CE ÎI DĂM LUI DUMNEZEU?

O, Tată ceresc, cât Îți suntem de recunoscători pentru că suntem adunați din nou împreună! Cât ești de minunat că ne păstrezi prin harul Tău, ne aduci în continuare la Tine și ne apropii tot timpul! Îți suntem atât de recunoscători pentru această Fântână! Te rugăm să-Ți iei locul în timp ce privim în Cuvântul Tău. Doamne, Te rugăm să vii, să ne frângi Pâinea Vieții, să ne hrănești cu mâna Ta, să iei întâietate printre noi, Doamne, și să fii glorificat pentru tot ce spui și faci mereu.

Venim să ne închinăm, ne plecăm înaintea Cuvântului Tău și Te rugăm, Dumnezeule, să ne arăți Planul și calea Ta pentru viața noastră, astfel încât închinarea noastră să fie plăcută înaintea Ta și să fii glorificat prin toate acestea; să ai calea Ta în noi, Doamne, și să-Ți împlinești scopul în viețile noastre, pentru că ne rugăm în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Să deschidem Bibliile la Marcu 12.41-44:

„Isus ședea jos în fața vistieriei Templului şi Se uita cum arunca norodul bani în vistierie. Mulți, care erau bogați, aruncau mult.

A venit şi o văduvă săracă şi a aruncat doi bănuți, care fac un gologan.

Atunci, Isus a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decât toți cei ce au aruncat în vistierie,

căci toți ceilalți au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.”

Îl rugăm pe Dumnezeu să ne binecuvânteze în timp ce privim în Cuvântul Său. M-am gândit să luăm tema Darurile lui Dumnezeu își găsesc întotdeauna locul. Am fost condus la aceasta sâmbătă seara în timp ce mă gândeam la faptul că mulți dintre noi vom rămâne blocați în casele noastre deoarece călătoriile nu vor fi ușoare și nu ne vom aduna la biserică.

Știam că fratele Branham a predicat o mulțime de mesaje frumoase de Crăciun, pe care le-a intitulat, „Mesajul lui de Crăciun,” și pur și simplu am fost atras de acest mesaj, fără niciun motiv anume. În mare, știam despre ce este vorba pentru că l-am ascultat de multe ori, la fel ca mulți dintre voi, așa că l-am întrebat pe fratele Franco dacă poate să-l pună și a fost minunat. Eu aveam deja un mesaj pentru a predica, deoarece Dumnezeu mi-a dat un gând cu câteva săptămâni în urmă, așa că am meditat și am lucrat la el, și am fost foarte dezamăgit știind că nu pot veni să predic ceea ce aveam pe inimă de Crăciun. Dar în timp ce ascultam caseta, fratele Branham a intrat exact în câteva citate pe care le căutam și nu puteam să le găsesc. Mi-am luat repede o hârtie și mi-am notat referințele la acele paragrafe, ca să pot să mă întorc la ele mai târziu. Este ca și cum Dumnezeu a întârziat acest lucru…

Vreau să spun, pentru mine, că în acest mesaj a fost o porțiune care s-a consolidat cu adevărat în inima mea în timp ce-l ascultam, așa că  am avut un dublu Jubileu. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru bunătatea Lui și pentru toate lucrurile subtile pe care le face, pentru acele mici îndrumări pe care putem să le ratăm de multe ori. Dar mâna lui Dumnezeu este în viețile noastre și Îi sunt atât de recunoscător pentru aceasta!

Așadar, chiar și în dezamăgirea noastră există o binecuvântare. Dumnezeu a fost foarte bun cu noi și vreau să spun că pentru seara aceasta am ales ca titlu, „Ce Îi dăm noi lui Dumnezeu?”

Știți, în perioada Crăciunului, toată lumea se gândește la Darul pe care ni l-a dat Dumnezeu. Noi știm că El a venit ca singurul Său Fiu, că Mielul lui Dumnezeu ne-a fost dăruit pentru mântuirea sufletelor noastre. În timp ce ascultam mesajul, mă gândeam la darurile pe care le cunoaștem, la darul cel mai mare pe care l-am adus eu, la darurile potrivite pe care le-au adus ei, la darurile pe care le primim poate pentru copiii noștri sau pe care ni le dă cineva. Sunt atât de multe, dar după aceea m-am gândit la ce îi dăm noi lui Dumnezeu, adică ce Îi dăm Celui care a creat toate lucrurile. Ce Îi dai? Întotdeauna se pune întrebarea: Ce îi dai  Persoanei care are totul? Ce Îi dai Persoanei care a creat totul?

Așadar, am avut acest gând în inima mea și îl voi împărtăși cu voi așa cum mi-a fost dat, deoarece am meditat la el în ultimele două săptămâni. Astfel, noi privim la această porțiune din Scriptură și vedem că această femeie aruncă doi bănuți în visterie. Dar nu suma de bani pe care a aruncat-o în visterie L-a impresionat pe Hristos. Nu contează dacă sunt doi bănuți, zece, douăzeci sau două sute de bănuți. Nu suma de bani L-a impresionat, nu aceasta I-a atras atenția, ci ceea ce a subliniat El, a fost faptul că ea a dat tot ce avea. Astfel, ceea ce a adus ea a fost mult mai mult decât a adus oricine altcineva în acea zi, în timp ce Isus stătea acolo și privea cum aduc la visterie sume mari de bani. Fără îndoială, existau multe feluri de oferte și erau o mulțime de oameni care aduceau diferite sume, dar El a spus că darul adus de acea femeie a fost cel mai mare, pentru că ea a dat tot ce avea.

Când privim la această Scriptură, ne dăm seama că există un motiv pentru care Isus le-a spus ucenicilor aceasta. Dumnezeu ne-a dat totul și cred că singurul lucru pe care putem să-L noi lui Dumnezeu este totul. Ceea ce am văzut eu aici este că Dumnezeu Și-a stabilit Legile Sale, felul Său de a lucra și nu l-a schimbat, dar ne-a dat libertatea de a alege, ne-a dat acțiunea morală liberă și nu va încălca niciodată acea Lege pe care a stabilit-o.

El ne-a dat dreptul de a alege lucrurile în viață; putem să alegem cum ne petrecem timpul, cum ne cheltuim banii. Există atât de multe opțiuni, iar El ne dă dreptul să alegem; Dumnezeu nu va încălca niciodată acea Lege a liberei alegeri pentru a ne face să ne mișcăm într-un anumit fel. De fapt, El lasă acea liberă alegere intactă pentru a arăta ce este în inima noastră, pentru că Dumnezeu vrea să știe ce este în inima noastră; și există o anumită închinare pe care Dumnezeu o vrea, există o închinare care-i este plăcută lui Dumnezeu și există o altă închinare care nu-i este plăcută lui Dumnezeu. Astfel, toată această Lege a liberei alegeri este pusă în aplicare, așa că Dumnezeu nu ne forțează să facem ceva, dar El permite ca împrejurările să fie așa cum sunt pentru a vedea ce este în inima noastră, iar ceea ce este în inima noastră poate fi plăcut lui Dumnezeu

În mesajul, Hristosul neprimit, fratele Branham a spus:

„El este vrednic de ce este mai bun. Ce veți face voi pentru El? Îi veți da rămășițele. Oh, da, voi fugiți toată ziua în jur și Îi dați trei minute înainte de a vă culca. El merită ce aveți mai bun, prieteni. El merită tot ce aveți. Dar ce faceți cu privire la aceasta? Îi dați totul? El ia aceasta, o ia oricum. El va lua aceasta.

Dar ea a zis:  „Eu vreau ce-i mai bun.” El se referă la femeia care a cumpărat vasul de alabastru cu mir. Ea a intrat unde se vindeau parfumuri și miruri și a spus că dorește cel mai bun mir pe care-l aveau.

„Dar ea a zis:  „Eu vreau ce-i mai bun.” Și a costat-o tot ce a avut. Aceasta ar trebui să faceți și voi. Dați-I tot ce aveți mai bun, dați-I ce este mai bun din viața voastră, dați-I cele mai bune cântece ale voastre; dați-L tot talentul vostru. Dați-I tot ce aveți mai bun. Dați-I picioarele voastre, dați-I mâinile voastre, dați-I ochii voștri, dați-I gura voastră, dați-I urechile voastre, dați-I sufletul vostru, dați-I inima voastră, dați-I lauda voastră. Dați-I tot ce aveți. Aleluia! El merită ce este mai bun.” Amin.

 Știți, există un lucru… De fiecare dată când predic un mesaj ca acesta, vreau să fiu foarte atent să nu predic într-un fel care să aducă condamnare, pentru că nu acesta este scopul. Eu nu vreau să-i fac pe toți să se simtă rău deoarece, dacă continuăm să citim citate și Scripturi, putem ajunge foarte ușor în punctul în care fiecare dintre noi, inclusiv eu, să ne simțim rău. De ce? Ne-am dat cu toții tot timpul? Nu. Am putea da mai mult? Da. Am putea face mai mult? Absolut. Nu știu dacă aici este cineva care poate spune: „Nu, frate Chad. Eu am făcut tot ce am putut face. Nu mai am nimic de dat.”

Deci, noi putem predica într-un fel care să aducă condamnare, dar nu acesta este scopul. Scopul este să arătăm ce este în inima noastră. Ce vrem să-I dăm lui Dumnezeu? Ce caută El și cum Îi putem fi plăcuți?

Știți, este atât de plăcut când prinzi acea micuță viziune cu privire la ceva ce-și dorește soțul tău, unul dintre copiii tăi sau un prieten, când ai o mică perspectivă asupra dorinței inimii lor și poți face ceva pentru a-i bucura. Știți cât este de interesant s-o obții sau s-o faci, să faci un plan sau să existe ceva care să te facă să știi exact ce vor ei, ceva ce și-ar dori să facă, un loc unde și-ar dori să meargă, și tu poți să faci aceasta pentru ei. Ceea ce faci este exprimarea a ceea ce este în inima ta, este ceea ce simți pentru acea persoană, este ceea ce crezi despre ea. Cadoul pe care i-l faci, serviciul pe care i-l faci sau ceea ce faci, nu este o trădare, nu este o condamnare, nu înseamnă că încerci să faci ceva pentru a scăpa de probleme, nu înseamnă că faci ceva doar pentru a câștiga ceva, ci este un singur motiv: vrei doar să-i faci pe plac cuiva.

Așa îmi doresc să-L slujesc pe Dumnezeu. Nu pot să spun că sunt tot timpul acolo dar aceasta este dorința mea, să-L slujesc pe Dumnezeu pentru a-I face pe plac. Eu vreau să aflu ce-I place, vreau să știu ce-L mulțumește și vreau să-I dăruiesc de bunăvoie, din inimă, prin libera alegere, și nu ca să ajung în Rai.

Un lucru pe care l-a făcut Mesajul este că înlătură teama de a fi pierdut; înlătură teama de a nu produce Răpirea, îndepărtează teama că nu aceasta este adevărata descoperire a acestui Cuvânt și a cine ești cu adevărat, astfel încât să nu-L slujim pe Dumnezeu din teama că vom pierde ceva sau vom fi lăsați în urmă. Acum, noi putem să-L slujim pe Dumnezeu dintr-o inimă curată, pentru că descoperirea ne aduce calitatea de a-L sluji pe Dumnezeu dintr-o inimă curată și aceasta este ceea ce vreau.

Să mergem împreună la Exod 35, pentru că această temă trece prin acest capitol și vreau s-o urmez. Dumnezeu i-a dat lui Moise instrucțiuni pentru facerea cortului și i-a dat instrucțiuni și cu privire la adunarea materialelor necesare. Exod 35.4-5:

„Moise a vorbit întregii adunări a copiilor lui Israel şi a zis: „Iată ce a poruncit Domnul.

Luați din ce aveți şi aduceți o jertfă Domnului. Oricine are o inimă bună, să aducă o jertfă Domnului: aur, argint şi aramă.” (traducerea engleză)

Așadar, Dumnezeu i-a dat instrucțiuni despre cum să construiască cortul, deoarece cortul și toate vasele acelea urmau să creeze un tabernacol, un loc, o locuință în care Dumnezeu va locui în mijlocul lui Israel, în mijlocul taberei. El urma să-Și facă prezența printre ei. Acum, El le-a spus că trebuie să adune materiale pentru a face aceasta, dar El nu voia închinare forțată; El nu voia să fie obligați să aducă acest dar. Aceste daruri erau pentru construirea unui cort în care Dumnezeu va veni și va locui chiar în mijlocul taberei lor, Își va face prezența printre ei. Dar El a spus: „Oricine are o inimă bună, să aducă o jertfă Domnului.” Amin.

Să mergem la versetul 20-22:

„Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat dinaintea lui Moise.

Toți cei cu tragere de inimă și toți pe care Duhul Lui i-a făcut să dorească, au venit și au adus o jertfă Domnului pentru lucrarea cortului întâlnirii, pentru toată slujba lui şi pentru hainele sfinte.

Au venit, atât bărbați, cât şi femei, toți cei care aveau inimă bună şi au adus inele pentru nas, inele, cercei, brățări, coliere şi tot felul de lucruri de aur; fiecare a adus o ofrandă de aur, pe care-l închinase Domnului.” (traducerea engleză).

Cred că este uimitor faptul că spune: „Toți cei cu tragere de inimă și toți pe care Duhul Lui i-a făcut să dorească.” El nu a spus: „Toți”, ci a spus: „Toți cei cu tragere de inimă și toți pe care Duhul Lui i-a făcut să dorească, atât bărbați cât și femei.”

Toți cei care au dorit, au mers și au adus o jertfă Domnului. Apoi, este uimitor darul pe care l-au adus, deoarece ceea ce au adus se potrivește foarte mult cu prada pe care au luat-o din Egipt. Când au plecat din Egipt, Dumnezeu le-a spus să ceară de la egipteni, vase de argint, vase de aur, bijuterii și haine, lucruri pe care le-au luat cu ei. Ei au plecat cu prada luată din Egipt, aur, cercei, brățări, bijuterii și haine, și este uimitor că atunci când le-au luat, Domnul nu le-a spus: „Să le luați pentru Mine, pentru cortul pe care Îl voi construi mai târziu”, ci le-a spus doar să le ia, iar ei le-au luat și au fost ale lor. Au fost în mâna lor, au fost ale lor, iar când Dumnezeu le-a cerut o jertfă, o jertfă de bună voie de la orice inimă era dispusă să dea, nu le-a spus: „Aduceți-vă aminte că în Egipt v-am dat toate acele brățări, inele și celelalte lucruri. Le vreau înapoi.” El a spus: „Sunt ale voastre, puteți face ce vreți cu ele, dar prin ceea ce faceți cu ele arătați ce credeți despre Mine.”

Știți cât de mult au muncit toți pentru acele daruri? Cât de mult au muncit ei pentru tot aurul și argintul pe care l-au scos de acolo? Dumnezeu li le-a dat, totul a fost harul și îndurarea lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu le-a cerut să le dea înapoi, ci le-a dat oportunitatea de-a arăta ce cred ei despre Dumnezeu și despre Planul Lui de a trăi cu ei. Astfel, toți cei cu tragere de inimă și cei care au dorit, au adus aur, argint și toate acele lucruri pe care li le-a dat Dumnezeu. Este pur și simplu uimitor! Pe care li le-a dat Dumnezeu.

Ce avem noi și nu am primit de la Dumnezeu? Respirația prin care inspirăm și expirăm aerul din plămâni este un dar de la Dumnezeu; existența noastră pe acest pământ, locurile noastre de muncă, banii și casele noastre, tot ce avem am primit de la Dumnezeu. Totuși, Dumnezeu nu spune: „Trebuie să faci aceasta și trebuie să faci aceea!” Nu. Tu poți să faci toate lucrurile după cum alegi, dar ceea ce facem cu timpul nostru, cu resursele noastre, arată ce credem despre Dumnezeu și despre Planul Său de a locui în această zi, în acest pământ. Eu spun: Dumnezeu să mă ajute. Acesta este un punct în care am nevoie de ajutor.

Să mergem la Exod 35.29:

„Toți copiii lui Israel, bărbați şi femei, pe care-i trăgea inima să ajute la lucrul poruncit de Domnul prin Moise au adus Domnului daruri de bunăvoie.”

Vă spun că aceasta este calea de a sluji lui Dumnezeu, aceasta este calea ca un popor să-L slujească pe Dumnezeu, cu tragere de inimă. Și dacă au venit cu tragere de inimă, cu o inimă doritoare, nu au venit cu mânie, nu au venit supărați, nu au dat, însă și-ar fi dorit să nu fie nevoiți să dea; nu au dat și apoi au vorbit despre ce mare sacrificiu a fost dărnicia lor. Ce fel de sacrificiu a fost pentru ei când Dumnezeu le-a dat tot? De multe ori, atitudinea noastră cu privire la zeciuială și daruri, arată ce credem noi despre Dumnezeu, arată ce atitudine avem față de Dumnezeu. Noi credem că dacă dăm zeciuială și apoi dăm o ofrandă pe deasupra, am făcut ceva grozav, că I-am dat ceva lui Dumnezeu, dar Dumnezeu nu are nevoie de bani. Nu este vorba de suma de bani care este dată pentru a face ceva pentru Dumnezeu, ci este inima doritoare care face cu bucurie ceva pentru a-I face plăcere lui Dumnezeu. „Știu că aceasta Îi face plăcere lui Dumnezeu pentru că este Cuvântul Lui.” Este conform Cuvântului pe care-L spune El: „Puneți-Mă la încercare, încercați-Mă! Aduceți-Mi toate zeciuielile și ofrandele și veți vedea dacă nu voi revărsa belșug de binecuvântare.”

Noi știm că Dumnezeu este mulțumit de aceste lucruri, dar eu nu am nimic, nu am un parfum al meu. Corect? Atunci de ce să mă comport ca și cum I-aș face lui Dumnezeu o favoare? Îi dau o zeciuială și o jertfă și spun ce mare sacrificiu am făcut! Ce vrei să spui, ce sacrificiu a fost? Vreau să spun că aceasta a fost doar o expresie a respectului pentru Dumnezeu, care mi-a dat tot din care eu I-am dat înapoi un pic. Amin? Mi-aș dori să pot face mai mult. Aceasta este atitudinea pe care vreau s-o am.

Să păstrăm în minte textul din Exod și să mergem în Evanghelia lui Ioan 14.15:

„Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.”

Este un verset atât de simplu: „Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.” Ce? Isus nu spune: „Mai bine ați ține poruncile Mele.” El nu spune: „Dacă știți ce este bine pentru voi, păziți poruncile Mele.” Nu. El spune: „Voi puteți să vă exprimați dragostea pentru Mine, ascultându-Mă.” Parcă nu este atât de simplu, dar El nu spune: „Trebuie să faci aceasta sau aceea…” Nu este nimic din toate acestea, ci El face doar o afirmație: „Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele. Nu trebuie să încercați să faceți ceva extraordinar ce nu v-am cerut niciodată, nu depuneți un efort mare în locul greșit. Dacă Mă iubiți, faceți doar ce v-am spus să faceți.” Aceasta este o expresie a iubirii. Amin? Voi nu o faceți pentru că trebuie sau pentru că altfel mergeți în iad.

Am predicat o dată cu ceva timp în urmă, și cred că am menționat că am avut o conversație cu oamenii de la locul de muncă și am discutat cu alții și începi să menționezi lucruri din Scripturi, ce vrea Dumnezeu de la bărbat și de la femeie; cum să se comporte, cum să se îmbrace și alte lucruri de felul acesta; cum ar trebui să fie căsătoria și toate aceste lucruri, iar uneori ei întreabă: „Dacă nu fac aceasta, voi merge în iad?” Și te gândești: „Despre ce vorbești? Noi doar citim Scriptura, vorbim despre ceea ce a spus Dumnezeu; ceea ce vrea, ceea ce a afirmat un profet că este voia lui Dumnezeu cu privire la relațiile noastre, la familiile noastre, cu privire la noi în biserică. Și tu ai spus: „Bine, adică este o problemă de iad sau de rai?” Eu nu vreau să trăiesc pentru o problemă de rai sau de iad, ci vreau să trăiesc pentru a-I fi pe plac Domnului.

Fratele Branham a spus: „Pot să merg în fiecare zi la pescuit, pot să cobor pe malul râului și să pescuiesc în fiecare zi din viața mea și să fiu salvat cum sunt acum. Mesajul a luat toată teama, acum nu mai este nicio frică, ci există dorința de a spune: „Doamne, ce Îți este plăcut Ție?”

Să mergem la 1 Ioan 5.1-3:

„Oricine crede că Isus este Hristosul este născut din Dumnezeu şi oricine iubește pe Cel ce L-a născut iubește şi pe cel născut din El.

Cunoaștem că iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea că iubim pe Dumnezeu şi păzim poruncile Lui.

Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele.”

Cuvântul „grievous” înseamnă „greu, dureros, împovărător sau aspru.” Pentru noi, lucrurile pe care le-a cerut Dumnezeu nu sunt o povară grea. Dacă sunt o povară grea, aceasta arată ce este în inima noastră față de Dumnezeu. Nu este o povară, nu este ceva greu, pentru că Dumnezeu nu dă poruncile ca să fie o povară sau grele, ci poruncile Lui sunt date cu adevărat pentru binele nostru. Așadar, pentru noi poruncile Lui nu sunt grele, nu sunt o poavară sau dureroase, ci sunt o plăcere, fiindcă știm ce gândește și ce dorește. V-am spus că ne întoarcem imediat la Exod, dar vreau să mai citesc ceva din 1 Samuel 15.22:

„Samuel a zis: „Îi plac Domnului mai mult arderile-de-tot şi jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele şi păzirea Cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor.”

Noi cunoaștem povestea lui Saul. Saul nu s-a supus întregului Cuvânt al lui Dumnezeu. El și-a făcut lucrarea lui scuzându-se că a adus o jertfă lui Dumnezeu, dar Samuel i-a răspuns: „Îi plac Domnului mai mult arderile-de-tot şi jertfele decât ascultarea de glasul Domnului?” De ce? Pentru că totul se rezumă la a arăta ce crezi tu despre Dumnezeu. Totul se reduce la: care este atitudinea mea față de Dumnezeu și ce cred eu despre Dumnezeu. Nu este vorba de respectarea poruncilor de dragul  păzirii poruncilor; nu este vorba de respectarea rânduielilor de dragul respectării rânduielilor sau de respectarea regulilor în beneficiul respectării regulilor. Are sens?

Noi spunem: „Dacă fac toate aceste lucruri, Dumnezeu trebuie să mă binecuvânteze. Eu fac toate aceste lucruri pentru o binecuvântare.” În ordine. Tu știi că Dumnezeu te va binecuvânta dacă asculți, Dumnezeu te va binecuvânta dacă faci lucrarea Lui, dar nu aceasta vreau să arăt. Eu nu vreau să-L slujesc pe Dumnezeu doar din motive egoiste, ci vreau să-L slujesc din recunoștință. Vreau să-I fiu plăcut pentru că Îl iubesc și pentru ceea ce a făcut pentru mine. Am inima plină de recunoștință pentru El și vreau să găsesc un mod de-a exprima această recunoștință pe care o am în inimă.

Noi am putea spune: „Știi că am făcut toate aceste lucruri minunate”, dar cred că atunci când este vorba cu adevărat de aceasta, ne dăm seama că nu am făcut nimic. Ce pot să fac sau ce pot să-I dau eu lui Dumnezeu? Ce pot să-I dau eu, un om, lui Dumnezeu? Ce dar pot să-I fac? Ce pot să fac eu pentru El? El este Dumnezeu. Amin? El este Dumnezeul universului; El este Creatorul tuturor lucrurilor, deci ce pot să-I dau eu lui Dumnezeu? 

Acea femeie dorea să-L slujească pe Isus Hristos, ea era o femeie rău famată, dar s-a dus și a luat tot ce agonisise pentru a cumpăra o cutie cu mir, o cutie de alabastru. O, Doamne! Ea s-a dus, a spart-o și a turnat tot conținutul pe picioarele Celui care a proiectat și a creat copacul din care a fost făcută cutia. El a proiectat și a creat plantele din care provenea parfumul, ceea ce înseamnă că ea nu Îi dădea ceva ce El nu avea sau că Îi dădea ceva de care avea nevoie; nu era nici parfumul, nici cutia pentru că El a creat toate materialele din care erau făcute. Vreau să spun că El putea avea oricând mai mult, dar ceea ce I-a făcut plăcere, a fost o inimă care dădea totul, care ar prinde viziunea, care ar prinde timpul potrivit, care prinde sezonul, care înțelege Cine este în mijlocul nostru și este gata să sacrifice totul pentru EL.

Vreau să spun că Acesta era Isus Hristos, era Dumnezeu în trup de carne, era Cuvântul pentru ziua lor; Acesta era Mesajul orei și El stătea în casa lui Simon, respins, nedorit, neuns, nespălat, neslujit. Dar acolo a fost o femeie care a luat tot ce avea și a dat totul pentru a sluji Cuvântului.

Vedeți, a fost respingerea lui Hristos și primirea lui Hristos. Ea a prins Ungerea orei și a dat totul pentru acea Ungere. El trebuia să fie uns pentru înmormântare; El trebuia să fie binevenit, trebuia să fie adorat, trebuia să fie sărutat, picioarele Lui trebuiau spălate; toate aceste lucruri trebuiau făcute și trebuia să existe cineva care să facă aceasta. Nu cu reținere, nu forțat, nu prin lege, ci trebuia să fie cineva care să prindă ceasul în care se aflau și, prin inspirație, să fie dispus să renunțe la tot pentru a sluji Cuvântul.

Nu este nicio diferență între ziua ei și zilele noastre. Noi trăim în același fel de împrejurări, iar Isus merită să fie adorat și picioarele Lui merită să fie unse. Întrebarea este, cine o va face? Cred că ne-am cățăra unul peste altul pentru oportunitatea de a face aceasta. „Lasă-Mă s-o fac, lasă-Mă să dau totul!” Vreau să spun, dacă am putea… Mă refer la Isus Hristos în forma Sa fizică, stând aici în față, neprimit, respins, nesărutat, neuns, nespălat, iar tu să știi aceasta și să se spună: „Cine vrea să fie primul?” Toți am da buzna în față. Dar eu vă spun: El este aici în Persoana Cuvântului și există oportunitatea de a da totul pentru a-L venera, pentru a-I da totul, pentru a-L săruta, pentru a-L iubi și pentru a-L sluji.

Să vedem. Este păcat că trebuie să trăim în aceste trupuri. Urăsc să trăiesc în acest trup pentru că suntem atât de distrași și atât de prinși de grijile vieții, atât de ocupați cu alte lucruri. Același lucru se întâmplă în relațiile noastre, se întâmplă între  prieteni, se întâmplă cu soții, se întâmplă cu copiii tăi; copiii cu părinții, părinții cu copiii și putem neglija lucrurile mai importante; uneori putem neglija puțin relația cu soțul nostru, cu copiii noștri sau unul cu altul, pentru că suntem ocupați cu ceva. Aceasta este viața, dar noi trebuie să fim sârguincioși și să spunem: „Știi ce? Sunt unele lucruri mai importante decât să îndeplinesc sau nu această sarcină. Sunt lucruri mai importante decât să primesc sau nu o promovare. Eu nu vreau să mă ridic în această viață, ci vreau să-L slujesc pe Dumnezeu.”

Așadar, noi avem nevoie constant de acest control și să spunem: „Ascultă, este important să recunosc că sunt distras ușor.” Poate voi nu sunteți, dar eu sunt, de aceea vreau să mă rededic în mod constant și să nu las viața să mă ducă mai departe. Eu vreau să recunosc Cine este în mijlocul nostru și ce fac eu pentru a mărturisi ce cred despre Isus Hristos în mijlocul nostru, pentru că aceasta este realitatea, la aceasta ajungem. Ce fac eu cu acest Hristos din mijlocul nostru arată ce cred eu despre Hristos în mijlocul nostru.

Să mergem la Exod 36.2-6:

„Moise a chemat pe Bețaleel, Oholiab şi pe toți bărbații iscusiți în mintea cărora pusese Domnul pricepere, şi anume pe toți cei cu tragere de inimă la lucrul acesta, ca să-l facă.

Ei au luat dinaintea lui Moise toate prinoasele pe care le aduseseră copiii lui Israel ca să facă lucrările rânduite pentru slujba Sfântului Locaș. Chiar şi după ce se începuse lucrarea, tot se mai aduceau lui Moise în fiecare dimineață daruri de bunăvoie.

Atunci, toți bărbații iscusiți, prinși la toate lucrările Sfântului Locaș, şi-au lăsat fiecare lucrul pe care-l făceau

şi au venit de au spus lui Moise: „Poporul aduce mult mai mult decât trebuie pentru facerea lucrărilor pe care a poruncit Domnul să le facem.”

Moise a pus să strige în tabără ca nimeni, fie bărbat, fie femeie, să nu mai aducă daruri pentru Sfântul Locaș. Au oprit astfel pe popor să mai aducă daruri.”

Laudă lui Dumnezeu! Acesta este răspunsul unei inimi dispuse; acesta este un popor despre care Dumnezeu a spus: „Vreau numai jertfe de bunăvoie, nu cer ca fiecare casă să facă cutare și cutare. Nu vă cer să-Mi dați tot ce ați adus din Egipt, ci vă cer să-Mi dați numai ceea ce vreți să-Mi dați.” Și când inima lor a fost mișcată, ei au dat din belșug, mult mai mult decât era nevoie, așa că meșterii s-au dus la Moise și i-au spus să-i oprească pentru că aveau mai mult decât le trebuia, și oamenii au fost opriți să mai dea. Laudă lui Dumnezeu!

Eu spun: Lasă ca aceasta să fie atitudinea Miresei lui Isus Hristos. Deci, nu lipsește niciodată slujirea lui Dumnezeu, ci întotdeauna este belșug, așa că „Este suficient, este de-ajuns! Opriți-vă, pentru că avem destul!” Laudă lui Dumnezeu!

Acesta este rezultatul venirii cu o inimă dispusă să dea. Să citim versetul 7:

„Materialul adus era de ajuns pentru toate lucrările care trebuiau făcute, ba încă mai şi trecea.”

Știți ceva? Dacă Dumnezeu i-ar fi cerut lui Moise să iasă și să spună că toată lumea trebuie să facă x,y,z, toți din tabără care au fost forțați ar fi găsit o mică modalitate de a înșela, de a aduce minimul sau de a interpreta: „Moise a spus aceasta, dar eu cred că a vrut să spună aceasta…” Dar când inima celor din tabără a fost mișcată să dăruiască, când au dat de bunăvoie, dintr-o inimă care a vrut să dea, au avut suficient, ba chiar prea mult.

Eu cred că aceasta vrea Dumnezeu. El are tot, dar a atras atenția asupra văduvei care a dat tot ce avea; El a atras atenția asupra prostituatei care și-a dat întreaga viață pentru a unge picioarele lui Isus. Ce era aceasta? Ce ne arăta El? El nu ne arăta un proces repetat. „Vii duminică dimineața, îți golești conturile bancare și arunci totul în cutia pentru oferte.” Nu despre aceasta vorbește El; nu este vorba doar de a repeta ceea ce a făcut ea, ci să ai atitudinea ei. Ea a avut Duhul prin care a venit în dorința de a da. Aceasta este ceea ce caută Dumnezeu și așa doresc să trăiesc, indiferent cum mă conduce Dumnezeu, fie că dăruiesc, fie că cutia de alabastru cu ulei pentru ungere este pusă în visterie sau că fac altceva. El l-a mișcat pe apostolul Pavel să renunțe la tot și să socotească tot ce avea ca și cum nu ar fi fost, ca să-L poată câștiga pe Hristos și și-a închinat toată viața propovăduirii Evangheliei. El nu a vrut de la Pavel o mare visterie sau o cutie de alabastru, ci a vrut o viață de slujire și a vrut să I-o dea de bunăvoie.

Să ne întoarcem la Luca 17. Așa cum am spus chiar la început, când aduc un mesaj ca acesta, ceva îmi mișcă inima să fiu foarte atent să nu aduc condamnare, pentru că nu acesta este scopul, ideea este să vorbim despre ceea ce ne dorim cu toții. Nu: „Nu am bătut aici; nu ne-am descurcat destul de bine aici; ar trebui să facem aceasta” și… Aceasta este peste tot în jurul nostru, bate la ușă, pătrunde în fiecare crăpătură… Noi știm aceasta, nu avem nevoie de cineva care să ne lovească peste cap și să spună: „Știi, tu nu faci aceasta și nu faci aceea.” Noi știm foarte bine ce este în jurul nostru, dar ceea ce trebuie  să ne amintim, ceea ce trebuie să vedem este cineva care spune: „Aceasta este în inima credinciosului”, iar noi să zicem: „Aceasta este în inima mea. Aceasta vreau chiar și atunci când nu reușesc; aceasta vreau și atunci când, la sfârșitul zilei, mă uit în urmă și spun că am pierdut vremea. Nu aceasta îmi doresc, ceea ce vreau este să-I dau lui Dumnezeu tot; ceea ce doresc este să-I dau ce am mai bun.”  Eu vreau să plec de aici fără să spun: „Oh, ar fi trebuit să fac aceasta, dar m-am împiedecat; nu sunt bun, nu sunt un bun credincios.” Vreau să ies pe ușă și să spun: „Exact aceasta este în inima mea. Doamne, ajută-mă ca mâine să-Ți dau tot ce am mai bun. Mâine, ajută-mă să-Ți dau tot. Iartă-mă pentru ceea ce am făcut, dar Tu mi-ai pus picioarele înapoi pe calea care este în inima mea.”

Omule, tu nu vei găsi niciodată pe nimeni… Tu poți să-i împingi pe oameni să facă ceva sub amenințări, poți să-i determini s-o facă pentru răsplată, poți ajunge acolo, există tot felul de moduri de a-i face pe oameni să se modeleze și să urmeze linia și toate acestea, dar Dumnezeu nu vrea aceasta; Dumnezeu vrea o inimă binevoitoare, El vrea pe cineva care să-L slujească dintr-o inimă doritoare. De aceea a dat libertatea de alegere și nu o va încălca pentru că aceasta caută El.

Așadar, în predicarea noastră nu vrem să încălcăm aceasta, deoarece știm cu toții în ce stare ne aflăm, știm cu toții epoca în care suntem blocați, știm cu toții ce este peste tot în jurul nostru. Știți, fratele Branham a predicat mesajul Dumnezeul acestei epoci rele… Nu am citatul acesta, dar îl voi cita. El a spus: „Este Isus, Dumnezeul acestei epoci? Există un dumnezeu al acestei epoci și acela este Satan. El este dumnezeul acestei epoci rele.” Apoi a întrebat: „Și-a pierdut Dumnezeu controlul sau i-a permis acest lucru cu un alt scop?”

Vreau să spun că auzi știrile, privești în jur, te duci la magazin, conduci pe stradă și te întrebi: „A pierdut Dumnezeu controlul sau permite toate acestea cu un alt scop?” Apoi, tot în Dumnezeul acestei epoci rele, fratele Branham ne-a spus care este scopul: „De ce este această epocă rea? Această epocă rea este ca să-i demonstreze lui Satan că Ea nu este ca Eva.” Așa că, dacă ziceți: „De ce a permis Dumnezeu aceasta?” Dumnezeu a permis tot ceea ce se întâmplă, răutatea și răul acestei epoci, ca să-i demonstreze lui Satan că tu nu vei cădea de pe cale, indiferent de dispozitivul pe care-l ai în buzunar, indiferent cât de ușor primești banii sau îi dai, indiferent de condițiile care sunt astăzi în lume, tu nu vei lăsa Cuvântul. Nu pentru că cineva îți verifică conturile, nu pentru că cineva se uită peste umărul tău când ești la telefon, tu poți rămâne necontrolat. Noi nu creăm un motor de căutare a mesajelor care sunt filtrate. Totul este disponibil, totul este la îndemână, este în buzunar, prin toate felurile în care poți să-l obții și să-l păstrezi cât mai privat posibil. De ce este aceasta? Pentru a urmări această epocă rea, pentru a-i dovedi lui Satan că Ea nu este ca Eva, că Ea va rămâne cu Cuvântul. Laudă lui Dumnezeu!

„Aș vrea să fie mai ușor, aș vrea să se oprească.” Nu o va opri și nu o va face mai ușoară. Ceea ce vrea să facă El este să arate ce este în inima credinciosului. Ceea ce ne dorim de atâtea ori, este ca Dumnezeu să ne rețină, să ne închidă, să ne prindă într-o temniță și să nu ne lase să eșuăm.  Eu m-am rugat de multe ori: „Doamne, dacă ai putea să mă oprești, dacă ai putea doar… m-am rugat de atâtea ori în trecut! Oh, dacă ai putea să mă oprești acolo unde n-aș vrea…”

Dar știți ceva? A fost nevoie de o naștere din nou. A fost nevoie să-I cedez Domnului și să cresc în Domnul; a fost nevoie să mi se schimbe dorințele, să rămân supus în acea atmosferă, în acel mediu ca să-mi spele toată dorința pentru păcat. Astfel, acum ajungi în punctul în care Dumnezeu nu trebuie să te închidă într-o temniță, nu trebuie să te încuie departe de lume, ci poate să te așeze chiar în mijlocul Edenului Satanei și tu nu vei cădea ca Eva, nu vei părăsi acest Cuvânt. Nu înseamnă că ești perfect și că nu vei mai face greșeli, nu aceasta vreau să spun, ci ceea ce spun este că nu te îndepărtezi de acest Cuvânt pentru niciuna din toate plăcerile lumii.

Atunci, a pierdut Dumnezeu controlul sau i-a permis Satanei aceasta cu un scop? De câte ori îmi doresc ca copiii mei să nu fie nevoiți să crească cu toată ticăloșia aceasta peste tot în jurul lor? Dar s-au născut pentru această zi; au fost așezați aici în mod intenționat și trebuie să am încredere în Dumnezeu că El știe ce face.

Mi-aș dori ca copiii mei să nu trebuiască să meargă la Walmart (un lanț de magazine din SUA) și să vadă ce văd acolo. Mi-aș dori ca ei să nu fie expuși la lucrurile pe care le văd și pe care le aud; mi-aș dori să nu fie expuși, dar Dumnezeu știa că vor fi expuși.

Dumnezeu nu a pierdut controlul, dar permite ca o altă forță să preia controlul, pentru a ușura urcarea Satanei în vârf. De ce? Pentru ca El să poată dovedi că copiii Săi nu vor cădea ca Eva, iar eu trebuie să am încredere în ceea ce a făcut Dumnezeu. Dacă nu, voi trăi toată viața cu frică. Dar noi nu suntem aici, biruitorii nu sunt aici ca să se înghesuie într-un colț și să trăiască cu frică. Dumnezeu a îngăduit toate acestea ca să arate ce este în inima noastră.

Să mergem la Luca 17.7-10:

„Cine dintre voi, dacă are un rob care ară sau paște oile, îi va zice când vine de la câmp: „Vino îndată şi șezi la masă”?

Nu-i va zice mai degrabă: „Gătește-mi să mănânc, încinge-te şi slujește-mi până voi mânca şi voi bea eu; după aceea, vei mânca şi vei bea şi tu”?

Va rămâne el îndatorat față de robul acela, pentru că robul a făcut ce-i fusese poruncit? Nu cred.

Tot așa şi voi, după ce veți face tot ce vi s-a poruncit, să ziceți: „Suntem niște robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem.”

O, Dumnezeule! Noi facem foarte puțin: „Am fost la biserică; mi-am citit Biblia; mi-am plătit zeciuiala”, dar ai putea spune: „Eu n-am făcut nimic, pentru că sunt doar un rob netrebnic și am făcut doar ce eram dator să fac.” Ce-I dăm noi lui Dumnezeu? Dacă spun: „Eu vreau să-I dau lui Dumnezeu…”, nu cred că acel serviciu foarte mic este tot ce-I pot oferi lui Dumnezeu, ci cred că pot să-I ofer mai mult decât acel serviciu foarte mic, decât ceea ce este necesar pentru a fi un credincios. Eu cred că aș putea fi plăcut Domnului făcând mai mult decât atât.

În mesajul Darurile lui Dumnezeu își găsesc întotdeauna locul, fratele Branham a spus:

„Acum, există un singur dar pe care îl poți oferi și acela ești tu însuți. Dăruiește-te lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu ți-a dat deja Darul Lui. Acum, există un singur lucru pe care îl datorezi lui Dumnezeu și acela ești tu însuți pentru El.” Amin.

Datorită liberei alegeri, datorită liberei acțiuni morale, Dumnezeu ți-a dat viață și ți-a permis să faci alegeri în această viață, dar ce pot să-I dau eu lui Dumnezeu, când El are tot ce pot să-I dau eu? Eu pot să aleg să mă dau pe mine însumi Lui.

Să mergem la Romani 12.1-2:

„Vă îndemn dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.

Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârșită.”

Deci, aducerea trupului nostru ca o jertfă vie este slujba noastră duhovnicească. Nu este un serviciu excentric, ci este doar un serviciu rezonabil, iar Dumnezeu ne permite să alegem pentru ce ne folosim trupul nostru, mintea, timpul și puterea. El ne lasă să facem aceste alegeri, dar să-i aducem trupurile noastre ca o jertfă vie, este slujba noastră duhovnicească.

Profetul lui Dumnezeu spune mai departe în același mesaj, Darurile lui Dumnezeu își găsesc întotdeauna locul:

„Acum, Dumnezeu L-a uns pe Isus cu plinătatea Lui Însuși, astfel încât El era Darul lui Dumnezeu pentru lume. Aceasta i-a identificat clar pe înțelepți, pentru că ei I-au oferit darul lor, arătând că în inima lor știau Cine era El și ce avea de gând să facă pentru ei. Astfel, nu este de mirare că primul lucru pe care l-au făcut, a fost că au căzut jos, ceea ce era corect, și I s-au închinat. Înainte ca să poată înțelege măcar, ei au căzut jos și I s-au închinat, apoi și-au prezentat darurile. Acesta este modul de-a avea adevăratul Crăciun: închinați-vă Lui, apoi prezentați-I darul vostru; prezentați-I trupul vostru ca o jertfă vie, sfântă și plăcută lui Dumnezeu.”

Ce facem noi? Ne închinăm. Mai întâi ne predăm Lui, Cuvântului Său, apoi Îi dăm trupurile noastre ca o jertfă vie. Aceasta este ordinea potrivită.

În mesajul acesta, pe care l-am ascultat duminică, fratele Branham spunea că darul înțelepților a dovedit că ei știau Cine era El, că au adus un dar potrivit Celui la care au venit să I se închine. Ei au adus aur, smirnă și tămâie, vorbind despre dumnezeirea Sa, despre slujba Sa și despre moartea Sa. Astfel, darurile lor au fost potrivite pentru Cel pe care Îl venerau și au mărturisit Cine au crezut că este El. Laudă lui Dumnezeu!

Deci, ceea ce Îi dăm lui Dumnezeu dovedește Cine credem noi că este El și ce credem despre El. De aceea, voi spune din nou ceea ce am spus de multe ori: pe mine nu mă interesează ce spune cineva, când viața lui este total contrară cu ceea ce vorbește. Foarte mulți oameni vorbesc despre cât de mult Îl iubesc ei pe Dumnezeu, dar ei nu fac lucrurile de bază pentru a-și preda viața ca să-L slujească. Ei nu ajung nici măcar la bază, adică la baza de a veni în mod constant la servicii, de a plăti în mod constant zeciuiala, de a-L mărturisi pe Dumnezeu. Ei nu au nici măcar baza, dar există tot felul de: „Îl iubesc pe Dumnezeu”; „Îl iubesc atât de mult pe Dumnezeu”; „Îl iubesc pe Dumnezeu!” Dar El a spus: „Dacă Mă iubiți, păziți poruncile Mele.” Este atât de simplu! Amin.

Deci, dragostea… acel fel de dragoste este un fel diferit de dragoste. Amin? Este încă acea dragoste centrată pe sine: „Îl iubesc pe Dumnezeu”, dar nu-L iubesc suficient de mult încât să mor pentru mine însumi; nu-L iubesc suficient de mult încât să mă sacrific pentru El. Este adevărat? „Eu chiar Îl iubesc pe Dumnezeul care face ceva pentru mine.” Dar eu vreau să am genul de dragoste în care Îl iubesc pe Dumnezeu și vreau să fac ceva pentru El.

În mesajul Botezul Duhului Sfânt, fratele Branham a spus:

„De aceea suntem diferiți de baptiști, metodiști și așa-zișii calviniști. Dar calvinismul are dreptate.

Atunci vom veni de partea armeană. Ce au primit ei? Lucrări: acesta este grupul sfințeniei. Lucrări…  „Binecuvântat să fie Dumnezeu, îmi voi lăsa părul să crească”,  spun femeile, și: „Oh, lăudat să fie Dumnezeu, nu voi mai purta niciodată pantaloni scurți”, vor spune bărbații și așa mai departe. Aceasta nu are nimic de-a face cu Împărăția. Nu, domnule. Vă puteți lăsa părul să crească lung; puteți să purtați ce haine vreți; sau puteți să faceți aceasta, aceea sau cealaltă, și nu va avea nimic de-a face cu aceasta. Voi nu sunteți salvați din cauza hainelor voastre. Dacă ar fi așa, Dumnezeu ar fi făcut niște tipare,  așa, Isus nu ar fi trebuit să moară.”

Deci, el spune că dacă ați putea fi mântuiți prin lucrările voastre, atunci Isus nu ar fi trebuit să moară.

„Voi sunteți salvați pentru că Dumnezeu v-a salvat prin har și faceți aceste lucrări doar ca apreciere.”

Este important, este foarte important să remarcăm că dacă nu Îl slujim pe Dumnezeu doar ca apreciere, atunci Îl slujim pentru merite, pentru răsplată sau pentru orice altceva. Dar nouă ni s-a dat deja totul înainte de întemeierea lumii; El ne-a cumpărat deja, în mintea lui Dumnezeu a fost o lucrare terminată, am fost pecetluiți în Carte înainte de întemeierea lumii, eram în Certificatul de căsătorie înainte să ne dăm seama. Astfel, eu nu încerc să fac ceva pentru a-mi pune numele în Cartea vieții. Acum îmi dau seama ce a făcut El pentru mine și aceasta lucrează în mine ca o apreciere pentru ceea ce a făcut El.

Deci, dacă aceasta este situația, cred că felul în care ne trăim viața, arată cât de mult Îl apreciem pe Dumnezeu.

„…faceți aceste lucrări doar în semn de apreciere. Bunul simț vă va spune să faceți aceste lucruri în semn de apreciere.

Lucrările sunt ceea ce eu fac pentru Dumnezeu. Dacă nu mai predic niciodată o altă predică și trăiesc aici o sută cincizeci de ani, sunt încă salvat. Eu nu sunt salvat pentru că sunt un predicator, ci sunt salvat pentru că m-a salvat harul lui Dumnezeu. Nu există nimic ce puteam face ca să merit.” Amin.

Deci, eu nu Îl slujesc pe Dumnezeu pentru un merit sau pentru răsplată, ci vreau să ajung la adevăratul motiv: de a-L aprecia; vreau să știe cât de mult Îl apreciez. Eu nu vorbesc despre lucruri pe care le văd alții, pentru că oricum nu ne interesează și nu sunt aici ca să vă spun cât de mult Îl apreciez, pentru că dacă fac aceasta, încă vreau să mă recunoașteți pe mine, și aceasta este încă egoism. Adică așa Îl slujeau fariseii pe Dumnezeu: ei stăteau pe la colțuri în hainele lor lungi, făceau rugăciuni puternice, astfel încât să-i vadă toți. Dar Isus a spus că ei și-au primit deja răsplata, au primit ceea ce și-au dorit.

Eu nu vreau să-L slujesc ca să fiu apreciat de voi, nu vreau să-L slujesc pe Dumnezeu pentru a fi recunoscut de voi și să spuneți: „O, fratele Chad este un adevărat sfânt, este un adevărat copil al lui Dumnezeu.” Nu acesta este motivul, iar dacă o fac pentru ca altcineva să-L vadă și să-L recunoască pe El, o fac încă pentru mine.

Dar ce ziceți de lucrurile pe care nu le vede nimeni, de convorbirile tale private, de sacrificiile pe care le faci fără să le trâmbițezi? Ce ziceți de momentele în care ai tăcut, deși ai fi putut vorbi? Despre momentele în care te-ai întors, când nimeni nu a știut că ți-ai întors capul și ai tăcut? Numai Dumnezeu știe ce ai făcut; numai Dumnezeu știe timpul suplimentar petrecut în rugăciune; numai Dumnezeu știe cum ai mijlocit pentru cineva care a vrut să-ți facă rău; numai Dumnezeu vede toate acestea, și toate sunt o slujbă adusă lui Dumnezeu și un semn de apreciere pentru El. Este o laudă pentru El, în liniștea din camera mea de rugăciune, unde-I spun cât de mult Îl iubesc, dar nu ca să audă urechile altcuiva. Nu este un show, nu este ca să impresionez pe cineva, ci pentru a-I dărui lui Dumnezeu dragostea mea.

În mesajul Dedicare, fratele Branham a spus:

„Puteți vedea Psalmii, cum David se gândește constant la Dumnezeu. Astăzi, prea mulți dintre noi ne gândim la propria noastră realizare, la ceva ce am putea face pentru a ne fi mai bine. Dar David se gândea constant la ce ar putea face pentru Dumnezeu.”

 Cred că afirmația aceasta este uimitoare. El și-a construit casa și avea pace cu toți, dar a spus: „Eu locuiesc într-o casă de cedru, și Chivotul Domnului locuiește într-un cort”, așa că a vrut să construiască o casă pentru Domnul, deoarece se gândea constant la ce ar putea face pentru Domnul.

Când a păcătuit, el a strigat în Psalmul 51.15-16:

„Doamne, deschide-mi buzele şi gura mea va vesti lauda Ta!

Dacă ai fi voit jertfe, Ți-aș fi adus, dar Ție nu-Ți plac arderile-de-tot.”

El a spus: „Ce pot să fac? Ce pot să-I dau eu înapoi? Ce pot să-I dau? Dacă ai fi voit jertfe, Ți-aș fi adus, dar Ție nu-Ți plac arderile-de-tot.

Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu disprețuiești o inimă zdrobită şi mâhnită.”

Ce a vrut Dumnezeu? Dumnezeu a vrut o inimă pocăită cu adevărat, căreia îi părea rău că a eșuat. Nu, „îmi pare rău că am fost prins”, nu „îmi pare rău că am probleme”, ci „îmi pare rău pentru că am eșuat.” Ce a vrut Dumnezeu? Dumnezeu a vrut ceva real, adevărat. El a vrut o închinare adevărată. Laudă lui Dumnezeu!

Să mergem împreună la Isaia 29.13:

„Domnul zice: „Când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinstește cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine şi frica pe care o are de Mine nu este decât o învățătură de datină omenească.”

Dumnezeu nu a fost mulțumit de aceasta. Ce a vrut El? Să I se închine din inimă, nu prin reguli, nu de frica unui om, nu prin regulile zilei, nu sub presiunea colegilor sau a grupului, ci Dumnezeu a dorit ca omul să-L iubească din nou și să I se închine din nou.

În mesajul Darurile lui Dumnezeu își găsesc întotdeauna locul, profetul spune:

„Eu spun pentru noi astăzi, că lucrurile pe care I le aducem Lui, identifică gândurile noastre despre El.” Vreau să acordați o atenție deosebită acestui citat:

„Lucrurile pe care I le dăm lui Hristos identifică, arată care sunt gândurile noastre despre El. Înțelegeți ce vreau să spun? Vedeți? Dacă credeți din toată inima fiecare Cuvânt din Acesta, veți dovedi aceasta dându-I tot ce aveți.”

Despre ce vorbește? El vorbește despre Cuvânt, vorbește despre Mesaj. Haideți să aducem aceasta acasă. Haideți să vorbim despre Hristos în zilele noastre, despre Mesajul din ceasul acesta. Să citimdin nou:

„…lucrurile pe care I le aducem Lui, identifică gândurile noastre despre El. Dacă credeți din toată inima fiecare Cuvânt din Acesta, veți dovedi aceasta dându-I tot ce aveți.”

Dacă credem că acest Mesaj este Adevărul, Îi vom da întreaga noastră viață. Nu o parte din viața noastră, nu partea religioasă a vieții noastre, nu partea bisericească din viața noastră, ci Îi vom da toată viața, toată viața noastră privată, viața noastră de familie, viața noastră de muncă, toată viața noastră o vom dărui acestui Mesaj, dacă credem că este Adevărat, iar ceea ce Îi dăm, indică ce credem despre El. Fratele Branham a spus că acest Mesaj este Hristos. Nu sunt casete, nu sunt cărți, nu sunt predicile unui om, ci acest Mesaj este Hristos, este identificarea lui Hristos în această epocă. Și dacă credem aceasta, Îi vom oferi automat toată viața. Amin? Este un răspuns automat dacă crezi aceasta. Dar dacă descoperi că undeva în viața ta există o mică reținere, atunci există o îndoială că Acesta ar fi Hristos.

În continuare, el a spus:

„Dar dacă credeți că este un loc bun pentru a vă asocia cu oameni mai buni…” Eu mă minunez de această afirmație.

„Dar dacă credeți că este un loc bun pentru a vă asocia cu oameni mai buni din jurul bisericii și lucruri ca acelea, aceasta este doar ceea ce dați, doar câteva ore sociale cu vreo adunare sau ceva. Dar dacă Îl credeți cu adevărat, din toată inima voastră, atunci Îi veți oferi tot ce este în inima voastră. Vedeți? Iar aceasta vă identifică, dovedește că credeți cu adevărat Mesajul, că credeți că este Adevărul.”

Dacă suntem credincioși Mesajului ca biserică, aceasta arată ce credem noi despre Mesaj, dar dacă credem că Mesajul este Hristos Isus, atunci Îi vom da toată viața. Atunci nu contează dacă este cineva din biserică sau nu, pentru că nu am nevoie de nimeni din biserică pentru a-I sluji lui Dumnezeu, fiindcă eu știu ce este acest Mesaj. Nu am nevoie de alți oameni să mă susțină, nu am nevoie de nimeni să-mi spună dacă sunt bine sau greșit, sau că trebuie să-mi schimb comportamentul pentru că mă privește cineva. Dacă eu îmi schimb comportamentul, indiferent dacă cineva mă privește sau nu, aceasta indică ce cred despre acest Mesaj. Aceasta este o problemă de biserică; aceasta este o problemă de grup. Eu nu vorbesc despre a fi atent să nu poticnesc un frate, pe cineva care are o convingere și aceea nu este și convingerea ta, nu vorbesc despre nimic din toate acestea, ci vorbesc despre a te comporta altfel în fața unor oameni diferiți.

Apoi, realizezi: „Am descoperirea greșită a acestui Mesaj.” Cred că este timpul să fii real; este timpul să fim sinceri cu privire la cine suntem, ce credem și unde ne aflăm. Dacă ne vedem lipsiți, să spunem: „Eu cred, ajută necredinței mele! Dumnezeule, am nevoie de o credință mai mare. Mă regăsesc și vreau să dau mai mult. Trebuie să dau mai mult, trebuie să văd Cine ești cu adevărat.”

Apostolul Pavel a fost dispus să renunțe la tot pentru că a dorit să aibă Mesajul zilei lui. El a renunțat la tot, iar în Filipeni, spune: „Dacă cineva are dreptul să se laude, eu am dreptul la slavă; eu sunt din neamul lui Israel, din seminția lui Beniamin; un fariseu în ce privește Legea, și toate aceste lucruri.” Dar el încheie spunând: „Pentru El le-am pierdut pe toate și le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Hristos. Eu am renunțat la toate pentru că El a devenit cea mai mare comoară a mea.”

El a crezut Stâlpul de Foc, a crezut tot ce l-a învățat Hristos și a dovedit-o dedicându-și întreaga viață pentru El. Pavel nu a predicat pentru popularitate. Credeți că el a predicat pentru bani sau pentru putere? Pavel a predicat pentru că L-a iubit pe Dumnezeu; el a predicat acest Mesaj pentru că L-a iubit pe Dumnezeu. Fratele Branham a predicat pentru că L-a iubit pe Dumnezeu; el nu a făcut-o pentru popularitate, nu a făcut-o pentru nimic altceva  decât pentru că L-a iubit pe Dumnezeu; și  iubindu-L pe Dumnezeu, a iubit poporul Lui. El L-a slujit pe Dumnezeu propovăduind acest Mesaj; și nu a făcut-o pentru putere sau pentru profit, pentru că nu a primit nimic din toate acestea. Dar ce a făcut el? I-a dat lui Dumnezeu toată viața lui.

Credeți că profetul și-a dat toată viața acestui Mesaj? El și-a dat toată viața acestui Cuvânt și a renunțat la sănătatea lui, la timpul său, la puterea sa; el a dat totul acestui Cuvânt.

Pavel a făcut același lucru; Moise a făcut același lucru, iar viața lor le-a dovedit credința. Eu vreau ca viața mea, purtarea mea să-mi dovedească credința; vreau să fiu tot timpul un credincios autentic, și vreau să-mi dau toată inima  și toată viața acestui Cuvânt. Și când mă trezesc distras, vreau să mă pocăiesc și să spun: „Doamne, iartă-mă pentru că sunt distras. Iartă-mă, Doamne, pentru că am fost prins de acest lucru mic, și de acel lucru mic. Recunosc că nu sunt ceea ce trebuie să fiu pe acest pământ. Iartă-mă și ajută-mă să presez înainte.”

Aceasta este ceea ce vreau să fac, aceasta vreau să-I dau lui Dumnezeu; vreau să mă dau pe mine însumi lui Dumnezeu. Singurul dar pe care I-l putem da lui Dumnezeu, suntem noi înșine. El ne-a dat libera alegere și ne lasă să ne facem alegerea, iar eu Îl aleg pe El.

Să continuăm cu predica, Darurile lui Dumnezeu își găsesc întotdeauna locul:

„Acum observați! La fel ca atunci, ei resping Divinitatea identificată. Ați reținut? Cu siguranță își vor pune numele într-o carte de biserică și vor spune: „Voi încerca să trăiesc prin acest crez.” Ei vor depune un jurământ prin aceasta, dar când vine vorba să accepte Divinitatea și să exprime înapoi același fel de dar, cum au făcut ei… pentru că sunteți identificați prin darul vostru.”

Eu nu pot exprima suficient de bine acest lucru: „Voi sunteți identificați prin darul vostru.” Tu ești identificat prin darul tău. Așadar, dacă nu-I dăm totul, suntem identificați prin darul nostru.

Deci, ce-I dăm Celui care este totul? Noi ar trebui să-I dăm totul, și această dăruire ne identifică, arată ce credem despre Cel căruia Îi dăruim tot și ne identifică pe noi. Voi sunteți identificați după darul vostru. Magii au fost identificați prin darul lor; și darul lor a arătat că ei au avut o descoperire cu privire la Cine era acel Copil; darul lor a arătat că ei cunoșteau Mesajul pe care l-au primit, descoperirea, iar ceea ce I-au dat, a identificat ceea ce au crezut. Tot așa, ceea ce-I dăm noi, identifică ceea ce credem.

Dacă Îi dăm duminică și miercuri, o zeciuială și o ofertă, aceasta ne identifică ceea ce credem, identifică ce credem noi despre Cine este Acesta din mijlocul nostru. Dacă ne dăm în fiecare zi, dacă Îi dăm gândurile; dacă Îi dăm timpul nostru și Îi dăm ce este mai bun, aceasta identifică ce credem cu privire la Cine este în mijlocul nostru, și ne identifică cine suntem, că suntem un credincios adevărat.

„Voi sunteți identificați prin darul vostru, că Îi dați întreaga ființă Divinității identificate.”

Cui Îi dăm întreaga noastră ființă, sinele nostru? „…Îi dați întreaga ființă Divinității identificate.” Cui Îi dau întreaga mea ființă? Unui set de doctrine? Unor casete? Nu! Eu dăruiesc întreaga mea ființă Divinității identificate, Dumnezeului Atotputernic. Acest Mesaj este Divinitatea identificată. Eu nu mă dăruiesc unui program bisericesc; nu mă dau unei mișcări, nu mă predau unui set de doctrine, ci îmi ofer întreaga mea ființă Divinității identificate, pentru a arăta că Divinitatea identificată merită tot ce am, iar darul meu mă identifică pe mine.

Ascultați ce spune mai departe:

„Atunci te identifici cu Divinitatea, dând tot ce sunteți Divinității Însăși.

Acum, în ziua în care trăim, Hristos Se identifică; Divinitatea printre oameni. El este încă Divinitatea, pentru că El este Cuvântul. Și când vedem Cuvântul Însuși trăind, știm că omul nu o poate face, ci este Divinitatea, Cuvântul manifestat prin om. Isus Însuși a spus: „Fiul nu poate face nimic de la Sine. Eu nu pot să fac nimic. Eu sunt un om. Dar Tatăl Meu care locuiește în Mine, Îmi arată toate lucrurile pe care le face El Însuși…” Amin.

Ia te uită! Ce este aceasta? Divinitatea identificată în Om. „…Acum, același lucru este astăzi. Divinitatea, Cuvântul promis pentru această zi, poate să Se identifice în voi! Puteți să vă țineți de El? Aceasta arată că credeți în El.

Dăruiți-vă divinității! Credeți-L! Slujiți-I și fiți gata să muriți față de voi înșivă și de propriile voastre gânduri. Dar astăzi, El este respins așa cum a fost atunci.”

Aceasta este Divinitatea identificată în mijlocul nostru, dacă este acceptată ca Divinitate.

În mesajul, Este Răsăritul Soarelui, fratele Branham spune:

„Așa este astăzi. Noi nu încercăm să fim o persoană mare; pe noi nu ne interesează ce spun oamenii despre noi; numele nostru nu este nimic, acesta este Numele Lui. Viața noastră nu este nimic, este Viața Lui, este Puterea Lui nu este puterea noastră. Și există un lucru pe care ne place să-l facem, și acesta este, să-L vedem pe El glorificat…”

Eu vreau să trăiesc cu toată inima așa cum a trăit Pavel. Cred că așa a trăit Moise și așa a trăit fratele Branham. El nu a atras atenția asupra lui însuși, ci și-a dăruit întreaga viață pentru a-L vedea pe Hristos proslăvit. Cred că aceasta este ceea ce dorim și noi: să ne dăruim toată viața noastră ca să-L vedem pe Hristos glorificat. Nu slava noastră, ci slava Lui.

„…Și cum poate fi aceasta? Când El este glorificat în noi, prin Învierea Lui care este în noi.

Astăzi noi Îl vedem reprezentat din nou, așa cum a fost.

Ați reținut? Vedeți? Dorința noastră nu este să fim glorificați; dorința noastră nu este să fim un nume mare; dorința noastră nu este să lăudăm o biserică, să facem mai multă Școală duminicală sau să încercăm să aducem înăuntru, să-i împingem înăuntru, să oferim un picnic, petreceri sau să aducem stele, butoni sau altceva de felul acesta. Nu aceasta este dorința noastră, ci dorința noastră este să-L vedem pe El glorificat. Glorificat! Ce? Nu cu mândrie de sine, ci în viețile noastre să dovedim că El este viu și trăiește în noi.”

Deci, cum va fi El glorificat? Când va fi glorificat în noi. Cum va fi glorificat în noi? Când Îi dăm Lui totul. El nu poate fi glorificat dacă nu Îi dăm totul. Dar dacă Îi dăm totul și predăm totul Cuvântului, atunci Cuvântul poate trăi în noi și Divinitatea poate fi glorificată în noi. Noi nu trăim ca să fim glorificați noi, ci El să fie glorificat în noi. Deci, trebuie să scăpăm de noi ca să vină El în noi, ca El să fie glorificat în noi. El în noi! Cum se va întâmpla aceasta? Când Îi voi da totul Lui.

Ascultați ce spune în continuare:

„Dacă pot să mă dau la o parte din cale astfel ca William Branham…Nici să nu vă gândiți la el; și nici să nu vă gândiți la voi, astfel încât să-L putem vedea pe Isus glorificat între noi. Să-L vedem, aceasta este dorința noastră.”

Acesta este ultimul citat pe care vreau să-l citesc din mesajul, Darurile lui Dumnezeu își găsesc întotdeauna locul:

„În seara aceasta lăsați-mă să-L iau ca Salvatorul meu în inima mea. Lăsați-mă să merg în fața morții mele sau orice ar fi în acest fel, căci I-am promis viața mea pe care I-o voi da.”

Fratele Branham a făcut o afirmație când vorbea despre micuțul de pe stradă, amintiți-vă, de duminică. Micul vagabond de pe stradă, a vrut să-i cumpere fiicei sale o păpușă. Ea a plâns după o păpușă și a murit. El a vrut să-i ducă păpușa aceea și a umblat pe străzi cu păpușa în mână, dar singurul mod în care a putut să i-o dea, a fost să moară.

Dumnezeu a vrut să ne facă un Dar, dar singurul mod în care am putut să-L primim, a fost ca El să moară. Acum, noi vrem să-I dăm un dar înapoi, dar singurul mod de a face aceasta, singurul fel în care I-l putem da, este să murim. Este același lucru din nou: El a murit pentru a ne aduce un Dar, și acum, eu vreau să-I dau un dar înapoi, dar singurul mod în care I-l pot da, este să mor pentru mine însumi, și dacă pot muri, pot să-I dau darul meu.

El a zis: „Eu i-am promis viața Mea și I-o voi duce, indiferent unde trebuie să merg. Dacă trebuie să trec prin moarte, dacă trebuie să fiu împușcat, orice se va întâmpla. Dacă trebuie să râdă de mine, să fiu numit nebun, orice lucru, să fiu excomunicat din restul bisericilor creștine și așa mai departe, este un Dar al lui Dumnezeu pe care îl port în inima mea. El mi L-a dat și vreau să I-l duc.”

Ce este aceasta? Este Sămânța credinței, este Viața care a semănat-o în mine și este însuflețită prin Duhul Său cel Sfânt care vine înăuntru. Există un Dar pe care El l-a pus în mine și vreau să I-l dau înapoi, dar nu pot să I-l dau numai dacă mor.

Eu spun: Doamne, ajută-mă să mor și să-Ți dau totul! Acesta nu este un Mesaj pe care îl predicăm pentru a încerca să convingem pe cineva, să vă modelăm, să vă facă să plătiți zeciuială sau să vă facă să veniți mai des la biserică, aceasta nu are importanță…Vreau să vă spun că contează, dar voi puteți veni la biserică la fiecare slujbă, puteți să vă plătiți zeciuielile și să fiți cât se poate de pierduți. Acesta este un Mesaj pentru noi toți, și putem spune: Vreau să aprind focul dorinței care este în interiorul meu; vreau să reaprind acea dorință și să-I dau Lui totul, pentru că numai așa poate fi glorificat în această zi, când El este glorificat în Mireasa Sa.

Dacă această Mireasă I se dăruiește doar parțial și reține ceva, dacă mai are dorințe egoiste și vrea să fie glorificată și cunoscută ca fiind spirituală, ca fiind dreaptă, ea are toate acestea pe loc, dar atunci El nu va fi glorificat, iar Divinitatea va fi respinsă dintre noi. De ce? Din cauza eului nostru. Nu este vorba de o biserică, ci este vorba despre mine ca individ. El este binevenit aici, în inimă!

 Este El, care a venit în casa mea și la invitația mea. Este El! Va sta El aici cu picioarele nespălate, sau sunt și eu ca micuța prostituată, și când va veni în această casă, în inima mea, voi vinde tot pentru a-I oferi cel mai scump și cel mai bun dar pe care îl am? Eu vreau să-I dau tot, eu vreau să fiu cel care dă tot, dar trebuie să trec prin ușa morții de sine și a morții față de păcat, ca să pot să-I duc darul meu.

Acesta este un eveniment unic. „Mi-aș dori să pot muri odată pentru mine, apoi să termin cu: „Du-te la locul de zdrobire a voinței proprii,” pentru că eu trebuie să mor zilnic.

Pavel a spus: „Eu mor în fiecare zi.” Și eu vreau să mor în fiecare zi pentru a-I oferi lui Dumnezeu acest dar de bunăvoie. Aceasta îmi doresc mai mult ca orice. Îmi doresc să-L văd glorificat.

Cain și Abel au adus o jertfă. Cain I-a adus lui Dumnezeu un dar, o jertfă, și la fel a făcut Abel. Prin închinarea lui proprie, Cain I-a adus lui Dumnezeu ceea ce credea el că vrea Dumnezeu, și acel dar arăta frumos, Cain I-a adus un dar frumos lui Dumnezeu, care l-a făcut pe Cain să arate bine.

Știți, sunt atât de multe lucruri când ajungem la inimă, sunt atât de multe lucruri pe care noi, ca ființe umane, le facem ca să arătăm bine. Darul pe care l-a adus Cain, l-a făcut pe Cain să arate bine, dar Abel a oferit un altfel de dar, o altfel de jertfă care I-a plăcut lui Dumnezeu. Singura modalitate de oferi o jertfă care să-I placă lui Dumnezeu, a fost să moară pentru tot ce s-a gândit că ar vrea Dumnezeu și să aștepte ca Dumnezeu să-i descopere, să-i spună prin descoperire care este darul plăcut Lui, apoi să-I aducă acel dar; doar ceea ce voia Dumnezeu, fără nimic în plus. Și el nu I-a dat lui Dumnezeu nimic în plus, ci doar ceea ce a vrut El.

Ascultați. Astăzi noi ne-am întors în același loc. Doamne, sunt duhuri religioase care plutesc peste tot în jurul vostru și în jurul meu, așa că, să nu vă gândiți că sunt în altă parte. Noi putem continua să dăm ceea ce ne face să arătăm bine, să arătăm ca niște credincioși; să spunem ceea ce trebuie și să arătăm bine. Sau putem spune: „Vreau să aduc o jertfă printr-o descoperire adevărată, pentru că știu Cine este Acesta în această oră, pentru că mi-a descoperit ceea ce vrea, și ceea ce vrea El, este viața mea. Nu doar banii mei, nu doar miercuri și duminică, ci El mă vrea pe mine, pentru că acesta este Planul Lui în această zi: să trăiască în oameni.

Deci, ce vrea El? El nu vrea doar câteva ore de câteva ori pe săptămână, câțiva dolari care vin dintr-un salariu, nu aceasta vrea El, ci El vrea o descoperire a ceea ce se întâmplă în această zi. Ceea ce-I dăm arată ceea ce credem despre acest Mesaj. Dacă eu cred că acest Mesaj este ceea ce a făcut Dumnezeu prin William Branham, voi continua să vorbesc despre ce a făcut Dumnezeu și cât de minunat a lucrat. Dar dacă voi vorbi doar despre toate lucrurile minunate, că  cred în profet, dacă voi continua să trăiesc pentru mine crezând că totul este în ordine, nu știu ce vrea de fapt, Dumnezeu în această zi.

El a obținut ce Și-a dorit în acea zi, iar ceea ce Își dorește în această zi, este să aibă o Mireasă în care să Se poată revărsa deplin. Și atunci, Ea va fi atât de asemănătoare cu El, încât Ea va fi EL. Aceasta este descoperirea acestei ore: Hristos în voi, nădejdea slavei. Dar tu nu ajungi acolo doar cu o părticică sau cu o jumătate de măsură, reținând doar ceva pentru sine. Când vine vorba despre aceasta, trebuie să ne uităm la viața noastră și să ne întrebăm: „Ce cred eu despre acest Mesaj? Darul meu se potrivește cu descoperirea mea?”

Este o întrebare bună pe care trebuie să ne-o punem, apoi să spunem: „Doamne, ajută-mă! Ajută-mă, Doamne! Dă-mi ochi să văd; dă-mi o inimă cu care să percep tot ceea ce faci în această oră și ajută-mă să mor pentru eul meu, pentru voința mea și planurile mele, și să aduc darul meu pentru Tine, purtându-l în inima mea și murind față de eul meu ca să-Ți aduc acest dar.

Este aceasta dorința voastră? Știu că este dorința noastră, știu ce vă doriți, de ceea nu vreau să trec printr-un milion de exemple și să le arăt pe toate câte le-am găsit, fiindcă știm că eșuăm.

Nu vreau să vă fac să arătați rău sau să vă fac pe toți să ridicați mâna dacă ați eșuat în această săptămână pentru că va fi o participare sută la sută la ridicarea mâinii. Ceea ce vreau să fac, este să predicăm această Evanghelie în continuare, astfel încât să ne inspire să murim în fiecare zi și să continuăm să-I dăm mai mult pentru că Acesta este singurul lucru care va funcționa în această zi: că Aceasta este sută la sută descoperirea adevărată a Cuvântului.

Nu parțial, aceasta nu va mai funcționa; este nevoie să iei toată descoperirea, dar nu prin constrângere; să nu o iei printr-o personalitate puternică sau stăpânire, ci aceasta va veni prin liberul arbitru.

Ce vrea Dumnezeu pentru acest cort, ca să locuiască în el? El vrea să-I dăm tot ce ne-a dat, viața noastră. El vrea să I-o dăm înapoi, să I-o oferim prin liberul arbitru.

Ce ai făcut tu ca să ai viață naturală sau Viață veșnică? Nimic. El te-a scos din Egipt și ți-a dat viață, și acum, El îți cere să-I dai acea viață înapoi. Dar El cere aceasta numai celor a căror inimă este mișcată să-I ofere acest dar de bunăvoie. Nu prin porunca Bisericii, nu prin regulile unei biserici, nu predicând Mesajul atât de tare încât ești speriat de moarte dacă faci greșeli; eu nu vreau să fiți speriați deloc, nu vreau să fie nici un strop de frică, ci vreau o atmosferă în care toți să aibă libertatea de a exprima care este cea mai profundă dorință a inimii lor. Cu aceasta vreau să plec de aici. Dacă ies cu aceasta, va fi mai mult decât suficient, va fi tot ce vrea Dumnezeu pentru a termina lucrarea Sa în această zi.

Eu vreau să-I dau Lui Dumnezeu tot, pentru că vreau să-I dau tot. Vreau să-mi arăt aprecierea pentru El murind pentru mine însumi; vreau să mor pentru mine astăzi și vreau să mor pentru mine mâine; vreau să continui să mor pentru mine continuu și să mă predau din ce în ce mai mult Lui.

Ce poți să-I oferi Celui care a făcut tot? Celui care a creat cerurile și pământul și care are totul? Doar dă-I! Și nu este atât de important ceea ce Îi dai, ci cum Îi dai. Cât I-au plăcut Domnului cei doi bănuți! Cât I-a plăcut Domnului acea cutie de alabastru! I-a plăcut Domnului darul adus de Abel? Cum Îi va plăcea Domnului darul tău? Când Îi aduci darul de bunăvoie, dintr-o inimă binevoitoare, prin descoperire și te predai dorinței Lui pentru această oră.

Eu spun: Dumnezeu să ne ajute pe toți! Să ne rugăm împreună.

O, Doamne Isuse, am vărsat tot ce ai pus pe inima mea, și fără îndoială, elementul uman îl face insuficient, pentru că nu sunt în stare să exprim tot ce este în inima mea, dar Doamne, există un element supranatural, și prin acest element supranatural al Duhului Tău, prin nebunia predicării, fă operații pe inimile noastre, coboară acum în crăpăturile și în colțurile inimilor noastre și descoperă acele locuri în care trebuie să murim. Doamne, dă-ne dorința de a dărui de bunăvoie și fă lucrarea pe care numai Cuvântul Tău o poate face. Nici un om, cu nici un efort omenesc, nu o poate face, dar Dumnezeule, Tu ai aici o putere, puterea Cuvântului Tău, pentru că Tu ai deschis în această oră Cuvântul Tău pentru noi, ca să schimbe totul.

Dumnezeule, ajută-ne să dăm mai mult din noi decât am dat până acum.

Tată, Te rog, să mă ierți pentru distrageri, pentru prostia pe care o permit uneori; iartă-mă pentru pierderea de timp și risipa de energie. Îmi pare rău, Dumnezeule; și te rog, Doamne, să mă ajuți să-Ți dau mai mult, pentru că, printr-un vas predat, Tu poți să faci lucruri pe care nu mi le-am imaginat niciodată. Eu nu am putere singur, Doamne, dar Tu poți să-Ți exprimi Divinitatea în carne, printr-un vas predat. Fă să fie aceasta spre gloria Ta și numai pentru Tine, în timp ce ne predăm din nou, Ție.

Îți cer să-Ți binecuvântezi poporul, Doamne, și fie ca Cuvântul pe care ni L-ai dat astăzi….să meargă ca o Sămânță într-un pământ bun și să aducă o recoltă bogată, pentru Tine. Doamne, numai Tu știi de ce faci lucrurile așa cum le faci; Tu știi de ce spui lucrurile așa cum le spui, dar mă încred pe deplin în Tine, să faci lucrarea.

Doamne, cu mintea noastră mică, nu o putem înțelege, dar avem încredere în Tine, Dumnezeule, că Îți vei împlini lucrarea în fiecare dintre noi.

Doamne, ajută-ne să-Ți aducem o jertfă plăcută și acceptată în ochii Tăi; o jertfă prin dorința noastră liberă de a-Ți face pe plac.

Te iubim, Doamne, și cerem binecuvântarea Ta peste noi în timp ce plecăm. Călăuzește-ne pașii, pas cu pas, în timp ce ne ridicăm picioarele, și pune-le chiar în centrul voinței Tale. Fie ca fiecare pas pe care-l facem, să fie alegerea Ta prin călăuzirea Ta, și fie ca Tu să primești toată gloria.

Te iubim și ne predăm din nou, Ție, în Numele lui Isus Hristos. Amin.