IMPARATIA LUI DUMNEZEU

Să deschidem Bibliile la 1Timotei 3.16:

„Şi, fără îndoială, mare este taina evlaviei… Cel ce a fost arătat în trup a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă.”

(În limba engleză, acest verset a fost tradus:

„Şi, fără îndoială, mare este taina evlaviei. „Dumnezeu care S-a arătat în trup, a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă.”).

Este adevărat, Dumnezeu S-a arătat în trupul lui Isus Hristos, dar, în parte, S-a arătat şi în trupul profeţilor. El s-a arătat în trupul lui Moise, al lui Noe, câte o părticică în fiecare până când S-a arătat în plinătate în Omul Hristos Isus.

„…a fost propovăduit printre neamuri.” Aici nu este vorba de timpul când Isus Hristos S-a arătat în trup de carne pe pământ, pentru că El nu a predicat niciodată neamurilor. Astfel, când i-a trimis pe apostoli, le-a spus clar: „Mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel.” (Matei 10.5-6).

Înseamnă că ceea ce spune acest verset: „a fost propovăduit printre neamuri”, s-a întâmplat după moartea, îngroparea şi învierea Sa, iar noi ştim că cei care au dus Mesajul la neamuri au fost apostolii, îndeosebi apostolul Pavel.

Aceasta este taina evlaviei, a dumnezeirii: Dumnezeu S-a arătat în trup, Dumnezeu a fost dovedit neprihănit în Duhul, Dumnezeu a fost văzut de îngeri şi propovăduit printre neamuri, Dumnezeu a fost crezut în lume şi înălţat în slavă. Aceasta ne face parte din taina evlaviei, din Dumnezeu, pentru că El va fi înălţat în slavă la sfârşitul tuturor epocilor, când se va încheia totul. Aleluia!

În „Epoca Bisericii Laodicea”, din Cartea epocilor bisericilor, scrie:

„Cu câteva clipe în urmă am spus că viţa falsă a rodit în această epocă, iar rodul ei se va maturiza şi se va coace. Aceasta este corect. Acest duh rău bisericesc, plin de nelegiuire, va fi descoperit ca şi sămânţa de muştar care a crescut într-un pom unde locuiau păsările cerului. În fruntea ei va fi antihristul, taina nelegiuirii. Toate acestea sunt adevărate, iar dacă sunt adevărate, atunci trebuie să fie adevărat şi faptul că Biserica Mireasă se va maturiza. Coacerea ei va fi identificarea cu Domnul ei, prin Cuvânt, iar Capul ei, care va veni la Ea, este Taina evlaviei care este într-adevăr Hristos.”

Acum, haideţi să luăm Bibliile şi să aducem câteva versete în timp ce aşezăm o Temelie.

Să deschidem la Efeseni 2. Aceste versete ne sunt cunoscute, nu este nimic nou, dar aş vrea să aşezăm o Temelie fermă în timp ce mergem mai departe.

Efeseni 2.19-22:

„Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună-cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu,

fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.

În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul.

Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul.”

1Corinteni 3.16:

„Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?”

1Corinteni 6.19-20:

„Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri?

Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.”

Acum vom merge în Evrei 3.5-6:

„Cât despre Moise, el a fost „credincios în toată casa lui Dumnezeu”, ca slugă, ca să mărturisească despre lucrurile care aveau să fie vestite mai târziu.

Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Şi casa Lui suntem noi, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită şi nădejdea cu care ne lăudăm.”

Acum, noi ştim care este Locaşul lui Dumnezeu, Casa lui Dumnezeu, şi vreau să aşez aceasta doar ca o Temelie şi să continuăm să mergem mai departe de aici.

În mesajul „IeHoVaH-Jireh” din anul 1964, fratele Branham a spus:

„El a făgăduit că în zilele din urmă va apărea din nou în trup de carne, în trupul vostru, aşa cum a făcut-o în zilele Sodomei. Dumnezeu, care era Hristos, S-a arătat acum în trup în Biserica Sa, în Mireasa Sa. Vedeţi, ei se unesc. Este timpul unirii: bisericile se unesc, naţiunile se unesc şi Mireasa şi Hristos Se unesc. Vedeţi, este timpul unirii.”

Aşadar, El a spus că Se va arăta din nou în zilele din urmă, iar fratele Branham ne-a spus cum va face aceasta. El Se va arăta în trup uman. Dar în care trup uman o va face? În trupul nostru. Dumnezeu S-a arătat în trup în Hristos, iar acum Se arată în trup în Biserica Sa, Mireasa Sa.

În „Sărbătoarea Trâmbiţelor”, eu stabilesc încă o Temelie ca să ajung acolo unde doresc. Multe lucruri sunt o recapitulare, dar sunt importante.

Deci, în „Sărbătoarea Trâmbiţelor”, citim:

„Slujba din Apocalipsa 11 va fi slujba lui Moise şi Ilie care cheamă Israelul afară din tradiţiile evreieşti, aşa cum Mesajul îngerului al şaptelea a chemat Mireasa afară din tradiţia penticostală. Ţineţi minte: Moise şi Ilie trebuie să cheme Israelul afară din ispăşirea sângelui oilor, mieilor şi caprelor, a jertfelor, la adevărata Jertfă vie, Cuvântul.”

Aşadar, ei trebuie să facă o trecere de la vechea rânduială la adevărata Jertfă vie, Cuvântul.

În continuare citim:

„Iar Mesajul îngerului al şaptelea, sub aceeaşi Trâmbiţă, acelaşi tot, exact, aceeaşi Pecete, (Ce va face?) va chema poporul, Mireasa, afară din tradiţia penticostală şi lumească, la Ispăşirea originală, Cuvântul, Hristos în chipul Cuvântului Său, făcut trup printre noi aici.”

Este uşor să citim Biblia, să citim despre Pavel, despre Petru sau despre ce s-a petrecut aici sau dincolo, apoi să citim ceea ce s-a întâmplat cu fratele Branham, dar la sfârşitul slujbei sale, el a început să arate că aceleaşi lucruri se petrec acum cu voi şi cu mine. Nu a fost doar atunci, în chipul acela, în felul acela, ci taina este că acum totul se întoarce înapoi la ceea ce s-a petrecut în ziua de Rusalii; acum, El, Duhul Sfânt, locuieşte din nou în Templul Său dar nu în parte sau într-o măsură, ci S-a întors şi locuieşte pe pământ în plinătate, în Trup.

Tot în „Sărbătoarea Trâmbiţelor”, citim:

„…dacă oamenii care cred în El acum, nu se află în mod constant în Cuvânt, cum vor şti că este El? Daniel a spus: „Cei înţelepţi vor şti, dar cei ignoranţi, neînţelepţi, nu vor şti. Ei Îl vor cunoaşte pe Dumnezeul lor.”

În zilele din urmă, El Se va arăta ca să aducă oamenii înapoi la Cuvânt, pentru ca Mireasa să-Şi cunoască Soţul, să-Şi cunoască Partenerul, Cuvântul descoperit. Iată de ce trebuie să se întâmple aceasta.”

Este foarte important să înţelegem ce a spus profetul. El a spus că Mireasa trebuie să-Şi cunoască Soţul, Partenerul, dar pentru aceasta nu este suficient ca Ea să cunoască doar Cuvântul, ci trebuie să cunoască Cuvântul descoperit. Aşadar, el ne arată că noi trebuie să vedem Cuvântul descoperit, iar când se întâmplă aceasta, putem înţelege că descoperirea Cuvântului pentru ziua de azi a venit ca să-L putem cunoaşte pe Soţul nostru, pe Partenerul nostru. Aleluia! Înseamnă că fără Cuvântul descoperit al acestui ceas, noi nu putem să-L cunoaştem pe Soţul nostru, pe Partenerul nostru. Putem privi înainte şi înapoi, dar eşuăm în a vedea că El este aici acum, în timpul prezent.

„Nu a fost în reformatori; nu a fost în Luther, Wesley sau penticostali. Scriptura spune că nu a fost.

Dar va veni. Aceasta este făgăduinţa Sa pentru aceasta epocă. Noi trăim în epoca în care va avea loc venirea Sa. Ea trebuie să se identifice cu El. Orice femeie trebuie să se identifice cu soţul ei, pentru că cei doi sunt una. Tot aşa, Mireasa lui Hristos trebuie să se identifice cu El pentru că cei doi sunt Una, iar El este Cuvântul, nu denominaţiunea. Cuvântul! Noi trebuie să fim copiii Luminii, iar Lumina este Cuvântul care S-a făcut Lumină pentru această epocă.”

Dacă vom fi copiii Luminii şi ne vom uni cu Lumina, El ne va da o definiţie a ceea ce este Lumina pentru că dacă mergem la început, la Geneza capitolul 1, El a spus: „Să fie Lumină”, iar Lumina a împrăştiat întunericul, l-a silit să se retragă.

Aşadar, ce este această Lumină pe care o găsim de-a lungul Bibliei? În Ioan capitolul unu, vedem că El era Viaţa, iar Viaţa era Lumina oamenilor. Deci, de-a lungul Bibliei există o temă a Luminii care frânge întunericul, a Luminii şi a Vieţii, iar fratele Branham ne-a spus ce este Lumina: „Lumina este Cuvântul care S-a făcut Lumină pentru această epocă.”

Amin! În zilele lui Moise, Mesajul său a fost Lumina, iar înafara Lui era întuneric. În zilele lui Noe, Mesajul său era Lumina, iar înafara Lui era întuneric. Astfel, pentru ca noi să împlinim ceea ce dorim să împlinim, trebuie să ştim ce este Lumină şi ce este întuneric.

„Cum vom cunoaşte noi Lumina dacă nu vine din Cuvânt? Cuvântul făcut trup este Lumina epocii.”

Aceasta este o afirmaţie mare pentru că bătălia este între Lumină şi întuneric. Aşadar, noi nici măcar nu putem să luăm Biblia şi să spunem: „Aceasta este Lumina epocii”, pentru că trebuie să se facă trup, iar când Biblia se face trup, Aceasta este Lumina epocii. Acest lucru este important pentru că în 1Ioan 1.5-7 scrie:

„Vestea pe care am auzit-o de la El şi pe care v-o propovăduim este că Dumnezeu e lumină şi în El nu este întuneric.

Dacă zicem că avem părtăşie cu El şi umblăm în întuneric, minţim şi nu trăim adevărul.

Dar, dacă umblăm în lumină, după cum El Însuşi este în lumină…”

„Dacă umblăm… după cum El Însuşi este…”

Adică acum, la timpul prezent: „după cum El Însuşi este în lumină”, vom beneficia de acea Lumină.

Noi ştim că atunci când evreii au ieşit din Egipt, a existat o zi, un timp, când au ajuns într-un loc în care au cârtit şi s-au plâns, iar Dumnezeu a trimis împotriva lor şerpi înfocaţi ca să-i muşte şi mulţi au murit din pricina muşcăturii lor. Apoi, Dumnezeu i-a spus lui Moise să facă un şarpe de aramă şi să-l atârne de un par, iar dacă cineva se uita la el, era vindecat.

Aşadar, aceasta a devenit Lumina pentru acea zi, Acela era Cuvântul descoperit pentru acea zi, salvarea lor. Dacă voiau să fie salvaţi de muşcătura acelor şerpi înfocaţi, nu conta dacă aveau un remediu propriu sau un leac care funcţiona de obicei, nu acela era Cuvântul, aşa că toate acele remedii au devenit întuneric, dar ceea ce a spus profetul, soluţia pentru ziua aceea era şarpele de aramă. Astfel, dacă priveau la şarpele de aramă, acesta era Lumina, era Viaţa, era salvarea lor. Deci, dacă priveau la Lumina pentru ziua lor, care se manifesta înaintea lor, Lumina aceea devenea Viaţă pentru ei. Dar vedem că după aceea, au luat ceea ce fusese Lumină în ziua aceea, ceea ce fusese Lumină şi salvare şi au făcut din el un idol; au început să privească înapoi de unde veniseră şi să se închine la şarpele de aramă, iar atunci, ceea ce fusese Lumină, a devenit întuneric.

A fost Lumină pentru o anumită zi, a fost Lumină şi salvare, a adus rezultate supranaturale, a arătat puterea de salvare a lui Dumnezeu, dar când au refuzat să umble mai departe în Lumină aşa cum El era în Lumină, când au vrut să privească înapoi la vechea Lumină, la Lumina anterioară, la ceea ce fusese Lumină şi Viaţă înainte, aceasta a devenit pentru popor întuneric şi blestem, iar Dumnezeu a trimis un profet să distrugă acel lucru pentru că El nu voia ca ei să umble într-o Lumină anterioară, ci în Lumina timpului prezent.

„Dacă zicem că avem părtăşie cu El şi umblăm în întuneric, minţim şi nu trăim adevărul.

Dar, dacă umblăm în lumină, după cum El Însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat.” (v.6-7).

Aceasta este ceea ce urmărim noi, nu-i aşa? Sângele lui Isus Hristos care ne curăţă de orice păcat. Dar Scriptura ne spune că noi trebuie să umblăm în Lumină după cum El Însuşi este în Lumină. El nu umblă într-o lumină denominaţională. Noi am trecut dincolo de epocile denominaţionale, timpul pentru denominaţiuni s-a scurs, s-a epuizat, iar acum, El a trecut în epoca Miresei, fiindcă profetul ne-a scos afară din acele lucruri, afară din denominaţionalismul mort, afară din crezurile şi învăţăturile omului, în Lumina desăvârşită, acela fiind Locul în care Se află Viaţa.

În „Întrebări şi răspunsuri” din anul 1964, fratele Branham a spus:

„Acum, ele vor trebui să treacă prin perioada necazului.”

Aici, fratele Branham vorbeşte despre fecioarele neînţelepte.

„Iar cauza este pentru că au respins Ispăşirea în plinătatea ei.”

Noi trebuie să fim atenţi la această afirmaţie, fiindcă el nu spune că ele au acceptat o Ispăşire parţială, deoarece nu există Ispăşire parţială. Aşadar, ori suntem acoperiţi şi eliberaţi de păcat, ori nu suntem. Nu există Ispăşire parţială. Astfel, nu putem spune că fecioarele neînţelepte ar avea o Ispăşire de 50% sau că au parcurs o jumătate de cale; Ispăşirea păcatelor lor a fost făcută pe deplin sau nu a fost făcută. Deci, nu există Ispăşire parţială. Fratele Branham nu a spus că fecioarele neînţelepte au doar o ispăşire parţială, nici că ar avea păcatele acoperite doar pe jumătate. El nu a spus aşa ceva, ci a spus că ele au refuzat Ispăşirea în plinătatea ei, pentru că atunci când a venit Cuvântul, la deschiderea Peceţilor, Ispăşirea originală, Cuvântul, S-a întors în plinătate. Noi nu dorim o Ispăşire parţială pentru că nu există aşa ceva, ci trebuie să acceptăm Ispăşirea în plinătatea ei. Aleluia!

Să mergem la Ioan capitolul unu. În câteva clipe vom ajunge la textul meu.

„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.

El era la început cu Dumnezeu.

Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El.

În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.

Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o.” (v. 1-5).

Aceasta se petrece astăzi. Lumina luminează în întuneric. Oriunde mergem, noi manifestăm Cuvântul în trupul nostru. Cum facem aceasta? Prin felul în care ne îmbrăcăm, prin felul cum vorbim, prin felul în care ne comportăm. Ascultarea noastră faţă de Cuvânt manifestă Cuvântul în trup. Lumina luminează în întuneric, dar întunericul nu poate birui Lumina care se află în mijlocul lui. De ce? Pentru că aceasta este o Lumină supranaturală.

„A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan.

El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el.

Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină.

Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om venind în lume.

El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.

A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.

Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;

născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.

Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.” (v. 6-14).

Fratele Branham a spus următoarele în mesajul „Influenţa” din anul 1963:

„Dar a-L cunoaşte pe El este Viaţa”, a-L cunoaşte ca şi Persoană, Hristos în voi, Cuvântul făcut trup în voi. Aceasta înseamnă a-L cunoaşte pe El.”

Ce înseamnă „a-L cunoaşte pe El”? A-l cunoaşte pe El înseamnă Hristos în voi, Cuvântul făcut trup în voi.

„Când El, voi şi El deveniţi una, aşa cum am spus aseară în „Super Semnul”. El trebuie să vină în voi. În voi! Dumnezeu şi omul trebuie să devină una. Voi sunteţi conştienţi cât sunteţi de mici.”

În „Încercarea” din anul 1964, citim:

„Aşa cum a fost în zilele Sodomei, la fel va fi şi la venirea Fiului lui Dumnezeu, când Se va descoperi Fiul omului. „Se va descoperi Fiul omului”, nu Fiul lui Dumnezeu în epocile bisericii. El a fost scos afară din acestea. Acum El este Fiul omului care Se descoperă. Cuvântul devine trup printre noi.”

Este o acţiune care are loc acum, la timpul prezent: Cuvântul devine trup printre noi.

În „Unirea invizibilă a Miresei”, scrie:

„Oh, acea unire divină a lui Hristos şi a Bisericii Sale acum, când Trupul devine Cuvânt şi Cuvântul devine Trup arătat, legitimat.”

Care trup? Atingeţi-vă trupul. „Când Trupul devine Cuvânt şi Cuvântul devine Trup.” Poate ziceţi: „Îmi explodează mintea, frate Chad!” Şi mie. Dar noi nu trebuie să ascultăm mintea aceasta firească, ci trebuie să avem gândul lui Hristos. Care a fost gândul lui Hristos? El nu voia să fie deopotrivă cu Dumnezeu. Aşadar, noi nu trebuie să ascultăm gândul nostru, ci trebuie să avem gândul lui Hristos.

Dumnezeu să ne ajute.

„Este exact ceea ce a spus Biblia că se va petrece astăzi, se întâmplă zi de zi.”

Câţi pot spune aceasta? Ne-a ridicat, ne poartă de-a lungul izvorului şi ne duce mai departe. Aleluia!

În „Dumnezeul Atotputernic descoperit înaintea noastră” din anul 1964, el a spus (Acum voi ajunge la subiectul meu):

„Zilele trecute când a fost făcută cunoscută ştirea despre vindecarea acestui bărbat, acest predicator a spus: „Frate Branham, ei fac un dumnezeu din tine.”

Acesta este un lucru rău, nu-i aşa? Fusese publicată o ştire despre un bărbat care fusese vindecat, articolul relata întâmplarea, iar acest predicator a fost probabil supărat sau poate s-a îngrijorat, aşa că a mers la fratele Branham şi i-a spus: „Frate Branham, ei fac un dumnezeu din tine.”

Iată ce i-a răspuns fratele Branham:

„El era un critic, iar eu m-am gândit să frâng puţin lucrurile, doar puţin. Nu pentru a răni, ci… am spus: „Este prea departe de Scriptură să fii un dumnezeu? Nu, nu este pentru că Isus i-a numit pe profeţi, „dumnezei”. Înţelegeţi? Aşa este „Dumnezeu.”

Iar ei spun: Păi, voi oamenii încercaţi să luaţi locul lui Dumnezeu.” Aceasta nu este prea departe, ci este exact ceea ce este. Dumnezeu arătat în trup, aşa cum a făgăduit.”

Aşa cum am citit, cineva a venit la fratele Branham şi l-a criticat zicând: „Ei vor să facă din tine un dumnezeu”, iar fratele Branham a răspuns: „Aceasta nu este prea departe de Scriptură, nu-i aşa? Nu, nu este! Este exact ceea ce este.”

„Voi oamenii, încercaţi să luaţi locul lui Dumnezeu.”

„Aceasta nu este prea departe, ci este exact ceea ce este. Dumnezeu arătat în trup, aşa cum a făgăduit.”

În Mesajul „Mergeţi şi treziţi-L pe Isus” din anul 1963, scrie:

„Aceşti apostoli ar fi trebuit să ştie că El era Mesia, iar cuvântul „Mesia” înseamnă „Cel uns”. Înţelegeţi? Toată divinitatea era în El. Dumnezeu era în El. Isus, Fiul, a spus: „Eu nu fac nimic de la Mine, ci fac ceea ce-L văd pe Tatăl făcând. Tatăl locuieşte în Mine.” Înţelegeţi? El era Mesia, ungerea aceea L-a făcut Mesia pe deplin, iar dacă acelaşi Duh care era peste El pe deplin, nu în parte, este peste noi cu o măsură, am fi ca nişte mesia mici, am fi fii mici ai lui Dumnezeu, fii înfiaţi ai lui Dumnezeu.”

Dacă plinătatea ungerii Duhului Sfânt care a fost peste El, L-a făcut să fie Mesia şi aceeaşi Ungere, acelaşi Stâlp de Foc, acelaşi Duh al Vieţii, S-a împărţit şi a venit peste noi în parte, ce va face aceasta din noi? O parte din Mesia sau cum a spus fratele Branham, „un Mesia mic” sau „un dumnezeu mic”. Nu Dumnezeu, ci un dumnezeu mai mic. Şi nu individul care se vede este un dumnezeu, ci cel ce se află înăuntrul vostru, partea din Dumnezeu adusă la Viaţă de Duhul lui Dumnezeu, când Viaţa vine la Viaţă şi o aduce la Viaţă. Aleluia!

În „Întrebări şi răspunsuri” din anul 1964, citim:

„Frate Branham, Isus ar putea să arate ca tine sau tu poţi să fii Isus sau ceva de felul acesta?”

De fapt, întrebarea pusă era: „Eşti Isus?”, pentru că zvonul acela se răspândise destul de mult în vremea aceea.

Ascultaţi răspunsul fratelui Branham:

„Dintr-un punct de vedere al Cuvântului, acesta este adevărul, dar dintr-un alt punct de vedere, este un antihrist. Aceasta este diferenţa dintre corect şi fals. A face din mine Persoana Domnului Isus Hristos ar fi un antihrist (înţelegeţi?) pentru că Persoana Domnului Isus stă la dreapta majestăţii Sale şi va veni din nou cu mare putere şi slavă. Dar dacă vorbim despre Viaţa Sa care Se afla în El, dacă acea Viaţă este peste mine şi peste voi cei care-L aveţi, este adevărul: voi deveniţi Hristos.”

Aleluia! Ne bucurăm pentru că astăzi am avut un profet care a putut să ne identifice corect pentru că atunci când am crescut nu am avut parte de identificarea corectă. Mulţi râdeau de mine, mi se spuneau lucrurile greşite pe care le-am făcut, am fost ales ultimul în jocurile cu ceilalţi copii, am primit tot felul de identificări: Eşti aceasta, eşti un inginer, eşti un atlet, eşti popular sau nepopular, eşti tocilar sau orice alte nume pe care ei le folosesc acum şi pe care eu nu le cunosc pentru că nu aceasta este identificarea mea corectă. Profetul a venit pentru ca noi să putem vedea că avem o identificare biblică a ceea ce suntem cu adevărat: micii Mesia, parte din Dumnezeu, Cuvântul făcut trup pentru ziua de azi.

„…El este Tatăl nostru; noi suntem doar unşi cu Duhul Său, de aceea Viaţa Sa… Iar aceasta îi prinde pe oameni. Vedeţi, să nu vă aşezaţi să reflectaţi la aceste lucruri. Oamenii vor ajunge să creadă: „Păi, acest om trebuie să fie Mesia!” Cu siguranţă că este.

„Acesta de aici ar putea fi!” Ambii sunt. Înţelegeţi? „Păi, cum pot fi doi Mesia?” Există mii de ei.

Vedeţi voi, în ziua de Rusalii, Viaţa Sa S-a împărţit. Când a venit jos Stâlpul de Foc, S-a împărţit în limbi de Foc şi S-a aşezat pe fiecare dintre ei, Dumnezeu S-a împărţit printre poporul Său, pentru că Biserica şi Hristos sunt Una, aşa cum sunt una soţul şi soţia.”

Acesta este motivul pentru care, atunci când Petru a ajuns la casa lui Corneliu, după ce un înger i-a vorbit lui Corneliu şi i-a spus să-l cheme, acesta a căzut la picioarele lui şi i s-a închinat, dar Petru i-a spus: „Scoală-te, şi eu sunt om! Eu nu pot primi închinare în felul acesta! Isus Hristos a putut primi închinare pentru că toată plinătatea dumnezeirii locuia în El trupeşte.” (Fapte 10.26). Înţelegeţi?

Aşadar, când este vorba de o măsură din El, ştim că atunci când oamenii au vrut să se închine înaintea lui Pavel şi a lui Barnaba, aceştia şi-au sfâşiat hainele şi au spus: „Nu faceţi aceasta! Şi noi suntem oameni ca şi voi! Noi suntem dumnezei mici, mesia mici, nu suntem toată plinătatea într-un vas, aşa că nu putem primi închiare!”

Voi nu puteţi primi închinare decât dacă toată plinătatea este într-un vas.

Cei care au alergat la Pavel şi Barnaba au ştiut că ceea ce posedau ei nu era ceva firesc, ceva normal, deoarece au spus: „dumnezeii s-au coborât jos la noi”, iar dintr-un punct de vedere aveau dreptate. Dintr-un punct de vedere, ei au prins realitatea, fiindcă Cel ce locuia în ei era Dumnezeu Însuşi care S-a împărţit în poporul Său. El a venit în Pavel, în Barnaba, în Petru, în Filip, în Timotei şi în toţi ceilalţi. Cuvântul S-a făcut trup în ei, iar Cuvântul este Dumnezeu. Dumnezeu este Cuvântul Său, iar Cuvântul făcut trup este Dumnezeu făcut trup.

În „Întrebări şi răspunsuri” din anul 1964, fratele Branham a spus:

„În ziua de Rusalii, acel Stâlp de Foc a venit jos şi S-a împărţit, şi peste fiecare dintre ei s-au aşezat limbi de Foc. Nu limbile lor, ci limbi de Foc. Ele s-au aşezat peste fiecare dintre ei, un ales, un grup ales, identificat de acest Stâlp de Foc, arătând că Dumnezeu S-a împărţit pe El Însuşi în om! Înţelegeţi? Dumnezeu, Logosul, S-a împărţit pe El Însuşi în om! Dumnezeu nu este într-un singur om, ci El este în Biserica Sa universală. De aceea a spus Isus: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi, mai multe”. Eu ştiu că versiunea King James spune „mai mari”, dar traducerea corectă este: „mai multe decât acestea veţi face voi”. Atunci Dumnezeu locuia într-un singur Om, în Isus Hristos, dar acum, El locuieşte în întreaga Biserică universală a Dumnezeului celui viu.”

Nu ştiu dacă citesc aceasta bine pentru că sună ca şi cum plinătatea dumnezeirii se află din nou în trup. Aceasta este ceea ce a spus profetul. Atunci, plinătatea dumnezeirii era în trup într-un singur Vas, dar acum, Ceea ce era şi locuia în Isus Hristos, este şi locuieşte în Biserică, în Biserica universală a Dumnezeului celui viu. Vedeţi? Sună ca şi cum plinătatea dumnezeirii este din nou în trup, numai că acum este într-un Trup alcătuit din mai multe mădulare, din mai multe vase care se unesc ca să fie una, Mireasa Sa.

Acum, aş vrea să mergem împreună în Luca 17.20-21:

„Fariseii au întrebat pe Isus când va veni Împărăţia lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le-a zis: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să izbească privirile.”

Ei aşteptau instaurarea Împărăţiei, aveau făgăduinţe cu privire la Aceasta, de aceea au întrebat: „Când a veni Împărăţia lui Dumnezeu?” Dar Isus le-a răspuns: „Nu o veţi vedea pentru că nu va veni astfel încât să izbească privirile. Nu veţi vedea sediul principal aici, nu veţi vedea structura cutare sau cutare, nu o veţi vedea aşa cum credeţi voi, ci va fi total diferit de cum credeţi voi.”

„Nu se va zice: „Uite-o aici” sau „Uite-o acolo!” Căci iată că Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.”

Fratele Branham a spus următoarele în Mesajul „Dovedind Cuvântul Său” din anul 1964:

„Când o înţelegeţi, o vedeţi. Isus a spus: „Dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia.” Cu alte cuvinte: „Nu poate înţelege Împărăţia” pentru că Împărăţia este Duhul Sfânt în voi. Aşadar, voi trebuie să înţelegeţi ce este Aceasta în voi.”

În mesajul „Lumea se destramă” din anul 1963, citim:

„Noi am primit o Împărăţie care nu poate trece.” Cum am intrat în Ea? Nu printr-un sistem religios, ci Împărăţia lui Dumnezeu este în voi. Împărăţia! Împărăţia şi Cuvântul Său sunt acelaşi lucru şi Se află în voi, legitimând ceasul în care trăim acum.”

„Împăratul”. Care Împărat? Împăratul împăraţilor. Ce s-a întors în anul 1963? Împăratul, pentru că Împăratul şi Cuvântul sunt acelaşi lucru. Înseamnă că dacă S-a întors înapoi plinătatea Cuvântului, a venit Împăratul. Nu este vorba de Împărat în trupul Său care va sta pe scaunul de domnie în Mileniu, dar cu toate acestea, Împăratul S-a întors pentru că S-a întors Cuvântul.

„…Făgăduinţa dată de Dumnezeu pentru epoca aceasta, iată-ne trăind cu Împăratul stând în locurile cereşti, privindu-L cum face aceste lucruri.”

Ce sunt toate acestea? Împărăţia lui Dumnezeu este în voi! Împăratul şi Cuvântul Său sunt acelaşi lucru. Unde este Împăratul? Acolo unde este Cuvântul. Înseamnă că dacă putem găsi Cuvântul, găsim Împăratul, pentru că Împăratul locuieşte acolo unde locuieşte Cuvântul şi lucrează acolo unde lucrează Cuvântul. Unde este Împăratul? În Împărăţie, iar Împărăţia lui Dumnezeu este în voi.

Aceasta ar trebui să schimbe felul în care umblăm. Felul în care umblăm în josul străzii ar trebui să fie schimbat. De ce? Pentru că dintr-o dată în noi este Ceva. Petru, Pavel şi ceilalţi au ştiut aceasta. Când Petru şi Ioan s-au uitat la ologul care stătea în faţa lor, au ştiut că în interiorul lor se schimbase ceva şi că era Ceva mai mult decât ei, decât vechiul lor fel de a trăi, decât vechile lor păreri. Cu siguranţă, Petru mai trecuse pe lângă ologi şi cerşetori, dar în ziua aceea era ceva diferit pentru că Împărăţia era în ei. Amin!

Noi trebuie să avem încredere în ceea ce este în noi. Trebuie să trăim ca şi cum ar fi o realitate. Nu vechea viaţă, nu viaţa pescarului, a tâmplarului, a soţiei sau a soţului, ci spuneţi: „Mă aştept să-L văd pe Dumnezeu făcând lucruri nemaipomenite pentru că Puterea este aici, Împărăţia este aici, Viaţa este aici!” Eu nu am totul, dar am o părticică, o măsură; nu aceeaşi măsură pe care a avut-o Isus, ci aceeaşi natură pe care a avut-o Isus, iar dacă avem o părticică cu aceleaşi calităţi care Se aflau în El, totul este posibil.

În „Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită” citim:

„Acum noi suntem fii ai lui Dumnezeu. Nu vom fi, ci suntem! Acum, noi suntem răscumpăraţi.”

Răscumpăraţi înapoi la ce? La ceea ce s-a pierdut în grădina Eden. Acum, noi suntem răscumpăraţi, suntem fiii şi fiicele lui Dumnezeu răscumpăraţi şi ne croim cale înapoi, la manifestarea deplină care a avut loc în grădina Eden. Dar pe măsură ce ne întoarcem înapoi la Împărăţia restaurată pe pământ, înţelegem că suntem fiii şi fiicele lui Dumnezeu răscumpăraţi deja. Noi nu aşteptăm să fim răscumpăraţi, nu aşteptăm să fim fii şi fiice de Dumnezeu, fiindcă am ajuns deja în punctul acesta, şi pentru că suntem în această poziţie, ne întoarcem înapoi la tot ceea ce am pierdut.

„Noi avem răspunsul pentru Satan.”

Aş vrea să fim atenţi la aceasta, timp de câteva minute.

„Noi avem răspunsul pentru Satan.” Eu m-am gândit de multe ori la cuvintele acestea şi m-am întrebat care este întrebarea. Dar indiferent care este întrebarea, noi avem răspunsul. Pe mine nu mă interesează cum formulează el întrebarea, nici câte întrebări aruncă spre noi, noi avem răspunsul. Profetul a spus că noi avem răspunsul pentru Satan şi El ne va spune care este acel răspuns.

„Noi avem răspunsul pentru Satan. Dumnezeu S-a legitimat. Dumnezeu S-a dovedit faţă de făgăduinţa Sa pentru ziua de azi. Aleluia! Căpetenia este aici!”

Cine este Căpetenia? Împăratul. Al cui Împărat? Împăratul Împărăţiei. Unde este El? În voi. Ce face El? Răspunde întrebării diavolului.

„Hristos, Domnul înviat, este aici şi se arată în aceeaşi Putere a învierii Sale în care a fost vreodată. Iată răspunsul pentru diavol.”

„… Noi avem răspunsul pentru diavol. „Nu eu sunt cel care trăiesc, ci este Hristos, Cuvântul, care trăieşte în mine.”

Acesta este răspunsul la întrebarea diavolului. „Cum vei putea…? Ce se va întâmpla cu tine…? Ce vei face în continuare?” Noi avem deja răspunsul la această întrebare: „Nu eu sunt cel care trăiesc, ci este Hristos, Cuvântul, care trăieşte în mine.”

„Căpetenia este aici, Împăratul este aici, Împărăţia este în noi, deci, nu este ceea ce voi face eu, ci este ceea ce va face El în Împărăţia Sa, prin acest trup”. Iată că am răspunsul la întrebarea ta. Nu mă interesează dacă mă vei întreba de ziua de mâine, de ziua de ieri, de poziţia mea, despre gândul care tocmai mi-a trecut prin cap, fiindcă la toate este acelaşi răspuns: Nu sunt eu, ci este El. Nu este ceea ce fac eu, ci ceea ce face El; nu este ceea ce gândesc eu, ci ceea ce gândeşte El. Nu este ceea ce am spus eu, ci ceea ce a spus El. Căpetenia este aici, acesta este răspunsul la întrebare.

Unde este Căpetenia, unde este Împăratul, unde este Cuvântul? Este chiar aici, înăuntrul nostru. Acesta este răspunsul la întrebare. De unde ştii că este acolo? Prin descoperire. Eu cred aceasta prin descoperire. De fapt, nici nu contează foarte mult dacă voi credeţi că El este în mine sau dacă eu cred că El este în voi. Ceea ce contează mai mult este dacă eu cred că El este aici în mine şi dacă voi credeţi că El este în voi, pentru că veţi aduce la suprafaţă ceea ce credeţi. Dacă credeţi că nu este pentru voi, veţi arăta că nu este pentru voi; dacă credeţi că nu veţi ajunge niciodată la aceasta, nu veţi ajunge niciodată; dacă credeţi că nu veţi birui niciodată, atunci nu veţi birui niciodată pentru că tot ce este în Împărăţia lui Dumnezeu se bazează pe credinţă.

„…şi ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră.” (1Ioan 5.4). Amin! Sângele Său face Ispăşire pentru păcatul nostru numai dacă credem aceasta. Sângele a fost Ispăşirea dată pentru noi, Sângele a fost dat pentru a plăti preţul răscumpărării, dacă credem în acel Sânge. Acel Sânge nu va face nimic dacă nu credem în El. Aşa spune Scriptura.

„Noi avem răspunsul pentru diavol. „Nu eu sunt cel care trăiesc, ci este Hristos, Cuvântul, care trăieşte în mine.” Nu este părerea mea; este Puterea Sa.”

Nu este abilitatea mea de a birui, ci este făgăduinţa din Cuvântul Său. Nu este biruinţa mea, ci este biruinţa Sa; nu este gândul meu, ci este gândul Său; nu este cuvântul meu, ci este Cuvântul Său. Eu doar repet ceea ce a spus El. Amin! Nu noi suntem cei care am chemat un profet să vină în scenă, nu noi suntem cei care am arătat semnul pe cer, nu noi suntem cei care am profeţit evenimentele viitoare care vor avea loc, nu noi am făcut aceasta; noi nici măcar nu am cerut să se petreacă, dar s-au petrecut. Iată răspunsul pentru tine, diavole! Este El, Căpetenia a venit, iar noi facem parte din Ea. Acesta este răspunsul, singurul răspuns de care avem nevoie. Fie că suntem bolnavi sau sănătoşi, sus sau jos, fie că lucrurile merg bine sau rău, acesta este răspunsul potrivit. Care este răspunsul? Nu sunt eu, ci este El care trăieşte în mine. Aceasta mă face să văd împlinirea fiecărei făgăduinţe. Este Viaţa Sa, nu a mea; Cuvântul Său nu al meu; nu eu sunt căpetenia, ci El; nu este împărăţia mea, ci a Sa; nu este puterea mea, ci a Sa; nu este autoritatea mea, ci a Sa. Acesta este răspunsul la întrebarea diavolului.

El ne va pune multe întrebări, iar dacă noi vom încerca să răspundem la toate prin înţelegerea noastră şi dezbateri, ne vom încurca în noduri. Există un singur răspuns: „Căpetenia a venit!” Acesta este singurul răspuns. Împărăţia este aici, este în noi. Acesta este răspunsul la întrebarea diavolului. Dacă puteţi crede aceasta, nu aveţi nevoie de un alt răspuns. Nu aveţi nevoie de o altă soluţie sau ecuaţie. De ce alt răspuns aveţi nevoie dacă credeţi că El, Căpetenia este aici, că Împăratul este Cuvântul şi Cuvântul este în voi?

„Nu este părerea mea, este Cuvântul Său. El a făgăduit aceasta, iat-o aici!”

Nu noi am făcut să se petreacă aceste lucruri, ci s-au petrecut pur şi simplu. Nu noi am inventat aceste lucruri, ci Dumnezeu a făcut totul. Nu noi am făcut ca Norul supranatural să apară în viaţa noastră, ci Dumnezeu a făcut-o. Nu voi aţi împlinit Cuvântul, ci Dumnezeu. Acesta este răspunsul: Nu voi, ci El, El este răspunsul.

„El a spus că va fi aici şi iată-L aici. Noi avem răspunsul Său.

…Atunci, Căpetenia noastră este o Împărăţie. „Împărăţia lui Dumnezeu este în voi”, spune Biblia, Isus. Noi nu suntem o denominaţiune, ci aparţinem unei Împărăţii, iar Împărăţia este Cuvântul lui Dumnezeu făcut Duh şi Viaţă în propria noastră viaţă şi aducând la împlinire fiecare făgăduinţă în această zi, aşa cum s-a întâmplat în ziua în care Cuvântul şi Dumnezeu erau una.”

Dacă până acum am fost confuzi cu privire la ce este Împărăţia, aici avem răspunsul: „Împărăţia este Cuvântul lui Dumnezeu făcut Duh şi Viaţă în propria noastră viaţă.” Aceasta este Împărăţia.

„Iar astăzi, Cuvântul şi Dumnezeu sunt una în Biserica Sa, făcând din Acesta Căpetenia Trupului care este răscumpărat, ca să aducă Mesajul în zilele din urmă: să fim ridicaţi din morţi, în înviere, să ne întoarcem înapoi şi să fim reaşezaţi înapoi în grădina Eden, ca Adam şi Eva. Taina întreită a lui Dumnezeu, Trupul Său.”

„Taina întreită a lui Dumnezeu, Trupul Său.” Care trup? Al lui Isus? Da. Trupul lui Isus şi trupul Miresei, partea bărbătească şi partea femeiască, acesta este trupul Său.

În Mesajul „Lumea se destramă” din anul 1963, citim:

„Noi suntem morţi, iar vieţile noastre sunt ascunse cu Hristos în Dumnezeu.” Şi nu numai atât, ci „Noi am înviat cu El.” Unde am înviat? Într-un sistem, denominaţiune sau organizaţie? Noi suntem înviaţi în Împărăţia lui Dumnezeu, iar „Împărăţia lui Dumnezeu este în voi.”

Aşadar, noi am murit faţă de viaţa noastră firească, şi unde am înviat? În Împărăţia lui Dumnezeu. Amin! Cum am intrat Acolo? Prin naştere, prin naşterea din nou.

„Împărăţia lui Dumnezeu este în voi.” De ce? Pentru că toate aceste sisteme făcute de om trebuie să cadă. „Nu numai că voi scutura lumea încă o dată, ci voi scutura şi cerurile. Lucrurile care nu pot fi scuturate, vor rămâne, iar noi am primit o Împărăţie, primim o Împărăţie care nu poate fi scuturată sau mişcată.” Aceasta este Împărăţia lui Dumnezeu! Nu un sistem, nu o roată politică, nu o denominaţiune, ci o Împărăţie! Amin! Cei ce sunt în Ea sunt morţi faţă de sistemele acestei lumi. Ei sunt morţi faţă de aceste organizaţii; sunt morţi faţă de aceste sisteme politice şi sunt vii şi înviaţi de Puterea Împăratului.”

Sunteţi vii? Dacă sunteţi vii şi înviaţi de Puterea Împăratului, sunteţi morţi faţă de orice altceva, morţi faţă de problemele politice, faţă de sisteme, de religie, morţi faţă de denominaţiuni, faţă de păreri, morţi faţă de propriul vostru raţionament şi faţă de propria voastră gândire şi sunteţi vii, înviaţi. Cum? Prin puterea Împăratului. Împăratul este Cuvântul, Cuvântul este Căpetenia, iar Căpetenia este aici. Acesta este răspunsul la întrebarea diavolului.

În „Descoperirea lui Isus Hristos” din Cartea Epocilor Bisericilor, citim:

„Şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său, ale Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor. Amin!” (Apocalipsa 1.6).

„El ne-a făcut!” Oh, există anumite adevăruri pe care trebuie să le subliniem, iar acesta este unul dintre ele. El! El a făcut din noi. Mântuirea este lucrarea Sa. Mântuirea este a Domnului.”

Eu credeam că este ceea ce am făcut eu, ceea ce am ales eu. Voi aveţi liberul arbitru, dar dacă nu aţi fi fost aleşi de El înainte de întemeierea lumii, nu ar funcţiona.

Acesta este răspunsul la întrebarea diavolului: El a făcut din noi.

Să luăm un alt verset: „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl Meu. Mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.”

Acum, aş vrea să vă pun o întrebare: Câţi dintre voi pot spune că Tatăl ne-a atras la Hristos? El a făcut din noi împăraţi şi preoţi. Pe ce bază? A ceea ce simţim noi faţă de aceasta? Nu, nu are nimic a face cu ceea ce simţim noi, ci totul are a face cu Cuvântul. Dacă Tatăl ne-a atras la El, atunci El ne-a făcut împăraţi şi preoţi. Noi nu am făcut nimic. Dar ce a fost Puterea de atragere? Nu a fost voia noastră, determinarea noastră, gândul nostru, ci a fost Dumnezeu şi Planul său de mântuire rânduit mai dinainte de facerea lumii, pentru că numele vostru era în Carte. El a trebuit să ne atragă pentru că noi nu L-am fi căutat niciodată. Noi nu am fi iubit niciodată acest Mesaj şi nu am fi dorit să avem Cuvântul Său; nu am fi dorit niciodată să facem sacrificii şi să venim la ascultarea de Cuvântul Său, dacă nu ne-ar fi atras El.

Credeţi că voi aţi fi făcut ceva? Nicidecum! El a făcut totul. Cine? Împăratul. Cine este Împăratul? Cuvântul. De cine v-aţi îndrăgostit voi? De Cuvântul descoperit. Mesajul orei, Acesta este Partenerul nostru, Soţul nostru.

„Tot harul. El ne-a răscumpărat cu un scop. El ne-a cumpărat cu un scop şi suntem împăraţi, duhovniceşte suntem împăraţi. Oh, când El va sta pe tron, noi vom fi împăraţi pe pământ cu El! Dar acum, suntem împăraţi duhovniceşti şi domnim peste o Împărăţie duhovnicească.”

Nu aşteptaţi după drepturile voastre la Împărăţie! Nu aşteptaţi să se întâmple ceva în viitor! Nu ziceţi: „Când vom fi fiii lui Dumnezeu care se vor arăta în Mileniu…” Acela va fi un timp minunat pe care îl aştept şi eu cu nerăbdare, toată creaţia îl aşteaptă şi tânjeşte după arătarea fiilor lui Dumnezeu, iar fratele Branham a spus că acest lucru se va împlini pe deplin în Mileniu, dar acum, noi suntem împăraţi duhovniceşti.

Când vom ajunge în Mileniu, vom putea călători la un simplu gând, iar dacă îi vom spune unui pom: „Ridică-te şi mută-te în mare!” aşa va fi. În vremea aceea vom fi împăraţi într-o împărăţie vizibilă, însă acum suntem împăraţi duhovniceşti. Va fi un lucru minunat când vom putea trimite ploaie peste recolte care se usucă, pentru că profetul ne-a spus câteva lucruri cu privire la arătarea fiilor lui Dumnezeu în Mileniu, pentru că voi faceţi parte din stăpânire, din Împărăţie. În vremea aceea, Isus Hristos va sta pe scaunul de domnie al lui David, ca Împărat al întregii lumi, iar voi veţi face parte din acea Împărăţie, veţi fi un împărat mic sub marele Împărat. În Lumea aceea, voi sunteţi un împărat mic sub marele Împărat, iar atunci, ei vor veni la voi şi vor spune: „Recoltele noastre se usucă, dar voi puteţi trimite ploaia!”, şi natura vă va asculta. Veţi gândi şi veţi călători unde vreţi, la fel ca Filip când l-a botezat pe famenul etiopian. Va fi cu adevărat minunat! Acestea vor fi unele din privilegiile Împărăţiei voastre.

Poate că acum nu putem spune: „Pomule, ridică-te şi mută-te!” decât dacă spune Dumnezeu: „Dacă veţi spune acestui munte: „Ridică-te şi aruncă-te în mare!” şi nu vă veţi îndoi în inima voastră, va fi aşa cum spuneţi!”

Fratele Branham a spus că atunci când a creat veveriţe, când i-a dat fiii sorei Hattie Wright sau când a vorbit tumorii din trupul soţiei sale, „Aceste lucruri s-au înfăptuit cu permisiune.”

Astfel, dacă Dumnezeu vă va da permisiunea Sa, veţi putea exersa această autoritate, iar muntele acela se va muta. Dar acum, ca împăraţi duhovniceşti noi avem un alt rol în Împărăţie. Nu este vorba de un rol viitor, ci este un rol pe care-l avem chiar acum.

„Dar acum, noi suntem împăraţi duhovniceşti şi domnim peste o Împărăţie duhovnicească. Romani 5.17 spune: „Dacă deci, prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii vor domni în viaţă prin Acel Unul singur, care este Isus Hristos”, iar în Coloseni 1.13, scrie: „El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui.”

Noi suntem deja strămutaţi în Împărăţia Fiului dragostei Lui, iar în continuare vom citi ultima afirmaţie pe care o face aici:

„Noi domnim chiar acum cu Hristos şi avem stăpânire asupra păcatului, a lumii, a cărnii şi a diavolului.”

Puteţi vedea beneficiile poziţiei voastre? Acesta este răspunsul la întrebarea diavolului: „Nu eu trăiesc, ci El trăieşte în mine” şi nu noi ne-am dat această autoritate, ci El ne-a dat-o. Nu noi ne-am făcut împăraţi duhovniceşti, ci El ne-a făcut; nu noi ne-am pus pe noi înşine în Trup, ci El a făcut-o; nu noi ne-am făcut pe noi înşine un mesia mic, ci El ne-a făcut.

Astfel, acum când îmi recunosc poziţia, pot spune: „Înapoia mea, Satană, pentru că sunt un împărat duhovnicesc!” Noi domnim peste o Împărăţie duhovnicească şi nu vom îngădui niciunui duh rău să stăpânească asupra noastră. Nu voi lăsa nici un duh de minciună sau orice alt duh să stăpânească asupra mea pentru că eu sunt un împărat duhovnicesc peste o Împărăţie duhovnicească, Iar Împăratul împăraţilor, Împăratul cerului, Căpetenia, a venit jos.

Ţineţi minte că cerul este alcătuit din Cuvânt, iar Cuvântul S-a întors la Biserică. Împăratul Împărăţiei şi Împărăţia sunt în Mireasă. Ca împăraţi duhovniceşti, noi avem drepturi într-o Împărăţie duhovnicească şi refuzăm să lăsăm ca vreun duh să stăpânească asupra noastră. Amin!

Este adevărat că eu nu pot schimba totul pe tărâm firesc; este adevărat că încă nu am permisiunea să mut un munte; este adevărat că încă nu am ajuns în acea poziţie ca fiu al lui Dumnezeu arătat în întregime în Mileniu; este adevărat că nu pot face aceasta fără îngăduinţa lui Dumnezeu, dar am îngăduinţa să am stăpânire asupra diavolului, a cărnii, a lumii şi a păcatului. Aceasta ne-a fost dată deja prin permisiune, aşa că prin rănile Lui sunt deja vindecat.

Fratele Branham a spus: „Dacă diavolul nu este încă sub picioarele voastre, este înafara poziţiei sale.” De ce? pentru că acum sunteţi un împărat duhovnicesc. Atunci, de ce ne comportăm ca şi cum nu am avea autoritatea de a scoate afară un demon? Noi avem această autoritate şi nu mai trebuie să trăim cu păcatul; nu mai trebuie să fim supuşi cărnii; nu mai trebuie să trăim cu un duh lumesc şi nu mai trebuie să fim supuşi diavolului, pentru că acum suntem împăraţi duhovniceşti.

Noi nu vom aştepta să intrăm în posesia drepturilor noastre. S-ar putea să fiu nevoit să aştept pentru a chema ploaie asupra recoltelor sau să călătoresc ca un gând pentru că acest lucru se face prin îngăduinţa Sa, dar ni s-a dat permisiunea să-l alungăm pe diavol. Ni s-a dat permisiunea să aducem autoritatea spirituală în casa noastră; ni s-a dat permisiunea să vorbim Cuvântul cu credinţă şi să-L vedem împlinindu-Se. Ni s-a dat permisiunea să domnim ca împăraţi duhovniceşti într-o Împărăţie duhovnicească.

Atât de multe din problemele cu care ne luptăm sunt duhuri. Este adevărat? Duhuri care ne îmbolnăvesc, ne afectează mintea, ne tulbură căsătoria, ne afectează partea financiară, etc. Noi credem că acestea sunt lucruri fireşti, dar de cele mai multe ori sunt lucruri duhovniceşti, de aceea nu mai trebuie să trăim supuşi acelor duhuri. Pe tărâm duhovnicesc, Soţul nostru este aici, iar noi ne-am unit cu El şi El ne-a făcut împăraţi. Unde? Peste o Împărăţie duhovnicească. Noi trebuie să credem aceasta. Nu ajunge să strigăm „Amin!” sau: „Aşa este!”, ci trebuie să credem cu adevărat.

Când un duh se ridică din nou în familia mea, eu trebuie să cred. Nu trebuie să mă confrunt cu el din nou pentru că acum sunt un împărat duhovnicesc şi am autoritate în Numele lui Isus Hristos, aşa că îi spun: „Satan, mă împotrivesc ţie!”

Scriptura spune că dacă ne împotrivim diavolului, el va pleca de la noi. Acolo nu scrie „s-ar putea să plece”, nici nu scrie că trebuie să ne rugăm să plece, ci trebuie să ne împotrivim lui şi va pleca.

Faceţi acest test, încercaţi să faceţi lucrul acesta şi veţi vedea ce se va întâmpla. Nu fugiţi de el, pentru că el trebuie să fugă de voi!

Să credem că suntem împăraţi duhovniceşti într-o Împărăţie duhovnicească şi să acţionăm bazându-ne pe aceasta! Să ne ocupăm locul şi să nu ne îndepărtăm din nou de pe poziţia noastră duhovnicească, pentru că nu trebuie să facem aceasta şi nu trebuie să aşteptăm.

Luaţi autoritatea pe care ne-a dat Dumnezeu acum şi puneţi-o în acţiune! Luaţi Sabia pe care o aveţi şi folosiţi-o în luptă, apoi fiţi atenţi ce se va întâmpla! Amin.