prima Pecete? El a început să predice Tunetele, Tainele, Piatra albă, care a fost pecetluită în spatele Minții lui Dumnezeu. În prima Pecete, el a spus:

„Ascultați, voi trebuie să înțelegeți ceva, să înțelegeți că trebuie să prindeți o Descoperire, și că aveți nevoie de o schimbare, ca Avram și Sarai. Ei au avut nevoie de o schimbare, iar acea schimbare va fi un profet care va pronunța adevărata voastră identitate.”

„Eu nu vă voi mai numi „Biserică…” Aceasta nu este Biserica. Epocile Bisericii s-au terminat. „…o să vă numesc „Mireasă.” Acesta este un timp de tranziție, aceasta este deschiderea Peceților. Ascultați ce a spus el:

„Când Pecețile s-u rupt efectiv…” Înseamnă că nu există nici o rupere viitoare a Peceților. Pecețile s-au rupt în realitate. Cui i-au fost rupte? Nu lui Hristos, El a știut tot timpul ce sunt Acestea; ele au fost rupte pentru Biserică. Să citim încă odată:

„Oh, Doamne! Aceasta mă face să tremur. Sper că Biserica va înțelege Aceasta cu adevărat.”

Vedeți? Ca Biserică, nu veți înțelege Aceasta, pentru că voi nu puteți primi această Descoperire ca Biserică. Avram nu a putut primi fiul, nici Sara nu a putut primi fiul, iar Biserica nu poate primi această Descoperire a celor șapte Tunete, Taina, pentru că va fi nevoie de o schimbare a identității voastre, de o schimbare a numelui vostru. Va trebui să mergeți de la „Biserică,” la „Mireasă,” ca să înțelegeți. Glorie Domnului!

Aș putea predica Aceasta în fiecare zi a vieții mele și nu aș obosi niciodată. Acesta este mesajul! Aceasta este cine suntem! Aceasta este ceea ce trezește Mireasa! Aceasta este trezirea Miresei! Aceasta este ceea ce-i dă credință de răpire, și capacitatea de a birui toate minciunile cu care diavolul îi împroașcă pe oameni de mii de ani. Totul este sub această Descoperire!

Mesajul Sărbătoarea Trâmbițelor:

„Observați. Apocalipsa 10.1-7, toate Tainele urmează să fie descoperite Miresei de către mesagerul Bisericii Laodicea.”

Să repetăm: „Observați. Apocalipsa 10.1-7, toate Tainele urmează să fie descoperite (nu  Bisericii), Miresei…” Va trebui să aveți o schimbare a numelui. De către cine? Nu de cineva care vine în viitor, nu de un alt mesager, nu de un alt mare slujitor, ci „…de către mesagerul Bisericii Laodicea,” care se întâmplă să fie William Marrion Branham.

„…Are cineva o Biblie revizuită?  Dacă aveți, veți observa că acolo spune „îngerul” și în paranteză scrie „vulturul”. Înțelegeți? Aceasta este epoca Vulturului. Uh! Uh! Mesagerul pentru Epoca Laodicea. Vedeți? Apocalipsa 10.1-7.”

Ce este Apocalipsa 10.1-7? Îngerul puternic coboară și strigă cu glas tare cum răcnește un leu; cele șapte Tunete își rostesc glasurile; Timp nu va mai fi; Taina lui Dumnezeu va fi terminată. Aceasta este Apocalipsa 10.1-7! Aceasta este Pecetea a șaptea, care este Pecetea timpului de sfârșit! Aceasta este ceea ce mesagerul Epocii Bisericii Laodicea descoperă, cui? Miresei! Voi trebuie să vă mutați de la „Biserică” la „Mireasă.”

În mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, profetul a spus:

„Dar Taina lui Hristos este descoperită numai pentru Mireasa Lui iubită. Aceasta este singura care o poate vedea.”

Dacă ești Biserică, nu poți vedea, pentru că Aceasta este descoperită numai pentru Mireasa Lui iubită. Acolo trebuie să vină o altă identificare. Voi trebuie să prindeți o descoperire despre cine sunteți în relație cu Isus Hristos, înainte de a prinde această Descoperire.

Tot în mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, fratele Branham a spus:

„Dar toată această Taină este descoperită numai așa cum i-a promis El Miresei Sale.”

De aceea, eu nu pot să-mi cer scuze de la cineva care nu poate înțelege Mesajul. Eu nu pot să-l ajut, pentru că Aceasta este numai pentru Mireasa Sa. Noi nu putem face nimic în privința aceasta; nu putem face nimic pentru a schimba aceasta. Această descoperire este o descoperire personală, numai pentru Mireasa Sa. Astfel, trebuie să vină o descoperire personală despre cine suntem, ca să putem primi această Descoperire.

În mesajul Încă odată, profetul a spus:

„Dacă Biserica poate birui, ea va înceta să spună: „Eu sunt metodist, baptist, sau prezbiterian.” Când ea poate birui crezurile ei și lumea care a târât-o acolo, va deveni Mireasa lui Isus Hristos, Doamna Isus Hristos!”

Ce este aceasta? Un Nume nou! Noi încetăm să mai spunem, „metodist” „baptist” „prezbiterian” „penticostal” „catolic”; noi nu vom mai spune toate acestea. Vom înceta să spunem chiar versiunea noastră personală a Mesajului, și vom veni înapoi la o singură identificare, și această identificare este DOMNA ISUS HRISTOS! Aceasta trebuie să fiu eu. Eu nu sunt „acest fel de credincios” sau „acest fel de credincios urmând acest fel de doctrină.” Uită toate acestea. Eu nu vreau acel titlu. Toate acele titluri vor arăta ceva care mă ține jos, dar eu am nevoie de un titlu care să mă ridice deasupra a tot ceea ce poate face o ființă umană.

Eu am nevoie de titlul de „Mireasă”. Și mai exact, eu trebuie să renunț la „metodist” sau „baptist”, la acea convingere. Eu am nevoie să mă întorc la a fi „Doamna Isus Hristos.” Voi puteți s-o gândiți sau chiar s-o spuneți, pentru că nu sunteți aroganți când spuneți aceasta. Ei bine, cât de arogant a fost Pavel atunci când a spus „Eu sunt lumina Neamurilor?” Cât de arogantă a fost Maria când a spus „Eu sunt împlinirea lui Isaia 7?” Cât de arogant a fost fratele Branham să creadă că era Maleahi 4? Cât de arogant a fost Isus Hristos să creadă că era Fiul lui Dumnezeu, Fiul omului?

Ascultați, puteți gândi ce vreți, dar când vine o descoperire, nu vă puteți abține, și aceasta este cine sunteți, este identificarea voastră, este Realitatea vieții voastre. Nu este o pretenție, nu este o convingere; nu sunt niște titluri cusute pe cămașă, ca să arătați ca și cum sunteți Aceasta, ci este Realitatea voastră. Aceasta este în adâncul inimii mele, pentru că Dumnezeu, prin acest Mesaj, a deblocat ceva din mine, și El mi-a arătat…

Înainte să vezi pietre albe întinse în jurul tău, ele erau doar pietre. Ei nu au nimic asupra lor, nu sunt ceva anume, nu arată ce este în interior, dar într-o zi, atunci când biruiești denominaționalismul, când te biruiești pe tine însuți și gândurile tale, și mori pentru tine însuți, pentru sinele tău, atunci Dumnezeu îți va înmâna o Piatră albă și în acea Piatră albă este un nume nou, care identifică cine ești tu cu adevărat. Nimeni nu știe acest nume decât cel care primește Piatra. Este o Descoperire personală pentru tine. Nu pentru că mergi la o anumită biserică sau pentru că ești născut într-o anumită familie, acestea nu au nimic de-a face cu Aceasta, dacă nu o puteți prinde.

Voi nu o puteți prinde ca și cum ați lua gripă, nu o puteți lua prin asociere, ci trebuie s-o primiți printr-o Descoperire divină, prin care Dumnezeu personal vă dă Ceva, vă dă o nouă identitate, iar prin descoperire știți ce conține această Descoperire. Este cine sunt eu.

În mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, el a spus:

„Priviți! Hristos în voi, Îl face centrul Vieții, al Descoperirii. Vedeți? Viața lui Hristos în voi, Îl face centrul Descoperirii. Hristos în Biblie, face Biblia descoperirea completă a lui Hristos. Hristos în voi vă face descoperirea completă a întregii lucrări. Vedeți ce încearcă Dumnezeu să facă?”

Ce încearcă El să facă sub Pecetea a șaptea, în timpul sfârșitului? „Taina lui Dumnezeu se va termina.” Dumnezeu Își descoperă marea Sa Taină și, știți ceva? Voi faceți parte din Aceasta. Exact aceasta a spus profetul. Vreau să vă citesc aceasta, înainte de a merge mai departe, din Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită:

„El este Primul Rod al învierii. Este corect? Atunci ce este El? El este Capul Trupului, care este Biserica Lui, Mireasa. Apoi, Trupul Mireasă trebuie să urmeze Capul, pentru că este parte din învierea Lui și parte din Taină.”

Deci, sub Pecetea a șaptea, Taina lui Dumnezeu va fi descoperită? Fratele Branham a predicat Pecetea a șaptea și titlul ei este, „Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită.” Ei bine, Hristos este: Domnul și Doamna Isus Hristos uniți împreună. Pomul Mire și Pomul Mireasă, Bărbat și Femeie, reflectându-Se unul pe altul, uniți împreună într-o Unire sfântă. Și Hristos ESTE Taina lui Dumnezeu descoperită.

De aceea, fratele Branham a spus: „Apoi, Trupul Mireasă trebuie să urmeze Capul, pentru că ESTE parte din învierea Lui și parte din Taină.” Ca să fii parte din această Taină, mai bine ai lua una din Pietrele albe care are ceva încuiat înăuntru. Nimeni nu poate spune ceva, decât cel care o primește.

Ceea ce voi spune în continuare, este doar fratele vostru Chad, este gândul meu. Acea Piatră albă care era în Piramidă, era Taina conținută în această Biblie. Aceasta a fost Taina lui Dumnezeu. El a avut o singură dorință, un singur scop, un singur lucru pe care voia să-l atingă și fiecare personaj din Biblie a scris-o. Fiecare personaj, fiecare poveste din Ea, a încercat să vă arate care este Partea nescrisă despre Taină. Aceasta este Piatra albă din Stâncă.

Dar ce este Piatra albă? Pentru mine, Piatra albă este doar o parte din Stânca albă (fratele Chad ridică și arată Biblia deschisă).

Fratele Branham a spus: „Ce sunt credincioșii? Cuvintele din Carte (din Biblie).” Ce este aceasta? Ea face parte din Taină. Voi sunteți parte din Taină. Și ce este această Piatră albă pentru mine? Aceasta este numai pentru mine, este descoperirea mea, ceea ce a făcut Dumnezeu în viața mea. Această Piatră este partea mea din această mare Taină din Biblie. Aceasta este micuța mea bucățică, Sămânța Genă a lui Dumnezeu, partea din Dumnezeu; să manifest scopul Lui în viața mea în această zi. Și închisă înăuntru, acea descoperire este adevărata mea identitate, cine sunt eu cu adevărat din Cartea Vieții Mielului.

Profetul a spus: „Apoi, trupul Mireasă trebuie să urmeze Capul, pentru că este parte din învierea Lui și parte din Taină. Este imposibil să nu meargă. Oh, Doamne! Este parte din Taina lui Dumnezeu.”

Aceasta este partea mea din acea mare Stâncă. Una din bucățile mici din Aceasta, este partea mea, descoperirea mea personală despre cine sunt eu în Hristos. Oh, trebuie să termin citatul acesta din Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită:

„Hristos în voi, vă face descoperirea completă a întregii lucrări. Vedeți ce încearcă Dumnezeu? Atunci ce este nașterea din nou?…”

Amintiți-vă că în mesajul „Perdeaua dinăuntru,” fratele Branham a făcut aceasta parte din intrarea în spatele Perdelei. Să citim mai departe:

„…Atunci ce este nașterea din nou? Voi ziceți: „Ei bine, frate Branham, ce este nașterea din nou?” Este descoperirea lui Isus Hristos ție personal. Amin. Nu faptul că te atașezi la o biserică, strângi o mână sau faci ceva diferit, spui un crez sau promiți că trăiești printr-un Cod de reguli. Dar Hristos, Biblia, El este Cuvântul care v-a fost descoperit. Și nu contează ce spune cineva, ce se întâmplă, este Hristos Păstor, Preot sau orice poate fi. Este Hristos în voi, care este Descoperirea pe care a fost zidită Biserica.”

Ce este Hristos? Hristos în mine, aceasta este Taina peste care Pavel a fost un administrator.

Acum, ne vom întoarce la această Scriptură cunoscută din Matei 16. Isus i-a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că sunt Eu?” Și ei I-au răspuns cine zic oamenii cine era El. Apoi, El a pus o întrebare foarte bună: „Cine spuneți voi, că sunt Eu?”

„Dar voi”, le-a zis El, „cine ziceți că sunt?”

Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!”

Isus a luat din nou cuvântul, și i-a zis: „Ferice de tine, Simone, bar Ionah…”

Acesta era numele lui, „Simon, bar Ionah.” „Bar” înseamnă „Fiu”, adică „Simon, fiul lui Iona.” „Simon” înseamnă „Ascultător.” Petru auzise Cuvântul de când era copil. El îl auzise pe tatăl său vorbind despre venirea lui Mesia, apoi a mers la Sinagogă unde a auzit predicându-se despre aceasta. El era un ascultător. Unii dintre voi, tinerii de aici, sunteți un ascultător, dar aveți nevoie de o schimbare a numelui. Nu este nimic rău în a fi ascultător, dar Petru trebuia să meargă mai departe decât a fi un ascultător.

Isus i-a spus: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, (tu ești ascultător, ești fiul lui Iona), dar nu carnea și sângele ți-au Descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.

„Tu ești Petru…” Ce a făcut El? El tocmai i-a schimbat identificarea. El i-a spus: „Tu ești Simon, bar Ionah.” Isus l-a numit cu numele lui oficial de naștere, cine era el și cine era tatăl lui. El i-a dat identificarea lui pământească, dar după ce a primit Descoperirea, El i-a spus:

„Nu carnea și sângele ți-a Descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri. Pentru că tu poți primi Descoperirea de la Tatăl, înseamnă că ți se cuvine o nouă identitate. Și acum, tu ești Petru…”

Știți ce înseamnă „Petru”? Înseamnă „Piatră”. Ce este „o Piatră”? Este o descoperire. Petru a prins o Descoperire. Isus Hristos i S-a descoperit personal, și i-a schimbat identitatea, și acum, el avea Descoperirea a tot ce auzise în viața lui: „Acesta este Mesia!” El auzise despre Mesia, a auzit că vine Mesia și tânjea să-L vadă pe Mesia, dar în momentul acela când Descoperirea i-a lovit sufletul, el a realizat că: „Eu mă uit la ceea ce am auzit toată viața. El stă în picioare înaintea ochilor mei!” Acum, el era o Piatră. El a avut o mărturie și și-a mărturisit Descoperirea, Piatra.

Fratele Branham a spus că sunt două lucruri: o mărturisire și o Descoperire, iar tu trebuie să ai o Descoperire ca să ai o mărturisire.

„Și Eu îți spun: „Tu ești Petru, și pe această Piatră voi zidi Biserica Mea, și porțile iadului nu o vor birui niciodată!”

Care este Piatra de temelie a Bisericii? O Descoperire personală despre Cine este Isus Hristos pentru tine, și aceasta îți va schimba identitatea.

„Petru”, noi tocmai am trecut prin aceasta, înseamnă „o Piatră,” sau „o Stâncă”. Numele lui inițial a fost „Simon,” care înseamnă „Ascultător.” Unii dintre noi trebuie să trecem de la a fi un ascultător al Mesajului, la a obține noi înșine acea Descoperire, să primim propria noastră Piatră.

Mesajul Unșii din timpul sfârșitului:

„Acești pomi, vița adevărată și cea falsă! Voi m-ați auzit predicând despre aceasta de mulți ani, cum au crescut împreună. Eu le-am adus la indivizi și am arătat  că de la Cain și Abel, cele două vițe s-au întâlnit la un altar. Amândoi erau religioși, amândoi erau unși, amândoi doreau viață și se închinau la același Dumnezeu.”

Unul a fost respins iar celălalt a fost primit. Singura cale prin care unul a fost primit, este că a făcut ceva diferit de fratele său, și aceasta a fost descoperirea, pentru că Biblia spune:

 „Prin credință…” Evrei capitolul 11: „Prin credință Abel a adus o jertfă mai bună decât Cain, prin care Dumnezeu a mărturisit că el era neprihănit.” Isus a spus, descoperirea spirituală despre Cine era El. „Cine spun oamenii că sunt Eu, Fiul omului?” Și Petru a spus: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu.” „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, căci nu carnea și sângele ți-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri ți l-a descoperit. Pe această Piatră voi zidi Biserica Mea.” (Pe ce?) Pe adevărata descoperire a Cuvântului. Acolo este din nou Vița adevărată.”

Încă odată. Ce identifică Vița adevărată? Ei identifică, (primesc), descoperirea Cuvântului adevărat pentru ziua în care trăiesc: Cine este Hristos astăzi, Cine este Mesia acum și unde este El acum. Nu, unde era.

Astăzi, toți știu unde era El; că era în Moise în călătoria Exodului; El a fost în Egipt făcând semne și minuni. Știu că a fost în David, știu că era acolo, dar Petru a prins unde era El chiar atunci, Cine era acest Om.

Această Descoperire, Cuvântul de astăzi, S-a manifestat. De ce avem noi nevoie astăzi? Noi avem nevoie de o descoperire a Cuvântului astăzi. Avem nevoie să știm Cine este Hristos astăzi și unde este El astăzi. Am prins noi deschiderea Peceții a șaptea, descoperirea Tainelor, Venirea Domnului, Îngerul puternic care nu putea fi nimeni altul decât Hristos Însuși, venind cu o Carte deschisă în mână? Ce să facă? Să descopere Mana ascunsă care era în partea din spate a Minții lui Dumnezeu, astfel încât să ai putere să-ți găsești identificarea, pentru ca El să-ți poată înmâna o bucată din acea Descoperire. Și acea bucată din Descoperire conține adevărata ta identitate din Cartea Vieții Mielului. Laudă lui Dumnezeu!

Eu spun: Doamne, Te rog, lasă-mă să am acea Piatră! Mai presus de orice, am nevoie de această Piatră, am nevoie de această descoperire personală despre cine sunt eu cu adevărat. Mai mult decât orice altceva, eu trebuie să știu cine sunt eu în Tine și ce parte am în această mare Stâncă albă, în această Taină care a fost ascunsă în Cuvânt. Fac eu parte din Aceasta sau nu fac parte din Ea? Aceasta este Piatra de care am nevoie.

În acea Descoperire este identitatea ta, numele tău nou, are identitatea ta din Cartea Vieții Mielului. Cum? Ce pronunție personală vei avea în Mileniu? Nu știu, dar un lucru este sigur, identitatea voastră din Cartea Vieții Mielului, este „Mireasa,” este „Doamna Isus Hristos.” Acesta este titlul sub care ești înregistrat.

El a mers mai departe și a spus: „Prin credință Abel...” Tot în mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, citim:

„Aceasta trece chiar pe lângă ei, dar ei nu o recunosc decât după ce dispare. Ea ridică numai Sămânța predestinată, pe care Dumnezeu a predestinat-o înainte de întemeierea Pământului. Același lucru a venit în zilele lui Noe; același lucru a venit în zilele lui Moise, în zilele lui Ilie, în zilele profeților; în zilele lui Isus, în jos până în ceasul acesta. Persoana însărcinată cu Sămânța lui Dumnezeu, Cuvântul Însuși manifestându-Se acolo, atât de predat Voii lui Dumnezeu, astfel încât Cuvântul și numai Cuvântul Se manifestă în acea persoană, prizonierul, în mod individual…

Nu spuneți: „Biserica mea…” Acum, „Biserica mea,” nu are nimic de-a face cu Aceasta.”

Ascultați, acum nu vorbim despre marea Stâncă albă, despre Piramidă, acum coborâm la Piatra albă personală, Descoperirea care conține identitatea voastră. Voi puteți privi la acea mare Stâncă albă și puteți fi învățați să repetați ca un papagal și spuneți că ați primit Descoperirea. Nu spun aceasta cu răutate sau cu judecată, dar numai pentru că poți repeta ceea ce ai auzit predicându-se de la amvon, nu înseamnă că ai Descoperirea. Dar când acea Descoperire te lovește pe tine personal, îți dă identitatea, și aceasta este o Descoperire imensă a lui Isus Hristos. Este Hristos, este Taina lui Dumnezeu descoperită, dar este pentru Mireasă. Fiecare dintre ei au o parte din Taină, ei sunt parte din Taină și primesc câte o Piatră albă. O parte din acea Descoperire are de-a face cu tine, cu tine, cu tine, și în această Descoperire este adevărata ta identitate de dinainte de întemeierea lumii. Cine ești tu cu adevărat.

Pentru mine, aceasta face parte din semnificația Peceților, este ca Mireasa să-și poată cunoaște adevărata identitate, pentru a se putea ridica deasupra confuziei din lume.

„Nu spuneți: „Biserica mea…” Acum, „biserica mea” nu are nimic de-a face cu Aceasta. Este individual, o persoană! Tot iadul este împotriva acestei învățături; tot iadul este împotriva acestui Adevăr, dar este Adevărul.

Isus nu a spus niciodată: „Petru, tu, Ioan și toți ceilalți oameni, ați primit Descoperirea, acum toată biserica este salvată.” Nu. Aceasta a fost pentru el, personal. „Eu îți spun, ție,” (ție, nu, lor); „tu ești Petru, pe această piatră voi zidi Biserica Mea.” Și „Petru” înseamnă „Piatră.” „Piatră” înseamnă „Cel mărturisit” sau „Cel separat.”

Pe o anumită Piatră, pe un anumit lucru, vedeți, un chemat afară, Biserica chemată afară, pe această Piatră, pe această „Descoperire.” „Nu carnea și sângele ți-a descoperit aceasta,” dar pe această descoperire grupul chemat afară, Eu voi zidi Biserica Mea în ei. Și toate porțile iadului nu vor putea s-o biruiască niciodată.”

Ascultați, de ce nu vor fi porțile iadului capabile s-o biruiască? De ce? Pentru că porțile iadului au biruit poporul lui Dumnezeu prin propagarea minciunilor. Ce predomina? Minciuna, Cuvântul hibridat. Ce a câștigat în grădina Eden? Ce a făcut ca Satan să câștige lupta? Pentru că a mințit-o pe Eva, iar ea a luat minciuna lui.

Ce s-a întâmplat în fiecare denominațiune? Au acceptat minciuna. De ce s-a întâmplat ca fiecare biserică să cadă? Mă refer de-a lungul timpului. Din cauza minciunii. Cum a biruit împărăția Satanei pe credincioși? Pentru că le-a propagat minciunile lui, noțiuni false, doctrine false, învățături false, umanism amestecat cu lucrurile lui Dumnezeu, Cuvânt hibridat, toate acestea au adus înfrângerea aleșilor lui Dumnezeu de-a lungul timpului. Dar în timpul sfârșitului, Dumnezeu a luat vălul de pe toată Biblia; El a restaurat toate capetele lăsate libere, toate învățăturile care se pierduseră, a adus tot Adevărul înapoi, a luat vălul de pe toată lucrarea, și a spus: „Totul are de-a face cu Hristos în voi, nădejdea slavei.”

Și acum, Dumnezeu Își va termia lucrarea, terminând-o în tine, dându-ți adevărata Descoperire a Cuvântului adevărat, astfel încât, porțile iadului să nu aibă nici o șansă să te biruiască, pentru că nu te mai poate minți, deoarece știi Adevărul. Diavolul poate să te biruiască numai printr-o minciună; el nu poate să te apuce și să te răsucească într-un nod, el nu poate face nimic fizic cu tine, el poate să te biruiască doar prin minciună.

Dar Dumnezeu a luat vălul, El a descoperit tot Cuvântul, și pe această Descoperire pentru individ, „Eu voi zidi Biserica Mea în el, și porțile iadului nu o vor birui niciodată.” De ce? Pentru că oricine aduce o idee, tu spui: „Profetul nu a spus aceasta. Biblia nu spune aceasta. Aceasta nu este în Cuvânt, este diferit de Cuvânt. Eu resping aceasta.” Ce tocmai ai făcut? Ai câștigat biruința împotriva porților iadului. Porțile iadului nu te-au putut birui. De ce? Pentru că tu stai în spatele Zidului Cuvântului descoperit pentru această zi.

Ceea ce nu a reușit să facă Eva la început, va reuși această Mireasă. Ea nu va da greș, pentru că Ea este predestinată să nu cadă. Ea va rămâne cu „Așa vorbește Domnul!” Aceasta a spus un profet. Aceasta este descoperirea Cuvântului; aceasta este interpretarea perfectă a Cuvântului, cu legitimare divină. „Eu nu am nevoie de ideile tale, ci voi rămâne chiar aici.” Laudă lui Dumnezeu!

Vine cineva cu o altă idee…„Poate ai dreptate. Ascultă, poate ai dreptate, dar până mi-o descoperă mie, nu las acest Zid. Poate ai dreptate, poate fi adevărat ceea ce predici, dar nu am de gând să te urmez, eu voi urma Cuvântul. Până când El nu-mi dezvăluie și mie același lucru, stau pe loc.” Nu este nimic greșit cu aceasta.

Când fratele Branham a predicat Pecețile, a spus: „Voi nu înțelegeți; voi nu trebuie să înțelegeți aceasta.” El a spus: „Nu încercați să interpretați nimic. Dacă Dumnezeu vrea ca voi să știți ceva, vă va descoperi.”

Nu-l urmați. Nu mă interesează cine este; nu-mi pasă cât este de zgomotos, cât de doctrinar sună, de cât timp este la Mesaj sau cum poate lega totul; să nu îndrăzniți să urmați un om. Voi să urmați Cuvântul! Acel om, mai ales dacă este un slujitor adevărat al lui Dumnezeu, poate să vă învețe exact ce este în Cuvânt, dar voi să rămâneți în siguranța Descoperirii pe care v-a dat-o Dumnezeu vouă.

Până când Dumnezeu vă deschide ochii să vedeți Aceasta, nu minimalizați; poate fi adevărat, dar nici să nu o urmați până când Dumnezeu v-o descoperă vouă, altfel noi ne vom trezi deraiați undeva.

„…pe această descoperire, grupul chemat afară, Eu voi zidi Biserica Mea în ei. Și toate porțile iadului nu vor putea s-o biruiască niciodată.”

Ascultați, fratele Branham a spus: „Ea va fi o super Biserică, o super Rasă.” Uneori, noi ne facem o idee greșită, și dintr-o dată devenim super puternici, devenim super eroi, pur și simplu facem aceasta, reclamăm aceea și facem aceasta. Ascultați, nu este niciodată puterea noastră, ci întotdeauna este puterea Lui în noi.

A fi o „super Biserică,” înseamnă să fii unul care stă cu Cuvântul. El va spune: „Eu nu știu. Sună interesant, dar tot ce știu, este ceea ce a spus profetul, deci, voi rămâne aici.” O super Biserică, o super Rasă, înseamnă umilință, predare, supunere. Acolo a eșuat femeia de fiecare dată în Biblie: la predare, umilință și supunere.

Uneori, ne facem o idee greșită despre ceea ce trebuie să fie Mireasa în timpul sfârșitului. Ea trebuie să fie un vas predat complet Voii lui Dumnezeu, și dacă Dumnezeu face ceva prin Ea, să fie Puterea Lui manifestându-se prin Ea, nu puterea Ei.

Să citim mai departe din Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită:

„Nici un fir de păr din capul vostru nu va pieri. Voi sunteți ai Mei! Eu vă voi învia în ziua de apoi. Îi voi da Viață Veșnică; îl voi învia în zilele din urmă.” Acolo este descoperirea. Nu „lor,” ci „lui”, individual. Nu un grup, un individ. Tot iadul este împotriva acesteia.”

La ce este tot iadul împotrivă? Este împotriva ta să obții o Piatră albă cu numele tău adevărat în Ea. Tot iadul este împotriva voastră să vă obțineți propria descoperire despre cine sunteți în această Taină a timpului sfârșitului, despre cine ați fost înainte de întemeierea lumii și care este scopul vostru aici. Voi vă predați la aceasta, și aflați că sunteți „Doamna Isus Hristos,” individual. Nu un grup, ci individual. Tot iadul este împotriva acestei învățături. Laudă lui Dumnezeu!

Acum vreau să închei cu acest gând. Amintiți-vă că, cu ceva timp în urmă, am vorbit despre Sara și Avraam, că în viața lui a fost o profeție că el va avea un fiu, și promisiunea va fi în acel fiu, în Isaac. Vă amintiți că Sara avea acea îndoială și a venit cu schema lui Agar, prin care a venit pe cale legală, Ismael. Când mergem în Scriptură, în Evrei 11, ni se spune că Avraam a devenit mai puternic în credință cu cât a trecut timpul. El nu a devenit mai slab, ci a fost perfect în credință. El a crezut ce i-a spus Dumnezeu, și aceasta i s-a socotit ca neprihănire. El nu a înțeles întotdeauna, dar a crezut. Astfel, problema nu a fost la Avraam, problema era la Sara, pentru că ea nu credea.

Nu era că Sara nu credea promisiunea, ea nu se chinuia să creadă că Avraam ar avea un fiu și că ce a spus Dumnezeu era adevărat. Partea cu care se lupta ea, era partea ei în profeție. De aceea a putut să se separe de profeție și să spună: „Aici este roaba mea. Există o cale legală prin care putem aduce sămânța ta. Poate Dumnezeu o va face în felul acesta.”

Care a fost motivul pentru care aceasta a fost în afara Cuvântului? Pentru că Sara nu făcea parte din profeție. Aceasta era greșit. Deci, Avraam credea profeția, el era credincios, dar acum, în Câmpiile Mamre, când Dumnezeu a venit în trup, ceea ce arată spre timpul sfârșitului. Când Dumnezeu a venit în trup și a deosebit gândurile Sarei, este exact ceea ce a făcut Dumnezeu în această generație, când El a venit prin slujba profetică a lui William Branham, și, cu spatele întors spre mulțime, a deosebit gândurile din spatele lui. El a arătat că noi suntem în același timp, și acesta este același Semn.

Acum, Avraam și Sara au primit un nume nou, o nouă identitate și aveau să primească trupuri noi. Ce înseamnă aceasta? Că ei urmau să fie reînviați la starea lor de la căsătoria lor timpurie.

Noi ne întoarcem ca Biserică, așa cum era la Cincizecime. Cuvântul Se întoarce! Mireasa se întoarce!

Totuși, Sara, care avea identitatea restaurată și un trup restaurat, încă nu putea concepe. Ascultați, problema nu era Avraam; problema nu era cu Dumnezeu, ci problema era cu Sara. Priviți ce spune în Evrei 11.11:

„Prin credință și Sara însăși a primit putere pentru a concepe sămânță și a născut un copil, deși îi trecuse vârsta, pentru că L-a socotit credincios pe Cel ce făcuse făgăduința.”

Totul a depins de credința Sarei, și ea a primit credință. Sămânța lui Avraam a fost restaurată, tinerețea lui a fost restaurată; tinerețea ei a fost restaurată, ei au revenit la starea lor când erau tineri. Avraam era viril de la început, el era în stare să se reproducă pentru că l-a produs pe Ismael, dar Sara era aceea care nu putea concepe. Și acum, ea s-a întors la starea ei când era tânără, avea un trup tânăr, s-a transformat și era din nou în putere, așa că amândoi aveau tot ce era nevoie.

Dumnezeu nu trebuia să lucreze cu Avraam ca să împlinească promisiunea, ci trebuia să facă ceva pentru credința Sarei. Acum se punea bază pe credința Sarei, pentru că Sara făcea parte din Avraam. Deci, ea trebuia să-și facă partea ei din profeție, adică, ea era parte a Cuvântului, ea făcea parte din Taină. Și pentru că făcea parte din Taină, și ea trebuia să aibă credință, nu numai Avraam. Sara trebuia să creadă. Și când vine credința ei, aici în Evrei, spune: „Prin credință și Sara însăși a primit putere...” Nu să fie făcută tânără, ci „…pentru a concepe sămânță.”

De ce avem noi nevoie? Noi avem nevoie de descoperirea părții noastre din Taină. Geneza 21.1: „Domnul a vizitat-o pe Sara...” (traducere din engleză).

Ascultați, înainte de aceasta, au fost șapte vizite pe care i le-a făcut Dumnezeu lui Avraam; El l-a vizitat, i-a schimbat numele din Abraam în Abraham. El l-a vizitat de șapte ori, a șaptea oară fiind în Câmpiile Mamre. În a șaptea vizită, Dumnezeu l-a vizitat în trup și a deosebit gândurile din spatele Lui. El a deosebit gândurile Sarei și aceasta avea să lucreze asupra ei că ea era mireasa. Acum, toate acestea s-au întâmplat, dar El i-a promis lui Avraam că, „Eu te voi vizita din nou. În timpul stabilit, în sezonul stabilit, Eu te voi vizita din nou.” Dar dacă citiți Biblia, nu găsiți nicăieri un timp în care să-L găsim pe Dumnezeu venind să-l viziteze pe Avraam din nou. Următoarea vizită a lui Dumnezeu, este aceea din Geneza 21.1: „Domnul a vizitat-o pe Sara…”

De ce a avut nevoie Sara? Sara a avut nevoie de o descoperire personală a părții ei din Taină. Înainte, a fost Avraam, Avraam, Avraam, și fără îndoială, ea a auzit ce i-a spus Dumnezeu lui Avraam; fără îndoială, ea a auzit profeția pentru Avraam, și fără îndoială, Avraam i-a spus, dar până când nu a intrat ea însăși în contact cu Dumnezeul cel viu, într-o vizită privată…

Ascultați, nu există nici o însemnare despre ce s-a întâmplat acolo, ci doar scrie:

„Și Domnul a vizitat-o pe Sara așa cum a spus; și Domnul i-a făcut Sarei așa cum a vorbit.

Și Sara a rămas însărcinată și i-a născut lui Avraam un fiu la bătrânețea lui.”

Ce s-a întâmplat în această întâlnire? Eu nu știu ce s-a întâmplat în acea întâlnire; a fost privată, nu este scris nimic despre ce s-a întâmplat, dar, „Dumnezeu a vizitat-o pe Sara.” Apoi, când mergem în Evrei 11, citim: „Și Sara însăși, prin credință, Sara însăși a primit putere.”

Dumnezeu a făcut tot ce trebuia să facă. În timpul sfârșitului El a trimis un profet; El Și-a trimis Cuvântul; El a descoperit Taina celor șapte Tunete; El a luat vârful de pe ele; El a descoperit Cuvântul nescris; El v-a schimbat numele în „Mireasă”; El v-a spus că identitatea voastră este „Doamna Isus Hristos.”

Dar, știți de ce avem nevoie? Noi avem nevoie de o întâlnire individuală, în privat, cu Dumnezeul cel viu care va coborî și va confirma că tu faci parte din această Taină; că tu faci parte din Hristos; că acest Mesaj are de-a face cu tine; că tu faci parte din acea Piatră albă din interiorul Stâncii, și aici este partea ta de Piatră albă, iar în această Piatră este identitatea ta, descoperirea despre cine ești tu în Hristos; Sămânța Genă a lui Dumnezeu; descoperirea despre cine ai fost întotdeauna, cine ești menit să fii mereu, și în această descoperire este identificarea ta.

Ce au venit să facă cele șapte Tunete? Să ne dea har pentru credința de răpire. Cele șapte Tunete, descoperirea celor șapte Tunete, deschiderea celor șapte Peceți, au venit pentru ca voi și eu să avem credință pentru schimbarea acestor trupuri.

Știți de ce avem nevoie? Noi avem nevoie de această Piatră albă, avem nevoie de acea Stâncă albă, avem nevoie de acea descoperire; și avem nevoie de ea, ca să ne dea, prin credință, putere să concepem acest Cuvânt.

În mesajul Înțelepciune contra Credință, profetul a spus:

„…Isus L-a știut prin credință în descoperirea Cuvântului lui Dumnezeu în propria Sa Viață predestinată. Glorie! Nădăjduiesc că aceasta vă va pătrunde în inimă. Isus știa Cine era El, dar Satan se întreba. El știa că era o Creatură (făptură), predestinată a lui Dumnezeu, că Dumnezeu Însuși Se manifestă în El, știa că nu El făcea lucrările, ci Tatăl care locuia în El.”

Ascultați, Satan se întreba, Satan nu era atât de sigur Cine era Acesta atunci când L-a întâlnit în pustie, dar Isus știa Cine era. Și pentru că Isus știa Cine era, Satan nu a putut să-L biruiască în ispita din pustie. De ce? Pentru că El știa Cine era. De unde știa El Cine era? El tocmai avusese o întâlnire personală cu Dumnezeul cel viu la Iordan. Duhul Sfânt a venit peste El și El a știut Cine era: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.” Apoi, de acolo, El a mers direct în pustie, iar diavolul a venit la El, întrebându-se: „Oare Acesta să fie acel Fiu? Oare Acesta să fie Mesia?” Dar Isus nu Se întreba, El știa Cine era. Și pentru că știa Cine era, Satan nu a putut să-L biruiască cu ispita.

„Isus a știut aceasta prin experiență; El a știut-o prin descoperire; El știa că era Acel Fiu al lui Dumnezeu care avea să vină în lume. El Își cunoștea statutul, știa că S-a născut în această lume pentru acest scop, și acesta este motivul pentru care Cuvântul Lui Dumnezeu a putut lucra prin El, pentru că El știa Cine este El.”

Realizați care este puterea unei descoperiri personale despre cine ești tu în Hristos? Aceasta nu poate fi o descoperire de grup, pentru că descoperirea de grup nu va funcționa în ispita ta privată, individuală, personală. Fiind parte a Adevărului, nu va funcționa când ispita vine la tine, când ești singur, când bătălia are loc în mintea ta; când ispita te izolează în pustie și ești singur, și va fi mai mult decât, „Eu fac parte din Mireasă; eu sunt unul…” Nu, nu este aceasta. Tu trebuie să ai o Piatră albă în mână, pe care s-o porți în buzunarul tău tot timpul, astfel încât, dacă vreodată devii confuz, bătut și doborât, și te întrebi, „Ce este în neregulă?”, să poți scoate acea Piatră, în care se află adevărata ta identificare.

Spune: „Nu, Satan, nu am nevoie de minciuna ta; nu am nevoie de tentația ta. Eu sunt un copil al lui Dumnezeu.”

Nu arunca acea Piatră jos! Nu este scris nimic pe ea. De ce? Pentru că este scris în tablele inimii tale, cine ești tu cu adevărat. Descoperirea vine în camera interioară, țineți-o în buzunar, prieteni.

Puteți să arătați Piatra albă la toată lumea, și ei nu vor avea habar ce este. Aceasta înseamnă că nimeni altcineva nu știe numele care este în Piatră, decât cel care a primit Piatra; este o descoperire privată despre cine ești în Hristos.

Să citim 1Petru 2.6-7:

„Căci este scris în Scriptură: „Iată că pun în Sion o Piatră din capul unghiului…”

Isus Hristos. Acum două mii de ani, Dumnezeu făcut trup a fost Cuvântul făcut trup, care a sângerat și a murit pentru noi. El a fost Piatra de temelie pe care a zidit Biserica, dar El este, de asemenea, Piatra de încheiere la sfârșitul timpului. Piatra de temelie a devenit Piatra unghiulară; El a devenit Piatra din vârf, Piatra de încheiere, pentru a-Și acoperi Mireasa.

Noi putem cita lucruri, putem spune lucruri, putem repeta lucruri, dar ce ne va da biruința care a avut-o Isus? Este descoperirea despre cine suntem, cum a spus Isus.

A existat o descoperire extraordinară în această Biblie care ne-a fost dată în timpul sfârșitului. Vălul a fost luat. Aceasta a fost sigilată cu șapte Peceți înfășurate în jurul Ei, dar au fost derulate și Ea a fost deschisă, iar acum, Îl vedem pe Hristos în fiecare verset, în fiecare rând și în fiecare personaj. Aceasta este grozav, dar ce îmi trebuie mie? Eu am nevoie să biruiesc Laodicea și am nevoie ca Dumnezeu să-mi dea Piatra albă, în care se află numele meu, același nume care este scris în Cartea Vieții Mielului: „Doamna Isus Hristos!”

Oh, eu Îi mulțumesc lui Dumnezeu! Nu știu voi, dar dacă simt în inima mea, eu pot simți acea Piatră. V-a dat Dumnezeu o Piatră albă cu numele vostru în Ea? V-a dat Dumnezeu o descoperire… Ascultați, prieteni. Dacă aveți îndoieli, dacă nu știți, doar întrebați-L. Spuneți: „Doamne, am nevoie de o descoperire! Am nevoie să însuflețești Aceasta în mine. Eu pot vedea aceasta, pot să mă identific cu ea, pot recunoaște că unele din aceste lucruri sunt adevărate; nu am nici o obiecție că fratele Branham este un profet; nu am nici o obiecție despre Adevăr, dar tot eșuez în ispitirea mea în pustie. Eu tot cad și nu pot, se pare că nu am putere să stau în picioare. Dumnezeule, am nevoie să-mi dai Ceva ce a avut Isus când a mers în pustie. Am nevoie de botezul Duhului Sfânt, am nevoie de o întâlnire, am nevoie de ceea ce a avut Sara când a primit putere să zămislească sămânța; am nevoie de întâlnirea din Geneza 21. Doamne, am nevoie să vii la mine! „Și Domnul a vizitat-o pe Sara, și El a făcut așa cum a promis. Doamne, vino la mine și fă-mi și mie așa cum ai promis.”

Ce caută El? El nu caută laude și măreție, El caută predare; El caută pe cineva care doar va spune: M-am săturat de calea mea; m-am săturat de gândul meu; m-am săturat să stau pe gard; m-am săturat să mă mai joc cu lumea. Am obosit să încerc să am două lumi în același timp. M-am săturat de aceasta! Ceea ce vreau, este să mă afund în această Piatră albă, să mă pierd în această Descoperire și să-mi cadă în mână o Piatră albă cu identificarea mea, despre cine sunt eu.

Ascultați, Dacă El vă descoperă cine sunteți, aceasta vă va schimba toată viața. Nu este o plimbare la biserică.

Noi încercăm o reformare, încercăm să conformăm oamenii; „noi toți avem un standard, toți trăim după standarde, toți facem același lucru,” dar aceasta nu va funcționa bine. Vreau să spun că poate funcționa numai atunci când ești în preajma oamenilor, sau poate funcționa numai dacă ți-e rușine să fii prins că faci ceva greșit, dar aceasta nu va funcționa când mergi în partea din spate a pustiului, când diavolul îți șoptește la ureche și ești singur. Atunci va fi nevoie de ceva mai mult decât aceasta, va fi nevoie de o descoperire directă de la Tatăl despre Cine este Isus Hristos astăzi, și cine sunt eu ca parte din acea Taină. Doamne, dă-ne Piatra albă care are în Ea numele nostru nou!

Când fratele Branham a ajuns la ultima sa slujbă, a predicat mesajul Împărtășirea, unde a spus:

„A fost o zi minunată când mi-am dat seama că nu sunt fiul lui Charles și Ella Branham, ci sunt un fiu al lui Dumnezeu.”

Ce a primit el? El a primit o Piatră albă cu numele lui în Ea. El știa cu adevărat cine era. Ce zi glorioasă este pentru noi să realizăm că acest trup de carne nu are nimic de-a face cu Aceasta. Acest trup este vremelnic pentru a servi scopului lui Dumnezeu. Într-o zi, noi îl vom schimba cu toții. O parte din acesta mă împiedică, altele mă binecuvântează, dar în general, este un handicap, dar, laudă lui Dumnezeu, că nu la aceasta mă uit. Dumnezeu mi-a dat Ceva în inima mea, mi-a dat o identificare adevărată.

El a spus: „Nu vă voi mai numi „Biserică”, vă voi numi „Mireasă,” și eu spun: „El vorbește cu mine.” El a spus: „Când voi lăsați aceste nume, când lăsați aceste titluri de biserici și veniți înapoi la a fi Mireasa lui Hristos, voi veți fi „Doamna Isus Hristos.”  Atunci ceva din mine spune: „Mamă, acesta sunt eu! Acesta sunt eu! El vorbește despre mine! Eu fac parte din Aceasta, eu am fost în partea din spate a Minții Tale! Eu fac parte din Stânca albă, fac parte din Taina lui Dumnezeu pentru că El mi-a dat o porție mică din acea Descoperire, ca să știu că numele meu este în Cartea Vieții Mielului.”

Oh, noi am văzut Pecețile deschise, am văzut predicarea Tunetelor; noi L-am văzut venind și făcând ceea ce a promis că va face în timpul sfârșitului. Dar știți ce a scos el din aceasta? Când Ioan L-a văzut luând Cartea, el a spus: „Ioan trebuie să-și fi văzut numele în Aceasta și a început să strige și să joace, și să strige.” Aceasta nu este numai pentru că Mielul a luat Cartea și fratele Branham ne-a dat puțină înțelegere; aceasta nu este numai pentru că Mielul a luat Cartea și pentru că el și-a văzut numele în Carte, ci aceasta l-a făcut să se bucure când Mielul a luat Cartea.

Știți ce vă face să fiți bucuroși la predicarea despre Pecetea a șaptea, despre Tunete, despre deschiderea Cuvântului, despre ieșirea Miresei? Știți ce vă va încânta inima? Nu ca să spui: „Oh, Dumnezeu a trimis un profet. Aceasta a fost minunat și acum noi toți cunoaștem adevărul Bibliei,” ci ceea ce te va entuziasma până dincolo de a putea sta pe scaunul tău și de a te putea stăpâni când recunoști că, „El vorbește despre mine. Când spune „Mireasă,” acela sunt eu! Când El spune „Soție,” sunt eu! Când El spune „Doamna Isus Hristos,” sunt eu. Aceasta te face să nu te mai poți stăpâni, și poți recunoaște „El vorbește despre mine!” Laudă lui Dumnezeu! Aceasta vine prin descoperire. Eu spun: Doamne, dăruiește-ne Descoperirea! Să ne rugăm.

Oh, Tată ceresc, Îți mulțumim pentru această zi în care trăim. Doamne, lumea este rea, dar nu-mi pasă; crima este în afara graficelor; corupția este în fiecare fațetă a Guvernului; economia se prăbușește, dar mie nu-mi pasă. Oh, vin vremuri tulburi, vânturile bat, peste tot sunt războaie, au loc dezastre naturale, dar mie nu-mi pasă. Aș face din nou totul pentru a avea această Descoperire în inima mea, în această zi.

Dacă Tu m-ai pune să aleg, aș spune: „Pune-mă chiar aici, la sfârșitul ultimului moment, astfel încât să am o inimă să pot primi aceste Mesaje.” Doamne, Îți sunt atât de recunoscător pentru că sunt aici, pentru că m-ai predestinat, m-ai ales înainte de întemeierea lumii și mi-ai dat ochi să văd!

Doamne, Te rog pentru frații și surorile mele ca fiecare să trăiască Geneza 21 a lor, întâlnirea lor personală cu Tine. Doamne, Te rog să vii la fiecare Sămânță a Ta; fie ca ei să se deschidă, iar Tu să intri înăuntru. Dă-le o Piatră mică, o descoperire personală, care este numai pentru ei, în care le spui: „Tu ești Mireasa Mea, pentru tine am venit în timpul sfârșitului, cu tine vreau să Mă unesc; tu poți purta Numele „Doamna Isus Hristos.”

Doamne, lasă-i pe frații și surorile mele să vină acum. Te rog să-i umpli cu Duhul Sfânt; însuflețește Sămânța din interior; dă-le descoperirea identității lor, să se uite în deschiderea Peceții și să recunoască sunetul Glasului Tău ca răgetul leului și să recunoască chemarea; că un Leu, un Împărat Își cheamă Împărăteasa să vină lângă El. Doamne, numai Împărăteasa aude, își aude numele în strigătul Leului și sunetul Tunetelor, în descoperirea Tainelor; Tu poți să le strigi numele și să-i aduci lângă Tine. Oh, Te iubim, și Îți mulțumim, pentru Cuvânt!

Doamne, eu nu pot să-Ți mulțumesc suficient! Prin tot ce trecem în viață și suferim, nu este nimic în comparație cu Aceasta. Greutățile, încercările, dificultățile, sunt nimic în comparație cu marea Dragoste pe care ai pus-o în inimile noastre, cu marea Descoperire pe care ne-ai dat-o nouă, ca făpturi nevrednice, să fim capabili să ne putem identifica cu o altă identitate, una care este anterioară existenței noastre pământești, cea care merge până la Mintea Ta.

Doamne, noi suntem cu adevărat, cele mai privilegiate ființe umane, care au fost vreodată pe acest Pământ, și Îți suntem atât de recunoscători, Doamne, pentru ceea ce ne-ai dat în această zi.

Doamne, ajută-ne să ne predăm mai mult, ca să poți avea o întâietate deplină în noi. Umple-ne cu Duhul Tău, unge-ne pentru lucrare, ca să ne putem preda deplin Ție. Lasă Cuvântul Tău să trăiască în fiecare dintre noi, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți! Oh, iubim acest Mesaj! Îl iubesc! Știți, mi-e atât de rușine că sunt distras de alte lucruri; sunt atât de dezamăgit de mine, că am lăsat viața aceasta să-mi atragă atenția; și unele lucruri sunt inevitabile. Nu poți ajuta, ești pus să trăiești aici, să lucrezi, să ai familie, dar, Doamne, ajută-mă să nu pierd niciodată din vedere această Descoperire. Aceasta este pe locul întâi, Aceasta este totul pentru mine! Doamne, ajută-mă să nu o pierd niciodată din vedere, când trec prin încercări, durere, probleme, nici chiar în bucuriile vieții. Nu mă lăsa niciodată să pierd Aceasta din vedere! Aceasta este totul pentru noi, prieteni!

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Noi vă iubim și Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru voi. Fie ca Cuvântul lui Dumnezeu să vă umple, să vă schimbe, să vă ungă, să vă deschidă ochii. Fie ca Cuvântul lui Dumnezeu să împlinească Scopul pentru care a fost trimis, și nu Se va întoarce gol, ci va realiza ceva în viața cuiva. Lăsați să fie viața voastră, pentru că El a promis aceasta. Noi credem în Calea lui Dumnezeu. Amin.

                              –Amin–