ARĂTAREA DOMNULUI

Să ne rugăm. Tată ceresc, Îți mulțumim, Doamne, pentru marele privilegiu pe care ni l-ai dat de a fi aici, din nou împreună. Îți mulțumim pentru că ești aici, atât de credincios, să ne păstrezi prin Harul Tău.

Te iubim, Doamne, și apreciem lucrarea pe care o faci în viețile noastre. Și acum, Te rugăm să vii în scenă, în timp ce privim la Cuvântul Tău, ca să ne frângi Pâinea Vieții și să ne hrănești cu mâna Ta, să ne întărești prin Cuvântul Tău, să ne dai călăuzire și îndreptare, pentru că ne încredem în Tine.

Te iubim și Te rugăm să iei acest vas sub controlul Tău și să ne dăruiești Cuvintele prețioase ale Vieții prin aceste buze de lut. Dumnezeule, noi avem nevoie de Tine în această oră, de aceea ne încredem în Tine, credem în Tine; avem încredere în felul Tău de lucrare pentru că ne-ai promis aceasta, Doamne. Te rugăm să ne binecuvântezi în tot ce spunem și facem, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Dumnezeu este bun și sunt foarte recunoscător pentru aceasta; sunt recunoscător că fac parte dintr-un Dumnezeu viu, un Dumnezeu viu care Se mișcă și lucrează, ne cheamă și ne schimbă, ne crește și ne modelează în imaginea Lui.

Vreau să vorbesc puțin despre rebotezarea fratelui Iosiah Priest, iar pentru aceasta vom deschide Bibliile la Fapte 2.37-39:

„După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunși în inimă, și au zis lui Petru și celorlalți apostoli: „Fraților, ce să facem?”

„Pocăiți-vă,” le-a zis Petru, „și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh.

Căci făgăduința aceasta este pentru voi, pentru copiii voștri, și pentru toți cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.”

Cu câteva săptămâni în urmă, fratele Iosiah a venit la mine și am vorbit despre dorința lui de a fi botezat din nou, în Numele lui Isus Hristos, și am constatat că raționamentul lui, dorința lui era corectă, o dorință minunată.

El știe că nu trebuie să fie rebotezat pentru că a fost botezat în Numele Domnului Isus Hristos, ca băiat, dar în conștiința lui există ceva și vrea să știe că se află pe o temelie bună. Când a vorbit cu mine, am văzut că înțelege unde se află din punct de vedere biblic, înțelege că nu este necesar s-o facă din nou, dar vrea s-o facă de dragul conștiinței lui, iar eu spun: „Dumnezeu să te binecuvânteze!” Sunt fericit s-o fac! El vrea să fie convins că Temelia lui este solidă, iar eu spun: „Dumnezeu să te binecuvânteze.”

Acesta este motivul pentru care vreau să vorbesc despre rebotezare. Sunt două motive pentru rebotezare: există o rebotezare pentru că nu am fost botezați biblic, și mulți dintre noi am fost rebotezați pentru că nu am fost botezați în Numele Domnului Isus Hristos. Câți dintre voi ați fost rebotezați pentru că primul vostru botez nu a fost biblic? (Amin). Deci, acesta este un caz de rebotezare.

Fratele nostru a primit botezul biblic în mod corect, însă dorește să fie botezat din nou. Fratele Branham a primit această întrebare în „Întrebări și Răspunsuri,” din anul 1954, așa că vreau să citim.

„M-am botezat la vârsta de treisprezece ani. Ar trebui să fiu botezat din nou?”

Este un răspuns lung, dar voi scoate câteva fragmente din el. Fratele Branham spune:

„Dacă ai fost creștin tot timpul, de la treisprezece ani, un credincios în Hristos, eu aș rămâne așa cum ești. Eu nu aș face-o dacă Dumnezeu te-a binecuvântat și ți-a dat Duhul Sfânt după aceea.

Botezul este numai o formă, este doar pentru a arăta lumii sau adunării că ești cu El din timpul acela; că tu, înaintea martorilor, dovedești că ai crezut că Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, că El a murit și a înviat a treia zi, iar tu ai fost îngropat în El și ai înviat ca să umbli într-o viață nouă. Și oamenii aceia care te-au văzut când te-ai botezat, te vor întâlni la Judecată.”

Deci, el spune că acel botez este o mărturie pentru acea adunare sau oriunde te-ai afla, că ai crezut în Domnul Isus Hristos. Voi citi din nou: „…dovedești că ai crezut că Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, că El a murit și a înviat a treia zi, iar tu ai fost îngropat în El și ai înviat ca să umbli într-o viață nouă.” Aceasta mărturisești tu când intri în apa botezului: că tu crezi că Hristos a murit pentru tine. Amin. Așadar, tu vrei să mergi într-o Viață nouă cu El. Mai jos, fratele Branham spune:

„Frate Bill, ai botezat vreodată pe cineva care a fost botezat când era un copilaș, și apoi a fost rebotezat?” „De multe ori.”

Apoi a intrat într-o Scriptură și a corectat o neînțelegere, așa că, vreau să înțelegeți aceasta. El spune:

„Există o Scriptură în Apocalipsa 2, care vorbește Bisericii. El a spus: „Pocăiește-te și fă din nou faptele de la început.” Mulți interpretează acea Scriptură și spun că aceasta înseamnă că trebuie să mergi înapoi și să faci același lucru din nou. Bine, dacă vei observa, dragă prietene creștin…Acum, eu nu sunt în dezacord cu aceasta, pentru că noi avem bazinul pentru botez, plin. Noi suntem gata să botezăm pe oricine vrea să fie botezat oricând, dar nu suntem în dezacord. Astfel, dacă vreți să fiți botezați, dacă este ceva ce vă stă în cale și simțiți că ar trebui să fiți botezați, duceți-vă și faceți-o. Aceasta este corect. Duceți-vă și faceți-o. Nu lăsați nimic să vă stea în cale. Fiți perfect curați. Amin.”

Mai jos, el spune:

„Dacă vrei să fii botezat din nou, du-te înainte! Acesta este lucrul care trebuie făcut. Eu i-am botezat pe mulți din nou.

Dar acum, pentru Scriptura la care te referi…” El se referă la Apocalipsa 2, unde scrie: „Pocăiește-te și fă din nou faptele de la început,” el spune că înțelegerea este că atunci când ai căzut, (aceasta este înțelegerea pe care am avut-o la penticostali), ai căzut din har și acum ești din nou un păcătos și trebuie să urmezi din nou întregul proces ca să-ți faci viața corectă, și toate acestea. Referitor la aceasta, fratele Branham spune: „Nu este necesar. Aceasta nu este adevărat.” Și el a continuat:

„Dar acum, pentru Scriptura la care vă referiți, aceasta nu vorbește la un individ, aceasta era pentru Biserică. Vedeți? Biserica, ce au făcut ei? Ei și-au pierdut dragostea dintâi; smântâna, spuma adevărată pe care au avut-o la început. Și El a spus: „Pocăiește-te, și fă din nou faptele de la început. Întoarce-te repede înapoi și obține lucrul acela.” El îi vorbește Bisericii: „Dacă nu te pocăiești și nu te întorci înapoi,” ei bine, El trebuia să mute sfeșnicul.

Acum, dacă vrei să fii botezat, dacă ai fost botezat când aveai treisprezece ani sau la orice vârstă, păi, fii botezat dacă aceasta îți stă în cale.

Dar din punct de vedere biblic, aș putea spune că nu ar trebui să fii rebotezat. Există o singură cale biblică prin care aș putea spune că oamenii au fost rebotezați; există o singură Scriptură în toată Biblia, în care oamenii au fost rebotezați, și aceea a fost cu privire la cei care au fost botezați de Ioan Botezătorul înainte de venirea Duhului Sfânt. Pavel le-a spus în Fapte 19.5, că ei trebuie să fie botezați din nou în Numele lui Isus Hristos, ca să primească Duhul Sfânt.”

Apoi, puțin mai jos, fratele Branham spune:

„Aceasta este…Să spunem că tu ai fost botezat într-un botez creștin la vârsta de treisprezece ani și ai trăit pe tot parcursul o viață creștină sau dacă ai dat înapoi de câteva ori…Eu nu știu dacă ei au o…despre cei care dau înapoi, nu știu, aș vrea ca cineva să vină să mă întrebe, să mă întrebe aceasta.”

Fratele Branham ar vrea să aibă o întrebare despre alunecare. El spune: „Aș vrea ca cineva să vină să mă întrebe despre aceasta. Dar la cei care dau înapoi, amintiți-vă, voi dați înapoi în fiecare zi. Nu există nici o modalitate să scăpați de aceasta. Corect? Voi dați înapoi pentru oamenii din biserică, dar nu înaintea lui Dumnezeu. Vedeți? Voi dați înapoi înaintea lui Hristos, dar nu o faceți în Dumnezeu, pentru că dacă ați păcătuit într-adevăr, sunteți pierdut. Dar voi cădeți în mod constant. Pavel trebuia să moară în fiecare zi și să se pocăiască în fiecare zi; și el se pocăia constant, tot timpul. Și dacă Pavel a trebuit s-o facă, atunci și eu trebuie s-o fac la fel. Voi, nu? Așa este corect.

Acum, dacă ați fost răscumpărați și recunoașteți că Sângele lui Isus Hristos v-a curățat de păcat și ați trăit o viață de creștin, eu nu cred că ar fi necesar. Dar dacă vreți, este bine, este frumos, și noi vom fi bucuroși s-o facem.”

Am vrut să repet această învățătură pentru că știu că mulți dintre voi ați fost botezați în copilărie, ca și copii, la șapte sau opt ani. Astfel, când vedeți pe cineva care vrea să fie rebotezat de dragul conștiinței, aceasta poate ridica o întrebare în inima voastră, dar nu lăsați să se ridice nici o întrebare, pentru că, dacă ați făcut botezul biblic, este bine. Dar pentru că ai eșuat cu Dumnezeu, noi toți am eșuat cu Dumnezeu, aceasta nu înseamnă că trebuie să fii rebotezat doar pentru că ai alunecat; ai căzut și ai plecat, nu înseamnă că trebuie să te întorci și să faci botezul din nou, deoarece botezul tău a fost biblic.

Și mai este un gând: că nu am înțeles bine când aveam șase, șapte sau opt ani. Dar eu aveam douăzeci și unu de ani când m-am botezat și nici eu nu am înțeles bine. Am fost sincer în ceea ce am înțeles, am văzut și am urmat, dar acum știu mai mult decât am știut în ziua aceea. Și dacă de fiecare dată când înțelegem mai bine botezul, trebuie să ne botezăm, am putea avea în fiecare serviciu un rând pentru botez. Corect? Vreau să nu fie nimeni confuz.

Dacă tu ai fost botezat fiind sincer, cu o inimă sinceră, în poziția în care erai în acel moment când ai fost botezat conform Scripturii, botezul tău este bun. Deci, nu-l lăsați pe diavolul să vă tulbure mintea.

În ce-l privește pe fratele nostru, el știe că Dumnezeu are de-a face cu el, dar botezul este ceva ce vrea să facă pentru el însuși, de dragul conștiinței lui, să-și stabilească Temelia. El își pune la îndoială motivele de la momentul respectiv, nu pune la îndoială că a fost botezul corect sau că a făcut ceva greșit.

Am înțeles bine? Corect. Nu vreau să avem zece botezuri duminica viitoare, pentru că, dacă se va întâmpla că diavolul începe să te trimită pe acea cale, îți va tulbura credința, și chiar te va îndepărta de Temelia ta. Deci, există momente când el se poate apropia și acesta este unul din ele. Dar există momente în care este potrivit, este un lucru bun și va fi o binecuvântare pentru cineva, dar dacă continui să pui la îndoială Temelia ta, o vei submina și vei trece constant de la o întrebare la alta, și la alta, și la alta. Acesta este motivul pentru care vreau ca toți să înțelegeți și dacă mai aveți întrebări, puteți să mi le puneți pentru că vreau să aveți o înțelegere bună și clară; și sper că aveți o înțelegere bună și clară.

Și acum, putem să ne bucurăm pentru fratele nostru pentru că el va merge de acolo știind că a ascultat de Domnul și că totul este solid sub picioarele lui.

În ce-i privește pe ceilalți trei, ei vor pleca de la botez știind că au păzit Cuvântul lui Dumnezeu și că au ascultat pe deplin de ceea ce i-a încredințat Dumnezeu să facă. Laudă lui Dumnezeu!

Să deschidem Bibliile la Marcu 16.12. Aceasta s-a întâmplat după învierea lui Isus Hristos.

„După aceea, S-a arătat în alt chip, la doi dintre ei, pe drum, când se duceau la țară.”

În această dimineață vreau să vorbesc despre, Arătarea Domnului, care a devenit un subiect destul de mare pentru mine, dar nu vreau să merg în toate acestea, pentru că este un singur aspect pe care vreau să-l analizez.

Aici ni se spune: „După aceea, S-a arătat în alt chip sau în altă formă, la doi dintre ei.” Isus Hristos a înviat din morți. El a mers la Calvar, a murit, a înviat și a fost văzut de Maria Magdalena care nu L-a recunoscut. Deși a petrecut mult timp cu El și L-a cunoscut îndeaproape, ea nu L-a recunoscut când L-a văzut, ci a crezut că este grădinarul. Ei bine, și celor doi care mergeau pe drum spre Emaus, El li S-a arătat și a apărut într-o altă formă. Ei au fost intimi cu El și Îl cunoșteau bine, și cu toate că El a mers cu ei șase ore și a vorbit tot timpul cu ei, nu L-au cunoscut.

Maria Magdalena L-a cunoscut foarte bine și L-a iubit mult, dar când L-a văzut după învierea Lui, nu și-a dat seama că era Domnul, ci a crezut că era grădinarul. Așadar, vedem că după învierea lui Isus Hristos, El putea să apară într-o altă formă.

Cuvântul, „apariție,” de aici, este „fanaro,” în limba greacă. Cuvântul grec, „fanaro,” este tradus ca: „a se manifesta, a apărea, a se arăta.” Iar în definiția din Concordanță, spune: „a se manifesta, a se face vizibil, a face cunoscut ce a fost ascuns sau necunoscut, a se manifesta fie prin cuvânt, prin fapte sau în orice alt mod.” Așadar, aici Isus este manifestat, Se manifestă, Se face vizibil după învierea Sa dar El o face într-o altă formă, de aceea ei nu L-au văzut ca fiind același Isus cu care au umblat. Dacă ar fi avut aceleași trăsături fizice, L-ar fi cunoscut imediat, dar aici, ei au mers cu El pe drum șase ore și au discutat împreună, dar nu L-au recunoscut; L-au invitat să cineze cu ei, dar nu L-au recunoscut; S-a așezat la masă cu ei, dar nu L-au recunoscut. Dar la masă, El a făcut ceva ce făcea înainte și ochii lor s-au deschis și au știut că era Domnul.

Așadar, când vorbim despre arătarea Domnului, știm că Domnul S-a arătat în ziua noastră dar noi nu căutăm  mâinile Lui cu cicatrice de cuie, ci căutăm Cuvântul care se manifestă astăzi. Noi vom intra în această temă, Arătarea Domnului, dar aș vrea să pun o temelie.

De multe ori, acești termeni înseamnă ceva în mintea noastră, dar s-ar putea să avem o imagine greșită a ceea ce înseamnă acești termeni, așa că, apariția Domnului nu înseamnă că atunci când El Se arată, Îl vei vedea în forma în care a fost răstignit, dar cu toate acestea, este EL. Este tot El. Și încă apare sau manifestă ce a fost ascuns anterior dar nu în aceeași formă.

Să mergem la 1Samuel 3.1:

„Tânărul Samuel slujea Domnului înaintea lui Eli. Cuvântul Domnului era prețios în vremea aceea, și vedeniile nu erau dese.”

Acest cuvânt, „prețios,” poate însemna, „rar.” Cu alte cuvinte, Cuvântul Domnului era foarte rar în acele zile pentru că nu exista o viziune deschisă.

Samuel era fiul Anei care s-a rugat pentru un copil, pentru că era stearpă. Ea s-a rugat, și s-a rugat și preotul Eli pentru ea, iar ea s-a dedicat și a promis Domnului că dacă-i va da un fiu, îl va închina Domnului. Astfel, ea l-a avut pe Samuel, și după ce l-a înțărcat, l-a închinat Domnului, așa că Samuel a trăit toată viața în Templu. Voi știți că el a crescut acolo iar Domnul l-a chemat pe nume ca să fie un profet a Său. Este un semn pentru condiția în care ne aflăm noi în acest timp, pentru că suntem într-un timp când Cuvântul Domnului este rar, pentru că nu există o viziune deschisă.

A trecut mult timp de când ei nu au mai avut un profet, la fel ca biserica Laodicea. Cuvântul Domnului era rar în acea zi pentru că bisericile au luat Cuvântul și L-au sucit prin intelect, după înțelegerea lor, așa că, Cuvântul Domnului a devenit rar, a fost manipulat, a fost pătat, adică oamenii făceau tot ce știau că este mai bine, dar cele mai bune lucruri pe care le știau ei, erau false, de aceea nu ajungeau la adevărata interpretare a Cuvântului. Așadar, în această epocă a fost o perioadă în care Cuvântul Domnului era rar și nu exista o viziune clară pentru că nu a mai existat nici un profet de la apostolul Pavel încoace.

Să coborâm mai jos, la 1Samuel 3.19-21:

„Samuel creștea, Domnul era cu el, și n-a lăsat să cadă la pământ niciunul din cuvintele Sale.

Tot Israelul, de la Dan până la Beer-Șeba, a cunoscut că Domnul pusese pe Samuel proroc al Domnului.

Domnul S-a arătat din nou în Silo; căci Domnul Se descoperea lui Israel, în Silo, prin Cuvântul Domnului.” (traducere din engleză).

Aici a apărut Domnul. Cum arăta El? Sub ce formă? Noi vedem că aceasta este o arătare a Domnului în Biblie: „Domnul S-a arătat din nou în Silo.” Așadar, El a apărut în Silo. De ce nu a apărut Domnul mai înainte în Silo? Pentru că Cuvântul Domnului devenise rar, nu era nici o viziune clară, deschisă, deși Silo era Templul, era locul unde slujeau preoții și toate acestea, iar aici, noi vedem că scrie: „Domnul a apărut din nou în Silo.” Cum a apărut El? El a apărut printr-un mesaj profetic, pentru că Cuvântul S-a întors în Silo. Și când Cuvântul S-a întors în Silo  printr-un dar profetic, „Domnul a apărut din nou în Silo.” Laudă lui Dumnezeu!

Putem spune: „Domnul a apărut din nou în zilele noastre.” Domnul a apărut din nou, dar unde era înainte de a apărea din nou? El era în biserică, dar biserica L-a legat prin râuri denominaționale și crezuri limitând Duhul Sfânt, limitând Cuvântul, dar la sfârșitul epocilor, El vine din nou nelegat printr-o slujbă profetică și printr-un Mesaj prin care Duhul Sfânt este dezlegat. El vine din nou înapoi în biserică, și arată aceasta printr-un semn care este un dar profetic, pentru că Domnul a apărut din nou încă odată în zilele noastre în același fel în care a apărut în acea zi.

1Samuel 4.1: „Cuvântul lui Samuel a ajuns la cunoștința întregului Israel.” (traducere din limba engleză).

Așadar, noi credem că Domnul S-a arătat din nou în      Silo, pentru că Domnul S-a descoperit lui Samuel în Silo prin Cuvântul Domnului. Când Cuvântul Domnului a venit la Samuel, Domnul a apărut din nou în Silo, iar următorul pas este, că Cuvântul lui Samuel a venit la tot poporul. Întrebarea este: era Cuvântul lui Samuel sau era Cuvântul Domnului? Laudă lui Dumnezeu! Îmi place felul cum este scrisă Biblia, prieteni. Este atât de minunat!

A fost Cuvântul lui Samuel sau Cuvântul Domnului? De aceea în zilele noastre, voi oamenii, vă întrebați: „De ce citiți un profet? De ce îi citiți cărțile? Pentru că Domnul S-a arătat din nou în această zi! Domnul S-a arătat din nou în Biserică. Domnul S-a întors în Biserică, S-a întors la neamuri. Domnul S-a arătat din nou în zilele noastre în Biserică, pentru că a dat Cuvântul Domnului profetului William Branham, și acum, Cuvântul lui William Branham a venit la „Israel.” Dar eu pot privi dincolo de aceasta și să văd că aceasta este arătarea Domnului, acesta este Cuvântul Domnului.

Acesta este motivul pentru care citim cărți cu mesaje; de aceea ascultăm casete; de aceea îl cităm pe profet. Este același motiv pentru care ei l-au ascultat pe Samuel, pentru că Domnul a apărut din nou când Și-a adus Cuvântul.

Cuvântul, „a apărut,” în această Scriptură, este tradus ca: „a vedea, a se uita , a inspecta, a percepe, a considera că.” Înseamnă, a apărea, a se prezenta, a face să vezi, sau a arăta.

Când Domnul a adus Cuvântul înapoi printr-un profet, El S-a descoperit pe Sine Însuși, a arătat Cine era El; S-a arătat, S-a declarat prin Cuvântul Său pentru că Dumnezeu este Cuvântul.

Ioan 1.1: „La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Dumnezeu era Cuvântul.”

Și când Dumnezeu a adus Cuvântul înapoi la un profet, Dumnezeu a apărut din nou, aducând acel Cuvânt. El a apărut, S-a prezentat pe Sine Însuși. Laudă lui Dumnezeu!

Uneori, apariția Lui nu este ceea ce credem noi că este, și eu spun: „Dacă spune că El a apărut în Silo, aleargă la Silo și găsește-L! Aleargă la Silo și descrie-L cum arată! Aleargă la Silo și spune-mi cum sună Glasul Lui!” Dar ceea ce vei vedea este un profet care își aduce Cuvântul și acel Cuvânt este EL. Profetul nu este El, dar profetul care stă acolo, este o reprezentare a Lui pentru că aduce Cuvântul lui Dumnezeu, și Dumnezeu este Cuvântul.

Dumnezeu Se prezintă din nou la Silo. Laudă lui Dumnezeu.

Deci, ce face El? Arată cum sună Vocea Lui? Cât este El de înalt? „A apărut! A apărut! Ai spus că a apărut, ar trebui să poți spune cât este de înalt.” Nu! El nu apare așa. Și El a apărut și în zilele noastre.

Geneza 18. Noi cunoaștem foarte bine acest capitol, dar trebuie să privesc din nou la el.

Geneza 18.1: „Domnul i S-a arătat la stejarii lui Mamre, pe când Avraam ședea la ușa cortului, în timpul zădufului zilei.”

Acesta este Domnul. Acest cuvânt, „Domnul,” este, „Iehovah,” „Cel ce există prin Sine Însuși,” „Dumnezeul Cel Atotputernic,” „Elohim.” Acesta este, EU SUNT CEL CE SUNT.

„Domnul i S-a arătat la stejarii lui Mamre, pe când Avraam ședea la ușa cortului, în timpul zădufului zilei.

Avraam a ridicat ochii, și s-a uitat, și iată că trei bărbați stăteau în picioare lângă el. Când i-a văzut a alergat înaintea lor, de la ușa cortului, și s-a plecat până la pământ.

Apoi a zis: „Doamne, dacă am căpătat trecere în ochii Tăi, nu trece, rogu-Te, pe lângă robul Tău.

Îngăduie să se aducă puțină apă, ca să vi se spele picioarele, și odihniți-vă lângă copacul acesta.

Am să mă duc să iau o bucată de pâine, ca să prindeți la inimă, și după aceea vă veți vedea de drum; căci pentru aceasta treceți pe lângă robul vostru.” „Fă cum ai zis,” i-au răspuns ei.

Avraam s-a dus repede în cort la Sara, și a zis: „Ia repede trei măsuri de făină albă, frământă și fă turte.”

Și Avraam a alergat la vite, a luat un vițel tânăr și bun, și l-a dat unei slugi să-l gătească în grabă.

Apoi a luat unt și lapte, împreună cu vițelul pe care-l gătise și l-a pus înaintea lor. El însuși a stat lângă ei, sub copac, și le-a slujit până ce au mâncat.”

Aici a apărut Domnul, și vedem că El a mâncat. Domnul a apărut în Silo, dar sub ce formă? Aici, El a apărut într-o altă formă, într-un trup de carne, ca Om, iar profetul ne-a spus că acel trup a fost un Loc de locuit temporar pentru Dumnezeu, nu a fost un trup de carne permanent pentru El, pentru că trupul permanent era Isus Hristos, născut prin pântecele unei fecioare.

El a luat elementele pământului din care a creat un trup, a pășit în el, și în acea apariție, în acel trup de carne a putut să bea lapte, să mănânce unt și carne de vițel, și să vorbească cu Avraam.

„Atunci ei i-au spus: „Unde este nevastă-ta Sara?” „Uite-o în cort,” a răspuns el.

Unul dintre ei, a zis: „La anul, conform cu timpul vieții, Mă voi întoarce negreșit la tine, și iată că nevastă-ta Sara, va avea un fiu.” Sara asculta la ușa cortului, care era înapoia Lui.

Avraam și Sara erau bătrâni, înaintați în vârstă, și Sarei nu-i mai venea rânduiala femeilor.

Sara a râs în sine, zicând: „Acum, când am îmbătrânit, să mai am pofte? Domnul meu bărbatul, de asemenea este bătrân.”

Domnul a zis lui Avraam: „Pentru ce a râs Sara, zicând: „Cu adevărat să mai pot avea copil eu, care sunt bătrână?”

Este oare ceva prea greu pentru Domnul? La anul, conform cu timpul vieții, Mă voi întoarce la tine, și Sara va avea un fiu.”

Aici, vedem că Domnul deosebește gândurile Sarei; nu cuvintele Sarei, pentru că ea nu a spus acele cuvinte, ci le-a gândit în inima ei, în cort, iar El stătea cu spatele la cortul unde se afla ea; și El a deosebit gândurile ei. Aici, El era în trup de carne în care a mâncat și a băut, iar fratele Branham a spus: „Amintiți-vă că El avea praf pe haine și trebuia să-Și spele picioarele pentru că erau prăfuite.”

El a venit în trup de carne și a deosebit gândurile Sarei care se afla în cortul din spatele Lui, și El le-a spus numele lor corecte, schimbate, pentru că înainte, numele lor erau Avram și Sarai. Domnul le-a schimbat numele în mod supranatural, iar aici, El i-a vizitat și noi vedem că acest OM care apare în scenă, le știa numele lor schimbate; El le-a spus:  „Numele tău este Avraam și numele tău este Sara; și a deosebit gândurile Sarei, deși se afla în cortul din spatele Lui.

Să citim mai departe:

„Domnul a zis lui Avraam: „Pentru ce a râs Sara, zicând: „Cu adevărat să mai pot avea copil eu, care sunt bătrână?”

Este oare ceva prea greu pentru Domnul? La anul, conform cu timpul vieții, Mă voi întoarce la tine, și Sara va avea un fiu.”

Sara a tăgăduit, și a zis: „N-am râs.” Căci i-a fost frică. Dar El a zis: „Ba da, ai râs.”

Bărbații aceia s-au sculat să plece, și s-au uitat înspre Sodoma. Avraam a plecat cu ei, să-i petreacă.

Atunci Domnul a zis: „Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac?…

Căci Avraam va ajunge negreșit un neam mare și puternic, și în el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului.

Căci Eu îl cunosc și știu că are să poruncească fiilor lui și casei lui după el să țină Calea Domnului…”

Nu voi citi mai departe, dar știm că în continuare a venit timpul distrugerii, că judecata va veni asupra Sodomei și Gomorei, deoarece păcatul lor ajunsese până la cer.

Așadar, în această arătare, Domnul apare într-un trup de carne, care nu este trupul Lui de carne permanent; acesta va fi Isus Hristos, singurul Său Fiu născut.  Dar aici, El este într-un trup de carne, în care mănâncă și bea; și are hainele și picioarele prăfuite. El cunoștea numele lor schimbate, știa unde locuiesc și putea deosebi gândurile, și le-a spus despre judecata care era gata să vină, ceea ce urma să se întâmple.

Această scenă s-a repetat în zilele noastre; această scenă a fost prezentată pentru noi și repetată în zilele noastre.

În mesajul, Hristos identificat în toate epocile, fratele Branham spune:

„Și ce a spus acel Om, acel Om în carne umană? „De ce a râs Sara?”

Ce s-a întâmplat? Avraam L-a numit pe acel Om, „Elohim,” „Dumnezeul Cel Atotputernic,” reprezentat într-o ființă umană.

Domnul nostru Isus, a spus: „Așa cum a fost în zilele lui Lot, așa va fi, „la venirea,” priviți: „Când Fiul omului este descoperit în zilele din urmă, Fiul omului fiind descoperit, Evanghelia Sa Îl identifică așa cum era în zilele lui Lot.”

Priviți aceste națiuni pervertite. Vai! Uitați-vă la homosexuali, priviți ce avem acum. Biserica este o mizerie, națiunea și totul este o mizerie, iar Dumnezeu le varsă pe toate din gura Sa, de sus până jos pentru că totul este o mizerie. Din punct de vedere geografic dar și din punct de vedere material, scena este stabilită. Este timpul ca Dumnezeu să Se întoarcă în trup uman, „Cuvântul care este mai ascuțit decât o sabie cu două tăișuri și un descoperitor al gândurilor și al intențiilor inimii,” să apară în scenă pentru a-L dovedi pe Isus Hristos Același ieri, azi și pentru totdeauna. Este un Cuvânt făgăduit care a fost dat de Dumnezeu pentru această zi în care trăim, în această zi, și Dumnezeu este aici cu noi, ca să-L manifeste și să-L facă adevărat.”

În mesajul, Locul de închinare pregătit de Dumnezeu, profetul spune:

„Dar El ne-a promis că, chiar înainte de venirea timpului sfârșitului, lumea va deveni ca în Sodoma, când un Om a coborât în formă umană. Au fost trei: doi îngeri și Dumnezeu Însuși. Acela a fost Dumnezeu, Biblia spune aceasta. Acum, El a coborât și S-a manifestat aici, întorcându-Se cu spatele spre cortul în care era Sara, și i-a spus lui Avraam ce gândea Sara, în cort. Acesta este adevărul.

Isus Însuși a spus că, în ziua când Se va descoperi Fiul omului, cu alte cuvinte, Fiul omului, slujba lui Isus Hristos Însuși.”

Când Isus Hristos a fost pe pământ, El S-a numit pe Sine, Fiul omului. Prin toate Evangheliile, El Se numește, Fiul omului, dar El a stabilit în Biblie o profeție, și aș vrea să ne întoarcem la cartea lui Matei 24.36:

„Despre ziua aceea și despre ceasul acela, nu știe nimeni; nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.”

Știți, eu spun tot timpul aceasta, dar iubesc Biblia și iubesc acest Mesaj, pentru că sunt împreună. Mesajul luminează Scripturile și descoperă toate Adevărurile ascunse. El a spus: „Despre ziua aceea și despre ceasul acela, nu știe nimeni; nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.”

Așadar, Isus a spus că despre ziua și ceasul acela, nu știe nimeni; nici îngerii din ceruri, ci numai Tatăl. Dar El nu a rămas numai la atât, ci a spus: „Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe…” Mai întâi, El a spus: „Nimeni nu știe ziua și ora, dar pot să vă dau un indiciu, astfel încât să aveți ceva după care să priviți, ceva de deslușit sau ceva la care să priviți în Cuvântul Meu, ca să puteți spune: „Aceasta este Aceea.”

„Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla și la venirea Fiului omului.

În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau și beau, se însurau și se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie,

și n-au știut nimic, până când a venit potopul și i-a luat pe toți, tot așa va fi și la venirea Fiului omului.”

Așadar, la venirea Fiului omului va fi la fel  ca în zilele lui Noe. Cum a fost în zilele lui Noe? În zilele lui Noe, inimile oamenilor erau rele. Bărbații luau femeile de soții, se căsătoreau, divorțau și se recăsătoreau; erau violenți și au umplut pământul de violență, și fiecare dorință a omului era îndreptată în continuu numai spre rău. Eu spun că ne-am întors în zilele lui Noe. Și în zilele lui Noe, Dumnezeu a trimis un profet ca să pregătească o cale de scăpare. Amin? Dumnezeu a trimis un profet cu un Mesaj, și acel Mesaj era salvarea pentru acea generație, dacă ei îl credeau și intrau în Arcă. Și El a zis: „Cum a fost în zilele lui Noe…”

Dacă spui: „Așa cum a fost în zilele lui Noe,” trebuie să fie o repetare? Trebuie ca cineva să construiască o barcă uriașă? Nu. El vă arată prin acest simbol, prin această prefigurare, ceea ce urmează. Dar prefigurarea nu va fi o repetare, nu va veni cineva să construiască o Arcă, ci Arca construită acum, este Hristos, Cuvântul. Și dacă vei veni la Hristos Cuvântul, vei fi salvat. Laudă lui Dumnezeu!

Așadar, noi ne-am întors în vremea aceea, la tot răul și stricăciunea din ziua aceea. Dar în timpul acela, Dumnezeu a trimis un profet cu un Mesaj și a dat o Cale de scăpare de judecata aflată în așteptare, judecată care stă gata să se repete și în zilele noastre.

Să mergem împreună la Luca 17. Aceasta este cealaltă Scriptură la care profetul lui Dumnezeu a făcut referire iar și iar și iar. Luca 17.26-30:

„Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel și în zilele Fiului omului…” Vedem că aici, Isus spune același lucru.

„…Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel și în zilele Fiului omului:

mâncau, beau, se însurau și se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; și a venit potopul și i-a prăpădit pe toți.

Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau;

dar în ziua când a ieșit Lot din Sodoma, a plouat foc și pucioasă din cer, și i-a prăpădit pe toți.

Tot așa va fi și în ziua când Se va arăta Fiul omului.”

Profetul lui Dumnezeu a mers la această Scriptură iar și iar și iar, în slujba sa arătând că vine o zi în care va fi descoperit Fiul omului, și aceasta va fi când lumea se va afla într-o stare ca aceea din zilele lui Lot. Unde se afla Lot? Lot era  în Sodoma. Ce era în Sodoma? Perversiune sexuală, homosexualitate, violență și tot felul de păcate și corupție, și noi vom ajunge din nou în această stare. Vreau să spun că nu era numai homosexualitate în Sodoma, ci era o homosexualitate agresivă, iar noi ne-am întors la timpul acela. Dar, laudă lui Dumnezeu, pentru că în timpul acela a apărut Domnul. Domnul a apărut în scenă și a făcut o Cale de scăpare. Slavă lui Dumnezeu, că El a venit la aleșii Săi care încercau să trăiască o viață separată de lume; El a avenit la aleșii Săi și S-a descoperit în trup de carne, cu deosebirea gândurilor și a arătat semnul lui Mesia, înainte de venirea lui Mesia.

Așadar, noi vedem că ne-am întors la zilele lui Lot, iar Sodoma și Gomora sunt peste tot în jurul nostru. Dar în zilele lui Lot a avut loc o arătare a Domnului în trup. Laudă lui Dumnezeu!

Vreau să citesc ceva ce a spus profetul în mesajul, Perseverența:

„Isus a zis: „Cum a fost în zilele Sodomei, așa va fi la venirea Fiului omului.” Va fi același lucru ca în zilele Sodomei. Aceasta ni se spune în Luca 17.30: „Așa va fi în ziua când Se va arăta Fiul omului, când Fiul omului va fi descoperit.” În zilele când Fiul omului se va descoperi, va fi la fel ca în zilele Sodomei, va avea loc același lucru.”

Așadar, el leagă totul înapoi la aceste două pasaje din Scriptură, chiar înapoi la Geneza 18 și spune: „În ziua când Se va descoperi Fiul omului, va fi la fel ca acolo,” și exact aceasta s-a întâmplat în zilele noastre; Dumnezeu a coborât în carne umană în trupul acestui profet și a început să lucreze prin acest trup de carne și să declare: „Eu sunt aici!” Și El a adus Cuvântul înapoi. Domnul a apărut în zilele noastre! Domul a apărut în zilele noastre!

În mesajul, Cine este Acest Melhisedec?,  profetul spune:

„Și fiindcă v-am spus în toate aceste seri și în seara aceasta că El nu este mort, El este aici și a promis că va face același lucru. El a promis că va veni un timp în zilele din urmă, conform Maleahi 4 și sfântul Luca, că El va apărea din nou în formă umană în mijlocul poporului Său, și va face același lucru, același Semn Mesianic.”

Când Dumnezeu i S-a arătat lui Avraam, El a putut deosebi gândurile Sarei care era în cortul din spatele Său; când Isus a fost pe acest pământ, a putut deosebi gândurile fariseilor și a celor din jurul Său; și când Dumnezeu a apărut în această zi printr-un profet mesager, El a putut deosebi gândurile oamenilor. Și ca să nu ratăm ceea ce făcea El, la sfârșitul serviciilor, acest profet se întorcea cu spatele spre audiență și începea să numească oameni de la balcon, oameni din spate, din partea aceasta și din cealaltă. De ce se întorcea cu spatele? Unii erau atât de departe, încât oricum, nu avea cum să-i recunoască, dar el se întorcea cu spatele ca să recunoaștem că ne-am întors înapoi în zilele lui Lot, și în zilele Sodomei și  Gomorei; ne-am întors acolo. Această profeție se împlinea acum sub ochii noștri. De ce? Așa am putut recunoaște arătarea Domnului, că El este aici. El a venit ca Fiu al omului, și venirea Fiului omului a fost pentru a Se descoperi Fiul omului. Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul, Sărbătoarea Trâmbițelor, profetul spune:

„Cum va fi Mesia…Oamenii care Îl cred pe El, știu aceasta numai dacă sunt constant în Cuvânt; știu ce este El. Daniel a spus: „Cei înțelepți vor ști, dar cei neștiutori, cei neînțelepți, nu vor ști. Ei Îl vor cunoaște pe Dumnezeul lor.” El va apărea în zilele din urmă ca să-i aducă pe oameni înapoi la Cuvânt; astfel ca Mireasa să-și cunoască Soțul, să-și cunoască Partenerul, Cuvântul descoperit. De aceea trebuie să se întâmple acest lucru.”

Când citim Noul Testament și ajungem la cartea Apocalipsa, dintr-o dată, în cartea Apocalipsa, vreau să spun că începem să vedem că apare acești termeni, „Mireasa,” „Soția Mielului,” „Căsătoria Mielului.” Dintr-o dată, vedem că la sfârșitul Noului Testament, trebuie să fie o căsătorie, trebuie să fie o Mireasă, o Soție. A cui Mireasă? Mireasa Mielului, Soția Mielului. Astfel, recunoaștem că această Biserică, Biserica Noului Testament, trebuie să fie Mireasa lui Isus Hristos.

Această Mireasă a fost blocată în tot felul de tradiții bisericești și neînțelegeri, dar noi știm că Hristos este Cuvântul.

Să ne întoarcem la Ioan 1, și să citim acest pasaj foarte familiar al Scripturii. Ioan 1.1:

„La început era Cuvântul; și Cuvântul era cu Dumnezeu; și Cuvântul era Dumnezeu.” Apoi mergem la versetul 14:

„Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și noi am privit  slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.”

Așadar, la început a fost Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu, apoi acel Cuvânt care este Dumnezeu, S-a făcut trup și a locuit printre noi în trupul lui Isus Hristos, iar Isus Hristos este Mielul lui Dumnezeu care va avea o Soție. El este Cuvântul făcut trup; El este Cuvântul în măsură deplină; El a devenit trupul Cuvântului. Mărturia deplină într-o singură Ființă umană a tot ceea ce era Dumnezeu, S-a manifestat în Isus Hristos. El a fost Imaginea exprimată, Imaginea exactă sau Imaginea deplină a lui Dumnezeu în trup uman. El a fost Cuvântul făcut trup. Și acum, acest Miel, acest Hristos trebuie să aibă o Mireasă, și această Mireasă va fi dintre neamuri; va fi o Biserică alcătuită din neamuri.

Această Mireasă vine la sfârșit, în cartea Apocalipsa. Această Mireasă vine în manifestare, și această Mireasă trebuie să știe Cine este Soțul Ei. Dar Ea este confuză în legătură cu Partenerul Ei, cu Soțul Ei. De ce este confuză cu privire la Soțul Ei? Din cauza tuturor tradițiilor bisericești și a doctrinelor, a denominațiunilor și a tot ce s-a întâmplat în ultimii două mii de ani. Dar în bunătatea Sa, Dumnezeu va veni, El va apărea în timpul sfârșitului. Cum va apărea El?  Printr-un trup de carne și va arăta Semnul deosebirii. El va apărea în chipul unui om dar va arăta Semnul că acesta este mai mult decât un om. De aceea, profetul spune: „Tu nu m-ai atins pe mine, ci L-ai atins pe Dumnezeu. Eu nu pot face nimic pentru tine, eu sunt doar un om.”

Când folosea darul deosebirii, profetul spunea: „Tu știi că nu sunt eu. Eu sunt doar un om și nu pot ști aceasta, trebuie să fie EL.”

Astfel, noi vedem arătarea Domnului. Dar cum a apărut El? În apariția Sa, El Și-a adus Cuvântul. De ce a apărut El? Aici, el spune că, „Apariția Sa în zilele din urmă, este ca să-i aducă pe oameni înapoi la Cuvânt.” Deci, El a apărut ca să Se prezinte Miresei sale, iar Ea să știe Cine este Partenerul Ei, cine este cu adevărat Mirele Ei; ca să nu se mai căsătorească cu bisericile; să nu se mai dea bisericilor, doctrinelor și dogmelor lor, ci să-Și recunoască Partenerul, și să se aducă pe Ea însăși și să se așeze la picioarele Lui.

El a apărut în această zi, și a apărut ca să-i aducă pe oameni înapoi la Cuvânt.

Când Dumnezeu i S-a prezentat lui Avraam în Câmpiile Mamre, El a făcut aceasta cu un scop. Când a apărut, a făcut-o cu un scop; pentru că era o profeție care trebuia împlinită; era o promisiune pe care a făcut-o lui Avraam, și această promisiune era că Avraam va avea un moștenitor, pe Isaac. Apoi, au trecut douăzeci și cinci de ani de când a fost făcută această promisiune, dar Isaac nu a venit, și în acest timp s-au întâmplat o mulțime de lucruri; au fost o mulțime de greșeli de calcul și pași greșiți și toate acele lucruri, dar cu toate acestea, în tot acest timp, promisiunea era încă adevărată. A trecut mult timp, iar Avraam și Sara îmbătrâneau tot mai mult, până când au încetat să mai aibă o relație ca un cuplu căsătorit. Trupul lui Avraam era uscat și la fel al Sarei, dar El urma să vină în scenă ca să împlinească promisiunea.

El nu Și-a făcut apariția doar pentru a Se arăta, ci Și-a făcut apariția pentru a împlini ceea ce a promis. El a venit în scenă pentru a împlini ceva, pentru că știți, totul are timpul stabilit și vine la împlinire la timpul hotărât. Astfel, Dumnezeu a venit la Avraam, pe care l-a numit, „Părintele credinței,” pentru că Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, și a fost socotit neprihănit pentru această credință.

Așadar, El a venit la Avraam și Avraam a crezut promisiunea, el a primit mesajul pentru ziua lui, că va primi un fiu promis, că va moșteni țara promisă și că Domnul l-a chemat la o viață de separare pentru a merge în acea țară. El a crezut că Dumnezeu îi va da acea țară lui, și copiilor lui după el, pentru că va avea un moștenitor. Deci, Avraam a crezut tot Cuvântul pentru ziua lui; astfel, de-a lungul timpului, el s-a separat continuu și s-a mutat în acea viziune; el s-a aliniat tot mai mult cu profeția pe măsură ce timpul a trecut.

Noi știm că și Sara era acolo, dar și ea cunoștea profeția, promisiunea făcută lui Avraam; știa că Avraam va avea un fiu. Noi știm că atunci când erau tineri și trăiau împreună ca bărbat tânăr și femeie tânără, ei nu au putut avea niciodată un copil. Ea nu putea să aibă copii, dar Avraam putea să aibă copii, pentru că, atunci când Sara a spus: „Domnul m-a făcut stearpă, ia-o pe Agar și să am un copil prin ea,” Sara știa că Avraam poate avea copii, dar nu a crezut că ea ar putea avea un copil. Ea a spus: „Domnul m-a făcut stearpă,” deci, nu credea că ar putea avea un copil. Astfel, ei s-au mișcat tot timpul în jurul acestor lucruri, și aș spune că, cea mai mare problemă cu Sara, a fost că ea nu a recunoscut că era o parte integrantă a profeției; că ea însăși făcea parte din profeție.

Sara a crezut Cuvântul. Ea a crezut tot ce i-a spus Avraam. Eu sunt sigur că ea a crezut că Dumnezeu a vorbit cu Avraam și că el va avea un fiu, de aceea i-a spus: „Ia-o pe Agar, poate acesta este felul în care se va împlini Cuvântul.” Ea a spus aceasta nu pentru că nu credea Cuvântul, ci pentru că nu credea că prin ea însăși se va împlini acel Cuvânt. Ea nu s-a îndoit de promisiune, ci s-a îndoit că ea însăși este o parte din acea promisiune.

Așadar, Dumnezeu a trebuit să vină în scenă, și noi ne dăm seama că atunci când El a venit în scenă, nu a avut neapărat de-a face cu Avraam, pentru că El îl întâlnise deja pe Avraam de mai multe ori. El l-a întâlnit pe Avraam, și l-a întâlnit pe Avraam, și l-a întâlnit pe Avraam, dar, de data aceasta, când a venit să-l întâlnească pe Avraam, El S-a ocupat de Sara, pentru că ea avea acea îndoială, acea necredință care o ținea pe loc. Dar El a venit și a început să arate Semnul deosebirii gândurilor. El nu a venit acolo, doar așa, ci a făcut-o pentru Sara, și a spus: „De ce a râs Sara în cort?” Ea a negat aceasta, dar El i-a spus: „Ba da, ai râs.” Și totul a fost descoperit, apoi a zis: „Te voi vizita din nou, conform cu timpul vieții, și tu, Sara, vei concepe și vei avea un fiu, pentru că toate aceste lucruri fac parte din făgăduință.”

Deci, ceea ce a făcut Dumnezeu, este că El S-a întors în scenă în apariția Lui și a spus: „Ascultă, tu scapi din vedere o parte din profeție, pentru că tu faci parte din profeție.” El a venit ca s-o facă pe Sara să înțeleagă că, „Tu faci parte din profeție.”

Există o Biserică și Biserica a crezut în Isus Hristos; a crezut că El este Fiul lui Dumnezeu; a crezut în Duhul Sfânt; a crezut că Pavel era un apostol; a crezut că Biblia este corectă, dar unde este îndoiala ei? Unde este neînțelegerea ei? Ea nu înțelege că este parte din Taină.

Sara nu înțelegea că ea era taina profeției, taina, partea ascunsă. Avraam putea să conceapă fiul făgăduit, Avraam putea să-l aibă; Avraam putea să aibă fii, dar profeția era că el va avea un moștenitor care trebuia să vină prin  soția lui, pentru că doar soția lui era parte din el; și pentru ca el să aibă un fiu, era nevoie de ambele părți: de Avraam și soția lui.

Așadar, în această apariție, El Se arată în puterea Lui pentru Ea. Laudă lui Dumnezeu! De ce? Pentru că este timpul să împlinim profeția; pentru că este timpul să împlinim această promisiune, promisiune pe care Sara trebuia s-o creadă. Pentru ca El să-Și poată împlini profeția, trebuia ca Sara să creadă.

Să ne întoarcem împreună la Geneza 18.13-14:

„Domnul a zis lui Avraam: „Pentru ce a râs Sara, zicând: „Cu adevărat să mai pot avea copil eu, care sunt bătrână?”

Este ceva prea greu pentru Domnul? La timpul hotărât Mă voi întoarce la tine conform cu timpul vieții și Sara va avea un fiu.”

Apoi, Sara a negat. Aceasta înseamnă că Sara a auzit totul. Înainte, Dumnezeu S-a ocupat cu Avraam, cu Avraam, cu Avraam, și i-a spus că Sara va avea un copil, dar de data aceasta, a auzit ea însăși Cuvântul Lui după ce  a arătat Semnul deosebirii gândurilor. După aceasta, El a spus: „Sara va avea un fiu.”

Să mergem la Geneza 21. El a spus: „Mă voi întoarce la tine.” În Geneza 21.1, citim:

„Domnul Și-a adus aminte de cele ce spusese Sarei, și Domnul a împlinit față de Sara ce făgăduise.

Sara a rămas însărcinată, și a născut lui Avraam un fiu la bătrânețe, la vremea hotărâtă, despre care-i vorbise Dumnezeu.”

Care a fost partea tainică a acestei profeții? A fost Femeia, Sara.

Există o parte tainică în Noul Testament, și această parte a tainei, este Mireasa. Deși profețiile sunt acolo, deși Pavel a vorbit despre aceasta, deși el a prezentat-o, în timpul sfârșitului trebuia să existe o apariție a Lui, când Dumnezeu va arăta: „Eu Sunt aici!” Dumnezeu trebuia să se arate așa cum a făcut-o în Câmpiile Mamre, ca să împlinească profeția pe care a făcut-o Isus la venirea Fiului omului, la descoperirea Fiului omului. El Se va întoarce ca Fiu al omului printr-o slujbă profetică și va arăta Semnul deosebirii, și va confirma profeția pentru Mireasă, pentru Biserică; „Tu ești aceea care-L va naște pe acest Fiu. Tu vei manifesta Viața lui Isus Hristos! Tu ești aceea.”

Următoarea vizită a Domnului, a fost a fost vizita Sa privată la Sara. El a venit la ea și a confirmat făgăduința.

Să mergem la Evrei 11.11:

„Prin credință și Sara, cu toată vârsta ei trecută, a primit putere să zămislească, fiindcă a crezut în credincioșia Celui ce-i făgăduise.”

Voi știți că Sara se lupta tot timpul și nu înțelegea, dar când Dumnezeu a venit în Câmpiile Mamre, a început să Se ocupe de ea, să-i confirme promisiunea dată ei; a început să-i arate că o parte a tainei era ea, și că ea trebuia să poarte acel fiu,  pentru că nimeni altcineva nu ar putea face aceasta, numai ea. „Trebuie să fii tu.”

Nu este pentru altcineva, nu este pentru altă epocă. Dumnezeu a venit în această epocă, El a venit la noi individual și a spus: „Ascultă, el arată Semnul lui Mesia, Fiul omului S-a întors într-o slujbă profetică arătându-ne că nu este o altă epocă; nu este pentru altcineva, este pentru tine. Toate aceste promisiuni sunt pentru tine. Schimbarea trupului este pentru tine; biruința, Viața este pentru tine; vindecarea este pentru tine; eliberarea este pentru tine; schimbarea atomilor trupului tău este pentru tine; schimbarea dimensiunii, totul este pentru tine.”

Totul este pentru voi. El a arătat-o, și acum, Dumnezeu plin de îndurare, vine la fiecare din voi, unul câte unul, ca individ, și vă va confirma promisiunea individual. Ce a făcut El pentru Sara? I-a dat credință, pentru că în Evrei 11.11, scrie: „Prin credință și Sara a primit putere în ea însăși să zămislească.” Cum a făcut-o? Prin credință. Dumnezeu a avut nevoie ca Sara să creadă.

De ce are nevoie Dumnezeu de la tine și de la mine? El are nevoie să credem; El are nevoie ca noi să credem Cuvântul pentru ziua noastră; trebuie să credem promisiunea dată pentru noi. El are nevoie de noi nu doar să credem că promisiunea este pentru Avraam, pentru Isus Hristos, pentru întreaga lume, nu, El are nevoie ca eu să am această credință ca să merg mai adânc și să înțeleg partea tainică a profețiilor, partea tainică a Bibliei. Și partea tainică a Bibliei, este că eu sunt inclus Acolo, că eu fac parte din Cuvânt, că sunt parte din profeție, și că Dumnezeu vine astăzi pentru a Se arăta și pentru a confirma făgăduința, pentru a arăta că fac parte din făgăduință și pentru a-mi întări credința, pentru că El are nevoie să cred. Laudă lui Dumnezeu!

Așadar, acum nu se spune doar: „Dumnezeu a trimis un profet! Dumnezeu a trimis un profet! Dumnezeu a apărut! Dumnezeu a apărut!” De ce a apărut Dumnezeu? El a venit să Se ocupe de Femeie; a venit să Se ocupe de partea tainică și să ne ridice credința; El a venit să ne întâlnim la o oră stabilită într-o întâlnire privată, astfel încât să ne crească credința, să credem că facem parte din făgăduință.

De ce a venit profetul? De ce a apărut El în Câmpiile Mamre? De ce se repetă zilele Fiului omului? De ce se întâmplă toate acestea? Nu știu ce credeți voi, dar pentru mine este ca să cred că fac parte din promisiune, ca să cred că sunt inclus în această Biblie. Nu este doar pentru alții, ci este chiar pentru mine. De ce? Pentru că s-a întors cu spatele la mulțime și a descoperit gândurile inimii, iar eu am spus: „Nu este nimic altceva decât Domnul! Acesta este El!”

El apare. Și dacă El apare, se împlinesc aceste Scripturi. Și care este motivul pentru care se împlinesc aceste Scripturi? Pentru că este timpul împlinirii promisiunii. Și dacă este timpul împlinirii promisiunii, atunci Sara trebuie să creadă. Și eu spun: Doamne, ajută-mă să cred! Ajută-mă să văd ce ai făcut, să recunosc aceasta și să Te întâlnesc personal. Și eu recunosc că aceasta este pentru mine.

Dacă Sara ar fi crezut că aceasta era numai pentru Avraam, promisiunea nu se împlinea. Ea a crezut că Avraam trebuia să aibă un fiu și chiar a încercat să ajute la aceasta oferind o cale, dar aceasta nu a împlinit promisiunea. Dar ce a împlinit promisiunea? Credința ei, când Sara a crezut că promisiunea este pentru ea.

În mesajul, Dumnezeu este propriul Său interpret, profetul lui Dumnezeu spune:

„Acum eu pretind că El nu este mort, astăzi El este la fel de viu cum a fost cândva. Și Biblia a spus, Isus Însuși a spus: „Cum era în zilele Sodomei, la fel va fi la venirea Fiului omului.”

Priviți! Nu contează ce fel de dar are Dumnezeu aici, trebuie să fie unul acolo jos, care să răspundă la el.”

Laudă lui Dumnezeu! Indiferent ce semne sunt pe platformă, trebuie să existe o credință. Citesc încă odată: „Nu contează ce fel de dar are Dumnezeu aici, trebuie să fie unul acolo jos, care să răspundă la el.”

Trebuie să ai și tu un dar. Care este acest dar? Calitatea de a crede. Tu trebuie să ai Ceva cu care să crezi aceasta. Laudă lui Dumnezeu!

„El S-a dus într-un oraș, și Biblia spune: „Acolo nu a putut face multe lucruri din cauza necredinței lor.” Corect? Astăzi este la fel. Voi trebuie să-L credeți! Aceasta este singura cale…”

Laudă lui Dumnezeu! În mesajul, Numărătoarea inversă, profetul spune:

„El este în stare să-Și pregătească o Mireasă, și o face în aceste zile din urmă printr-o slujbă profetică…Așa cum bărbatul și soția lui devin una…” Ascultați ce spune în continuare.

„…Când IeHoVaH Își aduce poporul la statura plinătății, ca să fie asemenea Lui…Când IeHoVaH îl face pe poporul Său ca El, atunci El va trăi în poporul Său, vor fi una.”

Ce trebuie să se întâmple? Noi trebuie să devenim ca El; trebuie să fim modelați prin Cuvântul Său; trebuie să fim modelați de Cuvânt, deoarece trebuie tăiat din noi totul; trebuie să fim flexibili sub Cuvânt; trebuie să venim în chipul Lui și în asemănarea lui IeHoVah.

Ascultați încă odată ce spune aici: „Când IeHoVaH îl face pe poporul Său ca El, atunci El va trăi în poporul Său, vor fi una. Prin aceasta El împlinește Scripturile, ca de exemplu Ioan 14.12: „Cine crede în Mine, va face și el lucrările pe care le fac Eu…” De asemenea, se împlinește ceea ce a spus Isus în privința evenimentelor: „Când va veni Fiul omului, va fi ca în zilele Sodomei.”

Laudă lui Dumnezeu! Din mesajul, Dovedind Cuvântul Său, voi citi un citat pe care l-am mai citit, care se aplică perfect aici, la ceea ce vorbim. Profetul vorbește despre semnul timpului Sodomei, când lumea este din nou într-o stare ca în Sodoma, în zilele lui Lot și ale lui Noe, și ale Fiului omului. Profetul spune:

„Așa cum a fost în zilele Sodomei…” Acum priviți cu atenție: „…în zilele Sodomei, așa va fi la venirea Fiului omului.” Când Se va descoperi Fiul omului, nu va mai fi ca biserică, vedeți, este chemată Mireasa. În ziua aceea va fi dezvăluit Fiul omului…”

Aceasta nu este o altă biserică sau o altă epocă a bisericii, aceasta cheamă Mireasa, pentru că Ea este partea tainică pe care trebuie s-o creadă, partea Ei din Cuvânt, ca să poată veni la împlinirea promisiunii. Să citim mai departe:

„…Ce să facă? Pentru a uni Biserica cu Capul, uniți, căsătoria Miresei. Chemarea Mirelui va veni chiar prin aceasta, când Fiul omului Se va coborî și va veni în trup omenesc să-I unească pe Cei doi împreună. Biserica trebuie să fie Cuvântul, El este Cuvântul, și Cei doi se unesc împreună; iar pentru a face aceasta, va fi nevoie de manifestarea descoperirii Fiului omului. Nu un cler bisericesc. Eu nu știu…Vedeți ce vreau să spun?  Vedeți? Acesta este Fiul omului.”

Fratele Branham a spus: „El a fost un fiu al omului; un fiu al omului este un profet care Îl descoperă pe Fiul omului. Fiul omului este Isus Hristos, Profetul.”

Este un dar profetic, un semn profetic, este o epocă profetică, și Hristos Însuși a coborât prin acea slujbă profetică. El a folosit profetul de pe pământ pentru a-Și manifesta propria slujbă; a fost un fiu al omului care L-a descoperit pe Fiul omului. Să citim mai departe:

„…Înțelegeți ce vreau să spun?  Acesta este Fiul omului, Isus Hristos va veni în trup uman printre noi și Își va face Cuvântul atât de real, încât va uni Biserica cu El, ca Unul; Mireasa, apoi Ea va merge Acasă la Cina nunții. Amin. Ea este deja unită. Vedeți? Noi mergem la Cina nunții, nu la căsătorie.”

Nunta Mielului a venit! Noi suntem în Cartea Apocalipsa. Semnele timpului sfârșitului sunt peste tot în jurul nostru; profețiile se împlinesc; semnele pe care El le-a prezis, sunt toate aici. Semnul lui Mesia a fost arătat, slujba Fiului omului a revenit. De ce? Pentru că este timpul împlinirii făgăduinței și Sara trebuie să creadă.

Mai departe, profetul spune:

„…Nunta Mielului a venit, dar Răpirea merge la Cina nunții. Când Cuvântul se unește aici cu persoana și Cei doi devin una, ce face apoi?  Ea Îl manifestă din nou pe Fiul omului; nu teologii, Biserica, Fiul omului. Cuvântul și Biserica devin una. Orice a făcut Fiul omului, și El este Cuvântul, va face și Biserica întocmai.”

Ce înseamnă aceasta? Că a fost un fiu al omului care L-a descoperit pe Fiul omului. Cu ce scop? Pentru ca Fiul omului să se poată uni cu Mireasa Sa. Este ceea ce a spus el, că Se manifestă printr-un om, ca să-I unească pe Cei doi împreună. Astfel, poate să-I unească pe Cei doi împreună ca să-i facă una, pentru ca Hristos Însuși, Fiul omului, să Se poată arăta prin Mireasa Sa.

Acum aș vrea să ascultați cu atenție acest citat din mesajul, Glasul Semnului:

„Dumnezeu S-a identificat întotdeauna prin faptul că a cunoscut, a putut prevedea tot ce se va întâmpla și a spus ce a fost, ce este sau cum va fi. Noi știm aceasta. Așa au fost cunoscuți profeții, așa a fost cunoscut Isus ca Mesia. Și El este și astăzi același Mesia ca atunci, numai că este fără un trup de carne aici pe pământ. El a trimis Duhul Sfânt înapoi, ca să folosească trupul tău și al meu. Acum, s-ar putea să nu puteți face aceasta…”

El vorbea despre propriul său dar ca profet al deosebirii și al profeției. Să citim mai departe:

„Acum, s-ar putea să nu puteți face aceasta. Noi știm din Scriptură că există unul într-o generație, dar, vedeți, totuși puteți să credeți și să aveți alte lucruri pe care le puteți face, toată lumea.”

Noi nu încercăm să-l copiem pe fratele Branham, pentru că acolo Se arăta Fiul omului, iar acum, Fiul omului este în Mireasă; Fiul omului este în Mireasă la nivel global, universal, nu într-un singur om. El a venit să Se unească cu Mireasa și Se manifestă în noi într-o măsură care ne este alocată. Fratele Branham spune acest lucru în mesajul, Hrana spirituală la timpul potrivit:

„Acum, dacă El ni S-ar arăta într-un trup fizic arătând exact ca și Capul lui Hristos la treizeci de ani, de Hoffman, și sângele I-ar curge din mâini, și așa mai departe, cu urme de cuie, eu nu aș accepta aceasta.”

Deci, fratele Branham a spus: „Eu nu aș accepta aceasta.” De ce? Pentru că El nu apare așa la Neamuri în timpul sfârșitului. Când Îl vom vedea în trupul Său de carne? Aceasta va fi după ce trupurile noastre se vor schimba și vom fi transformați. Noi Îl vom vedea pe măsură ce suntem transformați; Îl vom întâlni în aer, în văzduh, dar aceasta nu înseamnă că nu putem să-L vedem, pentru că El apare.

Să citim mai departe:

„Când vine El Însuși, „Fiecare ochi Îl va vedea; fiecare limbă Îl va mărturisi; și așa cum vine fulgerul de la Răsărit la Apus, așa va fi aceasta.” Vedeți? Noi nu credem acest culte și clanuri, noi credem că Dumnezeu este Cuvântul.

Dar El Se întrupează luând trupul vostru și trupul meu; și vă dă daruri și îmi dă daruri, iar prin aceste daruri Se face cunoscut.”

Cine este? Isus Hristos Însuși. Slujba Fiului omului a venit și S-a arătat printr-un profet. El L-a arătat pe Fiul omului, a împlinit profeția, ne-a arătat epoca în care am trăit, ne-a arătat semnele timpului, a tălmăcit Cuvântul și a rupt Pecețile. De ce a făcut toate acestea? Ca să Se poată uni cu tine, astfel încât să poți intra într-o unire cu El și pentru ca acum să poată trăi prin tine, să poată trăi prin Mireasa Lui din timpul sfârșitului. Și ce trebuie să facem noi? Noi trebuie să facem ceea ce ne călăuzește El să facem.

 „Trebuie să am această manifestare, acea manifestare.” Tu trebuie să faci orice îți dă Dumnezeu să faci; orice dar îți dă Dumnezeu, tu trebuie să faci aceea.

El trimite un singur profet într-o generație, dar noi nu devenim toți acela, pentru că Dumnezeu ne-a chemat pe fiecare din noi într-o poziție, ne-a chemat într-un anumit fel și vrea să-Și trăiască Viața Lui prin noi.

Este uimitor cum Sara, acolo în Geneza 18, era bătrână și neîncrezătoare. Ea nu s-a îndoit că Acela era Dumnezeu, nu era aceasta. Ea credea că Avraam avea dreptate, dar nu credea că ea făcea parte din promisiune, că El ar putea lucra prin ea. Dar ce a făcut Dumnezeu prin harul Său? El a venit și a arătat Semnul deosebirii gândurilor, El i-a descoperit gândurile care erau în inima ei. Atunci, totul a devenit personal.

Fratele Branham a spus că Dumnezeu Se întrupează în trupul meu și în trupul tău. Când profetul lui Dumnezeu era aici, el venea și deosebea gândurile oamenilor; el le spunea: „Numele tău este acesta; adresa ta este aceasta, și înainte de a veni aici, în dimineața aceasta, ai îngenuncheat lângă patul tău, cu fața spre Est și te-ai rugat așa și așa.” Știți ceva? A devenit personal. Dumnezeu a devenit personal. De câte ori a devenit Dumnezeu personal pentru tine? Prin predicarea Cuvântului; prin părtășia credincioșilor; printr-un cântec care a fost cântat. De câte ori S-a arătat Fiul omului prin Trup? De câte ori ai primit telefon de la fratele tău la momentul potrivit și ți-a spus exact ce aveai nevoie, deși nu avea de unde să știe? De câte ori ai primit o felicitare prin poștă, un e-mail sau un citat în care scria exact ce trebuia să știi la momentul potrivit, și ai știut că acela nu știa nimic? De câte ori ai venit la biserică și ai auzit o conversație de la tine, repetată de la amvon? De câte ori a venit cineva și a fost inspirat să scrie o melodie sau să cânte o cântare care se potrivea exact cu predicarea din ziua aceea? El Se întrupează pe Sine Însuși. Cine este? Fiul omului Însuși, lucrarea lui Isus Hristos.

Unde vrea El să lucreze? Unde vrea să locuiască și să-Și termine lucrarea?  El vrea să-Și termine lucrarea în forma Miresei. El vrea să-Și termine lucrarea în tine. El va coborî și îți va deosebi gândurile, îți va răspunde și îți va spune ce ai zis; îți va arăta care este întrebarea ta și îți va răspunde. El va pune pe cineva să te sune și să vorbească cu tine; se va întâmpla ceva și deodată vei recunoaște: „Aceasta este pentru mine personal. Dumnezeu știe unde locuiesc; Dumnezeu știe ce gândesc; Dumnezeu știe ce spun; Dumnezeu știe care este întrebarea mea. De ce face aceasta? Pentru că vrea să crezi că faci parte din promisiune. El nu vrea doar să arate un semn, nu vrea doar să-Și facă apariția, ci El vrea că tu să înțelegi ce au fost ei, în ce epocă au fost și că Dumnezeu te urmărește pe tine, pentru că faci parte din aceasta. Tu nu ești pe margine, ci faci parte din Aceasta.

Să mergem la Galateni 1.15-16:

„Dar când Dumnezeu, care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele, și m-a chemat prin harul Său, a găsit cu cale,

să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între Neamuri, îndată nu am întrebat pe nici un om.”

Pavel spune aici: „Dumnezeu m-a pus deoparte din pântecele maicii mele…” „Dumnezeu care m-a chemat, a știut când m-am născut, El m-a adus pe acest pământ la un moment dat, apoi m-a lăsat să merg atât de departe, dar la ora stabilită m-a întâlnit în Stâlpul de Foc, „Ca să-L descopere pe Fiul Său în mine.”

Toate acestea au avut un scop, nu doar pentru ca Pavel să spună: „Am văzut Stâlpul de Foc! Am văzut Stâlpul de Foc! Știți, era un Stâlp de Foc!” Nu! Dumnezeu a făcut-o ca să-i atragă atenția și să-l aducă pe Pavel în partea lui din Cuvânt, și pentru ca Pavel să creadă, deoarece el nu credea Mesajul creștin. De aceea a venit Dumnezeu la el; Dumnezeu l-a strigat pe nume; Dumnezeu a trimis un profet să se roage pentru el; de aceea Dumnezeu i-a vorbit. De ce? Ca să-l aducă în partea lui din Cuvânt.

Să citim din nou:

„Dar când Dumnezeu, care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele, și m-a chemat prin harul Său, a găsit cu cale, să descopere în mine pe Fiul Său…”

Unde avea să-L descopere Dumnezeu pe Fiul Său? În Pavel. Acest cuvânt, „descoperire,” a fost folosit de Petru, și înseamnă, „apariție.”

Să citim mai întâi 1Petru 1.7:

„pentru ca încercarea credinței voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere și care totuși este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava și cinstea, la arătarea (la apariția), lui Isus Hristos.”

Pavel a spus: „El m-a chemat ca să-Și descopere pe Fiul Său în mine; El vrea să Se arate, să apară în mine.” Acest cuvânt este, „Apocalipsys,” și înseamnă, „descoperire, manifestare, venire, apariție, o dezvăluire a Adevărului.” Este o descoperire a lui Isus Hristos. Unde a vrut El să apară? În Pavel. Unde a vrut El să Se manifeste? În Pavel și prin Pavel. Mă bucur că aceasta se repetă în zilele noastre. El S-a descoperit prin acel profet, dar Pavel nu s-a oprit aici, ci puțin mai departe, în Galateni 4.19, spune:

„Copilașii mei, pentru care iarăși simt durerile nașterii, până ce va lua Hristos chip în voi!”

Pavel nu a spus: „Dumnezeu vrea să apară doar în mine,” ci el a spus: „…simt durerile nașterii, mă lupt încercând să aduc la iveală produsul finit, ca Hristos să fie format în voi, să ia chip în voi.” Și dacă Hristos este format în Biserică, în Mireasă, este Hristos în forma Miresei. Pentru aceasta a lucrat Pavel, pentru aceasta a muncit și a fost în travaliu, în durerile nașterii pentru ca Hristos să fie descoperit în ei. Pavel nu a lucrat la aceasta ca să aibă el totul, pentru ca el să fie descoperirea și manifestarea lui Hristos.

Pavel avea Cuvântul și Dumnezeu putea să Se arate în el, pentru a aduce Cuvântul Său, apariția Sa la Neamuri, astfel încât, Neamurile să-L poată primi pe Hristos, și Hristos să poată lua chip în ei; astfel încât, acum, apariția Lui să fie în ei.

Dumnezeu a apărut în zilele noastre. Credeți aceasta? Eu cred că El vrea să continue să apară. El a apărut în slujba lui William Branham, dar cred că El vrea să apară în Mireasa sa, declarând, arătând că El este în Ea; că este caracterul Lui, Viața Lui, lucrările Lui, atributele Lui, faptele Lui, predarea Lui, ascultarea Lui, dragostea Lui. Eu cred că El vrea să-Și arate semnele, cred că ceea ce s-a străduit să facă Pavel, Dumnezeu vrea să împlinească în această zi.

Ei bine, Pavel era în travaliu, în durerile nașterii și încerca să-L aducă la iveală în acel ceas, dar acesta este ceasul când se împlinește aceasta; cred că Dumnezeu aduce aceasta la iveală acum; aceasta este epoca. Dar El trebuie să aibă o Sara care să creadă, trebuie să o aibă pe Sara a noastră căreia i s-au descoperit gândurile, care a primit răspunsuri la întrebări; El trebuie să aibă o Sara care a văzut un Dumnezeu viu, un Dumnezeu adevărat, o manifestare a lui Dumnezeu, o apariție a Lui, care poate veni într-o întâlnire privată cu Dumnezeu și poate spune prin credință: „Eu sunt aceasta! Eu trebuie să fiu parte din aceasta. Nimic nu se poate face fără mine.”

Aceasta nu este aroganță, aceasta este credință. Credința înseamnă să-ți recunoști poziția ta și dintr-o dată, să spui: „Trebuie să mă predau mai mult pentru că El  nu merge nicăieri fără mine. Eu fac parte din promisiune și trebuie s-o cred.”

Profetul lui Dumnezeu a spus:

„Trupul lui Dumnezeu unit ca Mireasă a Lui, fiind una, el și Hristos împreună. Este Duhul care lucrează în Trupul Bisericii, așa cum a lucrat în Trupul lui Isus Hristos, deoarece Ea este o parte a Trupului Său. Nu doi, ci Unul. Ei sunt Unul singur; Soțul și Soția nu mai sunt doi, ci Unul, iar Hristos în Trupul Său este Unul. Și același Duh care a fost în Hristos, este în Mireasa Lui, în Trupul Lui. Acesta îi unește împreună cu tot Cuvântul și Dumnezeu Însuși trăind în Ei, manifestându-Se.”

Oh, Pavel a muncit! El a pus Temelia. Pavel a spus: „Eu am pus Temelia. Ca un maestru ziditor înțelept, am pus Temelia.” O Temelie pentru ce? O Temelie pentru Mireasă. „Eu am pus Temelia,” și a adăugat: „Aveți grijă cum clădiți! Aveți grijă cum zidiți pe aceasta.”

Cele șapte Biserici, mesagerii trimiși au zidit pe această Temelie, iar prin harul lui Dumnezeu, noi suntem în epoca Pietrei de încheiere, la Încheiere. Ceea ce a muncit el, urmează să se nască. Hristos va fi format în voi și în mine.

În mesajul, Shalom, profetul spune:

„Acum, spun Bisericii: „Shalom! Pacea lui Dumnezeu! Pace!” Orice evreu adevărat, când îl întâlnește pe celălalt, spune: „Shalom!” Cu alte cuvinte: „Bună dimineața! Dumnezeu să fie cu tine! Pacea lui Dumnezeu să te însoțească! Bună dimineața! Mă bucur să vă cunosc!” Se crapă de ziuă, Biserică, întunecimea este peste oameni, dar este, „Bună dimineața,” pentru Biserică.”

Lumea este în întuneric, Laodicea este în întuneric, în starea Sodomei, dar, slavă lui Domnului, El ni S-a arătat! Lumina a venit, „…este, „Bună dimineața,” pentru Biserică. Hristos apare între noi. „Shalom! Pace!” Aleluia! „Shalom!”

Când vedem întunecimea așezându-se, întunecime chiar înainte de apariția zilei, știm că Steaua dimineții, Luceafărul atârnă acolo să prezinte venirea soarelui. Atunci este momentul când strălucește Steaua dimineții. Aceasta este între; atunci este cel mai întuneric, cu doar câteva minute înainte de apariția zilei, întunecimea vine, luna nu mai strălucește. Chiar înainte să se facă ziuă, este cel mai întuneric deoarece lumina presează întunericul. Dar Luceafărul, Steaua dimineții, iese și spune: „Bună dimineața! Shalom!” Acesta este El printre noi, Cuvântul Lui fiind identificat. Shalom!”

Vă întreb: voi ați văzut apariția Domnului? A apărut El în generația noastră? L-ați văzut lucrând prin acest profet? Ați văzut aceleași semne? Ați văzut profeția împlinită? Laudă lui Dumnezeu! Ați văzut repetarea Câmpiilor Mamre? Amin! Laudă lui Dumnezeu!

Haideți să-L lăsăm ca ceea ce a produs acolo, să producă din nou în mine. Dumnezeu a venit în acea zi să Se ocupe de acea parte din Taină; iar în această zi, El vine să Se ocupe de această parte din Taină, (fratele Chad, arată spre el), ca să mă scoată din amnezia spirituală; ca să mă scoată din confuzia religioasă și să mă facă să înțeleg cine sunt eu cu adevărat.

Ce vrea El să facă cu mine în această zi? Să mă scoată afară și să mă aducă înapoi. El lasă această apariție să lucreze cu scopul de a aduce credință, pentru ca eu să spun: „Iată-mă, Doamne! Facă-mi-se în totul conform Cuvântului Tău!”

Dumnezeu este bun, prieteni! L-am văzut noi apărând? Mă întreb: putem merge puțin mai adânc? Mă întreb dacă Îi vedem încă apariția. Ne uităm în jurul nostru, și vedem că avem părtășie, vedem Cuvântul schimbând viețile oamenilor, vedem Lumina Evangheliei ieșind din gura unui frate sau din gura unei surori; o vedem ieșind din conduita lor, vedem caracterul lor îmbrăcat cu caracterul lui Hristos. Noi L-am văzut apărând și Îl vedem apărând, iar eu încă vreau să-L văd apărând, căci vreau să apară în mine; vreau să-I fiu predat și supus și vreau ca acest Cuvânt să scoată la suprafață Viața Lui din mine. Tot ce pot spune eu, este: „Iată-mă, Doamne! Eu cred! Nu știu cum, dar eu cred. Nu sunt demn, dar cred. Nu sunt capabil, dar cred.”

Priviți la Sara, ea nu a fost demnă, nu a fost capabilă, a încercat să mintă în fața lui Dumnezeu, dar aceasta nu i-a schimbat poziția în Cuvânt. Noi am eșuat de un milion de ori, putem eșua de o mie de ori înainte de a se încheia anul, dar aceasta nu schimbă nimic.

Prin descoperire, eu văd poziția mea în profeție; văd poziția mea în Cuvânt, și tot ce pot spune, este: „Facă-mi-se conform Cuvântului Tău, Doamne!” Tot ce știu să spun, este: Sunt aici, Doamne, folosește-mă! Spală-mă, modelează-mă prin Cuvântul Tău și folosește-mă spre slava ta. Îți predau viața mea pentru că cred că fac parte din Mireasa Ta. Cred că sunt unit cu Tine, cred că vrei să trăiești prin mine și vreau să-Ți dau acest drept.

Oh, acest Cuvânt este minunat! Este atât de frumos și sunt atât de recunoscător că Dumnezeu m-a lăsat să-L aud!

Ascultați, doar să auziți Cuvântul lui Dumnezeu este un privilegiu. Când în lume este întuneric, când este foamete dar nu de mâncare sau de apă, ci foamete pentru auzirea Cuvântului lui Dumnezeu, doar să-L auzi este un lucru extraordinar. Sunt atât de bucuros că m-a lăsat să-L aud!

Apoi, un pas dincolo de aceasta, sunt bucuros că a pus în mine Ceva prin predestinare, care poate crede. Milioane au auzit și au plecat, dar eu am auzit și am spus: „Acesta trebuie să fie Adevărul! Trebuie să fie corect!”

Nu pot vedea nici un alt loc unde ar trebui să fie cei mai fericiți oameni. Pentru noi, este, „Shalom, Biserică! Bună dimineața!” Soarele este sus, se ridică. Unde se ridică? În inima mea, și devine din ce în ce mai strălucitor în viața mea. El mă schimbă, eu mă schimb ca să devin El. El devine eu, și eu devin El! Cuvântul devine trup, și trupul devine Cuvântul! Ce afirmație!

Gândiți-vă la afirmația pe care a făcut-o profetul:

„În ceasul în care Cuvântul devine trup și trupul devine Cuvântul.”

Aceasta i s-a întâmplat literal Sarei: trupul ei a devenit Cuvântul acelei profeții. Aceasta s-a întâmplat literal cu fecioara Maria: trupul ei a devenit Cuvântul, pentru că Cuvântul S-a putut manifesta prin ea. Și dacă lor li s-a putut întâmpla literalmente, mi se poate întâmpla și mie literal, Cuvânt cu Cuvânt. Acest trup, (fratele Chad arată spre trupul lui), poate deveni Cuvântul manifestat în conduită, în viață, în fapte, în supranatural în viața ta de zi cu zi și tot acest trup, (fratele Chad arată spre el), poate deveni acest Cuvânt manifestat (fratele Chad arată Biblia).

Eu spun: Dumnezeule, ai calea Ta cu mine! Să ne rugăm.

O, dragă Tată ceresc, Îți mulțumesc! Doamne, noi am fi rătăcit în această epocă din loc în loc, am fi fost în lume, am fi fost într-un sistem bisericesc sau cine știe pe unde am fi fost, dar, Dumnezeule, Tu Te-ai asigurat că am văzut apariția Ta; Te-ai asigurat că am intrat în contact cu Dumnezeul Cel viu, cu Cuvântul făcut trup în zilele noastre, astfel încât să-L auzim și să-L vedem, să auzim mărturiile și să știm că Acesta este Dumnezeul Cel Adevărat, că este harul și îndurarea Ta în viețile noastre.

Noi am fi putut trece atât de ușor pe lângă și să nu știm niciodată ce ai făcut în această generație. Am fi continuat într-o religie, am fi putut continua cu dorințele noastre egoiste, dar, Doamne, în harul Tău, așa cum ai făcut pentru Petru, pentru Pavel; cum ai venit la ei undeva pe linia vieții, ai venit și la fiecare dintre noi și am văzut apariția Ta. Noi nu am fi aici dacă Tu nu ai fi făcut aceasta.

Oh, Doamne, apariția Ta a produs ceva în Sara pentru că Tu ai început cu ea ceva la nivel personal și ai început s-o aduci în profeție, ai început s-o schimbi astfel încât să poată naște fiul promis. Dumnezeule, Tu Te-ai arătat Sarei la timpul hotărât, și ai făcut-o personal, iar când Tu personal ai venit la ea la timpul hotărât într-o vizită privată, ea a primit aceasta prin credință. Prin credință Sara a primit putere să conceapă.

Dumnezeule, Tu ne-ai vorbit personal. Poate în dimineața aceasta Tu ai vorbit personal cu cineva, poate i-ai deslușit viața, i-ai vorbit și-l chemi. Doamne, Te rog să vii la ei într-o vizită personală, care să trezească o Sămânță de credință în ei, astfel încât să creadă că fac parte din Cuvânt, că fac parte din promisiune și că ei sunt cei care trebuie să aducă această Viață la suprafață.

Dumnezeule, ajută-ne pe fiecare; ajută-ne pe cei care o credem, să credem și mai mult, ajută-ne s-o vedem și mai mult. Doamne, eu cred și vreau să mă ajuți să cred și mai mult; ajută-mă să văd și mai mult. Doamne, vreau să mă predau și mai mult, pentru că fără Tine nu pot să fac nimic. Ajută-mă, Doamne, să-Ți dau viața mea și să Te las să ai acest vas ca să-Ți împlinească profeția.

Te iubesc, Doamne, și Îți mulțumesc pentru acest Cuvânt. Înseamnă atât de mult pentru mine! Doamne, cel mai mare privilegiu din viața mea, a fost să aud aceste lucruri și să știu că sunt adevărate, să le cred. Doamne, acesta este cel mai mare privilegiu din viața mea!

Ajută-ne să nu luăm niciodată aceste lucruri cu ușurință, ci să ne predăm în sfințenie.

Doamne, ia-mă în mâinile tale, fă-mă flexibil și modelează-mă după chipul Tău. Lasă Lumina Ta să strălucească prin mine, taie tot ce nu este ca Tine, scoate totul la suprafață ca să mă pot pocăi de tot ce mă ține departe de Tine. Descoperă, Doamne, lucrurile care trebuie să plece, astfel încât să mă pot preda Ție pe deplin, pentru că vreau să trăiești în mine. Doamne, vreau să-ți împlinesc profeția, pentru că cred că aceasta este ora și acesta este timpul.

Ajută-ne pe fiecare dintre noi și folosește-ne! Fă ca noi să fim candele care să lumineze Lumina Ta seara și în ciclul nopții.

Pentru noi, este, „Bună dimineața!”

Îți mulțumim, Doamne, pentru sufletele care se vor boteza. Adăpostește-le, și condu-le pe cale, Doamne! Fie ca ei să asculte Cuvântul Tău, să onoreze acea ascultare, pentru ca Tu să-Ți împlinești promisiunea și să-i umpli cu botezul Duhului Sfânt. Adu-i la Viață și ajută-i să trăiască o viață dincolo de ceea ce au putut trăi până acum. Pune Tu un Gard de protecție în jurul lor și ferește-i de săgețile aprinse ale vrăjmașului. Și când îi stabilești în Cuvântul Tău și îi încurajezi, fie ca ei să găsească părtășia și să crească în asemănarea Ta, în Numele lui Isus Hristos.

–Amin–