CELE ȘAPTE SFEȘNICE DE AUR – AUR BĂTUT

Să deschidem Bibliile la Apocalipsa 1.9-13:

„Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaș cu voi la necaz, la Împărăție și la răbdarea în Isus Hristos, mă aflam în ostrovul care se cheamă Patmos, din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, și din pricina mărturiei lui Isus Hristos.

În ziua Domnului eram în Duhul. Și am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbițe,

care zicea: „Eu sunt Alfa și Omega. Cel dintâi și Cel de pe urmă. Ce vezi, scrie într-o carte, și trimite-o celor șapte biserici, la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia și Laodicea.”

M-am întors să văd glasul care-mi vorbea. Și când m-am întors, am văzut șapte sfeșnice de aur.

Și în mijlocul celor șapte sfeșnice de aur, pe Cineva care semăna cu Fiul omului, îmbrăcat într-o haină lungă până la picioare, și încins la piept cu un brâu de aur.”

Să citim și versetul 20:

„Taina celor șapte stele, pe care le-ai văzut în mâna dreaptă a Mea și a celor șapte sfeșnice de aur: cele șapte stele sunt îngerii celor șapte biserici; și cele șapte sfeșnice, sunt șapte biserici.”

Dumnezeu să vă binecuvânteze în timp ce vă ocupați locurile.

Noi știm că cele șapte biserici reprezintă cele șapte epoci ale bisericii. Acum noi vedem că Cel care semăna cu Fiul omului, Hristos, este în mijlocul celor șapte biserici sau a celor șapte epoci ale bisericii. Deci aici avem o imagine a lui Ioan care se afla pe insula Patmos, și în timp ce se afla acolo, a fost luat în Duhul, în ziua Domnului. „Ziua Domnului,” în care se afla fiind în Duhul, nu este Sabatul, nu este duminica, nu este o zi de biserică, ci Ioan a fost dus în ziua Domnului, care este ziua noastră. Amin? Așadar Ioan a fost adus în zilele noastre, și în zilele noastre a auzit un glas, iar acel glas puternic ca sunetul unei trâmbițe, a spus: „Eu sunt Alfa și Omega!” Deci noi știm cine este acest Glas, prin felul în care Se prezintă: „Eu sunt Alfa și Omega! Primul și Ultimul! Ce vezi, scrie într-o carte și trimite-o celor șapte biserici.” Și El a numit cele șapte biserici. Astfel, știm Cine este Glasul din spatele lui Ioan pentru că El Însuși Se prezintă ca fiind Alfa și Omega, și Acesta este Hristos.

Ioan spune: „M-am întors să văd Glasul care-mi vorbea, și când m-am întors, am văzut șapte sfeșnice de aur.” Ioan voia să vadă Glasul, iar fratele Branham spune ceva absolut extraordinar în Cartea, Epocile Bisericii. El spune că Ioan s-a întors să vadă Glasul: „Vedeți, el nu s-a întors să vadă Persoana, ci s-a întors să vadă Glasul pentru că Glasul este Cuvântul, căci Cuvântul și Glasul este Același; Hristos și Cuvântul este Același. Laudă lui Dumnezeu!”

Așadar, Ioan s-a întors să vadă Glasul, dar când s-a întors, el a văzut șapte sfeșnice de aur, și Glasul venea din sau prin cele șapte sfeșnice de aur. Așadar, acum la sfârșitul epocilor, în ziua Domnului, Hristos stă în mijlocul a șapte sfeșnice de aur, complet aprinse, complet afișate, și în această Înfățișare strălucitoare, El vorbește acum. Aceasta este o Imagine a lui Hristos, într-o formă strălucitoare, în ziua Domnului, chiar aici în Bibliile noastre. Laudă lui Dumnezeu! Dumnezeu este atât de bun!

Vreau să merg la primul citat despre care am vorbit și duminică, atunci când Ioan vine la epoca bisericii din Efes. Să mergem la Apocalipsa 2.1:

„Îngerului Bisericii din Efes, scrie-i: „Iată ce zice Cel ce ține cele șapte stele în mâna dreaptă, și Cel ce umblă prin mijlocul celor șapte sfeșnice de aur.”

Deci, Cel care a dat Mesajul celor șapte epoci ale Bisericii, este cel care dă Mesajul Bisericii din Efes; este Cel care ține cele șapte stele în mâna Sa dreaptă, și umblă prin mijlocul celor șapte sfeșnice de aur. Când fratele Branham a ajuns la aceasta în Cartea Epocilor Bisericii, spune:

„Șapte sfeșnice de aur. În  Exod 25.31, scrie…”

Deci, fratele Branham ne duce imediat în Exod 25. El a început să vorbească despre cele șapte sfeșnice de aur din Exod 25, când Moise a primit însărcinarea de la Domnul de a construi cele șapte sfeșnice de aur. Haideți să mergem în Exod 25 și să citim împreună ca să obținem acest tablou. Exod 25.31-40:

„Să faci un sfeșnic din aur curat…” „Aur curat.” Aproape tot mobilierul din Cortul din pustie era făcut din lemn de salcâm acoperit cu aur, și aceasta arată unirea umanității cu divinitatea. Deci tot mobilierul era făcut din lemn de salcâm, dar sfeșnicul trebuia făcut din aur curat.

„Să faci un sfeșnic din aur curat; sfeșnicul acesta să fie făcut de aur bătut: piciorul, fusul, potirașele, gămălioarele și florile lui să fie dintr-o bucată.

Din laturile lui să iasă șase brațe, trei brațe ale sfeșnicului dintr-o parte, și trei brațe ale sfeșnicului de cealaltă parte.

Pe un braț să fie trei potirașe în chip de floare de migdal, cu gămălioarele și florile lor, și pe celălalt braț trei potirașe în chip de floare de migdal, cu gămălioarele și florile lor; tot așa să fie și cele șase brațe care ies din sfeșnic.

Pe fusul sfeșnicului, să fie patru potirașe în chip de floare de migdal, cu gămălioarele și florile lor.

Să fie o gămălioară sub  cele două brațe care ies din fusul sfeșnicului; o gămălioară sub cele două brațe, și o gămălioară sub alte două brațe; tot așa să fie și sub cele șase brațe, care ies din sfeșnic.

Gămălioarele și brațele sfeșnicului să fie dintr-o singură bucată; totul să fie de aur bătut, de aur curat.

Să faci cele șapte candele, care vor fi puse deasupra, așa ca să lumineze în față.

Mucările și cenușarele lui să fie de aur curat.

Se va întrebuința un talant de aur curat pentru facerea sfeșnicului cu toate uneltele lui.

Vezi, să faci după chipul, care ți s-a arătat pe munte.”

Așadar, modelul pentru Cort, a fost modelul viziunii cerești pe care Moise a primit-o pe muntele Sinai, ceea ce înseamnă că i s-au dat instrucțiuni clare și el trebuia să facă totul după modelul primit. Deci, aceasta nu a fost imaginația lui Moise, ci Moise a făcut o reproducere a viziunii cerești, a ceea ce a văzut, și ceea ce a văzut, a fost un model care a fost stabilit deja în cer. Laudă lui Dumnezeu!

Astfel, ceea ce a făcut Moise, putem vedea în descriere; are potirașe ca floarea de migdal, cu gămălioarele și florile lor; are  brațe (ramuri), așa că, vedem că are formă de copac. Aceste șapte sfeșnice de aur, au forma unui migdal.

Noi am vorbit despre brațul de migdal. Migdalul este primul pom care înflorește în Israel; înflorește iarna și este un semn al învierii, în timp ce totul este încă mort. Este primul pom care prinde viață anunțând că vine Viața, chiar dacă este încă iarnă. De cele mai multe ori are cinci petale albe, sau pot fi cinci petale roz care vorbesc despre Har, pentru că este  numai prin Har. Aleluia!

Așadar, aceste șapte sfeșnice de aur, au fost modelate după modelul din cer. Moise a primit instrucțiunile, așa că a trebuit să-l facă în chip de floare de migdal cu gămălioare și ramuri.

Astfel, noi ne uităm la copia unui pom. Laudă lui Dumnezeu! Duminică am vorbit despre Hristos că El este Pomul Vieții, iar restaurarea Pomului Mireasă, Îl aduce pe Pomul Vieții restaurat. Noi am privit la Ioan 15.4-5, unde scrie:

„Rămâneți în Mine, și Eu voi rămâne în voi. După cum mlădița nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa, nici voi nu puteți aduce roadă, dacă nu rămâneți în Mine.

Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine, și în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărțiți de Mine, nu puteți face nimic.”

Pentru mine, aceasta este una dintre cele mai mari descoperiri din Scriptură, pe care o poți primi vreodată; și anume că: „Fără Mine, nu puteți face nimic.” Laudă lui Dumnezeu! Dacă încercăm să facem ceva fără El, va fi un eșec absolut. Dar El spune: „Cu Mine, toate lucrurile sunt posibile.” Deci cu El, toate lucrurile sunt posibile, dar despărțiți de El, nu putem face nimic. Înseamnă că trebuie să fim conectați la El și trebuie să fie lucrarea Lui care curge prin noi. Dar chiar și aici El vorbește despre Viță că are mlădițe, și că mlădița aduce roadă. Deci este o legătură între credincioși și Hristos; între Viața lui Hristos care vine prin mlădițe și aduce roade arătând că Viața care este în interior vine prin mlădiță. Astfel, totul în viețile noastre, ar trebui să fie rodul Vieții lui Hristos.

Deci, se întoarce la o plantă, la un pom, la o plantă de grâu, la un migdal, la Pomul Vieții, și acestea sunt teme care parcurg Biblia, sunt consemnate pe tot parcursul ei, iar când putem vedea temele, putem vedea povestea pe care încearcă să ne-o spună.

El a sădit o sămânță și acea sămânță a intrat în întuneric și în moarte, dar printr-un proces, El o aduce înapoi; printr-un proces, El aduce o singură sămânță la o formă multiplicată pentru a o duce înapoi în grânarul Lui. Aceasta este povestea întregii Biblii. Laudă lui Dumnezeu!

La sfârșitul acestui citat, din Cartea, „Epocile Bisericii,” fratele Branham spune: „Șapte sfeșnice de aur. În Exod 25 31, scrie: „Tu să faci un sfeșnic de aur curat, de aur bătut: piciorul, fusul, potirașele, gămălioarele și florile lui, să fie dintr-o bucată. Adevărata biserică a lui Isus Hristos, este asemănată cu aurul curat.”

Dumnezeu a spus lui Moise: „Fă un sfeșnic de aur curat,” iar fratele Branham a interpretat ce înseamnă aurul curat, și a spus:

„Neprihănirea Ei, este neprihănirea Lui. Atributele Ei, sunt propriile Lui atribute glorioase. Identitatea Ei se află în El. Ea reflectă ceea ce este El, Ea manifestă ceea ce are El; În Ea nu există vină.”

Aceasta spune profetul lui Dumnezeu privind cele șapte sfeșnice de aur, știind că sunt din aur și că reflectă Sfeșnicul de aur original, care este Hristos. Hristos este reflectat acum în Mireasa Sa: Bărbat și Femeie. Ea a ieșit din Original și trebuie să fie tot ce este El, așa cum femeia din grădină a fost tot ce era Adam și numele ei era Adam. Ea nu a avut alt nume până când a lăsat Cuvântul, ea l-a părăsit pe Adam, și atunci a primit un alt nume; dar la început, în lucrarea lui Dumnezeu, ea a fost el. Orice era ea, îl reflecta pe el, și ea era o reflectare sau un echivalent, o copie a omului, dar cei doi împreună, erau unul, și Dumnezeu le-a pus numele Adam.

Dumnezeu nu a intenționat ca ei să fie despărțiți, ci a vrut ca ei să fie unul. Hristos și Mireasa Sa nu trebuie să fie despărțiți, ci Hristos și Mireasa Sa sunt hotărâți să fie Unul. De aceea, El le-a spus biruitorilor din această ultimă epocă: „Veți sta cu Mine în tronul Meu, așa cum Eu am biruit și am stat cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.” Dar acest tron nu este un scaun pentru unul, ci este un loc pentru doi, și cei doi au fost Unul. El trebuie să împărtășească totul și s-o facă un comoștenitor. Un comoștenitor.

Când privim la cartea Esterei, vedem că împăratul îi spune: „Ce dorești? Chiar dacă ai cere jumătate din Împărăție, o vei primi.” El era împărat peste o sută douăzeci și șapte de ținuturi, din India până în Etiopia. Toată lumea cunoscută la acea vreme, era sub controlul său, și cu toată lumea în mâinile lui, el se uită la micuța lui împărăteasă, la Estera – Stea, care a ajuns în această poziție, după rânduiala lui Dumnezeu, și îi spune: „Ce dorești? Chiar dacă ai cere jumătate din împărăție, o vei primi.” Cu alte cuvinte: „Tu ai jumătate din tot ce am eu”, făcând-o comoștenitoare.

Fratele Branham spune: „Mireasa este asemănată cu aurul curat. Neprihănirea Lui este neprihănirea Ei.”

Este clar că fratele Branham nu vorbește despre trupul tău de carne, el nu vorbește despre mintea ta căzută, nu vorbește despre starea hibridă în care ne aflăm, ci vorbește despre ceva ce este mai profund decât toate acestea; el vorbește despre Gena lui Dumnezeu de jos, din suflet; vorbește de acea parte din noi care trebuia să fim la început, dar din cauza căderii din grădină, totul s-a dat peste cap și s-a amestecat, așa că ne încurcă, deoarece venim aici cu o amnezie spirituală, de aceea nu știm cine suntem cu adevărat. Dar Mesajul a venit să distrugă amnezia spirituală, iar aici, în Cartea Epocilor Bisericii, profetul încearcă să rupă amnezia noastră spirituală. Partea din tine care este Mireasa, este Sămânța-Genă a lui Dumnezeu, partea din tine care este Mireasa este Gena lui Dumnezeu, este acel suflet. Aceasta este partea din tine despre care vorbește aici și este asemănată cu aurul curat.

„Neprihănirea Ei, este neprihănirea Lui. Atributele Ei sunt propriile Lui atribute glorioase. Identitatea Ei se află în El.”

În mesajul, Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, fratele Branham spune:

„Noi avem răspunsul pentru diavol. Nu este ideea mea, nu este răspunsul meu, nu sunt eu, ci este EL. El a plătit prețul.”

„Identitatea Ei este în El. Amin. Ea este acum în El, iar Ea spune: „Eu sunt El, Sunt în El. El a plătit prețul. El m-a chemat, El mi-a trimis un Mesaj; El mi-a dat Duhul Lui, El mi-a dăruit Viață. Diavole, nu sunt eu, așa că tu nu te lupți cu mine, ci cu El. Este El. Ce este El, reflectă Ea, Ea manifestă ceea ce are El și în Ea nu există nici o vină.”

Să citim în continuare din Epoca Bisericii Efes:

„Ea este toată slăvită pe dinăuntru și pe dinafară. De la început până la sfârșit, Ea este lucrarea Domnului Ei și toate lucrările Lui sunt desăvârșite.”

Dacă începi și negi ceea ce a spus profetul, negi că Domnul face o lucrare perfectă și că orice lucrare a Lui este perfectă.

„De fapt, în Ea este însumată și manifestată Înțelepciunea veșnică și scopul lui Dumnezeu.”

Aceasta este o îmbucătură bună prieteni. „În Ea”, aceasta este Mireasa, partea de Mireasă a lui Hristos, pentru că vreau să încetați să vă mai gândiți la carne, dar această parte de Mireasă a lui Hristos, trebuie să se manifeste în trup, dar nu este trupul, carnea, pentru că această carne trebuie schimbată. Duhul nostru trebuie să plece și să nu mai fie iar noi obținem duhul teofaniei noastre, și la un moment dat, trupul acesta trebuie să fie schimbat într-un trup proslăvit. Să nu mai credeți că vorbește carnea, ci gândiți-vă la voi, la adevăratul, „tu”; la tine, cel adevărat; la tine, la sufletul care este, „tu”, cel adevărat.

Dacă nu înțelegem că aceasta este expresia de Mireasă a lui Hristos care se exprimă prin creaturi căzute, prin vase de lut, începem să ne uităm la vasul de lut și avem probleme dacă să credem ceea ce spune fratele Branham pentru că privim la partea greșită a noastră. Tu privești la partea care va fi schimbată sau eliminată; deci nu privi la partea trecătoare, ci privește la partea veșnică, pentru că, dacă privești la partea veșnică, vei înțelege ce spune profetul deoarece el vorbește despre partea veșnică iar acea parte veșnică…Nu există nici o posibilitate de a avea o parte veșnică fără să ai Viață Veșnică, pentru că singurul care are Viață Veșnică, este Dumnezeu. Dacă în tine există o parte veșnică, este o parte din Dumnezeu, iar acea parte din Dumnezeu nu are defecte, nu este greșită, nu este coruptă, ci este pură, perfectă, nealterată. Este lucrarea pe care El o face acum și o afișează prin creaturi căzute. Îmi place aceasta.

„De fapt, în Ea este însumată și manifestată înțelepciunea veșnică și scopul lui Dumnezeu. Cum poate cineva să pătrundă aceasta? Cum poate cineva să înțeleagă aceasta? Deși nu o putem înțelege, o putem accepta prin credință pentru că așa a spus Dumnezeu.”

O, voi nu trebuie să pătrundeți aceasta și nici s-o înțelegeți; nu trebuie nici măcar s-o puneți cap la cap; nu trebuie s-o explicați, ci trebuie doar să credeți că este Adevărul. Eu nu știu cum funcționează, dar știu că este Adevărul. Știu că mă conduce Ceva care este mai mult decât gândirea mea; știu că mă ține Ceva care este mai mult decât tărâmul meu emoțional; în mine, în adâncul meu există Ceva care nu vrea altceva decât să-L slujesc pe Dumnezeu, care Îl iubește pe Dumnezeu mai mult decât orice altceva; în mine există o Realitate care este mai mult decât această parte carnală. Toată viața am știut că există Ceva mai profund care a fost trezit sub acest Mesaj de botezul Duhului Sfânt; există Ceva despre care știu că a venit din veșnicie și care este mai mult decât această carne. Această Viață care există în mine este mai mult decât ceea ce a venit prin părinții mei; în mine există o Viață, în mine există o Realitate, există o cunoaștere, o credință care este mai mult decât ceea ce a fost creat prin unirea unui ovul cu un spermatozoid, este Ceva care vine de la Dumnezeu.

Ea este aur curat. Aur curat. Fratele Branham ne spune că aurul este un simbol al dumnezeirii. Noi știm că aurul nu se degradează, nu se pătează ca și alte metale. Aurul este un element pur și nu trebuie amestecat cu nimic altceva. Aurul este aur. Aurul nu se pătează și nu se corupe.

Să mergem la Exod 31. Dumnezeu i-a spus lui Moise să ungă un om, de fapt doi oameni: pe un meșter și ajutorul lui, iar Dumnezeu le-a dat înțelepciune să facă tot ceea ce i s-a spus lui Moise să facă. Astfel, în Exod 31.1-3, citim:

„Domnul i-a vorbit lui Moise, și a zis:

„Să știi că am ales pe Bețaleel fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminția lui Iuda.

L-am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, i-am dat un duh de înțelepciune, pricepere și știință pentru tot felul de lucrări.”

Deci, Dumnezeu l-a ales pe Bețaleel, apoi i-a dat un ajutor:

„Și iată că i-am dat ca ajutor pe Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminția lui Dan. Am dat pricepere în mintea tuturor celor ce sunt iscusiți, ca să facă tot ce ți-am poruncit.”

Vreau să urmăriți doar descrierea pentru că nu mă interesează cine și ce face, ci doar descrierea:

„…cortul întâlnirii, chivotul mărturiei și capacul ispășirii care va fi deasupra lui, și toate uneltele cortului;

masa cu uneltele ei, sfeșnicul de aur curat, cu toate uneltele lui…”

Singurul lucru despre care spune că este curat, este sfeșnicul din aur curat. El numește tot mobilierul Cortului:

„masa cu uneltele ei, sfeșnicul din aur curat cu toate uneltele lui, altarul tămâierii;

Altarul arderilor de tot cu toate uneltele lui, ligheanul cu piciorul lui;

Veșmintele pentru slujbă, veșmintele sfinte ale preotului Aaron, veșmintele fiilor lui pentru slujbele preoțești…”

Și continuă să enumere tot, chiar și uleiul pentru ungere, dar când ajunge la sfeșnic, spune: „…sfeșnicul de aur curat,” pentru că aurul nu este amestecat cu nimic altceva, este numai aur. Laudă lui Dumnezeu! Aceasta arată că sfeșnicul L-a reprezentat pe Hristos, dar în cartea Apocalipsa reprezintă Mireasa și arată că acestea sunt cele două expresii, sau Dumnezeu exprimat în două forme, deoarece atunci când Dumnezeu l-a făcut pe om, l-a făcut după propria Sa imagine, și când l-a pus în trup, el a fost un om singur, dar în interiorul omului, era o altă parte a lui care urma să apară, deoarece femeia, bărbatul și femeia erau o singură expresie.

Când Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră, i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască”; Dumnezeu a fost exprimat în bărbat și în femeie.

Astfel, acest sfeșnic va fi un sfeșnic curat pentru că va fi Dumnezeu până la urmă. Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul Restaurarea Miresei, fratele Branham spune:

„Astfel, o veți forma pe cea care Îmi este cunoscută ca Mireasă. Vedeți? În ordine. Voi merge cu voi și veți fi parte din Mine, veți fi Mireasa Mea. Viața Mea va fi în trupul vostru; și așa cum soțul și soția sunt o singură persoană, voi și cu Mine vom fi Unul. În ziua aceea veți ști că Eu sunt în Tatăl, că Tatăl este în Mine, și că Eu sunt în voi și voi în Mine.”

În care zi? Profetul a spus că aceasta este, „ziua aceea.” Oh, iubesc aceasta!

„Satan devine atât de nervos pentru aceasta. Vedeți? Vedeți unitatea lui Dumnezeu? Tot ce a fost în Dumnezeu, El a revărsat în Hristos; și tot ce era Hristos, El a revărsat în Biserică. Acolo sunteți! Îi face pe toți Unul.”

Așadar, Biserica adevărată, Hristos și Dumnezeu, sunt Unul.

„Acum priviți, Mireasa este un singur Pom al Vieții; cu alte cuvinte, așa cum soțul și soția sunt unul, tot așa Hristos și Mireasa Sa sunt Unul; același lucru, același Duh, aceleași lucrări, aceleași semne și orice altceva, pentru că lucrările pe care le fac Eu, le veți face și voi.”

În mesajul Investiții, din 3 august 1963, fratele Branham spune:

„Când acel mare Pom al Vieții a venit pe pământ, ei L-au doborât cu o suliță romană și L-au atârnat pe un lemn roman, pe un copac blestemat, crud, dar când au făcut aceasta, El a răscumpărat Pomul Mireasă, Unul la fel ca El.”

Era un Pom, un Sfeșnic curat; El era un Pom curat, și acest Pom este, „Unul la fel ca El.”

„Acel Pom Eva din grădina Edenului, acel pom a căzut; Eva, la început, iar Adam a ieșit afară cu ea. Acum, Adam vine, al doilea Adam știind că avea ochii deschiși, a venit ca s-o primească pe Eva Lui. Profetul David a spus că va fi un pom sădit lângă râuri de ape. Doamne, fă ca Apele Vieții să ude acest Pom Mireasă din ultimele zile, când toate ramurile denominaționale au fost tăiate jos de Bărbatul ei; și acum Duhul lui Dumnezeu trăiește din nou în vârful acestui Pom Mireasă care vine din inima Pomului Vieții. Tată, îndură-Te și fă ca ei să aducă mai multă roadă.”

Așadar, noi vedem acest Pom, această imagine a acestui Pom. Laudă lui Dumnezeu!

Acum vreau să intru în partea următoare, pun doar o temelie, o bază. Este uimitoare mărturia pe care a adus-o fratele Branham pentru că acea mărturie se leagă cu ceea ce vom vedea astăzi. Este perfect. Dacă te uiți la restul citatului din mesajul, Epoca Bisericii Efes, nu voi citi mai departe dar trebuie să dau mereu clic înapoi pentru că toată lumea citește înainte. Deci, în citatul din Epoca Bisericii Efes, citim când fratele Branham se referă la Exod 25 și spune că Ea este un aur bătut, iar florile sunt dintr-o bucată și în formă de floare de migdal; apoi continuă spunând: „Ea este perfectă, nu există nici o vină în Ea. În Ea este însumată și manifestată în întregime înțelepciunea lui Dumnezeu.”, și toate acele lucruri în care intră el în acest paragraf.

„Dar sfeșnicul nu numai că este din aur, ci este din aur bătut.” Aici vreau să-mi petrec timpul în seara aceasta pentru că aceasta este caracteristica sfeșnicului. Până acum toată lumea a vrut să fie sfeșnic, toată lumea vrea să fie o reflectare a sfeșnicului autentic, care este o reflectare a Pomului Vieții, reflectat aici, în Apocalipsa capitolul 1. Cine nu vrea să fie din aur curat? Cine nu vrea să nu aibă nici o vină? Cine nu vrea să fie reflecția perfectă a minții Lui? Toată lumea vrea aceasta, dar sfeșnicul este făcut din aur bătut, nu doar din aur. Sfeșnicul a fost modelat într-o formă precisă, din aur bătut.

„Prelucrat cu mâna din aur bătut, conform planurilor care au fost date de Duhul. În afară de Domnul și Stăpânul Ei, Isus Hristos, a fost vreodată un popor atât de bătut și de purificat ca Mireasa Lui Isus Hristos? Cu siguranță, Ea completează suferințele pe care Hristos le-a lăsat în urmă. Ea este jefuită de bunurile ei, viața Ei este tot timpul în pericol, este socotită ca o oaie pentru sacrificare; este ucisă cât este ziua de lungă și suferă mult, dar în toate acestea Ea nu se răzbună, nici nu-i face pe alții să sufere.”

O, Doamne, ajută-ne, pentru că, dacă vrem să fim ca Hristos, dacă vrem să fim aur pur, acesta este felul de caracter pe care trebuie să-l avem.

Noi trebuie să fim lucrați manual, din aur bătut; trebuie să fim gata să suferim orice avem de suferit pentru a aduce la suprafață manifestarea lui Hristos în zilele noastre.

Voi ziceți: „Frate Chad, am crezut că ai spus că noi suntem Dumnezeu.” Voi faceți parte din Dumnezeu, sunteți o expresie a lui Dumnezeu, dar Isus Hristos a fost expresia lui Dumnezeu și expresia lui Dumnezeu a fost bătută. El a fost modelat, a fost certat, a fost pedepsit, a fost batjocorit; s-a râs de El și a fost respins pentru că a fost aur pur. El nu a fost afișat prin carne hibridă, ci prin carne creată; El a devenit desăvârșit; El a venit pe calea corectă pentru că El a fost Trupul lui Dumnezeu și Sângele lui Dumnezeu. El a fost Dumnezeu  reflectat în acest Pom al Vieții. El a fost respins, a fost bătut, a fost făcut de râs, a fost supus elementelor, a fost supus autorităților, a fost supus opiniilor oamenilor; și dacă Dumnezeu Însuși în carne și oase  S-a modelat și S-a modelat și a trecut prin toate acestea, ce te face pe tine și pe mine să credem că vom ocoli toate acestea și doar vom spune: „Eu fac parte din Dumnezeu, în mine nu este nici o vină.”

În tine nu există nici o vină dacă ai fost lucra manual, aur modelat în chipul Lui. Laudă lui Dumnezeu!

„Ea este socotită ca o oaie pentru sacrificare, este ucisă cât este ziua de lungă și suferă mult, dar în toate acestea nu se răzbună și nici nu-i face pe alții să sufere.” Laudă lui Dumnezeu! Gândește-te numai la Isus Hristos, la Viața Lui și la felul în care a fost tratat; la felul în care i s-a vorbit; la felul cum au acționat împotriva Lui și la felul în care a răspuns EL. El nu a trebuit să Se coboare niciodată la nivelul inferior al celor care erau sub influența diavolului, ci S-a purtat întotdeauna la un nivel mai înalt. El nu a trebuit să coboare niciodată și să participe la tacticile celor răi pentru a-i birui, ci a rămas ca Dumnezeu chiar dacă era respins, blestemat, mințit; chiar dacă trecea prin toate acele lucruri care i se întâmplau: fiind bătut, abuzat și chinuit. Cu toate lucrurile care i se întâmplau, El nu a trebuit să Se coboare niciodată la tactica diavolului pentru a birui, ci a rămas cu caracterul lui Dumnezeu în toate împrejurările, și acel caracter dobândit a fost cel care a câștigat biruința.

Noi am fost atât de hibridați, atât de mult timp gândirea noastră a fost atât de coruptă de hibridare și de Laodicea, încât credem că este uimitor când Cineva pune pe cineva la locul lui. Noi îl încurajăm, da, El a spus că i-a pus la locul lor, le-a spus cine sunt cu adevărat. Unde a făcut Isus aceasta? Vreau să spun că au fost momente când i-a corectat pe farisei; au fost momente când a dezvăluit eroarea dar El nu i-a maltratat niciodată pe oameni, El nu Și-a bătut joc de ei, nu le-a spus niciodată numele, nu a devenit niciodată arogant sau sarcastic. A avut simțul umorului și a spus: „Du-te și spune vulpii aceleia…” Fratele Branham a spus că Și-a exprimat simțul umorului dar niciodată nu a făcut rău cuiva. El nu a vorbit niciodată despre cineva pe la spate, El nu a trebuit să devină ca Lucifer ca să-l biruiască.

„El suferă mult, dar cu toate acestea nu Se răzbună, nici nu face ca alții să sufere…”

De fapt, când au venit să-L aresteze ilegal, pentru a scăpa de El prin conspirație, când Petru a tăiat urechea slujitorului marelui preot, folosind darul care era în El; Isus nu a folosit darul pentru El Însuși ca să Se elibereze, ci l-a folosit pentru a vindeca un dușman al Său. El nu a permis nici ucenicilor Săi să le facă rău altora, și atunci când Petru, care era un prieten și un ucenic al Său a provocat suferință, Isus a vindecat suferința acelui om. Eu spun: Doamne, dă-mi acel caracter.

„Această Mireasă minunată a lui Hristos, este vrednică de Evanghelie. Și așa cum aurul este maleabil, în timp ce arama se rupe dacă este bătută, acest aur al lui Dumnezeu va suporta suferința pentru Domnul; nu aplecată, nu frântă, nu distrusă, ci formată ca un lucru de frumusețe și bucurie veșnică, prin încercările și examenele acestei vieți.”

Ceea ce o formează ca un lucru de frumusețe sunt încercările și examenele acestei vieți. Fratele Branham nu spune că Dumnezeu doar te-a vrut mai frumos, el ne-a spus că totul este sub control și că Dumnezeu doar ne încearcă.

Poate nu este nimic măreț și putem spune: „Bine, dar care a fost scopul tuturor lucrurilor ce se întâmplă? Noi am încercat tot timpul să facem ceva mare dar Dumnezeu încerca să-L țină. Dacă ar fi mers pe plajă, poate ar fi fost jefuit sau poate Dumnezeu a vrut doar să aibă mai multă răbdare; poate că Dumnezeu a vrut doar să-Și dea seama că totul este sub control, că nu merită să te superi pentru aceasta, sau poate a fost o simplă lecție. Poate nu a fost ca să-l ferească de accident sau ca să nu fie jefuit, ci a fost doar pentru ca un fiu să înțeleagă că totul este în ordine când toate planurile merg rău. Aceasta nu are nimic de-a face cu dragostea lui Dumnezeu pentru mine, nu are nici o legătură cu acceptarea Lui pentru mine, ci totul este că Dumnezeu vrea ca să învăț iar eu sunt dispus s-o primesc și să merg mai departe. Laudă lui Dumnezeu!

Noi vrem întotdeauna să fie ceva mare și aceasta pentru că ne face mereu să arătăm atât de speciali, „Dumnezeu mă iubește atât de mult încât nu a vrut să fiu lovit.” Sau, „Deodată a apărut un mare rechin alb în Lacul Michigan, și El m-a ferit pur și simplu.” Nu, ci Dumnezeu a vrut să-mi verific atitudinea și să învăț că nu trebuie să fiu frustrat când lucrurile merg rău. De ce nu putem să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne modeleze în fiecare zi după imaginea Sa; să ne antreneze și să ne învețe să rămânem cu El, să avem atitudinea potrivită și să păstrăm atmosfera potrivită în orice împrejurare?

Noi trebuie să renunțăm să ne jucăm pentru că atunci ne va face să arătăm super spirituali. Noi trebuie să fim reali și să spunem: „Dumnezeule, vreau să știu doar că El mă iubește și că nu vrea să mă comport așa.” Laudă lui Dumnezeu!  Aceasta este de ajuns pentru mine.

În mesajul Capodopera identificată a lui Hristos, fratele Branham spune:

„Se spune că în vechime, înainte de a fi topitori, ei obișnuiau să ia aurul și să-l bată. Indienii din primele zile de început ale Arizonei, băteau aurul până când cel care îl bătea își vedea propriul chip reflectat în acel aur. Ei băteau aurul ca să scoată afară toată pirita de fier, zgura și murdăria din el, până când cel care îl bătea, își vedea propria reflectare ca în oglindă. Ei bine, aceasta face Evanghelia. Celor mai mulți oameni nu le place să fie zdrobiți, bătuți, dar biserica are nevoie în seara aceasta de o bătaie de modă veche a Duhului Sfânt, care să bată afară toate lucrurile lumii și lumea. De aceasta au nevoie penticostalii în seara aceasta; de aceasta au nevoie mișcările noastre în seara aceasta, de o bătaie de modă veche, de o zdrobire de modă veche a anului până când cade jos toată lumea și este reflectat Isus Hristos în noi.”

Amintiți-vă că aurul din acest sfeșnic trebuie bătut, aurul trebuie modelat prin bătaie El nu poate fi modelat prin hrană, nu poate fi modelat prin încălzire, ci trebuie modelat prin bătaie. Deci, ce încearcă Dumnezeu să facă? El încearcă să ne modeleze pentru orice pune în formă, și pentru aceasta, El folosește bătaia, prin care încearcă să ne curețe de toate impuritățile și să ne aducă în forma dorită.

De aceasta avem nevoie pentru a scoate afară toată lumea, astfel încât să putem reflecta Viața lui Isus Hristos.

Există o imagine cu un vechi bătător de aur care bate aurul și fratele Branham ne spune în mesajul, Să avem credință în Dumnezeu:

„Moise a fost învățat în toată înțelepciunea egipteană. El a avut patruzeci de ani de predare sub mama lui și putea să-i învețe chiar și pe stăpânii Egiptului, iar lui Dumnezeu I-au trebuit tot patruzeci de ani pentru a scoate totul din el, bătându-l în spatele deșertului.”

Deci, ce s-a întâmplat în încercările și necazurile din spatele deșertului? Moise a fost acolo iar fratele Branham a spus că Dumnezeu i-a dat o soție temperamentală. Atât de mult l-a iubit Dumnezeu pe Moise, încât a trebuit să-l bată ca să-l poată schimba, să scoată din el toate ideile pe care le-a luat din Egipt, ca să scoată totul din el. Astfel, Moise s-a căsătorit cu fiica lui Ietro și a început să-i păzească oile. Acum, nu mai era o persoană regală, nu mai era un conducător, ci păzea oile socrului său. Soția lui Moise, fiica lui Ietro avea un temperament fierbinte pentru că și el era temperamental iar Dumnezeu trebuia să scoată acel temperament din el.

Aș putea spune multe chiar acum dar mulțumesc lui Dumnezeu pentru soția pe care mi-a dat-o, pentru că fierul ascute fierul. Întotdeauna, în orice relație, există puțin fier care ascute fierul, și trebuie să fie așa pentru că Dumnezeu vrea să ne modeleze în caracterul Său.

Dacă nu există nici un fier de ascuțit, dacă nu aveți niciodată o idee diferită de celălalt, nu aveți voie să vă exprimați că cineva a fost închis de cealaltă persoană. Întotdeauna trebuie să existe puțin fier de ascuțit, astfel încât ambele să fie ascuțite și ambele să fie aduse la perfecțiune.

Cred că Moise a avut mult fier, dar Dumnezeu a bătut jos toate acele idei, toate acele concepții și tot ce a avut. El a trebuit să-l bată până când l-a adus într-o formă maleabilă ca să-l poată folosi.

În mesajul, De ce sunt eu împotriva religiei organizate, fratele Branham spune:

„Știți că în trecut, înainte de a avea topitorii, aurarii băteau aurul cu un ciocan, cred că ați auzit aceasta. Înainte de a merge la topitorie, ei îl băteau. Aurul este cel mai greu metal, este mai greu decât plumbul. Astfel, eu am făcut puțină prospectare; și voi puteți lua nisip și să-l spălați în spălătorie, în deșert, să vă frecați mâinile peste nisip, apoi să suflați în acel fel, iar praful și orice lucru va zbura, pietrele, dar aurul este atât de greu încât va sta acolo. Când luați aurul acela, este amestecat cu atât de multă murdărie pentru că s-a adunat multă zgură. Prin epocile vulcanice, s-a acumulat, a adunat mult noroi și orice lucru, pirită de fier și alte materiale amestecate cu el. Bătătorul lua acel bulgăre de aur, îl bătea și-l întorcea; îl bătea și-l întorcea, până când bătea toată zgura afară din el. Și știți când știa că a scos toată zgura afară? Când putea să-și vadă propriul chip reflectat în el.

Așa face Dumnezeu și cu Biserica. El bate fiecare crez, fiecare denominațiune, fiecare dogmă făcută de om până când Își vede propria Viață reflectată în voi. „Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeți.” Vedeți? Dacă ceea ce este rânduit pentru Biserică, Viața care era în Hristos, nu se reflectă în voi…Aceste lucruri, cumpătarea, evlavia, dragostea frățească, și toate aceste lucruri care se cer de la voi…”

Dacă vedem că ne lipsește acest lucru, nu ar trebui să fim frustrați din cauza bătăii, deoarece bătaia este aceea care ne duce la ceea ce știm că avem nevoie. Noi trebuie să reflectăm mai mult Viața Lui, iar fratele Branham a spus că aurul este cel mai greu metal, este cel mai greu material iar prin procesul de bătaie, totul este scos afară din el. Aurul nu se deteriorează.

Este uimitor cum trecem uneori prin încercări în viața noastră, poate primești o lovitură grea, o lovitură mai puternică decât ai primit vreodată în viața ta, și care te dă peste cap, și nici nu-ți poți imagina cum îți vei reveni vreodată. Dar trebuie să realizezi că lovitura aceea cu ciocanul, nu a fost niciodată menită să te distrugă, ci scopul ei a fost să te despartă de lucrurile lumii care nu-ți aparțin. Lovitura de ciocan nu poate distruge aurul, ci tot ce poate face, este să te separe de lume.

Este uimitor că oamenii au trecut prin lovituri grele și prin momente dificile. Uneori vezi oameni trecând prin lucruri grele și spui: „Nu știu dacă eu aș putea să trec prin aceasta. Nu știu dacă aș putea rămâne în picioare dacă aș trece prin ce au trecut ei.” Dar lucrurile prin care au trecut ei nu au fost niciodată menite să-i distrugă, ci au fost ca să-i purifice, să-i desăvârșească și să-i modeleze. Modelarea nu distruge aurul, și dacă în tine se află aurul lui Dumnezeu, nici o încercare nu te poate distruge pentru că nici o încercare nu este menită să te distrugă. Nu există nimic care să poată distruge aurul. Tot ce poate face încercarea este să scoată afară tot ce aparține lumii și să te aducă mai mult în reflectarea lui Isus Hristos.

Uneori am fost loviți cu multe lovituri și ne-am gândit că nu există nici o posibilitate de ieșire. „Doamne, mă omori!” dar El nu te omoară, ci te desăvârșește.

În Evrei 5.7-10, citim:

„El este Acela care, în zilele vieții Sale pământești, aducând rugăciuni și cereri, cu strigăte mari și cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte, și fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui,

Măcar că era Fiu, a învățat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit.

Și după ce a fost făcut desăvârșit, S-a făcut pentru toți cei ce-L ascultă, urzitorul unei mântuiri veșnice,

Căci a fost numit de Dumnezeu Mare Preot, „după rânduiala lui Melhisedec.”

Dacă acesta a fost Planul lui Dumnezeu pentru Fiul Său, care este Planul Său pentru mine și pentru tine?

El a trebuit să-l ia pe Pavel în partea din spate a pustiei și a scos afară din el toată educația.

În mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, profetul spune:

„De ce? El era o sămânță predestinată. Dumnezeu a spus: „Eu l-am ales, și-i voi arăta lucrurile pe care le va suferi pentru Numele Meu.”

Dumnezeu i-a ales deja suferința lui Pavel înainte de a-l chema; El i-a hotărât suferința și avea să-i arate ce lucruri avea să sufere pentru Numele Lui. El a spus că Dumnezeu a avut un Plan de suferință pentru Pavel înainte ca să-l cheme. Cu alte cuvinte, Pavel nici măcar nu a avut privilegiul de a ști că totul va fi bine, când și-a dat inima Domnului, ca tine. Dumnezeu a fost atât de bun cu noi încât ne-a ținut orbi față de suferințe și ne-a arătat Cuvântul Său, iar noi am venit și am spus: „Laudă lui Dumnezeu! De acum înainte totul va fi bine pentru că am găsit Adevărul.” Dar Pavel nu a avut nici măcar privilegiul de a trăi în acest fel de ignoranță, ci lui i s-a spus de la început ce trebuie să sufere pentru Numele lui Isus.

„…îl voi trimite la neamuri și-l voi face de ocară în orice fel…va fi de ocară dar va purta Numele Meu.”

Dumnezeu știa că Pavel va trece prin toate. El a spus că va fi batjocorit în toate felurile, că va fi de ocară și va trebui să treacă prin toate, dar cu toate acestea, „va purta Numele Meu.” Dumnezeu știa aceasta pentru că El a hotărât totul. Dumnezeu știa că în Pavel era aur care trebuia să ajungă la desăvârșire, și singura cale de a ajunge la desăvârșire, era să treacă prin toate aceste încercări, și el a ieșit ca aurul.

„Pavel a coborât timp de trei ani și jumătate în partea din spate a pustiei, acolo jos în Arabia, până când a fost golit de toate lucrurile ecleziastice, până când a învățat Cuvântul și Cuvântul a devenit el.”

Sau el a devenit Cuvântul. Puteți să spuneți oricum. Așadar, „măcar că era Fiu, a învățat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit,” și a fost făcut desăvârșit. El a fost făcut desăvârșit prin suferință, a fost maturizat, a fost modelat complet prin suferință.

În Coloseni 1.23, ni se spune:

„negreșit dacă rămânem și mai departe întemeiați și neclintiți în credință, fără să vă abateți de la nădejdea Evangheliei, pe care ați auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer, și al cărei slujitor am fost făcut eu, Pavel.

Mă bucur acum în suferințele mele pentru voi; și în trupul meu, împlinesc ce lipsește suferințelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica.”

Pavel a spus că el îi încheie suferințele, el știa ce trebuia să facă; „...în trupul meu împlinesc ce lipsește suferințelor lui Hristos.”

Dar El nu a lăsat totul pentru Pavel, ci mai este ceva suferință de terminat, așa că, și noi completăm suferințele Domnului. Aceasta este însărcinarea noastră, aceasta este chemarea noastră.

În 1Timotei 2.11-12, ni se spune:

„Adevărat este cuvântul acesta: dacă am murit împreună cu El, vom și trăi împreună cu El.

Dacă răbdăm, vom și împărăți împreună cu El. Dacă ne lepădăm de El, și El Se va lepăda de noi.”

„Dacă vom suferi cu El, vom împărăți cu El.” Deci, dacă vrem să domnim cu El, trebuie să și suferim cu El, și aceasta face parte din pachet.

Am găsit această imagine cu câțiva bărbați din Myanmar care bat aurul. Această bătaie a aurului are un scop anume; ei îl bat ca să-l transforme în foi mai subțiri, ca să-l facă maleabil, astfel încât să-l poată introduce în Myanmar. Ei îl înfășoară în jurul idolilor și alte lucruri care sunt placate cu aur. Ei vor să spună că acele figurine și idoli și toate lucrurile acelea sunt placate cu aur pentru zeii lor.

Ideea este că bătaia nu numai că purifică aurul, ci îl face maleabil. Fratele Branham a spus că arama se rupe atunci când este bătută. Uneori vezi oameni care sunt atât de puternici, dar în timpul  unei încercări se rup pur și simplu în bucăți și cad. Au fost credincioși atât de puternici, dar sub presiune s-au rupt și fug așa că nu mai sunt credincioși. Dar aurul nu se rupe, aurul stă sus pentru că este mai greu. Orice altceva pleacă, dar aurul rămâne.

La fel este și la treierat, când se bate grâul. Orice altceva este suflat de încercări și necazuri dar grâul continuă să rămână, apoi urmează o altă rundă la măcinat, o rundă de batere și alta de aruncare în aer în timp ce vântul spulberă totul, dar grâul cade înapoi. La fel este cu aurul. La fiecare lovitură când este bătut, totul zboară, dar aurul rămâne pe loc și este bătut până devine maleabil astfel încât să poată fi modelat.

Dumnezeu vrea să ne modeleze în imaginea Lui. Haideți să citim aceasta împreună în 1Petru 4.12-19:

„Prea iubiților, nu vă mirați de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi,

Dimpotrivă, bucurați-vă, întrucât aveți parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucurați și să vă veseliți, și la arătarea slavei Lui.

Dacă sunteți batjocoriți pentru Numele lui Hristos, ferice de voi, fiindcă Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu, Se odihnește peste voi.

Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaș, sau ca hoț, sau ca făcător de rele, sau ca unul care se amestecă în treburile altora.

Dimpotrivă, dacă sufere pentru că este creștin, să nu-i fie rușine, ci să proslăvească pe Dumnezeu pentru numele acesta.

Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu. Și dacă începe cu noi, care va fi sfârșitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?

Și dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cel nelegiuit și cel păcătos?

Așa că cei ce suferă după voia lui Dumnezeu, să-și încredințeze sufletele credinciosului Ziditor, și să facă ce este bine.”

Dacă ești rânduit să suferi, atunci suferă ca Hristos; dacă ești rânduit să treci printr-o încercare, atunci rabdă încercarea ca Hristos și înțelege că nimic nu are ca scop să te distrugă, ci totul este menit să te facă desăvârșit. El a fost desăvârșit; El a fost Pomul Vieții; El a fost Sfeșnicul de aur și El Însuși a fost aur bătut, iar Ea va fi tot aur bătut.

Dacă El a fost modelat ca aurul bătut, și noi trebuie să fim modelați tot ca aurul bătut, bătut până când devine o replică a Celui din ceruri.

Cel de pe pământ pe care l-a făcut Moise, a fost o replică a celui din ceruri iar fratele Branham ne-a îndrumat să-l înțelegem pe cel din Apocalipsa 1.9, și el ne-a îndrumat înapoi, la cel din Exod 25, pentru că cel de pe pământ îl reflectă întotdeauna pe cel din cer.

În 1Petru 5.10, citim:

„Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus, la slava Sa veșnică, după ce veți suferi puțină vreme, vă va desăvârși, vă va întări, vă va da putere, și vă va face neclintiți.”

Aceasta este menirea încercării. Să citim un citat din mesajul Epoca Bisericii Smirna. Mulți dintre voi știți ce spune, eu am pus doar o mică parte aici pentru a-mi aminti să-l citesc. Este un citat lung dar rămâneți cu mine.

„El te poate face să suferi, așa cum a făcut El. Acesta este privilegiul Lui. El este suveran.”

Nu știu de ce, de fiecare când avem probleme, spunem: „Doamne, ce faci? De ce mi se întâmplă aceasta?” Și aceasta o facem cu toții, de fiecare dată, dar aștept ziua când nu o să mai fac aceasta și să încep să spun: „Doamne, acum sunt atent.” Amin?

Doamne, ajută-ne să ajungem la un nivel de maturitate când să nu mai intrăm în panică la fiecare situație de criză, să nu ne pierdem mințile de fiecare dată când ceva este greșit, pentru că acum înțelegem că Dumnezeu deține controlul, ceasul ticăiește la timp și nu este nimic nepotrivit. Dumnezeu are un Plan și El a rezervat ceva suferință și pentru tine și pentru mine. Prin această suferință El ne desăvârșește caracterul și Se glorifică pe Sine. Așadar, acum nu ni se întâmplă nimic ciudat. Să nu credeți că s-a întâmplat ceva ciudat când vedeți încercarea de foc care a venit în calea voastră; nu o priviți ca și cum s-ar fi întâmplat ceva ciudat, ci liniștiți-vă și spuneți: „Doamne, Tu ai un scop în viața mea și sunt atent. Ajută-mă, Doamne!”

„Care este privilegiul Lui? El este Suveran. Și totul are un scop. Dacă nu ar avea un scop, atunci El ar fi Autorul frustrării și nu al păcii. Scopul Lui este ca după ce am suferit o vreme, să fim făcuți desăvârșiți, să fim stabiliți, întăriți și așezați. Iov a spus:: „El a pus putere în noi.” Vedeți? El Însuși a suferit, El a învățat supunerea prin lucrurile pe care le-a suferit. De fapt, El a fost făcut desăvârșit prin lucrurile pe care le-a suferit.

În Evrei 5.8-9, scrie:

„măcar că era Fiu, a învățat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit.

Și după ce a fost făcut desăvârșit, S-a făcut pentru toți cei ce-L ascultă, urzitorul unei mântuiri veșnice.”

Într-un limbaj simplu, caracterul lui Isus Hristos a fost desăvârșit prin suferință.”

Vreau să înțelegeți ce spune fratele Branham aici: „Într-un limbaj simplu, caracterul lui Isus Hristos a fost desăvârșit prin suferință.”

Dacă Isus Hristos… Fecioara a născut trupul lui Dumnezeu cu Teofania Lui, și dacă caracterul Lui a trebuit să fie făcut desăvârșit prin suferință, atunci cum vom ajunge noi vreodată la o perfecțiune a caracterului nostru fără o mulțime de suferințe, fără o grămadă de pedepse și corecții? Vreau să spun că, dacă Isus Hristos, Dumnezeu în trup, a trebuit să aibă caracterul modelat de suferință, nu există nici o altă cale pentru noi. Noi ar trebui să ne bucurăm în suferință, ar trebui să fim recunoscători atunci când vine vorba pentru că nu este nici o altă modalitate de a avea acest fel de caracter fără suferință. Vreau să citesc aceasta din nou pentru că este atât de frapant ce spune profetul.

 „Într-un limbaj simplu, caracterul lui Isus Hristos a fost desăvârșit prin suferință,” și conform lui Pavel, El a lăsat și Bisericii Lui o măsură de suferință, ca și ei, prin credința lor în Dumnezeu, să ajungă la desăvârșire, în timp ce vor suferi pentru El. De ce a vrut El aceasta? Iacov 1.2-4:

„Frații mei, să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări,

Ca unii care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare.

Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea, pentru ca să fiți desăvârșiți, întregi și să nu duceți lipsă de nimic.”

În epoca Bisericii Efes, El spune: „Știu suferința ta.” În epoca Bisericii Smirna, spune: „Știu suferințele tale,” dar se pare că nu face nimic în privința aceasta. De ce? Când spune: „Știu,” El spune: „Știu, dar este necesar. Știu, dar nu schimb situația pentru că este necesar pentru a vă modela caracterul și pentru ca Viața Mea să se arate în voi.”

Așadar, El nu este nepăsător, Scriptura nu spune că este nepăsător, iar fratele Branham spune mai departe:

„De ce stă El pe aproape? Motivul este în Romani 8.17-18: „Și dacă suntem copii, suntem și moștenitori; moștenitori ai lui Dumnezeu, și împreună moștenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El ca să fim și proslăviți împreună cu El.

Eu socotesc că suferințele în vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită față de noi.”

Dacă nu suferim cu El, nu putem domni cu El; voi trebuie să suferiți ca să domniți. Motivul pentru aceasta, este că pur și simplu caracterul care nu se modelează niciodată fără suferință. Caracterul este o biruință, nu un dar. Un om fără caracter nu poate domni, pentru că puterea fără caracter este satanică. Dar puterea cu caracter este potrivită să domnească. Și pentru că El vrea să împărțim chiar tronul Său pe aceeași bază prin care a biruit El și stă pe Tronul Tatălui Său, atunci și noi trebuie să biruim pe aceeași bază ca să stăm cu El pe Tron. Și micile suferințe temporare prin care trecem, nu sunt vrednice să fie comparate cu măreața slavă viitoare care va fi descoperită în noi când va veni El.”

Când vezi un frate trecând printr-o încercare mare și spui: „Ascultă frate, această mică încercare temporară…” el se va uita la tine și va fi ca…Dar când o punem în scopul vieții noastre, în sfera Planului lui Dumnezeu, este un lucru atât de temporar și scurt, chiar dacă suferi treizeci de ani. Ce înseamnă treizeci de ani în comparație cu Veșnicia? Dacă suferi șapte ani pe pământ, ce sunt aceștia în comparație cu Veșnicia?

Fratele Branham a spus: „…și micile suferințe temporare prin care trecem, nu sunt vrednice să fie comparate cu măreața slavă care va fi descoperită în noi când vine El. Oh, ce comori sunt pregătite sus pentru cei care vor să intre în Împărăția Lui prin mult necaz.” Întrebarea este: „Vrei să intri?”

În continuare fratele Branham citează un verset din 1Petru 4.12: „…să nu vă mirați de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce ca de ceva ciudat, care a dat peste voi.” Aceasta a spus Petru. Este ciudat că Dumnezeu vrea să ne formeze un caracter asemenea lui Hristos care vine prin suferință? Nu, domnule. Noi toți avem încercări, toți suntem încercați și pedepsiți ca fii. Nu este nici unul care să nu treacă prin aceasta. Biserica ce nu suferă și nu este încercată, care nu are aceasta, nu este din Dumnezeu.”

De aceea doctrina predicării prosperității, este absolut în afara Cuvântului. „Biserica ce nu suferă și nu este încercată, care nu are aceasta, nu este din Dumnezeu.” Astfel, dacă poți spune: „Biserica noastră este perfectă, noi nu avem nici o problemă,” înseamnă că voi nu sunteți Biserica. Voi nu sunteți cei pentru care El este îngrijorat, pentru că El lucrează cu cei care suferă, care au încercări și probleme. Laudă lui Dumnezeu! Îmi place că realitatea este întotdeauna atât de departe de gândirea noastră.

Să citim mai departe din Evrei 12.6-8:

„Căci Domnul pedepsește pe cine-l iubește, și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește.

Suferiți pedeapsa; Dumnezeu Se poartă cu voi ca și cu niște fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepsește tatăl?

Dar dacă sunteți scutiți de pedeapsă, de care toți au parte, sunteți niște feciori din curvie, iar nu fii.”

Această condiție specială din Smirna trebuie aplicată la fiecare epocă, nu există nici o epocă scutită de aceasta.”

Așadar, fratele Branham vorbește despre epoca Bisericii Smirna, dar o aplică pentru fiecare epocă, și se aplică și pentru voi și pentru mine. „Nu există nici o epocă scutiră de aceasta, nu există nici un credincios adevărat scutit de ea, aceasta este de la Dumnezeu; aceasta este voia lui Dumnezeu, este necesară. Noi avem nevoie ca Dumnezeu să ne învețe Adevărul, că trebuie să suferim și să fim ca Hristos făcând aceasta.”

Iubirea, dragostea este milă, este Hristos. Dumnezeu este dragoste. „Dragostea suferă îndelung și este îngăduitoare.” Ce este dragostea? Dragostea este Dumnezeu. Dragostea este îndurare, Dumnezeu este Piatra de temelie, Dumnezeu este Piatra din vârf, este Hristos, Dumnezeu Cuvântul uns pentru epocă. Dumnezeu este dragoste, iar aici scrie: „Dragostea suferă îndelung și este îngăduitoare.” M-am gândit că ai ajuns în vârf și poți face tot ce vrei; m-am gândit că atunci când ai fost căsătorit cu Hristos, ai o poziție atât de specială încât nimic nu ți-ar face rău vreodată; am crezut că fiind Mireasa lui Hristos, ești atât de specială, ești într-o cameră din sticlă, ești pe un piedestal și totul este păzit. Oh, nu! Priviți cum a trăit El când a fost aici; priviți cât de mult L-a ocrotit Dumnezeu și cât de mult L-a ferit de necazuri; cât de mult L-a ferit de suferință și de batjocură! Și de ce ne-ar păzi pe noi de suferință când aceasta aduce un caracter atât de frumos, când scoate în evidență natura Lui Însuși? Când zdrobiți trandafirul, aceasta îi dă parfumul. De ce nu ar zdrobi trandafirul când vrea parfumul?

Dumnezeu vrea Parfumul Vieții Lui. Cum va obține Parfumul Vieții Lui dacă păstrează petalele trandafirului? El trebuie să zdrobească trandafirul pentru a obține parfumul, pentru că ceea ce vrea, este Parfumul. Laudă lui Dumnezeu! Este invers decât credem noi.

În mesajul Epocii Laodicea, din „Cartea Epocilor Bisericii”, citim:

„Ai face bine să vii înainte de a fi prea târziu,” zice Domnul, „și să cumperi de la Mine aur încercat prin foc, și atunci vei fi cu adevărat bogat.” Înțelegeți? Ascultați-mă. Noi am venit pe lume goi fizic, dar nu o vom părăsi goi spiritual. Oh, nu. Noi vom lua ceva cu noi Ce este acel ceva? Este tot ce putem lua cu noi, nimic mai puțin, nimic mai mult, așa că ar fi bine să fim foarte atenți acum, să vedem că luăm ceva care ne va face corecți înaintea lui Dumnezeu. Atunci, ce vom lua cu noi? Caracterul nostru, frate, acesta este ceea ce vom lua cu noi. Acum, ce fel de caracter veți lua cu voi?  Va fi un caracter ca al Lui care a fost modelat prin suferință, în cuptorul încins al suferinței, sau va fi moliciunea acestui popor laodicean fără caracter? Aceasta depinde de fiecare dintre noi, pentru că în ziua aceea își va purta propria lui sarcină.”

Dacă nu vrei necazuri, ci vrei să fii bogat, să ai belșug de bunuri dacă nu ai nevoie de nimic, nu vei avea caracter. Care este starea laodiceană fără caracter? Este oarbă față de nevoia ei, oarbă față de starea ei și crede că totul este bine, că totuș este minunat și merge bine. Dar Mireasa adevărată, încheie suferințele lui Hristos. Ea stă împotriva lumii și stă chiar împotriva ei însăși. Dacă vei sta pe acest Cuvânt, vei sta împotriva propriei tale cărni, împotriva minții tale umane, a rațiunii tale umane, a afecțiunilor tale, vei sta împotriva dușmanului care este în pielea ta.

Dacă crezi, aceasta va declanșa încercări, lupte mentale și tot felul de suferințe; această luptă va declanșa tot felul de suferințe în tine, dar va trebui să avem un caracter care va birui prin încercări.

În mesajul Răpirea, fratele Branham spune:

„Mă întreb, ar putea fi deja trecută? Mireasa ar putea fi deja chemată? Prin aceasta trecem astăzi? Ea trebuie să fie modelată și făcută în chipul lui Hristos, iar Hristos este Cuvântul. Acesta este singurul lucru. Vedeți? Ea este acolo, în Cuvânt. Vedeți?  Acolo nu poate fi adăugat nici un lucru. Nu poate fi o femeie care să aibă o mână ca a unui bărbat, și cealaltă mână ca o labă de câine; Ea trebuie să fie exact Cuvântul Domnului, așa cum El este Cuvântul.

Mireasa este o parte din Mire; femeia este o parte din soțul ei pentru că este luată din soț. Eva a fost o parte din Adam, din partea lui laterală, iar Mireasa nu este luată din vreo confesiune, ci este luată din Sânul Cuvântului lui Dumnezeu  pentru această zi.”

Cuvântul lui Dumnezeu pentru această zi nu este acceptat, ci este respins, iar oamenii care poartă acest Cuvânt trebuie, de asemenea să fie respinși. Laudă lui Dumnezeu!

Domnul meu a fost respins și eu mă simt bine să fiu respins. Domnul meu a suferit, El a trebuit să sufere pentru a forma în El caracterul, iar dacă eu trebuie să sufăr pentru a se forma un nou caracter, voi suferi, pentru că nu vreau să merg gol din viața aceasta la următoarea, deoarece întotdeauna am încercat să fac tot ce am putut pentru a evita suferința. Eu vreau doar să mă predau și să spun, Dumnezeule, vreau să ai calea Ta în viața mea. Indiferent ce ai hotărât, ajută-mă să trec prin tot ce vrei să trec ca să mă desăvârșești. Ajută-mă să nu mă eschivez sau să le evit, ci ajută-mă să am destul curaj să înfrunt lucrurile pe care le hotărăști.

În Romani 8.28-29, ni se spune:

„De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună pentru binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume, spre binele celor ce sunt chemați după planul Său.

Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a și hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulți frați.”

Voi ați fost predestinați să fiți asemenea chipului Fiului Său. Voi nu ați fost doar predestinați să fiți Mireasa, aceasta face parte din aceasta, dar Mireasa face parte din Mire. Înseamnă că ai fost predestinat să fii asemenea acestui Cuvânt. „A fi asemenea,” înseamnă, „a avea aceeași formă, chip, ca…” Un alt înțeles este, „similar.” Ce este aceasta? „Este esența în caracter, și prin urmare, completă sau durabilă, nu doar o formă sau un contur.”

Deci, acest Cuvânt cu care trebuie să fiți asemenea, să fiți asemănați, u înseamnă că tocmai ați făcut un contur sau ceva semănător cu acesta, ci „înseamnă că descrie care este esența în caracter, și prin urmare completă sau durabilă, nu doar o formă sau un contur.”

Voi ați fost făcuți pentru a fi asemenea chipului Lui, nu ca să fiți doar conturul chipului Lui, ci însăși esența chipului Său. În această viață, voi trebuie să fiți însăși esența completă și durabilă, la fel ca El. Tu ești pe acest pământ ca să fii exact ca El. Aceasta am fost predestinați să spunem: „Eu am fost predestinat să fiu Mireasă?” Absolut. Și pentru a fi o Mireasă potrivită, voi ați fost predestinați să fiți asemenea chipului Său.

Indiferent de felul cum a fost modelat El, acela este felul în care trebuie să fii modelat și tu; indiferent cum a fost desăvârșit El, este felul în care să fii desăvârșit și tu, pentru că El a fost reprezentat în sfeșnicul de aur care a fost bătut. Laudă lui Dumnezeu! Era aur, era Dumnezeu, dar era aur bătut, aici, pentru a reflecta aceasta în Noul Testament, pentru că și noi trebuie să fim aur bătut. Laudă lui Dumnezeu! Acesta este Dumnezeu, dar este aur bătut și încercat, modelat ca să fie maleabil. Nu în ceea ce crezi tu că ar trebui să fii, ci modelat în ceea ce crede El că ar trebui să fii.

Aurul este flexibil, nu se rupe, ci poate fi modelat. „Doamne, eu am propria mea idee despre ceea ce vreau în viață. Vreau să fiu acest fel de comerciant, vreau să fiu acest fel de persoană, vreau să am o astfel de imagine,” dar Dumnezeu știe cum să ia ciocanul și să te bată ca să devii flexibil și să te poată modela în ceea ce te-a predestinat să fii, pentru că ai fost predestinat să fii asemenea chipului Fiului Său. Nu după ideea ta, nu după ideea părinților tăi, a familiei tale, nu după ideea Laodicei, a comitetului sau a colegilor, ci după ideea lui Dumnezeu, după imaginea pe care Dumnezeu a avut-o despre tine înainte de întemeierea lumii.

Aurul care este în tine, în interiorul tău, care este Dumnezeu, este maleabil și poate fi modelat, îndoit și încovoiat exact în poziția pe care o dorește El. Indiferent cât de tare lovește, nu se rupe.

Știți, vezi creștini adevărat, voi ați citit despre eroii credinței, ați citit despre cei care au venit prin epocile bisericii, creștinii adevărați din fiecare epocă. O, Dumnezeul meu!

Ați întâlnit vreodată un popor atât de bătut, bătut și bătut, arestat și ars pe rug și sfâșiat; familii separate și trecute prin tot felul de probleme? Dar oricât de tare i-au lovit, nu au putut ucide creștinismul, nu au putut lua Viața Lui Hristos pentru că aurul rămâne întotdeauna aur, indiferent cât de tare este lovit. Tu ai fost predestinat să fii făcut asemenea chipului Fiului Său, indiferent cât de tare te lovește, nu poate rupe partea de Dumnezeu din tine. Poate scoate doar pirita, zgura, molozul și alte lucruri, toate acestea pot zbura din viața ta, și te gândești: „Acuma mor.” Nu mori, ci ajungi la desăvârșire; nu mori, ci pierzi lucrurile de care nu ai nevoie pentru a ajunge la cele de care ai nevoie, și numai de ceea ce ai nevoie. Nimic nu te poate lovi atât de tare ca să distrugă partea dumnezeiască din tine, pentru că partea dumnezeiască din tine nu este rigidă, ci este maleabilă.

Astfel, de fiecare dată când El descoperă mai mult din Cuvânt și din Planul Său pentru voi, El poate să vă modeleze chiar în acel Plan.

Noi mergem ca credincioși, ca creștini, și ne gândim că am înțeles Mesajul, că suntem de atâta timp în acest Mesaj și știm ce înseamnă, știm ce vrea Dumnezeu, dar dintr-o dată, El descoperă ceva din Cuvânt, și atunci îți dai seama că lui Dumnezeu nu-I place atitudinea aceasta. Niciodată nu-L poți sluji pe Dumnezeu atât de mult încât partea dumnezeiască să devină dură. Tu nu poți fi niciodată atât de mult în Mesaj iar descoperirea ta să devină rigidă; aceasta nu este aur.

Dacă dintr-o dată, Dumnezeu vrea să aducă ceva iar tu nu vrei să te încovoi acelui lucru, atunci poate că ai permis altor metale să se amestece, și devii un aliaj, nu aur pur; așa că devii casant, sfărâmicios, în timp ce Dumnezeu continuă să bată, și să bată, și să bată. Aceasta arată că ceva s-a amestecat și nu mai este aur curat.

Aurul este întotdeauna făcut să fie maleabil de Dumnezeu, iar Dumnezeu poate să-l aducă oricând în forma celor șapte sfeșnice de aur, pentru a reflecta Viața lui Isus Hristos. Nu contează că am crezut Mesajul și L-am slujit pe Dumnezeu timp de douăzeci, treizeci, patruzeci sau cincizeci de ani, Dumnezeu poate să deschidă mai mult Cuvânt, să ia aurul și să-l aducă în forma pe care a avut-o înainte de întemeierea lumii.

În viața noastră pot exista lucruri care au fost acceptabile douăzeci sau treizeci de ani dar acum Dumnezeu scoate în evidență mai mult caracter, și mai mult caracter, și reflectă mai mult din Viața Lui, și dintr-o dată îți dai seama că Dumnezeu nu este mulțumit de aceste lucruri și că înainte am fost orbi față de aceasta.

Aurul este întotdeauna maleabil și întotdeauna poate fi modelat după chipul lui Hristos; El poate să-l modeleze pentru a-l face conform cu Cuvântul Său. Indiferent ce am gândit, indiferent ce am învățat, indiferent de ideile noastre sau de ceea ce ne-au spus mama și tata, Dumnezeu poate să modeleze aurul oricând în imaginea (chipul), în care dorește să fie. Aurul este maleabil întotdeauna.

În mesajul Identificarea, profetul spune:

„Suntem invitați să fim modelați în chipul Său, astfel încât să putem reflecta prezența Lui. „Lucrările pe care le fac Eu, le veți face și voi; Viața pe care o trăiesc Eu, o veți trăi și voi.” Dumnezeu ne cheamă să-L luăm ca Exemplu și să ne lăsăm caracterul după al Lui. O, ce lucru minunat! Când lăsăm caracterul Lui să fie în noi, am devenit fii pentru că avem gândul lui Hristos, iar gândul Lui este caracterul Lui. Felul cum gândești îți formează caracterul, așa cum spune Pavel: „Să aveți în voi gândul acesta care era și în Hristos Isus.” În voi trebuie să fie gândul lui Hristos ca să modeleze caracterul unui fiu al lui Dumnezeu.”

Viața noastră este modelată an de an și lună de lună dar nu este schimbată forma exterioară. Vreau să spun că arătăm cam la fel, poate avem mai mult păr gri, poate ne îngrășăm sau slăbim, dar nu acesta se modelează, ci omul din interior. El modelează gândirea noastră, mintea noastră în forma lui Hristos ca să gândim cum spune Cuvântul, să fim de acord cu Cuvântul, și să reflectăm Cuvântul în exterior. Să lăsăm gândirea care a fost în Hristos să fie în tine. Ce a rupt El? El a rupt gândurile greșite. Ce a bătut El afară? El a bătut afară zgura, ideile greșite, conceptele greșite.

Ce a bătut afară din Moise în spatele deșertului? Ce a bătut afară din Petru sau din Pavel în partea din spate a deșertului? El a bătut ideile greșite, toată gândirea umană greșită.

Dar pentru noi, ce a biruit? El a biruit ideile greșite care sunt în contradicție și contrare Cuvântului Său și caracterului Său, astfel încât să putem obține mai mult decât învățătura Cuvântului Său, astfel încât să putem obține caracterul Cuvântului Său. De ce? Pentru că Cuvântul este o Persoană, iar Persoana are caracteristici, Persoana are o Viață. Dumnezeu nu vrea să învățăm doar litera Cuvântului, ci El vrea să obținem Viața Cuvântului, Persoana Cuvântului, și atunci caracterul nostru va intra în același caracter cu Persoana Cuvântului.

Uneori putem deveni atât de mândri de noi înșine când știm ce sunt cele șapte Tunete! „Pot să citesc citatele și să ți le arăt.” Dacă Dumnezeu îți va deschide Cuvântul, vei putea spune: „Oh, pot vedea că Tunetele sunt descoperirea conținută în cele șapte Peceți, și aceasta și cealaltă,” dar Dumnezeu vrea mai mult decât să știi care sunt cele șapte Tunete. El vrea ca deschiderea Peceților să-L aducă pe Hristos în viața ta, astfel încât să rupă toate ideile greșite din viața ta și să te modeleze chiar în caracterul Persoanei care a fost deschisă în această zi.

Deschiderea Cuvântului este deschiderea lui Hristos, și acum, Viața lui este cunoscută, Viața Lui este expusă, Viața Lui este disponibilă acum pentru a fi trăită ca niciodată înainte, dar El trebuie să ne rupă gândirea și s-o aducă în conformitate, în unitate cu Cuvântul. Și dacă gândul care a fost în Hristos este în voi, veți trăi Viața Lui Isus Hristos, iar în încercări și necazuri, El va începe să stoarcă parfumul lui Hristos din viețile noastre. Laudă lui Dumnezeu!

Eu spun, Dumnezeule, ia ciocanul Cuvântului Tău, ciocanul Evangheliei tale și scoate afară din mintea mea toată zgura, zdrobește toate pietrele și impuritățile.

Amintiți-vă ce a spus fratele Branham. Eu am citit mai devreme citatul în care a vorbit despre aur că s-a rostogolit în pământ și a cules bucăți prin epocile vulcanice. Doamne, așa ai intrat în această viață și Te-ai rostogolit pe acest pământ pentru că au trebuit scoase multe lucruri! Aurul trebuie subțiat astfel încât să poată fi modelat. Și eu spun, Doamne, mulțumesc pentru puterea Ta de modelare!

În Galateni 4.19, Pavel spune:

„Copilașii mei, pentru care iarăși simt durerile nașterii, până ce va lua Hristos chip în voi.”

El suferă și muncește până când Hristos ia chip în voi; până când Îl vei reflecta pe Hristos, până când Hristos Se formează în chipul tău sau tu ești asemenea chipului Său, până când această biserică Îl reflectă pe Pomul Vieții, până când această biserică vine pe pământ pentru a fi o copie a celei care este în cer.

În mesajul Calea Vieții, din anul 1962, fratele Branham spune:

„Dumnezeule îndurător, venim la Tine în Numele luii Isus Hristos, cu duhuri umile și smerite, Doamne, pentru că suntem gata pentru modelare asemenea profetului care a coborât la casa olarului. Tată, în dimineața aceasta dorim să iei inimile noastre și să le frângi în așa fel încât să fie modelate într-un caracter diferit, persoane care Îl vor reprezenta pe Isus Hristos. Ia inima mea neînțeleaptă, Doamne, ia cuvintele mele bâlbâite și rupe-le în bucăți. Rupe propria mea voință și fă-mă o persoană nouă în Hristos. Dă-ne aceasta, Doamne, pentru că aceasta este dorința inimilor noastre.”

Este aceasta dorința inimilor voastre?

Să ne ridicăm în picioare și să ne rugăm împreună. În această predică fratele Branham s-a rugat lui Dumnezeu. Priviți la smerenia Lui, priviți la dorința lui; el nu s-a rugat ca un fariseu: „O, Doamne, sunt atât de bucuros că m-ai făcut profetul epocii și mi-ai dat atât de multă descoperire; sunt bucuros că știu mai mult decât denominațiunile.” El era un om atât de înzestrat, dar a spus: „…ia inima mea neînțeleaptă, Doamne, ia cuvintele mele bâlbâite și rupe-le în bucăți. Rupe propria mea voință și fă-mă o persoană nouă în Hristos. Dă-ne aceasta, Doamne, pentru că aceasta este dorința inimilor noastre.”

Știți ceva? Dacă nu sunteți bătuți și nu suntem în chipul lui Isus Hristos în această zi, totul este degeaba și întregul scop al vieții noastre a eșuat, tot scopul pentru care suntem aici a eșuat. S-ar putea să ai succes extraordinar în afaceri și să câștigi o mulțime de bani; s-ar putea să-ți construiești o casă frumoasă și să ai o mașină frumoasă, să primești laude și să ai realizări și lucruri cu care să te mândrești, dar dacă nu obținem acea Viață a lui Hristos, totul este degeaba, am eșuat. Dacă nu reflectăm Viața lui Isus Hristos Însuși cu tot ce este în Ea, am eșuat.

Dacă nu reușești să-ți construiești niciodată o casă frumoasă, nu ne restaurăm niciodată mașina, dacă nu primim niciodată o promovare, dacă nu avem niciodată mulți bani în contul bancar, dacă nu obținem niciodată un trofeu sau o diplomă de atârnat pe perete, dar prin puterea lui Dumnezeu ai fost rupt și modelat, și modelat în Viața lui Hristos și începi să reflectezi Viața acestui Cuvânt, atunci ai reușit; Dumnezeu a reușit și ai împlinit scopul Lui; ai împlinit ceea ce vrut El să realizeze în viața ta. Pentru aceasta ar trebui să ne străduim, și dacă pe parcurs Dumnezeu ne dă împliniri în viețile noastre, ne dă trofee și premii, bonusuri și binecuvântări, ne vom bucura, dar nu alerga după ele, ci aleargă după Viața Lui ca să fie reflectată în viața Ta; străduiește-te ca El să fie reflectat în tine în fiecare zi și lasă ca totul să se împlinească așa cum dorește El. Noi trebuie să încetăm să urmăm viața noastră, și să începem să urmăm Viața lui Isus Hristos, și când căutăm Viața lui Isus Hristos, El va face tot ce vrea cu viața noastră. Atunci unele lucruri vor funcționa, altele nu vor merge; unele lucruri vor avea succes, altele nu vor avea succes; poți avea trofee și poți avea și pierderi de trofee, dar orice s-ar întâmpla, noi Îl urmăm pe El și vrem ca El să Se reflecte în noi.

Cea mai mare dorință a inimii mele este ca nimeni să nu-l mai vadă pe Chad, ci să-L vadă pe Hristos trăind într-un vas care nu poate trăi niciodată acest fel de Viață. Voi ați văzut astfel de oameni care nu trăiesc ca alții, ci sunt dulci și amabili pentru că în ei există Ceva, este Hristos. Aceasta este ceea ce vreau să producă în mine acest Cuvânt, vreau ca Viața lui Isus Hristos să fie afișată în mine mai mult decât orice altceva.

Încă mai sunt lucruri pe care le vreau, încă vreau să prind o promovare de două cifre, aș fi atât de fericit! Sunt lucruri pe care vreau să le văd, există locuri unde aș vrea să merg, există încă lucruri pe care le vreau în viață, dar singurul lucru pe care îl vreau mai mult decât orice, chiar dacă niciunul din celelalte lucruri nu se va întâmpla niciodată în viața mea, este să pot reflecta Viața lui Isus Hristos. Atunci voi pleca fericit de aici, voi trăi fericit și voi fi recunoscător pentru că Duhul lui Dumnezeu a putut să facă o lucrare în acest vas de lut.

El face din aceasta scopul nostru, face din aceasta o realizare a vieții noastre, face ca scopul principal al vieții noastre să fie Dumnezeu și calea Lui.

Să ne plecăm capetele și să ne rugăm.

Doamne Isuse, aș cum  s-a rugat profetul Tău, căci el a avut dorința ca Tu să rupi această voință din noi, să ne iei inimile neînțelepte și cuvintele noastre și să ne dai gândurile tale, Cuvintele Tale și acțiunile Tale. Doamne, ia aurul care este în fiecare din noi și curăță-l. Scoate toată lumea din noi și ajută-ne să stăm credincioși și să Te lăsăm să biruiești toată lumea din noi. Oprește-ne, Doamne, să alergăm încoace și încolo, să sărim în sus și să alergăm în alt loc, să sărim în sus și să ne ocupăm de altceva, ci ajută-ne să stăm nemișcați în timp ce Tu ne scapi de această bătrână zgură lumească; ajută-ne să rămânem în Cuvântul Tău, să rămânem în prezența Ta și să Te lăsăm să faci lucrarea pe care numai Tu poți s-o faci.

Doamne, Te rog să ne ajuți să avem răbdare în timp ce ne modelezi și ne formezi. Tu nu Te grăbești, de aceea ajută-ne să nu ne grăbim nici noi, ci să așteptăm cu răbdare în timp ce Îți aduci Viața în acest vas de lut. Atotputernicule Dumnezeu, modelează-ne și fă-ne după chipul Tău, fă-Ți o cale în noi, eliberează-ne de ideile noastre, de dorințele greșite, de egoismul nostru și de propriile noastre dorințe. Ajută-ne să punem toate acestea la altar, și vino prin Cuvântul Tău, Doamne, și modelează-ne în chipul lui Isus Hristos. Modelează aceste vase și fie ca această Mireasă din timpul sfârșitului să fie o reflectare a celor șapte sfeșnice de aur, cu Tine în mijlocul Ei, rostind Cuvintele Vieții Veșnice.

Dumnezeule, vrem să reflectăm Viața Ta pentru că Tu ai făcut acest sfeșnic din aur bătut și avem încredere în Tine că Tu ne modelezi. Ajută-ne să ne predăm și ajută-ne să ne bucurăm în timp ce lucrezi în viețile noastre.

Te iubim, Tată, și Te rugăm să fii cu noi în timp ce plecăm de aici și călătorim spre casele noastre, la servici și la lucrurile la care ne-ai chemat să le facem în această viață.

Ajută-ne ca de acum înainte scopul nostru să fie acela de a-Ți permite să faci lucrarea Ta în noi ca să reflectăm Viața Ta și să avem acel caracter al Tău care să curgă din noi. Fie ca toate celelalte să cadă într-o clipă față de această mare dorință din viața noastră. Te iubim, Doamne, și Îți mulțumim pentru Cuvântul Tău. Te rugăm să-L binecuvântezi ca să prindă Viață în viețile noastre, în Numele Domnului Isus.

–Amin-