DRAGOSTEA ADUCE DESCOPERIRE ȘI DESCOPERIREA ADUCE DRAGOSTE

Să deschidem Bibliile la 1Ioan 4.8:

„Cine nu iubește, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste.”

Să citim și versetul 16:

„Și noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu față de noi. Dumnezeu este dragoste, și cel ce locuiește în dragoste, locuiește în Dumnezeu, și Dumnezeu în el.”

Așadar, noi știm că, „Dumnezeu este dragoste, și cel ce locuiește în dragoste, locuiește în Dumnezeu și Dumnezeu în el.”

Titlul pe care vreau să-l dau temei din seara aceasta este, Dragostea aduce Descoperire și Descoperirea aduce Dragoste.

În seara aceasta vreau să vorbesc despre Ioan, apostolul Ioan și ucenicul Ioan; vreau să vorbesc despre Evanghelia lui Ioan, Epistolele lui Ioan și  cartea Apocalipsa, și să le leg pe toate împreună.

Când stau și meditez la acestea, dintr-o dată totul se leagă împreună, și toate aceste piese mici devin o singură imagine. Este aproape ca un puzzle dintr-o mie de piese. Eu văd totul și vin cu o mie de bucăți, dar nu știu cum să vă fac să vedeți același lucru pe care-l văd eu, de aceea va fi nevoie de ungerea Duhului Sfânt care operează printr-un dar, și doresc ca Domnul să facă pentru voi același lucru pe care l-a făcut pentru mine: să luați toate aceste piese și să le puneți împreună, astfel încât să formeze aceeași imagine care este în inima mea.

În mesajul Epoca Bisericii Efes, din Cartea „Epocile Bisericii”, fratele Branham spune:

„Cu câteva momente în urmă, am menționat că Ioan a înțeles ce înseamnă să-L iubești pe Dumnezeu. Acest mare apostol al iubirii, a văzut cu certitudine aceasta, când Biserica a început să piardă dragostea dintâi a lui Dumnezeu.”

Deci, fratele Branham l-a numit pe Ioan, „Apostolul iubirii”, iar în altă parte l-a numit, „Ucenicul iubirii”. Noi știm, pentru că am trecut de multe ori prin aceasta, dar vom reveni și astăzi și vom citi citatele. Știm că Ioan, din Cartea Apocalipsa, este un simbol al Bisericii, un tip al Miresei, de aceea vreau să țineți aceasta în inima voastră și să admiteți că este adevărat când vom vorbi despre aceasta.

Deci, Ioan este un simbol la Miresei, și în același timp, este apostolul iubirii, iar pe măsură ce trecem prin aceasta, vom vedea că Ioan are o relație unică cu Domnul; Ioan are o descoperire unică; Ioan vede ceea ce nici unul dintre ceilalți ucenici nu vede.

Ioan este cel mai tânăr ucenic în timpul când Isus umbla pe acest Pământ; și chiar după ce a plecat, Ioan avea o relație specială cu Isus Hristos, și noi vom vedea aceasta în Scripturi.

Ioan este singurul apostol care a rămas în viață după ce toți ceilalți  au murit, și totul are legătură pentru că Ioan a fost cel mai longeviv apostol. El a făcut tot drumul până la Insula Patmos, unde a fost luat într-o viziune, a fost dus în ziua Domnului și a văzut tot drumul până la capăt.

Deci, Ioan este un tip al Miresei, pentru că Mireasa va fi ultima din cele șapte Epoci ale Bisericii, și Ea va fi ultima Mireasă care va fi pe pământ. Deci, Ea le-a supraviețuit tuturor. Vedeți aceasta? Și Ea însăși va fi luată în descoperire și va vedea tot drumul până la capăt.

Așadar, vedeți tipurile și simbolurile despre care vorbim.

Noi vorbim despre Ioan, apostolul Ioan; vorbim despre Evanghelia lui Ioan, despre Epistolele lui Ioan și Cartea Apocalipsa, dar ceea ce vrem să vedem cu adevărat, este o identificare a noastră.

În mesajul Acum, credeți?, fratele Branham a spus:

„Acum, în sfântul Ioan…Voi spuneți: „Frate Branham, cu siguranță, ai citit mult din sfântul Ioan.” Este una din preferatele mele. Ioan este o Carte a iubirii.” O, Doamne!

Vom intra în Epistolele lui Ioan și vom vedea aceasta. În Epistolele lui, Ioan este atât de elocvent, astfel că în prima, a doua și a treia Epistolă, pe tot parcursul lor, el strigă:

„Copilașilor, iubiți-vă unii pe alții. Mai presus de orice, iubiți-vă unii pe alții.

Cine nu iubește, nu-L cunoaște pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste.”

Ceea ce tocmai am citit. În toate Epistolele lui, în prima, a doua și a treia, Ioan vorbește despre dragoste. „Iubiți-vă unii pe alții!”, „Iubiți-i pe frați”, și toate acestea. „Cum puteți spune că-L iubiți pe Dumnezeu, dacă nu vă iubiți unii pe alții? Cum puteți spune că-L iubiți pe Dumnezeu pe care nu L-ați văzut, dacă nu-l puteți iubi pe fratele vostru pe care-l vedeți?” Vedeți?

Ioan este apostolul iubirii, și toate Epistolele lui vorbesc despre dragoste, iar fratele Branham a spus că Evanghelia după Ioan, este o Carte a iubirii. Care este relația dintre Hristos și Mireasă? Este o relație de dragoste. Puteți vedea ce încerc să spun? Toate aceste piese încep să se unească și să picteze o singură imagine.

Fratele Branham a spus:

„Noi știm, desigur că Petru a fost întotdeauna marea credință puternică. Indiferent dacă poți vedea sau nu, Iacov a fost nădejdea și Ioan a fost dragostea, pentru că Epistolele lui Ioan, au fost numite „Epistolele iubirii.”

Așadar, vedem că Ioan este dragostea, așa cum am auzit când a predicat fratele Kyle, și a vorbit despre Petru, Iacov și Ioan; credința, nădejdea și dragostea. Ei au fost luați pe Muntele Schimbării la față să fie cei trei martori. Ioan este simbolizat întotdeauna ca fiind dragostea, și Ioan simbolizează Mireasa. Deci, noi începem să vedem poziția noastră.

În mesajul Intervalul, fratele Branham a început să explice ceva și vreau să vedem, dar mai întâi să mergem la Apocalipsa 4.6-7:

„Și înaintea Tronului de domnie era o mare de sticlă asemănătoare cu cristalul; și în mijlocul Tronului și în jurul Tronului erau patru făpturi pline de ochi înainte și în spate.

Și prima făptură era ca un leu, iar a doua făptură era ca un bou, și a treia făptură avea o față ca un om, iar a patra făptură era ca un vultur care zboară.”

Așadar, Ioan a fost luat sus în sala Tronului lui Dumnezeu. În capitolul 4, el a văzut o ușă deschisă în cer, și un glas i-a spus: „Suie-te aici!” Și el s-a urcat și a văzut pe Cineva așezat pe Tron, așa că a început să descrie tot ce vedea. Și în mijlocul Tronului și în jurul Tronului, el a văzut acei heruvimi: unul semăna cu un leu, unul semăna cu un bou, unul cu un om și unul cu un vultur. Fratele Branham a vorbit despre aceasta în „Interval,” și a spus:

„Amintiți-vă, leul și boul și…și așa mai departe, capul de om și așa mai departe. Urmăriți-i pe acei serafimi, acel Cuvânt, în timp ce toți, Matei, Marcu, Luca și Ioan, stăteau cu toții în jurul Cărții Faptelor.”

Acum, fratele Branham vorbea despre heruvimii din jurul Tronului și leagă aceasta de Matei, Marcu, Luca și Ioan în jurul cărții, Faptele Apostolilor. El a făcut această paralelă, iar puțin mai jos, a continuat:

„Și Matei, Marcu, Luca și Ioan, acele Evanghelii stau acolo păzind Aceea. Înțelepciunea unui om; puterea unui leu; lucrarea unui bou, și iuțimea vulturului. Da, Evangheliile stau Acolo. Ce? Vă amintiți când am avut aceasta? Aceasta este în Cele șapte Epoci ale Bisericii.”

Când a predicat „Cele șapte Epoci ale Bisericii”, fratele Branham a vorbit despre aceasta și a intrat în Apocalipsa 4 și Apocalipsa 5, în anii 1960 și 1961, dar ceea ce a început să arate este că în jurul Tronului lui Dumnezeu, sunt aceste patru făpturi vii. Le puteți găsi și în Ezechiel, unde sunt aceiași heruvimi. Acești heruvimi aveau patru fețe; fiecare avea o față de leu, o față de bou, o față de om și o față de vultur, iar fratele Branham a legat aceasta de heruvimi până la Poarta de Răsărit a Edenului, când Dumnezeu a trebuit să alunge omul din Eden pentru că a căzut în păcat. El a pus acolo heruvimi cu o Sabie învăpăiată pe care o învârteau pentru a păzi Calea (drumul), care ducea la Pomul Vieții. Aceia erau heruvimi, iar fratele Branham a legat acei heruvimi de heruvimii din Ezechiel și de cei din Apocalipsa 4.

Așadar, vedem că sunt patru, iar fratele Branham a arătat că cele patru făpturi vii, au fost patru Ungeri care au fost peste Biserică prin cele șapte Epoci ale Bisericii.

Când apostolii au ieșit la Cincizecime și au predicat, apoi a ieșit apostolul Pavel să stabilească Cuvântul, ei erau sub Ungerea Leului. Ei stăteau cu toată îndrăzneala împotriva opoziției și predicau cu îndrăzneală Cuvântul. Apoi Cuvântul a fost scris și noi am primit Noul Testament.

După aceea, am avut o schimbare de la călărețul alb al înșelăciunii, deoarece cei cu Ungerea Leului s-au luptat cu acea înșelăciune pentru Cuvântul Adevărului. Apoi, el a venit pe un cal roșu care a început să lupte cu ei, și pe măsură ce a luat sabia și a început lupta, peste Biserică a venit Ungerea Boului, iar ei aveau să devină martiri și să-și dea viața pentru Cuvânt.

Când a mers în Evul întunecat și a început să călărească pe calul negru, el a călcat totul în picioare, a adus totul în epoca întunecoasă, dar Dumnezeu a ridicat Ungerea Omului, care este inteligență și înțelepciune, iar Luther a început să traducă Cuvântul, să tipărească Cuvântul și să-L aducă la oameni prin Ungerea Omului, iar Ungerea Omului a fost peste reformatori; a fost peste Epoca luterană, peste Epoca wesleyană și peste epoca penticostală.

Dar la sfârșitul Epocii penticostale, urma să vină Ungerea Vulturului. Și Ungerea Vulturului este Ungerea profetică, pentru că vulturul poate zbura sus și să vadă departe.

Acestea au fost Ungerile care au venit peste Epocile Bisericii, iar fratele Branham le-a arătat în jurul Tronului alb, pentru că Tronul lui Dumnezeu este acolo unde este Viața, pentru că Dumnezeu este Viața. Așa că, ei păzeau Tronul. Și el ne-a adus înapoi, vreau să spun, tot drumul înapoi până la Cortul din pustie, când Dumnezeu i-a pus pe copiii lui Israel să-și pună tabăra în Jurul Cortului Său. Și fiecare din acele triburi aveau un stindard, care era steagul lor pe care era un simbol. Ei aveau patru seminții principale iar alături de ele, erau asociate alte trei seminții. Deci, fiecare din acele patru seminții aveau steagul lor: Iuda avea leul, apoi boul, omul iar Dan avea vulturul. Tabăra era așezată cu stindardele în jurul Tronului lui Dumnezeu, care era în Cort: era leul, boul, omul și vulturul. În cer, în jurul Tronului, erau: leul, boul, omul și vulturul. Amin. Ei păzeau drumul spre Pomul Vieții.

Deci, toate acestea au de-a face cu păzirea drumului spre Pomul Vieții; erau heruvimii cu cele patru fețe; cele patru Ungeri care au fost peste Biserică. Cele patru Ungeri.

Ce au făcut cele patru Ungeri la început? Noi obișnuiam să ne gândim că de-a lungul Epocilor Bisericii, acei heruvimi erau acolo să-i țină departe de Pomul Vieții, dar nu aceasta spune Scriptura. Ei păzeau Calea spre Pomul Vieții, adică păstrau o Cale de întoarcere la Viață; se asigurau că acea Cale a rămas deschisă.

Fratele Branham a spus că, „…cele patru Ungeri sunt cele patru Evanghelii din jurul cărții, Faptele Apostolilor.” Ce este cartea, Faptele Apostolilor? El a spus că Faptele Apostolilor este când a venit Hristos la Tronul Său. Unde era Tronul? În cartea, Faptele Apostolilor, când  Tronul a intrat în inima omului. El a spus: „Când a intrat în inima omului? În ziua Cincizecimii.”

Așadar, acum Tronul lui Dumnezeu… În Faptele Apostolilor, în ziua Cincizecimii, Hristos a venit în inima omului. Și cine avea să țină Calea, să păzească Calea sau să arate Calea spre Tron? Cele patru Evanghelii. Tu treci prin cele patru Evanghelii și vii la cartea, Faptele Apostolilor. Avem mai multe piese de puzzle.

Fratele Branham a luat cele patru Evanghelii și a pus câte o Ungere pe fiecare dintre ele, arătând că Evanghelia lui Matei, este Leul, Ungerea Leului, Ungerea Împăratului. Când îl citești pe Matei, poți să-L vezi atât de ușor, pentru că începe cu descrierea casei lui David, arătând că Regele vine prin descendența casei lui David, și chiar de la început, vedem Ungerea Leului.

Urmează Evanghelia lui Marcu, și Marcu vorbește despre Mielul lui Dumnezeu, despre jertfă și sacrificiu. Apoi vii la Luca. Luca a fost doctor, era intelectual, era gentil, iar când citești Evanghelia lui, Luca începe să rupă toate faptele științifice, arătând cine s-a căsătorit cu cine, cum a venit Copilul, vizita Îngerului și ce a spus. Luca a pus toate piesele împreună.

Evanghelia lui Luca nu începe ca celelalte. Matei începe cu o descendență pentru că este Cartea Împăratului, este Cartea Leului. Marcu începe atât de simplu, începe chiar cu Evanghelia lui Isus Hristos: „A venit un om, numele lui era Ioan.” Acesta este Boul. Dar Luca îi scrie cuiva, și îi spune: „Pentru că mulți s-au apucat să consemneze aceste lucruri, pe care le știm că sunt adevărate, prea alesule…”  Aici este Ungerea Omului. Puteți s-o vedeți chiar de la început.

Dar când ajungi la Evanghelia lui Ioan, Ioan nu vorbește despre Ioan Botezătorul, nu vorbește despre Zaharia, nu face o genealogie, ci spune: „La început era Cuvântul…” El merge în urmă, înainte de a exista Pământul, înainte de a exista Creația, și pentru că este Ungerea Vulturului, zboară mult mai sus decât orice altceva, și din acea perspectivă, el merge până, „La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. În El era Viața, și acea Viață era Lumina oamenilor.”

Mă bucur atât de mult că am avut un profet care ne-a arătat totul. De aceea spun că, atunci când te uiți la Mesaj și la Biblie, vezi că există o mie de piese puzzle, sau pot fi zece mii de piese puzzle, pentru că el vorbește despre heruvimi și Eden; vorbește despre heruvimii din Ezechiel; vorbește despre Cer; vorbește despre Evanghelii; vorbește despre cartea, Faptele Apostolilor; vorbește despre un Tron în Cer; vorbește despre un Tron în inimă, ca și cum toate aceste piese…Oh, dar prin harul lui Dumnezeu, dacă poți lua tot ce a spus profetul și tot ce este în Scriptură și le poți pune împreună, se face o singură Imagine, și este o Imagine minunată.

Și aici, venim la ultima Evanghelie, la a patra Evanghelie și se potrivește cu cea de-a patra făptură, care este Vulturul. Astfel, Evanghelia lui Ioan este atât de diferită de celelalte trei Evanghelii; este atât de unică în multe feluri, iar fratele Branham a spus…Cineva l-a acuzat și i-a spus: „Frate Branham, cu siguranță ai citit cartea lui Ioan.” Mă întreb, de ce? Pentru că noi eram sub Ungerea Vulturului.

Acum, când privim la Ioan, Ioan este apostolul iubirii. Epistolele lui Ioan sunt Epistolele iubirii, iar fratele Branham a spus că, Evanghelia lui Ioan, este o „Carte a iubirii.” Dar a spus și că este Ungerea Vulturului. Așadar, când privim la Ioan, care este un simbol al Miresei, trebuie să legați în dragoste, Cartea iubirii cu Ungerea Vulturului și să le puneți pe cele două împreună. Sper că ne putem găsi acolo.

Să mergem la Apocalipsa 1.1-2:

„Descoperirea lui Isus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Și le-a făcut-o cunoscut, trimițând prin îngerul Său la robul Său Ioan,

care a adus mărturie despre Cuvântul lui Dumnezeu, și despre mărturia lui Isus Hristos, și despre toate lucrurile pe care le-a văzut.”

Deci, începem cu cartea Apocalipsa. Cartea Apocalipsa este Piatra de Temelie a întregii Biblii, și este o descoperire a lui Isus Hristos. Fratele Branham a spus că această carte, Biblia, este înregistrarea lui Isus Hristos. Deci, cartea Apocalipsa, este o descoperire a întregii Biblii, este descoperirea lui Isus Hristos, pentru că întreaga carte este despre Isus Hristos. „Este descoperirea lui Isus Hristos pe care i-a dat-o Dumnezeu, pentru a le arăta slujitorilor Săi, lucruri care trebuie să se întâmple în curând.”

Ce vrea să spună cu, „…Lucruri care se vor întâmpla curând”, pentru că aceasta s-a scris acum două mii de ani? Voi trebuie să înțelegeți că s-a întâmplat în scurt timp din momentul în care a fost descoperit, și aceasta s-a întâmplat în epoca noastră. „…și a trimis, și  a arătat-o prin îngerul Său, slujitorului Său, Ioan.”

Mă întreb: „ Pe cine reprezintă acest înger?” Care înger a venit și i-a adus lui Ioan descoperirea lui Isus Hristos; lui Ioan, care este simbolul Miresei? Noi știm că acesta este fratele Branham.

În continuare, în Apocalipsa 1, vedem o descriere a lui Hristos în mijlocul celor șapte Biserici, care sunt cele șapte Epoci ale Bisericii. Deci, este Hristos prin cele șapte Epoci ale Bisericii, în mijlocul Bisericii Sale. Apoi mergem în Apocalipsa 2 și 3, unde avem descrierea celor șapte Epoci ale Bisericii care au venit de-a lungul timpului. Dar la sfârșitul celor șapte Epoci ale Bisericii, mergem la Apocalipsa 4, și este uimitor că avem din nou, patru, la fel ca făptura a patra, și a patra Evanghelie.

Evanghelia a patra, este Ioan; făptura a patra este un Vultur, și capitolul patru este o ridicare sus, pentru o descoperire mai mare. Nu lucruri pământești, acum lucruri cerești. Și în Apocalipsa 4.1, Ioan spune: „După aceste lucruri…” Fratele Branham spune: „După ce? După aceste Epoci ale Bisericii.” Iar mai târziu, fratele Branham spune: „Înainte de necaz…”

Așadar, aceasta va avea loc la sfârșitul epocilor Bisericii și înainte de venirea Necazului. Este exact unde ne aflăm noi acum.

„După aceste lucruri, m-am uitat, și iată, o ușă s-a deschis în Cer; și primul glas pe care l-am auzit ca sunetul unei trâmbițe, și care vorbea cu mine, mi-a zis: „Suie-te aici și-ți voi arăta ce are să se întâmple în viitor.

Și imediat am fost în Duh, și iată, în Cer era așezat un Tron, și Cineva stătea pe Tron.”

În mesajul, Apocalipsa capitolul 4, din anul 1960, fratele Branham a spus:

„Oh, și observați, Ioan fiind ridicat imediat după epoca Bisericii, a fost un tip al Bisericii răpite. Imediat după ce Epoca Bisericii este terminată, această Epocă a bisericii Laodicea, vine Răpirea. Biserica se ridică sus, cum s-a dus Ioan în Prezența lui Dumnezeu.”

Apoi, în mesajul Apocalipsa capitolul 4, partea a doua, pe care a predicat-o în 01 ianuarie 1961, a spus:

„Și acolo era o făptură vie. Ce a reprezentat Ioan? Întreaga Biserică a fost ridicată. V-am spus.  O persoană de aici, poate reprezenta într-o viziune tot Trupul lui Hristos.”

 Mai departe, în mesajul Apocalipsa capitolul 4, partea întâi, profetul a spus:

„Acum observați. Oh, El Și-a încheiat lucrarea pe pământ. Și-a luat Biserica și acum trimite judecata. Lumea L-a respins și El trimite judecata. El și Biserica Sa au plecat în slavă.

Ioan a fost acolo, în Insula Patmos, un descoperitor pentru Biserică, a fost simbolul Bisericii care este ridicată în slavă: „Vino aici sus!” Voi ziceți: „El a reprezentat Biserica?” Fiecare care aude acest Cuvânt, a fost reprezentat de Ioan…”

 Acesta sunt eu. O iau pentru mine.

„…Toți cei care aud acest Cuvânt, au fost reprezentați de Ioan. Ioan a fost reprezentantul Sângelui lui Isus Hristos, mărturia Cuvântului. El a fost un martor al botezului Duhului Sfânt, cu o părtășie personală cu Hristos, și el reprezintă întreaga Biserică. Și fiecare bărbat sau femeie, băiat sau fată, care L-a crezut cândva pe Hristos și L-a acceptat pe aceleași motive, va fi chemat într-o zi: „Vino aici!” Și va fi ridicat înainte de necaz. Amintiți-vă, timpul necazului nu a început încă.

Acesta este timpul începerii Judecății. Lui Ioan îi este  arătat acum ce se va întâmpla după epoca Bisericii. Vedeți?”

Vedeți? Toți cei ce aud acest Cuvânt, sunt reprezentați de Ioan. Și cine este Ioan? Apostolul iubirii. Cine este Ioan? Ioan este cel care scrie Evanghelia sub Ungerea Vulturului; Ioan este cel care este luat în locurile cerești și vede; Ioan este cel care începe Evanghelia lui cu: „La început era Cuvântul…” Ioan este cel care este luat în viziune pe Insula Patmos și vede ce va fi până la sfârșitul timpului. Și toți cei care cred acest Cuvânt, sunt reprezentați de Ioan.

Ce a făcut Dumnezeu cu Mireasa Sa în acest timp al sfârșitului? El a ridicat-o să vadă tot drumul înapoi la Taina din partea din spate a minții lui Dumnezeu; de la începutul timpului până la ceea ce se va desfășura în timpul sfârșitului, și ce vine după. Slavă lui Dumnezeu!

În mesajul Unirea invizibilă a Miresei, fratele Branham spune:

„Voi sunteți Mireasa curată a lui Hristos, spălați în Sângele lui Hristos, Prețios, curat, fără păcat. Fiul lui Dumnezeu stând cu o Mireasă Cuvânt curată, autentică, pe care a spălat-o cu Apa propriului Său Sânge, care S-a făcut trup și S-a manifestat, ca să vă poată lua pe voi, care ați fost predestinați, în Sânul Tatălui înainte de început, la fel ca El.”

O, laudă lui Dumnezeu! Care altă epocă a știut aceasta? Care altă generație a înțeles aceste lucruri și li s-a spus despre cine sunt ei printr-un profet?

În continuare, el a spus:

„El era acel mare Atribut al lui Dumnezeu numit Dragoste.”

Deci, ce este Hristos? Hristos este Dragoste. Ce este Dumnezeu? Dumnezeu este Dragoste. Corect? Ioan ne spune în Epistolă că „Dumnezeu este Dragoste.” Amin. „Dumnezeu este Dragoste”, dar ni se mai spune că „Dumnezeu este Cuvântul.” Deci, Dumnezeu este Cuvântul, și Dumnezeu este Dragoste; și Hristos este Cuvântul, iar Hristos este Atributul lui Dumnezeu numit Dragoste. Apoi, Mireasa lui Hristos a venit din Sânul Tatălui, același loc, (prin predestinare), din care a venit Hristos, iar Ioan este un tip al Ei; și Ioan este apostolul iubirii.

Deci, ce credeți că suntem noi? Noi facem parte din acea mare Dragoste, acea mare relație de Dragoste, și acea mare expresie a Atributului Dragostei lui Dumnezeu. De aceea se desfășoară toată această dramă, pentru a arăta Dragostea lui Dumnezeu.

Să mergem la Ioan 13. Oh, sunt atât de multe lucruri în care vreau să intru, și nu știu cum. Dumnezeu să ne ajute!

Când citesc aceasta din cartea lui Ioan, vreau să înțelegeți că Ioan este tipul Miresei; că Ioan este apostolul dragostei; Ioan are o relație specială cu Hristos și că această carte este scrisă sub Ungerea Vulturului. Ioan 13.21-23:

„După ce a spus…” Aceasta s-a întâmplat la ultima Cină, după ce a spălat picioarele ucenicilor.

„După ce a spus aceste cuvinte, Isus S-a tulburat în Duhul Lui, a mărturisit și a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.”

Ucenicii se uitau unii la alții, și nu înțelegeau despre cine vorbește.

Unul din ucenici, acela pe care-l iubea Isus, era sprijinit de sânul lui Isus.”

Vreți să-mi spuneți cine era? Noi știm cu toții, pentru că fratele Branham ne-a spus aceasta, și la fel Evangheliile. Acesta era Ioan. Ioan, cel mai tânăr dintre apostoli; Ioan care va supraviețui tuturor apostolilor; Ioan care va fi luat în Apocalipsa și va vedea timpul sfârșitului; Ioan care va înțelege Taina celor șapte Tunete. Vedeți cum este Ioan tipul Miresei? Vedeți cum puteți găsi identificarea voastră în Ioan?

Și iată că același Ioan care va primi descoperirea celor șapte Tunete, a văzut de la început, „La început a fost Cuvântul”, tot drumul până la sfârșit. Același Ioan. Unde este la ultima Cină? El stătea culcat pe Sânul lui Isus. Ce relație are acest Ioan cu Hristos? El nu seamănă cu nici unul din ceilalți ucenici și are un titlu pe care nu-l are nici unul din ceilalți ucenici, și acest titlu este, „Cel pe care-l iubea Isus.”

Noi vom găsi aceasta în cartea lui Ioan. Acesta este titlul care i s-a dat lui Ioan. Să citim din nou:

„Unul din ucenici, acela pe care-l iubea Isus, era sprijinit de sânul lui Isus.

Simon Petru i-a făcut semn să întrebe cine este acela despre care vorbea Isus.”

Petru nu a spus: „Isuse, cine este?” Nu. El a mers la acela care avea o relație specială cu Isus, cel mai apropiat de El. Fratele Branham a spus:

„Petru era credința, Iacov era nădejdea și Ioan era dragostea…”

El a spus că Petru era plin de credință; el era curajos și era acolo; el era îndrăzneț, dar cu toată îndrăzneala și credința lui, știa că era nevoie de altceva pentru a obține această descoperire divină, această taină ascunsă, așa că i-a făcut semn iubirii, pentru că fratele Branham a spus: „Credința lucrează prin dragoste.”

Deci, aici era credința (Petru), iar el l-a chemat pe „cel pe care-l iubea Domnul”, și i-a zis: „Dacă ești cel pe care El îl iubește cu dragoste, ai putea să întrebi cu dragoste, cine este acela?”

Când urcăm pe această scară a Staturii unui om perfect, care ne este scopul? Unde încercăm să ajungem? Care este Piatra din Vârf? Dragostea! Este Dragostea. Și dragostea nu este o virtute, Dragostea este o Persoană, Atributul iubirii, Persoana lui Dumnezeu, Persoana lui Hristos. Și Mireasa a ieșit din Sânul Lui. Nu este ca și cum ai dobândi dragoste, ci este reconectarea cu Dragostea; este aproape ca și cum Dragostea s-ar întoarce împreună.

Deci, „…cel pe care-l iubea Isus, era sprijinit pe Sânul lui Isus.

Simon Petru i-a făcut semn să întrebe cine este acela despre care vorbea Isus.

Și ucenicul acela s-a rezemat pe pieptul lui Isus, și I-a zis: „Doamne, cine este?”

Isus a răspuns: „Acela, căruia îi voi întinde bucățica, și i-o voi da.” Și a întins o bucățică, și a dat-o lui Iuda, fiul lui Iuda Iscarioteanul.

Cum a fost dată bucățica, a intrat Satan în Iuda. Isus i-a zis: „Ce ai să faci, fă repede.”

Ce a primit Ioan? Ioan a primit o descoperire particulară de la Hristos. Ceilalți ucenici nu au primit-o, pentru că scrie că, atunci când Iuda s-a ridicat și a plecat, ceilalți ucenici care erau în jurul mesei, s-au întrebat cu toții de ce a plecat, iar unii au crezut că trebuia să se ocupe de unele probleme. Ei nu știau de ce a plecat, dar Isus a spus că cineva Îl va trăda, așa că toți au început să fie îngrijorați. „Oare cine ar putea fi?”

Petru știa că Ioan ar putea afla de la Isus cine era acela. De unde știa Petru aceasta? Și Ioan, care se sprijinea pe Pieptul lui Isus, care era conectat cu Isus, era în brațele lui Isus, era pe inima lui Isus, a întrebat: „Cine este, Doamne?” Și Isus i-a răspuns: „Aceluia căruia îi voi înmuia bucățica și i-o voi da.” Apoi, a înmuiat bucățica și i-a dat-o lui Iuda.

Știți ceva? Iuda avea să fie un antihrist, Iuda era antihrist. Antihristul era chiar în mijlocul lor și nimeni nu știa. Era chiar în biserică. Antihristul era chiar în biserică și nimeni nu știa cine este, dar Ioan a primit descoperirea despre cum să-l identifice pe Antihrist. Și această Mireasă a primit descoperirea în această zi despre cum să-l identifice pe Antihrist.

Toți au fost confuzi cu privire la Iuda, dar Ioan nu a fost confuz cu privire la Iuda, pentru că el a primit cheia pentru a înțelege cine era Antihrist. Nu este un nume: „Este acela sau este acesta,” ci este cheia pentru a înțelege. Și această Mireasă a primit cheia pentru a înțelege.

În cele din urmă, Iuda s-a demascat singur. Este adevărat? Și după ce L-a vândut pe Domnul cu un sărut, toți au știut cine este Antihristul. Dar a fost unul singur care a primit cheia înainte de a se demasca singur.

Noi știm că acest Antihrist se va întrupa în Papă și el se va declara singur, dar înainte să se dea pe față singur, deja există Cineva care stă pe Pieptul lui Isus, căreia Isus i-a spus deja cine este Antihristul. De ce? Din cauza iubirii. Ceea ce nu a putut obține Petru, a putut obține Ioan. De ce? Datorită iubirii. Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, fratele Branham a spus:

„Dar marea Taină a lui Dumnezeu, pe care Dumnezeul Cel veșnic a avut-o ca Taină, s-a dezvăluit acum în Isus Hristos și a fost dată Bisericii Sale. Ceea ce a fost odată în gândirea lui Dumnezeu, este acum în Trupul lui Hristos. Isus Își iubește Mireasa Sa, șoptindu-i secretele…”

Cum este Ea? Ea este într-o relație ca și Ioan.

„…Voi știți cum îi spuneți soției voastre lucruri, știți, fetița cu care vă căsătoriți. Tu o iubești atât de mult, încât îi spui secretele și o pui alături de tine, iar ea te iubește și orice lucru. Știți cum este.

Așa face Dumnezeu, Hristos cu Biserica. Vedeți? El îi face cunoscute secretele, doar secretele. Nu celor care flirtează, ci mă refer la Soția Lui. Vedeți? Bine, acum priviți, făcându-le cunoscută descoperirea Tainei Sale, prin harul Său. Harul lui Dumnezeu.”

Cum ia Dumnezeu această Mireasă, această micuță Soție? El o ia lângă Sine, aproape de El, o îmbrățișează și îi șoptește secrete de dragoste. Nu celor care flirtează, ele nu primesc nimic, dar Ea este destinatarul iubirii Lui. Cum vine aceasta? Cum se întâmplă toate acestea? Prin harul Lui.

În mesajul Mesajul Harului, fratele Branham a spus:

„Gândiți-vă la aceasta: Dragostea și Harul sunt surori, surori gemene. Tu nu poți avea har fără să ai dragoste.”

Deci, ce este acest mare har și această favoare? Dumnezeu vrea acum să-ți șoptească dragostea. De unde vine? Este dragostea Lui exprimată, este iubirea Lui, este harul Lui, este dragostea Lui. Deci, de ce șoptește El secretele? Pentru că iubește.

„Tu nu poți avea Har fără să ai Dragoste. Sunt surori gemene. Acesta este Adevărul exact. Înainte să ai har, trebuie să ai dragoste. De fapt, înainte să-i faci unei persoane o favoare, trebuie s-o iubești. Corectă sau greșită, trebuie s-o iubești oricum, altfel nu o poți face. Vedeți? Deci, dragostea și harul sunt același lucru. Ele sunt surori gemene. Aceasta este totdeauna dragostea și harul.”

Deci, dacă crezi că ești destinatarul harului Său, atunci ești obiectul dragostei Lui, pentru că Dragostea și Harul sunt surori gemene. Tu nu poți avea har fără să ai mai întâi dragoste.

Deci, cum șoptește El aceste secrete de dragoste? Prin harul Său, pentru că vă iubește. De ce? Pentru că Ioan a fost „Cel pe care Isus îl iubea.” Și el a primit secretul.

Să mergem din nou la mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită:

„Dar Taina Lui este descoperită numai Miresei Sale. Ea este singura care o poate vedea…”

Această Taină este descoperită numai Uneia, și aceasta este Preaiubita Sa Mireasă. Ea este obiectul iubirii Sale; Ea este destinatarul harului Său.

Știți, odată ce suntem capabili să realizăm că „Dumnezeu mi-a dat o descoperire a acestui Mesaj”, dintr-o dată toată frica, anxietatea și orice îngrijorare trebuie să dispară, pentru că nimeni altcineva nu primește această descoperire. Aceasta este o relație specială, acesta este harul care se bazează pe dragoste, și vine numai la „Cel pe care l-a iubit Domnul”; este numai pentru cel pe care îl iubește Domnul, numai pentru cei care sunt apropiați de Domnul și stau la Pieptul Lui. Ei sunt singurii care primesc aceste secrete.

De îndată ce El îți va dezvălui aceste secrete și inima ta se deschide, vei spune: „Știu că nu pot înțelege din punct de vedere intelectual, dar în inima mea, chiar acum explodează ceva, și știu că ceea ce învață acest profet, nu este altceva decât Adevărul.” Și dintr-o dată îți dai seama, realizezi că ești un beneficiar al acestui har, pentru că numai Mireasa primește aceste secrete de dragoste. Această descoperire îi este dată numai unei singure Fete, nu le este dată celor care flirtează, nu este dată restului orașului, ci îi este dată doar Uneia singură, și de Aceasta Se apropie El și-i șoptește secrete, pentru că pe Aceasta o iubește El. Laudă lui Dumnezeu!

Vreau să mă întorc la cartea lui Ioan și să trec printr-un mic și rapid studiu al Bibliei. Să mergem mai întâi la Matei…Vom merge la Matei, Marcu, Luca și Ioan, pentru că vreau să vă arăt aceeași poveste spusă în trei locuri diferite, ca să vedeți că este diferită de descoperirea lui Ioan.

Deci, Matei 26.6-8:

„Când era Isus în Betania, în casa lui Simon leprosul,

s-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump; și, pe când sta El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui.

Ucenicilor le-a fost necaz, când au văzut lucrul acesta, și au zis: „Ce rost are risipa aceasta?

Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump, și banii să se dea săracilor.”

Deci, aceasta este povestea în care vedem că această femeie Îl unge pe Isus cu acest parfum, iar ucenicii cred că este o risipă.

Să privim aceeași poveste în Marcu. Este exact aceeași poveste. Marcu 14.3-5:

„Pe când ședea Isus la masă, în Betania, în casa lui Simon leprosul, a venit o femeie, care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump; și, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus.

Unora dintre ei le-a fost necaz, și ziceau: „Ce rost are risipa aceasta de mir?

Mirul acesta s-ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei, și să se dea săracilor.” Și le era foarte necaz pe femeia aceea.”

Vedeți? Este aceeași poveste. Să mergem în Ioan 12.1-6:

„Cu șase zile înainte de Paște, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort, și pe care-l înviase din morți.

Acolo I-au pregătit o cină.  Marta slujea iar Lazăr era unul din cei ce ședeau la masă cu El.

Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preț, a uns picioarele lui Isus, și I-a șters picioarele cu părul ei; și s-a umplut casa de mirosul mirului.

Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis:

„De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei, și să se fi dat săracilor?”

Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoț, și, ca unul care ținea punga, lua el ce se punea în ea.”

Avem aceeași poveste spusă de trei ori. Care este diferența? Diferența este că Ioan avea o descoperire specială. Toți ceilalți știu că cineva a spus ceva, dar cine este cel care a spus? Când a intrat sub Ungerea Vulturului, cel pe care-l iubea Isus, a spus că a fost Iuda Iscarioteanul.

Nu mai este o taină cine este acest grup misterios sau cine este acea persoană misterioasă. Când intrăm în Peceți, nu mai este nici o taină despre cine sunt sufletele de sub altar. Noi știm că sunt evrei. Cine sunt acești o sută patruzeci și patru de mii din Apocalipsa 7? Cine sunt oamenii aceia îmbrăcați în haine albe? Cine sunt cei doi martori? Ioan, sub Ungerea Vulturului, cel pe care-l iubea Domnul, primește o descoperire specială.

Când nimeni altcineva nu primește numele, el îl primește. Cine sunt cei doi martori din Apocalipsa 11? Toată lumea se ceartă, dar Mireasa știe că sunt Moise și Ilie. Cine sunt sufletele de sub altar care strigă: „Cât timp, Doamne?” Și au primit haine albe. Sunt evrei, din timpul lui Hristos până la capăt. Ei sunt evrei. Laudă lui Dumnezeu!

În orice altă epocă, sub orice altă Ungere, este o Taină: „Da, cineva a spus aceasta; Da, este cineva sub altar; Da, cineva strigă; Da, sunt doi martori. Da, sunt acolo, dar cine sunt aceștia? Ioan a fost singurul care a știut cine sunt ei, pentru că Mireasa știe cine este. Slavă lui Dumnezeu!

În mesajul Pecetea a patra, fratele Branham a spus:

„Acum, „Când Mielul a deschis Pecetea a patra…” Să ne oprim aici. Cine a deschis Pecetea a patra? Mielul! Era vrednic altcineva? Nimeni altcineva nu a putut s-o facă. Nu. Mielul a deschis Pecetea a patra.

Și a patra făptură vie, care semăna cu un vultur, i-a spus lui Ioan: „Vino să vezi care este a patra Taină din Planul Răscumpărării, ascunsă în această Carte”, pentru că Mielul o deschidea. Cu alte cuvinte, el spunea: „Aici există o a patra Taină.”

Dacă mergem în Apocalipsa 6.7, o să vă citesc:

„Când a rupt Mielul Pecetea a patra, am auzit glasul făpturii a patra (cine este aceasta? Vulturul), zicând: „Vino și vezi!”

M-am uitat, și iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el, se numea Moartea, și împreună cu el venea iadul…”

Ce este atât de important aici? Faptul că sub celelalte Ungeri au fost alți călăreți, dar nu s-a spus niciodată cine a fost călărețul de pe calul alb, ci s-a spus doar: „Cel ce stătea pe calul alb; cel ce ședea pe calul roșu; cel ce ședea pe calul negru...”, dar sub Ungerea Vulturului, acel călăreț primește un nume, iar numele lui este „Moartea” și iadul vine după el. De ce? Pentru că acum este Ungerea Vulturului; acum, ceea ce a fost ascuns acolo ca o Taină, este descoperit.

Ei știau că este un călăreț, dar se părea că ar fi trei călăreți diferiți : un călăreț pe un cal alb; unul pe un cal roșu…dar sub Ungerea Vulturului, profetul a venit și a spus:

„A fost același călăreț tot timpul și acesta este Antihrist, care s-a mutat de pe calul alb pe calul roșu; apoi a coborât de pe calul roșu și a urcat pe calul negru; a coborât de pe calul negru și a urcat pe calul gălbui.”

Sub slujba făpturii a patra, sub Ungerea Duhului Sfânt peste Biserică, printr-o slujbă profetică, Ungerea Vulturului, El ne-a spus cine a fost acest călăreț de-a lungul epocilor Bisericii. Ceea ce nu a putut spune Matei; ceea ce nu a putut spune Marcu; ceea ce nu a putut spune Luca, acum, sub Ungerea Vulturului, sub slujba lui Ioan, Mireasa, puteți ști că este Iuda Iscarioteanul; El este Antihrist, el este călărețul. Cel pe care îl arăta Isus, era cel care avea să-L vândă pe Isus Hristos. Sper că nu-l vedem doar pe Ioan aici, ci ne vedem pe noi înșine.

Să mergem înapoi la Matei 26, și să mai privim odată, pentru că este interesant. Fratele Branham a spus: „Când a deschis acele Peceți, El a deschis întreaga Biblie.” Nouă ne va lua tot restul timpului nostru pe această Planetă să continuăm să deblocăm ceea ce a fost deschis sub deschiderea acestor Peceți, și nu cred că vom ajunge la sfârșitul ei; cred că încă vom descoperi multe, pe măsură ce mergem mai departe.

Matei 26.50. Aici vorbește Isus, când au venit să-L aresteze în grădina Ghetsimani.

„Isus i-a zis: „Prietene, ce ai venit să faci, fă!” Atunci oamenii aceia s-au apropiat, au pus mâinile pe Isus și L-au prins.

Și unul din cei ce erau cu Isus, a întins mâna, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot, și i-a tăiat urechea.”

Cineva a tăiat urechea cuiva. Acum știm că a fost cineva cu Isus, și cineva care era slujitorul marelui preot. Aceasta este tot ce știm aici.

 Să mergem la Marcu 14. Noi am trecut de la Leu la Ungerea Boului. Trecem prin epocile Bisericii. Marcu 14.46-47:

„Atunci oamenii aceia au pus mâna pe Isus, și L-au prins.

Unul din cei ce stăteau lângă El, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot, și i-a tăiat urechea.”

Aceasta este Ungerea Boului. Să mergem la Luca 22.48-50:

„Și Isus i-a zis: „Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?”

Cei ce erau cu Isus, au văzut ce avea să se întâmple, și au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?”

Și unul din ei a lovit pe robul marelui preot, și i-a tăiat urechea dreaptă.”

Se pare că de-a lungul epocilor Bisericii primim aceleași informații despre Peceți. Noi știm că sunt personaje, știm că sunt actori, știm ceva despre ei, avem câteva informații: „Unul care era cu Isus”; „unul dintre ei”; „un slujitor al marelui preot”. Apoi știm că unul avea o sabie  și că i-a tăiat urechea acelui rob al marelui preot. Deci, noi știm simbolurile, avem aceste informații, dar nu știm cine a fost.

Să mergem la Ioan 18.10:

„Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o, a lovit pe robul marelui preot, și i-a tăiat urechea dreaptă. Robul acela se numea Malhu.”

Nu în epocile Bisericii, ci sub Ungerea Vulturului, sub Ioan. Ioan a primit Apocalipsa, Ioan a adus Apocalipsa, Ioan a adus Cartea iubirii. Fratele Branham a spus despre Evanghelia lui Ioan: „Aceasta este Evanghelia iubirii.” Și Ioan este cel care a scris Epistolele iubirii. El este apostolul iubirii, este ucenicul iubirii, este beneficiarul iubirii, cel pe care-l iubea Domnul. Și această Carte este scrisă sub Ungerea Vulturului.

Frați și surori, aici suntem noi, aceasta este cine suntem; aceasta înseamnă să identificăm în ce epocă ne aflăm și cine suntem.

Acum știm că Moise și Ilie vor duce Evanghelia la evrei, și aceasta se va întâmpla după ce Biserica este răpită. Noi știm cine este Biserica, ei sunt cei care primesc acest secret cu dragoste. Nimeni altcineva nu-l va primi, ci doar Mireasa va primi acest secret de dragoste al descoperirii celor șapte Peceți, și Taina lui Dumnezeu fiind încheiată, Ea este cea care va fi luată în Răpire. Ea va lua Răpirea. Toți ceilalți care L-au respins sau nu au avut niciodată șansa să audă, vor rămâne. Cine va merge în Răpire? Cine va rămâne în Necaz? Noi știm, îi putem numi: Doamna, Isus Hristos se ridică, iar biserica rămâne. Acum putem s-o numim, acum putem s-o separăm; acum știm cine este vița falsă, știm cine este Vița adevărată; știm cine sunt sufletele de sub altar; știm cine sunt cei o sută patruzeci de mii; știm cine sunt cei îmbrăcați în haine albe din Apocalipsa. Oh, Dumnezeule! Acum este atât de clar! Nu-i de mirare că fratele Branham citea mereu din sfântul Ioan. Slavă lui Dumnezeu!

Să mergem la Ioan 20. Acum puteți să vă identificați cu Ioan? Amin! Să citim din Ioan 20.1-9:

„În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis de dimineață la mormânt, pe când era încă întuneric, și a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt.

A alergat la Simon Petru și la celălalt ucenic pe care-l iubea Isus…” (Cine era acesta? Ioan, simbolul Miresei), „…și le-a zis: „Au luat pe Domnul din mormânt, și nu știu unde L-au pus.”

Petru și celălalt ucenic…” („celălalt ucenic” este o taină, pentru că Mireasa a fost o taină pe tot parcursul Cărții) „…au ieșit și au plecat spre mormânt.

Au început să alerge amândoi împreună. Dar celălalt ucenic alerga mai repede decât Petru, și a ajuns cel dintâi la mormânt

S-a plecat, și s-a uitat înăuntru, a văzut fâșiile de pânză jos, dar n-a intrat.

Simon Petru care venea după el, a ajuns și el, a intrat în mormânt, și a văzut fâșiile de pânză jos.

Iar ștergarul, care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu fâșiile de pânză, ci făcut sul și pus într-un alt loc singur.

Atunci celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt,  a intrat și el, și a văzut, și a crezut.

Căci tot nu pricepeau că, după Scriptură, Isus trebuia să învieze din morți.”

Înainte ca ei să-și dea seama sau să-și amintească ce spuneau Scripturile, El a înviat din morți. Și de îndată ce Ioan, care este simbolul Miresei, care este apostolul iubirii, care are o relație specială cu Isus, care este sub Ungerea Vulturului, de îndată ce el a intrat și a văzut ștergarul și hainele…Și Petru le-a văzut, dar nu scrie ce credea Petru, el a plecat, dar noi știm că Petru s-a îndoit, pentru că a fost mustrat de Domnul pentru necredința lui. Dar când Ioan a intrat și a văzut, el a crezut. De ce? În el era ceva special care a putut crede când a văzut mormântul gol. De ce nu a avut nevoie să atingă, să pună mâna în coasta Lui, ca Toma? Când el a văzut mormântul gol, a crezut. De ce? Am să vă spun: pentru că atunci când credința lucrează, ea lucrează prin dragoste.

Ioan a fost destinatarul iubirii, obiectul special al iubirii, care i-a dat un har special. El a crezut pentru că credința lucrează prin dragoste.

Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit mai întâi, și este reciproc. Harul Lui ne este dăruit pentru că ne-a iubit. Noi avem capacitatea de a primi Adevărul, prin har, și harul este dragoste. Noi suntem în acea relație specială cu Hristos.

Să mergem la Ioan 21.3:

„Simon Petru le-a zis: „Mă duc să prind pește.” „Mergem și noi cu tine”, i-au zis ei. Au ieșit, și au intrat într-o corabie; și n-au prins nimic în noaptea aceea.

Dimineața, Isus stătea pe țărm, dar ucenicii nu știau că este Isus.

„Copii,” le-a zis El, „aveți ceva de mâncare?” Ei I-au răspuns: „Nu!”

El le-a zis: „Aruncați mreaja în partea dreaptă a corăbiei, și veți găsi.” Au aruncat-o deci, și n-o mai puteau trage de mulțimea peștilor.

Atunci ucenicul pe care-l iubea Isus…” (vedeți modelul? „…a zis lui Petru: „Este Domnul!”…”

Ioan a fost primul care a putut să-L recunoască pe Domnul. De ce? El era într-un Legământ al harului, era într-o  relație de dragoste, el se culcase pe Sânul lui Isus. La Ioan era ceva special; este ceva special la Evanghelia lui Ioan.

Eu personal cred că, Evanghelia după Ioan, este Evanghelia Miresei. Dați-mi voie să citesc mai departe, pentru că este cu adevărat interesant.

„Atunci ucenicul pe care-l iubea Isus, a zis lui Petru: „Este Domnul!” Când a auzit Simon Petru că este Domnul, și-a pus haina pe el, și s-a încins, căci era dezbrăcat, și s-a aruncat în mare.”

Vedeți? Petru avea acea credință îndrăzneață care doar intra în acțiune, dar el avea nevoie de ceva care să ajute acea credință. De ce avea nevoie Petru? De dragoste, pentru că credința lucrează prin dragoste.

De aceea Petru și Ioan au mers împreună la Poarta „Frumoasă”. Știți ceva? Ioan nu vorbea niciodată. Când privești acele întâmplări cu Petru și Ioan; Petru și Ioan; Petru și Ioan, Ioan nu vorbește niciodată, ci doar privește în urmă la Petru. „Hai să mergem!”, și Petru mergea primul, dar după Petru, el a intrat în mormânt, a văzut și a crezut.

Și acum, când Hristos a venit în scenă aici, pe malul lacului, Ioan a spus: „Este Domnul!” Iar când dragostea L-a identificat pe Domnul, credința a intrat în acțiune: a sărit peste bord și a înotat spre țărm. Credința și dragostea. Credința lucrează prin dragoste.

Petru nu a vindecat ologul fără dragoste. Și dragostea nu a fost purtătorul de cuvânt în ziua aceea, dar a fost acolo împreună cu credința. Laudă lui Dumnezeu!

Să mergem la versetul 20, din același capitol. Înainte de a citi, vreau să vă conduc prin discuția pe care a avut-o Petru cu Isus.

Petru a înotat până la mal…Vreau să spun că este clar că Petru Îl iubea pe Isus, el este un model al credinței. Când Petru a ajuns la mal, Isus S-a uitat la Petru și l-a întrebat de trei ori: „Petre, Mă iubești?” „Petre, Mă iubești?” „Petre, Mă iubești?” De ce avea nevoie Petru? Ce îi lipsea? Care era ingredientul lipsă din Petru? Petru era curajos, avea credință, dar ceea ce-i lipsea și de care avea nevoie, era dragostea.

După ce a avut credință, după ce a primit de la Tatăl o descoperire despre Cine era Hristos, în Matei 16, de ce mai avea nevoie? El avea nevoie de dragoste. Și vedem că aici, El a început să-l întrebe pe Petru: „Mă iubești?” Și el a răspuns: „Da, Doamne, știi că Te iubesc.” „Paște mielușeii Mei!” „Petre, Mă iubești tu mai mult decât toți aceștia?” „Da, Doamne, știi că Te iubesc!” „Paște oițele Mele!” „Petre, Mă iubești?” Și el s-a întristat și I-a zis: „Tu știi că Te iubesc.” „Paște oile Mele!”

Acum, Isus începe să-l lege pe Petru prin dragoste, pentru că dragostea îl va face pe Petru să trăiască pentru alții; pentru că a trăi pentru alții, înseamnă să cauți mai întâi Cerul.

Expresia iubirii este să-L slujești pe Hristos și oile Sale; să slujești poporul Său. Ceea ce avea nevoie Petru, era să vină în contact cu Dragostea, să fie temperat de dragoste și să fie mișcat de dragoste, pentru că credința lucrează prin dragoste.

Petru avea dogmatism, el știa că Acesta era…Vreau să spun că, chiar și după ce au plecat toți și Isus le-a zis: „Voi nu vă duceți?”, el a răspuns: „Unde să ne ducem? Tu singur ai cuvintele Vieții. Noi știm și credem că Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu!” El avea credință, dar acea credință tăia urechile oamenilor încercând să-i ucidă; lupta pentru a afla cine era cel mai mare în Împărăție; a avut o dispută cu Hristos Însuși, dacă va suferi sau nu. Credința făcea multe dar ea trebuia temperată de dragoste, pentru că credința lucrează prin dragoste.

Nu iubiți voi Cuvântul lui Dumnezeu? Amin! Nu iubiți voi Scripturile? De ani de zile acestea au fost separate în bucăți, dar acum totul se adună împreună și pictează o Imagine.

Să citim versetul 20. După ce Petru a trecut prin aceste întrebări, Isus i-a spus:

„Când vei îmbătrâni, îți vei întinde mâinile și altul te va încinge și te va duce unde nu vei vrea.”

El a început să-i vorbească despre răstignirea lui, despre felul cum va muri. Versetul 20:

„Petru s-a întors, și a văzut venind după ei pe ucenicul pe care-l iubea Isus, acela care la Cină, se rezemase pe pieptul lui Isus, (noi știm cine este acesta), „și zisese: „Doamne, cine este cel ce Te vinde?”

Petru s-a uitat la el, și a zis lui Isus: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?”

Isus i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până când voi veni Eu, ce-ți pasă ție? Tu vino după Mine!”

De ce să rămână? Pentru că Ioan este simbolul Miresei, el va fi acolo până la venirea Domnului. Este atât de minunat!

Această Scriptură are un scop dublu, un înțeles dublu, și noi vom discuta despre aceasta într-un sens. El a spus:

„Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ți pasă ție? Tu vino după Mine.”

Din pricina aceasta a ieșit zvonul printre frați că ucenicul acela nu va muri niciodată. Însă Isus nu zisese lui Petru că nu va muri deloc, ci: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ți pasă ție?”

Ucenicul acesta este cel ce adeverește aceste lucruri, și care le-a scris. Și știm că mărturia lui este adevărată.”

Cine a mărturisit despre aceste lucruri? Uitați-vă în partea de sus a paginii, scrie IOAN. Aceasta este Evanghelia lui Ioan, Epistola lui Ioan, și el este cel care a scris aceste lucruri, iar noi știm că mărturia lui este adevărată. De ce? Pentru că este dragostea, pentru că este sub Ungerea Vulturului și el cunoaște Adevărul și poate să depună mărturie despre Adevăr.

În mesajul Apocalipsa capitolul 4, fratele Branham a spus:

„Petru a zis: „Ce vei face cu el?” El a zis: „Ce se va întâmpla cu insul acela?” Isus a zis: „Ce-ți pasă ție dacă el Mă va vedea venind?” Și El l-a lăsat să trăiască s-o vadă. După ce ceilalți au murit și au plecat, Ioan a trăit să vadă venirea Domnului repetată în putere, toată scena stabilită din timpul lui, până la sfârșitul judecăților și introducerea Mileniului. Ioan a văzut fiecare parte din aceasta și Mileniul terminat, și epoca Mileniului terminată, și epoca Împărăției a început. Astfel Își ține El Cuvântul, nu-i așa?”

El spune: „Ce dacă ei au înțeles-o greșit și au făcut din aceasta un lucru firesc, deși avea să fie un lucru spiritual? Ioan a fost dus în Insula Patmos și a fost prins într-o viziune. El a fost acolo între Epocile Bisericii și Necaz; apoi o ușă a fost deschisă în cer și a auzit un Glas care-i zicea: „Vino aici, sus!” Și el a ajuns, a urcat mai sus și a văzut Mielul luând Cartea, a văzut Pecețile luându-se de pe Carte; a auzit cele șapte Tunete; a văzut perioada Necazului; a văzut bătălia de la Armaghedon; a văzut așezarea Mileniului; a văzut ceruri noi și un Pământ nou. De ce? Pentru că el este un tip al Miresei. De ce? Vă voi spune de ce. Mai am două Scripturi și ajungem la aceasta.

1Corinteni 13.1-3:

„Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, și n-aș avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.

Și chiar dacă aș avea darul profeției, și aș cunoaște toate tainele și toată știința; chiar dacă aș avea toată credința așa încât să mut și munții, și n-aș avea dragoste, nu sunt nimic.

Și chiar dacă mi-aș împărți toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars, și n-aș avea dragoste, nu-mi folosește la nimic.”

Orice altceva va dispare, dar dragostea merge până la capăt. Și iată că Petru vorbea despre dragoste. „Ce dacă el va rămâne?” De ce? Pentru că dragostea va merge până la capăt; și credința care lucrează prin dragoste va merge și ea până la capăt. Dar va fi nevoie de dragoste. Fără dragoste nu este nimic, dar cu dragoste, va dăinui. Laudă lui Dumnezeu!

Să mergem la Apocalipsa 10.8. După Ioan, aici în Apocalipsa 10, sunt cele șapte Tunete. Ioan a primit descoperirea celor șapte Tunete, care sunt Tainele descoperite în cele șapte Peceți. El le-a auzit deja; el le-a auzit și le știa, și a vrut să le scrie, dar i s-a spus să le pecetluiască. Dar Ioan a primit deja descoperirea celor șapte Peceți, care sunt cele șapte Tunete, și după ce a primit această descoperire, a auzit un Glas:

„Și glasul pe care-l auzisem din cer, mi-a vorbit din nou, și mi-a zis: „Du-te de ia cărticica deschisă din mâna Îngerului, care stă în picioare pe mare și pe pământ.”

M-am dus la înger, și I-am cerut să-mi dea cărticica. „Ia-o”, mi-a zis el, „și mănânc-o; ea îți va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.”

Am luat cărticica din mâna îngerului…”

Ascultați, aceasta este aceeași Carte despre care fratele Branham a spus că în Apocalipsa 5, era pecetluită cu șapte Peceți, și nimeni nu a putut s-o deschidă, nici s-o atingă și nici s-o citească. Este aceeași Carte, și fratele Branham a spus: „Aceasta este Cartea Vieții; este Cartea faptelor fiecărui răscumpărat; este Certificatul de căsătorie; este Biblia; este descoperirea Tainei lui Dumnezeu.”

Acea Carte din Apocalipsa 5, era pecetluită, dar în Apocalipsa 10, Îngerul puternic coboară cu o Carte deschisă în mâna Lui, iar aici, lui Ioan i se spune să meargă la Înger, despre care fratele Branham spune că este Hristos, și să ia acea Carte deschisă, care a fost desigilată, și nu doar s-o ia, ci  s-o mănânce și să devină una cu Ea: „S-o mănânci, ca s-o aduci în tine.”

Fratele Branham a spus: „Să nu vii până aici și să spui: „Eu cred Mesajul.” Ia Mesajul! Ia-L în tine, hrănește-te cu El ca să devii una cu Mesajul. Identifică-te cu El. „Ea va fi dulce în gura ta.” De ce? Pentru că atunci când primești descoperirea Cuvântului, este absolut palpitant, dar când te duci s-o trăiești, este aceeași Viață pe care a trăit-o Hristos, și este respingere, batjocură, ridiculizare și neînțelegere.

„Am luat cărticica din mâna Îngerului, și am mâncat-o; în gura mea a fost dulce ca mierea; dar, după ce am mâncat-o, mi s-a umplut pântecele de amărăciune.

Apoi mi-au zis: „Trebuie să profețești din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi și împărați.”

„Profețește din nou!” Sub ce ungere era Ioan? Sub Ungerea Vulturului, care este Ungerea profetică.

Ascultați ce spune fratele Branham în mesajul Ca Vulturul care își scutură cuibul:

„Nu, domnule. Tata Vultur, ei arată exact ca El; cred același lucru pe care îl face El. Ei arată ca El. Da, domnule. Ei sunt făcuți ca El; sunt construiți ca EL și El știe că sunt vulturi autentici. Oh, vai! Aceasta vrea Dumnezeu, un Mesia adevărat. Da. El este Mesia. „Mesia” este „Unsul”, și noi suntem copiii Lui, care au o Ungere mai mică. Deci, noi suntem…

Așa cum IaHoVaH este Vulturul, Marele Vultur, și noi suntem vulturi. El este Mesia, iar noi, cu aceeași Ungere, suntem mici Mesia. Uns! „Mesia”, înseamnă „Unsul”. Ești Uns? Cu ce? Cu același Duh cu care a fost Uns El. Noi avem o măsură, El Îl are fără măsură. El a fost Dumnezeu manifestat în trup, iar noi suntem fiii lui Dumnezeu, părți din El, veniți…”

De ce este nevoie? De Carte! „Ia Cartea deschisă, ia Cuvântul descoperit! Ia-L în tine! Mănâncă-L! Mănâncă-L tot!” Ia tot Mesajul înăuntru ca să devii una cu El! Digeră-L, lasă-L să devină tu. Aceasta se întâmplă cu Hrana noastră; Hrana pe care o mâncăm devine noi. Mâncați-L până când Mesajul devine voi; până când Mesajul începe să se manifeste în carne.

Când mănânci, acea mâncare va intra într-o manifestare carnală. Corect? Va crea celule, face părul să crească, vă întărește trupul, vă face mușchi, face celule sanguine. De ce? Pentru că mâncarea vine în manifestare.

Tot așa, acest Mesaj trebuie să ajungă la o manifestare trupească, dar ca să se poată întâmpla aceasta, tu trebuie să iei Cartea de la Hristos și s-o mănânci. De ce? Pentru ca să profețești din nou. De ce? Ce vrei să spui cu „Trebuie să profețești din nou?” Aceasta nu înseamnă că toți vom avea o lucrare profetică, ci înseamnă că suntem într-o lucrare profetică; înseamnă că suntem sub Ungerea Vulturului, și „Vom profeți din nou.”; înseamnă că vom profeți ceea ce a fost deja profețit. Noi vom spune numai ceea ce a spus profetul, pentru că „Profetul, Mireasa și Duhul, vor spune același lucru.”

Vedeți identificarea voastră identică cu Ioan? Ioan este un simbol al Miresei și are o relație specială cu Domnul.

Vreau să privim câteva lucruri și vom încheia.

Fratele Branham a spus, el a spus aceasta de multe ori, dar eu am luat doar un citat. El a spus:

„După ce s-a întors de pe Insula Patmos, singurul lucru pe care a putut să-l spună Seminței alese, a fost: „Copilașilor, iubiți-vă unii pe alții.” El a descoperit că era ceva real.”

Ce a făcut pentru el acea experiență de pe Insula Patmos?  Ce s-a întâmplat pe Insulă? El a primit cartea Apocalipsei, i-a fost dezvăluită descoperirea lui Isus Hristos, deschiderea Peceților, timpul sfârșitului, Taine, evenimente, Taina lui Dumnezeu. El a primit tot, și când s-a întors din acea experiență, care a fost mesajul lui principal? Dragostea! „Copilașilor, iubiți-vă unii pe alții!” De ce? Pentru că Dumnezeu este dragoste, iar cei care-L cunosc pe Dumnezeu, cunosc Dragostea, se iubesc unii pe alții.

Ioan a intrat în ceva real. Dragostea adevărată aduce descoperire. Ce a adus descoperirea lui Ioan? Descoperire specială. Nici unul dintre ceilalți ucenici nu a primit-o.

Descoperirea specială din Cartea lui Ioan, nu a avut-o nici una din celelalte Evanghelii. Ce a fost aceasta? Dragoste, pentru că Ioan a fost cel pe care l-a iubit Domnul.

Așadar, dragostea aduce descoperire, pentru că primim aceste Taine prin har. Și descoperirea aduce dragoste, pentru că, atunci când s-a întors, Ioan a scris Epistolele dragostei; și cel mai important Mesaj, pe care l-a avut, a fost Piatra din vârf, Dragostea.

Fără dragoste nu este nimic. Poți avea credință să muți și munții; poți să ai cunoașterea pentru a înțelege toate tainele, aceasta a spus Pavel, dar dacă nu ai dragoste, nu ești nimic. Ioan a primit aceeași descoperire; el a văzut Epocile Bisericii; a văzut venirea Domnului; a văzut lupta de la Armaghedon; a văzut Mileniul; a văzut totul, iar când s-a întors, principalul Mesaj pe care l-a avut, a fost: „Iubiți-vă unii pe alții!”

Când totul este spus și făcut, totul a ieșit din acea mare Resursă a dragostei și totul se întoarce la acea mare Fântână a dragostei. Totul este despre dragoste.

Dragostea aduce descoperire și descoperirea aduce dragoste. Eu nu pot vedea descoperirea aducând ceartă, dispute, dezacord și ostilitate. Aceasta nu s-a întâmplat cu Ioan, dar așa a fost Petru când  a avut credință fără dragoste. Dar credința lucrează prin dragoste. Nu este că Petru nu a avut credință, ci a trebuit să fie adus în altceva, el a trebuit să fie unit cu Ioan.

După Învierea lui Isus Hristos, în ziua Cincizecimii, Petru și Ioan au trebuit să lucreze împreună.

În mesajul Disperări, fratele Branham spune:

„Acum, Cuvântul afirmă clar, dacă vreți să vă notați, în Galateni 5.6: „Căci credința lucrează prin dragoste.” Vedeți? Credința lucrează prin dragoste. Și singura cale prin care puteți avea credință, este să aveți mai întâi dragoste; deoarece, la urma urmei, credința este stimulentul dragostei. Acum, dacă nu aveți dragoste, nu puteți avea credință.”

Care a fost stimulentul lui Dumnezeu pentru a face toate acestea pentru noi? Dragostea! Care este stimulentul nostru să-L credem pe Dumnezeu și să ne dăruim Lui? Dragostea! Este o dragoste reciprocă.

Ce aduce descoperirea în inimile noastre? Dragostea lui Dumnezeu curată și simplă. Este harul lui Dumnezeu, și harul este soră geamănă cu dragostea.

De ce tu vezi ceea ce vezi? Datorită iubirii Sale pentru tine. De ce ți se deschide ție Cartea? De ce rezonează Mesajul în inima ta? De ce nu te poticnești? De ce poți accepta că Dumnezeu a trimis un profet, când mii nu pot accepta? De ce milioane nu pot crede că Pecețile sunt deschise și nu pot recunoaște venirea Domnului? De ce pentru tine nu este nici o problemă? De ce? Pentru că aceasta este dragostea lui Dumnezeu pentru tine. Acesta este harul și dacă ești un beneficiar al acestui har și acestei iubiri, atunci aceasta este reflectarea că ești prins așa cum a fost prins Ioan și trecut prin ușa deschisă, pentru a vedea deschiderea Peceților, pentru a înțelege Tunetele și pentru a vedea desfășurarea până la sfârșitul timpului. Eu cred că aceasta ni s-a dat nouă în această zi, prin deschiderea Peceților și Mesajul de după.

Totul i-a fost descoperit Miresei. Ea a văzut totul de dinainte de început, și până după sfârșit.

Și ce a produs acea viziune? L-a produs pe apostolul iubirii, care a scris acele Epistole ale iubirii, iar când a ajuns în punctul în care nu a mai putut predica, a avut un singur Mesaj. El a stat în colțul bisericii, și când i se cerea să spună o mărturie, spunea același lucru de fiecare dată: „Copilașilor, iubiți-vă unii pe alții!”

Totul se va sfârși, profețiile vor înceta, totul se va termina în cele din urmă, dar dragostea nu se va termina niciodată.

Sunt atât de bucuros că pot spune: „Prin harul Său, eu sunt un destinatar iubirii Lui.” Eu pot să mă văd în Cartea lui Ioan; pot să mă văd în apostolul iubirii, și nu datorită marii mele iubiri pentru El, ci datorită marii Lui iubiri pentru mine. Ce face aceasta pentru mine? Oh, Doamne, când totul ajunge la sfârșit, mă refer la sfârșit sfârșit, mie nu-mi va păsa de aceasta. De fapt, când voi ajunge la sfârșit sfârșit, eu vreau să fiu ca Ioan, vreau să-i iubesc pe toți. Dumnezeu va aranja totul, nu trebuie să aranjez eu totul, nu depinde de mine.

Eu vreau doar să proclam acest mare Adevăr. El mi-a spus cine este Antihrist și știu. Ioan a putut să scrie aceasta, Ioan a putut să-l spună. Ioan știa și nu i-a fost frică să spună cine a tăiat urechea și cui i-a tăiat urechea; cine sunt cei o sută patruzeci și patru de mii; cine sunt cei de sub altar; cine sunt cei doi martori; cine este Mireasa și cine este fecioara nebună; cine este mincinosul. El a avut Adevărul, dar el nu a fost arogant și ostil, ci a spus: „Iubiți-i pe toți și iubiți-vă unii pe alții!”

Dumnezeu va rezolva totul, eu sunt aici doar pentru a profeți din nou. Nu sunt aici pentru a aduce argumente și cu siguranță nu sunt aici pentru a-i convinge pe oameni. Aceasta nu va funcționa. Eu sunt aici doar pentru a profeți din nou și oricine este un destinatar al iubirii Lui, se va conecta la Cuvânt și Îi va răspunde la dragoste cu dragoste

Sunt atât de recunoscător pentru dragostea Lui!

Sper că Dumnezeu vă va ajuta să puneți toate aceste piese împreună. Pentru mine, cu cât studiez mai mult Scripturile și cu cât mi se deschide mai mult Mesajul, totul se leagă împreună, pentru că, ce este Cuvântul? Cuvântul este Dumnezeu! Este Dumnezeu! Știți ce este dragostea? Este Dumnezeu! Știți ce este Hristos? El este Dumnezeu Știți ce este Mireasa? Ea face parte din același lucru. Când totul se reduce, se întoarce la un singur lucru, și acesta este Dumnezeu. El este Viață, este Dragoste, este marea Fântână din care vin toate.

În cele din urmă, totul revine la același lucru exprimat într-o Familie. Nu există nimic altceva pentru care să lupți. Noi ne întoarcem înapoi la Original, și aceasta este tot ce vreau. Aceasta este dorința inimii mele.

Pot vedea eu însumi atât de clar în Scripturi ca niciodată până acum; pot vedea în ce oră sunt, în ce Epocă, ce Evanghelie, ce Ungere, ce Dragoste și că suntem aliniați cu Dumnezeu. Laudă lui Dumnezeu!

Poate că, uneori lucrurile sunt o luptă pentru tine, pentru că nu simți că ai descoperirea Cuvântului. Lăsați-mă să vă spun că Aceasta nu este doar o grămadă de intelectualism. Fratele Branham a spus că „Este o înțelegere, că ai o înțelegere,” dar aceasta nu înseamnă că trebuie să înțelegi toate cele zece mii de piese de puzzle în detaliu. Ceea ce ai nevoie, este ca Dumnezeu să-ți arate Imaginea de pe Cutie, care face ca toate piesele să aibă mai mult sens.

Ascultați-mă, am să vă spun secretul: doar sprijiniți-vă pe Pieptul Lui și spuneți-I: „Vrei să-mi arăți Imaginea?” Nu te supăra, nu te agita, nu încerca să obții cât mai multă înțelegere, și nu te forța până te doare capul, nu face aceasta, ci doar sprijină-te pe Pieptul Lui, în acea relație specială de dragoste cu El. Apropie-te foarte mult de El, și spune-I.

Pot să mi-l imaginez pe Ioan. Dacă stai culcat pe pieptul cuiva, capul tău este aici, pe inimă, așa că, atunci când Petru i-a făcut semn lui Ioan: „Întreabă-L!”, Ioan doar a ridicat privirea. Știți, când ridici privirea spre cineva, o faci simplu, nu o faci cu aroganță. Tu nu vrei să te apropii de Domnul și să-I arunci privirea aceea…îmbufnată, ci Îl privești cu drag și-I spui: „Doamne, Isuse, vrei să-mi descoperi acest lucru? Vrei să mi Te descoperi pe Tine Însuți?”

Ascultați, este marea Lui dorință s-o facă. Când Ioan L-a întrebat, El i-a răspuns imediat. Biblia nu ne dă de înțeles că I-au trebuit treizeci de minute ca să-i spună: „Acela căruia îi voi întinge bucățica și i-o voi da,” după care a înmuiat bucățica și i-a dat-o.

Vreau să spun că nu a fost complicat. Să nu complicăm lucrurile, ci doar să ne sprijinim pe Pieptul Lui și să-I spunem.

Dacă în Mesaj există ceva de poticnire, dacă există ceva ce simți că trebuie să știi, doar sprijină-te pe Pieptul Lui și spune-I: „Cine este? Vrei să-mi arăți?” Și El îți va da cheia descoperirii, pentru că aceasta lucrează prin dragoste.

Fratele Branham a spus că credința este o descoperire, și credința lucrează prin dragoste, deci, descoperirea lucrează prin dragoste. Descoperirea vine prin dragoste, lucrează prin dragoste și este dovedită prin dragoste.

Mulțumesc lui Dumnezeu. Să ne rugăm.

Dragă, Tată ceresc, Îți mulțumim, Doamne, pentru că ești atât de bun cu noi! Doamne, când privim la Ioan, nu-l vedem pe Ioan la Cina cea de taină, plecat cu capul pe Pieptul Tău, cel pe care-l iubește Dumnezeu, ci cumva, pot să mă văd pe mine însumi acolo. Doamne, eu nu am cum să fac aceasta în trupul meu, cu propria mea abilitate, cu propria mea educație, ci numai prin har.

Doamne, îmi dai voie să simt că pot fi în acel loc? Oh, Doamne, vreau să profit de dragostea Ta pe care mi-ai arătat-o și de marele har pe care îl am în viața mea, și să mă sprijin pe Pieptul Tău, deasupra inimii Tale, și să-Ți spun: „Doamne, vrei să-mi descoperi mai mult? Vrei să-mi deschizi mai mult înțelegerea și să-mi arăți mai mult din marea Ta dramă, din Imaginea Ta minunată, astfel încât să pot vedea?”

Dumnezeule, a fost plăcerea Ta, bucuria Ta, să-i dai lui Ioan o descoperire specială; și cred că este bucuria ta să-i șoptești secretele Tale de dragoste Miresei Tale.

Doamne, acum ne sprijinim pe Pieptul Tău, și Te întrebăm, Dumnezeule: „Vrei să șoptești secrete de dragoste în urechile noastre, astfel încât să Te cunoaștem mai bine și să ne aduci o dragoste mai mare, o manifestare mai mare a iubirii Tale din viețile noastre? Dă-ne capacitatea de a-i iubi pe toți, păcătoși sau sfinți, indiferent dacă ne iubesc sau nu.

Doamne, ajută-ne să fim recunoscători pentru dragostea pe care ne-ai dăruit-o și să lucrăm din poziția dragostei.

Te iubim, Tată, și Te rugăm să Te manifești în noi. Ajută-ne, Doamne, să luăm această Cărticică și s-o mâncăm. Nu pentru a lăsa ceva afară, ci s-o mâncăm pentru a deveni una cu ea. Dă-ne putere să avem credința de a profeți din nou prin dragoste; dă-ne curaj și înțelepciune de a împărtăși acest Mesaj, acest Adevăr, la fel cum a făcut apostolul Tău, Ioan. El a împărtășit Adevărul, și ceea ce nu au putut spune Matei, Marcu și Luca, el a putut spune. Ceea ce epocile anterioare nu au putut spune, deoarece le-a fost ascuns, această Mireasă poate spune, așa că, ajută-ne să profețim din nou.

Te iubim, Tată, și Te rugăm să ne ajuți să-Ți mulțumim pentru marea Ta dragoste și pentru harul pe care ni l-ai dăruit.

Ajută-ne să trăim și să lucrăm prin această dragoste, în Numele lui Isus Hristos. AMIN.