Fie ca Domnul să ne ia în prezența Lui și să rămânem pentru totdeauna acolo. Amin. Să ne rugăm.
Dragă Doamne Isuse, Îți mulțumim pentru privilegiul de a fi din nou aici. În timp ce ne îndreptăm inimile și atenția spre Cuvântul Tău, Te rog să începi să ne vorbești într-un mod foarte personal și să ni Te descoperi din nou, ca să Te vedem așa cum ești în această oră, Doamne, și văzându-Te, să ne reflecte pe noi înșine în chipul Tău, să Te vedem în oglindă, Cuvântul, să ne vedem pe noi înșine în Tine, ca să știm ce faci cu noi în această oră, care este scopul nostru și care este Scopul Tău. Dumnezeule, prin Duhul Tău, poți să trăiești acel Plan prin aceste vase de lut, poți să-Ți faci cale în noi, Doamne, să iei întâietate în seara aceasta și să fii glorificat prin tot ce spunem și facem, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.
În timp ce stați în picioare, să deschidem Bibliile la Apocalipsa 8.1:
„Când a rupt Mielul pecetea a șaptea, s-a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas.”
Să mergem la Apocalipsa 10. Întotdeauna vreau să subliniez și să pun în mintea noastră faptul că fratele Branham leagă întotdeauna Apocalipsa 8.1, care este deschiderea Peceții a șaptea, cu Apocalipsa 10.1-7. Deci, aceste două lucruri merg împreună, sunt aceeași porțiune din Scriptură.
Apocalipsa 10.1-7:
„Apoi am văzut un alt înger puternic, care se cobora din cer învăluit într-un nor…” Fratele Branham ne-a spus în Peceți că Acesta este Hristos, Mesagerul pentru Biserică, Îngerul Legământului, așa că noi știm Cine coboară aici, în Apocalipsa 10.
„Apoi am văzut un alt înger puternic, care se cobora din cer învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; fața lui era ca soarele şi picioarele lui erau ca niște stâlpi de foc.
În mână ținea o cărticică deschisă. A pus piciorul drept pe mare şi piciorul stâng pe pământ,
și a strigat cu glas tare, cum răcnește un leu. Când a strigat el, cele șapte tunete au făcut să se audă glasurile lor.
Şi când au făcut cele șapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; şi am auzit din cer un glas, care zicea: „Pecetluiește ce au spus cele șapte tunete şi nu scrie ce au spus!”
Şi îngerul pe care-l văzusem stând în picioare pe mare şi pe pământ şi-a ridicat mâna dreaptă spre cer
şi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a făcut cerul şi lucrurile din el, pământul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă,
ci că, în zilele glasului îngerului al șaptelea, când va începe să sune, se va sfârși taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi prorocilor.”
Vă amintiți că miercurea trecută am început cu acest pasaj din Scriptură, așa că voi continua în aceeași ordine de idei, pentru că nu mă pot elibera de el. Astfel, trebuie să continui, și pentru subiectul din seara aceasta, voi lua ca titlu: „Cele șapte Tunete au produs Lumina serii.” Așa cum am spus miercurea trecută, au fost o mulțime de recenzii și mie îmi place recenzia. Eu mă simt întotdeauna rău și inima nu mă lasă să trec peste ceva prin care am trecut de atâtea ori, nu mă pot abține pentru că aceasta este viața mea, este viața noastră. Aici suntem în timp și aceasta este cine suntem, acestea sunt Scripturile noastre. Amin?
Astfel, vreau să trec prin aceasta din nou. Apocalipsa 8.1, este Pecetea a șaptea și a fost liniște, nu s-a spus nimic. Nu a fost dat nici măcar un simbol, iar fratele Branham a spus că este o taină absolută a lui Dumnezeu. El nu a dat nici măcar un simbol care să arate aceasta, nu s-a vorbit nimic, nu a fost nimic care s-o dezvăluie, ci a fost o taină absolută.
Noi știm că marea taină a Bibliei este venirea Domnului, deoarece nimeni nu știe ziua și ceasul, nimeni nu știe când va veni El, pentru că Dumnezeu are toate acestea pentru Sine. Același lucru este adevărat cu Pecetea a șaptea; ele sunt legate împreună, Pecetea a șaptea cu venirea Domnului. Dar fratele Branham a legat Apocalipsa 8.1 de Apocalipsa 10.1, unde Îngerul puternic despre care a spus că este Hristos, coboară cu o Carte deschisă în mână, ceea ce înseamnă că în acest moment, Cartea nu mai este pecetluită ca în Apocalipsa 5, pentru că Mielul a pășit în față, a luat Cartea, i-a dezlegat Pecețile și a coborât cu o Carte deschisă în mâna Sa. Laudă lui Dumnezeu!
Amintiți-vă că Apocalipsa este o Carte a simbolurilor. Și ceea ce ne face să devenim confuzi când intrăm în Cartea Apocalipsei, este faptul că încercăm s-o facem să se potrivească unei cronologii. Noi încercăm să explicăm totul prin înțelegerea firească, dar acestea sunt întâmplări spirituale, sunt simboluri care ne sunt date pentru a înțelege ceva. Deci, noi nu căutăm împlinirea venirii din Apocalipsa 10.1-7, căutând să vedem o siluetă uriașă coborând din cer. Acesta este Îngerul puternic; aceasta se întâmplă spiritual. Corect? Iar Cartea care este deschisă în mâna Lui este Cartea Apocalipsei care a fost pecetluită înainte, dar acum este deschisă și El o aduce jos. Deci, El vine cu ceea ce era în partea din spate a minții lui Dumnezeu, ca să fie descoperit pe pământ. Laudă lui Dumnezeu!
„… a strigat cu glas tare, cum răcnește un leu. Când a strigat el, cele șapte tunete au făcut să se audă glasurile lor.”
Tunetul este întotdeauna Glasul lui Dumnezeu. Tunetul a vorbit ceva clar, ceva pe înțeles, pentru că Ioan a spus în Apocalipsa că și-a luat creionul și a vrut să scrie ceea ce au spus cele șapte Tunete. Înseamnă că Ioan a înțeles ce s-a spus și a putut să noteze, dar i s-a spus să sigileze. Despre aceasta a vorbit fratele Branham, despre Pecețile de pe spatele Cărții. El a vorbit ani de zile despre acestea ca fiind Pecețile de pe spatele Cărții și a spus că nu s-a scris nimic despre ele. El a spus: „Pecețile din interior” și „Pecețile din exterior”, așa că s-ar părea că a vorbit despre două seturi de Peceți. La ce se referea el, sunt cele șase Peceți din Apocalipsa 6. Acolo sunt șase Peceți și apoi Pecetea a șaptea pe care o găsim în Apocalipsa 8. Aceste Peceți au fost deschise sub formă de simbol. Când s-au deschis, noi am văzut un cal alb, apoi un cal roșu, un cal negru, un cal gălbui și toate aceste simboluri. Dar acestea au fost șapte Peceți și el le-a numit „Pecețile din interiorul Cărții”. Apoi, când a ajuns aici, a spus: „În partea din spate…”, alte Peceți. El avea toate modurile de a menționa acest lucru, dar ceea ce arată el, este că aici s-a vorbit ceva, s-a rostit ceva și aceasta a fost pecetluit, au fost șapte Tunete care au fost pecetluite.
Astfel, fratele Branham a spus că sunt lucruri care nici măcar n-au fost scrise deloc în Biblie. Apoi, după ce a intrat în cele șapte Peceți, el a spus că acest lucru nu poate fi adevărat, pentru că Isus a spus că nimeni nu poate adăuga sau scoate ceva, și el a spus că trebuie să fie o descoperire care era deja în Carte, dar era ascunsă. Deci, nu sunt alte șapte Peceți, ci sunt cele șapte Tunete care au fost pecetluite; și ce a spus Tunetul va fi descoperit când va coborî acest Înger puternic. Laudă lui Dumnezeu!
În Cartea, „Epocile Bisericii,” în Epoca Bisericii Laodicea, fratele Branham a spus… Îmi place această propoziție și vreau să auziți exact ceea ce a spus fratele Branham:
„În perioada timpului din urmă, au apărut cele șapte Tunete ale lui Isus.”
Acum prindeți aceasta! El nu a spus că au apărut „cele șapte Tunete”, ci a spus că, „În perioada timpului din urmă, au apărut cele șapte Tunete ale lui Isus.” Amin? Așadar, acestea sunt cele șapte Tunete ale lui Isus. Deci, cine trebuie să aducă Tunetele? Isus. Ale cui sunt Tunetele? Ele sunt Tunetele lui Isus. Îl va lua pe Hristos, Mielul, pentru a aduce Tunetele; Îl va lua pe Îngerul puternic, care este Hristos. Acestea sunt cele șapte Tunete ale lui Isus, nu ale lui William Branham. Acestea sunt cele șapte Tunete ale lui Isus. În continuare, fratele Branham a citat Apocalipsa 10.3-4:
„și a strigat cu glas tare, cum răcnește un leu. Când a strigat el, cele șapte tunete au făcut să se audă glasurile lor.
Şi când au făcut cele șapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; şi am auzit din cer un glas, care zicea: „Pecetluiește ce au spus cele șapte tunete şi nu scrie ce au spus!”
Ce a fost în acele Tunete nu știe nimeni, dar trebuie să știm. Și este nevoie de un profet pentru a primi descoperirea deoarece Dumnezeu nu are altă cale de a aduce descoperirile Lui Scripturale decât printr-un profet.”
Înseamnă că dacă a venit profetul, au fost dezvăluite Tunetele pentru că nu există altă cale. Amin. Laudă lui Dumnezeu!
În mesajul, Pecetea a treia… Știu că aceasta ne este familiară, dar o voi spune oricum. Ne este familiar, dar pe măsură ce trecem prin terenul familiar, devine întotdeauna mai bogat, mai adânc, mai clar. Profetul lui Dumnezeu spune în Pecetea a treia:
„Așa că acesta este motivul pentru care noi avem astăzi treziri denominaționale. Noi nu am avut o scuturătură adevărată.”
Voi citi două citate pe care le-am citit miercurea trecută, iar de acolo vom merge mai departe, dar este același lucru despre care am vorbit.
„Noi nu am avut o scuturătură adevărată. Nu, nu, nu, nu! Nu, domnule! Să nu credeți că avem treziri, fiindcă nu avem. Oh, ei au milioane și milioane și milioane de membri de biserică, dar n-au nicio trezire nicăieri. Nu. Nu.
Mireasa nu a avut încă o trezire. Vedeți? Acolo nu a existat nicio trezire, nicio manifestare a lui Dumnezeu care să miște Mireasa. Vedeți? Noi așteptăm aceasta acum. Va fi nevoie de cele șapte Tunete necunoscute acolo înapoi, ca s-o trezească din nou. Da. El va trimite aceasta pentru că a promis-o.”
Așadar, fratele Branham ne-a spus că nu a fost nicio Trezire pentru Mireasă. Au fost treziri bisericești, dar nu a fost nicio Trezire care să trezească Mireasa.
„Va fi nevoie de cele șapte Tunete necunoscute acolo înapoi…” El vorbește despre partea din spate a Cărții Apocalipsa 10, „…ca s-O trezească din nou.” Deci, Ea doarme și trebuie trezită, iar ceea ce o va trezi, sunt cele șapte Tunete.
Fratele Branham a spus aceasta în Pecetea a treia, în martie 1963. Deci, în Pecetea a treia, el a spus că nu a fost nicio scuturătură, că Mireasa nu a avut nicio trezire și că va fi nevoie de cele șapte Tunete pentru a fi trezită. Dar în anul 1964, în iulie 1964, în mesajul Recunoscând ziua voastră și mesajul ei, fratele Branham a spus:
„…Unul din cele mai minunate ziare din câmp, „Vestitorul venirii Lui.” Dar ei vor tipări cu greu ceva dacă nu este vorba despre: „Postește, roagă-te! Postește, roagă-te! Sună din trâmbiță!” Câți îl citiți? Voi știți, îl vedeți tot timpul. „Postește, roagă-te! Postește, roagă-te!”, este tot ce auziți. „Postește, roagă-te! Noi vom avea un mare sfârșit de zi! Se va întâmpla un lucru măreț! Voi toți, rugați-vă, rugați-vă, rugați-vă, încă nu este prea târziu!”
Deci, el a spus că „Va fi nevoie de cele șapte Tunete necunoscute acolo înapoi, ca s-O trezească din nou.” Apoi, a spus că ei plâng pentru o trezire, dar „nu au recunoscut trezirea Miresei.” Înseamnă că undeva în acel an și patru luni, s-a întâmplat ceva care va trezi Mireasa. Trezirea Miresei a fost; și el a spus că va fi nevoie de cele șapte Tunete necunoscute, așa că cele șapte Tunete necunoscute trebuiau să fie dezvăluite undeva în acea perioadă de timp, pentru trezirea Miresei.
„Fiind creștini, ei simt atingerea orei, dar nu au recunoscut ceea ce s-a făcut. Aceasta este ceea ce-i face să se simtă așa. Ei știu că trebuie să se întâmple ceva, dar vedeți, ei privesc după aceasta departe de tot în viitor, când s-a întâmplat deja, chiar lângă ei.”
Vreau să spun că este posibil să fie și astăzi adevărat, căutând să se întâmple ceva, ceva tulburător, ceva grozav. Lucrul care trebuie să se întâmple pentru Mireasă, s-a întâmplat deja. Amin. Mireasa s-a trezit, iar ceea ce a trezit-o au fost cele șapte Tunete necunoscute, când au fost dezvăluite. Ele au venit să trezească Mireasa; este învierea Miresei. Deci, noi nu căutăm o trezire care să vină să deștepte Mireasa; noi am avut trezirea pentru a deștepta Mireasa, pentru a o trezi.
Așadar, când vedem că cineva arată spre viitor, spre viitor, spre viitor, ceea ce avem nevoie nu vine în viitor, ceea ce am primit deja este ceea ce ne duce mai departe. Acesta este lucrul, aceasta este trezirea Miresei. Ceea ce așteptăm noi nu este o trezire, am primit trezirea; noi așteptăm ca ultima Sămânță să vină în poziția ei; noi nu așteptăm o zguduire, ci așteptăm să vină ultima Sămânță. Este important să știm aceasta, pentru că dacă nu știm, tot căutăm ceva, căutăm ceva și nu punem preț pe ceea ce am primit deja; nu ne dăm seama că de ce avem nevoie, este deja aici. Ce avem nevoie a venit. Eu nu aștept să vină ceva. Ce se întâmplă dacă tot caut să vină ceva? Când tot arăt spre viitor și nu recunosc ceea ce a venit, rămân într-o stare slabă, pentru că nu prețuiesc ceea ce mă duce prin schimbarea trupului; caut să se întâmple ceva care să mă ia în schimbarea trupului, când ceea ce a venit deja este suficient.
Acesta este pericolul de a arăta spre o înviere viitoare, o trezire viitoare, o însuflețire viitoare; este periculos pentru că ce face aceasta? Aceasta ia chiar puterea, ia ungerea, ia trezirea care poartă Mireasa până la capăt; o ia și o diminuează în mintea oamenilor care caută altceva, dar noi trebuie să ne întoarcem și să aflăm ce s-a făcut, ce s-a întâmplat între martie 1963 și iulie 1964. Ce este aceasta, pentru că acesta este lucrul de care am nevoie.
Să mergem împreună la Matei 25. Amintiți-vă că miercurea trecută am vorbit despre cele trei Trageri. Matei 25.1. Noi am vorbit despre Tragerea a treia că este cea care prinde păstrăvul curcubeu, păstrăvul legământului. Primele două Trageri au fost folosite pentru a atrage atenția păstrăvului curcubeu, dar Tragerea a treia a fost cea care l-a agățat și l-a prins. Apoi, am văzut că Tragerea a treia a fost deschiderea Cuvântului, așa că suntem în aceeași ordine de idei; dar haideți să privim la Matei 25.1-5:
„Atunci, Împărăția cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat candelele şi au ieșit în întâmpinarea mirelui.
Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci, înțelepte.
Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn,
dar cele înțelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase.
Fiindcă mirele zăbovea, au ațipit toate şi au adormit.”
Deci, trebuie să vină o trezire; trebuie să vină o trezire a Miresei.
„…au ațipit toate şi au adormit.
La miezul nopții, s-a auzit o strigare: „Iată mirele, ieșiți-i în întâmpinare!”
Atunci, toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele.
Cele nechibzuite au zis celor înțelepte: „Dați-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.”
Cele înțelepte le-au răspuns: ”Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă, ci mai bine duceți-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpărați-vă.”
Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă şi s-a încuiat ușa.
Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare şi au zis: „Doamne, Doamne, deschide-ne!”
Dar el, drept răspuns, le-a zis: „Adevărat vă spun că nu vă cunosc!”
Noi cunoaștem această pildă despre fecioarele înțelepte și cele neînțelepte, pentru că fratele Branham a vorbit multe despre ea, dar ceea ce vreau să vă arăt, este că toate fecioarele dormeau. Însă a avut loc o trezire, a venit un strigăt de la miezul nopții, iar noi știm că strigătul de la miezul nopții a venit prin profetul epocii, care a spus: „Iată Mirele, ieșiți-I în întâmpinare!”
Așadar, vedem că aici se întâmplă mai multe lucruri, pe care vreau să le subliniez.
Primul, este locul unde se aflau ele: în oraș, iar când a venit strigătul de la miezul nopții, el a spus: „Iată Mirele, ieșiți afară să-L întâmpinați! El nu vine în sistemele denominaționale, dar El vine, iar tu ieși afară din sistem și Îl întâmpini. Corect? Acesta este momentul în care trăim, când ieșim din sisteme pentru că la miezul nopții se spune: „Iată că El vine, ieșiți să-L întâmpinați!” Așadar, între Cina nunții și ieșirea din denominațiuni există o întâlnire; noi ne întâlnim cu El, ne unim cu El și mergem cu El la Cina nunții.
Aceasta ne spune profetul lui Dumnezeu în mesajul, Dovedind Cuvântul Său:
„Acum, noi spunem că El a înviat din morți. Nu am spus-o eu, Cuvântul a spus-o aici. Ei au spus: „El a înviat din morți”. El spune că este Același ieri, azi și pentru totdeauna. Credeți aceasta? El a promis că aceste lucruri se vor întâmpla în ziua din urmă, când Se va manifesta același Fiu al omului.
Amintiți-vă că nu Isus a fost Cel care a vorbit cu Avraam şi a putut descoperi gândurile din mintea Sarei care era la spatele Lui. Acela nu a fost Isus, El nu Se născuse încă. Dar acolo era un Om în carne umană, pe care Avraam L-a numit „Elohim”, adică „Marele Atotputernic”, iar Isus a spus:„Cum a fost în zilele Sodomei…” acum priviți cu atenție,„Cum s-a întâmplat în zilele Sodomei, așa va fi la venirea Fiului omului, când Fiul omului Se descoperă.”
Deci, venirea Fiului omului este aceeași cu descoperirea Fiului omului.
„…așa va fi la venirea Fiului omului, când Fiul omului Se descoperă.” Nu mai mult ca biserică, vedeți, nu în continuare; Mireasa este chemată, vedeți. „În ziua aceea va fi descoperit Fiul omului.” De ce? Pentru a uni Biserica la Cap, uniți, căsătoria Miresei. Chemarea Mirelui va veni chiar prin aceasta…”
Deci cum vine chemarea Mirelui? Chemarea Mirelui vine la descoperirea Fiului omului, care este Luca 17.30, care face parte din slujba fratelui Branham. Așadar, descoperirea Fiului omului este venirea Fiului omului, iar chemarea Mirelui vine prin aceasta; spune: „El vine, ieșiți-I în întâmpinare! Mergeți la El dincolo de tabără, căci a venit! Mergeți la El!” Amin. Pentru că El nu vine în biserici, a încetat să se mai ocupe de biserici. Acum, El Își cheamă Mireasa să vină alături de El, o cheamă afară din sisteme ca să se unească cu El.
„Chemarea Mirelui va veni chiar prin aceasta…” Vreau să citesc aceasta din nou.
„În ziua aceea va fi descoperit Fiul omului.” De ce? Pentru a uni Biserica la Cap, uniți, căsătoria Miresei.”
Așadar, de fapt are loc o căsătorie. Nu va avea loc, ci are loc.
„Chemarea Mirelui va veni chiar prin aceasta când Fiul omului va coborî și va veni în trup uman să-i unească pe cei doi împreună.
Biserica trebuie să fie Cuvântul, El este Cuvântul, și cei doi se unesc împreună, iar pentru a face aceasta va fi nevoie de manifestarea descoperirii Fiului omului. Nu un cler bisericesc.
Înțelegeți ce vreau să spun? Este Fiul omului, Isus Hristos va coborî în trup uman între noi, și Își va face Cuvântul atât de real încât va uni Biserica în El ca unul, Mireasa, apoi Ea va merge Acasă la Cina Nunții. Amin. Ea este deja unită, vedeți, noi mergem la Cina Nunții, nu la căsătorie.”
Prin descoperirea Fiului omului, Isus Hristos care vine și Se descoperă prin acea slujbă profetică, care ce va face? Va uni biserica și Capul împreună. Ce va face? Căsătoria împreună. Aceasta este chemarea Mirelui care spune: „Ieși afară dintre ei și vino!” Acum vino la El! Apoi, există o unire spirituală, o unire invizibilă a Miresei cu Hristos, după care El o duce la Cina Nunții. Deci, unde suntem acum? Acum suntem uniți cu Hristos pentru călătoria noastră spre Cina Nunții. Ce așteptăm? Așteptăm ca ultimul să se unească cu Hristos; să iasă ultimul și să fie unit cu El. Deci unde sunt eu? Nu sunt acolo, nu sunt încă nici acolo, ci sunt între. Laudă lui Dumnezeu!
Așadar, chemarea Mirelui este Strigătul de la miezul nopții, este trezirea Miresei, este Strigătul care o trezește și îi spune: „A venit Mirele, ieși în întâmpinarea Lui!” Apoi Se unesc și El o ia la Cina Nunții.
În Pecetea a șaptea, fratele Branham a spus:
„Acum, observați? Deschiderea acestei a șaptea Peceți este de asemenea într-o taină triplă. Aceasta una… eu voi vorbi și am vorbit că aceasta este Taina celor șapte Tunete.”
Ascultați, el a spus că „deschiderea celei de-a șaptea Peceți este într-o taină triplă… eu voi vorbi și am vorbit că aceasta este Taina celor șapte Tunete.” Așadar, taina celor șapte Tunete și deschiderea Peceții a șaptea merg împreună.
„…Cele șapte Tunete din cer vor dezvălui această taină. Aceasta va fi chiar la Venirea lui Hristos, deoarece Hristos a spus că nimeni nu știe când Se va întoarce El.
Dar acolo vor fi șapte Glasuri ale acestor Tunete, care vor descoperi marea revelație la acel timp.”
Ce este? Venirea Lui. Ce o va descoperi? Cele șapte Glasuri ale celor șapte Tunete. Deci noi le așteptăm pe acestea? Nu, va fi nevoie de un profet. Dar profetul a venit deja. Deci, s-a făcut deja, Ea a fost deja trezită; prin strigarea de la miezul nopții, Ea a fost deja chemată să iasă, să se alăture Lui și să Se unească cu El. Prin ce? Prin Glasul celor șapte Tunete. Ce este aceasta? Pecetea a șaptea, venirea Domnului. Amin. Totul este legat împreună. Laudă lui Dumnezeu!
Vreau să citim din nou, ca să putem înțelege contextul:
„Hristos a spus: „Numai Dumnezeu Însuși știe; nici măcar Îngerii nu știu.” Nu-i de mirare că Aceasta nici măcar nu a fost scrisă.” Ce nu a fost scrisă? Pecetea a șaptea, Apocalipsa 8.1, tăcerea din cer. Nu există nici măcar un simbol. Amin. Apoi, te duci la cele șapte Tunete ale căror glasuri le-a auzit Ioan, dar nu a avut voie să scrie, ci i s-a spus: „Pecetluiește…” Acestea sunt două lucruri care nici măcar nu sunt scrise; sunt același lucru. Nici măcar nu sunt scrise.
„Numai Dumnezeu Însuși știe; nici măcar Îngerii nu știu.” Nu-i de mirare că Aceasta nici măcar nu a fost scrisă. Vedeți, ei au tăcut; atunci nu se întâmplă nimic. Îngerii nu cunosc Aceasta. Nimeni nu știe când vine El.
Dar acolo vor fi șapte Glasuri ale acestor Tunete, care vor descoperi marea revelație la acel timp.”
O, laudă lui Dumnezeu! Este atât de simplu încât trece peste capul a milioane de oameni, dar există o Mireasă simplă… Amintiți-vă că ultima dată când am vorbit, am spus că fratele Branham a predicat mesajul, „Dumnezeu ascunzându-Se în simplitate și descoperindu-Se în același fel”, și a început cu Scriptura: „Cine a crezut mărturia noastră? Cine a cunoscut brațul Domnului?” Apoi a spus: „Cei care au crezut mărturia, au văzut brațul Domnului descoperit, fiindcă Puterea lui Dumnezeu Însuși vine în această zi.” Cum vine? Vine dacă crezi mărturia profetului. Dacă crezi ceea ce spune, este descoperirea brațului Domnului care a fost întins Miresei, este Puterea, este Puterea de înviere, este Linia, este ceea ce avem nevoie pentru a termina călătoria.
Voi citi încă o dată:
„Dar acolo vor fi șapte Glasuri ale acestor Tunete, care vor descoperi marea revelație la acel timp.
Astfel, eu cred… Dacă nu știm Aceasta și dacă noi… Aceasta nu va fi cunoscută până la timpul acela. Dar va fi descoperită în ziua aceea, în ceasul în care trebuie să fie descoperită.”
Este foarte cifrat. Deci când va fi descoperită? În ceasul în care trebuie să fie descoperită. Dar când este aceasta? În ziua și în ceasul în care ar trebui să fie descoperită. Motivul pentru care este cifrat – vom ajunge imediat la aceasta, – motivul pentru care este cifrat, este pentru că a fost deschis în anul 1963, și este încă dezvăluită pe măsură ce indivizii vin la descoperirea celor șapte Tunete, ceea ce înseamnă că este descoperită în ceasul în care trebuie să fie descoperită. Pentru mine a fost o altă oră decât pentru voi; pentru unii dintre voi a fost acum mulți ani; pentru unii dintre voi a fost mai recent, dar este dezvăluită în ora în care trebuie să fie dezvăluită. Nu vă va faceți griji că nu va fi dezvăluită doamnei Marc. Voi spuneți: „Dacă a fost dezvăluită…” Ei bine, s-ar putea să nu fie dezvăluită la ultima sămânță, dar va fi dezvăluită în ceasul în care trebuie să le fie dezvăluită și lor. Amin.
Țineți minte că nu vorbim despre biserică, ci vorbim despre indivizi. El vine la indivizi, pentru a Se dezvălui unei Mirese, iar ei vor înțelege chemarea Miresei, ca individ. Eu nici măcar nu eram în viață când a fost chemată Mireasa și când a fost deschisă. Eu am auzit chemarea Miresei mulți ani mai târziu, dar a fost proaspătă pentru mine și a fost în ceasul în care trebuia să mi se dezvăluie mie.
Așadar, uneori fratele Branham spune lucruri foarte cifrate, dar se potrivesc perfect cu locul în care suntem.În ordine. Dacă spunem că totul a început și s-a terminat în anul 1963, atunci toți cei care ne-am născut după aceea, nu avem nicio șansă. Corect? Laudă lui Dumnezeu că nu este așa.
Vreau să scriu ceva aici. Voi scrie așa:
Voi citi ceva din Cartea, „Epocile Bisericii,” din Epoca Bisericii Laodicea, apoi voi scrie mai departe:
„Acum, acest mesager din Maleahi 4 şi Apocalipsa 10.7 va face două lucruri. Primul: Conform cu Maleahi 4, el va întoarce inimile copiilor spre părinți. Al doilea: El va descoperi tainele celor șapte Tunete din Apocalipsa 10, care sunt descoperirile conținute în cele șapte Peceți. Acestea vor fi aceste adevăruri tainice descoperite Divin, care vor întoarce literalmente inimile copiilor spre părinții de la Cincizecime.”
Așadar, mesagerul din Maleahi 4 și Apocalipsa 10.7 este fratele Branham, și el va descoperi tainele celor șapte Tunete. Deci, au fost descoperite tainele celor șapte Tunete? Absolut! Acesta este strigătul Mirelui; Aceasta este trezirea Miresei; Aceasta este descoperirea venirii Lui; totul este descoperit sub Aceasta. În ordine.
În mesajul, Întrebări și răspunsuri din august 1964, este o întrebare care spune:
„Cele șapte Tunete care sunt egale cu cele șapte Taine au fost deja descoperite? Au fost ele descoperite în cele șapte Peceți, dar nu ne sunt încă cunoscute ca Tunete?”
Ascultați răspunsul lui:
„Nu, ele au fost descoperite în cele șapte Peceți; despre aceasta au fost Tunetele.”
Ce a fost descoperit în Peceți când a predicat Pecețile? Aceasta este despre ce au fost Tunetele.
„…Cele șapte Tunete care și-au rostit glasurile și nimeni nu putea pricepe ce era aceasta… Ioan știa ce era, dar i s-a interzis să o scrie. El a spus: „Dar îngerul al șaptelea, în zilele în care sună el, cele șapte Taine despre cele șapte Tunete vor fi descoperite. Iar îngerul al șaptelea este mesagerul celei de-a șaptea epoci.”
Fratele Branham a făcut aceasta atât de clară, încât nu o puteți rata. Cele șapte Tunete au fost descoperite. Aceasta a fost predicarea Peceților, despre aceasta era vorba, despre aceasta au fost Tunetele; Tunetele au fost despre descoperirea din Peceți. Și aceasta este legată de Pecetea a șaptea. Aceasta spune el în Pecetea a șaptea:
„Ați observat, când L-au întrebat iudeii aceasta? Știți… Când comparăm Scriptura din Matei 24, cu cele șase Peceți, Pecetea a șaptea a fost lăsată afară, deoarece, vedeți, Hristos a spus: „Numai Dumnezeu Însuși știe; nici măcar Îngerii nu știu.” Nu-i de mirare că Aceasta nici măcar nu a fost scrisă. Vedeți, ei au tăcut; atunci nu se întâmplă nimic. Îngerii nu cunosc Aceasta. Nimeni nu știe când vine El.”
Noi am citit aceasta mai devreme, dar o citesc din nou:
„Nimeni nu știe când vine El.
Dar acolo vor fi șapte Glasuri ale acestor Tunete, care vor descoperi marea revelație la acel timp.”
Deci, Pecetea a șaptea și cele șapte Tunete merg împreună. Să citim mai departe
„Astfel, eu cred… Dacă nu știm Aceasta și dacă noi… Aceasta nu va fi cunoscută până la timpul acela. Dar va fi descoperită în ziua aceea, în ceasul în care trebuie să fie descoperită.” Noi am citit aceasta mai înainte, dar acum mergem mai departe:
„Astfel, lucrul pe care trebuie să-l facem, este să fim respectuoși înaintea lui Dumnezeu, să-L slujim, să facem tot ce știm să facem și să trăim vieți bune de creștin. Aici, aflăm că Pecetea a șasea a fost deschisă pentru noi; noi o vedem și știm că această a șaptea Pecete nu poate fi ruptă pentru public până când sosește ceasul acela.
Acum, a existat un motiv pentru care Dumnezeu a lăsat ca acele șapte Glasuri să tune. Pentru că Aceasta trebuie să vină, vedeți. Pentru că…” Fiți atenți unde leagă aceasta:
„Noi aflăm că Hristos, Mielul, a luat Cartea în mâna Sa și El a deschis Pecetea a șaptea.”
El vorbea despre cele șapte Tunete, apoi a început să vorbească despre Hristos, care a deschis Pecetea a șaptea. Amin?
„Dar, vedeți, aceasta este o Taină ascunsă. Nimeni nu O cunoaște. Dar Aceasta este împreună cu ceea ce a spus El: „Nimeni nu va cunoaște Venirea Lui. ” De asemenea, ei nu vor ști despre această taină a celor șapte Tunete. Deci, vedeți, aceasta este legată împreună.”
Așadar, ce este legat împreună? Descoperirea celor șapte Tunete, care sunt Tainele conținute în descoperirea celor șapte Peceți este legată cu Pecetea a șaptea, care este venirea Lui.
Ascultați, El nu a venit numai cu șase Peceți, ci toată Cartea era deschisă. Pecetea a șaptea este venirea Lui. Amin? Și El este Cel care a dezvăluit cele șase Peceți.
Așadar, în iulie 1965, profetul a spus în mesajul, Unșii din timpul sfârșitului:
„Observați, chiar în ziua când acest mesager… Nu când începe, ci când începe să-și declare Mesajul. Vedeți? Prima Tragere, vindecări; Tragerea a doua, profeția; Tragerea a treia, deschiderea Cuvântului, tainele sunt descoperite. Nu mai rămâne, atunci nu mai există niciun ordin mai înalt care să descopere Cuvântul, decât profeții. Dar singura cale prin care profetul poate să fie dovedit, este prin Cuvânt. Și amintiți-vă, Tragerea a treia a fost deschiderea celor șapte Peceți, ca să descopere Adevărul ascuns care era pecetluit în Cuvânt.”
Astfel, putem scrie:
| 7 Tunete = Pecetea a șaptea = Tragerea a treia |
Acesta este un mod simplu de a scrie, dar noi știm că există o mulțime de detalii în care putem intra. Există multe lucruri, sunt mult mai multe informații, dar toate aceste lucruri sunt legate împreună. Totul a fost pentru ca noi să înțelegem, să vedem…
Motivul pentru care vreau să trec din nou prin aceasta, este ca să vedem că noi nu trebuie să așteptăm un eveniment viitor, deoarece ceea ce trebuie să se întâmple, s-a întâmplat deja. Ceea ce se întâmplă este că devine realitate pentru fiecare mădular al Trupului, unul câte unul; este descoperit în ceasul în care trebuie să fie descoperit. Poate să ți se descopere în ceasul acesta, poate să fie în seara aceasta; dacă nu este aici, poate să fie în seara aceasta, acasă, pentru că aceasta este descoperirea, iar Mireasa trebuie să fie trează, trebuie să fie ageră și să iasă din denominațiuni.
Voi ziceți: „Frate Chad, eu nu sunt în denominațiune.” Dacă nu am prins această descoperire, suntem încă blocați în vechea gândire tradițională, în propria noastră gândire. Dar El a venit să ne scoată din aceasta și să ne cheme să ne unim cu El, Cuvântul. Nu mai este realitatea parțială, ci deplină; nu mai sunt ideile noastre, ci descoperirea pe care a adus-o El în ceasul acesta, ca să Se poată uni cu noi și astfel să-Și poată trăi Viața prin noi.
Așadar, în această descoperire există o Putere extraordinară, iar motivul pentru care vreau să trec iar și iar și iar prin aceasta, nu este pentru că sunt fapte interesante, nu pentru că este interesat de predicat și de cunoscut din motive intelectuale, ci pentru că deține Puterea de a ne elibera, este chiar brațul lui Dumnezeu întins până la noi; este chiar lucrul care ne face să înțelegem: „Eu nu trebuie să aștept; eu nu trebuie să amân. Eu nu am nevoie de altceva; ceea ce am nevoie este aici, ceea ce am nevoie a venit deja. Eu m-am unit cu Cuvântul și Acesta este Puterea lui Dumnezeu de a aduce fiecare manifestare care trebuie făcută în acest ceas. Eu nu trebuie să aștept altceva, am ceea ce-mi trebuie; ceea ce îmi trebuie a venit. Eu m-am unit cu Persoana Cuvântului și acum nimic nu este imposibil. Nimic nu este imposibil.”
Dacă nu prindem această descoperire, sperăm la altceva, la ceva nou, ceva mai mult. Nu, ceea ce am nevoie este ca Aceasta să devină mai mult o realitate pentru mine. Trebuie să devină mai mult parte a vieții mele, parte a gândirii mele, parte a reacției mele. Trebuie să mă mut de aici (din cap), aici (în inimă); trebuie să fie mai mult decât înțelegere, trebuie să fie chiar sângele meu de Viață, fiindcă știu cine sunt, unde sunt, ce fac pe acest pământ, Cui îi aparțin și Cine trăiește în mine. Nu! Noi nu așteptăm următorul eveniment, acesta este evenimentul! Acesta este evenimentul: Hristos unindu-Se cu Mireasa Sa, venind în formarea Miresei Sale, Însăși Viața lui Isus Hristos; tot ce a fost Dumnezeu, El a turnat în Hristos; tot ce a fost Hristos, El a turnat în Biserica Sa, așa că toată plinătatea Dumnezeirii trebuie să fie trupește pe pământ, într-o Mireasă cu mini-membri. Și această Mireasă este trezită de chemarea Mirelui, a celor șapte Tunete, a Tragerii a treia, a Peceții a șaptea, puteți s-o numiți cum vreți. Această descoperire a fost blocată, dar Dumnezeu a deblocat-o în această zi, pentru ca Ea (Mireasa) să recunoască: „Eu nu sunt un membru al bisericii; eu nu fac parte dintr-un sistem; eu sunt un individ pe care l-a chemat Dumnezeu; sunt o parte a lui Dumnezeu; sunt o parte a lui Hristos și Hristos trăiește în mine.”
Când avem probleme, noi nu căutăm pe altcineva să ne scoată din necaz; când am nevoie de ajutor ca să ies din necaz, El S-a unit deja cu mine. Când am auzit strigarea Mirelui, am lăsat totul și am alergat să mă unesc cu El în căsătorie, așa că, Cel de care am nevoie să mă ajute, este în mine. Acum eu nu-L mai strig să coboare, pentru că El este în mine. Laudă lui Dumnezeu!
Este ceva atât de puternic în încrederea credinciosului în cine este el! Nu cineva care se tulbură și aleargă peste tot de fiecare dată când sunt probleme, ci cineva care spune: „Știi ceva? Eu știu cine sunt; eu știu ceasul în care trăiesc; eu știu unde este manifestarea, știu unde este Cuvântul; eu pot să stau neclintit și să las Cuvântul cu care sunt căsătorit, să facă o minune în viața mea.
Să mergem la Zaharia 14. Ceea ce este uimitor pentru mine, este faptul că totul este atât de simplu când descoperirea te lovește cu adevărat. Noi vedem că poate părea complicat deoarece există o mulțime de termeni și sunt atâtea feluri în care am putea s-o descriem; sunt o mulțime de lucruri care merg cu aceasta, este întreaga Biblie, este întregul Mesaj; sunt o mulțime de feluri în care putem vorbi despre același lucru, sunt o mulțime de termeni pe care îi putem folosi pentru același lucru, pentru același eveniment, dar pentru mine, este într-adevăr foarte simplu să privești să și spui: „Nu poate fi aceasta”; dar este aceasta.
Știți, venirea Domnului, când a venit Isus Hristos pe pământ, a fost atât de simplu! El a fost un Copil, un Bebe născut de o mamă într-un grajd și culcat într-o iesle, iar niște păstori sărmani și analfabeți… ni se spune că îngerii au venit la ei și că ei au fost aceia care au alergat prin oraș, acei păstori analfabeți și săraci; nu preoții, nu oamenii respectabili, nu cei care aveau o reputație bună sau cei care prezentau încredere și de care oamenii ar asculta, ci sărmanii păstori analfabeți au alergat prin Betleem și au spus: „Auziți ce s-a întâmplat! Îngerii ne-au vorbit și ne-au spus că Mesia este în grajdul acela! Treceți pe lângă vacă, ocoliți oile, uitați-vă dincolo de măgar și acolo jos, în iesle este Mesia, care este Hristos Domnul, care este împlinirea profeției lui Isaia! El este chiar acolo!” Era atât de simplu! Acolo era un Bebeluș adevărat, înfășat în cârpe luate de pe jugul boilor și culcat într-o iesle, lângă o mamă adolescentă. Și voi vă uitați la aceasta și spuneți: „Nu poate fi ceea ce a spus Isaia!” Dar exact despre aceasta a vorbit Isaia.
Voi stați astăzi și spuneți: „A, nu, nu, nu!” Dar acel bărbat din Kentucky, cu studii de șapte clase, s-a întâlnit în fiecare zi, într-o cameră, cu un înger care i-a dat descoperirea celor șapte Peceți. „Aceasta nu poate arăta venirea Domnului!” Dar este semnul venirii Domnului, este chiar lucrul care arată că El este aici, că El a venit, că Îngerul puternic a coborât să preia stăpânirea asupra fiarei ieșite din mare și asupra fiarei ieșite din pământ și El preia stăpânirea peste tot ceea ce este. Unde este El? El vine în oameni. În acea zi, El era acolo în acel profet; El era acolo dând descoperirea celor șapte Peceți. Unde era El? El era într-un fiu al omului care Îl descoperea pe Fiul omului; era Hristos Isus care rupsese deja Pecețile și deschidea Pecețile. Acela nu era un om, ci era Hristos într-un om. Dar era atât de simplu, încât ați spus: „Nu poate fi venirea Domnului!” Dar era venirea Domnului! Amin.
Și cine a primit Darul Lui? Analfabetul, necunoscutul, nerespectatul și needucatul. Ei sunt cei care cred mesajul Îngerului și spun: „Ceea ce se întâmplă este exact ceea ce s-a profețit, ceea ce s-a vorbit!” Ceea ce au căutat de mii de ani era în acel grajd. Amin.
Ei bine, ceea ce am căutat de mii de ani, a venit! „Unde este?” În mine. „De unde știi?” Am auzit strigarea Mirelui și Ceva m-a trezit la acțiune și m-a făcut să părăsesc tot ce am crezut că este corect; am abandonat totul și am alergat să mă unesc cu El, iar acum merg cu El sub căsătorie. „Nu poate fi aceasta, frate Chad!” Nu știu. Poate mai așteptăm ora la care ți se va descoperi și ție, pentru că „El va fi descoperit în ceasul în care ar trebui să fie descoperit.”
Zaharia 14.6:
„În ziua aceea, nu va mai fi lumină; stelele strălucitoare se vor ascunde.
Va fi o zi deosebită, cunoscută de Domnul, nu va fi nici zi, nici noapte; dar spre seară se va arăta lumina.”
Fratele Branham s-a referit tot timpul la această Scriptură și a vorbit despre ziua noastră, despre timpul serii, apusul Soarelui, despre sfârșitul timpului, despre faptul că la sfârșitul perioadei bisericii va fi Lumină.
Amintiți-vă că titlul nostru este „Cele șapte Tunete au produs Lumina de seară.”
În Întrebări și răspunsuri, din anul 1961, fratele Branham a spus:
„Luați creaturile care rătăcesc noaptea, goangele, gândacii, insecte și lucruri. Să răsară soarele sau lăsați să lumineze o lumină pe ele și priviți cum o iau spre întuneric. Așa este când Luminează Evanghelia. Ce se întâmplă cu cei care vor să te numească holy-roller? Ce se întâmplă cu oamenii care își bat joc de tine? Când se aprinde Lumina, ei țâșnesc cât pot de repede spre întuneric, deoarece sunt copiii nopții. Dar copiii zilei umblă în Lumină.”
Să mergem împreună la 1 Tesaloniceni 5.1-5:
„Cât despre vremuri şi soroace, n-aveți trebuință să vi se scrie, fraților.
Pentru că voi înșivă știți foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoț noaptea.
Când vor zice: „Pace şi liniște!”, atunci o prăpădenie neașteptată va veni peste ei, ca durerile nașterii peste femeia însărcinată, şi nu va fi chip de scăpare.
Dar voi, fraților, nu sunteți în întuneric..
Toată lumea aceasta este în întuneric și vor intra în travaliu.
„Dar voi, fraților, nu sunteți în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoț.
Voi toți sunteți fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopții, nici ai întunericului.”
Așadar, sunt două feluri de fii. Sunt fiii zilei și ai Luminii și fiii nopții și ai întunericului. Fiii întunericului înfloresc (prosperă) în lipsa Luminii, fiii zilei înfloresc (prosperă) în Lumină. Are sens?
În mesajul, Hristos este descoperit în propriul Său Cuvânt, fratele Branham spune:
„Orbirea unui liliac! Ai putea aprinde o lumină și liliacul ar fi atât de orb încât nu ar putea zbura. O bufniță, toți acei rătăcitori de noapte și lucruri de felul acesta, gândacii și alte lucruri, nu pot vedea în timpul zilei. Ei nu știu despre ce este vorba. Ei nu pot vedea. Luminile de seară s-au aprins. Fiecare pildă, oriunde mergem, la natură, la Biblie, la chipul acela pe care l-a văzut Daniel și împăratul din ziua aceea, toți au văzut; toate aceste lucruri, toată lumea, fiecare formă, fiecare mișcare, fiecare loc din Trup ne arată pozițional exact ora în care trăim. Nu poate veni nicio altă mișcare deasupra ei.
A fost o mișcare a mâinii; dragostea, prin Wesley. Înainte a fost o mișcare, temelia; Luther. Nu a existat niciodată o dragoste atât de mare; aceasta a fost numită mișcarea lui Wesley. Ei au trimis misionari în toată lumea. Aceasta a fost una din cele mai mari mișcări care au avut loc în epoca anterioară. Apoi a venit epoca penticostală; apoi au venit în diferite degete și lucruri, epoca penticostală a limbilor, a nasului și așa mai departe.
Acum este la ochi.” Ceea ce înseamnă profetic.
„De ce ați avea nevoie de ochii sau de lumină, dacă acei ochi nu ar vedea? Mai întâi, trebuie să existe ochi pentru a vedea.” Cu alte cuvinte, trebuie să ai un profet în scenă, înainte de a putea prinde lumina. Simplu. „Și atunci când a venit, El a deschis cele șapte Peceți și a descoperit Lumina serii.” Cine a venit? Profetul. „Și atunci când a venit, El a deschis cele șapte Peceți și a descoperit Lumina serii, luând toate tainele care au fost ascunse prin aceste epoci ale Bisericii, și acum le-a descoperit așa cum a promis El că va face în Apocalipsa 10.1-7. Aici suntem astăzi, stând în mijlocul Cuvântului, iar Cuvântul ne-a fost descoperit de Isus Hristos.”
Cine ne descoperă Cuvântul? Isus Hristos. Amin. Când s-au arătat ochii? Când a fost profetul aici. El a deschis Pecețile și a descoperit Lumina serii, așa că, dezvăluirea celor șapte Tunete a adus Lumina serii.
Dar Lumina este bună numai pentru un fiu al zilei, pentru că o creatură a nopții nu poate vedea; o creatură a nopții este orbită de Lumină. Așa cum un fiu al zilei nu poate vedea noaptea; un fiu al nopții nu poate vedea ziua. Astfel, Lumina este, de fapt, orbitoare.
Vă amintiți că apostolul Pavel a fost la început Saul, el s-a numit Saul și a crezut că umblă în Lumină; el a crezut că poate vedea, deoarece a urmat școala lui Gamaliel, avea o educație grozavă, cunoștea sulurile, cunoștea Scripturile, cunoștea profețiile, cunoștea tot. Dar când a întâlnit Stâlpul de Foc, Lumina acelei zile, l-a orbit. Dumnezeu a trebuit să-i spună: „Tu nu poți vedea cu înțelegerea pe care o ai!”, și a trebuit să-i deschidă ochii prin Trupul din acea zi. Când acel Stâlp de Foc a vorbit cu el, i-a spus: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești?”, iar el a întrebat: „Cine ești Tu, Doamne?” Și El a răspuns: „Eu sunt Isus, pe care-L prigonești.” Dar Pavel nu se atingea de Isus, Omul din Nazaret, ci se atingea de Trupul Său, care era Biserica. Astfel, Lumina zilei l-a lovit cu orbirea, pentru ca Dumnezeu să-i arate că nu poate vedea. „Tu crezi că vezi, dar nu poți vedea.” Apoi a folosit Însuși Trupul lui Hristos pentru a-i deschide ochii.
Așadar, copiii nopții nu pot vedea Lumina, ei sunt orbi la Ea. Lumina poate străluci puternic, dar ei nu pot s-O vadă. Noi nu putem să-i facem s-O vadă. Tu trebuie să fii capabil s-O vezi; trebuie să fii felul potrivit de copil ca s-O vezi. Tu nu poți să faci pe cineva să vadă, pentru că Lumina îi va orbi pe cei care nu sunt predestinați s-O vadă.
În mesajul, Puterea lui Dumnezeu, profetul a spus:
„Aici venea armata, venea armata și praful se ridica atunci când Moise a stat neclintit pentru a vedea mântuirea lui Dumnezeu. Marele Stâlp de Foc care atârna înaintea lor și i-a condus în această capcană, S-a mutat și a stat între Israel și armata lui Faraon, și ei au respins Lumina. Orice om care respinge Lumina, primește același lucru pe care l-au primit ei; aceasta a devenit întuneric, miezul nopții, pentru ei. Aceeași Lumină care a fost lumină pentru copiii lui Israel, ca să treacă mai departe, a orbit ochii lui Faraon și ai armatei lui.”
Aceeași descoperire care ne face să știm ziua în care trăim, orbește ochii celorlalți.
În mesajul, Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, profetul a spus:
„Observați, Omul uns, Hristos Însăși aici, oh, Dumnezeu Se face cunoscut. Dar acum… Priviți! Dar acum, (cum?) El are întâietate. Dumnezeu deplin manifestat în Isus Cristos, marea Taină a lui Dumnezeu, a descoperirii Sale.
Această mare Lumină a descoperirii, a orbit întotdeauna înțelepciunea acestei lumi.
În zilele lui Isus Hristos, când El era aici pe acest pământ, ei erau orbi. Ei I-au zis: „Păi, Tu te faci pe Tine Dumnezeu! Te faci egal cu Dumnezeu!” Din cauza aceasta au vrut să-L omoare cu pietre. Corect? Fratele Branham a spus:
„El nu era numai egal cu Dumnezeu; El era Dumnezeu Însăși. Vedeți? Vedeți, ei nu au înțeles aceasta.” El a fost tot ce au spus profeții; El a împlinit tot ce a fost profețit; El a fost acolo în trup, împlinindu-Și propriul Cuvânt, dar Lumina lui Isus Hristos le-a orbit ochii, așa că I-au zis: „Tu Te faci egal cu Dumnezeu!” Dar El nu era numai egal cu Dumnezeu; El era Dumnezeu Însuși, iar ei au vrut să-L omoare pe Cel căruia pretindeau că I se închină, pentru că Lumina i-a orbit să-L vadă. Laudă lui Dumnezeu! Din fericire sunt unii care pot vedea.
Așadar, creaturile nopții sau copiii nopții, înfloresc, și ar trebui să spun, în lumina lunii. Corect? În ciclul nopții, sub dispensele lunii, care sunt epocile bisericii, pot înflori copiii nopții. Corect? Copiii zilei au doar suficientă Lumină pentru a continua să meargă înainte, dar copiii nopții pot înflori, de aceea, ei nu vor să părăsească dispensația epocii bisericii. Ei sunt sub Lumina lunii și în epoca Laodicea este numai o fantă de Lumină și intră în întuneric total, ceea ce este grozav pentru o creatură a nopții. Deci, ei nu vor să părăsească acea dispensație a bisericii pentru că pot vedea acolo, dar când intră în Lumină sunt orbi ca liliacul, așa cum a spus fratele Branham. Astfel, nu vor să plece de unde pot vedea, pentru că atunci când ies de acolo, nu pot vedea nimic, nimic nu are sens. „Nu-mi găsesc drumul; nu mă pot orienta.” Dar când copiii Luminii ies în cele din urmă afară din Laodicea, din întuneric, și vin în Lumina zilei, ei spun: „Slavă lui Dumnezeu, acum văd, are sens pentru mine; acum văd, acum înțeleg de ce m-am simțit tot timpul așa. Acum știu de ce mi-am dorit întotdeauna aceasta, de ce am iubit aceasta și nu mi-a plăcut acolo. Acum știu cine sunt, de unde am venit, unde mă duc și de ce a spus profetul tot ce a spus. Laudă lui Dumnezeu! Mulțumesc pentru Lumină!”
Dar copiii din epoca bisericii, copiii întunericului, vor să rămână în întuneric, pentru că ei înfloresc acolo; acolo este unde ei pot vedea, acolo Biblia are sens pentru ei. Dar pentru noi au fost întotdeauna întrebări: „De ce aceasta? De ce aceea? De ce nu înțeleg aceasta? De ce nu înțeleg aceea?” Dar când Dumnezeu a aprins Lumina la deschiderea celor șapte Tunete și noi am pășit în Lumină, dintr-o dată am înțeles: „De aceea; și de aceea; de aceea a fost căderea din grădină și a fost nevoie de acoperirea Sângelui; de aceea a trebuit să existe un sacrificiu Uman; de aceea simt așa cum simt.” Laudă lui Dumnezeu! Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că a aprins Luminile. Amin.
Să mergem la 2 Corinteni 4.3-8:
„Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării,
a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.
Căci noi nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi suntem robii voștri, pentru Isus.
Căci Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze lumina din întuneric”, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos.”
De ce? Pentru că Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită. De aceasta se leagă.
„Comoara aceasta…” Ce comoară? Această descoperire, ca să facem să strălucească lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos.
„Comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut…” Unde este această comoară? În mine. Unde este această descoperire? În mine. Unde este această Lumină aprinsă? În mine.
„Comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi.” Nu suntem noi, este El. Laudă lui Dumnezeu! O, iubesc Cuvântul!
În mesajul, Dezvăluirea lui Dumnezeu, fratele Branham a spus:
„Acum, cineva mi-a spus, mulți mi-au spus și teologii au spus: „Frate Branham, dacă Domnul Dumnezeu…” Ei au spus: „Dacă… Cu experiența pe care ți-a dat-o Domnul pentru poporul Lui…,” spun aceasta cu smerenie: „…ai fi potrivit să scrii tu însuți o Biblie, Cuvântul tău, dacă Dumnezeu S-a manifestat. ”
Am spus: „Aceasta ar putea fi adevărat.” Vedeți, el încerca să mă prindă. Vedeți? Și am continuat: „Dar, vedeți, eu nu pot face aceasta.” El a spus: „Păi de ce nu poți? Tu ai toate calificările.”
Am spus: „Dar, privește, nu poate fi adăugat niciun Cuvânt sau scos.” Vedeți?
Atunci el a spus: „Ei bine, atunci, cele șapte Tunete”, vedeți, „când vor tuna cele șapte Tunete, nu va fi aceasta o descoperire dată unui om?”
„Nu, domnule, aceasta ar însemna să adaugi ceva la Acela sau să scoți din El.
Totul este descoperit Acolo, iar deschiderea celor șapte Peceți au deschis descoperirea a ceea ce a fost Aceasta!”
De aceea, când fratele Branham a mers la cele șapte Tunete, când a mers la Apocalipsa 10.1-7, când s-a întors, el s-a întors și a interpretat cele șapte Peceți care erau sub formă de simbol, lucrurile despre care vorbea erau deja acolo, doar că erau ascunse. El nu putea adăuga nimic la ea, nu putea fi o descoperire nouă, ci trebuia să fie partea nespusă, iar aceasta a deschis descoperirea celor șapte Peceți; despre aceasta era vorba.
Vreau să citesc încă o dată ce a spus omul acela:
„Ei bine, atunci, cele șapte Tunete…” Fratele Branham a spus de-a lungul timpului: „Nu a fost scris nimic despre ele în Biblie; nicăieri nu s-a scris niciodată nimic despre ele.”
„Ei bine, atunci, cele șapte Tunete, când vor tuna cele șapte Tunete nu va fi aceasta o descoperire dată unui om?”
„Nu, domnule, (a răspuns fratele Branham), aceasta ar însemna să adaugi ceva la Acela sau să scoți din El.
Totul este descoperit Acolo, iar deschiderea celor șapte Peceți au deschis descoperirea a ceea ce a fost Aceasta!”
Vedeți, aceasta este încă în Cuvânt. Voi nu puteți să ieșiți afară din acel Cuvânt. El nu va părăsi Cuvântul. Și Duhul lui Dumnezeu nu va părăsi Cuvântul acela. El va sta chiar cu Cuvântul; orbind pe unii și deschizând ochii altora. El va face întotdeauna aceasta.”
Orbirea unora și deschiderea ochilor altora. Nu vă bucurați că trăiți într-o zi în care vi s-au deschis ochii? Dacă nu ar fi fost predestinarea lui Dumnezeu și harul Său, ați fi orbi. Tu nu vezi pentru că ai vrut să vezi; nu vezi pentru că ai încercat să vezi, ci poți vedea numai pentru că ai fost predestinat să fii un copil al Luminii; acesta este singurul motiv pentru care poți vedea.
Așadar, dacă poți vedea, nu există mândrie care vine odată cu faptul că poți vedea, ci există doar o inimă plină de recunoștință pentru ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi, există o Zi a Recunoștinței care se răspândește în noi, pentru că „știu că eu sunt neputincios dacă nu mă face Dumnezeu să văd.” Aș fi la fel ca toți ceilalți, alergând înapoi în umbrele Laodiceei, astfel încât să pot sta într-un loc familiar, unde pot vedea și înțelege. Dar Dumnezeu m-a predestinat pentru un alt scop, și recunosc că atunci când am venit din întuneric în Lumină, când am intrat pentru prima dată în El, a trebuit să clipesc de câteva ori și mi-a luat puțin timp să mă orientez. Era atât de strălucitor, erau atât de multe informații și atât de copleșitor, încât mi-a luat puțin timp și am clipit puțin, dar odată ce m-am obișnuit cu ceea ce eram predestinat, am privit în jur și am putut să văd culorile, am putut să văd vitalitatea și încă descopăr ceea ce Dumnezeu a dezvăluit la începutul Liniei. Încă ne explorăm Biblia, sub Lumină. Amin. Laudă lui Dumnezeu!
Să mergem la Ioan 3. Nu voi ieși din subiect, dar vreau să stați cu mine pentru că vreau să arunc o privire la Ioan 3. Vreau să mă uit la unele lucruri pe care le-a spus fratele Branham, pentru că el a afirmat foarte clar care sunt cele șapte Tunete. El a legat atât de clar cele șapte Tunete cu Pecetea a șaptea, cu descoperirea conținută în Peceți, cu venirea Domnului; le-a legat pe toate atât de clar împreună. Apoi, întotdeauna a făcut atât de multe comentarii, de parcă așteptăm venirea Domnului: „Nu este dezvăluită, nu trebuie făcută cunoscută publicului, dar va fi făcută cunoscută în ceasul acela…” Avem toate aceste afirmații, de aceea vreau să mă uit puțin la ele.
Ioan 3.22: „După aceea, Isus şi ucenicii Lui au venit în ținutul Iudeii; şi stătea acolo cu ei şi boteza.
Ioan boteza şi el în Enon, aproape de Salim, pentru că acolo erau multe ape, şi oamenii veneau ca să fie botezați.
Căci Ioan încă nu fusese aruncat în temniță.”
Vreau să privim puțin la aceasta. A fost o perioadă de timp în care premergătorul a mărturisit că „Acesta este Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii; pentru că am văzut că Duhul lui Dumnezeu a coborât și S-a odihnit peste El, ca un porumbel.
Deci, premergătorul a mărturisit ceea ce a venit să premeargă și a spus: „El este aici!”, dar nu și-a încetat slujba, ci a continuat să boteze pentru pocăință. El a continuat, nu a fost încă aruncat în închisoare; nu a încetat să lucreze și a mers să-L urmeze pe Isus, pentru că încă mai erau oameni cărora trebuia să-L prezinte pe Isus, deci, el continua să facă lucrarea premergătorului din Maleahi 3, pregătind calea Domnului, și Maleahi 4.6, prima parte, întorcând inimile părinților spre copii. Astfel, el nu și-a schimbat slujba după ce a mărturisit: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.” După ce a mărturisit venirea Domnului, el a continuat în aceeași lucrare. Corect? Totul în Biblie merge în paralel.
Ioan 22.24-26: „Căci Ioan încă nu fusese aruncat în temniță.
Între ucenicii lui Ioan şi între un iudeu s-a iscat o neînțelegere cu privire la curățire.
Au venit deci la Ioan şi i-au zis: „Învățătorule, Cel ce era cu tine dincolo de Iordan şi despre care ai mărturisit tu iată că botează şi toți oamenii se duc la El.”
S-a supărat Ioan pentru că oamenii mergeau după Isus? Totuși, el continua încă să boteze și unii mai veneau la el. Are sens?
„Drept răspuns, Ioan i-a zis: „Omul nu poate primi decât ce-i este dat din cer.” (v. 27).
Ce spune el? Nu-L primiți în ceasul în care ar trebui să-L primiți?
„Voi înșivă îmi sunteți martori că am zis: Nu sunt eu Hristosul, ci sunt trimis înaintea Lui.
Cine are mireasă este mire, dar prietenul mirelui, care stă şi-l ascultă, se bucură foarte mult când aude glasul mirelui: şi această bucurie, care este a mea, este deplină.
Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micșorez.” (v. 28-30).
Așadar, noi trebuie să vedem că atunci când a venit El, Ioan Botezătorul, primul Său premergător nu și-a oprit lucrarea, nu și-a încheiat slujirea, ci a continuat să cheme oamenii la pocăință, pregătind calea Domnului.
Eu vreau doar… aceasta este doar presupunerea mea, nu am de unde să știu, dar câți oameni a botezat Ioan după ce a mărturisit: „Iată Mielul lui Dumnezeu”, care aveau să vină mai târziu la revelația lui Hristos sub slujirea lui Petru? De ce? „Pentru că Aceasta va fi descoperită în ceasul în care ar trebui să fie descoperită.” El era încă acolo împlinind Maleahi 3 și prima parte din Maleahi 4.6. În ordine.
În mesajul, Dezvăluirea lui Dumnezeu din anul 1964, fratele Branham a spus:
„El a făcut-o la reformatori, a luat o mahramă, a luat o mahramă, până când, în cele din urmă, Aceasta a venit jos prin epoca luterană, jos prin cealaltă epocă, apoi, în cele din urmă, vine în formă completă.”
Ce a fost aceasta? Descoperirea lui Isus Hristos devine completă în Mireasă.
„Chiar înainte de a veni El, se ridică din nou un profet. Ceea ce face, prefigurează Cuvântul, arătând aici în urmă, dezvăluind ceea ce s-a făcut, ceea ce a fost lăsat afară, că biserica va fi fără… nu fără înțelegere. Apoi, când aceasta se stinge, așa cum a spus Ioan: „Eu trebuie să mă micșorez, iar El trebuie să crească.”
Așadar, fratele Branham a urmat exact același tipar.
„…atunci totul în toți vine în El. El este pe deplin manifestat prin Luther, Wesley, epoca penticostală și în jos, în jos. El este deplin manifestat, vedeți, vine în jos, tocmai manifestarea lui Dumnezeu dezvăluit. Acum, Îl vedeți pe El, observați, împlinit în promisiunile Sale pentru această zi, așa cum au avut ei.”
Așadar, când Isus a venit, Ioan a spus: „Eu trebuie să mă micșorez, iar El trebuie să crească.” Și fratele Branham a ajuns în acest punct în care a mărturisit ceea ce a spus Dumnezeu; el a predicat cele șapte Tunete, descoperirea celor șapte Peceți, arătând că Mielul a luat Cartea și Îngerul puternic a coborât, dar a continuat să meargă la penticostali, a continuat să meargă la cei care nu L-au primit încă și a continuat să facă lucrarea pe care l-a chemat Dumnezeu s-o facă; el a continuat să vorbească cu ei în limbajul pe care îl vor înțelege și a continuat să spună: „Acum, știm că noi căutăm venirea Domnului”, și toate aceste lucruri.
Fratele Branham nu a negat ceea ce a spus înainte, dar și-a continuat lucrarea în epoca penticostală, pentru că „Aceasta va fi descoperită în ceasul în care ar trebui să fie descoperită” și nu le este dat tuturor oamenilor s-O cunoască, ci doar unora dintre ei. Deci, El le-a arătat în continuu că noi căutăm venirea Domnului, a făcut în continuu lucrarea de premergător; a arătat că prima și a doua Tragere continuă până la sfârșitul slujirii sale și a continuat să prindă oamenii până la sfârșitul slujbei sale și dincolo. Amin.
În ce mă privește, a fost nevoie de prima și a doua Tragere pentru a-mi atrage atenția. Astfel, în anul 1999, slujba lui lucra încă pentru mine, prima și a doua Tragere erau încă la lucru. Eu am văzut manifestarea; Eu L-am văzut pe Dumnezeu și Omul; L-am văzut pe Hristos; am văzut discernământul, am văzut darul profeției care mi-a atras atenția și apoi m-am prins de Tragerea a treia, prin deschiderea Cuvântului, așa că slujba continuă și astăzi, continuă mai departe. Aceasta nu înseamnă că Domnul nu a venit în anul 1963, dar vă spun: „El vine! El vine! Ieși ca să i te alături Lui! El vine, ieși la El!” El încă vine și poți să ieși la El. El încă vine la individ și încă poți ieși la El. Încă sunt indivizi care aud Prima Tragere; pe undeva este un individ care se lasă atras de Tragerea a doua; mai există un pește care se apropie de cârlig și este pregătit să muște Tragerea a treia. Slujba continuă și „Aceasta va fi dezvăluită în ceasul în care ar trebui să fie dezvăluită.” Amin.
Aceasta nu este o tăietură; dacă a fost o tăietură, am fost tăiat. Dar aceasta este un eveniment, o tranziție, este o schimbare a dispensației; acum intrăm în noua dispensație, acum ieșim să-L întâmpinăm.
În Întrebări și Răspunsuri la Peceți, fratele Branham a spus… Aceasta a fost în ultima zi în care a predicat Pecețile. Seara a predicat Pecetea a șaptea, iar dimineața a răspuns la întrebări. Auziți ce a spus el:
„De asemenea, știu că chiar printre voi se întâmplă lucruri, vedeți, eu sunt, doar eu știu. Eu știu că voi nu vedeți. Sunt sigur că voi nu vedeți aceasta.”
Ce se întâmpla? Descoperirea Tunetelor a avut loc zi de zi, dar ei nu au prins-o.
„Sunt sigur că voi nu vedeți aceasta. Voi spuneți: „Frate Branham, pentru tine este un lucru greu să spui aceasta.” Eu știu că este.
Dar, priviți; lăsați-mă să spun doar aceasta acum. Presupun că acestea sunt benzi numai pentru noi, și așa mai departe, dar lăsați-mă să spun că voi nu înțelegeți și nu trebuie să înțelegeți. Așa că, nu încercați să interpretați nimic. Vedeți? Nu încercați să dați interpretarea voastră la aceasta, pentru că numai vă îndepărtați mai mult. Luați sfatul meu, dacă mă credeți acum, dacă Dumnezeu a făcut să am trecere înaintea voastră.
Voi știți acele descoperiri și lucruri. Eu sunt aici, cu voi, de multă vreme și întotdeauna a fost corect. Și acum, pentru a dovedi că este corect, aceasta se cuplează drept înăuntru cu Cuvântul. Vedeți? Astfel, voi știți că Aceasta este, „Așa vorbește Domnul.” Aceasta este exact. Aceasta vă este dovedit.
Acum luați sfatul meu, ca frate al vostru. Să nu dați propria voastră interpretare la nimic. Mergeți pur și simplu înainte și trăiți o viață creștină bună, pentru că vă veți îndepărta pe voi înșivă de lucrul real când faceți aceasta (dacă interpretați voi înșivă). Înțelegeți? Voi doar vă îndepărtați cărarea din nou, departe de acest lucru.
Voi toți sunteți conștienți și știți că se întâmplă ceva misterios. Și se întâmplă, iar eu știu ce este aceasta. Acesta este harul lui Dumnezeu care mă lasă să știu ce este aceasta. Este ceva extraordinar și a plecat chiar acum, și nu există nicio cale în lume, ca voi să vedeți aceasta. Dar așa să mă ajute, cu această Biblie în mână, eu știu ce este aceasta. Aceasta vi s-a spus înainte.”
Când li s-a spus aceasta? În mesajul ,„Domnilor, acesta este timpul?” și în „Interval”. În cele două mesaje, el le-a spus ce se va întâmpla, apoi a venit la Descoperire și le-a spus: „Înțelegeți? Vedeți ce se întâmplă? În jurul vostru este ceva; știu că voi nu înțelegeți și nici nu trebuie să înțelegeți. Nici măcar să nu încercați s-o interpretați, ci doar trăiți pentru Hristos, Amin, pentru că vă va fi descoperită în ceasul în care ar trebui să fie descoperită.”
„Aceasta vi s-a spus înainte, așa că doar nu încercați să puneți vreo interpretare, ci doar credeți-mă, ca frate al vostru. Înțelegeți? Noi trăim într-un ceas măreț, trăim într-un timp, păi, noi suntem…
Acum, doar fiți foarte smeriți, fiți un creștin și încercați să trăiți pentru Dumnezeu. Trăiți cinstit cu semenul vostru și iubiți-i pe cei care nu vă iubesc. Nu încercați să faceți vreo…Vedeți, voi faceți doar ceva misterios și stricați Programul real al lui Dumnezeu. Înțelegeți?
Ieri după-amiază, s-a întâmplat ceva în camera mea, și nu voi putea să-L părăsesc niciodată. Vedeți? Și acum vreo două săptămâni s-a întâmplat ceva ce nu voi putea uita niciodată cât timp voi trăi pe acest pământ…” Aceasta este ceea ce s-a întâmplat când a fost ridicat în constelația de Îngeri și el leagă aceste două evenimente împreună.
„…nu voi putea uita niciodată cât timp voi trăi pe acest pământ, nu voi putea să mă îndepărtez niciodată de aceasta. Înțelegeți?”
Acum vreau să fiți atenți ce spune el:
„Și biserica, voi nu trebuie să cunoașteți aceste lucruri, așa că, nu interpretați nimic. Vedeți? Voi doar mergeți înainte și amintiți-vă ce vi s-a spus; trăiți o viață creștină.”
El a spus: „Și biserica, voi nu trebuie să știți aceste lucruri.” De ce? Deoarece aceasta nu este o descoperire pentru biserică, aceasta este o descoperire pentru o Mireasă individuală, unul câte unul. Nu este o dispensație de grup; el nu a predicat seria celor șapte Peceți și nu a împărtășit descoperirea pentru toți cei din cameră, ci a spus:
„Nu încercați să interpretați nimic, doar trăiți umili; dacă Dumnezeu vrea să știți, vă va dezvălui. Aceasta nu este o descoperire pentru biserică, aceasta este o descoperire pentru Mireasă, ca indivizi, care Îl vor primi unul câte unul, când hotărăște Dumnezeu.”
Acest lucru nu este ceva care este învățat, este ceva care este împărtășit, este ceva care este deschis la timpul lui Dumnezeu, care va fi descoperit în ceasul în care este rânduit să fie descoperit. Voi puteți merge mult timp aproape de Adevăr și încă nu Îl vedeți; Îl puteți auzi predicat de multe ori, dar când Dumnezeu este gata să vă deschidă cheia descoperirii și vă deschide ușa, dintr-o dată ziceți: „Aha!” Atunci toate piesele de la domino cad și totul vine la loc. Acesta nu ai fost tu, nu a fost darul unui predicator, Acesta a fost Dumnezeu; acesta a fost timpul lui Dumnezeu pentru ca tu să-L vezi. Nu încerca să-i dai vreo interpretare, nu încerca să înțelegi, ci trăiește pur și simplu o viața creștină simplă, iar când va veni ceasul lui Dumnezeu, ți-o va descoperi.
Biserica nu trebuie s-o înțeleagă, doar Mireasa; grupul nu trebuie s-o prindă într-o serie de predici, doar mădularele individuale ale Trupului trebuie s-o prindă individual. Amintiți-vă că Tragerea a treia este legată de Pecetea a șaptea și este legată de descoperirea celor șapte Tunete. Apoi, amintiți-vă viziunea despre Tragerea a treia, când el a trebuit să pescuiască pentru a prinde păstrăvul curcubeu și a fost prins. Apoi a văzut acea catedrală, iar acolo era o cămăruță mică pe platformă, și oamenii intrau unul câte unul. Corect? Și Stâlpul de Foc a coborât în cămăruța aceea, iar oamenii veneau unul câte unul, veneau infirmi și ieșeau vindecați; veneau suferinzi și ieșeau sănătoși. Amin. Deci, era o persoană, un individ care mergea într-un loc privat pentru a întâlni Stâlpul de Foc. Corect? Și Îngerul i-a spus: „Eu te voi întâlni acolo. Aceasta nu va fi un spectacol public; Aceasta nu este ruptă pentru public, ci este ruptă pentru Mireasă, în mod individual.” El a spus: „Nu este un spectacol public. Aceasta va fi Tragerea a treia a ta.”
Așadar, aceasta nu este o descoperire pentru biserică; aceasta nu este o învățătură de predat, aceasta este un eveniment care trebuie să aibă loc în viața ta. Amin.
În mesajul, Sărbătoarea Trâmbițelor, fratele Branham a spus:
„Aceasta este descoperirea completă a lui Isus Hristos. (Fratele Branham își pune mâna pe Biblie). Cele șapte Peceți aveau tainele ascunse despre tot ce a fost; și Aceasta trebuie să fie deschisă în zilele din urmă, în epoca laodiceană, în timpul sfârșitului. Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu! Aceasta încheie Mesajul către Biserică. Aceasta o termină. Când ei privesc înapoi și văd ce a fost și unde este adus totul, aceasta termină Ea, epoca Bisericii.”
Așadar, deschiderea Peceților a terminat epoca bisericii, este pecetluită; acum se deschide epoca Miresei, iar această descoperire este pentru individ.
Să mergem la Isaia 60.1-2:
„Scoală-te, luminează-te, căci lumina ta vine şi slava Domnului răsare peste tine!
Căci iată, întunericul acoperă pământul şi negură mare, popoarele, dar peste tine răsare Domnul şi slava Lui se arată peste tine.”
Cele șapte Tunete au produs luminile de seară. „Shalom! Bună dimineața, Mireasă!” Este o dimineață bună pentru tine, ca individ, când răsare Lumina în viața ta. Este Shalom, este Bună dimineața; este Pace; este o nouă zi când Lumina răsare în inima ta ca individ.
În mesajul, Este Răsăritul Soarelui, profetul spune:
„Nu demult, mi s-a spus o poveste despre un pescar. Un tip a venit și a plătit un pescar bătrân să meargă cu el la pescuit pe Coasta de Vest. Au plecat în dimineața aceea.
Dacă cineva dintre voi ați pescuit acolo somon, ei bine, știți ce se întâmplă, se face foarte cețos pe acolo. Îl văd aici pe fratele meu mai mic, Eddie Byskal, un misionar la indieni. Și noi înșine am pescuit pe coastele acelea.
Astfel, acest pescar era un fel de începător, știți. El a mers la pescuit și au ieșit afară, așteptând să se facă ziuă, știți. Ei nu au putut auzi semnalul de ceață, iar acest pescar a devenit foarte agitat și a spus: „Hei, spune, plecăm în larg? Hei!” Era nerăbdător.
Bătrânul pescar i-a zis: „Stai jos, fiule! Stai jos!” El era liniștit, știți. El știa despre ce vorbește. I-a zis: „Doar așteaptă până când se ridică soarele, apoi putem vedea unde suntem.”
Voi ziceți: „Trebuie să fiu metodist? Baptist? Penticostal?”
Doar așteaptă! Fiul Se ridică și noi vom vedea unde suntem. El este Cuvântul. Așteptați până când vedeți Cuvântul manifestat strălucind peste Sămânță, Snopul legănat, și vom vedea unde suntem.”
Nu vă entuziasmați, nu alergați încoace și încolo și nu încercați să vă dați seama de nimic, ci doar așteptați până când răsare Soarele în inimile voastre; și dintr-o dată apare Descoperirea, ceea ce depinde de Dumnezeu, nu de noi. Noi putem să ne consacrăm, putem să ne rugăm, să citim, dar este nevoie de Dumnezeu pentru a aprinde Lumina, și vreau să vă spun că aici este un Om care poate aprinde Lumina. Este prezent un Om, iar acel Om este Hristos Isus; aici este un Om care poate aprinde Lumina și când El aprinde Lumina, dacă ești un copil al Luminii, vei vedea ceea ce nu ai putut vedea înainte.
Deci, întrebarea este: Este deschisă Pecetea a șaptea? Da. Este descoperită Pecetea a șaptea? Da. Încă mai trebuie descoperită Pecetea a șaptea? Da, dar, „va fi descoperită în ceasul în care ar trebui să fie descoperită.” Dar eu nu aștept ceasul acela, poate altcineva. Pentru mine, El a aprins Lumina; eu am văzut Aceasta venind; eu am recunoscut ziua și Mesajul ei. Pentru mine este, „Shalom”; pentru mine este, „Bună dimineața”; pentru mine este, „Răsăritul Soarelui.” Eu am fost pierdut pe mare, în denominaționalism, dar a răsărit Soarele și a îndepărtat ceața, iar acum știu unde sunt.
Aceasta nu înseamnă că este deschisă pentru fiecare Sămânță; încă mai trebuie să fie deschisă lucrarea celor trei Trageri; încă mai trebuie să meargă înainte; acea lucrare a lui Maleahi 4, trebuie să fie încă pe pământ. Hei, dar pentru mine, Soarele este răsărit; pentru mine descoperirea este acasă. Și mă rog pentru fiecare Sămânță a lui Dumnezeu care este acolo, pentru ca în ceasul în care Aceasta ar trebui să fie descoperită, să-i fie descoperită. Noi avem încredere că El nu va pierde niciunul.
Prieteni, nu este complicat, este plin de detalii. De ce? „De ce spui aceasta, frate Chad?” Pentru că este deschiderea întregii Biblii; este tot Planul Tainei lui Dumnezeu, pe care a ținut-o în inima Lui de la întemeierea lumii. Credeți că este simplu și că poate fi explicat în treizeci de secunde? Aceasta este dorința inimii și gândul lui Dumnezeu și există o mulțime de detalii, dar descoperirea este simplă. La timpul stabilit în care a aprins Lumina, El a venit și a descoperit Taina pe care nimeni nu a fost capabil s-o discearnă.
De ce nu a fost scrisă în Biblie? De ce Apocalipsa 8.1, Pecetea a șaptea, este scrisă așa cum este scris? De ce Apocalipsa 10.1-7 este scrisă așa cum este scris? Este scris așa pentru ca nimeni să nu poată modifica nimic. Nu este scris nimic. Dar a fost nevoie de un profet prin care Dumnezeu să poată veni El Însuși jos și să arate că Mielul este Singurul care poate deschide Aceasta ca să ajungă la copiii Săi. Și există o singură Persoană care poate face aceasta, iar aceea nu este William Branham. Există o singură Persoană care poate face aceasta, și Aceasta este Îngerul puternic care coboară cu o Carte deschisă în mână, astfel încât Mireasa aceea să spună: „Așteptați puțin! Așteptați puțin! Conform Bibliei, El trebuie să fie aici! Conform Bibliei, Mielul trebuie să ia Cartea; conform Bibliei, El este prezent, iar eu trebuie să merg să mă unesc cu El, și El mă va lua în căsătorie. Acum este timpul Nunții pentru cei care pot veni. Pentru cei care ați recunoscut Pecetea a șaptea, este ziua Nunții voastre. Unii dintre voi v-ați căsătorit de ceva vreme, alții v-ați căsătorit recent, iar unii dintre voi nu sunt căsătoriți încă, dar în ceasul în care ar trebui să fie descoperită, va fi descoperită. Dumnezeu să vă binecuvânteze.
Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru descoperirea Cuvântului Său. Pentru mine, pe măsură ce Biblia continuă să Se deschidă și să Se deschidă, continuă să Se deschidă, Mesajul devine din ce în ce mai simplu și mai simplu și mai simplu. Acesta este El, care vine la individ pentru a Se uni și pentru a deveni una, așa că acum este Hristos cu întâietate în trupul tău. Acest lucru vrea să-l realizeze în această oră și nu numai într-o singură persoană, ci în întreg Trupul din întreaga lume, dar vor veni unul câte unul, la timpul hotărât.
Să ne plecăm capetele și să-I mulțumim Domnului.
Dragă Părinte ceresc, Îți mulțumesc, Doamne Isuse, pentru că Cuvântul Tău este atât de prețios pentru noi. Doamne, nu avem cum să ne exprimăm în cuvinte recunoștința pentru ceea ce ne-ai dat. Doamne, ne dorim din toată inima să împărtășim ceea ce ai împărtășit cu noi, dar pare atât de imposibil să luăm ceea ce este în inima noastră, s-o scoatem afară și s-o punem în inima altcuiva. De aceea, Te rugăm, Dumnezeule, să vii și să aprinzi luminile. Dumnezeule, Te rog, vino și rupe Pecețile inimilor și vieților individuale și să deschizi taina vieții lor, Doamne, ca să vadă Lumina, să audă Mirele chemând, să părăsească totul și să vină să se unească cu Tine; să intre în unirea căsătoriei și să meargă cu Tine până la Cina Nunții. Dumnezeule, noi suntem într-un timp de trecere, trecem din această lume, trecem de la natural, pe care-l părăsim, la supranatural.
Doamne, noi suntem într-o călătorie, suntem în răpire, mergem înainte, nu stăm pe loc, Doamne; nu așteptăm, suntem în înaintare. Doamne, ajută-ne să mergem cu Tine; continuă să ne crești în această Lumină, continuă să ne înveți despre Tine, ca să devenim mai asemănători Ție și să-Ți dăm tot mai multă întâietate; și fie ca această descoperire să ne schimbe zi de zi. Doamne, dorim să-Ți dăm primul loc în totul, în toate privințele, și Te rugăm, Dumnezeule, ca propovăduirea Cuvântului să fie eficientă în inimile și în viețile copiilor Tăi. Fie ca Tu s-o folosești pentru a stimula descoperirea, pentru a deschide ușile înțelegerii și fie ca predicarea Cuvântului să deschidă ochii și să aducă Lumină copiilor Tăi. Doamne, dă-ne o viziune mai mare, o înțelegere mai mare. O, cât Te iubim, Tată, și Te chemăm să ai întâietate printre noi, să fii glorificat în noi, să termini lucrarea pe care ai pus-o deoparte pentru această oră, s-o termini prin aceste vase de lut, în timp ce ne predăm în mâinile Tale ca să facem ceea ce ai hotărât să faci prin noi. Te iubim și-Ți dăm întâietate, în Numele lui Isus Hristos. Amin.
-Amin-