CARTEA ESTEREI – 3

Partea a treia

 

TRAGEREA A TREIA

 

Ne bucurăm pentru că suntem din nou aici.

Ştim că nu vom mai avea mult timp acest privilegiu, de aceea dorim să profităm de el cât mai putem. Ar fi trist dacă într-o zi am vedea uşile acestei biserici închise şi va trebui să spunem: „Nu am fost la multe servicii pentru că am fost obosit, deşi aş fi putut să fiu acolo.” Să ne folosim deci de privilegiul pe care-l avem şi să folosim fiecare clipă pentru a-L slăvi pe Domnul.

Aş vrea să citim din Matei 21.21:

 

„Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia, ci, chiar dacă aţi zice muntelui acestuia: Ridică-te de aici şi aruncă-te în mare”, se va face.”

 

Aş vrea să ne întoarcem din nou la Cartea Esterei, dar mai întâi de toate, aş vrea să citesc încă o dată citatul din predica „Hristos este taina lui Dumnezeu descoperită.” Fac aceasta pentru că vorbind despre deschiderea Peceţii a şaptea, fratele Branham a spus că este venirea Domnului.

„…Numai Dumnezeu ştie. Este o taină, de aceea în cer s-a făcut o tăcere de o jumătate de ceas, şi s-a auzit glasul celor şapte Tunete, dar lui Ioan i-a fost interzis să scrie ce au spus ele (vedeţi?) – venirea Domnului.

Pecetea a şaptea este venirea Domnului. Aceasta este ceva ce El nu a descoperit încă: cum şi când va veni El. Este un lucru bun că nu a făcut-o, dar a arătat-o sau a descoperit-o în fiecare tip care se află în Biblie.” Amin.

Am găsit noi Planul Răscumpărării în cartea Esterei? Taina lui Dumnezeu, taina răscumpărării?

„Aşadar, întreaga Scriptură este descoperirea tainei lui Dumnezeu în Hristos. Întreaga Biblie este expresia singurului ţel pe care l-a avut Dumnezeu; un singur scop pe care dorea să-l atingă în întreaga Biblie. Toate faptele credincioşilor din Biblie au ilustrat şi au exprimat care era marele scop al lui Dumnezeu, iar acum, în această zi, El a descoperit-o şi ne-o arată.” Acesta este un citat minunat.

Acesta este motivul pentru care cartea Esterei este descoperită înaintea ochilor noştri, pentru că El a descoperit taina Sa ascunsă în toată Scriptura; El a ascuns-o acolo şi o descoperă numai Miresei Sale iubite. Fratele Branham spune că El a ascuns-o acolo, ca pe o scrisoare de dragoste, pentru ca la timpul potrivit să ne deschidă ochii ca să vedem ceea ce a fost acolo tot timpul. Nu este o Biblie nouă – noi nu rescriem Biblia şi nici nu căutăm o Biblie nouă -, ci căutăm taina care este învelită în Biblie. Domnul nu trebuie să schimbe Cuvântul care se află deja aici, ci trebuie să deschidă ochii noştri ca să putem vedea ce este scris în Cuvânt. Aceasta face El pentru noi: continuă să ne descopere scrisoarea Sa de dragoste, astfel ca copiii Săi, Mireasa Sa iubită să ştie Cine este El, ca să ştie cine este ea.

Aceasta este important: Estera a trebuit să realizeze cine era împăratul şi cine era ea, pentru că eliberarea nu a venit înainte ca ea să-şi ocupe locul.

În zilele noastre, izbăvirea nu va veni decât după ce Estera, Mireasa lui Isus Hristos îşi va ocupa locul şi va ajunge în poziţia ei deplină.

Aşadar, răscumpărarea deplină va veni numai după ce Mireasa îşi va ocupa poziţia pe deplin. Fie că vă place sau nu, aceasta este pe umerii voştri. Amin. Fraţi şi surori, să ne grăbim să ne ocupăm locurile.

Acum vom merge în Estera 8 şi vom citi începând de la versetul 1:

 

„În aceeaşi zi…”, aceasta fiind ziua a patra şi a doua oară când împăratul a venit la ospăţul dat de Estera în casa ei; este ziua în care Haman a fost demascat ca fiind cel rău care încerca să-i ia viaţa şi în care împărăteasa a cerut viaţa. Ea a spus: „Dă-mi viaţa!” (Estera 7.3).

Şi Mireasa va striga şi va cere Viaţa veşnică. Ea va spune: „Viaţa mea este în pericol! Acest Haman rău caută să-mi ia viaţa!” De ce? Din cauza hibridării făcute în grădina Eden, din cauza seminţei şarpelui, a celor întâmplate în grădină. Cine este acest Haman rău? Diavolul. Când a fost demascat diavolul? În a patra zi, în a patra ungere, în ungerea vulturului. Vedeţi? Satan a fost demascat pe deplin numai în zilele fratelui Branham, doar atunci am primit deplina descoperire a seminţei şarpelui şi cum urma şarpelui a pornit din Eden şi a mers de-a lungul epocilor prin duhul Antihrist, pentru că urma şarpelui este duhul Antihrist. Acest lucru ne este descoperit în cartea Apocalipsei. Amin. Dar nu a fost descoperit sub ungerea leului, a viţelului sau a omului, ci doar sub ungerea vulturului. A patra ungere, cea a vulturului, a demascat lucrarea lui Haman de la începutul ei, acesta fiind timpul în care vine şi izbăvirea.

 

„În aceeaşi zi, împăratul Ahaşveroş a dat împărătesei Estera casa lui Haman, vrăjmaşul iudeilor…”

Aici vedem că Haman a pierdut tot ce credea că este a lui; tot ceea ce crede diavolul că este a lui şi-i aparţine, va deveni proprietatea Miresei.

Să citim mai departe ca să vedem ce a făcut Estera:

„Şi Mardoheu a venit înaintea împăratului, căci Estera arătase legătura ei de rudenie cu el.

Împăratul şi-a scos inelul pe care-l luase înapoi de la Haman şi l-a dat lui Mardoheu. Estera, din partea ei, a pus pe Mardoheu peste casa lui Haman.” (v. 1-2).

Este minunat! Estera a primit autoritatea şi ea l-a pus pe Mardoheu într-o poziţie cu autoritate.

Mardoheu este un personaj interesant. Este beniamit şi îi simbolizează pe cei o sută patruzeci şi patru de mii, iar noi ştim că cei o sută patruzeci şi patru de mii sunt slujitorii Mirelui şi ai Miresei. Fratele Branham ne spune aceasta în epocile Bisericii.

Dar dacă suntem atenţi la tabloul acesta, Mardoheu este şi un simbol al lui Hristos. Astfel, în lecţia noastră de astăzi, Mardoheu îl va simboliza pe Hristos.

Dacă privim lucrurile aşa, Mardoheu este cel care a crescut-o pe Estera; a instruit-o în tot ceea ce trebuia să facă şi i-a spus să meargă înaintea împăratului, aceasta fiind de fapt lucrarea lui Hristos ca Duh Sfânt. Amin.

Cine a crescut-o pe Estera, pentru că nu a avut nici mamă, nici tată? Mardoheu.

Pentru noi, Mardoheu este Duhul Sfânt. El nu este mama şi tatăl nostru, ci este Duhul Sfânt, este slujba lui Hristos ca Duh Sfânt, El fiind Cel care ne-a crescut, ne-a învăţat toate lucrurile şi ne-a călăuzit până la casa femeilor.

Biblia spune că în timpul cât Estera s-a aflat în casa femeilor, Mardoheu mergea zilnic să vadă ce face. (Estera 2.11).

Cineva a vegheat asupra noastră tot timpul.

– Cineva a vegheat să trecem prin neprihănire, adică să fim aleşi;

– Cineva a vegheat să trecem prin sfinţire, cele douăsprezece luni petrecute în casa femeilor pentru curăţire şi sfinţire;

– Cineva a vegheat asupra noastră până când am ajuns să fim aleşi de Împărat, adică în tot timpul până la izbăvire. Amin. Acesta este Mardoheu.

Aşadar, Mardoheu a primit inelul de pecetluire şi noi ştim că Cel ce face pecetluirea este Duhul Sfânt. Amin.

Să mergem mai departe:

 

„Apoi Estera a vorbit din nou înaintea împăratului. S-a aruncat la picioarele lui, a plâns, l-a rugat să oprească urmările răutăţii lui Haman, Agaghitul, şi izbânda planurilor lui împotriva iudeilor.

Împăratul a întins toiagul împărătesc de aur Esterei, care s-a ridicat şi a stat în picioare înaintea împăratului.

Ea a zis atunci: „Dacă împăratul găseşte cu cale şi dacă am căpătat trecerea înaintea lui, dacă lucrul pare potrivit împăratului şi dacă eu sunt plăcută înaintea lui, să se scrie ca să se întoarcă scrisorile făcute de Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul, şi scrise de el cu gând să piardă pe iudeii care sunt în toate ţinuturile împăratului.” (v. 3-5).

După ce a fost chemată la împărat şi aleasă împărăteasă, Estera a vorbit prima dată cu împăratul în numele lui Mardoheu, când i-a spus despre complotul pus la cale împotriva lui. Ea s-a dus la împărat, fără să postească, iar când a văzut-o împăratul i-a întins toiagul şi ea i-a transmis mesajul lui Mardoheu.

Dar a doua oară când a dorit să vorbească cu împăratul, a trebuit să meargă la el fără să fie chemată, iar aceasta a umplut-o de groază, fiindcă ştia că dacă împăratul nu-i întinde toiagul va fi ucisă. Astfel, a poruncit ca toţi iudeii să se unească cu ea în trei zile de post şi rugăciune, iar în a treia zi va merge la el. A treia zi, împărăteasa s-a îmbrăcat cu hainele împărăteşti şi s-a dus la împărat, iar când el i-a întins toiagul şi a întrebat-o ce doreşte, l-a invitat pe el şi pe Haman la ospăţul dat de ea.

În timpul ospăţului, împăratul a întrebat-o din nou ce doreşte, iar împărăteasa i-a invitat şi la ospăţul pe care-l va da în ziua următoare. De data aceasta nu a mai fost nevoie de post sau de vreo pregătire şi nici poporul nu a mai trebuit să postească pentru ea, nu a mai trebuit o pregătire specială a hainelor împărăteşti, ci a primit ceea ce cerea. Amin.

O dată cu trecerea timpului, descoperirea ei a crescut tot mai mult şi vom vedea că merge tot mai adânc. Ceea ce putem vedea de aici, este că a doua oară ea s-a dus la împărat din propria ei voinţă, fără să fie chemată de el. Nu s-a dus când a chemat-o împăratul, ci atunci când a avut ea o dorinţă, o nevoie, şi a constatat că a primit trecere înaintea lui, ceea ce i-a dat curaj şi încredere. A aflat că împăratul o iubea şi că întotdeauna binevoia să-i întindă toiagul împărătesc. Amin.

Domnul are întotdeauna îndurare pentru Mireasa Sa.

Astfel, Estera a cerut ca tot acest rău, decretul scris de Haman ca într-o zi hotărâtă, în a treisprezecea zi a lunii a douăsprezecea, toată lumea din cele o sută douăzeci şi şapte de provincii ale împărăţiei, să-i atace pe evrei, să le distrugă bunurile şi să le ia toate lucrurile, să fie întoarsă spre binele iudeilor.

După cum ştim, Haman a fost spânzurat de spânzurătoarea pe care o pregătise pentru Mardoheu.

Exact aşa va fi nimicit diavolul, care a încercat să-L distrugă pe Hristos. Amin.

În capitolul acesta din Estera, aflăm că această lege cu care urmau să se confrunte iudeii era scrisă în cărţi şi mai este încă valabilă.

Pavel spunea: „Apoi, păcatul a luat prilejul şi a făcut să se nască în mine, prin poruncă, tot felul de pofte.˝ (Romani 7.8).

Deci, în cărţi era o lege care avea să-i nimicească poporul, aşa că Estera nu cerea milă numai pentru ea însăşi, ci şi pentru poporul său.

În versetul 6 scrie:

„Căci cum aş putea eu să văd nenorocirea care ar atinge pe poporul meu şi cum aş putea să văd nimicirea neamului meu?”

Aşadar, prima dată, ea a mers la împărat pentru a-i cere viaţa ei, iar pentru aceasta, l-a invitat în casa ei. Împăratul a venit la ea şi astfel a primit izbăvirea din mâna lui Haman cel rău. Apoi, după ce a primit trecere pentru ea, a mers înaintea împăratului pentru poporul său. După ce a primit milă pentru ea însăşi, Estera a cerut milă şi pentru semenii săi.

În predica „Convins, apoi preocupat”, fratele Branham a spus:

„Andrei a devenit preocupat în legătură cu fratele său după ce a stat toată noaptea cu Isus. Mă tem că aceasta este problema cu bisericile noastre de astăzi. Fraţi şi surori, noi pur şi simplu nu stăm îndeajuns de mult. Noi mergem şi strângem mâna păstorului, ne scriem numele în registru şi mergem acasă, ne numim membri ai bisericii, dar nu suntem împovăraţi deloc din pricina celor pierduţi din jurul nostru. Nu ne preocupă misiunile de peste ocean şi foametea care este pretutindeni; noi avem burţile pline, o biserică plăcută şi caldă şi un păstor intelectual care nu ar spune niciodată nimic în legătură cu lucrurile pe care le facem. Aşadar, părem foarte mulţumiţi şi nu ne preocupă ce se petrece.

Dar dacă aţi fi convinşi că Isus Hristos a înviat din morţi, că vă va judeca pentru păcatele voastre, că venirea Sa este aici şi că Acesta este Duhul Sfânt care Se legitimează, aţi fi preocupaţi în legătură cu ceilalţi oameni şi i-aţi determina să fie preocupaţi, aşa cum era Andrei.”

Fratele Branham a spus că odată ce ne-am găsit locul în Hristos, suntem preocupaţi şi de ceilalţi, ca să-l găsească şi ei. Dovada că noi am găsit locul adevărat este că dorim ca şi altcineva să primească har.

Noi am fost la Împărat, iar El a venit în camera noastră dinăuntru şi ne-a dat biruinţă asupra lui Haman, de aceea, nu ne vom mulţumi doar cu faptul că noi am găsit Viaţa veşnică, ci suntem preocupaţi şi cu privire la cei din jurul nostru. Amin.

Estera a urmat acelaşi Plan, aceeaşi cărare pe care o urmăm şi noi. Şi ce a făcut? A strigat după îndurare pentru semenii săi.

În versetele 7 şi 8 scrie:

„Împăratul Ahaşveroş a zis împărătesei Estera şi iudeului Mardoheu: „Iată, am dat Esterei casa lui Haman, şi el a fost spânzurat pe spânzurătoare, pentru că întinsese mâna împotriva iudeilor.

Scrieţi dar în folosul iudeilor cum vă va plăcea, în numele împăratului, şi pecetluiţi cu inelul împăratului. Căci o scrisoare scrisă în numele împăratului şi pecetluită cu inelul împăratului nu poate fi desfiinţată.”

Împăratul nu le-a spus ce să scrie, ci le-a spus Esterei şi lui Mardoheu, care este un simbol la Duhului Sfânt, să scrie cum le va plăcea.

Ţineţi minte că noi vorbim despre „Ridicarea Împărătesei”, despre „Tragerea a treia”.

Împăratul le-a dat Esterei şi lui Mardoheu dreptul să scrie şi să spună ce voiau ei să se întâmple. Amin.

În carte exista o lege, iar împăratul nu putea să schimbe legea dată de el însuşi, dar el a dat o pecete (Amin), şi prin acea pecete putea fi scris un cuvânt nou şi pecetluit ca lege, acesta din urmă fiind la fel de valabil ca legea de dinainte.

Dumnezeu nu-Şi poate schimba niciodată Cuvântul, dar El va da o Pecete care va fi peste Cuvântul Său de dinainte. Aleluia!

„Scrieţi dar în folosul iudeilor cum vă va plăcea, în numele împăratului, şi pecetluiţi cu inelul împăratului. Căci o scrisoare scrisă în numele împăratului şi pecetluită cu inelul împăratului nu poate fi desfiinţată.”

Odată ce vom avea Pecetea, nimeni nu o va putea desfiinţa. Aleluia!

Acum aş vrea să trec la capitolul 9. Restul capitolului 8 cuprinde numai ceea ce au scris ei, iar Mardoheu a scris cum vor putea să se apere evreii de vrăjmaşii lor, în ziua când vor fi atacaţi, putând chiar să-i ucidă, ceea ce înseamnă că totul s-a întors împotriva celor care le voiau răul.

Acum aş vrea să citim din Estera 9.10. Până la versetul 9, citim ce s-a întâmplat când a sosit ziua hotărâtă, cum iudeii s-au ridicat pretutindeni împotriva vrăjmaşilor lor şi i-au omorât pe toţi. Apoi, i-au omorât şi pe cei zece fii ai lui Haman, în versetele 7-9, fiind scrise numele lor.

Acum vom citi de la versetul 10:

„…cei zece fii ai lui Haman, fiul lui Hamedata, vrăjmaşul iudeilor. Dar n-au pus mâna pe averile lor.

În ziua aceea, numărul celor ce fuseseră ucişi în capitala Susa a ajuns la cunoştinţa împăratului.

Şi împăratul a zis împărătesei Estera…”

Aş vrea să mă opresc aici. Noi ştim că în capitala Susa, iudeii au omorât cinci sute de oameni, inclusiv pe cei zece fii ai lui Haman, totul fiind adus la cunoştinţa împăratului.

Noi ştim că atunci când a fost pus în mişcare planul lui Haman de a-i omorî pe iudei, şi a fost dat acel decret, Mardoheu i-a spus Esterei: „Trebuie să mergi la împărat!” Dar ea i-a răspuns: „Nu pot, pentru că nu am mai fost chemată la el de treizeci de zile.” (Estera 4.11). Atunci Mardoheu i-a spus că poate a fost făcută împărăteasă tocmai pentru un timp ca acela, iar ea a postit, s-a rugat şi s-a dus înaintea împăratului şi l-a invitat la ospăţul dat de ea. Împăratul s-a dus la ea de două ori, iar când a aflat care era problema ei, i-a îngăduit ei şi lui Mardoheu să spună şi să facă tot ce voiau ei. Ceva se schimbase în relaţia împăratului cu împărăteasa sa. Astfel, după uciderea celor cinci sute de vrăjmaşi ai iudeilor din capitala Susa, şi a celor zece fii ai lui Haman, totul a fost adus la cunoştinţa împăratului. Ce citim mai departe?

„Şi împăratul a zis împărătesei Estera…” (v. 12).

Unde era Estera? Ea nu a trebuit adusă înaintea împăratului, pentru că era cu el. Ceva se schimbase în relaţia lor, aşa că el nu a mai spus: „Mergeţi şi aduceţi-o pe împărăteasa Estera”, ci s-a adresat direct ei pentru că era lângă el. Vedeţi ce este ascuns în scrisoarea de dragoste? Amin.

De ce a putut să se adreseze împăratul direct împărătesei Estera? Pentru că ea era cu el.

Haideţi să privim puţin evoluţia Esterei. Evoluţia relaţiei dintre Estera şi împărat a avut loc în patru etape:

1. – Estera a trimis vorbă împăratului în numele lui Mardoheu.

Noi am fost învăţaţi să ne rugăm în Numele Lui: „Adevărat, adevărat vă spun că, orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.” (Ioan 16.23).

2. – Estera a venit înaintea împăratului cu post şi rugăciune.
3. – Împăratul a venit la ospăţul Esterei – botezul cu Duhul Sfânt.
4. – Estera stă pe tron cu împăratul.

Apocalipsa 3.21 spune: „Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.”

Cine sunt biruitorii? Cei care vor birui în epoca Laodicea. Dar cum vom birui noi în Laodicea? Prin faptul că ne naştem din nou primind acest Mesaj.

Cei care au biruit în Laodicea, au ieşit afară, au trecut în epoca Miresei şi li se va da dreptul să stea cu El pe tronul Său.

Estera a început prin a trimite împăratului un mesaj în numele lui Mardoheu, apoi a intrat cu timiditate în sala împăratului, a lui Dumnezeu; în a treia etapă, Dumnezeu a venit la ea, în casa ei, prin botezul Duhului Sfânt, iar în a patra etapă, ea a stat cu el pe tron.

Fratele Branham a spus: „Unde este tronul Său?” Şi tot el a răspuns: „Tronul Său este în inimile oamenilor. Hristos a venit la tronul Său şi El este pe tron în viaţa mea.”

Să mergem mai departe:

„Şi împăratul a zis împărătesei Estera: „Iudeii au ucis şi au prăpădit în capitala Susa cinci sute de oameni şi pe cei zece fii ai lui Haman. Ce vor fi făcut în celelalte ţinuturi ale împăratului? Care-ţi este cererea? Ea îţi va fi împlinită. Ce mai doreşti? Vei căpăta.” (v. 12).

Împărăteasa Estera nu i-a cerut nimic împăratului. Ea stătea cu el pe tron, în camera sa dinăuntru, iar el i-a spus: „Iată ce s-a întâmplat, iată ce mi s-a spus. Care este acum cererea ta, ce mai doreşti?” Vedeţi? Nu se va face ce vrea împăratul, ci ceea ce doreşti tu, Estera.

Să nu uitaţi că vorbim despre Tragerea a treia. Imediat vom ajunge la nişte afirmaţii foarte interesante.

Să vedem ce a spus împărăteasa:

„Estera a răspuns: „Dacă împăratul găseşte cu cale, să fie îngăduit iudeilor care sunt la Susa să facă şi mâine după porunca de azi şi să spânzure pe lemn pe cei zece fii ai lui Haman.”

Şi împăratul a poruncit să se facă aşa. Porunca a fost adusă la cunoştinţa poporului din Susa. Au spânzurat pe cei zece fii ai lui Haman.” (v. 13-14).

În 1Corinteni 6.1-2 scrie:

„Cum! Când vreunul din voi are vreo neînţelegere cu altul, îndrăzneşte el să se judece cu el la cei nelegiuiţi şi nu la sfinţi?

Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi judecată de voi, sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri de foarte mică însemnătate?”

Ce i-a dat de fapt împăratul Esterei? Dreptul de a judeca.

El i-a spus: „Ce doreşti, care este cererea ta? Ce ai dori să se facă?” Aş vrea să fiţi atenţi ce a făcut ea!

Aici este o taină ascunsă, pentru că ei îi omorâseră deja pe cei zece fii ai lui Haman. Dar cu toate că cei zece fii fuseseră omorâţi, ea a spus: „…să facă şi mâine după porunca de azi şi să spânzure pe lemn pe cei zece fii ai lui Haman.”

Ei erau deja morţi, dar ceea ce preumbreşte tabloul acesta este judecata de la tronul alb şi moartea a doua a celor păcătoşi. Când Împăratul şi Împărăteasa vor face judecata, cei păcătoşi vor fi aruncaţi în moartea a doua.

Vedeţi? Când a fost întrebată de împărat ce doreşte, ea a cerut spânzurarea celor care erau deja morţi. Înţelegeţi? Ea judeca morţii. Este judecata de la tronul alb.

Cine a primit dreptul să judece? Împărăteasa Estera. Aceştia suntem noi: voi şi eu. Noi nu vom fi judecaţi, ci vom sta pe tron alături de El şi vom judeca. Aceasta ne spune cartea Esterei. Este chiar aici.

În poveste, ne aflăm la sfârşitul tuturor lucrurilor: la demascarea lui Haman, la nimicirea vrăjmaşilor poporului ales al lui Dumnezeu şi la eliberarea evreilor.

Îl avem aici pe Mardoheu beniamitul.

Isus Hristos a venit din seminţia lui Iuda, Alfa, iar Omega este Beniamin. Prima seminţie este cea a lui Ruben, iar ultima este seminţia lui Beniamin. Aceasta ne arată că Mardoheu va păşi în faţă, în ultima scenă pe care o avem cu micuţul Beniamin.

Acum aş vrea să vorbim despre Tragerea a treia, pe care o vedem aici, în Estera. Tragerea a treia este clipa când Împăratul va spune: „Ce doreşti?”, când El va zice: „Spune, vorbeşte!!”

Fratele Branham vorbeşte despre aceasta în predica „Mărturie”, din anul 1963:

„Mă rugam şi am auzit Ceva spunând: „Ridică-te în picioare!”

El se rugase pentru soţia sa care avea o tumoare. S-a rugat şi şi-a pus mâinile peste ea, dar tumoarea a continuat să crească. Noi cunoaştem povestea şi ştim că ea era la Tucson pentru că trebuia să meargă să fie văzută de un specialist, iar fratele Branham se afla în Jeffersonville, unde se ruga şi se pregătea pentru adunări.

În timp ce se ruga, Ceva i-a spus: „Ridică-te în picioare!”

„Eu”, spun el, „am continuat să mă rog, pentru că m-am gândit că probabil mi-am imaginat aceasta. Dar în timp ce am continuat să mă rog, Ceva a spus: „Ridică-te în picioare!” Eu m-am gândit: „Ce a fost aceasta?” „Ridică-te în picioare!”

M-am gândit: „Mă voi ridica în picioare”, şi m-am ridicat în picioare. Era aceeaşi Voce care a vorbit în seara aceea sus pe deal, Aceeaşi care a venit întotdeauna. Am zis: „Doamne Dumnezeule, Tu eşti Cel care a vorbit slujitorului Tău?” Şi El a zis: „Vorbeşte doar şi nu va mai exista nici o tumoare!”

Împăratul i-a zis Esterei: „Spune, ce doreşti? Ce ai vrea să se întâmple în continuare?”

Aceasta este ceea ce se întâmplă aici în poveste.

„Am stat puţin ca să-mi vin în fire. Mulţi dintre voi, cei de aici şi poporul din tabernacol, ştiţi ce avea ea. Am zis: „Atunci, tumoarea aceea s-o părăsească în Numele Domnului Isus Hristos!” O deranja atât de tare încât stătuse în pat trei sau patru zile. Apoi am spus: „Ei nu vor găsi nici urmă de ea pentru că Domnul Dumnezeul meu, Cel care este Creatorul, care poate opri valurile şi furtuna şi poate mustra mările, este Creatorul cerului şi al pământului. Eu Îl iubesc şi Îl cred, şi cred că timpul în care trebuie să se împlinească aceste lucruri este aproape. Iar Tu, Cel care ai putut să creezi şi să aduci la existenţă o veveriţă, îl poţi înlătura de la existenţă pe vrăjmaş.”

Aleluia! Noi ştim că profetul a spus:

„Tumoarea s-o părăsească înainte ca medicul să se atingă de ea!”, şi s-a întâmplat întocmai. Ea s-a întins pe pat ca să fie examinată, iar când medicul s-a apropiat ca să cerceteze tumoarea, ea a simţit un fior şi tumoarea a dispărut, nu mai era acolo.”

Fratele Branham s-a rugat, dar nu rugăciunea a fost cea care a îndepărtat tumoarea pentru că el s-a mai rugat pentru ea; de data aceasta a fost ceva diferit.

Nu a fost rugăciunea credinţei; nu rugăciunea conform Cuvântului a fost cea care a îndepărtat tumoarea aceea, ci a fost ceea ce am citit din cartea Esterei, a fost momentul când împăratul i-a zis împărătesei: „Ce doreşti? Spune ce doreşti şi se va înfăptui!” Şi ce s-a întâmplat când Estera a spus ce voia? S-a înfăptuit întocmai cum a spus ea.

În predica „Eu am auzit, dar acum văd”, din 27 noiembrie 1965, fratele Branham spune:

„Iosua era într-un moment de criză, deoarece oştirea lui era în luptă şi soarele era gata să apună. El era un profet şi ştia că dacă oştirea duşmană va reuşi să se regrupeze şi să-i atace din nou, va pierde mulţi bărbaţi. Era o situaţie critică, de aceea trebuia să se întâmple ceva. Exista o singură posibilitate de a-i birui: trebuia să-i urmărească, dar nu mai avea timp s-o facă pentru că venea noaptea. Astfel, Iosua a ridicat mâinile şi a spus: „Opreşte-te soare, asupra Gabaonului, şi tu lună, asupra văii Aialonului!” (Iosua 10.12). Şi soarele şi luna s-au oprit. Ei l-au auzit pe Iosua vorbind, apoi au văzut cu ochii lor cum a lucrat Dumnezeu. Aşa este.

Pe Iosua nu l-a interesat să afle cum ar fi posibil aşa ceva, nici cum ar putea face Dumnezeu aceasta; el a spus pur şi simplu: „Soare, opreşte-te!” El a exprimat acele cuvinte fără să ştie ce spune, deoarece se afla sub inspiraţia lui Dumnezeu şi El l-a împins să vorbească.

Acelaşi lucru este cu Marcu 11.23: „…dacă va zice cineva muntelui acestuia: „Ridică-te şi aruncă-te în mare” şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.” Voi nu puteţi sta aici, să cercetaţi în mintea voastră cum este posibil acel lucru, şi apoi să vă exprimaţi, ci trebuie să fiţi inspiraţi ca s-o puteţi face. Amin.”

Fratele Branham spune aceasta foarte clar: noi nu vom lua Cuvântul şi-L vom vorbi de capul nostru, ci aceasta se va face prin inspiraţia şi voia Sa.

„Versetul acesta (din Marcu 11.23) m-a preocupat toată viaţa.

În dimineaţa aceea când am fost în pădure, m-am gândit exact la lucrul acesta. Dumnezeu este Judecătorul meu şi El ştie că nu mint.”

La care verset se referă aici? La Marcu 11.23: „…spune acestui munte…” Acesta este textul.

„…iar El a zis:

„Versetul acesta este la fel ca toate celelalte. Este adevărat.”

„Cum poate fi aşa?”

„Exprimă ceva şi se va întâmpla!”, a răspuns El. „Dar să nu te îndoieşti!”

Eu am vorbit acolo cu Cineva. Eram deja de trei zile acolo şi nu văzusem nici o veveriţă. Eram într-o pădure deasă unde nici nu vin veveriţele. Oricine vânează veveriţe, ştie că ele nu stau prin pădurile dese. Era cam zece dimineaţa şi eu mă gândeam tot la aceasta.

Apoi El mi-a zis: „Eşti la vânătoare şi ai nevoie de veveriţe, exact ca Avraam care avea nevoie de un berbec.”

Eu mă gândeam: „El mi-a spus întotdeauna Adevărul, dar aceasta sună cam ciudat.” M-am ridicat din locul unde stăteam şi am privit în sus. „Unde este persoana care mi-a vorbit?” Nu vedeam pe nimeni, dar vântul bătea tare. „Oare am adormit şi am visat?” Nu, nu adormisem. M-am rezemat de pom şi am privit în jur. Peste puţin timp trebuia să mă întâlnesc cu fraţii Wood şi Sothmann. Fermierii lucrau de zor adunând cerealele pentru a le duce la adăpost.

El a zis din nou: „Eşti la vânătoare şi ai nevoie de vânat. Câte veveriţe îţi trebuie?”

Mi-am zis: „N-aş vrea să întrec măsura”, după care am spus: „Voi cere trei veveriţe. Aş vrea trei veveriţe tinere, de culoare roşcată.”

„Atunci vorbeşte!”

Vedeţi? Fratele Branham a spus că s-a gândit, iar după aceea a vorbit. Numai faptul că s-a gândit nu a fost suficient. Nu a contat ce gândea Estera când i-a vorbit împăratul, ci a contat numai ce a rostit.

„…Voi primi trei veveriţe tinere, de culoare roşcată”, am spus eu.

„De unde vrei să vină?”

Mă gândeam: „Atât de departe am ajuns? Se pare că într-adevăr vorbeşte cineva cu mine.” Îl auzeam exact cum mă auziţi voi pe mine acum. Dumnezeul cerului ştie că vă spun adevărul. Am căutat un loc deosebit: o creangă bătrână şi uscată, situată cam la cincizeci de metri de mine, pentru că la distanţa aceea îmi era reglată arma, şi am spus:

„Prima să fie acolo!” Şi ea era deja acolo.

M-am frecat la ochi şi am privit încă o dată spre creanga aceea, apoi am întors capul şi am zis: „Nu vreau să împuşc o vedenie!”

Am privit încă o dată într-acolo şi iată că veveriţa stătea şi mă privea. Am pus un cartuş în puşcă şi am ţintit-o. Puteam să-i văd ochii de culoare închisă. Era o veveriţă tânără, de culoare roşcată.

„Poate că totuşi dorm şi mă voi trezi imediat. Sigur visez.” Am ţintit, am tras şi veveriţa a căzut jos de pe creangă.

„Nu ştiu ce să zic!” Stăteam şi mă gândeam dacă să merg să văd dacă veveriţa este acolo sau nu. În cele din urmă m-am dus, şi ea era acolo. Am ridicat-o şi am văzut că sângera. Dacă ar fi fost o vedenie, nu ar fi sângerat. Era o veveriţă. În clipa aceea am înţepenit de tot.

Am privit în jur şi am zis: „O, eşti Tu, Dumnezeule! Îţi mulţumesc pentru veveriţa aceasta… Acum voi pleca.”

„Te îndoieşti de ceea ce ai spus? Ai zis că vrei trei veveriţe. Unde să fie următoarea?”

Vedeţi? În ceruri exista un Împărat care-i zicea: „Spune, ce doreşti?” Vreau să observaţi faptul că fratele Branham nu se ruga, ci viaţa lui se desfăşura normal. Şi în timp ce viaţa lui se derula normal, Dumnezeu i-a vorbit şi i-a spus: „Spune…” Fratele Branham spune că toată viaţa sa a cugetat la acest text din Marcu 11.23: „Spune acestui munte…”, dar aici, Dumnezeu a venit şi a legitimat textul acesta arătând că este Adevărul. Amin.

Vreau să mai citesc încă un citat în care fratele Branham arată aceasta foarte clar. Este vorba de Întrebări şi răspunsuri din 23 august 1964.

 

13. …această a treia Tragere şi vorbeşte Cuvântul. Pare pe deplin posibil ca tu să vorbeşti Cuvântul şi cineva să fie pe deplin restabilit şi pregătit pentru răpire. Este corect ceea ce spun sau nu? Şi tu ai face aceasta dacă ai fi călăuzit corect, iar în Luca 21.36 scrie că avem nevoie de „putere ca să scăpăm de lucrurile acestea, care se vor întâmpla, şi să stăm în picioare înaintea Fiului omului.”

 

Cineva i-a adresat fratelui Branham întrebarea aceasta în anul 1964, pentru că îl auzise vorbind despre aducerea la existenţă a veveriţelor şi despre celelalte lucruri. Aceasta l-a făcut să întrebe: „Este posibil să-i vorbeşti cuiva Cuvântul şi el să fie pur şi simplu răscumpărat şi pregătit pentru răpire?”

Să vedem care este răspunsul fratelui Branham:

„Dragul meu prieten, cred că afirmaţia ta este foarte corectă. Da, domnule! Da, domnule!”

Cu alte cuvinte, el spunea:

„Da, el poate face aceasta.”

Persoana aceea a întrebat dacă este posibil să vorbească cuiva, iar omul acela să fie răscumpărat şi pregătit pentru răpire? Iar fratele Branham i-a răspuns:

„Da, domnule. Aşa este.”

Haideţi să vedem ce a mai spus:

„Tu ai spus: „Frate Branham…” Cu alte cuvinte, eu nu voi încerca să lustruiesc ceea ce ai spus tu, ci voi încerca s-o fac mai clară pentru oameni. Vedeţi? Voi credeţi din pricina Cuvintelor vorbite şi a lucrurilor pe care le-a spus El. Toţi aţi fost martori la ceea ce a lucrat El – mă refer la aducerea la existenţă a veveriţelor şi la toate celelalte lucruri. Dar aţi observat voi că acele lucruri au fost date prin voia Sa suverană?

Aceasta este cheia care dezvăluie taina: Toate acele lucruri dau fost date prin voia Sa suverană.

„…Eu nu I-am cerut niciodată să facă aşa ceva, nu am spus: „Doamne, lasă-mă să fac asta, să vorbesc aceste lucruri înăuntru sau să fac aceste lucruri acolo…” Nu, eu nu I-am cerut niciodată aşa ceva, ci El, prin voia Sa divină, a venit la mine şi a spus: „Du-te şi fă aceasta!” Vedeţi? Eu nu I-am cerut nimic din ceea ce am făcut.

Moise nu a cerut să meargă în Egipt, ci Dumnezeu a fost Cel care l-a trimis acolo. Înţelegeţi?

Eu cred că dacă Duhul Sfânt ar veni la mine şi mi-ar spune: „Du-te şi spune la Cutare şi la Cutare că peste ei este un duh pe care nu-l pot birui nicicum (fumează, mint, fură, săvârşesc adulter, au un duh de pofte, etc.). Du-te la ei şi spune: „Duhule, ieşi afară de acolo, pentru că îl pun pe acest suflet captiv în libertate!” Va avea loc acest lucru? Absolut! Acei oameni vor fi eliberaţi, pentru că fac aceasta prin autoritatea Lui.

Dar dacă aş face aceasta prin presupunere? „A presupune” înseamnă „a acţiona fără autoritate.” Vedeţi? Eu merg jos să ajut o persoană şi presupun că va fi în ordine. Nu ştiu nimic sigur, dar pot chema Numele Domnului, mă pot ruga şi pot face tot ce cred că este bine.”

Aşadar, când fratele Branham a fost întrebat: „Este posibil să vorbeşti Cuvântul, iar cineva să fie răscumpărat şi pregătit pentru Răpire?”, el a răspuns „Da, domnule, cu siguranţă”, dar cheia care ne descoperă taina este că acest lucru este dat prin voia Sa suverană.

Noi nu putem face aceasta pentru că aşa vrem şi nu putem alege unde să aplicăm Tragerea a treia pentru că există foarte mult fanatism şi foarte multe lucruri pe care oamenii le iau din Mesaj şi le pretind deşi nu au nici un drept să facă aceasta. Noi nu avem dreptul să pretindem lucruri sau să spunem de la noi înşine: „Aşa va fi”, iar apoi să ai biruinţă, pentru că fratele Branham a spus:

„Poţi avea credinţă în Cuvânt, poţi predica şi învăţa Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu putem decide ca un demon să iasă dintr-un om. Aceasta nu ne aparţine nouă.”

Fratele Branham a spus că el însuşi poate merge la amvon, poate să toarne galoane de untdelemn peste oameni, să-i ungă şi să-şi pună mâinile peste ei, pentru că „dacă omul acela are păcate nemărturisite, diavolul acela nu va pleca nicăieri.” El are dreptul să stea acolo.

Aşadar, dacă spunem de la noi înşine: „Vei fi eliberat, vei fi vindecat, vei fi bine!”, este doar o presupunere, pentru că nu ştim sigur dacă va fi aşa.

Noi ştim că Cuvântul spune: „Noi suntem eliberaţi prin credinţă”, şi putem spune ceea ce spune Cuvântul, fiindcă dacă credem, putem fi eliberaţi, dar nu putem pretinde ceva ce nu avem nici un drept să pretindem.

Acest fel de predicare îi agită pe unii oameni pentru că ei doresc să pretindă ceva, vor să spună: „Va fi aşa sau aşa”, dar totul va fi conform Cuvântului şi lucrează prin credinţă, iar credinţa este darul care ne-a fost dat de El pentru a crede. Credinţa este o descoperire, ne este descoperit faptul că Cuvântul lucrează.

Aceasta nu se face pentru că cineva se uită la voi şi spune: „Cuvântul spune aceasta, deci te declar eliberat şi vindecat!”, fiindcă este doar o presupunere. Aceasta poate produce o catastrofă, pentru că nu funcţionează de fiecare dată sută la sută.

Noi nu putem să mergem şi să facem acele lucruri, dacă nu vedem o vedenie sau dacă nu ne vorbeşte Dumnezeu. Amin.

Estera nu a spus niciodată cum se vor înfăptui lucrurile, până când nu i-a spus împăratul. Ea nu a păşit în faţă pretinzând o mulţime de lucruri şi nu a spus: „Haman a făcut aceasta şi aceasta”, ci s-a dus înaintea împăratului smerită pentru a-i aduce la cunoştinţă cererea sa, iar când împăratul i-a zis: „Spune ce doreşti”, ea a avut dreptul să spună. Ea nu a avut dreptul să facă aceasta până când nu i-a zis împăratul: „Spune.” Amin.

Nădăjduiesc că aceasta a lămurit toate lucrurile confuze, pentru că oamenii au luat darul lui Dumnezeu şi l-au făcut de ocară prin faptul că au pretins multe lucruri de la ei înşişi.

Iată ce spune fratele Branham în continuare:

„Eu tocmai am discutat cu o domniţă care stă într-un scaun de invalizi. Cei care au adus-o aici, au avut nevoie de ajutorul pompierilor ca s-o scoată din casa ei din Chicago, iar alţii, care locuiesc peste drum de tabernacolul acesta, nu vor să facă nici măcar câţiva paşi pentru a veni aici. Vedeţi?

Ce aş putea face eu? Am autoritatea s-o fac, dar trebuie să aştept porunca Lui.”

Apostolul Pavel a avut putere să scoată diavolul care era în femeia care l-a urmat timp de trei zile? Sigur că da, el a avut putere, dar a trebuit să aştepte permisiunea divină pentru a folosi autoritatea pe care o avea. Amin. El avea autoritatea să facă aceasta şi a dovedit că putea s-o facă, dar de ce nu a făcut-o în prima sau în a doua zi, ci a aşteptat până în a treia zi? Pentru că nu a avut îngăduinţa, permisiunea s-o facă.

Nici chiar Isus nu a păşit în faţă să facă ceea ce voia El să facă, ci a spus: „Eu nu fac decât ceea ce-Mi arată Tatăl.” Amin.

Această autoritate vine sub constrângerea voii divine a lui Dumnezeu, iar Mireasa trebuie să se maturizeze şi să ajungă în punctul în care Dumnezeu poate să vorbească şi să intre în acţiune, dar să nu fie voia ei, dorinţa ei, gândirea ei, nici măcar un gram din presupunerea ei, ci totul să fie făcut prin credinţă şi în deplină ascultare de El. Aşadar, Mireasa ori va avea credinţă în Cuvântul lui Dumnezeu, ori va sta pe loc. Ori Îl va avea pe „Aşa vorbeşte Domnul”, ori va sta pe loc. Aleluia!

Ceea ce dorim noi este ceva real. Noi nu vrem să pretindem ceva sau să ne însuşim ceva, şi nu dorim ceva ce se va întâmpla cândva, ci ceea ce aşteptăm înaintea Domnului este credinţa în Cuvântul Său, pentru a ne ridica într-un loc în care să avem lucrurile originale: vorbirea în limbi originală, tălmăcirea limbilor, originalul. Amin.

Singurul lucru pe care putem să-l facem prin presupunerile noastre este să rănim mulţi oameni.

Fratele Branham spune:

„Eu am autoritatea să o fac, dar trebuie să aştept porunca Sa ca să păşesc. Înţelegeţi? Eu am autoritatea lui Dumnezeu s-o fac, dar ea va merge acasă sănătoasă numai atunci când va porunci El. Înţelegeţi? Eu ştiu că acesta este adevărul şi sunt gata să mor în dimineaţa aceasta stând pe acest lucru, aşa cum sunt gata s-o fac pentru orice altceva. Înţelegeţi? Acesta este adevărul.”

Care este adevărul? Că atunci când va porunci El, femeia va merge acasă sănătoasă.

„Eu ştiu că acesta este adevărul şi sunt gata să mor în dimineaţa aceasta stând pe acest lucru, aşa cum sunt gata s-o fac pentru orice altceva. Înţelegeţi? Acesta este adevărul.”

Vedeţi? El ştia că de îndată ce Dumnezeu a spus acel lucru, nu mai există nimic să-l poată împiedica să se împlinească. Dar dacă Dumnezeu nu vă spune aceasta sau dacă nu aveţi o descoperire adevărată, ci este doar o presupunere, noi nu avem dreptul să rostim acel lucru ca „Aşa vorbeşte Domnul”. Avem dreptul să vorbim Cuvântul şi să spunem prin credinţă: „Doamne, potrivit Cuvântului Tău, eu cred că se poate întâmpla acest lucru”, dar nu avem dreptul să mergem în jur să spunem: „Aceasta va fi aşa, aceea va fi aşa.” Trebuie să fim foarte atenţi cu aceste lucruri.

Fratele Branham spune că dacă spuneţi sau faceţi ceva şi nu se împlineşte, trebuie să veniţi la altar, să se pună mâinile peste voi şi demonul acela să fie scos afară pentru că Duhul lui Dumnezeu nu greşeşte niciodată. Amin.

Mulţi oameni ar fi trebuit să facă aceasta de multă vreme, pentru că astfel i-ar fi scutit pe alţi oameni de multe dureri de cap şi de multă suferinţă.

Să ne întoarcem la Estera, la poziţia ei şi la Tragerea a treia.

Fratele Branham spune în Epoca Pergam din Epocile Bisericii:

„Cei care sunt Mireasă vor face numai voia Sa, ei nu pot face altfel. Ei fie Îl vor avea pe „Aşa vorbeşte Domnul”, fie vor sta pe loc. Ei ştiu că Dumnezeu în ei trebuie să fie Cel care face lucrările şi Îşi împlineşte propriul Său Cuvânt. El nu Şi-a încheiat toată lucrarea, aşa că acum va lucra în şi prin Mireasa Sa. Ea ştie aceasta pentru că înainte nu era încă timpul pentru El să facă anumite lucruri pe care trebuie să le facă acum. Dar acum, El va împlini prin Mireasă lucrarea pe care a lăsat-o pentru acest timp.”

Mai are Hristos de făcut o lucrare pe pământ? Absolut. Cum o va face El? Prin Trupul Său. Cine este Trupul Său? Cei care au fost botezaţi printr-un singur Duh într-un singur Trup. Acesta este Trupul lui Isus Hristos de pe pământ, iar dacă trebuie să folosească Trupul Său, acesta este Mireasa Sa; sunt eu şi voi, fraţi şi surori. Noi suntem mâinile Sale, picioarele Sale, ochii Săi, urechile Sale, iar dacă El are de făcut o lucrare pe pământ, o va face folosindu-Se de Trupul Său.

Aceasta înseamnă că a mai rămas ceva de făcut pentru noi.

În Estera 9.29 scrie:

„Împărăteasa Estera, fata lui Abihail, şi iudeul Mardoheu au scris stăruitor a doua oară pentru ca să întărească scrisoarea privitoare la Purim.

Au trimis scrisori tuturor iudeilor în cele o sută douăzeci şi şapte de ţinuturi ale împăratului Ahaşveroş. Ele cuprindeau cuvinte de pace şi de credincioşie,

întărind ţinerea acestor zile Purim la vremea hotărâtă, cum le rânduiseră iudeul Mardoheu şi împărăteasa Estera pentru ei şi cum şi le rânduiseră şi pentru ei înşişi şi pentru sămânţa lor, cu prilejul postului lor şi ţipetelor lor.”

Eu cred că este foarte neobişnuit şi ciudat felul în care vorbeşte Scriptura despre Estera, când aceasta se pregăteşte să scrie un decret, să facă sau să spună ceva. De ce spun aceasta? Pentru că întotdeauna scrie: „Estera şi Mardoheu”. Aţi observat aceasta în cartea Esterei? Dar de ce scrie tot timpul „Estera şi Mardoheu”? Mardoheu este un tip, un simbol al Duhului lui Dumnezeu.

Astfel, în Apocalipsa 22.17, chiar la sfârşitul Cărţii, scrie: „Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!” Vedeţi? Estera şi Mardoheu au scris; Estera şi Mardoheu au dat un decret. Amin. Vedem paralela?

Dacă ne gândim la Cel care va vorbi în ultima epocă, Acela este Duhul. Duhul va vorbi prin Mireasă. Vedeţi? Duhul nu poate vorbi cu Voce audibilă pentru cei din jur, decât dacă foloseşte corzile voastre vocale. Astfel, „Duhul şi Mireasa zic: „Vino!” În timpul din urmă va fi Duhul şi Mireasa.

Aşadar, Estera a avut autoritate pentru că ea era împărăteasa şi astfel a primit autoritate de la împărat, dar Mardoheu avea puterea de a pune autoritatea primită în practică. Amin. Înţelegeţi? „Duhul şi Mireasa zic: „Vino!”

Împăratul Ahaşveroş i-a dat Esterei dreptul de a spune şi de a scrie tot ce voia ea, dar Mardoheu, Duhul Sfânt, are Pecetea sau puterea de a pune totul în acţiune. Acesta este motivul pentru care textul biblic spune: „Duhul şi Mireasa zic: „Vino!” Mireasa are autoritatea să facă aceste lucruri pe pământ, dar Duhul lui Dumnezeu este Cel care vine, susţine şi împlineşte tot ce spune ea, El fiind puterea de a manifesta ceea ce spune ea. Amin! De aceea găsim scris tot timpul „Estera şi Mardoheu”.

Să mergem în Estera 9.32:

„Porunca Esterei a întărit aşezarea acestei porunci Purim, şi lucrul acesta a fost scris în carte.”

Nu împăratul a fost cel care a poruncit, nu el a scris decretul, împăratul nu a decretat nimic. După demascarea lui Haman, după a doua venire a împăratului, el i-a spus tot timpul Esterei să spună ceea ce voia ea, iar cei care au lucrat împreună au fost Estera şi Mardoheu. În cele din urmă, decretul Esterei a confirmat problema Purimului şi a fost scris în Carte.

El mai are lucruri pe care trebuie să le facă pe pământ, şi le va face prin Mireasă. Cine credeţi că va decreta în zilele din urmă? Al cui glas va spune: „Vino!”? Al Duhului şi al Miresei. Dar nu va fi din voia noastră, la alegerea noastră, ci prin porunca divină a Tatălui.

În încheiere voi mai aduce câteva citate din predicile fratelui Branham. Mai întâi, din „Răsăritul soarelui” care a fost vorbită în anul 1965:

„Aşa cum Hristos a fost primul care a înviat dintre toţi profeţii. Cu toate că a fost preumbrit în multe locuri, El a fost întâiul rod al celor care dormeau. Venirea lui Hristos în Mireasă …”

Aţi observat care este a doua venire a lui Hristos? Venirea lui Hristos în Mireasă. Vă amintiţi? Aşa cum am văzut, El vine în Om, apoi vine în Femeie, iar a treia oară avem Bărbatul şi Femeia reaşezaţi din nou în Eden.

Cum ştim, prima dată a venit în Omul Isus Hristos, în trup de carne, iar a doua oară va veni în Mireasa Sa. Amin! Aşadar, acum vorbim despre a doua venire a Domnului:

„În venirea lui Hristos în Mireasă, ieşirea afară a Bisericii, va trebui să fie un Snop legănat din nou în zilele din urmă. O, vai!

Legănarea snopului! Ce era snopul? Snopul era primul care ajungea la maturitate, primul care dovedea că era grâu, care dovedea că era un snop. Aleluia! Sunt sigur că înţelegeţi despre ce vorbesc. El a fost legănat deasupra oamenilor, iar mai întâi va exista o ieşire pentru epoca Miresei, pentru învierea din denominaţionalismul întunecat…”

Noi am fost înviaţi din denominaţionalismul întunecat? Câţi dintre voi aţi trăit aceasta? Eu mai aştept doar ca trupul meu să fie restituit acolo unde este şi sufletul.

„…pentru învierea din denominaţionalismul întunecat, va exista un Mesaj prin care maturitatea deplină a Cuvântului S-a întors înapoi în toată puterea Sa şi este legănat deasupra oamenilor prin aceleaşi semne şi minuni pe care le-a făcut El în timpul Său.”

Când a vorbit despre snopul legănat, fratele Branham s-a referit la Isus Hristos. El era snopul legănat care a venit şi a împlinit toată Legea, dovedind că toate lucrările erau accesibile pentru oameni. El este Snopul care a fost legănat deasupra oamenilor la înviere, iar când a înviat, El a dovedit că a biruit moartea şi că toate făgăduinţele se întorceau înapoi la oameni, restul secerişului fiind Cartea Faptelor. Aţi înţeles?

Aşadar, învierea lui Hristos a fost Snopul legănat deasupra poporului, iar Cartea Faptelor este restul secerişului.

El mai spune că la a doua venire a lui Isus, la venirea Sa în Mireasă, va trebui să mai fie un snop legănat deasupra Bisericii, acest snop fiind primul braţ de recoltă adunată din câmp care a ajuns la maturitate, la coacere, care a fost tăiat şi legănat înaintea Domnului, legănarea fiind slujba sa.

Aşadar, la venirea lui Isus Hristos în Mireasă, trebuie să existe o legănare a snopului care să dovedească faptul că avem din nou deplina maturitate a Cuvântului. Ne-a arătat fratele Branham că deplina maturitate a Cuvântului s-a întors din nou? Amin. Înseamnă că dacă snopul a fost legănat, trebuie să existe şi o recoltă deplină ca prima dată. Amin.

S-a împlinit totul cu profetul? Nu. El a fost primul; el a fost snopul legănat, primul care a ajuns la maturitatea deplină a recoltei, dar trebuie să existe şi o recoltă deplină. Însă întreaga recoltă trebuie să ajungă la maturitatea întregului Cuvânt, astfel încât tot ce este în cuvânt să fie şi în câmp. Amin. Fiecare dar care a fost în snopul legănat trebuie să fie şi în Trup, ceea ce înseamnă că Trupul trebuie să ajungă la maturitatea deplină a recoltei.

În aceste zile din urmă, noi am avut un snop legănat care a dovedit că acest Cuvânt va aduce recolta la o maturitate deplină, pentru că trebuie să existe o altă carte a Faptelor care se va scrie în spatele celei dintâi. Aşadar, aşa cum primul snop legănat a produs o carte a Faptelor, şi al doilea snop trebuie să producă o carte a Faptelor. Dar nu o presupunere, ci originalul, lucrurile originale. Amin. Noi o vedem în jurul nostru, avem multe mărturii, dar totul trebuie să ajungă la maturitatea deplină a recoltei. Amin.

Ascultaţi ce a spus fratele Branham în predica „Priviţi!” din anul 1963:

„Acum vă voi spune ceva ce v-am spus tot timpul, aceasta fiind ceea ce noi am aşteptat de atâta vreme (de cel puţin câţiva ani: patru, cinci sau poate mai mulţi): Tragerea a treia a fost acum legitimată şi sunt sigur că toţi ştiţi ce este ea.”

În predica „Unşii din timpul sfârşitului”, fratele Branham a spus că Tragerea a treia este deschiderea Cuvântului. Este în ordine?

Întotdeauna când vorbeşte despre Tragerea a treia, el se întoarce la o vedenie pe care a avut-o în anul 1956. În ea, el a văzut că încerca să introducă un şnur prin gaura unui pantof de copil. Avea un şnur gros şi o gaură mică pentru că era un papuc de copil, şi nu putea să-l introducă înăuntru. Iar Îngerul Domnului i-a spus: „Nu vei putea să-i înveţi pe bebeluşii penticostali lucruri duhovniceşti!” În continuarea vedeniei, el s-a văzut pe malul unui lac unde pescuia. Pe mal erau şi alţi pescari despre care a aflat că erau predicatori.

Îngerul Domnului i-a spus să meargă mai adânc şi să prindă peştii mari. El i-a spus că în jurul lui erau numai peşti mici, dar în adâncime se aflau păstrăvi curcubeu, aceştia fiind peştii pe care urmărea să-i prindă.

Aşadar, a pus momeala în cârlig şi l-a lansat în apă, iar predicatorii care se aflau în jurul fratelui Branham, i-au spus: „Şi tu eşti pescar, nu-i aşa? Cum pescuieşti?” Şi fratele Branham a spus: „Aceasta m-a făcut să mă simt destul de bine.”, aşa că le-a răspuns: „Da, sunt pescar”, şi a început să le arate cum pescuia el:

– prima Tragere a fost prima tragere a momelii pentru a încerca să atragă atenţia peştilor.

Fratele Branham a spus că aceasta a fost semnul de pe mână. El lua mâna bolnavului în mâna sa, iar când făcea aceasta, pe mâna sa apăreau diferite băşici, erupţii şi alte lucruri, iar în funcţie de acestea, le spunea celor bolnavi de ce boală sufereau.

Acela a fost primul imbold prin care încerca să prindă peştii mari. Ce încerca să prindă? Păstrăvi curcubeu pe care i-a numit „peştii legământului”, sămânţa lui Dumnezeu. El a spus că în această tragere au venit peşti micuţi.

– A urmat Tragerea a doua care este deosebirea gândurilor inimii, când Dumnezeu i-a spus păcatele oamenilor, ce făcuseră, etc. El îi privea şi vedea în vedenie învăţătura lor şi alte lucruri şi fratele Branham spunea că atunci a tras atât de tare de momeală încât a ieşit afară din apă, iar în jurul ei era un peşte mic şi scheletic care arăta ca o piele învelită în jurul momelii. El încerca să prindă peşti curcubeu, dar ce a prins? Nişte peşti micuţi „la fel ca cei prinşi de ceilalţi fraţi”, cum a spus el.

Aşadar, Tragerea a doua prindea acelaşi fel de recoltă ca şi celelalte slujbe de evanghelizare de pe câmp, dar el trebuia să prindă păstrăv curcubeu, peştele legământului pe care nu-l putea prinde niciunul dintre fraţii care se aflau lângă el şi în jurul lui. Îngerul i-a spus că peştii aceia se aflau în apă mai adâncă, ceea ce înseamnă că era nevoie de mai mult decât de o experienţă de apă superficială în care trăiesc peştii mici.

Tragerea a doua a fost deosebire gândurilor inimii sau prorocia, dar Tragerea a treia a fost deschiderea Cuvântului, ceea ce înseamnă că Tragerea a treia este cea care va prinde păstrăvul curcubeu. Amin.

Nu semnele şi minunile, nu prorociile, pentru că acestea au atras doar atenţia, ele au fost momeala din cârlig, dar cârligul este Cuvântul. Amin.

Aşadar, nici prima Tragere şi nici a doua nu au prins păstrăvii curcubeu, iar Îngerul i-a spus că a greşit prin faptul că a explicat cum încerca el să prindă peştele. Fratele Branham a încercat să explice darul, a încercat să explice cum funcţiona supranaturalul, dar nimeni nu a putut înţelege, iar Îngerul a spus că aceasta va cauza o mulţime de imitaţii. Şi aşa a fost.

Deci, fratele Branham a spus că Tragerea a treia este deschiderea Cuvântului, deschiderea Peceţii a şaptea.

Când a fost deschisă Cartea Răscumpărării, iar păstrăvii curcubeu, copiii lui Dumnezeu, au văzut că se întorc toate făgăduinţele răscumpărării, când şi-au văzut numele în Carte, când au văzut că Titlul de Proprietate era înapoi în mâna Mielului, şi-au dat seama că fac parte din această Carte, aceasta fiind ceea ce pretinde peştele.

Ce pretinde peştele curcubeu astăzi? El nu pretinde deosebirea pe care o avea fratele Branham, nici semnul de pe mână cu umflăturile care apăreau pe ea, ci pretinde Cuvântul. El a putut atrage păstrăvul curcubeu cu momeala primei şi celei de-a doua Trageri, dar ceea ce-l va prinde este deschiderea Cuvântului, adică Tragerea a treia.

Apoi, fratele Branham a vorbit despre legitimarea Tragerii a treia. Tragerea a treia este deschiderea Cuvântului, iar dovada Tragerii a treia este Cuvântul vorbit, rostit.

Când vorbeşte despre Tragerea a treia şi despre dovada sau legitimarea Tragerii a treia, fratele Branham vorbeşte despre aducerea la existenţă a veveriţelor. Noi am vorbit despre aceasta şi ştim că s-a întâmplat de două ori: prima dată au fost aduse la existenţă trei veveriţe, iar în anul următor au fost aduse la existenţă cinci. După aceea s-a dus în casa lui Hattie Wright, şi acolo a vorbit despre aceasta, iar ea a spus că acesta este adevărul absolut. Atunci, fratele Branham s-a ridicat şi a spus: „Vei primi orice vei cere!”

Hattie Wright nu se ruga, aşa cum nu s-a rugat nici fratele Branham când a primit veveriţele, dar Dumnezeu a veni jos în maniera Sa divină şi i-a spus să ceară ce doreşte. Ea nu se ruga, dar Dumnezeu poate da acest fel de autoritate amestecată cu puterea cuiva care are caracter. Fratele Branham a spus că cuvintele rostite de femeia aceea i-au plăcut Domnului; ea a primit descoperirea că ceea ce spunea profetul era adevărul absolut, iar Domnul i-a dat dreptul să ceară ce voia. El ştia că nu era în caracterul ei să ceară un milion de dolari, vindecarea surorii ei sau ceva pentru părinţii ei, ci va cere mântuirea celor doi băieţi ai ei. Amin.

Întrebarea care se ridică este dacă noi avem caracterul necesar pentru a gestiona acel fel de putere şi de autoritate? Dacă El ar veni şi ţi-ar spune: „Ce doreşti?”, ce ai cere? Se va potrivi cu voia Sa sau va fi propria voastră voie?

Mireasa se maturizează şi se îndreaptă spre punctul în care va avea Cuvântul Său şi va şti ce să facă cu El. Ea trebuie să aibă gândul lui Hristos, nu propriul ei gând. Noi ne apropiem de momentul când va putea lucra Tragerea a treia. Ce ne va duce acolo? Deschiderea Cuvântului.

Fratele Branham a spus:

„Tragerea a treia a fost legitimată acum şi sunt sigur că toţi ştiţi ce este ea. Acum, ţineţi minte că nu va exista niciodată vreo imitaţie a ei pentru că ea nu poate fi imitată.”

Cum ar putea fi imitată de cineva? Este posibil ca cineva să mintă în legătură cu ea şi să spună: „Au apărut nişte veveriţe!”, dar nimeni nu poate imita legitimarea Tragerii a treia, nimeni nu poate imita deschiderea Cuvântului care leagă Geneza de Apocalipsa într-o armonie desăvârşită. Aşa ceva nu se poate imita.

 

„Ea (Tragerea a treia) există acum, chiar în acest timp. S-a întâmplat acum pentru ca prezenţa Sa să poată fi identificată printre voi.”

Cum a putut fi identificată prezenţa Tragerii a treia printre noi? În legănarea snopului. Tragerea a treia îşi identifică prezenţa printre noi, în legănarea snopului.

 

„…Dar nu va fi folosită într-un fel măreţ până când nu se va uni acest Conciliu. Însă când o va face… Penticostalii şi alţii pot imita aproape orice, dar când va veni timpul acela…”

Despre ce vorbeşte fratele Branham aici? Despre timpul când se va ridica acel Conciliu.

„…dar când va veni timpul acela, când va veni constrângerea, veţi vedea că ceea ce aţi văzut numai pentru puţin timp, se va manifesta în plinătatea puterii Sale.

Ce este aceasta? Legănarea snopului şi secerişul deplin. Amin. „…ceea ce aţi văzut pentru puţin timp”, adică legănarea snopului, „veţi vedea în plinătatea puterii Sale,” adică secerişul.

Apoi fratele Branham spune de patru ori:

„Înţelegeţi? Înţelegeţi? Înţelegeţi? Înţelegeţi?

Acum, eu trebuie să continui cu lucrarea de evanghelizare. Trebuie să continui aşa cum am fost însărcinat la început. Aşadar, voi aţi primit Cuvântul şi ştiţi ce să căutaţi şi cum să staţi. Eu trebuie să continui cu lucrarea de evanghelizare.

Prieteni, staţi liniştiţi şi mergeţi înainte pentru că ceasul când se va înfăptui ceva se apropie repede. Înţelegeţi?

Acum, s-ar putea să vedeţi întâmplându-se câteva lucruri ciudate cu privire la mine. Nu este vorba de ceva păcătos, nu la aceasta mă refer. Dar va fi ceva ciudat faţă de tendinţa obişnuită, pentru că în etapa unde am ajuns acum în slujbă, mă voi retrage de aici, fiind atent la punctul acela şi aşteptând timpul să-l folosesc.”

Unde a ajuns el? La deschiderea celor şapte Peceţi. Cum poţi merge dincolo de deschiderea celor şapte Peceţi? La ce punct era atent? La acea constrângere, la timpul când se va ridica acea constrângere.

„Şi va fi folosit. Ştim cu toţii că pe cât este de sigur că Prima tragere a fost identificată, şi Tragerea a doua a fost identificată. Aş vrea să gândiţi duhovniceşte, cei care sunteţi duhovniceşti. Aşa cum spune Biblia: „Cel înţelept să înţeleagă”: Tragerea a treia a fost identificată în mod corespunzător. Înţelegeţi? Noi ştim unde este. Aşadar, Tragerea a treia este aici.”

De ce? Pentru că vine Hristos.

„Este atât de sfântă încât nu trebuie să spun multe în legătură cu ea. Aşa cum mi-a spus El la început: „Nu spune nimic despre aceasta!” Vă amintiţi? A fost cu ani în urmă şi vorbeşte de la sine. Eu am încercat să le explic pe celelalte două şi am făcut o greşeală mare. După părerea mea… Eu nu spun că Domnul mi-a spus aceasta, dar după părerea mea, aceasta este ceea ce va dezlănţui credinţa pentru răpire, pentru plecare.”

Ascultaţi ce spune mai departe:

„Eu trebuie să rămân în tăcere pentru încă puţin timp. Acum, ţineţi minte şi voi, cei care ascultaţi această bandă: s-ar putea să vedeţi chiar acum o schimbare în slujba mea, un regres; nu o ascensiune, ci un regres.”

La doi ani după ce a predicat această predică, fratele Branham a adormit şi slujba lui s-a încheiat.

„Acum suntem chiar în epoca aceea, şi lucrurile nu pot merge mai departe. Trebuie să aşteptăm doar o clipă până când se va întâmpla aceasta chiar aici, ca să se încheie lucrurile şi apoi va veni timpul.”

Despre ce vorbea fratele Branham? Despre constrângere. El se referea la momentul când acest mare Conciliu va începe să facă presiuni.

„Trebuie să aşteptăm doar o clipă până când se va întâmpla aceasta chiar aici, ca să se încheie lucrurile şi apoi va veni timpul. Dar este identificată în întregime.”

Cine va trăi manifestarea Tragerii a treia? Profetul a plecat. Noi am văzut-o temporar, dar o vom vedea în plinătatea puterii Sale. Unde?

În predica „Shalom” din ianuarie 1964, fratele Branham spune:

„Cu toţii ştim că aceea este identificarea. Noi ştim ce este Tragerea a treia. Toţi înţelegem aceasta. Voi aveţi caseta. Înţelegeţi?”

Vă rog să fiţi atenţi ce spune el:

„Eu cred că va rămâne inactivă sau adormită pentru puţin timp, până când va veni marele ceas al prigoanei. Atunci se va manifesta, va vorbi. Se va manifesta fără greşeală, desăvârşit, ca cele cinci semne categorice.”

Când spune: „ca cele cinci semne”, fratele Branham se referă la aducerea la existenţă a celor trei, respectiv cinci veveriţe, la învierea peştişorului, oprirea furtunii, la mântuirea celor doi fii ai sorei Hattie şi la vindecarea tumorii soţiei. Acestea sunt cele cinci dovezi categorice.

Vreau să citesc încă o dată citatul acesta din predica „Shalom”:

„Cu toţii ştim că aceea este identificarea. Noi ştim ce este Tragerea a treia. Toţi înţelegem aceasta. Voi aveţi caseta. Înţelegeţi? Eu cred că va rămâne inactivă sau adormită pentru puţin timp…”

De cât timp zace adormită?

„…va rămâne inactivă sau adormită… până când va veni marele ceas al prigoanei. Atunci se va manifesta, va vorbi.”

Auziţi? Nu voi veţi vorbi, ci ea va vorbi, iar dacă va vorbi ea, va avea nevoie de o gură. A cui gură va fi?

Eu spun: „O, Dumnezeule, îngăduie să fie gura mea!” Ajută-mă să trăiesc o viaţă atât de predată şi de ascultătoare de acest Cuvânt, încât atunci când va veni vremea să vorbească Tragerea a treia, când va veni timpul ca Hristos să vorbească din nou, să poată folosi aceste buze. Amin.

Aceasta este maturitatea deplină a recoltei. La aceasta vine El, dar noi nu vom păşi în faţă de capul nostru, nu vom spune gândurile noastre şi nu vom inventa nimic, ci totul va fi real, original şi inspirat de Cuvântul lui Dumnezeu. Este credinţa originală care ne-a fost descoperită la timpul potrivit, iar noi vom vorbi, vom merge mai departe, nu vom presupune, nu vom acţiona pe baza gândurilor şi presupunerilor noastre, ci prin cunoştinţa originală. Este ceva ce vom şti dincolo de orice umbră de îndoială, vom rosti şi se va înfăptui întocmai. Noi vom ajunge la acel timp! Amin.

Câţi din voi cred că acest timp este chiar la uşă? Noi putem vedea că totul se schimbă în naţiune şi în jurul lumii şi, aşa cum va veni o prigoană împotriva evreilor, aceeaşi prigoană va veni şi împotriva Miresei, pentru că ceea ce se întâmplă natural, se întâmplă şi duhovniceşte. Mai mult, fratele Branham ne-a spus deja ce se va întâmpla; el ne-a spus că Tragerea a treia va zace pentru puţin timp „adormită”, aşteptând să se ridice prigoana, iar atunci va vorbi.

De ce are nevoie El? De o Mireasă ajunsă la maturitate. Ce ne va aduce la maturitate? Deschiderea deplină a întregului Cuvânt al lui Dumnezeu. Aceasta va aduce maturizarea recoltei.

Dar nu vom ajunge acolo jucându-ne, şi nici petrecându-ne timpul în distracţii şi amuzament. Nu, nu! Noi vom ajunge la maturitatea deplină a recoltei când vom pune deoparte toate lucrurile care ne distrag de la Cuvânt şi ne ocupă timpul. De aceea, este timpul să ne concentrăm pe ceea ce ne-a dat El. Şi ce ne-a dat El? Domnul ne-a dat Lumina deplină a Cuvântului Său pentru a ne duce la maturitatea deplină a recoltei, şi nu va funcţiona nimic altceva.

Nu ştiu cum sunteţi voi, dar eu sunt gata de plecare! O, sunt gata de plecare şi strig: „Doamne, dacă ai nevoie de un vas, iată-mă! Dacă trebuie să-l cureţi, fă aceasta. Dacă trebuie să-l treci prin foc, Te rog să-l treci. Dar foloseşte-mă, Doamne, ia-mă şi fă ce vrei cu mine.”

Câţi din voi Îi spuneţi aceasta, Domnului?

Este timpul ca ceea ce am văzut pentru puţin timp să vină la puterea deplină. Amin.

În încheiere aş vrea să citesc ceva foarte interesant. În Estera 9.24 este un Cuvânt care mi-a plăcut foarte mult:

„Căci Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul, vrăjmaşul tuturor iudeilor, făcuse planul să-i piardă şi aruncase Pur, adică sorţul, ca să-i omoare şi să-i nimicească.”

Nu este aceasta ceea ce a încercat să facă diavolul împotriva poporului lui Dumnezeu? El a încercat să-i nimicească. Însă versetul 25 începe cu „Dar…” Îmi place pentru că atunci când se vorbeşte despre distrugerea sau nimicirea poporului lui Dumnezeu, El este atât de bun încât pune în faţă un „dar”. Vedeţi? Haman a încercat să-i omoare, „dar”. „Dar” ce? „Dar când Estera…” Numele „Estera” înseamnă „stea”. Mai înainte, Estera se numise „Hadasa” care înseamnă „muritoare”, dar numele ei a fost schimbat în „Stea”, adică „o Sămânţă împărătească a lui Avraam”. Nu aceasta sunt stelele de pe cer? Această împărăteasă era o „Stea” care făcea parte din sămânţa împărătească a lui Avraam.

„Dar Estera, venind înaintea împăratului, împăratul a poruncit în scris să întoarcă asupra capului lui Haman planul cel rău pe care-l făcuse împotriva iudeilor şi să spânzure pe lemn pe el şi pe fiii lui.”

Haman a făcut un plan să vă distrugă vieţile, să distrugă sămânţa împărătească a lui Dumnezeu, să-i omoare, să-i alunge, să-i nimicească, dar totul s-a schimbat atunci când împărăteasa a venit în prezenţa împăratului. Amin.

Sunteţi voi, Estera? Aţi fost în prezenţa Împăratului? Este timpul ca totul să se schimbe. Ce va urma? Toate uneltirile vrăjmaşului se vor întoarce împotriva capului lui. Fratele Branham a spus că toate acestea i se vor întâmpla diavolului. Prin sângele lui Isus Hristos, toate uneltirile rele ale vrăjmaşului se vor întoarce la el; când treceţi prin Sângele Său, tot ce a pus diavolul asupra voastră este îndepărtat pentru totdeauna, totul se întoarce la starea lor originală. Şi care este forma lor originală? Au venit de la diavol şi se întorc la el.

Aşadar, el va fi distrus de propriile sale planuri şi uneltiri. Când? Atunci când Estera va veni înaintea Împăratului. Amin.