Să deschidem Bibliile la Matei 10.38-42:
„Cine nu-și ia crucea lui, și nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine.
Cine vă primește pe voi, Mă primește pe Mine; și cine Mă primește pe Mine, primește pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
Cine primește un proroc în numele unui proroc, va primi răsplata unui proroc; și cine primește pe un om neprihănit, în numele unul om neprihănit, va primi răsplata unui om neprihănit.
Și oricine va da de băut numai un pahar cu apă rece unuia din acești micuți, în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-și va pierde răsplata.”
Ceea ce voi spune, nu este un subiect necunoscut, ci ne este familiar.
Subiectul pe care vreau să-l ating, este Mila extinsă dincolo de Mireasă. Când privim aici, în Matei 10, este foarte interesant ceea ce scrie în versetul 40: „Cine vă primește pe voi, Mă primește pe Mine.” Ce Scriptură, prieteni!
Câți oameni doresc să-L primească pe Isus? Dar aici, El spune „Cine vă primește pe voi, Mă primește pe Mine.” Dintr-o dată, El le spune ucenicilor Săi ceva ce este absolut uimitor. El spune: „Dacă ei vă primesc pe voi, Mă primesc pe Mine; și dacă Mă primesc pe Mine, primesc pe Cel ce M-a trimis pe Mine.” Ce lucru uimitor!
Uneori, noi nu știm unde este Hristos, dar Hristos este chiar aici, printre noi. El este într-un Trup de multe mădulare. Deci, El a spus: „Cine vă primește pe voi, Mă primește pe Mine; și cine Mă primește pe Mine, primește pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
Cine primește un proroc în numele unui proroc, va primi răsplata unui proroc; și cine primește pe un om neprihănit, în numele unui om neprihănit, va primi răsplata unui om neprihănit.”
Acum, vedem că El a început să vorbească despre răsplată, despre beneficiile primirii: „Dacă primești un profet, în numele unui profet, vei primi răsplata unui profet; dacă primești un om neprihănit, vei primi răsplata unui om neprihănit.” Iar mai jos, a spus: „Și oricine va da de băut numai un pahar cu apă rece unuia din acești micuți, în numele unui ucenic...” Doar a unui ucenic, nu în numele cuiva cu un titlu, ci doar „…în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-și va pierde răsplata.”
În mesajul Profetul Elisei, din anul 1956, fratele Branham a spus:
„Isus a spus: „Dacă îi dați unuia dintre ucenicii Mei un pahar cu apă rece, la Judecată nu va fi uitat.” Noi nu reușim să vedem puterea pe care Dumnezeu a pus-o în poporul Său…”
Amintiți-vă: „Dacă primiți un profet; dacă primiți un om neprihănit; cine vă primește pe voi, Mă primește pe Mine.” Dintr-o dată imaginea devine din ce în ce mai clară, pentru că noi suntem ambasadorii, trimișii Lui pe Pământ, suntem reprezentanții Lui pe Pământ; suntem aici ca să reflectăm Viața Lui, pentru că Viața Lui poate trăi prin aceste vase, pentru că noi suntem carnea și oasele Lui.
Să citim mai departe:
„…Noi nu reușim să vedem puterea pe care Dumnezeu a pus-o în poporul Său. Dumnezeu este în poporul Său. Credeți aceasta? Odată, când a umblat pe Pământ, Dumnezeu a fost cu poporul Său, dar acum Dumnezeu este în poporul Său. „Încă puțin și lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă vedeți, pentru că EU (pronume personal acum), voi fi cu voi și în voi până la sfârșitul lumii.” Dumnezeu locuiește, Se mișcă și lucrează în omenire.”
Deci, există o binecuvântare extraordinară care vine cu aceasta.
Să mergem la Geneza 19. Vom analiza aceasta din câteva locuri din Scriptură, apoi vom construi pe acest gând. Așa cum am spus, acesta nu este un subiect nou, noi am trecut de multe ori pe aici, dar acum vreau să-l aduc în legătură cu mila.
Geneza 19.27. În Geneza 19, Dumnezeu i-a spus lui Avraam că va avea loc distrugerea Sodomei, și noi ne amintim foarte clar că Avraam a început să facă un schimb cu Domnul ca să oprească distrugerea pe care avea de gând s-o facă. Astfel, Avraam a început să-I spună Domnului: „Dar dacă sunt cincizeci de neprihăniți în ea, cu siguranță nu ai distruge-o.” Și Domnul i-a răspuns: „Pentru cei cincizeci de oameni neprihăniți, nu o voi distruge.”
Și ei au început acest schimb înainte și înapoi, și au ajuns la patruzeci, apoi la treizeci, iar Avraam a continuat să trateze cu Domnul. Și când privești la aceasta, spui: „Ce împrejurare interesantă! Dumnezeu a vorbit cu Avraam și i-a spus: „Voi distruge Sodoma.” Iar Avraam a început să mijlocească pentru Sodoma, încercând să găsească o cale pentru ca Domnul să nu o distrugă. În cele din urmă, Dumnezeu a oprit discuția la zece persoane, și a spus: „Nu o voi distruge pentru cei zece.” După care a plecat de la Avraam.
Noi știm că Dumnezeu nu a găsit nici măcar zece persoane, așa că a distrus Sodoma. Noi ne întrebăm, de ce a mijlocit Avraam pentru acest oraș? Și noi știm ce era în inima lui Avraam; Avraam avea în inimă familia lui, el îl avea în inimă pe Lot și familia lui, care se aflau jos, în Sodoma. Aceasta era în inima lui Avraam.
Și aici, în Geneza 19.27-29, ni se spune:
„Avraam s-a sculat a doua zi dis de dimineață, și s-a dus în locul unde stătuse înaintea Domnului.
Și-a îndreptat privirile spre Sodoma și Gomora, și spre toată Câmpia; și iată că a văzut ridicându-se de pe pământ un fum, ca fumul unui cuptor.
Când a nimicit Dumnezeu cetățile Câmpiei, Și-a adus aminte de Avraam, și a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului, prin care a surpat din temelie cetățile unde își așezase Lot locuința.”
Dumnezeu nu Și-a adus aminte de Lot, ci Dumnezeu Și-a adus aminte de Avraam. A fost bine că Lot era asociat cu Avraam, pentru că Dumnezeu Și-a adus aminte de Avraam, și l-a scăpat pe Lot.
Să ne întoarcem la citatul în care fratele Branham a spus: „Noi nu reușim să vedem puterea pe care Dumnezeu a pus-o în poporul Său.” Și, „Dacă cineva dă un pahar cu apă rece la unul din acești micuți, în numele unui ucenic, nu-și va pierde răsplata,” iar fratele Branham a spus: „Aceasta nu va fi uitată la Judecată.”
Lot era asociat în viață cu Avraam, fiind nepotul lui, și noi știm că Avraam l-a iubit foarte mult. Noi știm că după ce a murit tatăl lui Lot, Avraam l-a luat pe Lot cu el când a părăsit casa lui și au intrat în țara făgăduită. Apoi știm că ei s-au despărțit și Lot a coborât în Sodoma, unde a ajuns în această situație. Dar Avraam avea inimă pentru Lot și când a fost vorba despre distrugerea Sodomei, Dumnezeu Și-a adus aminte de Avraam și l-a salvat pe Lot. Laudă lui Dumnezeu!
Noi suntem Sămânța lui Avraam, prin credință; suntem în aceeași Familie; suntem în aceeași Descendență. Avraam este tatăl nostru, este părintele credinței, noi suntem copiii lui Avraam prin credință. Deci, suntem în aceeași descendență.
Să mergem la Apocalipsa 20. Vom privi puțin la Judecata de la Tronul alb. Apocalipsa 20.6:
„Fericiți și sfinți sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere; ei vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Hristos, și vor împărăți cu El o mie de ani.”
Noi știm că Mireasa vine în prima înviere și moartea a doua nu are nici o putere asupra ei. Ea va fi în Mileniu și va fi un preot al lui Dumnezeu și al lui Hristos, și va domni cu El o mie de ani. Așadar, Ea va trece peste Judecata de la Tronul alb, dar nu va judeca. Noi vom vorbi despre aceasta imediat.
Să mergem la versetul 11, până la 15:
„Apoi am văzut un scaun de domnie mare și alb, și pe Cel ce ședea pe el. Pământul și cerul au fugit dinaintea Lui, și nu s-a mai găsit loc pentru ele.
Și am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Niște cărți au fost deschise. Și a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieții. Și morții au fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile acelea.
Marea a dat înapoi pe morții care erau în ea; Moartea și Iadul au dat înapoi pe morții care erau în ele. Fiecare a fost judecați după faptele lui.
Și Moartea și Iadul au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieții, a fost aruncat în iazul de foc.”
Aici, vedem o Judecată în curs și noi știm că este Judecata de la marele Tron alb. Ni se spune că s-au deschis cărțile, și o altă Carte, care este Cartea Vieții, s-a deschis. Și toți au fost judecați conform cu lucrurile scrise în acele cărți, conform faptelor lor.
Aceasta nu este Judecata Miresei, Ea trece peste această judecată, o ocolește, dar toți ceilalți sunt judecați după ce scrie în acele cărți, și oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieții, a fost aruncat în iazul de foc. Aceasta este Judecata de la Tronul alb.
Acum, noi știm că Mireasa nu va fi niciodată acolo, Sămânța Genă a lui Dumnezeu, nu va fi niciodată acolo.
Să mergem la Ioan 5.24, ca să vedem motivul pentru care nu va fi acolo:
„Adevărat, adevărat vă spun că, cine ascultă cuvintele Mele, și crede în Cel ce M-a trimis, are Viața veșnică, și nu vine la condamnare (Judecată), ci a trecut din moarte la Viață.”
Așadar, dacă ai auzit Cuvântul și crezi în Cel ce L-a trimis, ai deja Viața Veșnică și nu vei veni la Judecată, la condamnare. Cuvântul „condamnare” înseamnă „judecată.” Când privim la definiția acestui cuvânt, este folosită de patruzeci și opt de ori în Noul Testament, și de patruzeci și unu de ori, este tradus „Judecată”. Deci, de patruzeci și unu de ori, din patruzeci și opt, înseamnă, „Judecată”. „Nu va veni la Judecată, ci a trecut deja de la moarte, la Viață.”
În Mireasă nu este nimic de judecat, Ea ocolește Judecata, Ea nu trebuie să suporte Judecata. De ce? Pentru că Ea a fost deja judecată în Hristos, la Golgota, când a fost judecat Cuvântul, și Ea făcea parte din Cuvânt.
Fratele Branham a spus: „El m-a făcut să plătesc pentru păcatele mele, când am fost în El, la Calvar.” De ce? Pentru că Ea face parte din Cuvânt, de aceea ocolește Judecata.
Deci, dacă auzi Cuvântul și crezi în Cel ce L-a trimis, ai deja Viața Veșnică și nu vei intra niciodată în Judecată, pentru că ai trecut deja de la moarte la Viață.
Așadar, noi știm că suntem în siguranță. Noi suntem absolut în siguranță! Noi am fost în siguranță înainte de întemeierea lumii, și aceasta doar vine în manifestare în această zi; pe măsură ce primim Cuvântul, aceasta vine în manifestare. De aceea vrem să vorbim despre „Mila care se extinde dincolo de Mireasă.”
În ultima temă pe care am avut-o, fratele Branham a spus: „Voi nu puteți epuiza niciodată mila și îndurarea lui Dumnezeu față de poporul Său.” Și acum vrem să vedem că există milă extinsă chiar dincolo de Tărâmul Miresei; va fi mai multă milă extinsă și aceasta mă entuziasmează.
Să mergem la Romani 8.1:
„De aceea, acum nu este nici o condamnare pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu umblă după trup, ci după Duhul.”
Prin nașterea din nou spirituală, acum ei nu umblă după trup, ci după Duhul, de aceea pentru ei nu este nici o condamnare, nu este nici o judecată. Pentru cine? Pentru cei care sunt în Hristos Isus. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru aceasta! Acesta este harul lui Dumnezeu pentru noi!
Acum vom începe să privim la toți ceilalți. Să mergem la Matei 25, unde este o altă scenă a Judecății de la Tronul alb, pe care am privit-o în Apocalipsa 20, și acum o vom privi în Matei 25.
Amintiți-vă că Judecata de la Tronul alb, Judecata de la a doua înviere, are loc atunci când toți oamenii morți stau înaintea Lui, atât mari cât și mici, și sunt judecați după faptele lor care sunt scrise în cărțile deschise, după ceea ce scrie în acele cărți.
Și acum, privim aici, în Matei 25.31-46. Este o pildă despre Judecata de la Tronul alb:
„Când va veni Fiul omului în slava Sa cu toți sfinții îngeri, va ședea pe Tronul de domnie al slavei Sale.
Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărți pe unii de alții, cum desparte păstorul oile de capre;
Și va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui.
Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniți binecuvântații Tatălui Meu de moșteniți Împărăția, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.
Căci am fost flămând, și Mi-ați dat de mâncat; Mi-a fost sete, și Mi-ați dat de băut; am fost străin, și M-ați primit;
am fost gol, și M-ați îmbrăcat; am fost bolnav, și ați venit să Mă vedeți; am fost în temniță, și ați venit pe la Mine.”
Când Te-am văzut noi străin, și Te-am primit? Sau gol, și Te-am îmbrăcat?
Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniță, și am venit pe la Tine?”
Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui.
Căci am fost flămând, și nu Mi-ați dat să mănânc; Mi-a fost sete, și nu Mi-ați dat să beau;
am fost străin, și nu M-ați primit; am fost gol, și nu M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și în temniță, și n-ați venit pe la Mine.”
Atunci Îi vor răspunde și ei: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând, sau fiindu-Ți sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniță, și nu Ți-am slujit?”
Și El, drept răspuns, le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie nu Mi le-ați făcut.”
Și aceștia vor merge în pedeapsa veșnică, iar cei neprihăniți vor merge în Viața Veșnică.”
Aceasta este o pildă despre Judecata de la Tronul alb.
În mesajul Epoca Bisericii Sardes, din cartea „Epocile Bisericii”, profetul s-a referit la aceasta și a spus:
„Ca să clarificăm mai departe, observați specificul cuvintelor din Matei 25.31-46. Acolo nu spune că păstorul desparte literalmente oile de capre, ci scrie „Ca un păstor care desparte oile de capre.”
Să ne întoarcem și să ne uităm la versetul 32: „El îi va despărți pe unii de alții, cum desparte păstorul oile de capre.”
Sunt bucuros pentru darul unui profet, deoarece el poate lua Cuvântul și poate clarifica orice neînțelegere, pentru că El nu vrea să înțelegeți greșit.
Aceasta nu poate fi separarea oilor de capre, pentru că oile sunt oile pășunii Lui, sunt cei drepți, cei răscumpărați, sunt Mireasa. Așadar, ei nu pot fi acolo în judecată, ci El îi separă așa cum separă păstorul. El spune aici, ce? El spune cum procedează, că face precum un păstor, desparte aceste două grupuri, dar nu le numește oi și capre.
Oh, Doamne, mă bucur că Dumnezeu a trimis un profet care cunoaște Autorul Cuvântului și privește la El. Eu și voi, putem dezbate, putem folosi limba greacă, putem să ne luptăm înainte și înapoi cu privire la ce înseamnă aceasta, dar când vine un profet, el are Mintea lui Dumnezeu cu privire la Cuvânt, arată direct spre El și este exact cum este scris.
Aș vrea să explic aceasta mai clar, dar mai întâi voi citi din nou ce a spus profetul aici: „Acolo nu scrie că păstorul desparte oile de capre literalmente, ci este „așa cum un păstor desparte oile de capre”. Aceasta este capital: „cum desparte un păstor oile de capre.”
Să citim mai departe din Epoca Bisericii Sardes:
„…cum desparte un păstor oile de capre. Acolo nu sunt oi în această perioadă specială a timpului (la judecata de la Tronul alb). Oile sunt în Staulul Lui, ele au auzit Glasul Lui (Cuvântul), și L-au urmat. Ele au deja Viața Veșnică și nu pot veni la Judecată, dar aceștia nu au Viața Veșnică, și sunt în Judecată.”
Deci, ei sunt în judecată pentru că nu au Viața Veșnică. Dar Mireasa nu poate intra în Judecată, pentru că are Viața Veșnică. Când a primit-o? Înainte de întemeierea lumii, când Ea era în Mintea lui Dumnezeu. Sămânța Genă a lui Dumnezeu are Viață în interior, pentru că a auzit Cuvântul Lui și a crezut în Cel ce L-a trimis. Ea are deja Viața veșnică, aceasta este dovada că a avut-o deja. Așadar, Ea nu poate veni la Judecată. „…dar aceștia, nu au Viața veșnică și sunt în Judecată.”
Auziți ce spune profetul: „Lor li se permite să meargă în Viața veșnică.” Oh, îmi place aceasta! Toți cei drepți trebuie să meargă în Viața Veșnică. De ce? Ei nu au avut-o înainte.
Ascultați: ei nu au avut Sămânța Genă a lui Dumnezeu și nu aveau Viața în ei, nu au avut-o. Fratele Branham spune că ei nu s-au născut din nou, dar „li se permite să meargă în Viața Veșnică.” Când intră în Viața Veșnică? La sfârșitul celor o mie de ani, după Mileniu, la Judecata de la Tronul alb, la sfârșitul tuturor timpurilor.
De aici înainte ne mutăm în Cerul nou și pe Pământul nou, și nu mai este Timp, ci ne întoarcem în Veșnicie. Și vă pun o întrebare: Dacă cineva intră în Viața veșnică și primește Viața care trece dincolo de Timp – acum nu mai este Timp, dar este în Viață, – ce fel de Viață este aceasta? El a intrat în Viața veșnică, nu o are în interior, dar prin harul lui Dumnezeu, prin mila Sa, El îi permite să intre în Viață. Și acum, este Acolo, pentru că are Viață dincolo de Timp. Laudă lui Dumnezeu!
De ce ne entuziasmăm? Pentru că aceasta nu contează pentru noi; noi am avut Viață întotdeauna, am avut-o deja și nu am pierdut-o niciodată. Prieteni, noi vrem să vedem mila extinsă, vrem să-i vedem pe cei pe care-i iubim venind în Viața Veșnică, de aceea suntem atât de entuziasmați.
Eu am mai predicat aceasta înainte și sunt cu adevărat recunoscător în inima mea, pentru că acest Mesaj exprimă, de fapt, însăși Natura lui Dumnezeu în adevărata Sa dreptate.
Toate denominațiunile au ideile lor despre salvare iar voi trebuie s-o faceți în felul lor, iar dacă nu veniți pe calea lor, nu aveți Viață, pentru că toți ceilalți sunt condamnați la iad. Oh, Doamne, dar acest Mesaj vine și începe să ne arate natura iubitoare a lui Dumnezeu, îndurarea Sa și dorința Lui de a salva. Aceasta reflectă adevărata Lui Natură.
Așadar, când ajungem la Judecata de la Tronul alb, avem un Tron, iar înaintea Tronului stau două grupuri, iar El îi va separa cum separă un păstor oile de capre; oile le va pune la dreapta, iar caprele la stânga.
Așadar, aici avem această mulțime de oameni. Și când privești descrierea, vedem că la stânga, vor fi cei pierduți veșnic. Apoi este Împăratul pe Tron, și în partea dreaptă, sunt cei ce primesc Viața veșnică. Deci, trei categorii de oameni. Dar, de fapt, conform Scripturii, avem patru categorii de oameni, pentru că Împăratul nu este singur pe Tron, ci lângă Împărat, este Împărăteasa.
Când Isus a început să vorbească aici, în pildă, El a spus, în versetul 34:
„Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniți binecuvântații Tatălui Meu de moșteniți Împărăția, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.”
Apoi, știm că El le vorbește celor din stânga Lui, celor care vor fi pierduți, și le spune că nu L-au îmbrăcat; nu I-au dat să mănânce; nu L-au căutat; nu L-au îngrijit.
Deci, îi avem pe cei din dreapta Lui, pe cei din stânga, și Împăratul pe Tron. Și El le spune: „Mi-a fost foame, și Mi-ați dat să mănânc; am fost gol și M-ați îmbrăcat; am fost la închisoare, și M-ați vizitat.” Și ei îi vor răspunde:
„Atunci cei neprihăniți Îi vor răspunde: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând, și Ți-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ți sete, și Ți-am dat de băut?
Când Te-am văzut noi străin, și Te-am primit? Sau gol, și Te-am îmbrăcat?
Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniță, și am venit pe la Tine?”
Ei nici măcar nu știu când au făcut-o. Stau și privesc la Împărat, iar El le spune: „Voi Mi-ați dat să mănânc, M-ați îmbrăcat, M-ați vizitat, și Mi-ați slujit.” Și ei răspund: „Dar, când am făcut aceasta? Noi nu am văzut niciodată acea figură, nu am slujit niciodată persoana aceea.” Înțelegeți? Ei sunt confuzi la felul cum L-au hrănit, cum L-au îmbrăcat și L-au vizitat. Dar în continuare, El spune:
„Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut.”
Acesta este al patrulea grup; acesta este grupul tainic de la Judecata de la Tronul alb. Toți ceilalți sunt definiți și numiți clar; cei din dreapta, cei din stânga și Împăratul pe tron. Dar când vorbește cu ei, Împăratul dezvăluie un grup misterios la Judecata de la Tronul alb, și spune: „Când le-ați făcut aceste lucruri acestor frați neînsemnați ai Mei, care stau aici pe Tron, Mie Mi le-ați făcut.”
Oh, întotdeauna a fost acest grup tainic; Mireasa a fost o Taină prin întreaga Biblie. Ea este grupul tainic și la Judecata de la Tronul alb. Ea este grupul tainic, iar profetul a venit și a dezvăluit Taina.
Cine este acest grup tainic? Acest grup tainic este Mireasa și Ea judecă împreună cu Împăratul. Laudă lui Dumnezeu!
Să citim mai departe din Epoca Bisericii Sardes:
„Dar aceștia nu au Viața Veșnică și sunt în judecată.” De aceea scrie că „Morții au fost judecați.” Aceasta este judecata morților. Pare greșit să crezi că fecioara neînțeleaptă și drepții…Dar ei nu au Viața veșnică, așa că aceasta este judecata morților. La sfârșitul judecății morților, va exista un grup care va intra în Viața Veșnică, și un grup care merge în Iazul de foc.
„Dar aceștia nu au Viața veșnică și sunt în judecată. Lor li se permite să meargă în Viața veșnică. Dar pe ce bază intră ei în Viața Veșnică? Cu siguranță, nu pentru că au deja Viața Lui, așa cum o are Mireasa, dar o primesc pentru că au fost buni și amabili cu „frații Lui.” Aceștia nu sunt frații Lui, aceasta i-ar face moștenitori împreună cu Hristos. Ei nu moștenesc nimic altceva decât Viața. Ei nu au parte nici de Tron, nici de altceva cu El. Numele lor trebuia să fi fost în Cartea Vieții și să nu fie scos. Acum, pentru dragostea lor pentru poporul lui Dumnezeu, ei sunt recunoscuți și mântuiți. Fără îndoială aceștia au slujit și i-au ajutat pe copiii lui Dumnezeu. Poate ca Nicodim și Gamaliel, care au stat pentru copiii Lui într-un timp de necaz.”
Aceasta este foarte interesant. Vom reveni imediat.
„Dacă aceasta pare să miroase „a restaurare,” fiți atenți acum, pentru că păcătoșii nu sunt restaurați, ci ei sunt aruncați în Iazul de foc. Numele multora dintre cei nimiciți au fost, de asemenea, în Cartea Vieții, dar au fost șterse pentru că au omis să-i onoreze pe poporul lui Dumnezeu, care era Cuvântul viu manifestat (epistole vii), pentru ziua lor.”
Noi primim niște principii foarte bine stabilite. Acum, numele unora au fost șterse, iar altele au rămas în Cartea Vieții, și au intrat în Viața Veșnică. De ce? Pentru că au fost buni și s-au purtat bine cu frații Lui. Celălalt grup nu L-au slujit pe Hristos, nu L-au hrănit, nu L-au îmbrăcat, nu L-au vizitat. Despre ei se spune că „…ei au fost șterși afară pentru că au omis să onoreze poporul lui Dumnezeu, care erau Cuvântul viu manifestat (epistole vii), pentru ziua lor.”
Când vine vorba de Judecată, de fapt, totul este despre Cuvânt. La Judecată, totul este despre Cuvânt.
Când El spune: „Ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei”, nu este vorba despre a fi drăguț și amabil și despre prietenii firești, ci este vorba despre Cuvântul manifestat care se manifestă în acel trup de carne, în acea perioadă de timp. Aceea nu este o Judecată bazată pe carne, ci este o Judecată bazată pe Cuvânt. Ce au făcut ei cu Cuvântul cu care au intrat în contact în timpul vieții lor, îi va judeca aici, la Judecata de la Tronul alb.
„…pentru că au omis să onoreze poporul lui Dumnezeu, care erau Cuvântul viu manifestat (epistole vii), pentru ziua lor.”
Cred că este foarte interesant că profetul îi menționează aici pe Nicodim și Gamaliel, pentru că el îi folosește ca exemple pentru cei care au slujit poporul lui Dumnezeu. Într-un timp de necaz, poate i-au apărat, poate le-au satisfăcut vreo nevoie, cum ar fi, că i-au hrănit când le-a fost foame sau i-au îmbrăcat când au fost goi. Vedeți ce spune El aici, în Matei 25? Și înțelegi că Dumnezeu a scris în Cartea Vieții nume, pentru că știa că într-o zi, când El va veni în carnea lui Bob, în carnea lui Chad, va avea o nevoie pe drum, astfel că El a scris în Cartea Vieții un nume, pe cineva care va satisface nevoia Cuvântului făcut trup la un moment dat. Și pentru că va face aceasta, acel nume va intra în Viața veșnică.
Totul este despre Cuvânt! Totul este despre Cuvânt!
Să mergem la Geneza 20.1-7. În continuare vreau să arăt acest principiu, așa că voi reveni la Avraam. Aceasta este după ce Avraam și Sara sunt făcuți tineri, și ei călătoresc în Gherar. Acum, Sara era o tânără frumoasă, iar Abimelec a luat-o de soție. Noi cunoaștem povestea foarte bine, dar o vom citi din nou în acest context.
„Avraam a plecat de acolo în țara de miazăzi, s-a așezat între Cades și Șur, și a locuit ca străin în Gherar.
Avraam zicea despre Sara, nevastă-sa: „Este sora mea!” S-a temut să spună că este nevastă-sa, ca să nu-l omoare oamenii din cetate din pricina ei. Abimelec, împăratul Gherarei, a trimis și a luat-o pe Sara.
Atunci Dumnezeu S-a arătat noaptea în vis lui Abimelec, și i-a zis: „Iată, ai să mori din pricina femeii, pe care ai luat-o, căci este nevasta unui bărbat.”
Abimelec care nu se apropiase de ea, a răspuns: „Doamne, vei omorî Tu oare chiar și un neam nevinovat?
Nu mi-a spus el că este soră-sa? Și n-a zis ea însăși că este fratele său? Eu am lucrat cu inimă curată și cu mâini nevinovate.”
Dumnezeu i-a zis în vis: „Știu și Eu că ai lucrat cu inimă curată, de aceea te-am ferit să păcătuiești împotriva Mea. Iată de ce n-am îngăduit să te atingi de ea.
Abimelec nu a făcut nimic rău, el a luat-o pe Sara din cauza celor spuse de Avraam, iar noi știm că Avraam a făcut aceasta ca să se protejeze pe sine.
Deci, Abimelec a luat-o pe Sara, dar Dumnezeu, în mila Sa, a venit, nu la Sămânța Genă, nu la Avraam, ci la altcineva; El a venit la Abimelec și-l avertizează într-un vis: „Să nu faci aceasta!” Iar Abimelec Îi spune: „Doamne, eu am lucrat cu inimă curată!”, iar Dumnezeu îi spune în vis: „Știu și Eu că ai lucrat cu inimă curată.” Dumnezeu a știut că Abimelec nu a făcut-o intenționat, Dumnezeu știa că nu avea intenții rele cu Avraam, el nu a încercat să necinstească soția altui bărbat, așa că a spus: „Doamne, vei omorî un om nevinovat?” Și Dumnezeu i-a răspuns: „Știu că ai lucrat cu inimă curată, de aceea te-am avertizat în vis.”
O, iubesc neprihănirea lui Dumnezeu! Să citim încă odată versetul 6: „Știu și Eu că ai lucrat cu inimă curată, de aceea te-am și ferit să păcătuiești împotriva Mea!” Minunat!
Am crezut că el ar fi păcătuit împotriva lui Avraam pentru că i-a luat soția. Dar, „Te-am ferit să păcătuiești împotriva Mea,” pentru că acesta este Cuvântul Meu. Avraam este Cuvântul Meu! Sara este Cuvântul Meu! Prin ei va veni o promisiune; ei încarnează Cuvântul Meu, ei Îmi încarnează Cuvântul înaintea Mea. Cuvântul este manifestat în aceștia doi, de aceea a trebuit să te împiedic să păcătuiești împotriva Mea. Pentru că ești drept, ai inima curată și mâini curate și nu ai făcut-o intenționat, și Eu știu aceasta, am venit să te avertizez ca să nu păcătuiești împotriva Mea.”
„Acum, dă omului nevasta înapoi, căci el este proroc, se va ruga pentru tine, și vei trăi. Dar, dacă n-o dai înapoi, să știi că vei muri negreșit, tu și tot ce-i al tău.”
Abimelec s-a trezit din somn și a știut exact ce trebuia să facă. Să coborâm la versetul 14:
„Abimelec a luat oi și boi; robi și roabe, și le-a dat lui Avraam; și i-a dat înapoi și pe Sara, nevastă-sa.
Abimelec i-a zis: „Iată, țara mea este înaintea ta; locuiește unde-ți va plăcea!”
Și Sarei i-a zis: „Iată, dau fratelui tău o mie de arginți; aceasta să-ți fie o dovadă de cinste, față de toți cei ce sunt cu tine, așa că înaintea tuturor vei fi fără vină.”
Avraam s-a rugat lui Dumnezeu, și Dumnezeu a însănătoșit pe Abimelec, pe nevasta și roabele lui, așa că au putut să nască.
Fiindcă Domnul încuiase pântecele tuturor femeilor din casa lui Abimelec, din pricina Sarei, nevasta lui Avraam.”
O, laudă lui Dumnezeu! Abimelec a făcut tot ce a putut, el nu a spus doar: „Uite, aici este soția ta!”, ci a luat oi și boi, și a spus: „Îți dau aceste daruri și o mie de arginți, și iată, țara mea este înaintea ta, locuiește unde vrei.” De ce? Pentru că acum a înțeles cine este Avraam; că el era în relație cu Dumnezeu și că ceea ce trebuia să facă acum, era să-l binecuvânteze pe Avraam, pentru ca Avraam să-l binecuvânteze pe el, astfel încât să fie binecuvântat.
Noi știm că în acea situație, Abimelec nu a greșit, ci Avraam a greșit, dar Avraam nu putea intra în condamnare, nu putea intra în judecată din cauza a cine era el. Dar Abimelec ar fi fost judecat dacă făcea acea greșeală. Deci, Dumnezeu trebuia să-l cruțe și să-i arate milă. Și acum, Abimelec trebuia să meargă, la cine? La cine se duce ca să fie cruțat? La cine se duce să primească milă? La cine trebuia să meargă? La Avraam! Și Avraam s-a rugat pentru el, pentru ca Judecata lui Dumnezeu, care era deja asupra lui, pentru că Dumnezeu închisese deja pântecele femeilor din casa lui Abimelec, să fie îndepărtată. Deci, Avraam care era vinovat, trebuia să se roage pentru Abimelec, și când Avraam s-a rugat, Dumnezeu a auzit rugăciunea lui Avraam, îndepărtează blestemul și deschide pântecele femeilor. Vedeți? Acesta nu este un principiu numai pentru Vechiul Testament, ci pentru întreaga Biblie
Când fratele Branham a văzut lucrul acesta clar, l-a văzut prin toată Scriptura, și l-a văzut în contextul naturii lui Dumnezeu. Laudă lui Dumnezeu! Oh, Doamne, ajută-ne! Dă-ne ochi să vedem!
Avraam devine pentru Abimelec, Viață sau moarte, în funcție de felul cum acesta se comportă cu Avraam în acea situație. Avraam stă acolo iar Abimelec este la Judecată, și în ce direcție va merge, va primi Viața sau moartea; depinde de atitudinea lui față de Avraam, și de mijlocirea lui Avraam pentru el.
Vedeți tabloul? Noi suntem Sămânța lui Avraam. Să mergem din nou în Epoca bisericii Sardes:
„Astfel, dacă Dumnezeu a proiectat ca acolo să fie cei ale căror nume sunt puse într-o secțiune a Cărții Vieții Mielului, și nu pot fi șterse, pentru că ele sunt numele Miresei Lui, atunci noi trebuie să acceptăm aceasta.” (Eu accept!)
„Dacă El spune, de asemenea, că acolo sunt cei ale căror nume au fost puse în evidența Cărții Vieții, dar în cunoștința lui Dumnezeu mai dinainte, ei urmau să cadă și numele lor să fie șterse, noi trebuie să acceptăm aceasta. Și dacă acolo sunt cei ale căror nume nu au fost puse niciodată pe o evidență a Vieții, noi trebuie să acceptăm aceasta, de asemenea. Și dacă există aceia care vor intra în Viața Veșnică după Judecata de la Tronul alb, numai…”
Ați înțeles cuvântul „numai”?
„…numai pe motiv că sunt buni, drăguți și drepți față de aleșii lui Dumnezeu, care sunt „frații Săi”, atunci nu putem decât să acceptăm aceasta. „Căci cine cunoaște Mintea Domnului și cine trebuie să-L învețe? Mai degrabă să fim supuși în credința Celui care este Tatăl nostru și să trăim.”
Mă voi abate puțin, apoi ne vom întoarce.
Să mergem la Apocalipsa 21, și cred că vom descoperi că nu este nici o abatere. Apocalipsa 21.23-26:
„Și cetatea nu are nevoie de soare, nici de lună, ca să strălucească în ea, fiindcă gloria lui Dumnezeu a luminat-o, și Mielul este Lumina ei.
Și națiunile celor salvați vor umbla în Lumina ei; și împărații pământului își aduc gloria și onoarea în ea.
Nicidecum porțile ei nu se vor închide ziua, căci acolo nu va fi noapte.
Și vor aduce gloria și onoarea națiunilor în ea.” (traducere după Biblia Fidelă).
În versetul 24, scrie: „Și națiunile celor salvați (mântuiți), vor umbla în Lumina ei.” Aceștia nu sunt Mireasa, nu sunt aleșii, ci sunt toți ceilalți care au intrat în Viață prin Judecata de la Tronul alb. Fratele Branham a spus aceasta în Epoca Bisericii Filadelfia:
„Cetatea…” Mai departe, el spune: „…este Noul Ierusalim. „Voi scrie pe el numele „Noul Ierusalim.” Acum, Mireasa sau Biserica este Noul Ierusalim….”
Deci, cine este acest Oraș? Este Aleasa! Amin? Lumina care va străluci, va străluci din Oraș, din Noul Ierusalim.
„…Câți dintre voi știu că Biserica însăși este Noul Ierusalim? Credeți aceasta? Haideți s-o dovedim. Pentru aceasta vom merge în Apocalipsa 21. Biblia spune: „Cercetați toate lucrurile.” Apocalipsa 21.1-3:
„Apoi am văzut un Cer nou și un Pământ nou, pentru că Cerul dintâi și Pământul dintâi pieriseră, și marea nu mai era.
Și eu, Ioan, am văzut Cetatea sfântă, Noul Ierusalim, coborând din cer de la Dumnezeu; pregătită ca o Mireasă împodobită pentru soțul ei.” Noua Biserică este Biserica Neamurilor, Mireasa! Mireasa este Neamurile, și Neamurile au Numele Lui. El a luat dintre Neamuri un popor de dragul Numelui Său. Credeți aceasta?”
Și fratele Branham a spus că El va pune pe ei Numele Orașului Dumnezeului Său, Noul Ierusalim. Și spune că acest Oraș este ca o Mireasă împodobită pentru soțul ei. Fratele Branham a spus că Orașul este Mireasa, Aleșii.
Noi știm că va exista un oraș fizic, să nu credeți că mă îndepărtez de aceasta; și va fi un Cer nou și un Pământ nou. Noi știm că orașul fizic va coborî și va sta deasupra Muntelui care se va ridica, dar acel Oraș este acum Locuința lui Dumnezeu, unde se află Templul lui Dumnezeu. Și toți cei ce sunt mântuiți pe pământ, vor merge în Oraș, vor merge în Lumina orașului; ei vor trece prin porțile Orașului și vor avea acces în acest Oraș, unde Națiunile își vor aduce onoarea lor. Noi vom ajunge la aceasta mai târziu.
Să mergem la Apocalipsa 22.1-2:
„Și mi-a arătat un râu curat al apei Vieții, limpede ca cristalul, ieșind din Tronul lui Dumnezeu și al Mielului.
În mijlocul străzii ei și pe fiecare parte a râului era Pomul Vieții, rodind douăsprezece feluri de rod, și dând rod în fiecare lună; și frunzele Pomului slujesc pentru vindecarea Națiunilor.”
Acest pom este în Oraș, în Noul Ierusalim. Noi am vorbit de multe ori despre acest Pom; acest Pom este Pomul Vieții și crește pe fiecare parte a râului. Așadar, când te uiți, pe fiecare parte a râului, este Pomul Vieții. Dar este un singur Pom al Vieții. El arată ca doi Pomi, pentru că Pomul este pe fiecare parte a râului; râul curge printre aceștia; dar Acesta este Bărbatul și Femeia; Pomul Mire și Pomul Mireasă care se întorc din nou împreună. Și fratele Branham a spus în mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită:
„Acum amintiți-vă că El este acel Pom al Vieții contrar seminței șarpelui. Vedeți? El este Sămânța aceea, Sămânța femeii, Pomul Vieții din grădina Eden. Și dacă ei nu-și întindeau mâinile și nu părăseau acel Pom, ar fi mâncat din El și ar fi trăit pentru totdeauna. El este singurul Pom care poate fi luat, prin care puteți trăi pentru totdeauna. Cuvântul Lui este Viață, și Acesta poate fi luat ca să trăiți pentru totdeauna. Cuvântul Lui este Viață, Cuvântul lui Dumnezeu pe care Eva L-a încălcat în grădina Eden. Apoi, aici este Hristos, Cuvântul manifestat.
Și când a venit pe pământ, El a fost Pomul Vieții. Credeți aceasta? Și Roma…Ce au făcut ei? El a trebuit să fie tăiat și a fost pus pe un lemn al rușinii. „Blestemat este oricine este atârnat pe lemn.” El a devenit un blestem pentru rasa umană.
Și acum, prin aceasta, El aduce un Pom Mireasă care va fi Pomul Vieții reașezat din nou înapoi la El…”
Ce va fi Pomul Mireasă?
„…Pomul Vieții reașezat din nou înapoi la El, ca Soț și Soție, în grădina Eden (oh, glorie lui Dumnezeu!), prin același Cuvânt și același Dumnezeu manifestat în Soț și Soție, același Pom Mireasă înapoi din nou.”
Deci, ce face El în această zi? El aduce Pomul Mireasă și îl unește cu Pomul Mire, pentru că fratele Branham a spus că Pomul Mire nu poate produce roade fără Pomul Mireasă.
Așadar, noi vedem că Pomul Vieții este pe fiecare parte a râului și stau acolo împreună cu râul Vieții care vine din Tronul lui Dumnezeu și curge chiar între ei. Și acest Pom face douăsprezece feluri de roade, dând rod în fiecare lună, iar frunzele acestui Pom sunt pentru vindecarea Națiunilor.
Ascultați acum ce spune fratele Branham în mesajul Căminul viitor:
„Și frunzele vor fi pentru vindecarea Națiunilor, adică împărații care trăiesc acolo, își aduc înăuntru onoarea, și când ei își aduc onoarea, o așază înaintea Tronului lui Dumnezeu. Întocmai ca afară, cele unsprezece seminții au adus, fiecare din ele, o zeciuială lui Levi. Vedeți? Când ei își aduc onoarea… de pe pământ binecuvântarea în Aceasta, ei se întind la Pomul Vieții, să rupă o frunză sfântă…sau o frunză a Pomului Vieții și vor ieși afară împreună. Acolo nu va mai fi război. Totul este în pace. Frunzele sunt un memorial pentru vindecarea Națiunilor.”
„Despre ce vorbești, frate Chad?” Noi suntem aici, acolo și pretutindeni. Avraam a stat acolo ca un Pom al Vieții. Să respingi acel Pom, însemna să respingi Viața. Abimelec a avut probleme din cauza a ceea ce urma să facă cu Cuvântul manifestat, dar pentru Abimelec era o oportunitate dacă înapoia soția acelui bărbat, care trebuia să se roage pentru el. Avraam a devenit un izvor de restaurare și o sursă de Viață pentru Abimelec, pentru că Abimelec ar fi fost un om mort dacă nu ar fi fost Avraam.
În Cerul nou și pe Pământul nou…Ce se întâmplă în Cerul nou și pe Pământul nou? Acolo există o Viață perpetuă, există vindecare, există pace, există Viață dincolo de Timp. Și ce fac ei cu această Viață? Toți cei care trăiesc în afara Orașului, toate Națiunile, toți regii, ce fac ei cu această Viață? Ei adună din Pământ, din Țara binecuvântată din afara Orașului, și își aduc zeciuiala, își aduc onoarea în Oraș. Și când își aduc onoarea în Oraș, în schimbul venirii lor în Oraș, și pentru că își aduc onoarea și slava în Oraș, ei se întind și desprind o frunză din Pomul Vieții și ies în pace, pentru că frunzele sunt pentru vindecarea Națiunilor. Este un schimb care are loc. Ce trebuie să schimbe? Ei îi slujesc pe cei din Oraș cu zeciuiala lor și primesc Viață din Oraș, din Pomul Vieții.
De ce se întâmplă aceasta în noul Cer și pe noul Pământ? Pentru că exact așa au ajuns Acolo. Ei au ajuns Acolo slujind Cuvântul; fie că Cuvântul a venit în formă tipărită, fie că a venit în trup, în tine și în mine sau în sfinți de-a lungul timpului sau în Avraam. Când au slujit Cuvântul, ei au fost binecuvântați să intre. De ce? „Pentru că M-ați hrănit când am fost flămând; M-ați îmbrăcat când am fost gol; M-ați vizitat când am fost în închisoare, intrați în bucuria Domnului!” „Doamne, când am făcut lucrul acesta? Eu nu Te-am recunoscut, nu Te-am văzut! Eu nu știu când am făcut aceasta.” De ce? Pentru că „acești frați ai Mei” sunt, de asemenea, Pomul Vieții restaurat, Pomul din grădina Eden; Acesta este Pomul Mire și Pomul Mireasă din nou împreună, stând pe Tron. Ei vor fi în acel Oraș, și toți cei care intră, vor veni continuu și vor aduce zeciuială în Oraș în schimbul Vieții. Aleluia! Motivul pentru care au ajuns Acolo, este perpetuat de-a lungul Veșniciei.
Acum gândiți-vă la aceasta, gândiți-vă la Avraam care stătea acolo ca un Pom al Vieții pentru Abimelec. Isus Hristos stătea acolo, Pomul Vieții pentru tot Israelul, dar ei au refuzat Viața, au ars-o, au tăiat-o și au atârnat-o pe o cruce.
În mesajul Acea zi pe Calvar, fratele Branham a spus:
„Acum, ce trebuie să facem noi? Acum, primul lucru pe care vreau să-l spune este că, Isus nu a trăit niciodată pentru Sine, Viața Lui a fost istovită pentru alții. Aceasta este Viața Veșnică perfectă. Când spuneți că mergeți la biserică și faceți lucruri bune, este minunat, dar când vă trăiți viața pentru voi înșivă, nu aveți Viață Veșnică. Viața Veșnică este trăirea pentru alții. El a dovedit aceasta când a venit ca Mielul lui Dumnezeu. El a trăit și a avut Viață Veșnică pentru că nu a trăit pentru Sine, ci a trăit pentru alții. Și voi primiți Viață Veșnică prin acceptarea acelei zile, și nu veți mai trăi pentru voi înșivă. Voi trăiți pentru alții.”
Acum, haideți să ne întoarcem la Judecata de la Tronul alb, și să mergem la Matei 25: „Mi-ați dat să mănânc când am fost flămând; M-ați îmbrăcat când am fost gol; M-ați vizitat când am fost în închisoare. Acum, intrați!” „Doamne, când am făcut aceasta?” „Atunci când le-ați făcut altora. Acum intrați în Viață!”
Vor fi oameni care vor intra la Viață, pentru că Cuvântul a fost făcut trup, pentru că Sămânța Genă, aleșii lui Dumnezeu au fost pe pământ în acea perioadă de timp, și pentru că au fost acolo, cineva i-a slujit. Și pentru că „cineva a fost bun și drăguț cu frații Lui,” intră în Viața veșnică.
Vă dați seama că acei „frați” suntem eu și voi? Vă dați seama că noi stăm…Voi spune ceva și sper că veți înțelege ce spun. Vă dați seama că noi stăm aici ca un Pom al Vieții? Noi suntem o oportunitate pentru cineva, pentru a intra la Viață. Acolo există cineva al cărui nume este scris în Cartea Vieții, care va intra în Viață. De ce? Pentru ceea ce au făcut pentru frații Lui, pentru ceea ce au făcut pentru Hristos Cuvântul.
Ascultați, nu vă uitați la trupul vostru, pentru că nu este vorba despre carnea voastră, ci este vorba despre Cuvântul pe care Dumnezeu L-a sădit în sufletul tău înainte de întemeierea lumii. Acesta este Cuvântul care a fost uns de Duhul lui Dumnezeu pentru a veni la Viață, ca să trăiască și să se manifeste prin trupul tău. Nu este vorba de carnea ta, este vorba de Cuvânt, Acesta este Viața.
Ascultați, nu acesta este Pomul Vieții, nu carnea sau trupul tău, așa că, să nu începeți să priviți la acesta și să-l promovați. Nu este trupul, ci este Viața Veșnică a lui Dumnezeu din interior, și această Viață este aici creând o oportunitate de Viață pentru cineva la Judecata de la Tronul alb.
O, Doamne, cât de glorios va fi pentru noi să stăm ca Împărăteasă lângă Împărat, când El desparte (ca un păstor), oile de capre, și acolo este unul care intră în Viața veșnică pentru că într-o zi ai avut o nevoie, și acea persoană ți-a satisfăcut nevoia, și acum poți să-l vezi trecând prin Porți în Viața Veșnică. Credeți că aceea nu va fi o zi de bucurie? Că nu va fi o zi de strigăte de bucurie? De ce? Pentru că am fost aici și ei au avut o oportunitate. Nu eu m-am pus aici, ci Dumnezeu a rânduit să fiu aici, și Dumnezeu a rânduit ca ei să fie aici. Totul este rânduit de Dumnezeu. Slavă lui Dumnezeu, pentru că trăirea pentru alții, este Viața veșnică.
Eu nu sunt aici pentru mine însumi, și vreau să-mi scot aceasta din cap. Eu sunt aici pentru alții. Tu poți spune: „Ei bine, sunt aici pentru a promova Mesajul!” Da, eu sunt aici pentru a promova Mesajul, sunt aici pentru a trăi Mesajul, dar s-ar putea să fiu aici pentru a salva pe cineva care nu are altă oportunitate în viața lăuntrică, dar a fost bun și amabil cu această parte a Trupului (cu mine).
Astfel, aceasta afectează felul în care îmi trăiesc viața acum. Eu nu vreau să-mi trăiesc viața ca un necredincios; nu vreau să-mi trăiesc viața… „De aceea nu intrăm în viața comunală; vom vinde tot și vom merge în Dakota de Nord, în mijlocul pustietății, și vom începe acolo o mică comunitate.” Nu! Pentru că a trăi pentru alții, este Viața Veșnică. Eu trebuie să merg la muncă; trebuie să merg la piață; trebuie să fiu printre cei dragi ai mei care sunt nemântuiți. De ce? Pentru că vine ziua în care, o, laudă Domnului, ei pot veni să-și aducă gloria și onoarea în Oraș și pot lua o Frunză din Pomul Vieții, în același timp.
Noi nu doar ocupăm Spațiul, nu doar risipim aer, ci suntem aici pentru scopul lui Dumnezeu, iar scopul lui Dumnezeu este pentru Viață.
Cei care intră în Judecată, o fac din cauza lor, pentru că au refuzat Viața atunci când au intrat în contact cu Ea. Ei au avut o oportunitate când au intrat în contact cu Viața. Iubesc îndurarea și Judecata lui Dumnezeu, pentru că El va crea o modalitate de a asculta. Acolo nu există altă cale, și este o cale în care nu există altă modalitate.
Fratele Branham a spus o poveste, și cred că este foarte interesantă. Sunt atâtea lucruri pe care profetul le-a înțeles și pe care eu nu le înțeleg, așa că voi spune doar că nu înțeleg, dar cred că este așa, pentru că a spus el.
În mesajul Înfierea, din anul 1960, el a spus:
„Ieri am vorbit cu un doctor bătrân, cu unul din prietenii mei doctori, un prieten bun, de vreo optzeci și ceva de ani. Cumnata lui este în seara aceasta aici în biserică, iar ea a fost puțin îngrijorată pentru el, așa că m-am dus să-l văd. De îndată ce am început să vorbesc cu el, s-a luminat, și mi-a povestit despre o excursie de vânătoare pe care a făcut-o cu mulți ani în urmă în Colorado, chiar în statul în care vânez eu. Era foarte strălucitor și luminos, iar eu i-am zis: „Doctore, de cât timp ai practicat-o?” „De când erai tu un copilaș.”, a răspuns el. Și a continuat. „De multe ori, am practicat-o luându-mi trăsurica, mi-am pus sacii peste cal, mi-am luat micul ghiozdan și m-am dus.”
„Da,” am spus eu „de-a lungul malurilor pârâului, la ora două dimineața, cu o lanternă, încercând să găsești o casă unde un copilaș avea o durere de burtă, sau o mamă în durerile nașterii.” „Este corect,” a răspuns el.
„Știi, doctore, eu cred că dincolo de această linie de despărțire, între muritor și nemurire, Dumnezeu are un loc pentru doctorii bătrâni buni, care au servit în felul acesta…”
Iubesc citatul acesta! Să nu-mi cereți să-l explic, pentru că nu pot. Voi puteți spune: „Poate unul din bebelușii aceia a fost un ales…” Nu știu, nu pot explica, dar cred ce a spus profetul, și aceasta îmi aduce bucurie în inimă.
„…Dumnezeu are un loc pentru doctorii bătrâni buni, care au servit în felul acesta…” Acum, ascultați: „…În ochii lui au apărut lacrimi mari și a început să plângă, și-a ridicat mâinile slabe, și a spus: „Nădăjduiesc aceasta, frate.” De-a lungul pământului Dumnezeu judecă sufletul unui om, ceea ce este el.
Apoi i-am dat această Scriptură îmbucurătoare. De multe ori, bâjbâind noaptea, pe câmpurile acelea noroioase și întunecate, încercând să ajute pe cineva, poate fără să primească niciodată vreun ban pentru aceasta, dar este în ordine.
Am spus: „Isus a spus în Scriptură: „Ferice de cei milostivi, căci ei vor primi milă.”
Și aceasta este adevărat. Aceasta a fost o Scriptură de consolare pe care fratele Branham i-a dat-o, pentru a-l mângâia. Este vorba de Matei 5.7, aceasta este Scriptura, și am să v-o citesc, dar am să citesc și următoarea Scriptură, pentru că aceasta mă binecuvântează pe mine:
„Ferice de cei milostivi, pentru că ei vor primi milă.
Ferice de cei cu inima curată, pentru că ei vor vedea pe Dumnezeu!”
Ce a spus Abimelec? „Doamne, Tu știi că am lucrat cu inimă curată.” Și Dumnezeu i-a răspuns: „Știu că ai lucrat cu inimă curată, de aceea te-am ferit să păcătuiești împotriva Mea.” De ce? Pentru că Dumnezeu judecă sufletul unui om după ceea ce este el în interior, și Dumnezeu știa ce era Abimelec cu adevărat în interior. Abimelec a fost prins într-o capcană, și acea capcană avea să fie condamnarea lui, dar Dumnezeu știa ce era Abimelec în inima lui, și atunci El Și-a revărsat mila asupra lui, pentru că știa că are o inimă curată în acea situație. Astfel, Dumnezeu l-a cruțat, a avut milă pentru el, și i-a dat oportunitatea să primească Viață. De ce? Pentru că El avea Cuvântul Său în Avraam. Laudă lui Dumnezeu!
Să mergem la Matei 7, pentru că vreau să vă arăt că Dumnezeu judecă după ceea ce este omul în inimă. Voi puteți spune: „Ei bine, este grozav! Tot ce trebuie să faci, este să fii milostiv și să faci o mulțime de fapte bune, și mergi în Rai. Nici măcar nu știu dacă sunt Mireasă, dar măcar o să fiu drăguț cu Mireasa.” Acesta este omul; el este atât de intelectual încât în creierul lui plutesc asemenea prostii. „Așa îmi voi asigura locul. Poate nu sunt Mireasă, nu prea am credință să ajung atât de departe, așa că, mă rezum la a fi bun cu Mireasa, și acesta va fi biletul meu.”
Ascultați, toți cei care au primit Viață Veșnică la Judecata de la Tronul alb, nu au avut idee de ce au primit-o. Ei nu au făcut aceasta premeditat; nu era un raționament intelectual, nu au făcut o mulțime de lucruri de dragul lucrărilor, nu au fost lucrări cu un motiv fals, ci ei erau cu inimă curată, de aceea, atunci când au făcut acele lucrări, ei nu știau că vor echivala cu Viața; nu știau că le fac pentru Isus Hristos.
Înțelegeți ce spun, prieteni? Renunțați la această prostie intelectuală și la raționament; renunțați să mai spuneți: „Dacă planul A eșuează, merg pe planul B.” Gândind așa, nu veți ajunge niciodată Acolo, așa că, uitați-l! Voi trebuie să puneți toate acțiunile în planul A: „Eu cred!”, pentru că ați auzit Cuvântul. Așa că, să nu ne acoperim cu: „Voi fi drăguț cu Mireasa.” Tu trebuie să fii drăguț cu Mireasa, dar având o inimă curată, dar dacă o faci ca să-ți asiguri trecerea…
Vom vedea aceasta chiar aici, în Matei 7.21-23:
„Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.
Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”
Ce spune? „Am făcut toate aceste lucruri în Numele Tău; am scos draci, am făcut multe lucruri puternice; am vindecat bolnavii, am făcut toate acestea.” Isus nu a negat niciodată că nu au făcut, nu există nici o tăgăduire, dar aceasta înseamnă că lucrările făcute în Numele Lui, nu-i vor duce în Rai.
Ascultați ce au făcut: „Am profețit în Numele Tău; am scos draci în Numele Tău.” Acestea sunt fapte bune, pentru că au ajutat mulți oameni. Dacă alungi demonii, ajuți cu adevărat pe cineva. „Și am făcut multe minuni în Numele Tău.”
„Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut! Plecați de la Mine, voi toți care lucrați nelegiuire.”
Aceasta este problema: nelegiuirea.
În mesajul Puterea de transformare, fratele Branham a spus:
„Ce este nelegiuirea? (fărădelegea). David a spus: „Dacă voi concepe nelegiuirea în inima mea, nu mă va asculta Dumnezeu.” Vedeți? Nelegiuirea este ceva ce știi că ar trebui să faci și nu faci. Știi mai bine, dar nu o faci. Este nelegiuire. Vedeți? Știți că ar trebui să rămâneți cu Cuvântul lui Dumnezeu, dar de dragul bisericii, de dragul altcuiva sau pentru altceva, vă veți îndepărta de Cuvântul lui Dumnezeu și veți face ce spune organizația.”
Toate faptele bune, toate vindecările, toată binecuvântarea poporului lui Dumnezeu, toată mila față de toată lumea, nu le-a făcut nici măcar un gram de bine, pentru că aveau nelegiuire în inima lor. Eu nu au făcut-o dintr-o inimă curată.
Astfel, puteți vedea că toate planurile omului se prăbușesc. Când stai la Judecata de la Tronul alb, în ziua aceea, nu va exista nici o discuție, pentru că El va sta acolo descoperind chiar gândurile inimii tale.
Așadar, cei drepți vor intra înăuntru. Ei sunt ei care…Acolo vor exista mai multe categorii care vor intra, care vor fi salvați la Judecata de la Tronul alb. Vom vorbi imediat despre aceasta.
Dar acești drepți, vor intra numai pentru că au fost buni și amabili cu frații Lui. Ei au fost surprinși, plăcut surprinși, când au ajuns la Judecată și au aflat că acea faptă bună pe care au făcut-o din motive curate și cu o inimă curată…Ei nici măcar nu au știut cui slujesc sau că ceea ce au făcut le-a asigurat intrarea în Viața Veșnică. Ei au fost surprinși, prieteni, au fost șocați. Ei nu au știut că era Isus, nu au știut că au făcut acele lucruri pentru El. De ce? Pentru că ei le-au făcut dintr-o inimă curată. Ei intră în Viața Veșnică. De ce? Pentru că aveau inima curată.
Vreau să subliniez categoriile celor care vor fi aici, la Judecată, apoi vom încheia.
Prima categorie sunt cei care au fost buni cu frații Lui. Mai sunt două categorii, dar le vom vedea pe măsură ce mergem mai departe.
Să mergem în mesajul Epoca Bisericii Sardes:
„Aceasta este a doua înviere, în care vin sus cele cinci fecioare neînțelepte. Observați că ele erau fecioare. Ele nu aveau Duhul Sfânt, așa că au ratat să fie în Mireasă, în timp ce cele cinci înțelepte aveau untdelemn și au devenit o parte din Mireasă. Dar acești oameni, fiind un popor iubitor de Dumnezeu, care încercau să rămână în Cuvânt, în conformitate cu ceea ce știau despre Acesta, și fiind un ajutor în lucrarea Domnului, vor veni sus la sfârșitul timpului. Ei vor rata Mileniul, pe care voi puteți începe să-l vedeți prin aceste adevăruri și este mult mai minunat și important decât ne-am gândit sau am crezut vreodată.”
Așadar cine va mai fi aici?
A doua categorie sunt fecioarele neînțelepte. Unii dintre ei au fost, de asemenea, buni și amabili cu frații, precum Nicodim și Gamaliel. Să citim încă odată:
„Dar acești oameni, fiind un popor separat, iubitor de Dumnezeu, care încercau să rămână în Cuvânt, în conformitate cu ceea ce știau despre Acesta, și fiind un ajutor în lucrarea Domnului, vor veni sus la sfârșitul timpului.”
Totul are de-a face cu Cuvântul! Chiar și mântuirea fecioarelor neînțelepte are de-a face cu ceea ce au făcut cu Cuvântul pe care L-au avut, și cu faptul că au ajutat la lucrarea Domnului, nu la propria lor lucrare. Cumva, ei au ajutat la lucrarea Domnului. Cum o fac? Nu știu, dar este clar că ei sunt un ajutor în lucrarea lui Dumnezeu, și încearcă să păstreze Cuvântul în cel mai bun fel pe care-l știu. Deci, totul este despre Cuvânt! Salvarea lor este legată de Cuvânt.
Deci, cei ce au fost buni și amabili cu frații Lui, sunt salvați, pentru că frații Lui, sunt Cuvântul manifestat.
Cei care sunt fecioare neînțelepte sunt salvați pentru că promovează Cuvântul.
Și a treilea categorie, de asemenea, va avea de-a face cu Cuvântul.
„Aceasta este a doua înviere, unde apar „sufletele de sub altar,” cum ne este arătat în Pecetea a cincea. (Apocalipsa 6.9-11). Lor li se dau haine albe și, desigur, Viața Veșnică, altfel veșmintele albe nu ar mai avea rost.”
Mai jos, fratele Branham a spus:
„…Ei vin sus în înviere și primesc Viață din cauza poziției lor față de Cuvânt.
Aceștia sunt iudeii care au murit din vremea lui Hristos încoace. Aceștia sunt iudeii de sub altar. În „Pecetea a cincea”, ei vin sus în înviere și primesc Viață datorită poziției lor față de Cuvânt. Observați cum strigă aceștia după răzbunare. Ei nu pot fi material de Mireasă. Mireasa întoarce capul și strigă: „Tată, iartă-i! Ei nu știu ce fac.” Dar aceștia sunt iudei, trebuie să fie, deoarece ei sunt în Pecetea a cincea, iar Mireasa Neamurilor este dusă în Răpire, în Pecetea a patra. Astfel, acești iudei nu sunt născuți din Duhul Lui. Ei nici măcar nu cred că Isus este Mesia, dar pentru că au fost orbiți de Dumnezeu pentru binele Neamurilor, Dumnezeu le-a dat Viață Veșnică, pe baza că, deși nu au putut veni la El, totuși au fost credincioși la tot Cuvântul pe care Îl știau și au murit pentru Acesta. Așa cum au murit mulțimi sub Hitler, Stalin, și încă vor muri.”
Așadar, al treilea grup, sunt iudeii din Noul Testament, din perioada Noului Testament. De ce sunt salvați? Datorită Cuvântului. Pentru felul cum s-au purtat cu Cuvântul.
Să mergem la Ioan 1.1-4:
„La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu.
El era la început cu Dumnezeu.
Toate lucrurile au fost făcute prin El, și nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.
În El era Viața, și Viața era Lumina oamenilor.”
Ce este în Cuvânt? Viața. Cine este Pomul Vieții? Hristos, Cuvântul manifestat. Ce s-a întâmplat cu fiecare din aceștia? Au primit Viață din cauza atitudinii lor, a abordării lor sau a slujirii lor față de Cuvânt.
De ce avem noi Viață? Nu neapărat din cauza atitudinii noastre, abordării sau slujirii noastre, toate acestea fac parte din Acesta, dar noi avem Viață pentru că suntem Cuvântul, și întotdeauna am avut Viață, pentru că întotdeauna am fost parte din gândirea Lui, întotdeauna am fost parte din Cuvânt.
Așadar, acum vedem că aceștia merg în Viața Veșnică. Ei intră în Viață datorită Cuvântului. Noi suntem aici…De ce sunteți voi pe acest Pământ? Pentru a manifesta Cuvântul, și fiind aici pentru a manifesta Cuvântul, se creează o oportunitate pentru cineva, astfel, poate veni în Oraș ca să-și aducă slava și onoarea în schimbul frunzelor din Pomul Vieții.
Știți ce este interesant cu privire la acest Oraș, când ajungem în Cerul nou și pe Pământul nou? Acest Oraș are Porți. Aici sunt porți și sunt uși, dar când ajungi în Cerul nou și Pământul nou, toate porțile sunt deschise; nu sunt închise niciodată ziua sau noaptea. Lumina strălucește tot timpul în Oraș, iar ei pot intra în Oraș oricând doresc, nu există acces închis.
Așadar, știți care este scopul meu aici, în această viață? Eu vreau să fac parte din acel Oraș, și nu vreau să fiu un gard din sârmă ghimpată; nu vreau să fiu o ușă de metal, ci vreau să fiu o poartă deschisă în Oraș, pe unde cineva poate intra și poate să se împărtășească din Viață, unde Lumina strălucește. Eu nu vreau să fiu un zid care să oprească sau să împiedice pe cineva să intre, nu vreau să fiu un obstacol în calea Vieții, ci vreau să devin o ușă deschisă prin care cineva poate intra în Oraș, să-și aducă slava în schimbul Vieții. Laudă lui Dumnezeu!
Despre ce este vorba? Nu sunt eu, nu sunteți voi, ci este Cuvântul care se află în noi. Și când ei slujesc acel Cuvânt, Dumnezeu iubește aceasta.
Când ei se luptă cu Cuvântul…Fratele Branham a spus:
„…sunt cei ale căror nume au fost scrise în Cartea Vieții, și au fost șterse din Cartea Vieții…Este foarte clar ale căror nume erau acolo, și apoi au fost șterse; aceștia sunt cei care s-au luptat cu Mireasa, sunt cei care s-au împotrivit Cuvântului și s-au luptat împotriva Cuvântului, ca Iuda. El avea numele în Cartea Vieții, dar a fost șters de acolo.”
De ce? Pentru că a venit la Pomul Vieții și L-a respins. Dar au fost și cei care au venit la Pomul Vieții și L-au acceptat. Dumnezeu ne-a dat un mare privilegiu, prieteni! Eu vreau să trăiesc ca o manifestare a Orașului; vreau să strălucesc Lumina; vreau Tronul Lui. Unde era Tronul Lui? Tronul Lui era în vârful Orașului și Lumina Lui strălucește în jos prin Oraș, iar zidurile Orașului erau din iaspis, limpede ca cristalul. Vreau ca viața mea să fie limpede ca cristalul, nu murdărită de cuvintele lumii, ci clară, astfel încât, Lumina care strălucește asupra mea, să strălucească din mine. Eu nu vreau să închid ușa, nu vreau să închid pe toată lumea, nu vreau să-i tratez pe toți morocănos, urât și arțăgos, ci vreau să fiu o ușă deschisă, de unde strălucește Lumina, pe unde cineva poate veni și aduce ceva în Oraș, în schimbul Pomului vieții.
Când privești aceste trei categorii care primesc Viață Veșnică dintr-un motiv sau altul, înțeleg că ei nu au putut primi descoperirea. Nu pentru că nu au vrut, ci pentru că nu au putut. Fecioara neînțeleaptă și cei care au fost bunii cu frații Lui, nu aveau Sămânța Genă a Vieții în interiorul lor.
Amintiți-vă când a venit Isus la femeia de la fântână. Când Isus a început să-i vorbească, ea a primit exact ce spunea El, și acea Sămânță a fost însuflețită la Viață.
Fratele Branham a spus:
„De ce toți fariseii și ceilalți, când L-au auzit, nu au putut să-L primească?” Și tot el a spus: „Pentru că ei nu au avut cu ce să primească Cuvântul, nu au avut cu ce să creadă. Dar femeia a avut în interior Ceva cu care să creadă Cuvântul.”
Tu și eu avem Ceva în interior cu care să credem Cuvântul, și aceasta nu ne-am dat-o noi înșine, ci este harul lui Dumnezeu, care a hotărât aceasta înainte de întemeierea lumii. Aceasta nu trebuie să ne facă mândri, aroganți și arțăgoși; o ușă închisă, sau un zid închis, ci aceasta ne dă o mare responsabilitate.
Dacă Dumnezeu a pus aceasta în mine, vreau să fiu ca acel Oraș. Dar aceștia, prieteni, (cele trei categorii), nu au avut ceea ce aveți voi, ei nu pot crede ce credeți voi. De aceea nu avem nici o atitudine față de cei ce nu pot crede; ei nu pot crede pentru că nu au Sămânța, deci nu o pot primi.
Evreii nu o pot primi pentru că ei au fost orbiți intenționat, pentru ca harul să poată veni la Neamuri. Și pentru că Dumnezeu Și-a pus mâna peste ochii lor și i-a orbit, El este un Dumnezeu milostiv și a spus că, atâta timp cât vor ține Cuvântul pe care li L-a dat, le va da haine albe la Judecata de la Tronul alb.
Fecioara neînțeleaptă, sunt oameni iubitori de Dumnezeu, oameni separați, dar nu au în interior o Sămânța Genă care să poată primi descoperirea, totuși în ei există ceva, și deși nu pot primi descoperirea, ei iubesc Cuvântul, iubesc poporul lui Dumnezeu, și vor să susțină lucrarea lui Dumnezeu. Dar ei nu pot primi descoperirea pe care tu și eu o putem primi.
Cei care au fost buni cu frații Lui, unii dintre ei…Ascultați, ce vă spun s-ar putea să vă șocheze: unii dintre ei s-ar putea nici să nu fie credincioși, dar ceva din ei iubește Ceva din voi, chiar dacă nu au acea Sămânță Genă în ei.
Așadar, avem oameni care nu au putut primi descoperirea pe care tu și eu o putem primi, dar prin mila și îndurarea lui Dumnezeu, prin extinderea harului, prin Pomul Vieții, ei pot să intre acum în Viață. De ce? Datorită atitudinii lor, datorită abordării, a serviciului lor, a muncii lor pentru Viață, care este Cuvântul.
Eu, unul spun: Îți mulțumesc, Doamne! Acest Mesaj este atât de frumos, pentru că prezintă cu acuratețe, natura lui Dumnezeu Însuși.
„Ferice de cei milostivi, pentru că ei vor primi milă.
Ferice de cei cu inima curată…” nu de cei cu nelegiuire.
„Ferice de cei cu inima curată, pentru că ei Îl vor vedea pe Dumnezeu.”
Și eu spun: Mulțumesc, Doamne! Mulțumesc, Doamne!
Acum, atitudinea noastră față de toți cei din jurul nostru… Ascultați, nu există nici un motiv să luptăm; nu există nici un motiv să înghesuim ceva pe gâtul nimănui. Știți, femeia de la fântână, nu se mai sătura… Isus spunea un lucru și ea punea o altă întrebare; Isus spunea ceva, și ea zicea: „Oh, ei ne spun că trebuie să ne închinăm aici. Tu ce spui? Înțeleg că ești un Profet, și spui…” Și când El i-a dat un alt răspuns, ea nu a plecat spunând: „Lasă-mă să mă gândesc la ceea ce spui. Nu sunt sigură că are sens pentru mine,” ci ea a spus imediat: „Știm că atunci când va veni Mesia, El ne va spune aceste lucruri.”
Ascultați, Isus nu le-a băgat niciodată ceva pe gât, spunând: „Rămâi aici. Lasă-Mă să-ți explic încă odată. Vino la Mine acasă pentru că trebuie să facem un studiu biblic suplimentar, pentru că nu înțelegi.”
Noi trebuie să înțelegem că în Cartea Vieții, există mai multe categorii, diferite, care servesc scopului lui Dumnezeu în feluri diferite. Lăsați-L pe Dumnezeu să rezolve aceasta. Ceea ce trebuie să faceți voi, este să răspândiți Sămânța, doar să aruncați Sămânță, și dacă aceasta cade pe un pământ bun, va răsări, și va da roade. Nu trebuie să vă faceți griji pentru aceasta, deoarece pământul este pregătit înainte de a semăna Sămânța.
Noi nu trebuie să avem atitudini negative, nu trebuie să presăm, nu trebuie să împingem, ci tot ce trebuie să facem, este să răspândim Sămânța. Ascultați, dacă Sămânța este prinsă de o femeie ca femeia de la fântână, nu vă faceți griji, ea se va întoarce. Tu îi dai un răspuns și ea va veni pentru următorul; îi dai un alt răspuns și ea va veni pentru al treilea. Tu nu trebuie să împingi, nu trebuie să forțezi, nu trebuie să încătușezi și să hrănești forțat pe cineva.
Uneori îți dai seama: „Oh, ei nu L-au prins!” Dar nu pentru că ar fi împotrivă sau au vorbit de rău; nu pentru că au condamnat, ci doar pentru că le-a trecut peste cap. Lăsați-i să vină în felul dat de Dumnezeu, și veți avea totuși părtășie cu ei în mărețele Tărâmuri Eterne, pentru totdeauna.
Când vor veni în acel Oraș, știți ce vom face? Îi vom saluta și vom avea părtășie cu ei, și ne vom bucura de părtășia noastră pentru totdeauna. Laudă lui Dumnezeu!
Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru acest Mesaj! Sunt atât de bucuros că nu trebuie să umblu în jur supărat și să-i oblig pe toți să vadă în felul meu, și să creadă ceea ce cred și pot vedea eu!
Știți semănătorul care a ieșit la semănat… El a aruncat Sămânța pe drum; a aruncat Sămânța pe loc stâncos; a aruncat Sămânța printre spini; a aruncat Sămânța peste tot, și s-a întâmplat că unele au căzut în pământ bun. Astfel, eu nu cred că Dumnezeu așteaptă de la noi să fim tactic, raza laser precisă în semănatul Seminței noastre, să ținem Sămânța și să spunem: „Voi aștepta, pentru că nu vreau să irosesc nici o Sămânță, nu vreau s-o arunc în pământ greșit. Deci, voi aștepta. Ei bine, cred că tu ești un pământ bun, așa că am să-ți dau puțină Sămânță.” Nu! El a avut un sac de Sămânță, și era acolo ca să semene.
Haideți să aruncăm Sămânța și să trăim viața, să lăsăm viața noastră să vorbească Cuvântul. Să lăsăm viața noastră, familiile noastre, relațiile noastre, conduita noastră, hainele noastre, vorbirea noastră să răspândească Sămânța peste tot, și dacă există un pământ bun, nu vă faceți griji, pământul bun va primi Sămânța, ea va crește și va rodi. Noi nu trebuie să ne facem griji pentru aceasta. Tot ce trebuie să facem noi, este să trăim o viață creștină.
Nu renunțați să depuneți mărturie; nu renunțați să dați Mesajul; nu încetați să vorbiți despre El. Să nu înțelegeți greșit ce am spus, continuați să răspândiți Cuvântul, dar nu vă faceți griji. Dacă undeva există o Sămânță, nu vă faceți griji; data viitoare când vor fi în preajma ta, vor dori să-ți pună o întrebare, pentru că înăuntrul lor este Ceva ce clocotește.
Ascultați, nu au cum să-I reziste, pentru că este ca un magnet, un fel de Semințe magnetizate de Cuvânt. Dacă găsesc o Sursă de unde curg Apele, există o atracție magnetică la care se vor întoarce și vor spune: „Știi lucrul pe care l-ai spus zilele trecute? Nu sunt foarte sigur, poți să mi-l spui din nou?” Poți doar să zâmbești și să spui: „Mă duc să mai arunc niște Sămânță.” Dumnezeu știe cine, cine este. El știe aceasta și toți aceia vor veni la Viață într-un fel sau altul.
Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru Planul Său! Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mila Sa a fost extinsă dincolo de Mireasă! Îi mulțumesc lui Dumnezeu că pot sta pe acest Pământ ca o sursă de Viață. Nu datorită mie, ci pentru ceea ce a plantat El în interiorul meu, care este o parte din El Însuși. Există o oportunitate de Viață, care umblă îmbrăcată în acest vas. Îi mulțumesc lui Dumnezeu, pentru că aceasta îmi schimbă atitudinea față de interacțiunile mele cu oamenii. Să fim conștienți de aceasta, prieteni! Să fim treji și să ne dăm seama ce suntem și cine suntem.
În primul citat pe care l-am citit, fratele Branham a spus: „Noi nu reușim să vedem Puterea pe care Dumnezeu a pus-o în poporul Său.”
Dumnezeu este în poporul Său! Pomul Vieții este disponibil! Cuvântul este aici! Să ne rugăm.
Dragă, Tată ceresc, Îți mulțumim, Doamne, pentru bunătatea Ta, pentru harul și pentru îndurarea Ta!
Doamne, Dumnezeule, când privim la Cuvântul de azi, vedem belșugul de milă, milă, milă, milă peste tot; milă peste milă! Doamne, Îți sunt atât de recunoscător, pentru că noi nu știm, dar pot fi colegii noștri, pot fi membrii familiei noastre, pot fi prietenii noștri; Doamne, noi nu știm pe cine vom vedea în ziua în care vom sta alături de Tine, la Judecata de la Tronul alb. Când stăm pe Tron cu Tine, judecând lumea, judecând mulțimile, Doamne, și îi vom vedea intrând în Viața veșnică pe aceia pe care i-am iubit și cu care ne-am asociat.
Doamne, în acea zi, voi fi atât de recunoscător pentru mila Ta glorioasă care va fi arătată ca niciodată înainte. Oh, Doamne, vrem să-Ți mulțumim pentru aceasta!
Îți sunt atât de recunoscător, Doamne, pentru Tine și pentru bunătatea Ta, pentru caracterul Tău care este afișat prin acest Mesaj! Ajută-ne să reflectăm acest caracter!
Doamne, Dumnezeule, acest Cuvânt a venit în această zi și a ridicat vălul, pentru ca noi să putem auzi că Te-ai descoperit printr-o lucrare profetică. Aceasta este descoperirea Ta, descoperirea lui Dumnezeu, și Tu Te-ai descoperit astfel încât să Te putem vedea așa cum ești, și noi să putem deveni reflectarea corectă pe acest Pământ a ceea ce vedem, pentru că noi vom reflecta ceea ce suntem.
Ajută-ne să reflectăm acest fel de natură în această lume; acest fel de milă; acest fel de iubire; ajută-ne să reflectăm aceasta în timp ce umblăm prin această lume.
Ajută-ne, Doamne, pentru că ne predăm Ție, ca să devenim un vas pe care să-l poți folosi, în care poți avea întâietate și prin care să poți lucra Planul Tău de mântuire și salvare.
Îți dau Ție acest vas, și Te rog, în Numele lui Isus Hristos, să mă ajuți.
Dumnezeu să vă binecuvânteze! AMIN.