CONTINUAREA CREAȚIEI LUI DUMNEZEU

Să ne rugăm. Tată ceresc, ce privilegiu este să fim aici! O, Doamne, cât Îți suntem de recunoscători că ne adunăm împreună în felul acesta!

Când venim la această parte a slujbei, și citim Cuvântul Tău, Te rugăm Dumnezeule, să vii și să-Ți faci cunoscută prezența  prin frângerea Pâinii, pentru că am venit ca să ne hrănim din mâna ta. Noi suntem aici la masa Ta, Doamne, așa cum ai poruncit Tu; am venit în ascultare, și acum Te așteptăm, Doamne, să vii să ne hrănești cu Porția hotărâtă pentru astăzi.

Te iubim și te rugăm să iei întâietate printre noi și să ne spui Cuvintele Tale veșnice prin aceste buze de lut, pentru că Îți dăm primul loc în inimile și în viețile noastre și în serviciul de astăzi. Te iubim și Îți mulțumim în Numele lui Isus Hristos. Dumnezeu să vă binecuvânteze! Amin.

Să citim împreună din 2Corinteni 5.17:

„Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus; iată că toate lucrurile s-au făcut noi.”

În dimineața aceasta vreau să vorbesc despre tema, Continuarea Creației lui Dumnezeu, și tocmai am citit 2Corinteni 5.17, unde scrie că, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Lucrurile vechi s-au dus, au trecut. S-ar putea să simți că, într-un fel, încă te mai ocupi de natura veche, de ocupațiile vechi ale familiei, dar în ochii lui Dumnezeu, tu ești o făptură nouă, pentru că lucrurile vechi au trecut. Pentru Dumnezeu, tu te-ai schimbat din omul vechi, într-un om nou. Tu ești, literalmente, o făptură nouă, o creație nouă. „Lucrurile vechi au trecut, și iată că toate lucrurile s-au făcut noi.”

În mesajul Epoca Bisericii Laodicea, fratele Branham, spune…

 Eu am multe Scripturi la care vreau să merg, așa că țineți-vă Bibliile pregătite. Am și câteva citate pe care vreau să le citesc, așa că stați cu mine. Profetul a spus foarte multe lucruri despre subiectul acesta, și în Cartea Epocilor Bisericii, în Epoca Bisericii Laodicea, citim:

„Dar acum, El stă în mijlocul Bisericii. Și așa cum stă acolo, descoperă Cine este El în această ultimă epocă. El Se numește pe Sine, „Autorul Creațiunii lui Dumnezeu”.

Începutul creației lui Dumnezeu, așa cum spune în Apocalipsa 3. Fratele Branham spune că El este Autorul, pentru că Dumnezeu este Autorul creației. Apoi începe să vorbească despre Biserică, și spune:

„Aceasta este o altă creațiune. Aceasta trebuie să aibă de-a face cu Biserica; aceasta este o denumire specială despre Sine. El este Creatorul acelei Biserici.

Mirele ceresc a creat propria Sa Mireasă. Ca Duh al lui Dumnezeu, El a coborât și a creat în fecioara Maria celulele din care s-a născut Trupul Lui.”

Așadar, noi știm că Creatorul Miresei este El, Mirele ceresc Și-a creat propria Mireasă. Amin? Deci, El este Creatorul creației lui Dumnezeu, și Mireasa Sa este creația Lui. Să citim mai departe:

„Maria a fost incubatorul uman, ea a purtat acel Copil sfânt și L-a adus pe lume. El era un Om-Dumnezeu, era Fiul lui Dumnezeu, El era din Noua creație. Omul și Dumnezeu S-au întâlnit și S-au unit; El a fost Primul din această Rasă nouă, El este Capul acestei Rase noi.”

Deci, această nouă creație, nu este vechea creație care a fost pervertită, și în această creație nouă, Isus Hristos a fost Primul. El S-a născut fără intervenția omului, deci, El S-a născut liber de perversiunea hibridării. Dar ceea ce a făcut să fie o creație nouă, nu a fost numai că S-a născut dintr-o fecioară, ci a fost și faptul că Dumnezeu Însuși S-a unit cu această creație nouă făcând din Acesta Trupul Său, Trupul Său creat. Acesta este noua Rasă. Și El a devenit Capul acestei Rase noi. Acest lucru este foarte important de înțeles pentru că El este Capul noii Rase, și aceasta înseamnă că trebuie să fie mai mulți din această Rasă.

Deci, pentru a fi parte din această nouă Rasă, trebuie să scapi de corupția hibridării și să fii o făptură nouă. Dar cum devenim o creație nouă, separată de cea veche, unde ce este vechi trece și devenim parte din această Rasă nouă? Noua noastră creație este făcută prin nașterea din nou, prin unirea cu Hristos. Să citim Coloseni 1.18:

„El este Capul trupului, al Bisericii. El este Începutul, Cel întâi născut dintre cei morți, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea.”

Aici putem vedea că, deși omul era din vechea creație, acum, în unire cu Hristos, el a devenit NOUA CREAȚIE a lui Dumnezeu. În Efeseni 4.24, citim:

„și să vă îmbrăcați în OMUL CEL NOU, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire și sfințenie pe care o dă Adevărul.”

Haideți să ne întoarcem împreună la Efeseni 4.24. Să citim de la versetul 22:

„cu privire la felul vostru de viață din trecut, să vă dezbrăcați de omul cel vechi care se strică după poftele înșelătoare;

și să vă înnoiți în duhul minții voastre,

și să vă îmbrăcați în OMUL CEL NOU, făcut în chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire și o sfințenie pe care o dă  Adevărul.”

Acest OM NOU, este făcut după chipul lui Dumnezeu, este făcut în forma lui Dumnezeu; este făcut în asemănarea Lui Dumnezeu. Amin. Este creat în neprihănirea și sfințenia pe care o dă Adevărul. Așadar, acesta este scopul pe care îl urmărește El.

Să ne întoarcem la citatul din Epoca Bisericii Laodicea:

„Această NOUĂ CREAȚIE, nu este vechea creație refăcută, pentru că, atunci nu ar mai putea fi numită o nouă creație, ci ea este exact ceea ce spune că este: o CREAȚIE NOUĂ. Este o altă creație, diferită de cea veche. El nu Se mai ocupă de partea firească, cum S-a ocupat cu Israel. El l-a ales pe Abraham și din descendenții lui, a ales linia neprihănită a lui Isaac. Dar acum, El a hotărât o nouă creație din fiecare rasă, seminție și națiune, El fiind Primul din acea creație. El a fost Dumnezeu creat în formă de Om, iar acuma, prin Duhul Său, creează mulți fii pentru Sine.”

El este Capul Noii Creații, a Noii Rase, iar acum, creează restul Rasei prin unirea cu omul prin nașterea din nou. 

Să citim mai departe:

„….acum, prin Duhul Său, El creează mulți fii pentru Sine. Dumnezeu Creatorul, creându-Se pe Sine, o parte a Creației Sale. Aceasta este adevărata descoperire a lui Dumnezeu; acesta era scopul Său, iar acest scop a luat formă prin alegere.”

Acesta este un citat remarcabil. El spune că Dumnezeu a fost creat în formă de Om. Aceasta a făcut cu Isus Hristos, El Și-a făcut propriul Său Trup în care să locuiască, apoi a venit și a locuit în acel Trup și S-a unit cu El, făcându-L Capul Noii Creații. „El a fost Dumnezeu în formă de Om, și acum, prin Duhul Său, Și-a creat mulți fii pentru Sine, prin nașterea din nou, prin unirea cu Hristos. Dumnezeu Creatorul, creându-Se pe Sine o parte din Creația Sa.”

Acum trebuie să trecem dincolo de noi și de ceea ce suntem noi. Aceasta este ceva ce face Dumnezeu. Dumnezeu Se creează pe Sine parte din Creația Sa. „Aceasta este adevărata descoperire a lui Dumnezeu, acesta a fost scopul Lui…” Să ne întoarcem la 1Timotei 3.16. Această afirmație va fi dezvoltată pe măsură ce mergem mai departe și va deveni din ce în ce mai clară.

„Și fără îndoială mare este taina evlaviei: Dumnezeu a fost manifestat în trup, a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost predicat neamurilor, a fost crezut în lume, a fost înălțat în slavă.”

Când citim aceasta, credem că toate acestea s-au împlinit în Isus Hristos la venirea Lui aici, acum două mii de ani, dar vedeți, aici spune că El a fost Dumnezeu: „Dumnezeu a fost manifestat în trup.” Totul este despre Dumnezeu.

„Dumnezeu a fost manifestat în trup, a fost văzut de îngeri, a fost predicat neamurilor…” Dar când Dumnezeu a fost aici în trupul lui Isus Hristos, El nu a fost predicat neamurilor. El le-a spus chiar și ucenicilor Săi să nu meargă la neamuri, ci doar la oile pierdute ale casei lui Israel. Apoi, după învierea Sa, El le-a spus ucenicilor Săi că va fi cu ei până la sfârșitul lumii. Apoi le-a zis: „Eu vă trimit Mângâietorul! Eu voi veni la voi, Mă voi uni cu voi și voi fi în voi.” Și i-a trimis la toate națiunile ca să predice Evanghelia tuturor popoarelor.

Așadar, aceasta este Taina lui Dumnezeu: „Când Dumnezeu S-a manifestat în trup, a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost predicat printre neamuri,” iar predicarea s-a făcut prin Mireasa sa. „…a fost crezut în lume,” și continuă să fie crezut, „…și a fost primit în slavă.” Aceasta este taina evlaviei, aceasta este lucrarea lui Dumnezeu și Dumnezeu Se descoperă continuu prin noua Sa Creație. El lucrează continuu. Această Scriptură cuprinde venirea Lui în trup, în Isus Hristos, dar de asemenea cuprinde unirea cu mine și cu tine ca nouă Creație în continuarea lucrării.

În mesajul Restaurarea Pomului Miresei, profetul spune:

„Astfel, o veți forma pe cea care Îmi este cunoscută ca Mireasă. Voi merge cu voi și veți fi parte din Mine, veți fi Mireasa Mea; Viața Mea va fi în trupul vostru. Și așa cum, soțul și soția sunt o singură persoană, voi și cu Mine vom fi Unul. „În ziua aceea veți ști că Eu sunt în Tatăl, că Tatăl este în Mine, că Eu sunt în voi și voi în Mine.” O, iubesc aceasta! Satan devine atât de nervos pentru aceasta. Vedeți unitatea lui Dumnezeu? Tot ce a fost Dumnezeu, El a revărsat în Hristos, și tot ce era Hristos, a fost turnat în Biserică. Acolo sunteți! Îi face pe toți Unul.”

Așadar, am înțeles că adevărata descoperire a lui Dumnezeu cuprinde toate atributele lui Dumnezeu, cuprinde întreaga Familie a lui Dumnezeu. Deci, adevărata descoperire a lui Dumnezeu, trebuie să ne cuprindă, dacă tu și eu suntem atribute exprimate ale lui Dumnezeu. Dacă noi suntem parte din El, trebuie să fim exprimați în această zi, pentru că adevărata descoperire a lui Dumnezeu trebuie să conțină atributele lui Dumnezeu; deci, trebuie să vă conțină pe voi și pe mine. Așa că, iată-ne! Noi suntem parte a desfășurării lui Dumnezeu, a Tainei lui Dumnezeu și parte a adevăratei descoperiri a lui Dumnezeu dacă am fost făcuți o făptură nouă în Hristos Isus.

În mesajul, Dovedind Cuvântul Său, profetul spune:

„O, îmi pare rău, mai întâi vreau să citesc din Efeseni 1, apoi voi reveni la acest citat. Efeseni 1.22-23:

„El I-a pus totul sub picioare, și L-a dat Căpetenie peste toate lucrurile Bisericii,

care este trupul Lui…” Cine este trupul Lui? Biserica. El este Capul Bisericii, „…care este trupul Lui, plinătatea Celui ce plinește totul în toți.”

Deci, ce a devenit trupul în această zi? Trupul Lui a devenit „plinătatea Celui ce împlinește totul în toți.” Ce este aceasta? Aceasta este Taina evlaviei. Se întâmplă acum. Este o descoperire a lui Dumnezeu, este o descoperire a dumnezeirii, este o Taină care încă se descoperă pentru că acum Hristos este Capul noii Rase, și Trupul Lui este acea nouă Rasă. Capul este unit cu trupul. Acum, El a turnat totul în Trup iar Trupul a devenit plinătatea Celui care împlinește totul în toți. Trupul trebuie să fie expresia lui Isus Hristos pe pământ.

Este uimitor că Dumnezeu Și-a creat propriul Trup, El Și-a creat propriul Trup în Isus Hristos și a locuit în acel trup, și acesta a fost începutul Creației lui Dumnezeu. Când Dumnezeu locuia în acel trup, El Se manifesta ca Fiu; Fiul Îl proclama pe Tatăl în fața tuturor, de aceea, El a spus: „Nu Eu sunt Cel care face lucrările acestea, ci Tatăl care locuiește în Mine, El face aceste lucrări.” El L-a proclamat pe Tatăl și tot ce a fost Dumnezeu, El a turnat în Hristos; tot ce a fost Hristos, El a turnat în Biserică pentru că Hristos este Trupul lui Dumnezeu, iar Biserica este Trupul lui Hristos.

Deci, tot ce era Dumnezeu Tatăl, a turnat în Hristos  care era Trupul Său, iar Hristos, asemenea lui Adam, a trebuit să aibă o expresie suplimentară a trupului Său, deoarece Adam era alcătuit din parte bărbătească și parte femeiască.

Adam a fost exprimat într-un trup de bărbat și într-un trup de femeie; Dumnezeu a creat bărbatul și femeia și i-a pus numele, „Adam.” Atât bărbatul cât și femeia era trupul lui Adam, pentru că duhul lui Adam a fost despicat, rupt, și o parte din el a fost pus în femeie; așa că, acest trup îl conținea pe Adam; și trupul bărbatului îl conținea tot pe Adam.

La început, totul era într-un singur vas, trup de carne, numit Adam; dar în Adam se afla și partea femeiască, iar Dumnezeu urma să dea o altă expresie a marii Lui dorințe. El urma să ia din Adam elementele necesare pentru a crea un alt vas în care urma să pună  o parte din duhul lui Adam, astfel încât acel alt vas, să fie tot trupul lui Adam.

Același lucru l-a făcut și cu Mireasa Sa în această zi. Totul era în al doilea Adam, iar Dumnezeu a scos din El elementele necesare ca să creeze Trupul Lui, Mireasa Lui, iar acum Ea este un Templu al Duhului care a fost în Hristos, făcând-o Trupul lui Hristos. Tot ce este Dumnezeu, a turnat în Hristos, și tot ce este Hristos, El a turnat în Trupul Său Biserica, Mireasa, pentru ca Ea să fie plinătatea Celui ce împlinește totul în toți. Laudă lui Dumnezeu!

Când începem să vorbim despre aceasta, ne amintim de aceste adevăruri, de lucrurile pe care le-a spus profetul lui Dumnezeu, la scopul Lui, când continuu ne reamintește, astfel încât să nu ne mai întoarcem la lucrurile vechi și moarte; să nu ne  întoarcem la viața veche și să nu permitem ca vechea natură carnală, care este încă în jurul nostru, să ne tragă înapoi.

Noi știm că există o chemare mult mai mare pentru ființa noastră decât de a trăi vechea viață, decât de a trăi visul american, sau de a trăi viața tuturor celor din jurul nostru. Noi am fost chemați la un scop nou, să fim o nouă Rasă, o nouă Creație și suntem aici ca să-L proclamăm pe Hristos; suntem aici ca să-L manifestăm pe Dumnezeu, dar trebuie să ni se amintească constant, deoarece încă suntem în această stare veche căzută, cu o natură lipicioasă de scaiete, care vrea să înțeleagă aceste lucruri vechi.

Noi trebuie să ajungem în mod constant unul la altul ca să ne amintim unul altuia, să ne provocăm unul pe altul la dragoste și la fapte bune, și să spunem: „Nu lua aceste lucruri moarte care vor arde.”

În viața noastră există un alt scop, noi am fost chemați dintr-un alt motiv și să manifestăm altceva decât visul american; să manifestăm altceva decât mândria noastră și ambițiile noastre arogante. Noi trebuie să ne pierdem  ambițiile firești și să fim ambițioși în ceea ce privește Cuvântul; trebuie să pierdem din ce în ce mai mult propriile noastre dorințe, ambițiile, dorința de a fi cineva sau de a realiza ceva, trebuie ca toate acestea să cadă jos pentru că cea mai mare realizare pe care o vom avea vreodată, este atunci când ne predăm deplin și permitem ca Duhul lui Dumnezeu să preia stăpânirea și controlul absolut în noi și să-L manifeste pe Hristos în Trupul Său, Mireasa Sa. Aceasta se va întâmpla printr-o viață normală, se va întâmpla prin muncă, prin familie și prin curățirea curții. Toate lucrurile banale ale vieții vor fi încă o manifestare a lui Hristos dacă lăsăm Duhul lui Dumnezeu să locuiască în noi fără măsură. El trebuie să ne amintească aceasta în mod constant, pentru că noi ne împotmolim atât de mult în viață, dar scopul Lui nu este să ne împotmolim și să fim prinși de viața aceasta încercând să obținem ceva, ci scopul lui Dumnezeu cu noi în această viață este să-L manifestăm pe El, să-L proclamăm pe El.

Îl vom manifesta în încercări, Îl vom proclama în familie, Îl vom proclama în diferite situații.

Noi vom trăi și ne vom angaja în continuare ca să trăim în această lume pentru că trebuie să fim încă parte a ceea ce se întâmplă astăzi, și pentru că aici dorește El să-I fie afișată Viața și lucrarea. Noi nu trebuie să devenim călugări ca să slujim scopului lui Dumnezeu. Vreau să spun că nu vom ieși din societate ca să slujim scopului lui Dumnezeu, pentru că noi putem sluji scopului Său atunci când mergem la servici, ne creștem copiii și avem grijă de lucrurile pe care ni le-a încredințat și suntem responsabili pentru ele. Dar trebuie să ne amintim că nu aceste lucruri sunt viața mea, ci El este Viața mea. Este nevoie de o continuă întoarcere înapoi la Cuvânt și de a fi sensibili la Duhul Său.

În mesajul, Dovedind Cuvântul Său, profetul spune:

„Noi aflăm că Dumnezeu a venit în această celulă mică și a început să dezvolte celule, să tragă din vitaminele mamei și lucruri ca acelea. Apoi, când a ajuns suficient de mare ca să mănânce singur, a început să mănânce. Ce este aceasta? Este praful pământului din care veniți sus, și viața plantelor și viața animală și așa mai departe. El a început să dezvolte celule.”

Îmi place felul cum vorbește despre Isus Hristos și trupul Lui. Trupul Lui a fost format ca și trupul vostru, din materialul pământului. El a mâncat așa cum mâncați voi și trupul Lui așa a fost format. Laudă lui Dumnezeu!

„Apoi, când a fost deplin matur, la treizeci de ani, El a fost botezat de Ioan în apă, în supunere față de Dumnezeu. Apoi a ieșit afară, și ce s-a întâmplat? Porumbelul care era Dumnezeu, a coborât din cer și un Glas a spus: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea să locuiesc.” Ce a venit să facă El? Să răscumpere acea parte a pământului. El era începutul Creației lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este o creație, El este o creație numai în Hristos. Dumnezeu este veșnic și este Duh, El nu este creat. Isus a fost începutul creației lui Dumnezeu, și Dumnezeu a răscumpărat acel trup.

Vedeți? Când a coborât, El a zis: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea…”

El a coborât și a pretins acea parte a pământului spunând: „Acesta este al Meu! Acesta sunt EU! Acesta este partea pe care am creat-o pentru Mine, ca să fie expresia Mea și carnea Mea, pentru a fi Eu în carne.” El a pretins această parte și prin această parte a pământului, Dumnezeu avea să răscumpere și restul pământului, toate celelalte părți de pământ care sunt ale Lui. Aceasta vă include pe voi, și pe mine.

Să citim mai departe:

„Astfel, El, Dumnezeu a venit jos după ce a trecut prin aceasta, și acum, fiecare fiu trece prin același proces, pentru că voi mâncați și sunteți născuți prin naștere sexuală naturală în felul cum veniți. Apoi, când mergeți sub apa botezului, botezul Duhului Sfânt coboară cu botezul Focului și pretinde această creație, la fel cum a făcut cu El. Duhul Sfânt și Dumnezeu este același Duh. Vedeți? El coboară și pretinde acest trup pentru înviere. Și El a înviat pentru îndreptățirea noastră. „Toți aceia pe care Mi i-a dat Tatăl, vor veni; niciunul nu va fi pierdut, și Eu îl voi învia în ultima zi. Nici măcar un fir de păr din cap nu se va pierde.” El este Începutul Creației lui Dumnezeu, iar aceasta este continuarea Creației lui Dumnezeu.”

Care este continuarea Creației? Când Hristos este format în tine. Când Dumnezeu, când Duhul lui Dumnezeu, pentru că Duhul lui Dumnezeu este Dumnezeu; deci când Duhul lui Dumnezeu, care este Duhul Sfânt, care este Duhul lui Hristos, Se unește cu tine, devii o Creație nouă în Hristos Isus. Lucrurile vechi au trecut și toate lucrurile au devenit noi, iar tu ai devenit parte din acea Rasă al cărei Cap este EL. Și EL a venit la tine pentru a te naște printr-o naștere nouă, separat de vechea ta naștere naturală; pentru că acum este o naștere spirituală iar tu faci parte din această nouă Rasă fiind o făptură nouă în Hristos Isus. Aceasta este continuarea Creației lui Dumnezeu.

În mesajul, Cine spui tu că este Acesta, profetul spune:

„Dar ei cred că lucrul cel mai minunat din lume este ca toți să putem da mâna și să fim una.”

Profetul vorbește despre mișcarea ecumenică.

„Ei spun: „Isus S-a rugat ca noi să fim una.” Aceasta este adevărat, dar nu acest fel de unitate pentru că Isus a spus: „…ei să fie una, cum Eu și Tatăl suntem una.” Da, fiți una în felul acesta. Ce va fi apoi? Cuvântul în noi va fi Cuvântul uns. Ce este unitatea lui Dumnezeu? Unitatea lui Dumnezeu este Cuvântul uns în voi. Vedeți? Atunci veți deveni un fiu, un Mesia al epocii.”

Dacă aveți Sămânța Genă predestinată a lui Dumnezeu, dacă ești un gând exprimat al Lui, ai o parte din acel gând în tine, o parte din acel Cuvânt, și atunci când Duhul Sfânt te unge în noua ta naștere, devii parte a Cuvântului uns. Unitatea lui Dumnezeu. „Cuvântul în noi este Cuvântul uns. Care este unitatea lui Dumnezeu? Unitatea lui Dumnezeu este Cuvântul uns în voi.” Laudă lui Dumnezeu!

Noi cunoaștem Coloseni 1, dar voi citi din nou versetul 26 și 27:

„Vreau să zic: Taina ținută ascunsă din veșnicii și în toate veacurile, dar descoperită acum sfinților Lui,

cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăția slavei tainei acesteia între Neamuri, și anume, Hristos în voi, nădejdea slavei.”

Aceasta este cea mai mare Taină între Neamuri: „Hristos în voi.” Hristos, Cuvântul uns în voi. Noi știm că fratele Branham a citit acest verset la începutul mesajului, „Hristos, Taina lui Dumnezeu descoperită”.  Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, ceea ce înseamnă că descoperirea Tainei lui Dumnezeu se află în Hristos, iar Hristos este exprimat în Trupul Său, care este Femeie, este Mireasa.

Așadar, Taina lui Dumnezeu continuă să fie exprimată în Hristos, iar Hristos este Capul unit cu Trupul. Căsătoria a venit, există o unire și cei doi sunt Una, așa că acum, El Își exprimă Viața  printr-o Mireasă formată din mai multe mădulare, aceasta fiind o continuare a descoperirii lui Dumnezeu.

În mesajul, Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, profetul spune:

„Aceasta este marea taină a dragostei exprimate, că Dumnezeu și omul devin una. Vedeți? Toată lucrarea este: Dumnezeu și omul, Una. Dumnezeu și omul a fost unul acolo; și Dumnezeu și omul este unul aici. Vedeți? Ce este aceasta? Fiind umpluți cu Duhul Lui, El are întâietate. Aceasta a fost  realizarea lui Dumnezeu, acesta este scopul lui Dumnezeu: ca El să fie în Hristos; Hristos în noi, și toți împreună, Una.”

Aceasta este marea realizare a lui Dumnezeu, acesta este scopul lui Dumnezeu. Așa cum am spus, noi trebuie să continuăm și să facem din scopul lui Dumnezeu, scopul nostru pentru că scopul lui Dumnezeu este scopul corect.

Dacă vreți să știți care este scopul vostru în această viață, acesta este scopul: Hristos să trăiască în tine; Hristos să Se exprime în tine; Hristos să Se manifeste prin tine, pentru că prin  nașterea din nou, vei fi parte din acea nouă Creație, din acea nouă Rasă, o Super Rasă, o Super Biserică, unde nu tu ai ceva de făcut, ci unde EL are ceva de făcut în tine, pentru că Viața Lui este în tine. Viața ta a plecat, ai predat-o Lui, și acum Viața lui ia întâietate, ia controlul total. Aceasta este realizarea lui Dumnezeu, acesta este marele scop al lui Dumnezeu, aceasta este continuarea Creației lui Dumnezeu.

Acesta ar trebui să fie principalul nostru scop, nu retorica religioasă, nu o adunare favorabilă, nu cuvinte care îi fac pe oameni să se simtă bine. Eu pot sta aici și să încep să strig cu privire la ego-ul vostru și aceasta și cealaltă și să entuziasmez pe toată lumea, dar dacă sunteți entuziasmați să fiți un vultur, entuziasmați să fiți Mireasă, iar luni ieșiți și trăiți vechea voastră viață cu vechea natură, nu există nici o Rasă nouă, nu există nici o Creație nouă. Atunci care a fost scopul adunării de entuziasm? Scopul venirii la adunare nu este numai ca să vă entuziasmați și să vă simțiți bine, apoi să mergeți acasă. Chiar și o doză de medicamente vă face să vă simțiți bine câteva zile, dar scopul venirii la adunare…Fratele Branham a spus că scopul venirii la adunare este ca să ne vedem părțile rele; venim aici ca să vedem unde trebuie să creștem și unde trebuie să ne schimbăm; venim aici ca să ne putem alinia cu scopul lui Dumnezeu și să nu mai fim distrași de alte lucruri, iar luni dimineața când ne trezim și picioarele noastre ating podeaua, să știm: de ce trăiesc, de ce sunt aici în acest timp, de ce mi-a fost descoperit acest Cuvânt, ce fac eu pe pământ și care este marele scop al lui Dumnezeu pentru mine.

Noi putem avea un timp bun, dar eu nu vreau un timp bun fără roade, ci vreau roade în viața mea, vreau ca Aceasta să fie o Realitate vie, vreau să fie cu adevărat continuarea Creației lui Dumnezeu.

În 1Ioan 4.17, citim:

 „Cum este El, așa suntem și noi în lumea aceasta: astfel se face că dragostea este desăvârșită în noi, pentru ca să avem deplină încredere în ziua judecății.”

Aceasta ne dă o mare încredere în ziua judecății, pentru că, „Așa cum este El, așa suntem și noi în lumea aceasta.”

În mesajul, Căminul viitor, profetul spune:

„Vedeți? Voi ați fost făcuți pentru un scop veșnic, deoarece ați fost manifestarea unui atribut care era în Dumnezeu, care S-a gândit la voi și v-a exprimat. El a făcut un pământ din care să vă scoată și să vă facă o ființă umană. Apoi a venit păcatul și a pervertit Calea Lui; voi ați venit oricum, dar ați fost pierduți ca lumea.”

Căderea din grădina Eden nu a schimbat niciodată Planul lui Dumnezeu, voi ați venit oricum, pentru că El a hotărât din totdeauna venirea voastră în trup de carne și a făcut un pământ din care să vă scoată. Acest atribut a fost o parte din El Însuși și trebuia să fie exprimat în carne făcută din acest pământ. Căderea a corupt trupul, carnea, dar nu a oprit Planul lui Dumnezeu, voi ați venit oricum. Corect?

 „Voi ați venit oricum, dar ați fost pierduți ca și lumea. Astfel, El a venit și v-a răscumpărat, atributul exprimat și de asemenea a răscumpărat acest pământ în același fel. Apoi, scopul Lui rulează înainte.”

Care este scopul Răscumpărării? De ce a coborât ca să răscumpere pământul și pe cei care erau pe pământ? De ce a coborât să verse Sânge neprihănit? Pentru a plăti prețul ispășirii, pentru a plăti prețul Răscumpărării; pentru a răscumpăra tot ce a fost pierdut, astfel încât scopul Lui să poată continua. El nu Și-a schimbat niciodată scopul, și scopul Lui  a fost ca atributele Lui care sunt o parte din El Însuși, să fie exprimate în carnea voastră.

În mesajul, Epoca Bisericii Smirna, din Cartea Epocilor Bisericii, citim:

„Într-un limbaj foarte simplu, adevărata Mireasă a lui Hristos a fost în mintea lui Dumnezeu veșnic, deși nu a fost exprimată până când fiecare a apărut la vremea hotărâtă, desemnată. Pe măsură ce a apărut fiecare mădular, a fost exprimat și și-a luat locul în Trup. Astfel, această Mireasă este Mireasa Seminței Cuvântului vorbit literar. Și deși este feminină în denumire, Ea este numită și, Trupul lui Hristos. Deci, este foarte evident că trebuie să fie numită așa, pentru că Ea a fost predestinată în El; a venit din aceeași Sursă, a fost veșnic cu El, și acum Îl manifestă pe Dumnezeu într-un Trup cu multe mădulare; așa cum odată, Dumnezeu a fost manifestat într-un singur Mădular, chiar în Domnul nostru Isus Hristos.”

Așadar, în Domnul Isus Hristos, Dumnezeu a fost manifestat într-un singur Mădular, iar acum Dumnezeu Se manifestă într-un Trup cu mai multe mădulare.

Să citim mai departe:

„Aici noi ajungem la o concluzie. Așa cum veșnicul Logos, Dumnezeu, a fost manifestat în Fiul și în Isus Hristos a locuit trupește toată plinătatea Dumnezeirii, și Cel veșnic, Tatăl a fost manifestat în trup, iar prin aceasta a câștigat titlul de Fiu, tot așa noi, veșnici în gândurile Lui, am devenit la rândul nostru, Sămânța Cuvântului vorbit cu multe mădulare manifestate în Trup.”

Vreau doar să vă atrag atenția asupra a ceva ce a spus profetul aici: „Așa cum veșnicul Logos, Dumnezeu a fost manifestat în Fiul, și în Isus Hristos a locuit toată plinătatea Dumnezeirii, și Cel veșnic a fost Tatăl manifestat în trup, iar prin aceasta a câștigat titlul de Fiu…”

El era încă Dumnezeu dar lucra cu titlul de Fiu. Apoi a venit ca Mângâietor, a venit ca Duh Sfânt. El era încă Dumnezeu dar cu titlul de Duh Sfânt. El Și-a dat Cuvântul, iar Cuvântul este Dumnezeu cu titlul de Cuvânt. Noi înțelegem că acestea sunt manifestările sau expresiile a tot ceea ce a avut Dumnezeu în minte, cum a vrut Dumnezeu să Se exprime prin timp. El S-a exprimat ca Duh Sfânt, dar a fost Dumnezeu cu titlul de Duh Sfânt; El a fost Cuvântul și Om, dar a fost Dumnezeu cu titlul de Cuvânt. El a câștigat titlul de Fiu, dar era Dumnezeu manifestat sub forma unui Fiu, pentru că a câștigat titlul de Fiu. Ce va fi când Se va manifesta în tine și în mine?

„…prin aceasta a câștigat titlul de Fiu, iar noi, veșnici în gândurile Lui, la rândul nostru am devenit Sămânța Cuvântului vorbit cu mai multe mădulare, manifestați în trup. Iar acele gânduri veșnice manifestate acum în trup, sunt fiii lui Dumnezeu, așa cum suntem chemați. Noi nu am devenit Sămânță prin renaștere…”

Laudă lui Dumnezeu Atotputernicul!

„…noi nu am devenit Sămânță prin renaștere…” ci am fost Sămânță când eram gânduri în mintea lui Dumnezeu, atunci eram parte din El și nu am putea fi despărțiți niciodată de El, de ceea ce este El. Gândurile Lui, atributele Lui, sunt de fapt, părți ale Lui Dumnezeu Însuși.

„…noi nu am devenit Sămânță prin renaștere, ci am fost Sămânță, și prin urmare, am fost renăscuți pentru că numai cei aleși pot fi renăscuți. Motivul pentru care noi putem fi însuflețiți, este că am fost Sămânță. În cei ce nu sunt Sămânță, nu există nimic de însuflețit.”

Ascultați! Noi vom ajunge la realitatea aceasta. Noi nu am fost nimic, nu am avut nimic de-a face cu nimic din toate acestea, ci El hotărât aceasta și a stabilit-o în Sine Însuși înainte de întemeierea lumii. El Își trăiește propria dramă, propriul Său scop, pentru a Se exprima în cel mai bun mod pe care l-a considerat de cuviință și a decis să Se repartizeze în timp, să Se exprime pe Sine de-a lungul generațiilor; iar tu, prin harul lui Dumnezeu, se întâmplă să faci parte din acea expresie fără să ai nici un merit personal, fără nici un plan făcut de tine, ci totul a fost în El. Este uimitor!

„În cei ce nu sunt Sămânță, nu există nimic de însuflețit. Păstrați aceasta cu grijă în minte. Acum să facem pasul următor. „A răscumpăra,” înseamnă, „a cumpăra înapoi,” „a restitui proprietarului original.” Dumnezeu, prin moartea Lui, prin Sângele vărsat, a cumpărat înapoi la Sine, El a cumpărat înapoi Sămânța Mireasă a Cuvântului vorbit. „Oile Mele aud Glasul Meu (Cuvântul), și Mă urmează.” Tu ai fost întotdeauna o oaie, nu ai fost niciodată un porc sau un câine transformat în oaie. Aceasta este imposibil pentru că fiecare fel de viață produce soiul ei, și nu există nici o schimbare în specie. Astfel, noi am fost în gândurile lui Dumnezeu, apoi am fost exprimați în trup, și trebuia să vină o zi în care să-I auzim Glasul, (Cuvântul), și când am auzit acel Glas, am devenit conștienți că ne cheamă Tatăl nostru și am recunoscut că suntem fiii lui Dumnezeu. Noi am auzit Glasul Lui și am strigat ca fiul risipitor: „Oh, Tată, salvează-mă, căci mă întorc la Tine.”

Poate trece multă vreme până când un fiu al lui Dumnezeu recunoaște că este un fiu.”

Dar aceasta nu înseamnă că el nu este un fiu. O oaie poate crede că este porc, sau crede că este capră; și ea poate crede aceasta multă vreme. Un vultur poate crede mult timp că este un pui de găină, dar în cele din urmă el va auzi Ceva care reprezintă adevărata lui natură, realitatea despre cine este el și va fi chemat afară din confuzie, din amnezie, din neînțelegere și va fi adus la înțelegerea corectă. Laudă lui Dumnezeu!

Aseară am fost la altar și m-am rugat. Obișnuiesc să fac aceasta sâmbătă seara. Mă rog la altar o vreme, apoi mă plimb pe culoar și mă rog. Am fost aici, în spate, m-am rugat și am spus: „Doamne, am încercat atât de mult să atragem oamenii! Am încercat prin emoții; am încercat prin entuziasm; am încercat prin dezbateri și în mod intelectual; am încercat prin constrângere și forță.” Nu vorbesc de noi, ci vorbesc despre creștinismul din ultimii două mii de ani. Am încercat prin amenințări, prin chemări la altar și presiuni: „Știi, ai putea muri în seara aceasta dacă nu vii la altar să-ți predai inima Domnului,” și toate acestea. Sunt sigur că Dumnezeu le-a folosit pe toate acestea în momente diferite și în diferite feluri pentru a-Și prinde copiii, așa că nu condamn nimic din toate acestea, ci spun doar: Doamne, mă rog pentru cei care au plecat. Nu vreau să folosesc forța, nu vreau să folosesc un raționament bun, nu vreau să trag sau să atrag oamenii prin ospitalitatea mea, prin entuziasm sau emoții, printr-o predică sau muzică incitantă. Nu vreau să-i atrag pe oameni nici măcar prin prietenie, ci vreau, Doamne, ca doar Cuvântul Tău să fie atracția. Vreau ca Realitatea Adevărului acestei zile să atragă oile, fie că se spune încet sau cu voce tare, și fără fanfară, fără spectacol, fără o grămadă de programe, ci doar Cuvântul să-i atragă pe aleșii lui Dumnezeu înapoi de unde au venit. Atracția Realității Cuvântului! Aceasta trebuie să fie cea mai mare atracție pentru Sămânța lui Dumnezeu.

Uneori ne gândim că dacă ne împrietenim cu cineva și ne apropiem de el, dacă rămâne destul de mult timp în atmosfera noastră, s-ar putea converti; dar s-ar putea să vină, să devenim prieteni, și totuși să nu se convertească niciodată. Noi ar trebui să ne împrietenim cu toată lumea, dar nu este vorba despre a fi drăguți, căci trebuie să fim drăguți cu toată lumea și să fim primitori față de toți, dar ospitalitatea nu va aduce o convertire; entuziasmul nu va aduce o convertire; programele, prietenia, spectacolul, nimic din toate acestea nu vor aduce o naștere din nou, nimic din toate acestea nu va fi Strigătul Vulturului care conectează Sămânța predestinată a lui Dumnezeu, înapoi la Dumnezeul cel Viu, ca s-o aducă la Viață. Ce o va aduce la Viață? Realitatea Cuvântului care a fost descoperit în această zi.

Eu spun din nou: Doamne, ajută-mă să nu folosesc nici o altă tactică decât Cuvântul pur și neamestecat, așa cum ne-a fost dat. Dacă am putea să dăm doar acest Cuvânt, El va atrage Sămânța lui Dumnezeu la Sine, și acea Sămânță va spune: „Acesta este Cuvântul trimis pentru mine.”

Deci, ei au făcut tot felul de eforturi și tot felul de lucruri, dar totul este doar mult efort în direcția greșită. Efortul nostru nu trebuie să fie numai de a predica acest Cuvânt, ci trebuie să-L trăim. Totuși trebuie să-L predicăm, să predicăm Cuvântul adevărat, să-L împărțim, să-L vorbim pentru a mărturisi  despre El, dar ceea ce iese din gura noastră trebuie să fie una cu ceea ce trăim în viața noastră, trebuie să fie Viața lui Hristos, trebuie să fie Noua Creație expusă. Aceasta dă valabilitate cuvintelor rostite, pentru că noi nu spunem numai cuvinte, ci demonstrăm aceasta cu puterea Lui Dumnezeu care schimbă viața și o aliniază la Cuvântul pe care L-am vorbit.

Eu spun: Dumnezeule, lasă să vină o trezire pentru fiecare Sămânță când aude: „Tu nu ai fost niciodată un pui de găină; nu ai fost niciodată un câine; nu ai fost niciodată o capră, ci ai fost în mintea lui Dumnezeu încă înainte de întemeierea lumii. Eu nu trebuie să privesc aceasta din perspectivă intelectuală, pentru că există o Sămânță a lui Dumnezeu care zace acolo, și Ceva va începe să se miște în ei când vor auzi acele cuvinte pentru că este un Adevăr și Cel ce este Adevărul, este Acela care a pus acea Sămânță acolo jos, în interiorul lor iar acea Sămânță va răspunde la Adevăr. Laudă lui Dumnezeu!

Să mergem la Ioan 15.16. El spune:

„Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi; și v-am rânduit să mergeți și să aduceți roadă, și roada voastră să rămână, pentru ca orice veți cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.”

Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi…” Ce descoperire extraordinară, pentru că nu m-am ales eu la început și nu pot să mă încred în mine. Nu eu am făcut-o, nu eu am făcut alegerea; nu eu am hotărât alegerea, ci Dumnezeu a hotărât aceasta, așa că eu nu pot schimba alegerea făcută de EL, printr-o altă alegere. Alegerea este deja stabilită. A fost alegerea Lui și a fost hotărâtă înainte de întemeierea lumii. Numele meu a fost pus în Cartea Vieții Mielului cu o cerneală ce nu se poate șterge și nu poate fi îndepărtat niciodată. Numele meu era Acolo când Mielul a fost înjunghiat înainte de întemeierea lumii și nu pot fi pierdut. Dumnezeu a făcut deja alegerea și nu este determinată de alegerea mea; Dumnezeu nu depinde de alegerea mea, ci eu depind de alegerea Lui. Oh, Doamne! Harul lui Dumnezeu, Suveranitatea lui Dumnezeu este o Realitate  copleșitoare!

În Ieremia 1.4-5, Dumnezeu i-a spus profetului Ieremia:

„Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

„Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoșteam, și mai înainte ca să fi ieșit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte și te făcusem proroc al neamurilor.”

Ei bine, ce va face Ieremia cu privire la aceasta? Ieremia spune:  „Ei bine, eu nu cred aceasta pentru că, știi, eu nu sunt atât de isteț cât ar trebui să fiu, și eu nu am educație.” Eu nu știu câți ani avea Ieremia, dar era adult atunci când Cuvântul Domnului a venit la el și Dumnezeu i-a descoperit acest lucru. Poate că Ieremia s-a simțit inferior și nepotrivit; poate s-a gândit că a făcut prea multe greșeli în trecut; poate s-a gândit că provine dintr-o familie greșită, eu nu știu ce a simțit acest om, dar nu a contat ce a simțit el ca om; până în acest punct nu a contat ce a făcut el ca om. Dumnezeu i-a spus: „Înainte de a te forma în pântecele mamei tale…”

Dumnezeu a avut un plan pentru Ieremia înainte ca viața lui să fie concepută: „Înainte de a te forma în pântecele mamei tale, Eu te cunoșteam…” Ce poate fi mai uimitor decât ce a spus Dumnezeu? „Te cunoșteam înainte ca să te formezi în pântecele mamei tale.”  Așadar, acel act voit al mamei și al tatălui său, a fost voia lui Dumnezeu; și același lucru s-a întâmplat și cu tine, dacă ești un copil al lui Dumnezeu. Dumnezeu a știut când vei veni, El a avut grijă de descendența ta pentru a obține un anumit temperament, un anumit fel cu privire la tine, astfel încât să te poată folosi în scopul Său. El a privit după tine de-a lungul generațiilor și a știut când vei veni, în ce chip și cu ce caracter. „Înainte ca să te fi format în pântecele mamei tale, Eu te cunoșteam.”

Ascultați. El nu a spus: „Eu știam ceva de tine, știam despre tine,” ci El a spus: „Eu te cunoșteam.” Adică a fost o părtășie undeva înainte de întemeierea lumii. „Mai înainte ca Eu să te fi făcut în pântecele mamei tale, te cunoșteam; și mai înainte ca să fi ieșit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte și te făcusem profet al neamurilor.”

Știți ceva? Ieremia nu a trebuit să încerce să fie profet, ci el era profet. El nu a trebuit să se întrebe, nu a trebuit să încerce: „Știu o școală…” Nu a funcționat. „Știu un seminar…” Nu a funcționat. Eu nu știu ce a făcut Ieremia înainte, dar știți, fiecare încearcă să se regăsească pe el însuși; dar nu trebuie ca noi să ne regăsim pe noi înșine, ci trebuie să-L lăsăm pe Hristos, și tot ce a rânduit El să fim, este ceea ce vom fi. Ieremia nu putea să fie altceva decât profet.

David nu putea să fie altceva decât împărat, pentru că aceasta a hotărât Dumnezeu că va fi. Corect?

Noi petrecem mult timp încercând să ne auto determinăm, să ne auto analizăm și spunem: „Aceasta vreau să fiu, și vreau să fiu, și vreau să fiu…” dar nu contează ce vrei tu să fii, ci ceea ce contează este ce vrea Dumnezeu să fii. Și ceea ce vrea Dumnezeu să fii, aceea vei fi; și cu cât vei primi mai repede Planul lui Dumnezeu cu tine, cu a atât va fi mai ușoară viața ta.

Fratele Branham a spus că Dumnezeu Se va exprima chiar în atitudinea ta naturală; în munca ta, în lucrurile pe care le faci.

Știți, când eram copii de liceu aveam consilieri sau îndrumători, care obișnuiau să ne spună: „Știi, trebuie să mergi la facultate, trebuie să faci toate acestea…”, apoi îți dădeau niște grafice mici în care aveai toate potențialele locuri de muncă de pe piața muncii, ce deficit este; câte locuri de muncă sunt în informatică, de câți ingineri au nevoie… Apoi aveau o listă cu ceea ce puteai să faci: „Tu faci aceasta, tu faci aceasta, tu faci aceea.” Și la aceasta se rezumă ei, dar pentru un copil al lui Dumnezeu nu contează graficul, aruncă-l, pentru că Dumnezeu a hotărât deja ce vei face. Dumnezeu știe ce vei fi, El știe cum te va folosi, El știe că te-ai născut numai pentru a te preda Lui ca să umbli cu El, ca să-și pui mâna în mâna Lui și să mergi cu El pentru că știi unde te duce.

Să mergem la Ioan 6.44:

„Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl care M-a trimis; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.” Versetul 65:

„Și a adăugat: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.”

În mesajul, De ce nu suntem noi o denominațiune, fratele Branham spune:

„Ce să fac dacă El m-a făcut ceea ce sunt fără să pot avea de ales? Eu nu am mers niciodată acolo în urmă să spun: „Charlie Branham, căsătorește-te cu Ella Harvey și naște-mă pe pământ!” Nu, domnule, eu n-am avut niciodată de ales în privința aceasta. Dumnezeu a făcut aceasta.”

Ascultați ce spune el. Aceasta nu a fost o alegere la întâmplare a celor doi oameni. Acei doi oameni nu-L slujeau pe Dumnezeu, dar Dumnezeu știa că va veni profetul Său și știa de ce unire va fi nevoie ca el să vină, de aceea, El a vegheat asupra ei.

„Dumnezeu a făcut aceasta! Și dacă Dumnezeu m-a făcut ceea ce sunt fără să aleg, cu atât mai mult când Duhul Sfânt clocește peste mine, eu spun: „Da, Doamne, Tu ești Creatorul meu, iar eu Te iubesc și Te accept pe Tine ca Salvatorul meu. Cum mă veți putea ține în țărână?”

Dacă Dumnezeu a putut să-l aducă pe fratele Branham din țărână, din pământ, fără alegerea lui, aducându-i pe mama și pe tatăl lui împreună pentru a-l concepe, deci dacă Dumnezeu a putut să-l aducă din țărână fără alegerea lui, acum, când s-a predat alegerii lui Dumnezeu, cum îi veți putea ține vreodată trupul în țărână? Dumnezeu poate face aceasta! Dumnezeu știa când avea să vină, știa unde avea să vină, știa ce temperament va avea; El a știut cine avea să fie tatăl și mama lui, Dumnezeu hotărâse deja și El a vegheat și a făcut ca să se întâmple fără alegerea profetului. Dumnezeu a făcut aceasta fără ca el să aleagă, iar acum, când trebuie să aleagă, alegerea lui este să se predea Duhului Sfânt. Cu cât mai mult va funcționa Planul lui Dumnezeu dacă ne predăm și noi Duhului Sfânt! El lucra la Planul Său înainte ca tu să fii predat Duhului Sfânt. Laudă lui Dumnezeu!

Să mergem la Efeseni 1.3-11:

„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovnicești, în locurile cerești, în Hristos.

În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii ca să fim sfinți și fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui,

ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiați prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale…”

A cui a fost alegerea? A cui a fost voia? A cui a fost plăcerea?

„…spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui.

În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogățiile harului Său,

pe care l-a răspândit din belșug peste noi, prin orice fel de înțelepciune și de pricepere;

căci a binevoit să ne descopere taina voii Sale, după planul pe care-l alcătuise în Sine Însuși,

ca să-l aducă la îndeplinire la împlinirea vremilor, spre a-Și uni iarăși într-unul în Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri și cele de pe pământ.

În El am fost făcuți și moștenitori, fiind rânduiți mai dinainte, după hotărârea Aceluia, care face toate după sfatul voii Sale.”

El a hotărât! Ceea ce spune aici, este că El a hotărât! El a hotărât înainte, pentru că El știa ce avea de gând să facă și a făcut-o pentru plăcerea sa, „…după buna plăcere a voii Sale.” De aceea ești aici și de aceea crezi.

„ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos.

Și voi, după ce ați auzit Cuvântul Adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), ați crezut în El, și ați fost pecetluiți cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit.” (versetele 12-13).

Dumnezeu a știut exact ce făcea când ai apărut. Dumnezeu a știut unde sunt atributele Lui; El știa unde este Sămânța Lui și nu a pierdut niciuna; El nu a trebuit să le caute ca să le găsească și nu a ghicit unde sunt: „Bănuiesc că vor apărea…” Nu, nu, ci El a știut exact când și unde vor apărea.

Tu ești modelat într-un anumit fel, cu anumite caracteristici printr-o anumită filiație, dintr-o anumită genealogie, într-o anumită locație, într-o anumită rasă; bărbat sau femeie; toate acestea după buna plăcere a voii Sale, sau după sfatul voii Sale. De aceea, poate vasul să-I spună Olarului: „De ce m-ai făcut așa?” Niciodată. Prin urmare, El poate modela pe oricine vrea în orice fel vrea, și nu pentru ca noi să-L întrebăm: „De ce ai făcut aceasta?”, ca și cum a greșit, ci doar să recunoaștem că ceea ce face El, este bine și este cu un scop.

Așadar, Dumnezeu știe exact ce face cu noi, nu este o taină pentru El, dar pentru cea mai mare parte a vieții noastre, a fost o taină pentru noi. Dar Cuvântul lui Dumnezeu este aici ca să ne descopere Taina, și să știm cine suntem.

În mesajul, Israel și Biserica, profetul spune:

„Acum vreau să observați, acesta este începutul creștinismului, al bisericii; și vreau să observați că nu a fost pentru că Abraham a fost un om bun, ci a fost pentru că Dumnezeu l-a ales pe Abraham. O puteți vedea? Nu Abraham L-a ales pe Dumnezeu, ci Dumnezeu l-a ales pe Abraham. Priviți! Așa este și astăzi. Nu voi Îl alegeți pe Dumnezeu, ci Dumnezeu vă alege pe voi.”

Abraham este tatăl credinței, dar ce a făcut Abraham pentru a se alege pe sine? Dumnezeu a venit la el. Când Abraham era în Ur, din Caldeea, a vorbit cu el, l-a scos afară și i s-a arătat. Niciodată Abraham nu L-ar fi putut găsit pe Dumnezeu, dar Dumnezeu a trebuit să vină la Abraham, așa că a fost alegerea lui Dumnezeu, voia lui Dumnezeu, scopul lui Dumnezeu de-a lungul timpului.

Să mergem la Galateni 1.13-16. Aici, apostolul Pavel, spune:

„Ați auzit, în adevăr, care era purtarea mea de altădată, când eram în religiunea iudeilor. Cum adică, prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu, și făceam prăpăd în ea;

Și cum eram mai înaintat în religiunea iudeilor decât mulți din neamul meu, de o vârstă cu mine. Eram însuflețit de o râvnă nespus de mare pentru datinile strămoșești.

Dar când Dumnezeu, care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele, și m-a chemat prin harul Său…”

Cine pe cine a pus deoparte?

„…a găsit cu cale să descopere în mine pe Fiul Său…”

De ce l-a chemat pe Pavel? Ca să-L descopere pe Fiul Său în el.

„Dar când I-a plăcut lui Dumnezeu, care m-a pus deoparte din pântecele mamei mele, și m-a chemat prin harul Său, a găsit cu cale să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între Neamuri, îndată, n-am întrebat pe nici un om…”

Apostolul Pavel a fost ales, el nu s-a ales singur, ci a fost ales. El a fost făcut pentru un scop, și dacă priviți la Fapte 9.15 și 16, acolo scrie:

„Dar Domnul i-a zis…” Aici, Domnul îi vorbește lui Anania. Lui Anania îi era frică să meargă la Pavel, la Saul, dar Dumnezeu l-a încredințat în privința aceasta și i-a spus:

„…Du-te, căci el este un vas, pe care l-am ales ca să ducă Numele meu înaintea Neamurilor, înaintea împăraților, și înaintea fiilor lui Israel;

Și-i voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.”

Domnul l-a ales pe Pavel înainte ca el să știe ceva despre aceasta. De fapt, Dumnezeu l-a ales pe Pavel din pântecele mamei lui și a vegheat asupra lui pentru că avea un Plan cu el; iar când a sosit timpul să descopere pe Fiul Său în Pavel, l-a chemat pe Pavel și l-a separat de tot. Apoi, Pavel a mers în pustie pentru a afla despre Hristos Însuși.

Dumnezeu a spus că Pavel era un vas ales: „…el este un vas pe care l-am ales ca să ducă Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împăraților...”

Apoi te gândești la profetul lui Dumnezeu din zilele noastre pe care Dumnezeu l-a ales. El a avut o naștere deosebită, Stâlpul de Foc a apărut ca un porumbel, ca o Lumină când s-a născut. Cine a orchestrat toate acestea? Dumnezeu a hotărât totul. El a auzit Glasul Domnului când era un copil, a avut viziuni, dar nu a făcut nimic el însuși pentru aceasta. El nu a făcut nimic. Poate un copil de trei ani să aducă o viziune? S-a rugat de ajuns? S-a proșternut destul? A petrecut destul timp în rugăciune? Nu! El a fost profet al lui Dumnezeu căci Dumnezeu l-a chemat. Dumnezeu l-a ales din pântecele mamei lui, Dumnezeu a vegheat asupra lui și el a avut o viziune când era de doi sau trei ani, a văzut oameni care cădeau de pe un pod. Aceasta nu a fost pentru că postea și se ruga, ci s-a întâmplat numai pentru că aceasta era el.

Apoi, mai târziu, când Dumnezeu l-a chemat, El l-a chemat în câmp și i-a spus: „Tu ai un dar de vindecare pe care îl vei duce popoarelor lumii, și te vei ruga pentru împărați, și toate celelalte lucruri.”

Iată un om cu șapte clase care s-a mutat din Kentucky în Sudul statului Indiana când era copil și era cunoscut doar în comunitatea locală. Nu era instruit oficial și nu avea nici un sprijin oficial, deci cum era posibil ca acest om să se roage pentru împărați? Dar aceasta nu depindea de el și nu era treaba lui să-și facă griji cum se va ruga pentru împărați, pentru că Dumnezeu hotărâse deja că se va ruga pentru împărați, și el s-a rugat pentru mai mulți împărați în timpul vieții sale. Deși era imposibil ca acel om să meargă într-un asemenea loc și să se roage pentru asemenea persoană, Dumnezeu hotărâse mai dinainte că așa va fi și așa a fost.

Nu efortul lui l-a făcut să se roage pentru un împărat pentru că Dumnezeu îi spusese aceasta înainte ca el să poată face vreun efort, înainte ca el să se predea și să meargă în câmp. Adică, Dumnezeu i-a spus deja: „Tu te vei ruga pentru împărați; tu vei duce un dar de vindecare popoarelor lumii.” El i-a spus aceasta înainte ca acel dar să se manifeste cu adevărat. Deci, ce a făcut fratele Branham? Ce a trebuit să facă el pentru a manifesta un dar în viața lui? Tot ce el a trebuit să facă, a fost să pășească afară și să fie ceea ce Dumnezeu l-a chemat să fie; și a funcționat pentru că așa era el, nu din cauza a ceea ce a făcut.

Știți, Dumnezeu a hotărât ceva pentru fiecare dintre noi, de aceea noi suntem cine suntem.

În mijlocul nostru sunt oameni care au o compasiune extremă și se gândesc mereu la alții; își amintesc întotdeauna ziua de naștere a cuiva și trimit o felicitare sau întreabă dacă ai fost bolnav. Dar între noi sunt unii care nu-și amintesc niciodată ziua ta și uită că ai fost operat. „Îmi pare rău, dar te iubesc.” Este adevărat?

Sunt unii oameni care iubesc ospitalitatea, le place să aibă oameni în jur, și sunt alții care, mai degrabă sunt o fire singuratică, și le place ori o discuție unu la unu, ori să fie singuri cu Dumnezeu. Cine are dreptate și cine greșește?

Sunt unii care pot cânta și sunt alții care nu știu să cânte. Nu voi da nume. Ce veți face pentru a schimba aceasta? Ce vei face pentru a schimba ceea ce te-a făcut Dumnezeu?

Unii sunt un deget al mâinii, alții sunt un deget al piciorului; unii sunt o sprânceană, alții sunt o altă parte a trupului, și Dumnezeu a hotărât așa, deci noi nu trebuie să ne îngrijorăm cu privire la ceea ce vom fi, sau să avem planul nostru cu privire la o poziție, să ne străduim pentru o poziție; să sperăm, să încercăm sau să stabilim. Singurul lucru ce trebuie să-l facem, este să trăim pentru că deja este în noi ce trebuie să fim; deja este rânduit să fim ceea ce ne-a chemat El să fim. Tu poți simți o atracție puternică într-un fel și de fapt, poate fi doar darul tău; dar va fi momentul hotărât de Dumnezeu când îl va pune la locul lui. Tu nu ai nimic de făcut, doar odihnește-te și lasă-L pe Dumnezeu să-l aducă la suprafață. Noi nu trebuie să facem nimic pentru că Dumnezeu ne-a făcut deja. Ceea ce trebuie să facem noi, este să cedăm și să facem ceea ce este normal să facem. Tu nici măcar nu vei ști, dar vei sluji Trupul; nici măcar nu-ți vei da seama că slujești Trupul, pentru că este ceva normal.

Dumnezeu știa ce va fi Pavel; El l-a rânduit și i-a spus că se va ruga pentru împărați. Dumnezeu știa ce avea să fie fratele Branham; El știa că pentru a putea realiza o lucrare extraordinară la nivel mondial, trebuia să fie lipsit de educație și de pregătire teologică susținând opusul a ceea ce cred toți ceilalți din punct de vedere carnal, firesc. Dumnezeu știa că avea nevoie de un profet care să nu se încreadă în propria lui educație, ci încrederea lui să fie în descoperire. Dumnezeu avea nevoie de un profet care să nu fie educat în lucrurile lumești, ci să fie dependent de Dumnezeu Însuși.

Deci, aceasta este viața care ți-a dat-o Dumnezeu. Dumnezeu ne-a dat fiecăruia dintre noi viața pe care a vrut-o El, astfel încât să poată scoate din noi atributele pe care le dorea și să ne ferească de lucruri de care nu avem nevoie. Și nu ni s-a întâmplat nimic rău. Voi ziceți: „Frate, Chad…” Eu vă spun că niciodată nu ni s-a întâmplat nimic rău în marea lucrare a lui Dumnezeu.

Noi credem că lucrurile au fost rele, negative, oribile, dar fratele Branham a crescut în sărăcie fiind batjocorit din cauza lucrurilor rele, dar aceasta l-a modelat.

Cred că acum o săptămână am citit citatul în care fratele Branham spune: „De ce, când eram un tânăr slujitor al lui Dumnezeu, Dumnezeu mi-a luat soția de lângă mine? De ce mi-a luat copilul de lângă mine, zdrobindu-mi inima?” Și el a spus: „Eu nu am înțeles, nu am știut atunci, dar acum, știu.” Dumnezeu îl modela.

El stătea lângă patul bebelușului care suferea atât de mult, un copil de opt luni care suferea atât de mult încât ochii i s-au încrucișat; el alunga muștele de pe ochii ei și se ruga dar o perdea neagră a venit în jos pentru că Dumnezeu nu a vrut să-i răspundă la rugăciunea lui. Astfel, el a știut că fetița va muri și a trebuit să privească cum moare trecând prin toată agonia prin care a trecut. Aceasta a fost o suferință adevărată, prieteni.

Când a încercat să se sinucidă, el a vrut cu adevărat să moară, dar Dumnezeu l-a oprit. El a vrut să-i împuște pe băieții care l-au bătut, dar Dumnezeu nu a permis ca arma să se descarce. El a vrut să se împuște cu pistolul și a tras cât a putut de tare percutorul, însă glonțul nu a pornit; dar când a aruncat pistolul pe pat, acesta s-a descărcat și a făcut o gaură în perete. Suferința lui a fost adevărată, durerea inimii lui a fost adevărată, supărarea lui, durerea lui a fost reală, depresia lui, totul a fost real, dar prin toate acestea Dumnezeu l-a modelat și a prelucrat caracterul profetului Său, astfel încât să-l poată folosi în scopul pe care-l avea cu viața lui.

Fratele Branham nu s-a uitat niciodată înapoi la acele lucruri cu amărăciune, nu a privit înapoi cu regret; el nu a simțit niciodată că a ratat sau că a pierdut toate acele lucruri; și când a ajuns la sfârșitul vieții, el a știut că în toate a fost Dumnezeu ca să-l modeleze, pentru că Dumnezeu avea nevoie ca el să fie într-un anumit fel. Dumnezeu știe și dragostea Lui a făcut să se întâmple toate acestea.

Tu spui: „De ce?” Pentru că tu Îl slujești astăzi, pentru că Îl iubești cu toată inima ta, pentru că tu vrei să-ți dai viața pentru El. Ce a făcut să fie așa? Nu știu. Dar toate aceste situații lucrează împreună ca să ne facă viața așa cum este. Cum funcționează? Numai El știe, dar noi nu trebuie să ne facem griji.

Eu am privit de multe ori spre cineva pe care îl admir cu adevărat pentru ceea ce este. Eu am admirat mult oamenii care tac; și voi ați văzut poate un frate sau o soră care stăteau liniștiți și vorbeau numai când era nevoie, și ceea ce spuneau era plin de înțelepciune, era un răspuns la o întrebare iar eu eram, „Bla, bla, bla, bla.” Atunci chiar mi-am notat aceasta în carnetul de notițe și l-am ținut în camionul meu de serviciu unde lucram; l-am pus undeva la vedere ca să-l văd de fiecare dată când urc în camion. Era Scriptura care spune: „Chiar și un prost este socotit înțelept când tace.”

Eu am încercat din greu să mă schimb dar Dumnezeu a avut un plan pentru viața mea. Nu totul a fost bine iar unele lucruri au trebuit aduse în echilibru. Dumnezeu a avut un plan pentru viața mea, El știa de ce avea nevoie; El știa că are nevoie ca acest vas să fie într-un anumit fel pentru a realiza un anumit scop; și când eu mă luptam din greu să mă opresc, trebuia să fiu modelat pentru că era ceva pe care Dumnezeu urma să-l folosească.

Întotdeauna este adevărat că atunci când tace, chiar și un prost trece drept înțelept.

Știți, fratele Branham a spus: „Nu toți sunt profeți, nu toți sunt apostoli, nu toți sunt aceasta sau aceea,  aceste lucruri se nasc în noi prin alegere. „Darurile și chemarea sunt fără pocăință.” Câți cititori ai Scripturii știu aceasta? Să vedem darurile și chemarea; nu ceea ce vrei tu să fii, ci ceea ce te face Dumnezeu să vezi că ești, pentru că nu te-ai ales, ci Dumnezeu te-a ales ce să fii. Dumnezeu te-a ales. Dacă încerci să faci ceva ce Dumnezeu nu te-a ales să faci, ești numai un imitator și niciodată nu va o biruință. Tu trebuie să fii ceea ce Dumnezeu te-a ales să fii.”

Pavel. Suntem încă la apostolul Pavel. În 1Corinteni 15.8, el spune:

„După ei toți, ca unei stârpituri, mi S-a arătat și mie.

Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu.

Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt…”

Ce? Pavel nici măcar nu se considera vrednic să fie numit apostol, dar harul lui Dumnezeu l-a făcut să fie ceea ce era.

„…Și harul Lui față de mine n-a fost zadarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toți: totuși nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.” (versetul 10).

Pavel spune: „Și harul lui Dumnezeu față de mine nu a fost zadarnic, pentru că am lucrat mai mult decât toți ceilalți…” El se verifică pe el însuși, și spune: „…dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine. Acesta nu a fost zelul lui Pavel, nu a fost nici măcar ambiția sau sarcina lui Pavel care l-a împins să meargă în călătorii misionare, să meargă din oraș în oraș. Când a fost lapidat (a ucide pe cineva prin lovituri cu pietre), și respins, el s-a ridicat și a mers mai departe; dar acesta nu a fost zelul său propriu, ci a fost harul lui Dumnezeu care era în el și se manifesta afară.

Samson a fost chemat înainte de a se naște, el a fost chemat să fie un eliberator, și el a fost un eliberator pentru că s-a născut ca să fie un eliberator. Prin toate greșelile din viața lui, prin cursele propriei lui personalități, chemarea lui Dumnezeu din viața lui nu s-a schimbat niciodată. Un înger a spus mamei lui Samson ce va fi el. Ce a fost Samson? El trebuia să fie un nazireu din naștere și urma să înceapă să elibereze poporul său de sub robia filistenilor, deci Dumnezeu hotărâse deja ce urma să fie Samson. El nu a așteptat ca Samson să îmbătrânească puțin și să spună: „Da, băiatul acela are niște mușchi destul de buni. Cred că aș putea să-l folosesc. Pare să aibă curaj și un caracter destul de puternic.” Dumnezeu nu a așteptat să vadă ce va fi Samson, pentru că a știut ce urma să facă. El nu avea nevoie de cineva cu curaj, nu avea nevoie de cineva cu mușchi puternici, ci avea nevoie de cineva care era, „Puiul mamei.” Laudă lui Dumnezeu! El a hotărât ce avea de gând să facă Samson, și a făcut-o, iar aceasta a fost o taină pentru filisteni, care nu puteau înțelege de unde avea el acea putere. Dar nu ceea ce avea el în fire l-a făcut puternic, ci Dumnezeu l-a făcut puternic pentru că El a hotărât așa.

De multe ori, voi și eu, noi toți, avem diferite daruri și diferite lucruri, și alții nu înțeleg de ce? „Cum pot face ei aceasta oricând? Cum reușesc aceasta și cum pot…?”

„Vreau să spun că tu te așezi jos, și dintr-o dată vine toată melodia, și tot ce trebuie să faci tu, este s-o scrii.” Acesta este conceptul cel mai străin de pe planetă.

Când eram în liceu, am încercat să scriu poezii, la lecția obligatorie, și a fost absolut ridicol. Erau cuvinte pe care le puteam pune împreună pentru a obține o rimă la sfârșit. Mie nu-mi păsa ce spunea, și așa am mers până la sfârșit și am scris o poezie. „Pălărie, pisică, satin,” și orice între ele, dar eu aveam o poezie. Dar dacă cineva cade sub inspirație și scrie un cântec, este minunat.

Cineva poate să treacă de la un instrument la altul și să cânte la ele, apoi în câteva minute poate cânta la un alt instrument, iar voi îl puteți întreba: „De cât timp faci aceasta?” Și el să spună: „Oh, acum este prima dată când încerc aceasta.”

Un tânăr poate studiază vioara de cinci ani, (fratele Chad imită scârțiitul unei viori), iar tu îi spui: „Pot să mă uit la vioara ta?” Apoi tu o iei, iar cincisprezece minute mai târziu, cânți ceva frumos. Tânărul îți spune: „Îmi dai vioara înapoi?”, dar Dumnezeu a stabilit aceasta, Dumnezeu a pus ceva în noi și a făcut-o pentru un motiv. Noi nu încercăm niciodată să fim ceva și nu ne supărăm pentru ceea ce suntem. Noi Îl slujim pe Dumnezeu, ne încredințăm viața în mâna Lui și Îl lăsăm să-Și trăiască Viața Lui în noi. Tu fii doar ceea ce te-a chemat El să fii.

Samson a avut probleme cu femeile, Samson a avut… Vreau să spun că Samson a avut o lipsă de caracter, o lipsă de moralitate, dar încă era ales de Dumnezeu, era un vas ales.

În mesajul, Încă odată, Doamne, fratele Branham a spus:

„Pe măsură ce fibrele lui au început să se întărească, el a spus: „Lasă-mă să mor cu ei! M-am născut ca să-i distrug, așa că, lasă-mă să mor cu ei!” Fibrele lui, mușchii lui s-au întărit, mușchii lui au primit putere, Duhul Sfânt a început să Se miște peste el, și atunci a zguduit acea piatră cu puterea lui mare și ea s-a prăbușit. Tot ce avem noi nevoie, este o rugăciune sinceră: „Încă odată, Doamne!”

Era un lucru pe care Samson putea să-l constate după ce a ajuns în robie la dușmanii lui, pe când măcina la moară, cu ochii scoși. Dar la sfârșit, el putea să se întoarcă: „Eu m-am născut ca să-i distrug pe ei, pentru aceasta sunt aici. Eu am eșuat mizerabil…” El era dispus să se pocăiască, era dispus să se predea cu totul pentru scopul lui Dumnezeu.

Samson a fost un eșec după eșec, un eșec după eșec, făcând o batjocură din lucrurile lui Dumnezeu după ce a fost luat captiv, după ce a cedat și sedus de o femeie. Căzând pradă unei femei, a ajuns rob în tabăra dușmanilor săi, cu capul ras și cu ochii scoși. Deși, el trebuia să-i distrugă, Samson ajunge sclavul lor. Ce rușine! Ce batjocură! Dar aceasta nu a schimbat scopul veșnic pe care-l avea Dumnezeu pentru Samson, și atunci când Samson s-a întors prin pocăință și smerenie la scopul său, când mușchii lui au început să primească putere și a prins stâlpii, a spus: „Eu am fost născut să-i distrug pe ei. Doamne, încă odată! Dumnezeule, doar încă odată! Lasă-mă să mor împreună cu filistenii!”

Eu spun: Noi trebuie să ne predăm scopului pe care Dumnezeu îl are în noi… Nu căuta tu ceva, ci doar trăiește; tot ce poți face, este doar să trăiești pentru El, să te predai Lui, să manifești Cuvântul, să-I dăruiești Lui viața ta, să-L lași să trăiască în tine și să mori în acest scop.

Eu nu sunt aici pentru bogăție, nu sunt aici pentru răsplată sau pentru laude, nu sunt aici pentru promovare sau ca să fiu cineva cunoscut, ci sunt aici ca să slujesc scopului veșnic al lui Dumnezeu care este în viața mea. Acesta este singurul lucru pe care-l vreau, și orice altceva îmi dă Dumnezeu sau îmi ia, este bine, pentru că acesta este scopul Lui.

Noi ne îngrijorăm atât de mult cum să facem un pas înainte și plângem pentru cel pe care l-am pierdut. Este adevărat? Noi ne încordăm și ne înspăimântăm cum să facem următorul pas sau cum să atingem următorul scop, apoi, când ne ocolește avansarea și o primește altcineva, sau se întâmplă altceva și am pierdut afacerea, ne întrebăm, cum s-a întâmplat? Am ratat toate acestea și toate acestea, și toată această energie irosită, în loc să spui: „Dumnezeule, dacă vrei să am aceasta, o voi avea; și dacă Tu nu vrei, nu o voi avea. Eu mă încred în Tine, pentru că nu trăiesc această viață pentru mine, ci o trăiesc pentru Tine. Eu sunt aici ca să manifest, să dovedesc, să trăiesc Viața lui Isus Hristos prin fiecare împrejurare, în succes sau eșec; în biruință sau înfrângere, binecuvântat sau rănit, eu sunt aici ca să-L exprim pe El.”

Efeseni 2.8-10. Vreau doar să citesc această Scriptură care este foarte familiară nouă:

„Căci prin har am fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.

Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.

Căci noi suntem lucrarea Lui, și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.”

Am pierdut ceva? Ar trebui să ne alegem noi lucrările noastre proprii? Nu! „Noi suntem lucrarea Lui și am fost creați în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele.” Dumnezeu știe ce vrea să faci. El știe ce vrea să fac eu.

În mesajul, Lucruri care urmează să fie, profetul spune:

„Acum, singura cale ca tu să fii un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu…este că tu trebuie să ai Viață Veșnică…și există o singură formă de Viață Veșnică, aceea este Dumnezeu. O singură formă de Viață Veșnică și aceea este Dumnezeu. Ca să fii un fiu al lui Dumnezeu, tu trebuie să fi fost în El din totdeauna. Gena Vieții tale, Viața ta spirituală din seara aceasta, a fost în Dumnezeu Tatăl înainte ca acolo să fi fost măcar o moleculă. Vedeți? Și voi nu sunteți nimic altceva decât manifestarea Genei de Viață care a fost în Dumnezeu ca fiu al lui Dumnezeu. Acum tu ești exprimat după ce Cuvântul Lui a venit în tine să lumineze în timpul acesta. Voi sunteți exprimarea Vieții lui Dumnezeu în voi, pentru că sunteți un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu.

De aceea…Înțelegeți ce vreau să spun? Voi sunteți…acum sunteți făcuți…În seara aceasta, voi stați în această biserică pentru că datoria voastră este să-L exprimați pe Dumnezeu în această națiune, la acești oameni și în cartierul unde sunteți asociați. Oriunde sunteți, Dumnezeu a știut că veți fi aici, pentru că voi trebuie să fiți una din Genele Lui sau unul din atributele Lui. Tu trebuie să fii. Dacă vreodată…Dacă tu ai Viață Veșnică, atunci a fost întotdeauna Viață Veșnică și Dumnezeu a știut înainte de întemeierea lumii că vei fi aici. Și când Cuvântul…sau Apa, spălarea prin Apa Cuvântului a căzut peste tine…Aceasta a fost exprimată într-o ființă. Acum tu ai părtășie cu Tatăl tău, Dumnezeu, la fel cum ai cu tatăl tău pământesc.”

Dumnezeu a știut că tu vei fi aici, și datoria noastră este să-L exprimăm pe Dumnezeu în această națiune, la acești oameni, și în cartierul unde suntem asociați. Care este datoria ta? Aceasta este datoria ta. Cum o vom face? El a hotărât deja dacă te vei ruga pentru împărați sau nu.

Știți, Isaia a avut o profeție că o fecioară va concepe, și înainte ca el să spună profeția, Dumnezeu a cunoscut-o pe acea fecioară. Ce a făcut ea pentru a câștiga această calitate? Putea ea să spună: „Oh, sper că El mă va lăsa să fiu eu acea fecioară despre care a vorbit Isaia. Eu vreau doar să fiu acea fecioară?” Nu! Dumnezeu știa cine va fi și El a stabilit și timpul. Ea nu a trebuit să meargă undeva să caute ceva sau să facă ceva, pentru că Îngerul a venit la ea și i-a spus: „Salutare, ție, căreia ți s-a făcut mare favoare! Domnul este cu tine…” Iar ea a fost la fel de șocată ca oricine altcineva, când a înțeles că ea este fecioara care împlinește Isaia 7. Dar Dumnezeu știa dinainte unde era ea, în ce oraș locuia, în ce timp mergea la fântână, și l-a trimis pe îngerul Gabriel exact la timpul potrivit; El a știut timpul, anotimpul sau perioada; El a știut cine era acea fecioară, unde s-a născut și unde trăia. Ce trebuia să facă ea? Nimic, doar să se supună la ceea ce a auzit.

Zaharia și Elisabeta au trăit toată viața fără să aibă copii pentru că erau sterpi, și aceasta a fost o suferință, nu a fost o situație prea ușoară pentru că în acele zile, era o rușine pentru o femeie să nu aibă copii, dar Dumnezeu hotărâse deja așa, pentru că avea o lucrare specială pentru ei. Elisabeta era stearpă, Zaharia și Elisabeta nu puteau avea copii. Ei erau în vârstă și el slujea în Templu.

De câte ori s-au rugat ei să aibă un copil? Întrebați-vă! Dacă ați fi voi, de câte ori v-ați ruga? De câte ori L-ați întreba pe Dumnezeu: „De ce? De ce nu pot avea și eu un copil? De ce? De ce? De ce?” Am putea să ne rugăm de multe ori, am putea să întrebăm de multe ori, dar Dumnezeu știa că vine timpul când ei trebuiau să-l nască pe Ioan Botezătorul; El știa când aveau să-l nască, știa cum îl va chema și că va fi păstrat pentru o lucrare specială.

Eu sunt sigur că ei au înțeles greșit, că nu au înțeles Planul lui Dumnezeu, dar Dumnezeu știa Planul Său și a știut cine erau ei, unde erau ei, și la timpul potrivit, a știut cum să le dea Cuvântul.

Dumnezeu știe unde ești, El știe ce faci, și El știe ce planuri are pentru tine. Nu te stresa, nu te agita, doar predă-te Lui. Nu fi ambițios. Mă gândesc că noi putem pierde foarte mult în viață din cauza ambiției, de aceea, să nu fim ambițioși. Eu vreau să am numai ceea ce vrea El să am.

Abraham a fost bogat dar nu din cauza ambiției, ci el a fost bogat pentru că Dumnezeu l-a făcut bogat. Eu nu vreau să fiu ambițios, ci vreau să fiu ceea ce vrea Dumnezeu să fiu. Vreau să mă eliberez de lume, astfel încât, El să mă poată trimite oriunde vrea și să facă orice vrea cu mine. Deci, va fi El, nu eu, și orice s-ar întâmpla, nu există nici o modalitate de a obține merite pentru aceasta, pentru că eu nu am nici o ambiție. Acesta este El, nu eu. Lăsați-mă să mă gândesc.

Fratele Branham putea obține considerație pentru că s-a rugat pentru regele George? Cum a făcut el să se întâmple aceasta? Dumnezeu a făcut să se întâmple, și Dumnezeu a primit onoare pentru aceasta.

În mesajul, Epoca Bisericii Laodicea, profetul spune:

„Aici este arătată dragostea lui Dumnezeu. El a dorit, în dragoste, propria Lui Familie…”

Dacă voi faceți parte din această Familie, sunteți o expresie, o exprimare a dragostei lui Dumnezeu.

„Aici este arătată dragostea lui Dumnezeu. El a dorit, în dragoste, propria Lui Familie, o Familie de fii… fii ca El Însuși.

Acolo, înaintea Lui, zace toată omenirea ca un bulgăre de lut, și din același bulgăre de lut, El face acum vase pentru onoare și vase pentru ocară prin propria Lui alegere. Atunci, cei aleși, născuți din Duhul Lui, vor fi antrenați să se conformeze chipului Său în umblarea lor. El mustră cu îndelungă răbdare, cu bunătate și milă; El curăță cu mâinile Lui cu cicatrici făcute de cuie; și uneori, acest Olar trebuie să ia vasul la care lucrează și să-l zdrobească cu desăvârșire, pentru ca să-l refacă exact cum îl dorește. Dar aceasta este dragoste! Aceasta este dragostea Lui, El nu are alt fel de dragoste, nu poate fi.”

Dragostea Lui, dragostea lui Dumnezeu era dragostea de a avea o Familie a Lui, de a avea fii ca El Însuși. Și în dragostea Lui, El va aduce la suprafață fii, la timpul hotărât pentru ei, și El va manifesta în ei ceea ce El a hotărât deja să manifeste, atributele Lui. Și făcând aceasta, profetul spune:

„Atunci, cei aleși, născuți din Duhul Lui, vor fi antrenați să se conformeze chipului Său în umblarea lor.”

Ce se întâmplă în umblarea noastră? Noi suntem antrenați, instruiți. Pentru ce suntem antrenați? Pentru Planul Său veșnic. Noi suntem antrenați prin lucrurile pe care le experimentăm în viață, prin corecție și prin binecuvântări. Noi suntem antrenați să ne conformăm chipului Său, ca să-Și exprime Viața și să-Și împlinească scopul în viața noastră. Viața noastră este un antrenament constant, o formare, o modelare; este o mutare și o aducere în scopul Său prin viața noastră. Aceasta este dragostea, este expresia dragostei Lui, este dorința inimii Lui, este o Familie în dragoste, adică exprimă dragostea și dorința Lui. Dragostea Lui va mustra și va corecta , dar nu pentru a pedepsi, ci pentru că El are tabloul în dragoste și aduce totul conform imaginii Sale despre dragoste. Și când noi prindem aceeași imagine, același lucru, aceeași viziune, nu mai există nimic altceva, tu vrei aceasta.

Scopul este să mergi înainte. Și mai este ceva: tu vrei doar să-I fii plăcut Lui; tu vrei doar să umbli în Planul Său veșnic pe care El l-a avut înainte de întemeierea lumii; să merg pas cu pas în acest Plan pe care El l-a proiectat în marea Sa dragoste. Nu este nimic altceva, nu avem nimic altceva, decât aceasta. De asemenea dragostea Lui și iubirea noastră lucrează împreună pentru a ne aduce în conformitate cu chipul, cu imaginea Lui, a Cuvântului Său.

Să mergem împreună la Romani 8.29-30:

„Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a și hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie cel întâi născut dintre mai mulți frați.

Și pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a și chemat; iar pe aceia pe care i-a chemat, i-a și socotit neprihăniți; iar pe aceia care i-a socotit neprihăniți, i-a și proslăvit.”

Noi am fost predestinați să fim asemenea chipului Fiului Său, am fost predestinați să fim asemenea, să arătăm Însăși Viața și natura lui Isus Hristos prin tot ceea ce trăim, și prin ceea ce experimentăm.

În mesaj, el continuă să meargă mai adânc, atât de adânc, mult mai adânc. Și nu este  doar că Dumnezeu a trimis un profet, ci acum este mai profund pentru că Dumnezeu a trimis un profet la mine; așa că, la suprafață, Dumnezeu a trimis un profet pentru a-i restaura pe evrei, dar Scriptura spune: „Iată că vă trimit vouă un profet…” Deci, acum este mai profund, acum Dumnezeu a făcut aceasta pentru mine.

Apoi, știți că Dumnezeu a rupt legăturile denominaționalismului pentru a-Și elibera poporul, ca să fie tot ceea ce l-a chemat El să fie. Astfel, acum am fost eliberați de denominaționalism, de ideile omului ceea ce este minunat, dar el merge mai adânc, pentru că acum trebuie să fie eliberat de miezul denominaționalismului, iar acesta este gândirea omului, și este în mine, de aceea acum am nevoie de Cuvânt ca să-mi schimbe gândirea. Astfel, Mesajul continuă din ce în ce mai adânc, și mai profund.

Mai întâi începi să înveți despre Dumnezeu, vezi un om care L-a experimentat pe Dumnezeu și înveți despre Dumnezeu cum Se comportă El cu Fiul Său; dar dintr-o dată intri în tablou și vezi că tu ești fiul cu care El are de-a face, acum experimentezi că Dumnezeu are de-a face cu tine; acum nu mai privești la aceasta numai în viața profetului, ci vezi că acum se întâmplă în viața noastră, acum Dumnezeu Se ocupă de noi, ca fii, și merge din ce în ce mai adânc, așa că, acum nu este numai că vreau să trăiesc corect, să cred corect, să am dreptate; nu vreau doar să mă conformez în exterior la un standard plăcut lui Dumnezeu, ci Îl vreau pe El în adâncul sufletului meu pentru Viață, vreau esența a ceea ce sunt eu, vreau să fiu în imaginea lui Dumnezeu Însuși. Vreau să fiu un loc în care să locuiască Dumnezeu pe acest pământ, în mine.

Eu nu vreau doar să știu despre El, ci vreau să-L cunosc; nu vreau să învăț numai faptele Lui, ci vreau să cunosc Realitatea, vreau să experimentez relația cu El. Vreau să gândesc așa cum gândește El și vreau ca aceasta să se vadă în trăirea mea umblând cu El și vorbind așa cum vorbește El. Nu vreau doar să văd ce a făcut El sau ce face El, ci vreau ca El să facă aceasta în mine, vreau să fiu schimbat complet, vreau să fiu acea Creație nouă din acea nouă Rasă care trăiește un fel de viață nou.

El trebuie să meargă mai adânc și să ajungă la miez, la esență; să ne dezbrace total de sinele nostru și să rămână doar un loc pentru El ca să Se manifeste. Eu vreau doar ceea ce a hotărât El pentru mine. Trebuie să fie scopul Lui veșnic, dragostea noastră pentru El și dragostea Lui pentru noi și această mare relație de dragoste care creează dragostea supusă a lui Isus Hristos. Noi am fost predestinați să fim asemenea chipului Său.

Fratele Branham a spus: „Creștinii născuți cresc până la statura lui Hristos, așa cum trăiesc.”

În Galateni 4.19, apostolul Pavel spune:

„Copilașii mei, pentru care iarăși simt durerile nașterii, până va lua Hristos chip în voi.”

Pavel se străduia să-L aducă pe Hristos în ei. Și acum, acest Mesaj este aici ca să-L aducă pe Hristos într-un Trup cu mai multe mădulare, să-L aducă pe Hristos în voi. Mesajul merge mai adânc de atât. Noi cunoaștem Mireasa și avem un Trup cu mai multe mădulare, dar acum, totul se reduce la: „Eu sunt un mădular al acelui Trup. Eu sunt în Hristos și Hristos este în mine.” Aceasta aduce o responsabilitate personală, aduce o viață privată. Eu cred că Acesta este Cuvântul din această zi. El nu a fost trimis ca să aducă o altă religie, o altă formă sau un alt ritual, ci a venit ca să-i unească pe fiii și fiicele lui Dumnezeu cu Capul, cu Isus Hristos, astfel încât să existe o relație personală, intimă, individuală între noi și Făcătorul nostru; astfel încât să strigăm la El și El să ne audă, ca să comunicăm cu El înainte și înapoi.

În Planul dragostei Lui, trebuie să mergem mai adânc deoarece aceasta este continuarea Creației lui Dumnezeu. Nu o formă de religie, ci o realitate vie; nu un loc de adunare pentru oameni care împărtășesc aceeași învățătură, ci un individ total predat lui Dumnezeu care acum exprimă Viața lui Hristos Însuși în trupul lor. Aceasta face acest Mesaj.

În mesajul, Dezvăluirea lui Dumnezeu, profetul spune:

„Și se va întâmpla în zilele din urmă…” zice Dumnezeu. Vedeți, aici suntem noi, Lumina peste Cuvânt. Așa cum lumina Soarelui schimbă Sămânța din slavă în slavă, noi devenim tot mai mult asemenea Lui, ca El, pe măsură ce trăim în prezența Lui, fiind conformați cu chipul Lui binecuvântat, așa cum umblăm cu El.”

De ce continuăm să citim Mesajul? De ce continuăm să ascultăm? De ce continuăm să venim la slujbă? Pentru această Scriptură, chiar aici, pentru acest citat. Pentru că devenim mai asemănători cu El pe măsură ce trăim în prezența Lui.

Pe măsură ce soarele schimbă sămânța din slavă în slavă, în prezența soarelui, sămânța descoperă în mod constant natura care este în ea. În prezența acelui soare, pe măsură ce o trage din pământ, iese ca un lujer mic, ca o tulpină, apoi o inflorescență, un spic și în cele din urmă se întoarce la viața care a fost în ea de la început. Stând zi de zi în prezența soarelui, trage tot mai multă viață, și mai multă viață, și mai multă viață, până când, în cele din urmă se întoarce la ceea ce a fost hotărât să fie, la scopul pentru care a fost semănată la început.

Aceasta este viața unui creștin. Noi suntem aici pentru a sta în prezența Soarelui, suntem aici ca să rămânem sub acest Cuvânt; de aceea lăsați ca acest Cuvânt să tragă mai multă viață din Sămânța predestinată care este deja în noi; Atributul, partea din Dumnezeu pe care El a pus-o în  copiii lui Dumnezeu, Cuvântul sub care stăm zi de zi și pe care Îl auzim.

Fie ca Lumina să devină mai strălucitoare și mai strălucitoare pe măsură ce scoate mai multă Viață originală din noi și devine mai evidentă în viețile noastre.

În mesajul, Răpirea, profetul spune:

„Pleava s-a tras înapoi, iar grâul trebuie să stea în prezența Soarelui ca să se coacă.”

Acest Mesaj ar trebui să ne facă să ne maturizăm. Noi  nu trebuie să ne mai întoarcem înapoi în umblarea noastră; nu trebuie să ne întoarcem înapoi la elementele firave și sărace ale pământului, nu ar trebui să fim prinși din nou de lucrurile lumii, pentru că suntem o Creație nouă și pentru noi, totul este mort. Noi trebuie să creștem într-un caracter asemănător lui Hristos, trebuie să semănăm tot mai mult cu EL.

Acest Mesaj are putere, este Lumina care va scoate puterea de transformare din Sămânță.

În mesajul, Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, fratele Branham spune:

„Acesta este scopul Său, de aceea a murit El. Aceasta este cea de-a doua din manifestarea Sa întreită. Prima a fost să Se manifeste El Însuși în Hristos, apoi să Se exprime prin Biserică. Și același lucru, Hristos a fost Cuvântul, iar Biserica devine Cuvântul când lasă Cuvântul să meargă prin ei.”

În Efeseni 5.25-27, citim:

„Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit și Hristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea,

ca s-o sfințească după ce a curățit-o prin botezul cu apă, prin Cuvânt,

ca să înfățișeze înaintea Lui această Biserică slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără prihană.”

Cine face aceasta? Cuvântul! El ne face desăvârșiți, fără pată. În acest fel, Cuvântul spală tot ce nu este compatibil cu Cuvântul; tot ce este murdar, tot ce nu este curat, tot ce nu este pur este spălat de Apa Cuvântului. Noi trebuie doar să stăm tot timpul sub șuvoiul Apei Cuvântului care spală impuritățile și îndepărtează tot ce nu este curat, tot ce nu este Cuvânt.

Deci, această spălare cu Apa Cuvântului nu va îndepărta niciodată Cuvântul, ci va îndepărta doar ceea ce nu este Cuvânt. Așa că, lăsați Cuvântul să spele din viața voastră tot ce nu este Cuvânt, astfel încât să rămână numai Cuvântul Lui.

De aceea venim la biserică miercuri și duminică, ca să ne vedem părțile rele, pentru a rămâne în Lumină pentru creștere, pentru a fi încurajați în umblarea noastră; pentru a ne îndemna unii pe alții la dragoste și la fapte bune.

În mesajul, Unirea invizibilă a Miresei lui Hristos, profetul a spus:

„Oh, acea unire spirituală a lui Hristos cu Biserica Sa este acum, când Trupul devine Cuvânt și Cuvântul devine Trup manifestat, adeverit!”

Ce face Cuvântul? Devine Trup. Unde este Cuvântul care este Dumnezeu? Unde este Cuvântul care Se face Trup? În trupul nostru. Cuvântul devine trup iar trupul devine Cuvânt, și viața pe care o trăim, trebuie să fie Viața Cuvântului. Lăsați spălarea Apei Cuvântului să spele tot ce nu este scopul lui Dumnezeu, tot ce nu este Planul lui Dumnezeu, tot ce nu este Cuvântul lui Dumnezeu. Lăsați acest jet de Apă al Cuvântului să spele orice necurăție, toată natura veche, fiecare dorință veche, fiecare lucru firesc, astfel ca inima și afecțiunile noastre să fie purificate prin spălarea Apei Cuvântului, și în orice situație să vrem ceea ce vrea Dumnezeu.

„Am trăit așa de ani de zile.” Este nevoie de spălarea Apei Cuvântului pentru a ne conștientiza în continuare că acest lucru trebuie să plece, și acel lucru trebuie să plece, și celălalt lucru trebuie să plece. „Nu aceasta vrea El de la mine.” Aceasta este spălarea cu Apa Cuvântului. Un creștin crește în continuu într-un caracter asemănător lui Hristos, pe măsură ce merge în prezența lui Hristos. Haideți să continuăm să umblăm în prezența lui Hristos și să avem încredere că Soarele va face lucrarea, că spălarea Apei Cuvântului va face lucrarea pentru că aceasta este continuarea Creației lui Dumnezeu. Trebuie să fie Dumnezeu manifestat, a doua parte a triplului Său scop. Primul a fost să obțină întâietate într-un Om și a făcut-o în Isus Hristos; al doilea a fost să obțină întâietate într-un popor, și face aceasta acum, în Trupul lui Isus Hristos care-I  acordă întâietate.

Eu spun: „Doamne ai întâietate! Vreau să ai întâietate! Continuă să mă speli pentru că eu nu pot s-o fac singur.”

Tu și eu nu putem face mai mult pentru a împlini scopul pe care Dumnezeu îl are pentru noi… dar Dumnezeu ne-a predestinat să fim asemenea chipului Fiului Său. Aceasta este o promisiune iar noi trebuie doar să stăm sub Apa pe care o avem, trebuie doar să rămânem în Lumină, să umblăm în această Prezență, iar El va împlini tot ce a promis că va împlini în viețile noastre.

Viața ta nu este un accident. Dacă ești un copil al lui Dumnezeu, viața ta aici nu este un accident, și tu nu ești aici din întâmplare, ci ești aici cu un scop. Nu-l lăsa pe diavolul să-ți spună că în viața ta nu se întâmplă nimic, pentru că se întâmplă ceva. Tu nu ești aici fără un scop, nu ai venit aici fără un Plan, ci Dumnezeu a știut când vei veni, unde vei veni, cine vor fi părinții tăi; El știa ce lupte vor fi în viața ta, știa ce trebuie să biruiești și a făcut deja o ieșire din toate acestea. Tot ce trebuie să facem noi, este să avem încredere că El știe ce face.

Cum a putut profetul lui Dumnezeu să stea noapte de noapte, noapte de noapte și să cheme mii de oameni în rândul de rugăciune, știind că el nu poate face nimic pentru a discerne sau să primească o viziune; că nu poate face nimic ca să-i vindece pe acei oameni? Cum a putut face aceasta? Pentru că Dumnezeu i-a spus că acesta era scopul lui.

Cum putem merge prin această lume atât de murdară? Crezând că nu ne vom pângări, că nu ne temem că vom cădea, și pentru că știm că scopul Lui pentru noi este să ne aducă prin scopul Său de a Se manifesta. Noi nu vom cădea, nu vom fi înșelați, nu trebuie să fim instruiți corect, pentru că Dumnezeu are un scop în viața noastră. El ne-a chemat cu un scop, de aceea nu ne temem să ieșim și să trăim acest scop pentru că este susținut de Dumnezeu.

Dumnezeu este bun, prieteni! Planul Său este bun și ne-a dat tot ce avem nevoie pentru a continua să-L descoperim pe Dumnezeu în această lume. Să ne rugăm.

Doamne, Isuse, Îți mulțumim! Tată, Îți sunt atât de recunoscător pentru Cuvântul Tău, pentru descoperirea care ne adune înapoi la origine, dincolo de o mamă și un tată, dincolo de bunici sau strămoși. Doamne, Tu ne-ai adus înapoi în mintea Ta și ne-ai arătat că am fost Acolo, iar Tu ai avut un Plan, și acel Plan era desăvârșit. Dumnezeule, noi ne-am bucurat de acel Plan în ziua când fiii lui Dumnezeu au strigat de bucurie; și Doamne, acum Tu împlinești acel Plan în viețile noastre; de aceea ajută-ne să ne predăm deplin, Doamne; ajută-ne să prindem viziunea a ceea ce faci în viețile noastre, și ajută-ne să nu ne împotrivim, ci să credem, și să ne predăm lucrării pe care o faci în noi.

Doamne, ajută-ne să mergem acolo unde ne conduci și să facem ceea ce ne chemi să facem și s-o facem fără frică, Doamne, pentru că vrem să fim ceea ce ne-ai chemat să fim în aceste vase de viață pe care le vei folosi ca noua Ta Creație și să Te arăți în fiecare dintre noi.

Doamne, spală-ne cu Apa Cuvântului Tău, curăță-ne și  crește-ne în prezența Ta, și fă-ne asemănători Ție.

Noi Te iubim, Doamne, și Îți mulțumim. Adu la cunoștința fiecăruia dintre Semințele Tale cine sunt ei cu adevărat, scoate la suprafață că minciunile diavolului vor dispărea, că dorința după lume se va pierde prin această mare realitate a cine suntem cu adevărat.

Doamne, Te iubim și Îți predăm Ție viețile noastre și dorim să-Ți dăm primul loc ca să ai întâietate în toate lucrurile, pentru că dorim să avem viziunea corectă cu privire la scopul nostru în această viață. Doamne, ajută-ne să ne îndepărtăm de lucrurile firești, să lăsăm lucrurile ambițioase, și să punem Cuvântul Tău mai presus de orice altceva și să Te urmăm.

Dumnezeule, totul va merge bine pentru că Tu ai hotărât deja aceasta. Noi Te iubim, Doamne! Te rog să-Ți împlinești scopul și Planul Tău căci noi ne bazăm în totul pe Tine. Avem încredere în Tine pentru că Planul Tău este perfect, și la fel sunt căile Tale, iar Tu știi deja tot ce vei face.

Vrem să-Ți spunem că Te iubim, Doamne, și Îți mulțumim, în Numele lui Isus Hristos. AMIN.