SOȚIA MIELULUI – Partea a doua

Să deschidem Bibliile la Efeseni 5.30-32:

„…pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui și os din oasele Lui.

De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va lipi de nevasta sa, și cei doi vor fi un singur trup.

Taina aceasta este mare, vorbesc despre Hristos și despre Biserică.”

Dumnezeu să ne dea ochi de înțelegere. Voi continua cu gândul despre Soția Mielului. Deci, subiectul este Soția Mielului, partea a doua, dar vom merge într-o direcție puțin diferită decât data trecută. Aceste lucruri sunt înaintea mea de câteva luni, și doar am așteptat ca Dumnezeu să-mi dea inspirația potrivită ca să le pot predica.

Mai întâi, voi face o scurtă recapitulare. Ultima dată am mers la un citat scurt din mesajul Alegerea unei Mirese, unde profetul a spus:

„Din nou, felul de femeie pe care ar alege-o un bărbat va reflecta ambiția și caracterul lui. Dacă un bărbat alege femeia greșită, aceasta va reflecta caracterul lui; și de ce se leagă, arată ce este cu adevărat în el. O femeie reflectă ceea ce este în bărbat, atunci când el o alege de soție. Aceasta arată ce este în el. Indiferent ce spune afară, priviți cu cine s-a căsătorit.”

Așadar, noi vedem că aceasta lucrează în mod natural, dar de asemenea, aceasta lucrează și spiritual, pentru că Dumnezeu alege o Mireasă care va reflecta natura Lui Însuși.

Mulți dintre noi ne uităm la aceasta și spunem: „Ei bine, de ce m-ar alege pe mine? Cum ar putea să mă aleagă pe mine? Eu am toate aceste caracteristici rele.” Dar Dumnezeu nu te alege pe baza geneticii tale, ci te alege pe baza unei Semințe care este în interiorul tău. El știe potențialul care se află în interiorul fiecăruia dintre noi, și acel potențial este acolo pentru a reflecta însăși Viața Lui, pentru că este Viața Lui care este prinsă înăuntru.

Mai jos, în același mesaj, el a spus:

„Dar știți, voi trebuie să planificați, să vă uitați și să vă rugați când alegeți, deoarece prin aceasta vedem Cuvântul făgăduinței. Ea, mireasa pe care o alege un bărbat, va reflecta caracterul lui. Ea va reflecta ceea ce este în el.”

Puțin mai jos, citim:

„Acum, ne întoarcem pentru un moment la partea spirituală. Când vedeți o biserică ce este în lume, se comportă ca lumea, participă cu lumea, împărtășindu-se din lume, și socotind Poruncile lui Dumnezeu ca și cum El nu le-a scris niciodată, vă puteți imagina că Hristos nu va lua o astfel de mireasă. Vă puteți imagina că El își va lua biserica modernă de astăzi ca Mireasă? Nu, domnul meu. Eu nici măcar nu pot vedea aceasta. Nu. Acum, amintiți-vă că un bărbat și soția lui sunt una.”

La aceasta vrem să privim, la aceasta am început să privim ultima dată, că Hristos și Mireasa Lui, sunt Una. Și dacă Hristos este un Miel, poate să Se căsătorească doar cu un Miel. El nu Se poate căsători cu nimic altceva, pentru că un Miel trebuie să se căsătorească cu un Miel, așa că, această Mireasă trebuie să devină un Miel. Laudă lui Dumnezeu!

Să mergem la Romani 8.29:

„Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a și predestinat mai dinainte, să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel dintâi născut dintre mai mulți frați.”

Așadar, prin predestinare, Dumnezeu a cunoscut Mireasa pe care o va alege. El ne-a predestinat! El ne-a predestinat pentru înfierea copiilor prin Isus Hristos; ne-a predestinat să fim făcuți asemenea chipului Fiului Său. Laudă lui Dumnezeu!

Câți sunteți recunoscători pentru că El ne-a predestinat înainte de întemeierea lumii că vom fi făcuți asemenea chipului Fiului Său, predestinați pentru înfiere? Dacă ne-ar fi lăsat singuri, nu am fi reușit niciodată să ajungem la aceasta, ci am fi fost sortiți să eșuăm din cauza nașterii noastre hibride, pentru că prin această naștere, noi am venit greșit. Noi am venit greșit cu natura greșită, cu dorințe greșite; fiind născuți în carne, eram în vrăjmășie cu Dumnezeu, iar mințile noastre erau înstrăinate de lucrurile lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu a semănat o Sămânță în interiorul nostru și a știut cum să aducă Lumina la timpul potrivit, pentru a însufleți acea Sămânță care a fost predestinată. Prin cunoștința Lui mai dinainte, El a știut unde este acea Sămânță și potențialul care este în ea. El a știut ce fel de Sămânță avem în interior pentru timpul în care trăim.

În natura noastră, noi suntem total nepotriviți pentru a face față provocărilor zilei, pentru că nu va fi prin mintea noastră, nu va fi prin voința noastră, sau prin puterea noastră, ci prin potențialul Seminței care este așezată în interiorul nostru, deoarece El știa ce Sămânță va ieși, și în ce oră. De aceea noi trebuie să nu mai privim la noi înșine și să tot spunem: „Nu pot.” Aceasta este adevărat, categoric nu putem, dar cu Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile.

Isus a spus: „Eu Sunt Vița, voi sunteți mlădițele; dacă rămâneți în Mine, veți aduce roadă.” De ce? Pentru că suntem conectați la Viță, și Vița aduce Viață și roade prin mlădițe. El nu cere mlădițelor să facă totul singure, ci le cere doar să rămână conectate cu Vița. Laudă lui Dumnezeu!

Așadar, acum tot potențialul este în Sămânță, de aceea El va avea o Soție, și acea Soție va veni în manifestare în timpul sfârșitului. Ea vine în manifestare! Ea stă deja pe picioarele Ei. Ea se manifestă, în ce? Chiar în chipul Mielului. Va fi „Domnul și Doamna Miel!” Laudă lui Dumnezeu!

Să mergem la Eclesiastul 3.1-8. Aici voi face o mică întoarcere, o mică deviere, astfel încât, aceasta să fie revizuirea noastră.

„Toate își au vremea lor, și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui.

Nașterea își are vremea ei, și moartea își are vremea ei; săditul își are vremea lui, și smulgerea celor sădite își are vremea ei.

Uciderea își are vremea ei, și tămăduirea își are vremea ei; dărâmarea își are vremea ei, și zidirea își are vremea ei;

plânsul își are vremea lui, și râsul își are vremea lui; bocitul își are vremea lui, și jucatul își are vremea lui;

aruncarea cu pietre își are vremea ei, și strângerea pietrelor își are vremea ei; îmbrățișarea își are vremea ei, și depărtarea de îmbrățișări își are vremea ei;

căutarea își are vremea ei, și pierderea își are vremea ei; păstrarea își are vremea ei, și lepădarea își are vremea ei;

ruptul își are vremea lui, și cusutul își are vremea lui; tăcerea își are vremea ei, și vorbirea își are vremea ei;

iubitul își are vremea lui, și urâtul își are vremea lui; războiul își are vremea lui, și pacea își are vremea ei.”

Aceasta este o Scriptură interesantă de citit chiar acum, când vorbim despre Soția Mielului, dar dacă mă lăsați să merg în jurul ocolului, vom afla că acest lucru se aplică exact gândului și dorinței pe care o am de a vă împărtăși ceea ce am în inimă.

Noi știm că în Eclesiastul, predicatorul este Solomon, care scrie din înțelepciune, din lucrurile pe care le-a văzut el, și el recunoaște că există un moment potrivit pentru diferite acțiuni. Noi nu avem întotdeauna aceeași acțiune sau aceeași reacție în fiecare situație sau de fiecare dată, deoarece este un  timp pentru a semăna, și este un timp pentru a smulge; este un timp pentru rupt, și este un timp pentru cusut; este un timp pentru pace, și este un timp pentru război. Există timpuri pentru diferite tipuri de acțiune și pentru diferite feluri de reacții.

Așadar, aș vrea să privim puțin la aceasta și voi vorbi despre cele patru Ungeri care au fost peste Epocile Bisericii.

În mesajul Pecetea a cincea, fratele Branham a spus:

„Observați, când Antihrist a mers pe animalele lui de slujbă, Dumnezeu a trimis înaintea lui un Animal care să-l combată. Vedeți? Acum priviți. De fiecare dată când fiara a călărit pe calul său, (Antihristul a călărit pe calul său, pe animalul lui), ca să-și anunțe slujba, Dumnezeu a trimis Animalul Său, de asemenea, și El era în Acela, pentru a-Și anunța lupta cu acela.

Scriptura spune: „Când vrăjmașul vine înăuntru ca un potop, Duhul lui Dumnezeu ridică un stăvilar împotriva lui.” Astfel, când vrăjmașul a ieșit ca un Antihrist, Dumnezeu a trimis un anumit fel de putere să-l întâmpine.”

Așadar, de-a lungul Epocilor Bisericii, pe măsură ce vrăjmașul a încercat o tactică, Dumnezeu a avut o Putere, sau o Ungere care a venit peste Biserică, și a combătut acea tactică a vrăjmașului. Dar există un timp și un anotimp pentru toate, așa că, atunci când vrăjmașul și-a schimbat caii, și și-a dus tactica puțin mai departe, Dumnezeu a dat Bisericii o altă Ungere, sau o altă Putere, cu care să combată ungerea dușmanului. Această luptă a mers mai departe, de aceea, voi nu veți putea rămâne în Ungerea anterioară, deoarece cu acea Ungere nu ați avea putere să biruiți această nouă provocare a dușmanului la adresa Bisericii. De aceea, tu trebuie să te miști cu Ungerea, cu Puterea pe care Dumnezeu o trimite în anotimpul său, la timpul său, și atunci vei avea puterea de a birui, o putere trimisă de Duhul Sfânt, o putere trimisă de Dumnezeu pentru a combate puterea diavolului.

Așadar, a existat un timp, un anotimp, în care să se manifeste toate aceste lucruri.

Să citim încă un citat din Pecetea a cincea:

„Dar când ajungem la Pecetea a cincea, acolo nu există nici un animal. Acum observați. „Când El a deschis Pecetea a cincea, am văzut sub altar…” Foarte repede! Vedeți, acolo nu există nici un animal, iar animalul reprezintă puterea. Noi știm aceasta. Vedeți? Acolo nu este nici o Făptură vie.

Acum, una din acele Făpturi, noi aflăm aceasta în descoperire, în Biserici, era un Leu; cealaltă era un Bou; cealaltă era un Om, și cealaltă era un Vultur. În Epocile Bisericii, noi aflăm că acele patru Animale, care înseamnă patru Puteri, erau adunate în jurul Faptelor Apostolilor, întocmai cum era Cortul din pustie.”

Acum, el se întoarce și ne arată aceste patru Puteri care au fost cu Biserica. Au fost aceleași patru Puteri care au fost adunate în jurul Cortului din pustie, și care au fost adunate în jurul cărții, Faptele Apostolilor. Noi vom vorbi despre aceasta.

„Voi înțelegeți aceasta, pentru că eu nu voi lua timp să intru în aceasta. Noi am desenat-o aici, și am arătat-o exact…”

Noi vom arunca o privire asupra lucrurilor la care se referă, dar vreau să prindeți această afirmație, pe care o face:

„Ei vegheau asupra Acestuia, Mielul și Cuvântul, să împlinească Cuvântul…”

Deci, ce vegheau ei? Fratele Branham i-a numit „Păzitorii, gărzile Tronului.” Ei erau paznici în jurul Tronului lui Dumnezeu. Acești patru Heruvimi; aceste patru Ungeri; aceste patru Animale sau Puteri, au fost întotdeauna în jurul Tronului lui Dumnezeu. Ce făceau ei? El spune aici, că:

„…ei veghează asupra Acestuia, Mielul și Cuvântul, să împlinească Cuvântul, la fel cum au făcut Chivotul Legământului în Locul Sfânt în pustie, și așa mai departe.

Noi am arătat chiar și pozițional, prin culorile semințiilor lui Israel…Câți ați auzit cele șapte Epoci ale Bisericii? Presupun că cei mai mulți, două treimi din voi. Observați, chiar și natura Animalului era exact o emblemă a seminției, în felul în care… erau așezate cele douăsprezece seminții; trei seminții pe fiecare parte, și cele patru făpturi stăteau și priveau aceste seminții, din toate cele patru căi.

Când am mers și am luat Evangheliile, arată exact. Când intrați în Chivot, ei păzeau Chivotul, Legământul. Apoi aflăm că Legământul noii Biserici, reprezentarea ei pe Pământ, era Duhul Sfânt. Sângele ni L-a trimis înapoi pe Duhul Sfânt, iar cele patru Făpturi vii  reprezentau cele douăsprezece seminții ale lui Israel, în timp ce vegheau. Noi aflăm aceleași naturi și luând aceeași natură și aducând-o la fiecare din cele patru Evanghelii, erau exact la fel. Una a vorbit la Leu; cealaltă la Bou, și cealaltă…Cele patru Evanghelii! Iată! Cele patru Evanghelii sunt protecția Duhului Sfânt.”

Așadar, aici el vorbește din nou despre aceste patru Puteri ale acestor patru Ungeri, și se referă la ele la cele patru Evanghelii, care sunt protecția Duhului Sfânt.

Acum, vreau să ne întoarcem împreună la Apocalipsa capitolul 4, unde vedem că Ioan a fost luat în cer printr-o ușă deschisă; și el vede pe Cineva stând pe Tron, vede întreaga scenă din sala Tronului, iar în versetul 6, citim:

„În fața tronului de domnie, mai este un fel de mare de sticlă, asemenea cu cristalul. În mijlocul tronului de domnie și împrejurul tronului de domnie, erau patru făpturi vii pline cu ochi pe dinainte și pe dinapoi.

Cea dintâi făptură vie seamănă cu un leu, a doua seamănă cu un bou, a treia are fața ca a unui om, și a patra seamănă cu un vultur care zboară.

Fiecare din aceste patru făpturi vii, avea câte șase aripi, și erau pline cu ochi de jur împrejur și pe dinăuntru. Zi și noapte ziceau fără încetare: „Sfânt! Sfânt! Sfânt, este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care este, care era, care vine!”

Așadar, aceste patru făpturi vii sunt în jurul Tronului, și la aceasta se referă fratele Branham. Ele sunt mereu în jurul Tronului. Noi am găsit că aceste patru făpturi sunt numite heruvimi,și le găsim în Ezechiel 1. Nu vom merge acolo, dar puteți să le notați: Ezechiel 1.6-10, și Ezechiel 10.14-15.

De asemenea, noi știm că heruvimii au fost așezați în Eden. Când omul a fost alungat din Eden, heruvimi au fost așezați acolo cu o Sabie învăpăiată. El a pus heruvimi acolo, dar nu spune câți a pus, scrie doar că i-a pus acolo cu o Sabie învăpăiată pentru a păzi Calea spre Pomul Vieții.

Așadar, fratele Branham ne-a spus că există un Tron în Eden, și că acolo era locul în care veneau să se închine. De aceea Cain și Abel au mers la Poarta de Răsărit a Edenului, pentru că acolo era un Tron, dar ei nu s-au putut întoarce acolo din cauza păcatului, și pentru că acolo erau heruvimi ca să-i împiedice să se întoarcă la Pomul Vieții. Ei păzeau Calea Pomului Vieții, ca să nu se piardă. Cine o păzea? Cine o păstra? Heruvimii. În Rai, cine stă în jurul Tronului? Cele patru Făpturi.

Apoi, el s-a referit la Evanghelii care stau în jurul cărții, Faptele Apostolilor, și merge până la Cortul din pustie. Noi vom privi la aceasta, dar vreau să mai citesc un citat din mesajul Pecetea a șasea, unde profetul spune:

„Tată, astăzi noi stăm aici prin harul Tău, și aceasta nu este din cauză că suntem un popor special, ci pentru că este timpul vulturului…” La fel ca timpul Leului, a Boului sau a Omului.

Aici, el ne spune care este Ungerea pentru epoca noastră. Este Ungerea Vulturului.

„…este timpul vulturului. Aceasta este Ungerea din ceasul acesta; acesta este timpul în care trăim noi. Aceasta este lucrarea Duhului Sfânt pentru acest timp, ca să dovedească faptul că Isus nu este mort. Lucrurile pe care a spus că le va face chiar înainte ca luminile de seară să se stingă.”

Așadar, noi aflăm că…Fratele Branham ne-a spus că acum este timpul Vulturului, și că Ungerea pentru ceasul acesta, este Ungerea Vulturului, este timpul Vulturului, Ungerea pentru această oră. El a spus că aceasta este lucrarea Duhului Sfânt.

Deci, Duhul Sfânt este Cel care lucrează într-un fel specific în fiecare epocă. Voi încerca să scot toate acestea și să le leg împreună, apoi mă voi întoarce la Soția Mielului.

Ce legătură are aceasta cu Soția Mielului? Când am început să studiez aceasta, m-am întrebat: „Cum voi face acest cerc complet înapoi?”

Când ne uităm aici, la Apocalipsa 4.6, citim: „…în fața Tronului…împrejurul Tronului stau patru Făpturi vii.” Apoi, în Apocalipsa 6.1, scrie:

„Când a rupt Mielul cea dintâi din cele șapte Peceți, m-am uitat și am auzit pe una din cele patru făpturi vii zicând cu un glas ca de tunet: „Vino și vezi!”

Versetul 3: „Când a rupt Mielul a doua Pecete, am auzit pe a doua făptură vie zicând: „Vino și vezi!”

Versetul 5: „Când a rupt Mielul Pecetea a treia, am auzit pe a treia făptură vie zicând: „Vino și vezi!

Versetul 7: „Când a rupt Mielul Pecetea a patra, am auzit glasul făpturii a patra zicând: „Vino și vezi!”

Așa cum trecem prin deschiderea Peceților, ne arată că aceste Ungeri au de-a face cu Pecețile, și au de-a face cu Epocile Bisericii. Când fiecare Pecete a fost deschisă, ele au spus: „Vino și vezi!”, doar la primele patru Peceți. Deci, aceste Ungeri sunt cu adevărat, importante.

 Așadar avem un Tron în cer, iar în jurul lui avem: Leul, Boul, Omul și Vulturul. Aceștia sunt heruvimi și ei se închină lui Dumnezeu tot timpul. Acestea sunt patru Ungeri, iar noi știm că acestea sunt cele patru feluri în care Duhul Sfânt a lucrat în Epocile Bisericii. Așadar, nu separați aceasta de Duhul Sfânt. Aceasta este ceva ce pot explica.

Când Moise i-a scos pe copiii lui Israel din Egipt, acolo a fost un Cort pe Pământ. Deci, pe Pământ avem un Cort în pustie, iar în Cort, era Sfânta Sfintelor. În Sfânta Sfintelor era Chivotul Legământului, iar în Chivotul Legământului era Mana ascunsă, cele două Table de piatră ale Legii, adică, Cuvântul, Pâinea Vieții, dacă aș putea spune așa. Acesta era Tronul lui Dumnezeu pe Pământ, și ei au tăbărât în jurul lui.

Moise avea instrucțiuni clare cu privire la felul în care națiunea Israel trebuia să tăbărască în jurul Tronului. El avea câte trei triburi la Sud; trei triburi la Nord; trei triburi la Est; și trei triburi la Vest. Ei trebuiau să tăbărască într-o anumită ordine, și era un trib conducător de fiecare parte, și tribul conducător de pe fiecare parte avea câte un steag, și fiecare steag avea câte o reprezentare, un animal.

Să vedem: Iuda tăbăra în partea de Sud, iar emblema lui, era Leul. Sus, era Efraim cu emblema Boului; Dan era în Est cu emblema unui Vultur; iar Ruben era în Vest cu emblema unui Om.

Când Dumnezeu i-a așezat pe copiii lui Israel în ordinea triburilor, în jurul Tronului Său de pe Pământ, am avut: Leul, Boul, Omul și Vulturul, pentru că ei își așezau tabăra și își puneau steagul cu acea emblemă pe steag.

Deci, Dumnezeu avea reflectat pe Pământ ceea ce era în Cer, iar tu nu puteai ajunge la Tronul lui Dumnezeu, decât dacă treceai prin acele Ungeri.

Amintiți-vă că ei vegheau asupra Cuvântului, vegheau asupra Mielului și a Cuvântului, ca să împlinească Cuvântul. Deci, ei trebuiau să păzească acea Cale. Ce făceau ei pe Pământ? Ei păzeau drumul spre Viață, pentru că Dumnezeu era Acolo, în spate. Slava Shekinah a lui Dumnezeu, era înapoi, în spatele Perdelei. El a spus: „Eu te voi întâlni aici, în spate.” Și Slava Shekinah a venit între aripile heruvimilor, peste Tronul îndurării. Astfel, Dumnezeu a avut un Tron al îndurării, a avut un loc pe Pământ ca să-i întâlnească, și aceste patru Ungeri păstrau Calea spre Viață; pentru că în Chivot era Cuvântul, era Legământul pe care Dumnezeu i l-a dat lui Moise, cele două table de piatră, Mana ascunsă care era Pâinea. Acea Mană nu s-a stricat niciodată în prezența lui Dumnezeu, așa că este un simbol pentru Pâinea Vieții. Aceasta este ceea ce este pe Tron, de aceea era nevoie ca acele Ungeri să păzească și să păstreze Cuvântul, și nimeni nu putea ajunge la acel Tron, dacă nu trecea prin acele Ungeri.

Deci, ei țineau la distanță tot ce ar fi putut pângări, tot ce era corupt, tot ce nu venea pe Calea Cuvântului; dar pentru fiecare israelit adevărat care venea în acord cu Calea lui Dumnezeu, ei păstrau Calea deschisă ca să poată veni să-L întâlnească pe Dumnezeu.

Când mergem la Tronul din Cer și privim la el, când Ioan s-a uitat, a văzut pe Cineva care stătea pe acel Tron, și noi știm că Cel care stătea pe Tronul din Cer, avea în mână o Carte, care este Cartea Vieții. Deci, ce păzesc ei? Ei păzesc Cuvântul, păzesc Viața. Ei sunt în jurul Tronului lui Dumnezeu, și aceasta are legătură cu Viața; are legătură cu Mielul, pentru că Mielul stă pe acest Tron; are legătură cu Viața Veșnică.

Fratele Branham a spus că acolo este o carte a Faptelor Apostolilor, și aceasta este dispensația Duhului Sfânt. Când Hristos a spus: „Nu vă voi lăsa fără Mângâiere, Mă voi întoarce la voi,” Persoana Vieții Însăși va veni la credincios. Dar fratele Branham a spus că în jurul acesteia au fost Evangheliile: Matei, Marcu, Luca și Ioan.

Fratele Branham ne-a spus chiar și natura Evangheliilor, care se potrivește cu aceste Ungeri; o Ungere pentru fiecare Evanghelie. Astfel, Evanghelia lui Matei avea Ungerea Leului, deoarece ne arată descendența Împăratului. Împăratul vine acum. Evanghelia lui Marcu avea Ungerea Boului, Jertfa. Luca a fost doctor și are Ungerea Omului, înțelepciunea și viclenia unui om; iar Ioan are Ungerea Vulturului, pentru că Ioan începe cu…

De unde încep ceilalți? „A fost un om în pustie…” Sau, „o descendență…”, dar Ioan a început cu: „La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu...” El era un Vultur și avea Ungerea Vulturului.

Așadar, vedeți aceste puteri, aceste Ungeri ale Duhului Sfânt peste aceste Evanghelii păzind Calea, spre ce? Ce este aceasta? Este, de asemenea, un Tron; și este și Viață, Viață Veșnică prin botezul Duhului Sfânt. Deci, aceste lucruri au legătură cu Viața; ele au legătură cu Viața Veșnică.

Vreau să vă mai arăt ceva, pentru că am primit atât de multe lucruri acum.

Amintiți-vă că mergem în jurul ocolului. După ce Hristos a plecat, a trimis daruri oamenilor, care erau pentru desăvârșirea Bisericii, „până vom ajunge toți la unirea credinței.” Așadar, Dumnezeu a trimis slujba încincită, și această slujbă încincită cuprinde: apostoli, profeți, evangheliști, păstori și învățători. Fratele Branham ne-a spus că aceste cinci slujbe se încadrează în aceste Ungeri ale făpturilor. Astfel, apostolul, este Ungerea Leului; ei au autoritatea Leului, și sunt neînfricați, curajoși. Aceștia au fost apostolii care au scris Noul Testament, ei au întemeiat Biserica Noului Testament.

Profetul și Evanghelistul sunt sub Ungerea Vulturului. Conform fratelui Branham, aceasta este Viziunea, ei au o perspectivă clară. Fratele Branham a spus că ei se înalță sus și lucrează sub acest lucru, ei se mișcă sub Ungerea Vulturului. Ei se pot mișca pe măsură ce văd duhuri în adunare și încep să abordeze lucruri. Astfel, evanghelistul se mișcă sub Ungerea Vulturului.

Apoi, el a spus că păstorul este Boul, care este muncă și sacrificiu. Învățătorul se mișcă sub Ungerea Omului, care este înțelepciune, el înțelege dumnezeirea. Așadar, chiar și Ungerile Duhului Sfânt, care sunt asupra darurilor de slujire, se potrivesc cu aceste patru Ungeri. Și totul are un anumit anotimp, un loc și un timp. Există un timp pentru evanghelist; există un timp pentru apostol; un timp pentru păstor și un timp pentru învățător.

Deci, amintiți-vă că totul are un timp și un loc; totul are o poziție. Și nu uitați că sunt Ungerile Duhului Sfânt, care lucrează într-un anumit fel specific, într-o epocă sau într-o persoană.

Acum privim la aceste Ungeri peste Epocile Bisericii.

În prima Biserică, Efes, sub apostoli, am avut Ungerea Leului, dar în Evul întunecat, am fost sub Ungerea Boului. În Reformă, am avut Ungerea Omului, iar acum în timpul sfârșitului, avem Ungerea Vulturului, Profetul.

Așadar, de-a lungul Epocilor Bisericii, există aceste patru Ungeri, care este Ungerea Duhului Sfânt specifică unui anumit scop.

Ascultați, am lăsat o mulțime de pepite acolo, dar nu am de gând să intru în aceasta, nu voi intra în multe amănunte, ci am vrut doar să vedeți că aceste Ungeri au fost aici tot timpul. Și ce fac ele tot timpul? Veghează asupra Mielului și a Cuvântului pentru a împlini Cuvântul și pentru a păzi Calea spre Pomul Vieții. Ele au făcut mereu același lucru; au făcut același lucru în ceruri; fac același lucru pe Pământ; au făcut același lucru în Israel; au făcut același lucru în Evanghelii, și fac același lucru în Ungerile asupra slujbei încincite.

Slujba încincită este aici să vegheze asupra Mielului și a Cuvântului ca să împlinească Cuvântul și să țină Calea Vieții; să țină departe tot ce spurcă, dar să țină Calea deschisă pentru toți cei care vor să vină ca un adevărat fiu al lui Dumnezeu, ca un creștin adevărat născut din nou.

Așadar, este același lucru iar și iar și iar. Dumnezeu nu schimbă Ungerile și continuă să folosească aceleași Ungeri iar și iar și iar, pentru că acestea sunt… Ai putea spune că sunt patru înfățișări sau patru fețe ale Duhului Sfânt.

În mesajul Descoperirea lui Isus Hristos, din cartea „Epocile Bisericii”, fratele Branham a spus:

„De atunci, oamenii nu și-au dat seama că există un singur Dumnezeu cu trei slujbe sau manifestări. Ei știau că există un singur Dumnezeu, conform Scripturii, dar ei încearcă să facă din aceasta teoria fantastică, cum că Dumnezeu este ca un ciorchine, trei persoane cu aceeași definiție împărtășită în mod egal de toți. Dar aici, în Apocalipsa  se spune clar că Isus este Cel ce este, Cel ce era, Cel ce vine. El este Alfa și Omega, ceea ce înseamnă că El este de la „A” la „Z”, că El este totul, Atotputernicul. El este „Trandafirul din Sharon”, „Crinul din vale”, „Steaua strălucitoare a dimineții”, „Luceafărul dimineții”. El este Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt! El este Dumnezeul cel Atotputernic! Un singur Dumnezeu!”

Așadar, aflăm că Dumnezeu este totul. Când privești în Cer, Dumnezeu stă pe Tronul Său în Cer, și înaintea Lui stau șapte Duhuri; în jurul Lui sunt aceste patru Făpturi; apoi sunt douăzeci și patru de bătrâni; apoi un Miel, un Înger Puternic, și toate aceste lucruri, dar toate acestea au ieșit din EL. Deci, totul este El. Și Hristos este Dumnezeu. Totul este în El. El este de la „A” la „Z”. El este totul.

Deci, ce sunt aceste patru Ungeri? Acestea sunt cele patru Ungeri ale Duhului Sfânt. Ce este Duhul Sfânt? Este Hristos care Se întoarce la Biserica Sa! Este Puterea și Duhul lui Hristos care lucrează în anumite feluri, prin anumite epoci, prin anumite daruri de slujire, pentru că slujba încincită nu este lucrarea lor proprie, ci este lucrarea lui Hristos.

Noi nu vrem o slujbă individuală, ci vrem slujba lui Hristos; și Hristos, El Însuși, a trimis Bisericii daruri, iar acum, El lucrează prin slujba încincită, pentru a-Și hrăni oile. Dar este lucrarea lui Hristos, și lucrarea lui Hristos vine în cinci fațete diferite pentru a lucra în Biserică în moduri diferite, sub cele patru Ungeri ale Sale, diferite.

Aceasta înseamnă că acum ne întoarcem la Miel, și aceasta înseamnă că în Miel este un Leu, un Bou, un Om și un Vultur. Credeți că este corect să spun aceasta? În Miel este Leul, Boul, Omul și Vulturul.

Când Isus Hristos a fost aici, pe Pământ, în lucrarea Fiului omului, acum două mii de ani, El a manifestat toate cele patru Ungeri. Totuși, El a fost Mielul lui Dumnezeu care a venit să îndepărteze păcatul lumii.

Când a fost prezentat de Ioan, el nu L-a prezentat ca Leu, ca Bou, ca Om sau ca Vultur, ci Ioan L-a prezentat ca Mielul lui Dumnezeu. El a fost întotdeauna Mielul lui Dumnezeu.

În călătoria Sa pământească, El a fost întotdeauna Mielul lui Dumnezeu, și ca Miel al lui Dumnezeu, El a manifestat natura deplină a lui Dumnezeu, și atributele depline ale lui Dumnezeu. Toate atributele depline ale Duhului Sfânt, s-au manifestat deplin în El, astfel încât, să-L poți privi pe Isus ca Viața, și să poți vedea Leul, Boul, Omul și Vulturul.

Să ne întoarcem împreună la câteva Scripturi, și să privim aceasta. Desigur, există un motiv pentru care trec prin toate acestea, pentru că, dacă nu privim la întregul Cuvânt, avem o idee simplistă a lucrurilor, și spunem: „Isus Hristos este așa. El este Mielul, deci, noi trebuie să fim așa.” Dar când a fost aici, Isus a fost foarte dinamic în personalitatea Lui și în slujirea Sa, El a lucrat în feluri diferite, în împrejurări diferite. Dumnezeu, natura lui Dumnezeu într-un singur Om nu poate coborî și să fie simplistă în sensul că El a avut doar această fațetă, sau aceasta, într-un fel în care vreau eu să fie Isus. Nu! El este întreaga diversitate învelită într-Unul. El a fost plinătatea divinității turnată trupește într-un singur Vas, și El manifesta toată Puterea, toate manifestările, toate caracteristicile. De aceea, noi nu vrem să limităm Viziunea, ci vrem să vedem Mielul în toată gloria Lui și în toată Puterea Lui.

În Ioan 2.13-16, citim:

„Paștele Iudeilor erau aproape, și Isus S-a suit la Ierusalim.

În Templu, a găsit pe cei ce vindeau boi, oi și porumbei, și pe schimbătorii de bani șezând jos.

A făcut un bici de ștreanguri, și i-a scos pe toți afară din Templu, împreună cu oile și boii; a vărsat banii schimbătorilor, și le-a răsturnat mesele.

Și a zis celor ce vindeau porumbei: „Ridicați acestea de aici, și nu faceți din casa Tatălui Meu o casă de negustorie.”

Voi citi din nou un singur verset, și vreau să vă gândiți la Miel.                 

„A făcut un bici de ștreanguri, și i-a scos pe toți afară din Templu, împreună cu oile și boii; a vărsat banii schimbătorilor, și le-a răsturnat mesele.”

Vă gândiți la Miel? Sau vă gândiți la Leu? Vă puteți gândi la un Împărat, la Autoritatea care a intrat în Templu pentru a-l curăța, pentru a-l purifica! Dar El, era încă Miel? Da! El era încă Miel; era Mielul lui Dumnezeu; era Fiul lui Dumnezeu!

El a fost aici în lucrarea de Fiu al omului, dar în interiorul Lui, El era Leul din seminția lui Iuda.

Să mergem la Ioan 19.16-18:

„Atunci L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus, și L-au dus să-L răstignească.

Isus, ducându-Și crucea, a ajuns în locul, zis al „Căpățânii”, care în evreiește, se cheamă „Golgota”.

Acolo a fost răstignit; și împreună cu El au fost răstigniți alți doi, unul deoparte și altul de alta, iar Isus la mijloc.”

El era un Miel, un Miel de sacrificiu. El era sub Ungerea Boului, un animal de povară și de jertfă.

Să mergem la Luca 20.21-26:

„Iscoditorii aceștia L-au întrebat: „Învățătorule,, știm că vorbești și înveți pe oameni drept, și că nu cauți la fața oamenilor, ci îi înveți calea lui Dumnezeu în adevăr.

Se cuvine să plătim bir Cezarului, sau nu?

Isus le-a priceput viclenia, și le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiți?

Arătați-Mi un ban. Al cui chip și ale cui slove sunt scrise pe el?” „Ale Cezarului” au răspuns ei.

Atunci El le-a zis: „Dați dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.”

Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, mirați de învățătura Lui, au tăcut.”

Aceasta este abilitatea unui om; El era sub Ungerea Omului.

Să ne întoarcem la Ioan 1.47-48:

„Isus a văzut pe Natanael venind la El, și a zis despre el: „Iată cu adevărat un israelit, în care nu este vicleșug.”

„De unde mă cunoști?” I-a zis Natanael. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.”

„Te-am văzut.” El era sub Ungerea Vulturului; El era sub Ungerea profetică, iar noi știm că El era Marele Profet despre care a vorbit Moise, când a spus: „Domnul, Dumnezeul tău îți va trimite un profet ca mine.”

Așadar, Isus era sub Ungerea Leului, sub Ungerea Boului, sub Ungerea Omului și sub Ungerea Vulturului, dar, tot timpul El a fost Miel. Deci, în Miel erau și aceste patru Puteri, Ungeri. De ce? Pentru că ele fac parte din Duhul Sfânt; ele fac parte din Puterea lui Dumnezeu; ele fac parte din manifestarea lui Dumnezeu, iar El a fost plinătatea dumnezeirii trupește.

Noi am primit multe alte exemple în lucrarea lui Isus; L-am văzut vorbind cu femeia de la fântână și deosebind viața ei, iar ea I-a zis: „Doamne, văd că ești Profet!” De ce? El i-a zis: „Du-te și adu pe soțul tău.” „Eu nu am soț,” a răspuns ea. Și El i-a zis: „Ceea ce spui este adevărat, pentru că ai avut cinci, și cel pe care-l ai acum, nu este soțul tău.” „Doamne, văd că ești un Profet!” Ceea ce înseamnă „Un Vultur”. Dar El încă este Miel.

Când au adus la El pe femeia prinsă în curvie, ei au încercat să-L ispitească și să-L prindă în capcană, citând Legea lui Moise. Dar ce a făcut El? El le-a descoperit tot planul, scriind ceva în nisip. El a scris ceva și le-a spus: „Cel care este fără păcat, să arunce primul cu piatra în ea.” Apoi S-a întors și a continuat să scrie în nisip. Eu nu știu ce a scris El, dar le-a descoperit tot planul. Ei au făcut un plan, prin care să-L prindă cu lucrul acela, și când S-a ridicat, El S-a purtat de parcă era surprins, și a zis: „Femeie, unde sunt acuzatorii tăi? Nu este nimeni care să te acuze?” „Nimeni, Doamne!” Iar El a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, și să nu mai păcătuiești!”

Ce era aceasta? Era iscusința unui Om, care Se ocupa de ei, și El Se ocupa de ei din Scripturi. Ei spuneau: „Dar, ce zici despre învierea morților?” Iar El le-a răspuns: „Nu știți Cuvântul care spune că El este Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov? El nu este un Dumnezeu al morților, ci este Dumnezeul celor vii.” Și a continuat să Se descopere până când ei nu au mai putut să-i pună întrebări. Laudă lui Dumnezeu! El le-a deosebit gândurile și le-a vindecat bolnavii.

În Ioan 8, El S-a uitat la farisei și le-a spus: „Voi sunteți de la tatăl vostru, diavolul.” Amintiți-vă că El este un Miel. Spun aceasta, pentru că, atunci când ne gândim la Miel, la natura Mielului, ne gândim că El este doar blând și umil, dar acum noi realizăm că în Miel au fost aceste patru Ungeri. În Duhul Sfânt sunt aceste patru expresii.

Isus a jucat rolul unui păstor, al unui evanghelist; a jucat rolul unui profet, al unui învățător. De ce? Pentru că totul era în El.

În Matei 15, citim că Isus i-a chemat pe ucenicii Săi și le-a spus: „Mi-e milă de mulțime, căci sunt aici cu Mine de trei zile fără să mănânce, și nu vreau să-i las să plece flămânzi, ca nu cumva să leșine de foame pe drum.” El avea grijă de oameni și a vrut să Se asigure că au ceva de mâncare, așa că a făcut o minune cu frângerea pâinilor și a peștilor. De ce? Pentru că El avea milă, avea grijă de oameni.

Pe farisei i-a numit diavoli. Unii erau păcătoși vizibil, alții erau păcătoși ascunși, iar El le-a demascat păcatul, și i-a numit „farisei fățarnici” cu păcatul ascuns. Unii aveau păcatul vizibil iar El i-a iertat în mod deschis. De ce? El era plinătatea lui Dumnezeu, iar plinătatea lui Dumnezeu nu era o mică viziune simplistă, îngustă, ci plinătatea lui Dumnezeu are toate aceste manifestări.

Să mergem la Psalmul 26. Înainte de a citi, vreau să vă spun că fratele Branham a spus că povara pe care au avut-o fariseii și unii dintre iudeii religioși în ziua când Isus a fost acolo, constă în faptul că uneori El a fost atât de dur cu ei și a fost imprevizibil, iar ei nu au putut să-L controleze. Fratele Branham chiar a folosit analogia când fariseii spuneau: „Omul acesta strică Templul, ne rupe religia, ne vorbește de rău predicatorii.”

„Dar ce zici de preotul nostru bătrân și bun? El v-a hrănit când erați săraci; a avut grijă de tata când nu avea servici, și când erai bolnav, ți-a dat bani.”

Astfel, ei au început să arate că natura lui Isus Hristos, era o natură greșită. Poate este mult mai complex decât poate să-L încadreze corect mintea noastră. Noi vrem să-L facem aceasta, vrem să-L facem aceea, dar plinătatea Dumnezeirii are expresia deplină a lui Dumnezeu.

Uneori, Dumnezeu este un Leu; uneori, Dumnezeu este un Bou; alteori, Dumnezeu este un Vultur, iar uneori El este un Om. Ce fac aceste Ungeri? Veghează asupra Mielului și a Cuvântului, să țină Cuvântul. Ce fac aceste Ungeri? Păstrează felul corect de Viață, păzesc Calea spre Viață. Deci, poate nu este atât de simplu. Întrebarea este: „Când ar trebui să fii Leu; când ar trebui să fii Bou; când ar trebui să fii Om, și când ar trebui să fii Vultur?” Eu am crezut că ar trebui să fiu un miel. Tu trebuie să fii un miel! Fii un miel, așa cum El a fost Miel.

„Dar cum ar trebui să mă port în astfel de situații?” Să mergem la Proverbe 26.4-5:

„Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni și tu cu el.

Răspunde însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înțelept.”

Așadar, ar trebui să-i răspund unui nebun, sau ar trebui să nu-i răspund? Să citim încă odată: „Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni și tu cu el. Răspunde însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înțelept.”

Sunt confuz. Îi răspund unui nebun după nebunia lui, sau nu-i răspund după nebunia lui? Poate că există un timp când trebuie să-i răspund, și un timp când nu trebuie să-i răspund. Poate că în orice, există un timp într-un anotimp. Poate că există un timp pentru a vorbi, și un timp când trebuie să te abții să spui ceva. Poate că există un timp când să iubești, și un timp pentru a urî. Poate este un timp pentru război, și este un timp pentru pace. Poate există un timp pentru orice, și poate există o Ungere a Duhului Sfânt pentru fiecare nevoie, pentru timpul când trebuie să vorbești, pentru timpul când trebuie să răspunzi la întrebări, și pentru timpul când nu trebuie să răspunzi. Poate există o Ungere a Duhului Sfânt care se potrivește cu nevoia mea în momentul în care sunt.

Voi puteți spune: „Dar noi suntem sub Ungerea Vulturului.” Categoric! Suntem sub Ungerea Vulturului, dar chiar și sub Ungerea Vulturului, marele profet Vultur al zilelor noastre, a luat Ungerea Boului.

Amintiți-vă când a stat la o întâlnire și era gata să meargă pe platformă, iar cineva de acolo a spus o minciună, cum că nu a putut să ajungă, pentru că fratele său era bolnav, iar el era acolo așteptând să intre. Profetul trebuia să demaște acea minciună, dar Ungerea Boului a suferit rușinea și batjocura pentru că nu a vrut să rănească slujba acelui om.

Dar când a fost provocat în Chicago de toți acei slujitori care au contestat învățătura despre sămânța șarpelui și despre dumnezeire, fratele Branham a fost foarte amabil cu ei, dar a spus: „Acum, știți, oricare dintre voi care are întrebări, pur și simplu, luați-vă Biblia și veniți aici, lângă mine, și să vorbim.”

Mai târziu, când s-a întors în biserica sa, el a spus: „Nu a venit nimeni. Ei erau mai deștepți decât am crezut eu că sunt.”

Uneori, el accepta provocarea, iar alteori trecea mai departe. Uneori dezvăluia ce se întâmpla în viața cuiva, alteori nu spunea nici un cuvânt.

Când a venit Gordon Lindsay să-i dea documentele prin care să-i ia cortul și să-l facă să piardă revista, el a semnat documentele știind exact ce s-a întâmplat, pentru că acolo era un frate care i-a spus înainte de a ajunge Gordon Lindsay, tot ce se întâmpla. El a semnat documentele și l-a lăsat să plece; și în timp ce ieșea pe ușă, a spus: „O clipă, frate Lindsay…” Puteți să vă imaginați inima acelui om? Probabil a lovit podeaua și a sărit înapoi. Și fratele Branham a spus: „…Nu vrei să vii să predici cândva pentru noi?”

Uneori, el ascundea păcatul cuiva, alteori îl dezvăluia; uneori rănea, alteori netezea. Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul Capodopera, fratele Branham spune:

„Observați aici, Viața care era în pleavă, în tulpină și în spic, se adună toată în sămânță. Viața care era în tulpină, a mers ca s-o facă pe cealaltă. Neprihănirea a făcut o cale pentru Sfințire; Sfințirea a făcut o cale pentru botezul cu Duhul Sfânt; botezul cu Duhul sfânt a făcut o cale pentru Duhul Sfânt Însuși, să vină jos în desăvârșire, din nou înapoi la Cuvânt, ca să Se manifeste pe El Însuși.”

Dacă plinătatea Duhului Sfânt este adusă înapoi, atunci toată puterea și Ungerile Duhului Sfânt sunt aici.

După ce fratele Branham a terminat de predicat Pecețile, în seria „Apocalipsa,” ne-a spus că acum Dumnezeu are un Tron, și acel Tron este în inima omului. El a spus că Tronul a intrat în inima omului în ziua Cincizecimii, atunci când Duhul Sfânt a intrat în inima omului.

Deci, acum, acolo există un tron, iar în jurul Tronului sunt păzitorii lui. Cele patru Evanghelii conduc drumul spre botezul cu Duhul Sfânt. Corect? Cele patru Ungeri, prin slujba încincită, conduc oamenii la botezul Duhului Sfânt, în unirea invizibilă cu Hristos. Ce fac ele? Aceste patru Ungeri aduc oamenii în prezența Pomului Vieții; cele patru Evanghelii și cele patru Ungeri.

Cele patru Ungeri din Epocile Bisericii, toate au făcut ceva; toate au dat Bisericii putere să biruiască împotrivirea care s-a ridicat în zilele lor, sau duhul Antihrist. A fost o Ungere care avea să vină în fiecare Epocă pentru a combate acel duh. Și ce au făcut acele Ungeri tot timpul? Au scos Biserica din Evul întunecat și i-au adus înapoi, acolo unde Duhul Sfânt a fost întronat încă odată, în inima Bisericii Sale. Ce făceau ele? Țineau Calea spre Pomul Vieții și i-au introdus acolo unde odată se aflau acei heruvimi, la poarta Edenului, și-i țineau departe de Pomul Vieții. Dar acum, ei aduc omul înapoi la Pomul Vieții.

Aceste patru Ungeri peste Epocile Bisericii, Ungerile de peste slujba încincită, Ungerile Duhului Sfânt, Ungerile de peste cele patru Evanghelii, încearcă să ne aducă înapoi în unirea cu Dumnezeu. Și când venim înapoi la unirea cu Dumnezeu, venim înapoi la căsătoria cu Mielul. Dar, pentru a fi căsătoriți cu Mielul, trebuie să fiți un miel, iar aceste Ungeri ne aduc înapoi la o natură de miel, ca să fim uniți înapoi cu Mielul, astfel încât să-i ai din nou pe „Domnul și Doamna Miel.”

„Credeam că sunt sub Ungerea Vulturului.” Aceasta este Ungerea Epocii; aceasta este Ungerea profetului; aceasta este Ungerea vederii clare; aceasta este Ungerea descoperirii Cuvântului și vedem Cuvântul clar de la început până la sfârșit.

Noi suntem sub Ungerea Vulturului, dar nu uitați că Ungerea Vulturului este încă acolo pentru a te împinge înapoi în prezența Mielului, pentru că El vrea să stai pe Tronul Lui cu El; El vrea să stea pe tronul inimii tale, astfel încât să poți ajunge la o unire invizibilă cu El. El vrea să ne întoarcem la plinătate, nu parțial.

Vreau să vă arăt câteva exemple din viața profetului, pentru că el a fost această porțiune a profeției care a venit în manifestare deplină în fața ochilor noștri.

Noi am ajuns să vedem un fiu înfiat al lui Dumnezeu, matur. El a fost marele Vultur pentru epoca noastră, el a fost sub Ungerea Vulturului. Credeți că Ungerea Vulturului a fost Ungerea de pe viața fratelui Branham? „Amin!” Dar puteți înțelege că au existat și alte puteri care au lucrat în viața lui în unele momente pentru nevoi speciale.

În mesajul Întrebări și Răspunsuri la Peceți, fratele Branham a primit o întrebare, și el a spus:

„Da. Aceasta doar merge să arate că oamenii fără botez și nechemați la slujba de predicator, nu are nici o treabă să fie la amvon…”

Cineva i-a pus o întrebare și nu i-a plăcut felul cum a formulat-o.

„…Acesta este adevărul. Eu aș putea lua persoana aceea acum, cu ajutorul lui Dumnezeu, și s-o leg într-un asemenea nod, că aceasta le-ar face capul să vâjâie. Mie nu-mi pasă ce…” Și se oprește. Apoi continuă.

„…Nu vreau să spun… aceasta nu sună bine. Iartă-mă, Doamne! Eu nu am vrut să spun aceasta. Nu am făcut acum… Eu L-am simțit că mă verifică în privința aceasta. Vedeți? Deci, nu am vrut să spun așa. Îmi pare rău. Eu cred că Duhul Sfânt ar putea să-i descopere acelei persoane un secret. Aceasta sună mai bine. Vedeți?”

Aici îl aveți pe profetul epocii. Dacă cineva are dreptul să cheme foc din cer peste învățătura falsă…Și el a făcut-o de multe ori. Nu oamenilor, persoanelor individuale, ci a făcut-o cu epoca, cu denominațiunile. Dar aici, a ajuns într-un punct în care a început să facă același lucru. „Cum îndrăznește această persoană…Cum îndrăznești să iei Cuvântul…” Și „Aș putea să-l leg cu un asemenea nod…” Dar, dintr-o dată, Duhul lui Dumnezeu l-a verificat. De ce? Pentru că sunt mai multe Ungeri, decât cea a Vulturului, la lucru în Duhul Sfânt.

Astfel, el a început să se pocăiască, și aș vrea să fiți atenți la ceea ce a spus în continuare:

„La fel ca la acordarea unui instrument, când faci ceva greșit; poți s-o spui ca un creștin, că ai spus ceva greșit. Lui nu I-a plăcut aceasta.”

El era atât de legat de Duhul lui Dumnezeu, încât atunci când a spus ceva ce nu I-a plăcut lui Dumnezeu, a prins-o, și a început să se pocăiască, și a spus: „Lui nu I-a plăcut aceasta.”

„Am crezut că profetul unei epoci ar avea dreptul să spună orice vrea și să îndrepte tot ceea ce…” Nu! El trebuie să fie un miel. Mai mult decât un Vultur, el a trebuit să fie un miel, iar în Miel au fost toate cele patru Ungeri.

Este uimitor cum atunci când fratele Branham a început să ocărască un individ, Duhul lui Dumnezeu l-a verificat, iar el s-a oprit brusc, pentru că Domnului nu I-a plăcut aceasta. După aceea, el a venit la mesajul „Acuzația,” și a început să bată toată epoca, și a început să strige: „Acuz această generație…” Apoi a început să spună niște lucruri dure despre această generație:

„Această generație iubitoare de păcat, eu acuz această generație iubitoare de păcat, pentru a doua răstignire a lui Isus Hristos!”

Unde a fost blândețea? „Ei bine, poate că Duhul Sfânt putea să-i arate o cale mai bună.” Pentru orice, există un anotimp, un timp și un loc. Este un timp pentru a vorbi, și este un timp pentru a te abține să vorbești.

Amintiți-vă că fratele Branham a vorbit despre momentul când era la o întâlnire și un cuplu de tineri se sărutau și făceau dragoste în primul rând. Domnul îi  spusese că va avea un test mare.

Noi știm că slujitorul Elisei și slujitorul Ilie au picat acest test mai înainte. Elisei a chemat acei urși să vină. Și acum, Dumnezeu i-a vorbit fratelui Branham și i-a spus: „Orice spui…” El a urmărit acel cuplu și era supărat pentru ceea ce făceau, dar s-a uitat la ei și a spus: „M-am uitat jos la ei, și am spus: „Eu vă iert!” Acum ascultați ce a spus: „Exact aceasta a vrut EL!” Ungerea Vulturului a venit să aducă Cuvântul, să aducă despărțirea și Judecata asupra Pământului, de aceea Dumnezeu i-a cerut să arunce o piatră în aer și a pornit un mic vârtej, care s-a dus la Judecată, lovind Coasta de Vest, pentru că slujba lui era să vină și să cheme o Mireasă dintre denominațiuni, să fie un popor separat. Și de asemenea, trebuia să înceapă mânia și judecățile lui Dumnezeu pentru cei care L-au respins.

Cu toate acestea, el a stat acolo cu Ungerea lui Ilie, și le-a spus celor doi: „Eu vă iert!” Aceasta nu s-a întâmplat în Vechiul Testament, deoarece ei au adus judecată, blestem și despărțire; dar acum, sub aceeași Ungere al aceluiași profet, Ilie, el a privit jos, la ei, și a spus: „Eu vă iert!” Aceasta a vrut Dumnezeu să audă în acel anotimp. Laudă lui Dumnezeu!

Vă amintiți că fratele Branham a avut un prieten care i-a luat pușca și a dus-o pentru o vreme la compania Weatherby, pentru a fi modificată. Apoi, cu acea pușcă s-a dus la poligonul de tragere, și când a tras cu acea pușcă, a fost prea multă presiune, nu a fost destul spațiu liber pentru că ei au greșit la prelucrare, și arma a explodat. Explozia i-a aruncat o mulțime de schije în ochi și în jurul ochiului, așa că, aproape și-a pierdut vederea. El a spus că a fost mâna lui Dumnezeu care l-a protejat. Aceasta a fost și mărturia doctorului. Explozia a aruncat țeava până la linia de cincizeci de metri, și încărcătorul a fost aruncat până la „acul de cerb”. Eu nu știu unde a fost „acul de cerb”, dar el a vorbit despre povestea aceasta mai târziu, în biserica sa, și a făcut următoarea afirmație:

„Acum știu aplicarea spirituală a acesteia. Suntem trei în această cameră chiar acum, care știu ce este, și v-ar ridica părul de pe cap. Dar nu aș spune nimănui decât acestor trei oameni pentru confirmare. Acum, este în ordine. Este în ordine. Dumnezeu știa totul despre aceasta, a avertizat-o și orice altceva, și noi știm că, parțial, a fost vina mea. Eu am avut ceva, am luat pentru un om odată, când nu ar fi trebuit s-o iau. Aș fi putut, pur și simplu, să-i scutur ficatul, în loc s-o fac. Eu a trebuit să plătesc pentru aceasta. Este în ordine. Sunt eu. Este iertat acum și vom merge mai departe.”

Și fratele Branham a privit la cuplul acela care făcea ceva greșit, și a spus: „Eu vă iert!”

Cu altă ocazie, s-a îndreptat spre un om cu o învățătură greșită și i-a pus o întrebare. Domnul îl testa, iar el nu ar fi trebuit să spună ce a spus, așa că Domnului nu I-a plăcut aceasta. Apoi, el a ajuns la mesajul „Acuzația”, și a început să bată toată generația. Este ca și cum ar fi înainte și înapoi; sus și jos; când era dur, când era blând; când ierta, când nu ierta, și acum vedem că era un om care a făcut ceva greșit, iar fratele Branham a luat aceasta asupra lui, l-a apărat și l-a protejat, când nu ar fi trebuit, ci „ar fi trebuit să-i scuture ficatul”. Și pentru că a stat pentru acel om atunci când ar fi trebuit să-l corecteze, Dumnezeu a permis să se întâmple acel accident. De aceea a spus fratele Branham: „Este vina mea.” Și Dumnezeu i-a arătat că a fost vina lui, pentru că nu ar fi trebuit să facă acel lucru.

Sunteți confuzi? Când îi răspunzi unui nebun după nebunia lui și când nu-i răspunzi unui nebun după nebunia lui? Vreau să vă spun că nu există absolut nici o modalitate de a vă da seama de aceasta intelectual. Este zero. Nu există nici o culegere de  texte; nu există nici un Manual; nu există nici un crez; nu există nici un Cod de Conduită. Ei bine, ne vom da seama vreodată cum vrea Dumnezeu să acționăm în fiecare situație? Eu cred că așa trebuie să fie, pentru că, dacă intrăm într-o unitate de conduită și aflăm că, în situația aceasta te comporți așa; în situația aceea te comporți așa, apoi acționând toți la fel, dintr-o dată devenim niște mici roboți.

Dumnezeu vrea să Se manifeste în Mireasa Lui, la fel cum S-a manifestat în Isus Hristos. Isus Hristos a fost Mielul, dar în Miel era trupește toată plinătatea dumnezeirii; și uneori El vorbea, alteori El tăcea; uneori judeca, alteori ierta; uneori El vindeca, alteori nu vindeca.

De multe ori, fratele Branham se ruga pentru oameni la telefon, și ei se vindecau; alteori zbura sau mergea la cineva, se ruga și se vindeca. Uneori, Domnul îl oprea și îi spunea: „Nu te duce!”

Vă amintiți că fratele Branham a spus că odată a mers la penticostali, la un predicator penticostal, iar acel predicator a vrut să i-o prezinte fratelui Branham pe soția lui. Și el a văzut că ea avea haine strâmte, machiaj, bijuterii și toate acestea; nu-mi amintesc descrierea completă, iar fratele Branham i-a spus: „Am crezut că mi-ai spus că soția ta este o sfântă, dar pentru mine, pare mai degrabă o păgână.”

Amintiți-vă de bărbatul despre care a spus: „Aș putea lua Biblia și să-l leg în noduri,” și lui Dumnezeu nu i-a plăcut aceasta, iar el s-a corectat; și acum, un bărbat îi prezintă soția, iar el îi spune: „Am crezut că mi-ai spus că soția ta este o sfântă, dar pentru mine, pare mai degrabă o păgână.”

Nu știu voi, dar eu…Dacă eu aș spune aceasta și voi m-ați auzi, ce ați crede despre mine? „Fratele Chad, nu este un păstor bun. El nu ar trebui să spună aceasta niciodată. Nu așa trebuie să facă, noi trebuie să avem o natură de miel.”

Poate că noi suntem prea grăbiți să ne judecăm unii pe alții, pe baza propriului nostru tipar. Noi avem în minte felul în care ar acționa Hristos în orice situație, dar ascultați, este mult mai complex decât voi și eu ne putem da seama vreodată.

Natura lui Dumnezeu este atât de profundă, atât de complexă și atât de diversă, și sunt atât de multe lucruri pe care Dumnezeu încearcă să le realizeze!

Poate există un timp pentru a corecta, și un timp în care trebuie să vă abțineți de a corecta

Odată, fratele Branham a spus: „Dacă ai o Evanghelie bună, păstorul va lua Evanghelia, va ține copiii Lui jos, și îi va bate cu Ea.” Este un citat. Dacă vreți, pot să vi-l pun sus. El a spus: „Atunci vei găsi o biserică ce este în ordine, unde oamenii vor să vină, iar Duhul Se poate mișca.” Păstorul nu trebuie să-și țină copiii în brațe ca să credeți că este în ordine cu Biblia. Uneori, el trebuie s-o facă; alteori, s-ar putea că nu trebuie s-o facă. Uneori ar trebui să aibă răbdare, și poate că uneori este prea răbdător.

Sunt momente când un tată trebuie să fie răbdător, dar poate uneori un tată este prea răbdător. Înțelegeți ce spun? Noi judecăm oamenii atât de repede.

„El n-ar fi trebuit să spună aceasta niciodată copilului lor. Ei n-ar fi trebuit să spună aceasta acelui frate. Știu că a fost greșit, dar felul în care a spus-o…” De unde știi că nu a fost exact ceea ce voia Dumnezeu? De unde știi că nu era exact ceea ce avea nevoie? Cum poți spune că ceea ce aveai nevoie era Ungerea Boului, când Dumnezeu chema un Leu?

Eu sunt în locul unde nu vreau să-l ating pe unsul Domnului. Eu nu știu ce face Dumnezeu, sunt în punctul în care nu-mi dau seama; eu nu știu ce ar trebui să spun în fiecare conversație sau ce să fac în fiecare situație, dar știu un singur lucru: noi va trebui să depindem complet de călăuzirea Duhului Sfânt. Dumnezeu va trebui să preia controlul asupra Miresei Sale. Dacă Ea va acționa la același nivel la care a acționat Isus Hristos în slujba Sa pământească, atunci Ea va trebui să fie la fel de predată voii Tatălui.

Când Isus Hristos a coborât la scăldătoarea Betesda, a trecut pe lângă oameni bolnavi și suferinzi, pe lângă mame cu copii, și S-a dus la cel pe care I l-a arătat Tatăl. „Fă aceasta!” Și aceasta a făcut indiferent de ceea ce au crezut ceilalți.

„Cum ai putut face aceasta? Cum ai putut trece pe lângă acei bebeluși? Nici măcar nu Te-ai rugat pentru ei; nici măcar nu Te-ai oprit să vorbești cu ea, să-i spui că Ți-ai dori ca copilul ei să…”

Cum ai putea fi mielul lui Dumnezeu? „Nu ai fost destul de blând; nu ai fost destul de amabil; nu ai fost destul de aspru; ai tolerat prea mult; nu ai tolerat destul!” Doamne, ajută-ne! Aceasta este tot ce pot spune: „Doamne, ajută-ne!”

De unde știi că acel tată și acea mamă nu se ocupă de acea situație în casa lor, exact așa cum vrea Dumnezeu să se ocupe? Poate este greșit. Eu nu știu.

De unde știi că slujitorul care vine și predică Mesajul blând și ușor, nu a fost exact ceea ce a vrut Dumnezeu? Sau dacă el vine și predică un Mesaj puternic, nu a fost exact ce a vrut Dumnezeu? De câte ori ieșim și spunem: „Nu ar fi trebuit să spună aceasta; nu ar fi trebuit să facă aceea, este greșit…” și poate a fost exact ceea ce a cerut Dumnezeu. Dacă spunem aceasta, ce am spune despre Duhul lui Dumnezeu?  Am putea numi un lucru sfânt, că este nesfânt?

Sper că înțelegeți că acest lucru este mult mai complicat decât își poate da seama creierul omenesc. Creierul omenesc nu-și va da seama; anii noștri de experiență nu vor înțelege acest lucru; cunoștințele noastre despre citate nu vor înțelege aceasta, ci va fi nevoie de călăuzirea directă a Duhului Sfânt.

Fratele Branham i-a spus acelui bărbat: „Ai spus că soția ta este o sfântă, dar mie mi se pare mai degrabă o păgână.”

Dacă eu aș fi stat acolo, aș fi găsit o scuză pentru a pleca. Acesta sunt eu. M-aș fi înroșit și aș fi plecat gândindu-mă: „Doamne, cum a putut să spună așa ceva?”

În mesajul „Căsătorie și divorț,” fratele Branham a spus lucruri, pe care nu știu dacă eu aș putea să le spun vreodată de la amvon. El descrie o femeie din lume, cât de josnică poate fi, iar numele pe care i le-a atribuit, au fost corecte sau au fost greșite? A avut dreptate? A avut el ungerea Duhului Sfânt, sau a fost greșit? Dacă vine altcineva și face același lucru, are dreptate sau este greșit? Este o întrebare bună.

Eu personal, m-am săturat să fiu un „Știe tot.” Tot ce vreau, este să mă întorc la a fi un „Nu știu nimic.” Vreau să mă întorc la siguranța de a avea încredere în Dumnezeu, spunând: „Doamne, nu mi-am dat seama că sunt incomod cu aceasta. Eu nu merg pe calea aceea. Nu știu, nu o ating, ci Te las pe Tine să rezolvi totul.”

Fratele Branham a spus: „Cu ceva timp în urmă am întâlnit un om aici, afară. Eu aveam aici o pianistă cu fustă scurtă și nu era tocmai potrivită. Doamna avea părul scurt și era doar un copil pe această cale. Ea cânta la pian, și un bărbat m-a întâlnit și m-a făcut bucăți. El a spus: „Tu ești un predicator penticostal, și o lași pe femeia aceea cu părul scurt să stea acolo sus?” Și pur și simplu, a continuat așa. Am spus: „Ei bine, cred că femeia are un duh bun în ea. Cu siguranță, nu sunt de acord cu aceasta.” Voi știți că eu nu sunt de acord.”

Și el a spus: „Eu cred că orice femeie care este o mamă evlavioasă și o soră, ar trebui să meargă la o astfel de persoană și cu dulceața Duhului, să stea și să vorbească cu acea doamnă. Și dacă ea este de la Dumnezeu, Duhul Sfânt, ei bine, ea va înțelege aceste lucruri și se va corecta. Dar când o condamni imediat și o alungi, s-ar putea să-i faci rău acelui copil născut de curând. Vedeți? Eu nu aș condamna persoana.”

Așadar, fratele Branham a permis unei femei care nu era îmbrăcată corect și avea părul scurt, să cânte la pian în biserică. Cineva l-a condamnat, iar el a spus: „Ea are un duh bun, este doar un copil pe cale. Eu nu aș condamna-o și nu i-aș face rău”. Apoi a vorbit cu bărbatul a cărui soție cânta la pian și purta machiaj și bijuterii, și i-a spus că este o păgână. Vedeți? Împrejurările sunt total diferite, iar răspunsul este dictat de împrejurări și de călăuzirea Duhului Sfânt.

Fratele Branham nu a vrut să descurajeze pe acel nou-născut, ci a vrut ca ea să învețe; el voia ca ea să fie corectă, dar nu a vrut s-o dărâme. Pe când cealaltă femeie, era soția unui slujitor, și era de ceva vreme în biserică, și ar fi trebuit să știe mai bine cum trebuia să se îmbrace.

Deci, la toate există un anotimp și un timp. Există un timp pentru a vorbi, și există un timp când nu trebuie să vorbești. Tu doar continuă să mergi și îți vei da seama când trebuie să vorbești și când nu trebuie să vorbești.

Spune-mi cum merge, cum stă treaba; spune-mi când să răspund unui nebun după nebunia lui, apoi spune-mi când să nu-i răspund unui nebun după nebunia lui.

Știți, unii dintre voi sunteți în sală chiar acum încercând să găsiți răspunsul la această întrebare, gândindu-vă: „Ei bine, în împrejurarea aceasta…” Renunțați! Doar opriți-vă și recunoașteți că acesta nu este un exercițiu intelectual; nu este ani de experiență, ci este călăuzirea Duhului Sfânt. Memorarea Scripturilor nu va rezolva problema, ci va fi nevoie de Duhul lui Dumnezeu care ne va călăuzi gura, care ne va călăuzi mintea, mișcându-ne prin Duhul Său. Acesta este singurul lucru care va merge.

În mesajul Epoca Bisericii Pergam, fratele Branham a spus:

„Cei din Mireasă fac numai voia Lui. Nimeni nu-i poate face să facă altfel. Ei Îl au pe „Așa vorbește Domnul!”, sau păstrează tăcerea. Ei știu că trebuie să fie Dumnezeu în ei, Cel care face lucrările, împlinindu-Și propriul Cuvânt. El nu Și-a încheiat toată lucrarea în timp ce era în slujba Sa pământească, așa că acum lucrează în și prin Mireasă. Ea știe aceasta, pentru că nu era încă timpul ca El să facă anumite lucruri pe care trebuie să le facă acum. Dar acum, El va împlini prin Mireasă acea lucrare pe care a lăsat-o pentru acest timp specific.”

Așadar, Dumnezeu va lucra în și prin Mireasă? Absolut! Cum se va întâmpla aceasta? Ea va face numai voia Lui. Noi va trebui să ajungem într-un punct în care El are întâietate, renunțând categoric la gândirea noastră, la sentimentele noastre.

Au fost situații în care mulți dintre noi am avut asemenea momente, când Dumnezeu ne-a mișcat să spunem ceva, dar ceva ca o forță ne-a ținut să n-o facem, și nu am făcut-o. Tu nu vrei să-l întrebi ceva pe fratele sau pe sora; sau să spui că nu ești de acord cu ei; sau să spui ceva într-o conversație, și vrei atât de mult să-l lași să plece pentru că este împotriva personalității tale. Nu vrei să produci zarvă, nu vrei să le rănești sentimentele, dar ceva te împinge, ceva îți spune: „Spune aceasta! Spune! Spune!” Și nu ai altă opțiune decât să spui. Ascultați, acolo trebuie să ajungem: sub controlul Său absolut, când El are întâietate absolută.

Au fost momente la amvon când am trăit același lucru. Ceva din mine, un Glas îmi spunea: „Spune aceasta! Spune!” Dar eu am înghițit-o, și am înghițit-o, pentru că nu am vrut să spun din rușine. Au fost momente când mi-a fost frică să spun, iar după aceea a trebuit să mă pocăiesc, pentru că L-am eșuat pe Dumnezeu din cauza personalității mele și a fricii de a nu răni sentimente. S-ar putea ca într-o zi să trebuiască să trecem dincolo de personalitățile noastre și de teama de a nu răni sentimente; poate trebuie să trecem dincolo de conceptul nostru despre ceea ce este potrivit și ce nu este potrivit, dincolo de propriul nostru concept.

Amintiți-vă că noi toți avem propriul nostru concept, dar poate că trebuie să fim complet, total dependenți de Dumnezeu.

Fratele Branham a spus:

„Acum, aici este o persoană. Eu predic Cuvântul spunând: „El nu este mort. El este viu. El trăiește și a promis că Se va identifica în carnea noastră, în carne umană, așa cum a făcut acolo. Tot ce era Dumnezeu, a turnat în Hristos…”

Am văzut-o manifestată? El a fost Mielul care a acționat ca un Leu în Templu, care a acționat apoi ca Vultur. Noi am văzut că tot ce a fost Dumnezeu, El a revărsat în Hristos.

„…Și tot ce a fost Hristos, El a turnat în Biserică. Acesta este El, Hristos în noi.”

El vrea să fie exprimat așa cum a fost El acum două mii de ani. Unde vrea El să fie exprimat? El vrea să fie exprimat în tine și în mine. De ce va fi nevoie? Va fi nevoie să-I dăm întâietate.

„Doamne, am decis că vreau să Te exprim în felul acesta: vreau să căsătoresc cupluri tinere, să îngrop morții, să sărut bebelușii. Așa vreau să Te exprim pe Tine. Vreau să fiu prietenos, să fiu drăguț, dar să nu mă folosești niciodată pentru corectare, pentru că nu vreau să fac aceasta. Nu mă folosi niciodată să iau atitudine la locul de muncă, pentru că nu vreau să fac aceasta. Eu vreau să fiu folosit numai așa.” Eu nu cred că așa trebuie să fie.

În mesajul Unirea invizibilă a Miresei lui Hristos, fratele Branham a spus:

„Viața este din nou în bob. Ce este aceasta? Este exact ca Bobul care s-a dus în pământ. Același Isus în forma Miresei; aceeași Putere; aceeași Biserică; același lucru; același Cuvânt. Același Cuvânt a trăit prin acestea, a venit acum aici, și a ajuns la capăt. Și toată acea Viață care a trecut pe acolo, prin Epocile Bisericii, Și-a prins oamenii, și acum se formează într-un Spic pentru Răpire.”

Ce este aceasta? Același Isus sub formă de Mireasă. Aceasta înseamnă că toată Puterea, toată Ungerea, toată demonstrația, totul este aici.

În mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, fratele Branham spune:

„Satan a zis: „Oh, știți…” Și ea s-a întors și l-a ascultat. Dar Eva din zilele din urmă, nu o va mai face, pentru că Ea este predestinată să n-o facă. Da, domnule! Dumnezeu o va face. El știe. El o va avea. El a spus că Biserica Lui va fi aici fără pată sau zbârcitură. Ea va sta acolo în splendoarea Lui, Cuvântul Său manifestat. Ea va fi un semn pentru lume.”

De ce? Pentru că aceasta era Cuvântul Lui, Mintea Lui, ideea Lui, dorința Lui, exprimarea Lui prin mine.

Acum vreau să mă întorc la Miel. El este un Miel, iar noi trebuie să fim miei. Cred că uneori noi ne gândim în mintea noastră: „Ei bine, tu trebuie să ai o natură de miel, și dacă ai o natură de miel, nu spui niciodată ceva dur, aspru. Dacă ai o natură de miel, nu te împotrivești niciodată la nimic, ci ești doar blând și te lași împins.” Acesta nu este creștinism, nu este Duhul Sfânt. Toate cele patru Ungeri se găsesc în Miel, și Mielul este plinătatea; Mielul a fost Isus Hristos, Mielul lui Dumnezeu, și în El a fost toată această manifestare. Noi am văzut-o și la profetul din zilele noastre. Ce credeți că vom vedea în zilele noastre? „Eu trebuie să fiu Soția Mielului, și trebuie să fiu super drăguț cu toată lumea. Indiferent ce s-a spus, bine sau rău, nu este nici o corecție.”

Oh, Dumnezeule! Știți ce se va întâmpla cu noi dacă rămânem acolo și nu vorbim în cel mai scurt timp? Uneori, El trebuie să vină ca un Leu și să stea pentru Cuvânt; alteori El vine ca Om, și atunci trebuie să iei Scripturile, să demaști răul și să-l smulgi complet; uneori, El vine ca Bou, și noi doar suferim pentru că acesta este lucrul corect pe care trebuie să-l facem; alteori vine Vulturul care poate vedea acea situație de la început până la sfârșit. Toate acestea trebuie să fie în Mireasă, dar Ea trebuie să fie Miel.

Astfel, am început să mă gândesc ce înseamnă cu adevărat să fii miel? Poate este mult mai complex decât ceea ce am crezut eu. Eu am crezut că dacă ești un miel, va fi… Vreau să spun că am crezut că un miel va sta așa cu capul plecat, nu va spune nimic, nu va face nimic. Dar El nu a fost așa când a fost Miel, iar Aceasta este continuarea slujbei Sale. Ceea ce a fost turnat în El, acum a fost turnat în noi.

Deci, cum ar trebui să arate? Ar putea să arate așa cum a arătat El când a fost aici; ar putea arăta cum a arătat în profetul epocii care a fost aici sub Ungerea Vulturului, dar El a expus toate Ungerile. Poate că va arăta la fel, așa că, ce o face pe Ea să fie un miel?

Ne întoarcem la mesajul Semnul, unde profetul a zis:

„Isus a fost botezat de Ioan, și Biblia spune că el a văzut Duhul lui Dumnezeu coborând peste El ca un porumbel. Prin urmare, dacă ar fi fost un lup, sau dacă ar fi fost oricare alt animal, natura porumbelului nu s-ar fi putut amesteca cu natura lupului, pentru că natura porumbelului nu se amestecă cu nici un alt animal, decât cu mielul. Și cele două naturi se unesc, vin împreună, și atunci pot fi de acord unul cu celălalt.”

Mai jos, în același mesaj, el a spus:

„Dacă porumbelul ar fi coborât, și în loc să fie un miel, acolo ar fi fost un alt animal…”, un leu, un Om, un Vultur. Sper că ați prins ideea. Să citim mai departe.

„…și-ar fi luat zborul repede și s-ar fi întors. Dar când a descoperit că era natura cu care se putea amesteca, au devenit una. Apoi, Porumbelul a condus Mielul, și observați, El a condus Mielul la sacrificare. Acum, Mielul a fost ascultător de Porumbel, și indiferent unde L-a condus, a fost dispus să meargă.”

Ce o face pe Ea să fie un miel ca și El? Pentru că Ea nu ridică niciodată glasul, nu critică niciodată pe nimeni, nu aduce niciodată o corectare? Nu aceasta o face să fie un miel, ci Ea este un miel pentru că oriunde o duce Porumbelul, Ea Îl urmează cu umilință. Ea nu mârâie, nu murmură, ci este blândă și umilă față de Porumbel. Aceasta este ceea ce o face pe Ea să fie un miel.

Matei 4.1, spune:

„Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, pentru a fi ispitit de diavolul…”

Ce L-a făcut pe Isus să fie un Miel? Nu pentru că nu ar fi vorbit împotriva răului; nu pentru că nu ar fi corectat ce era greșit; că nu i-ar fi numit pe farisei „o peșteră de tâlhari”; că nu i-a numit pe farisei orbi; El le-a spus că sunt de la tatăl lor, diavolul. Nu a fost aceasta. Nu a fost că El era Miel și era tăcut. Nu! El a fost Miel pentru că Mielul a fost total supus Tatălui și a fost condus ca un Miel de către Porumbel, care era Duhul lui Dumnezeu. El L-a urmat pe Porumbel ca un Miel. Aceasta L-a făcut să fie un Miel.

Ce o va face pe Soția Lui să fie un miel? Pentru că Ea are aceeași natură pe care o are Mielul; același lucru care a fost în El, acum a fost turnat în Ea. Este același Isus acum, în formă de Mireasă, făcând același lucru, acționând același Cuvânt. Aceasta este ceea ce ne-a spus profetul.

Și acum, ce va evidenția acest miel și o va face pe Ea să fie „Doamna Miel”? Ce o va face pe Ea să fie, de asemenea, un Miel? Faptul că Îl va urma pe Porumbel.

Fratele Branham a predicat mesajul Pe aripile unui Porumbel alb ca zăpada, unde spune că a fost în Canionul Sabino, și i s-a pus Sabia în mână, și că trei zile mai târziu a mers pe un alt traseu, și Domnul i-a spus să-și pună mâinile pe stâncă, și el era cu pieptul gol, nu avea cămașă. Și Domnul i-a vorbit și i-a spus: „Ce este aceasta, sub inima ta?” El s-a dat înapoi și a văzut că era scris cu litere în stâncă, cuvântul: „Vultur alb.” Și ascultați ce spune el. Vreau să prindeți ce a spus:

„Am fost foarte emoționat. Am alergat acasă, am luat un aparat de fotografiat, m-am întors în ziua următoare și am făcut o fotografie. Era încă acolo, scris în stâncă, „Vultur alb!” Porumbelul conducând vulturul.”

De ce? Pentru că Porumbelul l-a condus pe calea cea bună în ambele zile. Porumbelul conducea Vulturul.

Mai jos, în rugăciunea de la sfârșitului serviciului, el a spus:

„Dumnezeule drag, Îți mulțumesc pentru aceste lucruri, Tată. Tu i-ai dat lui Noe un semn; Tu ai dat lumii un semn, și mi-ai dat mie un semn. Și în ziua următoare văzând vulturul acela zburând, oh, Dumnezeule, este un mesaj care înaintează acum, și mă rog, Dumnezeule, să lași Porumbelul să-l conducă. Dă-ne aceasta, Doamne! El mă conduce la o credință pe care nu am avut-o înainte.”

„Porumbelul conducând vulturul.” Gândiți-vă la aceasta. Priviți la contrastul și la caracterul acestor două păsări. Vulturul este o pasăre agresivă, rupe, sfâșie, zboară singur, este independent și agresiv, este un ucigaș; dar trebuie să fie condus de Porumbel, altfel va merge greșit.

Cine credeți că conduce Leul? Porumbelul! Cine credeți că conduce Boul? Porumbelul! Cine credeți că conduce Omul? Porumbelul! Dacă izolezi fiecare din aceste Ungeri și încerci să operezi într-o ungere fără călăuzirea Porumbelului, vei distruge viața cuiva.

Tu spui: „Aceasta este. Eu sunt chiar sub ungere.” Dar, dacă nu ești condus de Porumbel, iei și adaugi, și amesteci propria ta personalitate cu acea Ungere, și atunci vei distruge pe cineva care se comportă ca un apostol, pe cineva care are Cuvântul și autoritatea Cuvântului, și vei începe o linie cu totul nouă de necredință. Tu iei afirmația acelui bărbat, și spui: „Eu sunt învățător, mi-am dat seama de aceasta și pot pune totul împreună.”, dar nu ești condus de Porumbel, și atunci arunci o sămânță greșită în inimile oamenilor.

Tu faci același lucru: „Eu sunt sub Ungerea Vulturului; noi suntem oameni vulturi; noi am mâncat Cartea pentru a profeți din nou.” Acesta este adevărul absolut, această Mireasă este sub Ungerea Vulturului și trebuie să profețească din nou, dar numai sub călăuzirea Porumbelului. Porumbelul alb conduce Vulturul. Nu este propria Ei gândire, Ea nu spune: „Noi suntem vulturi. Pur și simplu am explodat. Am stat acolo jos, la colțul bisericii baptiste, și le-am spus la toți cei care au ieșit de acolo…” Te-a condus Porumbelul acolo? A spus Porumbelul „Condamnați și criticați?” Sunt momente când Porumbelul te va călăuzi să vorbești, dar de cele mai multe ori te va opri să vorbești. Când abia aștepți s-o spui, probabil că este un indiciu bun că nu trebuie s-o apui. „Data viitoare când va deschide ușa, am să i-o spun.”

Ce o face pe Ea să fie un miel așa cum a fost El? Nu propriile noastre idei, să ne scoatem acele idei din cap. Slujba încincită, este slujba Mielului. Sunt mai mulți slujitori ai lui Hristos, dar se referă la Ungeri individuale.

Dacă evanghelistul doar vă greblează, vă mustră, înseamnă că nu este Duhul lui Hristos care lucrează prin el? „Nu este Mielul. Mielul nu vorbește așa.” Ei bine, întrebați-i pe farisei dacă Mielul vorbește așa sau nu. Întrebați-l pe Petru dacă Mielul a vorbit vreodată așa.

Când Isus S-a întors spre Petru și i-a spus: „Înapoia Mea, Satană!”, spuneți-mi dacă Mielul vorbește așa sau nu. Întoarceți-vă înapoi și citiți Scripturile. „Mireasa n-ar trebui aceasta; noi nu ar trebui aceasta…” Noi trebuie să facem exact așa cum ne călăuzește Porumbelul.

Există un timp pentru toate: este un timp pentru a vorbi, și un timp pentru a nu vorbi; este un timp pentru a rupe, și un timp pentru a coase; este un timp pentru a planta și un timp pentru a smulge afară ce a fost plantat.

De ce trimite Dumnezeu Ungerea potrivită prin călăuzirea Porumbelului? Pentru a satisface fiecare nevoie din viața noastră.

În timp ce mergem pe acest pământ, în acest timp al sfârșitului, fie ca acel Porumbel să ne conducă, iar noi să fim mielul călăuzit de Porumbel; micuții miei, Mireasa lui Isus Hristos, condusă de același Porumbel care L-a condus pe Isus Hristos, Soțul nostru.

Să nu ne mai criticăm unii pe alții. Dacă este vreo problemă și credeți că cineva este prea dur sau prea simplu, mergeți și vorbiți cu el despre aceasta. Spuneți-i: „Nu înțeleg de ce ai făcut aceasta sau, de ce ai spus aceasta?” Și veți afla că ei nu au vrut să facă aceea, și că au făcut-o pentru că au simțit că Dumnezeu a vrut ca ei s-o facă. Apoi, tu poți fi confuz în privința aceasta și încă nu te simți bine, dar eu te sfătuiesc să nu vorbești împotrivă, decât dacă este în afara Cuvântului.

Să mergem la Romani 8.14:

„Căci toți cei care sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu, sunt fii ai lui Dumnezeu.”

Știți de ce avem nevoie mai mult decât orice pe lume? Avem nevoie de călăuzirea Porumbelului. Noi avem nevoie de Dumnezeu mai mult decât am avut vreodată; avem nevoie de El în fiecare clipă din viețile noastre.

Eu am nevoie de acea mică alarmă care era în fratele Branham, când a început să vorbească împotriva acelui om și dintr-o dată a simțit că nu era corect și s-a oprit chiar atunci, și a spus: „Lui nu I-a plăcut aceasta! Lui nu I-a plăcut!” Trebuie să am și eu Aceasta în viața mea! Îl implor pe Dumnezeu să pună Aceasta într-o măsură mai mare în viața mea, pentru că nu voi reuși singur!

Eu nu pot să iau propria mea idee sau propria mea conducere. Nu pot să iau fiecare inspirație, pentru că atunci voi primi diferiți frați și voi obține diferite inspirații. Eu am nevoie de inspirația Duhului Sfânt și de călăuzirea Porumbelului ca să mă facă să mă potrivesc cu dorința Lui pentru mine în orice moment. Ceea ce m-a călăuzit El să fac ultima dată când am fost într-o situație, poate să nu fie ceea ce mă călăuzește să fac de altă dată în aceeași situație.

Eu am nevoie de Porumbel. Noi toți avem nevoie de Porumbel.

Noi trebuie să ajungem într-o situație de disperare, prieteni, în care ar trebui să ne fie frică să nu facem vreo mișcare fără călăuzirea lui Dumnezeu în viețile noastre.

Nu există nici un Manual, nici o culegere de texte, nici un crez, ce vom face? „Nu-i răspunde unui nebun după nebunia lui.” Și următorul verset: „Răspunde unui nebun după nebunia lui.” Dar, cum pot face aceasta? Numai așa cum te conduce El. Fiecare împrejurare este diferită, iar Dumnezeu încearcă să realizeze ceva diferit prin fiecare.

Uneori, dacă aș răspunde nebunului după nebunia lui, m-ar duce pe o cale a nebuniei și aș deveni ca el. Nu este nimic bun, dar poate că bietul om a fost prins în nebunie și Dumnezeu vrea să-i deschidă ochii, și atunci îi voi răspunde unui nebun după nebunia lui, pentru că nu se va lăsa înșelat de propria lui îngâmfare. Dumnezeu știe ce va funcționa și ce nu va funcționa. Biblia spune să nu arunci mărgăritare înaintea porcilor pentru că ei le calcă în picioare și se întorc să te rupă.

„Cum știu dacă ei sunt porci sau nu?” „Frate Chad, dacă folosești această formulă și dacă te uiți, poți să-ți dai seama, și poți să ne spui.” Chiar ne vom întoarce la asemenea prostii?

„Le-am văzut ochii, și când s-au împotrivit…” Eu nu știu, nu mi-am dat seama, și de fiecare dată când am făcut-o, m-am făcut de rușine. Mulțumesc, Doamne, că m-ai lăsat să fiu rușinat, că m-ai lăsat să fiu stânjenit. El m-a lăsat să eșuez, așa că am încetat să mă mai încred în propria mea inspirație.

Vreau ca Porumbelul să călăuzească acest miel. (fratele Chad arată spre el). Vreau să fiu un miel, nu că mi-e frică să vorbesc, dar când Dumnezeu spune să vorbesc, vreau să vorbesc; când El vrea să corectez, vreau să corectez; când El vrea să mângâi, vreau să mângâi; când El vrea să netezesc, vreau să netezesc; când El vrea să fac ceva, vreau să fac tot ce vrea El să fac.

Eu nu pot să-mi dau seama ce ar trebui să fac intelectual, eu vreau să fiu un miel și să fiu condus de Porumbel. Și dacă El vrea să mă ungă cu Ungerea de Leu, ca El să spună ceva, voi spune; dacă El vrea să mă ungă ca un Vultur pentru a-L expune, Îl voi expune; dacă El vrea doar să suport, o voi face, dar va trebui să fie Ungerea Lui în mine și călăuzirea Lui sub acea Ungere, altfel, mă voi face din nou de rușine căci voi răni pe cineva. Cine face aceasta? Acesta sunt doar eu.

Ce o face pe Ea să fie miel? Ceea ce o face să fie un miel, nu este faptul că este atât de dulce și întotdeauna drăguță cu toată lumea; că este întotdeauna bine și suntem cu toții una; nu aceasta este ceea ce ne face să fim un miel. Ceea ce o face pe Ea să fie miel, este că Ea este condusă de Porumbel, că Ea este total supusă călăuzirii Duhului Sfânt.

Pentru mine, aceasta este ceea ce o face pe Ea să fie miel, pentru că aceasta L-a făcut pe Hristos să fie Miel. Ea este dispusă să-și predea gândirea, visele, ambițiile, ideile ei și crezurile, să renunțe la absolut totul și să urmeze Porumbelul. Chiar dacă Porumbelul ne conduce în pustie pentru a fi ispitiți de diavolul, mielul urmează Porumbelul.

Am spus de multe ori și probabil o voi spune cât voi trăi pe acest pământ, că acest Mesaj nu este o glumă, nu este o formulă, nu este prezența la biserică, nu este un nou set de  învățături, ci este literalmente Viața lui Isus Hristos care trebuie afișată în oameni pe pământ, oameni care iau natura Mielului, oameni care urmează călăuzirea Porumbelului. El trebuie să Se manifeste deplin.

El a promis că aceasta va fi în această zi, și a trimis tot ce avem nevoie ca să-Și manifeste Cuvântul. El este aici! Măsura deplină a Duhului Său S-a întors. Hristos Însuși este aici pentru a-Și lua Mireasa de mână și pentru a o conduce tot drumul spre Casă. De ce are nevoie El? El are nevoie de cineva dispus să renunțe la totul, să se predea, să ia natura unui miel și să-L urmeze pe El.

Vreau să știu că aceasta vreți și voi. Să ne rugăm.

Dragă, Tată ceresc, Îți mulțumesc, Doamne! Noi știm că Mielul are o Soție și Tu ne-ai arătat-o în Scripturi. Tu ne-ai arătat că Mielul are o Soție, iar profetul Tău ne-a spus că aceasta este unirea invizibilă a Miresei lui Hristos, când Tu Te unești cu Ea, Doamne. Și dacă Tu ești Miel, și Ea trebuie să fie miel. Doamne, dacă eu sunt Mireasa Ta, trebuie să fiu un miel.

Doamne, iartă-mă pentru ceea ce am încercat să fac în trecut! Iartă-mă pentru gândirea mea proprie, căci mă predau Ție. Vino și condu-mă prin Porumbelul Tău!

Doamne, Te rog să-mi dai o sensibilitate mai mare față de Duhul Tău, mai multă decât am avut vreodată!

Doamne, vrei să-mi înmoi inima și să mă conectezi la Busola Ta? Ajută-mă să alung toate distragerile lumii și toate influențele lumii, ca să-Ți pot auzi Glasul și să mă mișc atunci când Tu spui „Du-te!”; să vorbesc atunci când Tu spui „Vorbește!”, și să nu vorbesc atunci când Tu îmi spui să nu vorbesc.

Dacă trebuie să corectez, voi corecta; iar dacă nu vrei s-o fac, nu o voi face.

Dumnezeule, eu trebuie să am călăuzirea Ta, de aceea, Te rog să modelezi acest vas în asemănarea Ta și să mă faci un miel. Lasă Duhul Tău să-mi vorbească, Doamne, și călăuzește-mă! Doamne, lasă Porumbelul să conducă acest mieluț! Ajută-mă, Tată, căci fără Tine, nu pot face nimic; fără Tine, toți suntem fără nădejde și pierduți; fără Tine, de la început suntem un eșec, dar cu Tine, Doamne, toate lucrurile sunt posibile.

Vino, și finalizează Cuvântul Tău în acest vas! Vino și completează ceea ce ai lăsat pentru această zi și împlinește în mine, căci mă predau Ție. Îmi deschid inima și Te invit să mă iei în stăpânire deplină! Lasă Porumbelul Tău să mă călăuzească!

Condu poporul Tău, Doamne! Ajută-ne, ca oameni, să creștem în asemănarea Ta, și să-Ți fim predați Ție în toate privințele și să aducem fiecare gând în ascultare și supunere de Tine; să dărâmăm toate raționamentele și să dărâmăm fiecare gând de înălțare; să lăsăm la o parte tot ce este un obicei, gândirea noastră sau propria noastră înțelegere, și să-Ți predăm Ție totul, și să-Ți permitem să vii să ne dăruiești Mintea ta și să lucrezi prin noi.

Ne predăm Ție, Doamne! Ne dăruim ca Soție, ca Mireasa Ta! Vino și ia-ne în stăpânire, și folosește-ne pentru gloria Ta. Încheie lucrarea pe care ai lăsat-o pentru această zi, Doamne. Ajută-ne să ne predăm și să ne dăm la o parte din drum și să Te urmăm în timp ce ne conduci. Îți cerem aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.

A fost condus Vulturul de Porumbel? Dacă Vulturul nu ar fi condus de Porumbel, doar ar rupe, și ar rupe, și ar rupe. Dar Vulturul a fost condus de Porumbel.

Au fost apostolii sub Ungerea Leului? Au fost ei călăuziți de Porumbel? Apostolii au fost călăuziți de Porumbel.

În marea epocă a Jertfei, când ei își dădeau viața, au fost ei călăuziți de Porumbel? Erau călăuziți de Porumbel. În marea Reformă, când omul a tipărit Biblia și a început să biruiască minciunile vrăjmașului prin Cuvântul lui Dumnezeu, a fost Omul călăuzit de Porumbel? Amin. În epoca marelui Vultur, știm că Porumbelul a călăuzit Vulturul. Iar astăzi, El  călăuzește încă Vulturii. Vulturul, Mesia, Porumbelul este încă aici pentru a ne conduce. Amin. Eu vreau doar să mă predau Lui.

Dumnezeu să vă binecuvânteze! Amin.

                              -AMIN-