DISCERNĂMÂNTUL NOSTRU

07 ianuarie 2026

Să deschidem Bibliile la Ioan 6.52-55:

„La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau între ei, și ziceau: „Cum poate omul acesta să ne dea să mâncăm trupul Lui?”

Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun că, dacă nu mâncați trupul Fiului omului, și dacă nu beți sângele Lui, n-aveți viața în voi înșivă.

Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu, are viața veșnică, și Eu îl voi învia în ziua de apoi.

Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, și sângele Meu este cu adevărat o băutură.”

Să mergem acum la versetul 60 până la 62:

Mulți din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot, cine poate s-o sufere?”

Isus, care știa în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire?

Dar dacă ați vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?…”

Să citim și de la versetul 66 la 69:

„Din clipa aceea, mulți dintre ucenicii Lui s-au întors înapoi, și nu mai umblau cu El.

Atunci Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreți să vă duceți?”

„Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice.

Și noi am crezut și am ajuns la cunoștința că Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu.” (traducere din engleză).

Domnul să ne binecuvânteze în timp ce privim la Cuvântul Său, și fie ca El să ne dea descoperirea Cuvântului Său.

În seara aceasta vom vorbi despre DISCERNĂMÂNTUL NOSTRU. Am luat aceasta dintr-un citat la care vom ajunge imediat.

Aici, în capitolul 6, vedem cum Isus a început să prezinte Cuvântul, dar a făcut-o într-un fel atât de unic. El spunea Adevărul, El prezenta Cuvântul în tipologie, dar pentru aceasta este nevoie de descoperire; este nevoie de ceva mai mult decât de intelect deoarece El spunea ceva ce nu avea nici un sens din punct de vedere intelectual. Adică, avea sens dar așa cum înțelegem noi să mâncăm, cum înțelegem noi ce înseamnă să mâncăm și ce înseamnă să bem. Noi înțelegem ce înseamnă trup, înțelegem toate aceste cuvinte care, din punct de vedere intelectual, au sens, dar din punct de vedere spiritual, ei nu puteau înțelege ce încerca El să spună, și pentru ei, suna complet greșit în comparație cu tot ce știau. El spunea Adevărul absolut într-un fel în care suna complet greșit, pentru că Moise le spusese ce aveau voie să mănânce și ce nu aveau voie să mănânce. Dar știți ce? Carnea umană nu a apărut niciodată pe lista cu ce aveau voie să mănânce sau pe lista cu ce nu aveau voie să mănânce. Apoi, Legea lui Moise le interzicea să bea sânge, pentru că sângele trebuia vărsat pe pământ deoarece viața era în sânge.

Deci, tot ce spunea Isus suna absolut complet greșit, totuși El avea perfectă dreptate. Dar El nu le vorbea din punct de vedere intelectual, ci vorbea sufletului, adică celor care au putut s-o prindă pe baza credinței.

Știți? Când El a văzut că aceasta era greu de înțeles, că murmurau și s-au tulburat din cauza aceasta, le-a spus: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire? Vă ofensează? De ce vă ofensează?”

Ascultați, El tocmai le spusese că trebuie să-I mănânce trupul și să-I bea sângele, iar când ei s-au poticnit de cele spuse și au cârtit, El le-a spus: „De ce vă supărați? Ce am spus greșit?” Să citim: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire? Dar dacă ați vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?” Acum, El le spunea: „Ce-ar fi dacă M-ați vedea întorcându-Mă în Rai, de unde am venit?” Astfel, în mintea lor s-a produs un scurt circuit, pentru că creierul lor nu putea procesa acest fel de limbaj, deoarece era nevoie de altceva, de ceva mai profund. Și ei au început să-L părăsească, iar Isus S-a întors spre ucenici și le-a zis: „Voi ce faceți? Nu aveți de gând să plecați?”

Petru nu avea nici o înțelegere intelectuală sau vreo idee mai bună despre ceea ce voia să spună, decât cei care cârteau, se plângeau și plecau, dar ceea ce avea Petru, era Ceva așezat în sufletul lui, era un Receptor pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Chiar dacă creierul lui nu putea percepe, nu putea calcula, nu putea da formula sau concluzia, Ceva înlăuntrul lui spunea: „Unde altundeva să mergem? Numai Tu ai cuvintele Vieții Veșnice. Eu știu că tot ce spui Tu este adevărat. Nu știu ce vrei să spui, dar este adevărat.” „Noi credem și suntem siguri că Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu.”

Oh, sunt atât de recunoscător pentru Ceva mai profund decât creierul nostru.

Când am căutat cuvântul „discernământ” în dicționarul „Oxford”, am găsit următoarea explicație: „capacitatea de a judeca bine.” Capacitatea de a judeca bine. Iar cuvântul „a discerne” înseamnă „a distinge sau a recunoaște că acel ceva este adevărat; a distinge sau a recunoaște ce este aceasta.” Astfel, a discerne este baza pentru discernământ, și este nevoie de o distingere sau de o recunoaștere a ceva pentru a-l judeca corect.

Așadar, discernământul este capacitatea de a judeca bine, de a judeca corect. Dar pentru a avea discernământ, trebuie să fii capabil să discerni, trebuie să fii capabil să deosebești, să percepi, să distingi sau să recunoști ceva și să fii capabil să judeci corect. Suntem pe aceeași lungime de undă? Sper că da.

Acum, acesta este citatul care m-a făcut să cuget.

În mesajul Deosebind Trupul Domnului, din august 1959, fratele Branham a spus:

„Acum destinația noastră veșnică nu este determinată în întregime de ceea ce vedem și de ceea ce auzim, ci este determinată de deosebirea pe care o avem despre ceea ce vedem și despre ceea ce auzim.”

Oh, aceasta este bine! Știți ce vreau să fac? Vreau să subliniez: „…este determinată de deosebirea pe care o avem.”

Deci, voi știți câți oameni au auzit Mesajul, au auzit despre slujba profetului, au auzit Adevărul venind la suprafață, dar pentru unii a fost doar o vorbire ciudată, a fost greu de primit și nu are nici un sens ceea ce a spus. Dar alții au spus: „Este Adevărul!”

Dacă vreți, priviți la Petru care a făcut această afirmație: „La cine să ne ducem? Numai Tu ai cuvintele vieții veșnice. Și știm că orice spui…” Cu alte cuvinte, el spunea: „Tu ai Adevărul și ceea ce ai spus este adevărat, este corect.” Amin.

Puteți să vi-i imaginați pe cei care au plecat mergând mai târziu la Petru și spunând: „Petru, am auzit ce ai spus. Ai putea să ne explici, poate mai simplu ca să înțelegem și noi?” Și Petru răspunde: „Nici eu nu înțeleg și nu pot să vă explic, dar iau pur și simplu ceea ce a spus El, căci ce a spus, este Adevărul.” „Dar cum știi că este Adevărul? Cum poți dovedi că este Adevărul? Cum poți face o analogie și să spui aceasta corect? Cum știi că aceasta este corect?” Și Petru a stat acolo și a spus: „Nu știu, dar cred că este Adevărul.” De ce? Petru a auzit și a văzut același lucru pe care l-au auzit și l-au văzut și ei, dar deosebirea lor cu privire la ce au auzit și au văzut, era diferită față de deosebirea lui Petru despre ce a auzit și ce a văzut. De aceea eu vreau să am o deosebire adevărată.

În mesajul Este Răsăritul Soarelui, fratele Branham a spus:

„Lăsați-mă să îndrept o mică Scriptură aici pentru voi. Cred că suntem deconectați de la telefon, dar noi suntem încă aici. În sfântul Ioan 5.24, Isus a spus: „Cine ascultă Cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis, are viața veșnică.”

Acum, priviți, mă duc pe stradă și iau aceasta literalmente, așa cum este, fără înțelegere spirituală. Nu îl fac să spună nimic altceva, ci doar ceea ce spune El. Vedeți, Cuvântul corect în greacă, în original, spune: „Cine înțelege Cuvântul Meu.” Acum, ca să dovedesc că acesta este corect, mă duc aici jos, și iată un bețiv venind pe stradă cu soția altui bărbat la braț, înjurând și luând Numele lui Dumnezeu în deșert și tot felul de lucruri de felul acesta. „Ai auzit ce a spus predicatorul acela? Ai auzit?” „Da, am auzit.” Aceasta nu înseamnă că el are Viața Veșnică. Vedeți? „Cine înțelege Cuvântul Meu, acela este un vultur…”

Oh, ca să înțelegi Cuvântul trebuie să fii un vultur. „…Acum frate Branham, vreau mai multe Scripturi decât atât.” Bine. „Oile Mele…” Cine sunt „oile Mele?” Vulturii. „Oile Mele aud Glasul Meu. Ele nu vor urma un străin.”

Ascultați, aceasta nu înseamnă că trebuie să înțelegi tot ce spune El, dar înțelegi că acesta este Glasul corect și ce spune este Adevărul. S-ar putea să nu fiu capabil să înțeleg tot, s-ar putea să fiu la fel de derutat ca Petru în ziua aceea, dar un lucru știu sigur: „Acesta este întoarcerea Cuvântului perfect cu legitimare divină și a fost adus de Dumnezeu, legitimat de Dumnezeu și dovedit de Dumnezeu că este corect. Și este adevărat, este drept și este corect.” Acesta este Glasul lui Dumnezeu!

Așadar, „Oile Mele aud Glasul Meu.” Care este Glasul Lui? Cuvântul. „Ele nu urmează un străin.” Ce este un străin? Orice nu este Cuvântul. Amin. Iubesc Cuvântul! Iubesc acest Mesaj! Iubesc Adevărul și Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru harul Său divin. Amin.

Petru, ignorant și neînvățat, știa că era adevărat. El avea deosebirea. Deosebirea nu vine intelectual, ci vine prin Cuvânt. Deosebirea vine prin Duhul lui Dumnezeu, și vine la cei care Îl pot primi. Sunt atât de recunoscător pentru aceasta!

În Ioan 10.29-33, Isus a spus:

„Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toți; și nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.

Atunci iudeii iarăși au luat pietre ca să-L ucidă.

Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucrări bune, care vin de la Tatăl Meu, pentru care din aceste lucrări aruncați cu pietre în Mine?”

Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă, și pentru că Tu, care ești un om, Te faci Dumnezeu.”

Ei L-au auzit, dar deosebirea lor le-a spus că El făcea o hulă. Dar nu era o hulă, ci era Adevărul. Ce a spus El, era exact Adevărul, dar deosebirea lor a fost că acel Om făcea o hulă, pentru că nu exista nici o modalitate ca El, fiind Om, să poată fi egal cu Dumnezeu, și să fie Dumnezeu. Dar El spunea exact Adevărul Cuvântului, iar ei numeau Adevărul Cuvântului, blasfemie pentru că nu aveau deosebirea. Slavă Domnului!

Acum mergem la femeia de la fântână. Isus vine la femeia samariteană de la fântână, una care a trăit o viață rea, și această femeie I-a zis:

„Eu știu că trebuie să vină Mesia…” (Aceasta este sfârșitul conversației lor), „…care Se numește Hristos. Când va veni El, ne va spune toate lucrurile.

Isus i-a zis: „Eu, Cel ce vorbesc cu tine, sunt El.”

Atunci au venit ucenicii Lui, și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși, niciunul nu I-a zis: „Ca cauți?” sau: „Despre ce vorbești cu ea?”

Atunci femeia și-a lăsat găleata, s-a dus în cetate, și a zis oamenilor:

„Veniți de vedeți un om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Hristosul?”

Deosebirea ei la ceea ce a auzit a fost total diferită față de deosebirea fariseilor. Ea a văzut un Om care a început să-i spună lucruri ciudate pe care nu le-a înțeles: despre apă și despre Apa Vieții Veșnice; despre apa de băut și transformarea ei într-o fântână și despre toate aceste lucruri pe care nu le-a înțeles. Dar după aceea, acel Om a început să-i deosebească viața ei, și atunci ea L-a perceput ca fiind Profet. Aceasta înseamnă că ea a deosebit că El era un Profet. Și când ea a intrat în contact cu un Profet, a spus: „O, eu am de multă vreme o întrebare. Eu vreau să mă închin lui Dumnezeu, dar părinții noștri s-au închinat aici, iar evreii spun că acolo.” Și El i-a răspuns, iar după ce i-a dat răspunsul, ea I-a zis: „Știu că are să vină Mesia, care Se numește Hristos; când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.” Și Isus i-a zis: „Eu, Cel care vorbește cu tine, sunt El.” Nimic din ea nu a spus: „Blasfemie!” Nimic din ea nu a spus: „Te înșeli!”

Ascultați, cum putea dovedi ea aceasta? Cum a ajuns la această concluzie? Care a fost formula? Cum a putut să dea răspunsul corect? Ce dovezi avea? Ea a putut deosebi că El era un Profet, și aceasta a scos la suprafață caracteristicile mesianice ale lui Mesia. Acum, ea putea judeca cu exactitate că: „Ceea ce mi-a spus este Adevărul absolut. El era Hristosul, așa că ea și-a lăsat găleata la fântână, a fugit în oraș și a început să strige: „Veniți să vedeți un Om!” Ea aflase Adevărul în cât timp? Treizeci de secunde? Cinci minute? Ea nu a avut timp să testeze, să demonstreze aceasta; nu a avut timp să meargă să verifice cu altceva, dar ea a avut în inima ei Ceva care putea deosebi că acel Om era un Om deosebit. Și deosebirea ei a fost că: „Ceea ce mi-a spus El, nu este altceva decât Adevărul!” Astfel, a putut alerga în oraș și să declare întocmai Adevărul a ceea ce i-a fost spus.

Fariseii nu au putut să facă aceasta. Isus a spus: „Eu și Tată una suntem!”, și ei au luat pietre și au vrut să-L omoare, pentru că, fiind om, nu aveai cum să fii egal cu Dumnezeu.

Așadar, destinația ta veșnică nu se bazează în întregime pe ceea ce vezi și auzi, ci se bazează pe deosebirea ta cu privire la ce auzi și ce vezi. Oh, Îi sunt atât de recunoscător lui Dumnezeu că ne-a dat Ceva cu care să deosebim.

În Matei 16.13-18, Isus a spus ceva foarte, foarte familiar:

„Isus a venit în părțile Cezareii lui Filip, și a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?”

Ei au răspuns: „Unii zic că ești Ioan Botezătorul; alții, Ilie; alții, Ieremia sau unul din profeți.”

„Dar voi”, le-a zis El, „cine ziceți că sunt?”

Aceasta este întrebarea. Eu spun aceasta de fiecare dată: „Aceasta este întrebarea.”

„Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu!”

Isus a luat din nou cuvântul și a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea și sângele ți-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.

Și Eu îți spun: tu ești Petru, și pe această piatră voi zidi Biserica Mea și porțile Iadului nu o vor birui.”

Petru avea deosebirea. El a avut o descoperire care a venit de la Tatăl Său, iar acea descoperire nu a fost intelectuală, ci a fost o descoperire divină, de la Tatăl cu privire la Cine era Isus Hristos, Cuvântul pentru ziua aceea. Și Isus a zis: „Pe această PIATRĂ…” Pe ce piatră? Pe Stâncă, PIATRA descoperirii. Descoperirea cu privire la ce? Descoperirea Adevărului la timpul prezent, descoperirea Luminii la timpul prezent, descoperirea lui Hristos la timpul prezent.

„Și pe această PIATRĂ voi zidi Biserica mea.” Și dacă Biserica este zidită pe această PIATRĂ, descoperirea despre Cine este Isus Hristos la timpul prezent, atunci porțile Iadului nu o vor birui. Dacă suntem zidiți pe orice altceva decât pe această descoperire, Biserica va fi pe nisipuri mișcătoare și se scufundă.

Ascultați ce spune profetul despre aceasta în mesajul Identificare, din ianuarie 1963:

„Singura cale prin care ați putea face aceasta, este să vi se descopere personal. Știați că acesta este singurul fel în care Dumnezeu Și-a zidit Biserica? Priviți în grădina Edenului. Cum a știut Abel că era sânge în loc de măr? O vedeți? I-a fost descoperit spiritual.

Și priviți. Când Isus era pe Pământ, El a spus în timpul acela măreț și nobil, când El a vorbit și a spus: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?” Unii dintre ei, au zis: „Ei bine, Tu ești Moise sau Ieremia sau unul dintre profeți.” Și El a spus: „Eu vin direct la subiect: Ce părere aveți voi despre aceasta?” Vedeți? Nu ce spune altcineva acum, ci Eu vreau să știu ce părere aveți voi despre aceasta.” Atunci Petru a luat cuvântul și a spus: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu.”

Ascultați, pentru noi, cei care ne asociem cu Mesajul și în cercurile care ne înconjoară nu este greu să facem o afirmație îndrăzneață și să spunem: „Eu cred că am avut un profet în epoca noastră și cred că acest profet a restaurat Cuvântul, iar acest Cuvânt este Mirele nostru. Cuvântul descoperit al orei este Isus Hristos care mi se descoperă și Se unește cu mine ca Mire al meu, pentru că acum am primit plinătatea Cuvântului, care este EL întorcându-Se la Mireasa Sa, pentru a fi manifestat în formă de Mireasă.”

Ascultați, aceasta este pentru noi, aceasta nu este o afirmație îndrăzneață, iar noi putem înțelege aceasta pentru că am fost învățați. Eu nu, dar dacă ați fost crescuți în Mesaj, sunteți învățați. Acesta poate fi un exercițiu intelectual, dar trebuie să fie mai mult de atât, pentru că El nu întreabă: „Cine spune biserica, că sunt Eu?” Sau: „Cine spune păstorul că sunt Eu? Cine spun părinții tăi că sunt Eu? Cine spune acest frate că sunt Eu sau această soră pe care o respecți?” Întrebarea nu este cine spun ceilalți că este El, ci întrebarea este: „Care este deosebirea ta despre ce ai auzit? Care este deosebirea ta cu privire la acest Mesaj?” Și deosebirea este lucrul care ne aduce Viața Veșnică. Nu ce am auzit, ce am văzut sau ce ni s-a spus este adevărat sau nu este adevărat. Întrebarea nu este ce spun toți ceilalți, ci întrebarea este: „Cine spui tu că este Acesta?”

Dacă întrebi: „Cine spui tu că este Acesta?” iar răspunsul este: „Un profet din Maleahi 4,” nu ai mers destul de departe pentru că Maleahi 4 a fost introducerea la „Cine este Acesta?” Și Acesta nu este nimeni altcineva decât Isus Hristos, plinătatea Cuvântului revenind în manifestare în ziua noastră, să fie prezentat unei Mirese. Este Hristos care mi Se prezintă mie, ca să Se căsătorească cu mine, ca să Se unească cu Mine, ca să vină în mine și să trăiască în mine. Aceasta este înțelegerea mea despre acest Mesaj. Dar tu nu poți lua deosebirea mea și s-o faci deosebirea ta. Nu poți spune: „Ei bine, fratele acela…Eu văd viața lui, văd că folosește Scriptura și se pare că știe despre ce vorbește. Cred că are dreptate.” Nu va funcționa, prieteni. Trebuie să fie o descoperire personală, individuală pentru tine și tu trebuie să știi că este adevărată. Nu pentru că ai manualul. S-ar putea să nu poți explica totul, dar Ceva în tine spune: „Nu ai unde să te duci în altă parte. Nu este nimic altcineva care să aibă Lumină; nu este nicăieri altundeva unde să fie Adevărul. Aceasta este tot.”

La fel de mult ca Petru. El a spus Adevărul fără să-L înțeleagă, dar știa că este corect.

Așadar, întrebarea noastră este: „Care este deosebirea noastră? Care este deosebirea ta, a voastră cu privire la acest Mesaj?” Este o întrebare importantă, pentru că Viața Veșnică se bazează pe această deosebire. Nu este mersul la biserica potrivită; nu este să stai sub slujba potrivită. Eu am spus de multe ori că toți vrem să mergem la biserica potrivită. Adică, nu vreau neapărat să merg la o biserică care este în afara Cuvântului, și nu vreau să stau sub o slujbă care nu crede Cuvântul, dar ascultați, aceasta nu este de ajuns, ci trebuie să fie o descoperire personală, individuală, de la Tatăl.

În mesajul Faptele sunt credința exprimată, din noiembrie 1965, fratele Branham a spus:

„Acum, credința este o descoperire de la Dumnezeu. Credința este o descoperire. Aici vreau să stau doar un moment. Ea este o descoperire. El v-a descoperit-o prin harul Său. Nu este nimic ce ați făcut voi…”

Vreau să prindeți aceasta: „El v-a descoperit-o prin harul Său. Nu este nimic ce ați făcut voi. Voi nu vă zidiți singuri în credință, ci vă este dată prin harul lui Dumnezeu.”

Nu este un efort, o sforțare sau o încercare de a crede. În viața aceasta este mult efort, gemete și încercări; este multă luptă cu noi înșine să manifestăm Cuvântul și să aducem acest trup în supunere. În viața de creștin este mult efort, gemete și încercări, dar nu există efort, creștere, apăsare și încercare în a crede. Aceea nu este credință.

Dacă ne-am străduit să credem prin mult studiu, mult efort punând cap la cap puzzle-ul de cuvinte și încercând, încercând din nou, și am ajuns în sfârșit în punctul în care am încredere în Mesaj, aceasta nu a fost credință și nu a fost o descoperire de la Tatăl, ci a fost un exercițiu intelectual care a pus totul cap la cap până când, în cele din urmă, ai putut să-L accepți. Dar credința adevărată Îl acceptă chiar și atunci când piesele par să nu se potrivească, par că nu se aliniază. „Nu pot înțelege, nu pot explica, nu știu cum să pun totul cap la cap, dar un lucru știu: Acestea sunt cuvintele Vieții Veșnice și nu există nici un alt loc unde să mergem pentru că Acesta este Hristos. Așadar, dacă El ți-a descoperit aceasta prin harul Său, tu nu ai făcut nimic.

Ascultați, voi nu puteți câștiga această descoperire fiind un băiat bun sau o fată bună. De aceea, fratele Branham a spus: „Mai presus de orice, rugați-vă pentru descoperire.” Dar să nu vă rugați pentru descoperire spunând: „Doamne, am fost un băiat bun și urmez Mesajul de atâta timp, vrei să-mi dai  descoperire?” Doar spuneți: „Doamne, dă-mi descoperirea prin harul Tău.” Nu este ceva pentru care ne vom strădui să primim, ci este Ceva ce El ne va da prin harul Său.

„Tu nu ai făcut nimic, nu ți-ai zidit singur credința, ci ți-a fost dată prin harul lui Dumnezeu. Dumnezeu v-o descoperă, de aceea credința este o descoperire și întreaga Biserică a lui Dumnezeu este zidită pe descoperire.”

În mesajul Mărturie, din august 1950, profetul a spus:

„Dar la fel de sigur cum există fals, există și adevărat. Trebuie să existe un dolar adevărat înainte ca din el să se poată face un dolar fals. Corect? Dacă n-ar fi așa, ei bine, falsul ar fi cel real. Așadar, acum depinde de deosebirea voastră.”

Acum, există un fals și un real, dar tu nu poți avea falsul dacă nu ar fi un real. Deci, dacă în lume există profeți falși, trebuie să existe undeva un profet adevărat. Dacă există o religie falsă, trebuie să existe și o religie adevărată. Dacă este un creștinism fals, trebuie să fie și unul adevărat. Înțelegeți ce spun? Voi nu puteți avea ceva fals dacă nu există undeva ceva real. Nu puteți avea un fals decât dacă există undeva ceva real.

Și acum, există un Adevăr autentic și există un impostor sau un fals, iar fratele Branham a spus: „Acum depinde de deosebirea voastră.” „Te rog, nu-mi face aceasta, doar spune-mi ce este bine și ce este rău.” Nu, nu se întâmplă așa, ci depinde de deosebirea ta, depinde de tine, depinde de ceea ce este în tine, de ceea ce ți-a dat Dumnezeu ca să poți deosebi dacă ceva este adevărat sau nu. Amin. Oh, slavă Domnului!

 Cunoaștem cu toții povestea fratelui Branham, când Dumnezeu a venit la el și i-a spus să cheme veverițe la existență. Și s-a întâmplat în două ocazii diferite. Noi știm această poveste dar vreau să reiau momentul în care el era în casa fratelui Wright și spunea povestea. Noi știm că Hattie Wright a spus ce trebuia, dar vreau să privesc din nou la poveste și să vedem încă odată ce a spus în mesajul Du-te și Spune, din aprilie 1960:

„…Am spus: „Singurul lucru pe care îl știu este că IeHoVaH este încă IeHoVaH-Jireh. El este capabil să ofere o jertfă.”

Sunt multe locuri unde el a spus aceasta și a spus-o de multe ori: „Tot ce știu este că El este încă IeHoVaH-Jireh.” În alt loc a spus: „Același care i-a dat un berbec lui Avraam.” Apoi a spus: „Vedeți? Eu aveam nevoie de veverițe.”

Deci, el s-a întors la acest IeHoVaH-Jireh, iar Dumnezeu fiind Furnizorul, Dătătorul, Dumnezeu fiind Cel care a creat un berbec acolo unde nu exista nici un berbec, a fost o creație instantanee, o creație deplină prin puterea lui Dumnezeu. Și aici, fratele Branham a spus:

„Singurul lucru pe care-l știu este că IeHoVaH este încă IeHoVaH-Jireh. El este capabil să ofere o jertfă.” Și Hattie, neștiind ce spunea, s-a ridicat și a spus: „Acesta nu este altceva decât Adevărul, frate Branham.” Oh, Doamne, acesta a fost lucrul corect de spus. Acesta a fost lucrul corect de spus.”

Oh, dacă puteți să vă concentrați pe ceva, concentrați-vă pe aceasta: „Acesta a fost lucrul corect de spus.” Eu vreau să încep să spun lucrul corect despre Cuvânt, pentru că ea a spus lucrul corect și o răsplată extraordinară a venit în calea ei.

„Cam în vremea aceea, puterea lui Dumnezeu a lovit locul acela. Nu am simțit niciodată o astfel de Ungere. Când a făcut-o, am spus: „Hattie, Așa vorbește Domnul, cere ce vrei. Indiferent  ce este, Dumnezeu mi-a dat autoritatea să-ți dau dorința inimii tale chiar acum. Dacă ceri un milion de dolari, îi poți avea. Cere ca acea femeie schiloadă să se ridice și să umble, ea poate avea aceasta. Cere orice.”

Și noi știm că ea a cerut mântuirea celor doi băieți ai ei, iar el i-a spus: „Ți-i dau în Numele lui Isus Hristos.” Și ei au căzut în genunchi plângând și pocăindu-se.

Așadar, noi știm că ea a primit dorința inimii ei, dar când fratele Branham a spus aceasta, el a zis: „Niciodată nu am simțit o asemenea Ungere.” A simțit fratele Branham Ungeri înainte? El a spus aceasta în anul 1960, dar el a simțit ungeri și înainte, a fost uns pentru multe lucruri, a avut viziuni, a avut minuni care s-au întâmplat sub ochii lui, lucruri supranaturale extraordinare; a întâlnit un Înger, a văzut Stâlpul de Foc, a văzut tot felul de lucruri, totuși, el a spus: „Eu nu am simțit niciodată o astfel de Ungere.” Și Domnul i-a spus profetului: „Dă-i orice vrea!”

Ascultați, noi nu am văzut niciodată aceasta și nu s-a mai întâmplat niciodată în slujba lui, nu am mai văzut ceva de o asemenea amploare. De ce a fost Dumnezeu atât de mulțumit? Fratele Branham vorbea despre crearea veverițelor în pădure și acolo, el era singur, nu era nimeni ca să-l vadă, nu era nimeni care să dovedească, nu erau camere de filmat. Nu știu nici măcar dacă a avut o fotografie cu veverițele. Amin? Credeți-mă că, dacă aș fi chemat veverițe la existență, aș fi luat telefonul, pentru că: „Nimeni nu ar crede aceasta.” Dar fratele Branham nu avea nimic din toate acestea, el era singur acolo și a auzit Glasul lui Dumnezeu, și acum stătea în casa fratelui Wright, o căsuță umilă, și Hattie Wright era o femeie umilă. El era în acea casă și povestea ce a făcut Dumnezeu.

Ascultați, nu era vorba că ea credea minunea. Desigur, aceasta era foarte profund pentru Dumnezeu, dar când fratele Branham a luat acea minune și a spus: „Acesta nu era altul decât IeHoVaH-Jireh. Acesta este Același care a pregătit berbecul pentru Avraam. El este încă același IeHoVaH-Jireh, El este Același Dumnezeu.” Ce făcea fratele Branham? El lua minunea și o atașa la Cuvânt, iar Cuvântul explica minunea și spunea: „Acesta este Același Dumnezeu care a creat un berbec pentru Avraam. El este Același Dumnezeu care a creat veverițele în pădure.” Și Hattie, a spus lucrul corect: „Acesta nu este altceva decât Adevărul.”

Nu era faptul că ea credea că fratele Branham a creat veverițele. Aceasta a fost minunat. Vreau să spun că eu cred că toți cei ce stăteau în jurul mesei, credeau. Ei erau prietenii fratelui Branham și au crezut că a avut acea experiență, că a vorbit Cuvântul și au fost create veverițe, dar eu cred că a fost ceva mai profund decât atât. Este vorba despre faptul că Hattie, o femeie mică și umilă, fără prea multă educație, fără prea multe resurse, fără nici un fel de teologie, care abia putea explica ceva, când fratele Branham a citat Scriptura și a spus: „Aceasta i s-a întâmplat lui Avraam. Acesta este Același IeHoVaH-Jireh”, ea a confirmat Cuvântul. Nu minunea în sine, ci Cuvântul. Și ea a spus: „Acesta nu este altceva decât Adevărul! Ceea ce spui este adevărat. Acesta este IeHoVaH-Jireh. Acesta este Dumnezeu. Acesta este Cuvântul.” Și când ea a recunoscut Cuvântul și manifestarea Lui în ziua ei și a putut să-L afirme cu îndrăzneală, fără dovezi, Dumnezeu a fost atât de mulțumit cu o astfel de descoperire încât a spus: „Dă-i orice dorește!” Aceasta este ceea ce Îl face fericit pe Dumnezeu. Slavă lui Dumnezeu!

Există minuni care au loc în toată lumea și încă mai există oameni care au credință, și dacă lucrezi prin credință, Dumnezeu onorează credința. Oriunde este credință, fratele Branham ne-a învățat că vindecări sunt peste tot, minuni sunt peste tot. Dar crezând o minune care a avut loc într-o biserică de undeva sau într-o slujbă de undeva, nu aceasta face ca acea Ungere puternică să vină. Nu aceasta a făcut ca Dumnezeu să-i acorde acestei femei un dar cum nu a mai dat la nimeni altcineva. Atunci, ce a fost?

Când fratele Branham a spus: „Aceasta este o reprezentare a lui IeHoVaH-Jireh. Același Dumnezeu care a fost pe Muntele Moria și a dat un berbec pentru Avraam, este același Dumnezeu care a fost cu mine în pădure și mi-a dat acele veverițe.” Iar când acea femeie a recunoscut că cuvântul profetului este adevărat în Scriptură, și a spus: „Acesta nu este nimic altceva decât Adevărul”, aceasta a mișcat inima lui Dumnezeu.

Știți ceva? Voi și eu putem face același lucru astăzi. Noi avem același lucru care se odihnește în noi, care era în Hattie Wright. Când vedem Cuvântul manifestat în ziua noastră, în noi există Ceva care spune: „Este adevărat. Nu este nimic altceva decât Adevărul. Nu există altă cale decât că este adevărat.” Și când afirmăm cu încredere că este Adevărul, cred că acest lucru Îl bucură pe Dumnezeu. Cum a știut Hattie? A fost un studiu biblic? A fost diploma ei de doctorat? Eu cred că ea a avut deosebirea. Cred că ea a putut înțelege că el era un om al lui Dumnezeu și a putut deosebi că spunea Adevărul.

Fratele Branham a spus că Hattie era o femeie mică și stătea într-un colț Ea nu a fost în partea principală a discuției, nu a fost chiar în mijlocul lucrurilor care se întâmplau, ci stătea deoparte, într-un colț, ascultând discuția. Dar de acolo, când profetul a spus: „Acesta este Cuvântul…” ea a sărit pur și simplu și a spus: „Acesta nu este altceva decât Adevărul!” Și Dumnezeu a fost mulțumit. Ea avea deosebirea. Nu a fost o concepție intelectuală, ci a fost deosebirea.

În mesajul Cum am fost cu Moise, așa voi fi cu tine, din septembrie 1960, fratele Branham a spus:

„Bătrânica Hattie Wright, stătea acolo în spatele clădirii, cu inima departe de lucrurile lumii. Ea a crezut și a spus: „Frate Branham, acesta nu este altceva decât Adevărul.” Ea nu a spus-o doar de aici, ci Dumnezeu a vorbit din inima ei.”

Aceasta a fost mai mult decât un creier, aceasta nu a fost o înțelepciune mintală, nu era o ființă care putea spune: „Ei bine, aceasta are sens pentru mine, din cauza aceasta și aceea. Aș putea evalua și calcula, apoi să spun: „Probabil probabilitățile sunt mari.” Aceasta nu avea legătură cu nimic din toate acestea, ci a venit din adâncul sufletului ei care a ridicat-o și a spus: „Acesta este Adevărul.” Dumnezeu să fie slăvit! Dumnezeu să ne ajute să lucrăm prin deosebire.

În Efeseni 2.8, citim:

„Căci prin har sunteți mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.”

Micuța Hattie, nu a venit cu aceasta de la ea, ci avea un dar de la Dumnezeu cu care să creadă.

În Înfierea, partea a treia, din mai 1960, profetul a spus:

„Prin credință suntem salvați. Aceasta este credința voastră în Dumnezeu. Sângele vă ține curați de păcat, pentru că aceasta face o jertfă. Sângele nu vă salvează, sângele vă ține curați. Cum spuneți că sunteți salvați? Prin credință sunteți salvați și aceasta este prin cunoștința mai dinainte a lui Dumnezeu, care v-a chemat. Voi sunteți salvați iar Sângele face o ispășire care vă menține constant curați.”

Acum, aceasta este o afirmație care poate fi confuză, de aceea vreau să mă opresc puțin asupra ei. Acum să spunem că Sângele nu vă mântuiește. Noi știm că suntem mântuiți prin Sângele lui Dumnezeu. Corect? Acesta este adevărul. Nu vă temeți, căci nu-l contraziceți pe profet. Noi am fost mântuiți prin Sângele lui Dumnezeu. Sângele lui Isus Hristos a fost prețul de cumpărare pentru toată răscumpărarea, El ne-a răscumpărat pe toți. Nu ar exista mântuire pe calea răscumpărării și a restaurării fără vărsare de sânge.

Deci, noi suntem mântuiți prin Sângele lui Dumnezeu. Sângele lui Isus a fost vărsat și aceasta ne-a adus într-o experiență de mântuire cu Dumnezeu. Toate acestea sunt adevărate, dar ascultați, când Isus Și-a vărsat Sângele, El a cumpărat toată Creația. Sută la sută. Tot ce a fost creat vreodată pe Pământ, El a răscumpărat.

Ascultați, toți cei ce merg în Rai, să zicem, au fost răscumpărați prin Sângele lui Isus Hristos, și toți cei ce ard în iazul de foc, de asemenea au fost răscumpărați prin Sângele lui Isus Hristos. Deci, voi nu puteți spune doar: „Eu sunt mântuit prin Sânge.” Oricine a fost mântuit vreodată, a fost mântuit prin Sânge, pentru că Sângele a răscumpărat totul. Dar ce mă aduce pe mine în această mântuire? Ceea ce mă aduce pe mine în această experiență de mântuire și mă conectează cu răscumpărarea, este credința. Eu trebuie să cred că acel Sânge a fost vărsat pentru mine, că acel Sânge este pentru mine; că El mi-a luat locul pe Calvar, iar când Și-a vărsat Sângele, a făcut-o pentru păcatele mele, pentru răscumpărarea mea. El a plătit prețul pentru mine și prin credință eu am ajuns la experiența împăcării cu Dumnezeu, a mântuirii și răscumpărării datorită credinței mele în Sânge. Dacă nu cred în El, nu-mi aduce beneficiul pe care mi l-ar putea aduce. De aceea a spus fratele Branham că: „Sângele nu te mântuiește.”

Fratele Branham a vorbit despre aceasta în cartea „Epocile Bisericii”, și a spus:

„Pentru că a cumpărat totul, El are drepturi asupra tuturor și poate judeca. El face ce dorește. De aceea, la Judecata de la Tronul alb El poate să dea milă și să permită intrarea în Viața Veșnică celor care nici măcar nu știu de ce intră, ei nu au nici o idee. El spune: „Pentru că ați făcut aceasta celui mai neînsemnat frate al Meu.” Și ei vor întreba: „Când am făcut noi aceasta? Noi nu aveam habar ce facem; nu am știut când Te-am slujit. Nu știm ce se întâmplă, cum am fost mântuiți și cum am intrat.”

Aceasta nu era credința lor în Sânge, dar Sângele Lui i-a cumpărat iar ei au intrat prin mila și îndurarea Lui. Dar El a cumpărat totul și pentru că El deține totul, poate adopta această hotărâre judecătorească.

Dar sunt aceia care vor merge în iazul de foc și în condamnare veșnică, în anihilare și distrugere totală. Amin. Și ei au fost cumpărați, dar pentru că El deține totul, are dreptul să judece.

Dar noi, noi am ajuns deja la mântuire prin credință. Noi vom ocoli judecata, vom ocoli totul pentru că voi sunteți salvați prin har, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.

Deci, acum credința este cea care ne mântuiește. Și Sângele, pentru că a fost vărsat, face ispășire constantă. Noi suntem iertați constant pentru greșelile noastre, deoarece Sângele a fost vărsat pentru noi. Deci, este prin credință.

În mesajul Un Paradox, din ianuarie 1965, profetul a spus:

„Nu este necesar să vii aici sus, să îngenunchezi și să te rogi până ești mântuit.”

Ce afirmație! Îmi place aceasta! Fratele Branham nu ar fi spus aceasta în anii 1953, 1954, 1955, când campaniile se desfășurau în cadrul trezirii, dar a venit anul 1965, când el a încercat constant să ne facă să acționăm prin credință în Cuvânt, pentru a recunoaște ceva mai înalt.

Deci, el a spus: „Nu este necesar să vii aici sus, să îngenunchezi și să te rogi până ești mântuit.” Vreau să precizez că nu este nimic în neregulă cu această afirmație. Este bine pentru noi, este bine să îngenunchezi, este bine să plângi la un altar, este bine să găsești un loc unde să te pocăiești, să-ți predai inima Domnului și să spui: „Din clipa aceasta mă predau lui Dumnezeu.” Nu este nimic în neregulă cu aceasta, prieteni, dar nu este necesar pentru mântuire.

„Nu este necesar să vii aici sus, să îngenunchezi și să te rogi până ești mântuit. Tu ești deja mântuit, dar trebuie să accepți aceasta. Nu rugăciunea ta face aceasta. Credința ta te mântuiește, nu rugăciunea. Voi sunteți salvați prin credință și același lucru este valabil și pentru vindecare. Sunt sigur că toți înțelegem aceasta.”

Ascultați, nici măcar punerea mâinilor nu te vindecă, ci credința ta în punerea mâinilor te vindecă, pentru că tu crezi Cuvântul. Când Cuvântul spune: „Își vor pune mâinile peste bolnavi și bolnavii se vor însănătoși”, nu este simplul act de a te atinge cel care o face, pentru că dacă nu crezi că va funcționa, nu va funcționa. Deci, trebuie să fie mai mult decât acțiunea, trebuie să fie credință în acțiune.

Tu trebuie să crezi că acesta este Cuvântul lui Dumnezeu, că Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat și că Cuvântul lui Dumnezeu nu va da greș, și când aceasta îți atinge sufletul și ești convins că: „Dacă fratele acesta își pune mâinile peste mine, voi fi bine”, atunci vei fi bine. Dar a fost credința ta.

Fratele Branham a făcut referire la femeia care a atins poala hainei lui Isus și s-a făcut bine. Ea a avea o oarecare deosebire, în interiorul ei era Ceva care o făcea să știe că: „Dacă pot doar să ating poala hainei Lui, voi fi complet sănătoasă.” Și ea s-a strecurat prin mulțime și a atins poala hainei lui Isus. Fratele Branham a spus că Isus nu ar fi putut simți acea atingere fizic, dar ea a atins Ceva spiritual în El, pentru că puterea de acolo a ieșit. El S-a uitat după micuța femeie și în cele din urmă a găsit-o, iar ea a mărturisit ce făcuse. El S-a uitat la ea și a spus: „Îndrăznește! Credința ta te-a făcut sănătoasă.”

Fratele Branham a spus că nu a fost rugăciunea lui Isus pentru că El nu S-a rugat niciodată pentru ea. Isus nu S-a rugat pentru ea, nu Și-a pus mâinile peste ea, ci a fost credința ei. Ceva din ea spunea: „Dacă aș putea să ating măcar tivul hainei Lui…” Și Dumnezeu i-a onorat credința și i-a dat rezolvarea. Slavă Domnului! Oh, Doamne, îmi place Cuvântul!

Fratele Branham vorbește despre Petru că doar printr-o descoperire divină de la Tatăl, a putut mărturisi Cine era Isus, în Matei 16. Vedeți, Petru a folosit acea terminologie: „Și noi știm și credem…” vorbind despre cei doisprezece, dar acolo era unul care nu credea și acela era Iuda. Iuda s-a comportat ca și cum ar fi crezut, arăta ca și cum ar crede, a fost de acord cu toți cei care au crezut, dar în cele din urmă s-a dat pe față.

În mesajul Identificare, din anul 1964, fratele Branham a spus:

„Ce l-a făcut să se întoarcă? De fapt, el s-a îndoit de afirmațiile că Isus ar fi Cuvântul.”

Ce l-a făcut pe Iuda să se întoarcă împotriva lui Isus? Fratele Branham a spus: „De fapt, el se îndoia de afirmațiile că Isus era Cuvântul. El a putut să-L vadă pe acel Om, să mănânce cu El, să pescuiască cu El și orice altceva. Caracterul lui Iuda l-a făcut să facă aceasta. A făcut și caracterul vostru la fel? Amintiți-vă că Iuda era foarte religios.”

Așadar, nu a contat cât era Iuda de religios. Când a venit vorba despre aceasta, Iuda a auzit același lucru pe care l-a auzit și Petru, dar deosebirea lui Petru i-a spus că Isus avea cuvintele Vieții Veșnice, că Acesta este Mesia, că Acesta este Fiul lui Dumnezeu.

Ascultați, poate că Iuda a fost de acord, poate chiar a încercat să creadă, poate că era împărțit, era peste tot. Când a văzut minunile, când a văzut ce se întâmpla, a știut că El era un Om al lui Dumnezeu, știa că Acesta era un făcător de minuni, el a auzit toate acele lucruri, a auzit pildele și a primit explicația la adunarea lor cu ușile închise, când s-au așezat să mănânce. El a avut tot ce a avut Petru, dar deosebirea lui Petru a spus: „Acesta este Fiul Dumnezeului Celui viu!” Deosebirea lui Iuda a spus: „Știți, cu siguranță El este un făcător de minuni, un Profet; este un Om bun dar că este Cuvântul, că este Dumnezeu, eu pur și simplu nu pot vedea aceasta.” Deosebirea lui cu privire la ce a auzit și a văzut a fost cea care i-a determinat destinația veșnică. Iuda a participat la întâlnirile private, a fost cu El la plimbările cu barca, a fost la mese, a fost  prezent când Isus a explicat pildele, a auzit mult și a văzut mult, dar a avut nevoie de mai mult decât să audă și să vadă.

Vederea și auzirea Adevărului și participarea la o întâlnire privată cu Isus, care le-a explicat pildele, adică ceea ce nu le-a explicat tuturor celorlalți, nu a fost suficient pentru a-l salva pe Iuda, deoarece deosebirea lui cu privire la ce a auzit și a văzut a fost greșită. Oh, Doamne! Dumnezeu să fie slăvit!

Nu contează cât de mult știm din Mesaj, este vorba despre deosebirea noastră despre ce este Mesajul.

În Dumnezeul acestei epoci rele, din august 1965, fratele Branham a spus:

„Observați-l pe Cain. El nu a vrut jertfă de sânge. El a venit jos și a oferit fructe de pe câmpurile frumoase pe altarul său. Foarte religios. El a făcut totul exact așa cum a făcut Abel: a adus o jertfă, a căzut înaintea Domnului în închinare, supus în toate felurile, dar fără descoperirea Cuvântului. Dar Cuvântul a fost de la început Planul lui Dumnezeu. Și Dumnezeu a descoperit prin descoperire că tocmai lucrul pe care l-a susținut El și l-a punctat, era corect. Nu religia, nu un altar, nu apartenența la biserică, nu a face sacrificii, nu a fi sincer, ci prin descoperirea Cuvântului lui Dumnezeu.”

Acesta a fost Planul lui Dumnezeu de la început: descoperirea Cuvântului lui Dumnezeu, deosebirea noastră asupra a ceea ce vedem și a ceea ce auzim. De aceea religia oficială nu funcționează. Religia oficială a venit cu o formulă a mântuirii, ei au o formulă absolută, o predică ca o formulă pe care o predau ca pe o formulă, iar formula este că: dacă crezi că Isus Hristos a fost Fiul lui Dumnezeu, că a murit pentru păcatele lumii și Și-a vărsat Sângele acum două mii de ani, faci o mărturisire mentală a acestui lucru, mărturisești că este adevărat, crezi că faci parte din aceasta și faci o declarație în fața bisericii sau strângi mâna păstorului, este în ordine.

Ascultați, eu nu am înțeles niciodată ce voia să spună fratele Branham prin: „Vii și strângi mâna păstorului.” Dar odată eram în vacanță în Georgia cu familia. La capătul străzii era o biserică baptistă, era doar la câțiva kilometri pe drum, așa că duminică dimineață am spus: „Haideți să mergem la biserică.” Ne-am pregătit și ne-am dus toți la acea biserică baptistă. Era o biserică baptistă obișnuită, păstorul era un băiat bun, chiar mi-a plăcut de el; oamenii erau prietenoși și am crezut, am deosebit că acel păstor era sincer, de aceea mi-a părut rău pentru el. Astfel, am mers la fiecare slujbă pe care au avut-o în acea săptămână. Familia mea a mers doar duminică dimineață, dar eu nu am putut să stau deoparte și am continuat să mă întorc, pentru că inima îmi era împovărată pentru acel om. Cât timp am fost acolo am urmărit fiecare slujbă, cred că am fost la trei sau patru servicii. La sfârșitul fiecărei slujbe, făcea o invitație: „Vrea cineva să-și predea inima Domnului? Vrea cineva să-L accepte pe Isus Hristos ca Mântuitor personal?” El spunea aproape de fiecare dată același lucru, apoi pleca de la amvon și mergea în fața bisericii, unde aștepta.

În prima duminică dimineață când am fost acolo, doar l-am privit pentru că nu știam ce face. El doar a așteptat acolo, apoi s-a întors sus, au cântat un cântec și au plecat. Dar la unul din serviciile la care am participat, a fost un tânăr care a vrut să-și predea inima Domnului. El a coborât, a mers jos și a strâns mâna păstorului. El doar i-a întins mâna dreaptă în semn de părtășie. El a acceptat invitația, l-a îmbrățișat, și a spus: „Acum ești creștin. Ești mântuit.” Eu nu știu cât de sinceră era inima acelui tânăr, nu știu unde este el cu Dumnezeu, nu judec salvarea lui, spun doar că am văzut cu ochii mei ceea ce a spus fratele Branham. Aceasta este religia organizată, aceasta este mântuirea organizată. Aceasta este o formulă și este repetată iar și iar tot timpul. Uneori vine la altar, uneori semnează o promisiune, uneori este nevoie de catehism, care este o modalitate prin care ești integrat, acceptat în biserică și ajungi la salvare.

Dar, ascultați, nimic din toate acestea nu va rezista, nu va funcționa, pentru că trebuie să fie o descoperire pentru tine, că L-ai întâlnit tu însuți pe Isus Hristos. Cum întâlnești o persoană care nu ți-a fost prezentată niciodată? Acest Mesaj a venit să-L prezinte pe Mire Miresei. Dar nu va funcționa cuvintele mele de prezentare și recunoașterea ta mentală că îți spun Adevărul, trebuie să fie ceva mai profund decât atât. Eu pot face o introducere, pot predica Cuvântul prin harul lui Dumnezeu, sub ungerea Duhului Sfânt; să lucrez apoi să ies, dar trebuie să fie Ceva care să atingă nu doar creierul tău, ci să atingă Ceva din inima ta, care să spună: „Acesta este Domnul meu! Acesta este Creatorul meu! Acesta este Împăratul meu! Acesta este Soțul meu! Acesta este tot ce vreau.” Trebuie să fie mai mult decât o religie formală; trebuie să fie mai mult decât o rutină de duminică; trebuie să existe o deosebire cu privire la ce auzim și ce vedem.

În mesajul Acea zi pe Calvar, din septembrie 1960, profetul a zis:

„Cât de departe de deosebire poți să rătăcești cu teologiile tale intelectuale, cu concepția ta mentală despre orice? Grațioșii mei prieteni pierduți, nu puteți înțelege că această Biblie este interpretată spiritual? Isus I-a mulțumit Tatălui că a ascuns-o de cei educați, isteți, înțelepți și pricepuți și că o va descoperi pruncilor ca să poată veni la Calvar.”

„Cât de departe de deosebire poți rătăci cu teologiile tale intelectuale și cu concepția ta mentală?” Lucrurile acestea nu fac decât să ne îndepărteze și mai mult. Eu spun: Doamne, dă-mi o descoperire a Cuvântului Tău!

Hattie Wright nu avea teologii intelectuale, ci avea capacitatea de a crede. Din câte știm, Petru ar fi putut fi asemănător. El era un pescar needucat, nu putea să-și semneze nici măcar numele, nu știm dacă era lustruit sau dur, nu știm toate aceste lucruri, dar el a putut să prindă ceea ce Iuda nu a putut prinde; el a putut prinde ceea ce Sinedriul nu a putut prinde; el a putut să creadă ceea ce toți cei șlefuiți și educați nu au putut crede.

În 1Corinteni 2.11-14, citim:

„În adevăr, cine dintre oameni cunoaște lucrurile omului, afară de duhul omului, care este în el? Tot așa, nimeni nu cunoaște lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu.

Și noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaște lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.(fără plată).”

Vedeți aceasta? „…ca să putem cunoaște lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu fără plată.” De unde a știut Petru că numai Isus avea Cuvintele Vieții Veșnice? El a știut prin deosebire. Cum a știut Hattie că ceea ce a experimentat fratele Branham în pădure era același Dumnezeu și același lucru care i s-a întâmplat lui Avraam pe Muntele Moria? Ea a știut pur și simplu.

„Și vorbim despre ele nu cu vorbiri învățate de la înțelepciunea omenească, ci cu vorbiri învățate de la Duhul Sfânt, întrebuințând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovnicești.

Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; și nici nu le poate înțelege, pentru că trebuie judecate duhovnicește.”

Nu mintal, ci deosebite spiritual. Iată definiția acestui cuvânt, „a deosebi” (a discerne). În Noul Testament este folosit cu sensul de „a examina, a judeca, a pune o întrebare, a cerceta sau a deosebi.” Și mai înseamnă, „a investiga, a examina, a judeca, a scruta, a pune la îndoială mai ales în sens criminalistic de către un judecător; a desfășura o anchetă, a interoga, a examina acuzatul sau martorul.” Ce Cuvânt!

Aceste lucruri care ne sunt date gratuit, fără plată, trebuie judecate, deosebite spiritual. Duhul poate distinge ce este bine și ce este rău; El poate scotoci prin tot felul de lucruri ca să afle unde este Adevărul. Aceasta ne spune El în versetul 14: „Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; și nici nu le poate înțelege, pentru că trebuie judecate duhovnicește.”

 Duhul lui Dumnezeu este Cel care aduce deosebirea în ochii noștri, Cel care ne poate spune ce este adevărat și ce nu este adevărat; El poate deosebi, poate citi printre rânduri, El poate pătrunde prin camuflajul lucrurilor, să ajungă la esența lor și să spună: „Așa este” sau „Ceva nu este în ordine cu aceasta. Nu este chiar corect.” Duhul lui Dumnezeu face aceasta pentru cei deosebiți spiritual, pentru că ei sunt examinați, sunt judecați.

În mesajul Deosebind Trupul Domnului, din august 1959, profetul a spus:

„Singurul lucru pe care trebuie să-l recunoașteți, este că El nu este un mit, El nu este un Dumnezeu istoric, ci este un Dumnezeu prezent, Isus Hristos Același ieri, astăzi și în veci, chiar acum. Credeți voi că El este aici? Veți deosebi aceasta?

Vreau să mă întorc cu spatele spre această audiență. Acum, mă rog ca Duhul Sfânt să dovedească ceea ce am spus în seara aceasta, la sfârșitul acestui mesaj, că aceleași semne despre care Isus a spus că au fost date Sodomei, vor fi date și acestei generații. „Așa cum a fost în zilele Sodomei, tot așa va fi și la venirea Fiului omului.” Atunci deosebiți ce Duh este aici.”

„Atunci deosebiți ce Duh este aici.” Încă din anul 1959, fratele Branham s-a întors cu spatele la adunare și a spus: „Isus a zis: „Așa cum a fost în zilele Sodomei, tot așa va fi și la venirea Fiului omului.” Și acum, fratele Branham s-a întors cu spatele și a arătat același semn care a fost arătat în Câmpiile Mamre, în ziua aceea. El a arătat același semn și a spus: „Acum deosebiți ce Duh este aici.” Mulți s-au îndepărtat și au spus: „Omul acesta este fanatic. Aceasta este telepatie mintală.” De aceea au plecat. Dar acolo au fost câțiva care au spus: „Acesta este Dumnezeu. Aceasta este împlinirea Scripturii, nu este doar o minune, nu este numai un semn.”

De aceea, fratele Branham a spus: „Eu nu aș urma uleiul pe mâini, sângele pe mână sau uleiul pe frunte.”

După fratele Branham au fost tot felul de oameni care s-au ridicat și au avut tot felul de semne: A.A. Allen le-a avut, și au fost și alți bărbați care au avut semne, care au intrat în Duh. Apoi au avut odată o femeie care avea ulei pe mâini, și acel ulei era ulei de ungere care vindeca oamenii. Dar fratele Branham a spus: „Eu nu aș crede acel semn.”

Atunci de ce Mireasa lui Hristos ar trebui să creadă că fratele Branham se întorcea cu spatele la mulțime, și deosebind oamenii, spunea: „Tu, cea de aici, cu rochia roșie, ai cancer.” „Tu, cea de aici, ai o problemă cu spatele.” Și de ce să nu creadă în acel ulei din mână? De ce să nu crezi în acel sânge din mână? De ce să nu crezi în uleiul de pe frunte? Toate sunt semne supranaturale și au fost dovedite, au fost verificate, au fost oameni care au mărturisit că este adevărat și că au fost vindecați.

Știți de ce a spus fratele Branham că nu ar crede? A spus aceasta pentru că nu există în Cuvânt. Scriptura nu ne spune nicăieri  să căutăm acestea. Dar Isus a spus: „Cum a fost în zilele lui Lot, în zilele Sodomei, așa va fi la descoperirea Fiului omului.” Ceea ce i s-a făcut lui Avraam și seminței lui în ziua aceea, este același semn care se întoarce la Avraam și Seminței lui în această zi, iar aleșii lui Dumnezeu, spun: „Nu este nimic altceva decât Adevărul. Acel Cuvânt este astăzi. Ceea ce am văzut, este ceea ce a spus Isus.” Inimile noastre pun împreună cele două și spun: „Amin!”

Aceasta este ceea ce a putut face Hattie Wright fără teologie intelectuală, fără o diplomă. Cum suntem noi capabili să facem aceasta? De unde știm care este Adevărul? Ce dovadă avem? Este mai mult decât să vezi un om făcând deosebire. Poți vedea tot felul de semne și minuni, poți vedea oameni făcând tot felul de lucruri, dar ce este? În inima ta este Ceva care spune: „Acesta nu este doar un om care face o minune, ci este împlinirea Scripturii, este exact ceea ce a promis Dumnezeu pentru acest ceas. Acesta este Cuvântul pentru ziua noastră, care Se manifestă. Și nu este nimic altceva decât Adevărul.”

Oh, credeți că aceasta Îi face plăcere lui Dumnezeu? Și dacă I-a plăcut lui Dumnezeu, când a putut s-o declare? Ce zici când inima ta sare din piept și spune: „Știu că este adevărat! Știu că acesta este semnul lui Mesia! Știu că Domnul meu, Isus Hristos, face aceasta. Acesta nu este un om, Acesta este Dumnezeu împlinindu-Și propriul Cuvânt și arătându-i Seminței lui Avraam că El este aici.”

Îmi place! Îmi place că am privilegiul să spun: „Acesta nu este nimic altceva decât Adevărul!”

Evrei 4.12, spune:

„Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și puternic, și mai ascuțit decât o sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și intențiile inimii.”

Vedeți, când Dumnezeu dă deosebire, este deosebire cu privire la Cuvânt, dar este deosebire prin Cuvânt. Când fratele Branham s-a întors cu spatele și a arătat semnul lui Mesia, același lucru care i s-a făcut lui Avraam în Câmpiile Mamre, când El a arătat aceasta, Acela a fost Cuvântul. Era Cuvântul care legitima semnul sau arăta semnul. Deci, a fost manifestarea Cuvântului legitimată prin Cuvânt, pentru ca aleșii lui Dumnezeu să spună: „Nu este nimic altceva decât Adevărul!” Nu numai un semn arbitrar (întâmplător), nu numai o minune arbitrară, ci împlinirea Scripturii.

„Și Cuvântul este viu și puternic, mai ascuțit decât o sabie cu două tăișuri, pătrunzând chiar până la despărțirea sufletului și duhului, a încheieturii și măduvei; este un judecător al gândurilor și intențiilor inimii.”

Ce este aceasta? Cuvântul ne judecă (deosebește) acum. Ce îi judecă pe toți? Cuvântul. Ce a deosebit Hattie Wright? Cuvântul. Ce a deosebit-o pe ea? Cuvântul. Faptul că ea a putut deosebi Cuvântul, a fost că Cuvântul a deosebit-o pe ea. Însuși faptul că Ceva din tine poate deosebi că acest Cuvânt nu este nimic altceva decât Adevărul, este chiar Cuvântul care deosebește că faci parte din acest Cuvânt, pentru că acest Cuvânt este numai pentru cei aleși. Și acest Cuvânt taie atât de ascuțit, desparte sufletul și duhul. Sufletul și duhul omului sunt atât de apropiate încât uneori este foarte greu de deosebit care este sufletul și care este duhul; care sunt eu și care este Dumnezeu. Dar Cuvântul poate despărți aceste două lucruri la mijloc și le poate separa, pentru că Cuvântul are puterea de a deosebi fiecare situație, fiecare ființă umană, totul este deosebit prin Cuvânt.

Aceasta a deosebit Petru când a spus: „Tu ești împlinirea Cuvântului.” Aceasta a deosebit Petru în Ioan 6. Când toți au plecat, el a spus: „Eu nu pot înțelege ce ai spus, dar știu că Tu ești Cuvântul, și numai Tu ai Cuvintele Vieții Veșnice. Și că tot  ce spui este corect și adevărat.” El deosebea Cuvântul și Cuvântul îl deosebea pe el. Oh, slavă Domnului!

Când privești la acest semn al lui Mesia, poți să spui: „Acesta este Hristos! Acesta nu este acel Om, ci este Hristos în acel Om. Și acesta este Cuvântul făgăduit pentru zilele noastre, este împlinirea Scripturilor. Nu este altceva decât Adevărul.” Ce este aceasta? Este Duhul lui Dumnezeu în tine, care îți dă deosebirea Cuvântului. Cuvântul deosebește situația și profetul, și Cuvântul te deosebește pe tine.

Mulțumesc, Doamne! Eu spun: „Doamne, deosebește-mă! Ia Cuvântul și desparte duhul și sufletul, coboară-Te în sufletul meu și arată-mi ce este adevărat.

Aceasta i s-a întâmplat lui Iuda. Iuda părea un credincios, el s-a comportat ca un credincios. El a scos demoni, a vindecat bolnavi; Iuda a umblat cu Isus, a fost în furtună când apele au fost potolite. Iuda l-a văzut pe Petru când a umblat pe ape, L-a văzut pe Isus venind la ei umblând pe ape, el a fost acolo și a văzut toate acestea, totuși el nu a putut accepta plinătatea Cuvântului. El a putut merge până acolo, dar pur și simplu nu a putut vedea că Omul acela era Cuvântul, nu a putut vedea că Omul acela era Dumnezeu. Cuvântul a început să despartă ce era duhul și ce era sufletul.

În duhul lui, Iuda putea fi credincios, dar nu și în suflet. El putea merge numai atât de adânc, nu putea fi de acord decât într-o mică măsură, nu putea merge decât până la un anumit punct, și până la urmă, Cuvântul a fost Cel care l-a deosebit pe Iuda, pentru că el nu a putut merge până la capăt cu Cuvântul. Astfel, Cuvântul l-a deosebit.

În Epoca Bisericii Smirna, din cartea „Epocile Bisericii”, fratele Branham a spus:

„…nici un credincios adevărat nu este mai puternic, mai sănătos spiritual și mai viu decât prin cunoștința și aderența sa la Cuvântul pur al lui Dumnezeu, așa cum se vede din mulțimea de exemple din Vechiul Testament.”

Ce anume ne va ascuți deosebirea? Cuvântul. Ce ne va da mai multă deosebire? Cuvântul. Ce ne va desăvârși deosebirea, capacitatea noastră de a judeca corect? Cuvântul. Vreau să privesc la aceasta. Dumnezeu ni L-a dat. Prin harul Său, există o anumită măsură de deosebire în inima credinciosului, și prin har acesta poate deosebi că „Acesta nu este nimic altceva decât Adevărul!” Acesta este harul lui Dumnezeu. Dar această deosebire poate crește în perfecțiune și poate fi capabil să împartă și să deosebească corect toate situațiile din viața noastră. Cum? Prin același Cuvânt.

Vreau să analizez câteva lucruri pe care le spune Scriptura aici, apoi vom încheia.

„Nici un credincios adevărat nu este mai puternic, mai sănătos spiritual și mai viu decât prin cunoștința și aderența sa la Cuvântul pur al lui Dumnezeu.”

Ascultați, dacă Dumnezeu, printr-o descoperire ți-a dat o descoperire despre Cine este Isus Hristos și te-a adus într-o experiență de mântuire, aceasta este minunat. Vreau să spun că aceasta a fost deosebirea Cuvântului, a fost harul lui Dumnezeu, a fost o descoperire pentru tine, dar nu te opri aici, ci continuă să te hrănești cu Cuvântul, continuă să primești mai mult din Cuvânt, continuă să deosebești mai mult, să înțelegi mai mult și să crești mai mult.

Noi nu trebuie să avem doar atâta deosebire cât să spunem: „Acesta este Adevărul. Cred că acesta este…” Nu. Doar continuați să creșteți în Cuvânt, continuați să vă hrăniți din Cuvânt, pentru că „Nici un credincios adevărat nu este mai puternic, mai sănătos spiritual și mai viu decât prin cunoștința și aderența (lipirea) sa la Cuvântul pur al lui Dumnezeu.” Să continuăm să primim descoperire și să creștem în descoperirea Cuvântului, pentru că aceasta ne face mai puternici, mai sănătoși spiritual și mai vii.

În Romani 10.17, citim:

„Deci, credința vine prin auzire, iar auzirea prin Cuvântul lui Dumnezeu.”

Știați că credința poate crește? Credința poate crește. Amintiți-vă că am menționat Scriptura unde Pavel spune: „Aș vrea să vin la voi să vă văd și să-mi puteți vedea fața, ca să vă pot da…”

Da, este vorba despre 1Tesaloniceni 3.9-10:

„Cum putem noi oare să mulțumim îndeajuns lui Dumnezeu cu privire la voi, pentru toată bucuria pe care o avem din pricina voastră, înaintea Dumnezeului nostru?

Zi și noapte Îl rugăm nespus să vă putem vedea fața, și să desăvârșim ce mai lipsește credinței voastre.”

„Să desăvârșim” înseamnă „să completăm” sau „să aducem la maturitate deplină”. Dar aceștia erau deja credincioși, erau născuți din nou, aveau Duhul Sfânt. Da, dar credința lor putea ajunge la desăvârșire, prin ce? Printr-o vizită a lui Pavel. Așadar, dacă aș putea primi o vizită a lui Pavel, credința mea ar putea ajunge la perfecțiune? Nu. Ce făcea Pavel când era în vizită la ei? Le predica. Predicarea Cuvântului le aducea credința la desăvârșire. Și Pavel a avut dorința să meargă la ei, pentru ca ei să crească în credință, să le crească credința. Și dacă credința lor creștea, și deosebirea lor creștea, așa că puteau să înțeleagă și să vadă cursele diavolului ca să nu mai cadă în capcană, pentru că deosebirea spirituală prin Cuvânt se va ascuți pe măsură ce credința noastră crește.

Așadar, „Credința vine prin auzire, iar auzirea prin Cuvântul lui Dumnezeu.”

2Petru 3.16-18:

„ca și în toate epistolele lui, când vorbește despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri grele de înțeles, pe care cei neștiutori și nestatornici le răstălmăcesc ca și pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.”

Înseamnă că ei nu puteau primi ce învăța Pavel și răstălmăceau după propria lor înțelegere, și aceasta le aducea pierzarea. Ei nu l-au deosebit corect pe Pavel, cine era și ce drept avea să spună ceea ce spunea.

„…ca și pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.

Voi deci, prea iubiților, știind mai dinainte aceste lucruri, păziți-vă, ca nu cumva să vă lăsați târâți de rătăcirea acestor nelegiuiți, și să vă pierdeți tăria,

ci creșteți în harul și în cunoștința Domnului și Mântuitorului nostru, Isus Hristos. A Lui să fie slava acum și în ziua veșniciei. Amin.”

„Vrei să spui că poți crește în har?” Petru a spus aceasta. Noi putem crește în harul dat de Dumnezeu, putem crește până la statura deplină a unui om desăvârșit. Și putem crește și în cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru, Isus Hristos, pentru că nici un credincios adevărat nu este puternic și sănătos spiritual, decât prin cunoașterea și lipirea de Cuvântul adevărat al lui Dumnezeu.

Eu spun: Doamne, crește-mă în Cuvântul Tău!

Ascultați, acest Mesaj nu a venit numai ca să-L putem auzi suficient de mult cât să spunem: „O, da, acesta este Adevărul”, apoi să-L lăsăm jos și să nu-L mai citim niciodată, să mergem mai departe spunând: „Hei, Dumnezeu mi-a dat deosebirea. Fratele Branham este un profet. Acesta este Mesajul!” Nu, ci să creștem în har și în cunoașterea Domnului nostru Isus Hristos. Fie ca Cuvântul lui Dumnezeu să ne dea deosebire asupra tuturor lucrurilor din viața noastră! Fie ca Cuvântul lui Dumnezeu să ne ajute să ne deosebim propria noastră inimă! Fie ca Cuvântul lui Dumnezeu să ne ajute să înțelegem tot ce se întâmplă în jurul nostru, să deosebim toate situațiile care sunt în lume. Cum le putem deosebi? Prin Cuvânt.

Evrei 5.11-14:

„Asupra celor de mai sus avem multe de zis și lucruri grele de tâlcuit, fiindcă v-ați făcut greoi la pricepere.” (Pavel voia să le spună mai multe despre Melhisedec).

„În adevăr, voi care de mult trebuia să fiți învățători, aveți iarăși trebuință de cineva să vă învețe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu…”

Deci, Pavel le spunea: „Aș vrea să vă spun mai multe despre Melhisedec, dar nu sunteți pregătiți, sunteți prea imaturi.” Nu vă bucurați voi că trăim într-o zi în care cineva ne-a spus restul lucrurilor pe care Pavel nu a putut să le spună despre Melhisedec? „Amin!” Acesta trebuie să fie sezonul maturității depline, altfel El nu ne-ar fi spus restul lucrurilor pe care Pavel nu le-a spus despre Melhisedec.

„În adevăr, voi care de mult trebuia să fiți învățători, aveți iarăși trebuință de cineva să vă învețe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu, și ați ajuns să aveți nevoie de lapte, nu de hrană tare.

Fiindcă oricine se hrănește cu lapte, este neiscusit (nepriceput) în Cuvântul dreptății, pentru că este un prunc.

Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuințare, să deosebească binele și răul.”

Deci, ce va face hrana tare? Hrana tare vă dă, prin întrebuințare, carnea, Cuvântul, vă dă să deosebiți binele și răul. Înseamnă că dacă continui să mănânci această hrană tare, prin exercițiu, prin întrebuințarea hranei tari, aceasta îmi va perfecționa, îmi va desăvârși și ascuți deosebirea, astfel încât să pot deosebi binele de rău. Eu cred că Dumnezeu, prin harul Său, ne-a dat deosebire; cred că Dumnezeu ne-a dat deosebire prin Cuvântul Său, și El ne-a dat Cuvântul curat ca să putem crește în har și în cunoașterea Domnului nostru Isus Hristos.

Dumnezeu ne-a dat deosebirea prin Cuvântul Său, iar deosebirea lucrează prin Cuvântul Său și prin ungerea Sa spirituală. El unge Cuvântul pe care L-am primit, ca să ne dea ochi să vedem, urechi să auzim și o deosebire a ceea ce se întâmplă în jurul nostru.

„A deosebi” înseamnă „a percepe” sau „a recunoaște”. Este ca și cum: „O, eu recunosc aceasta! Este din Scriptură.”

Ascultați, data viitoare când dați de necaz, se întâmplă ceva și izbucnește haosul în viața voastră, știți că ați intrat în altă încercare. Când totul o ia razna și se dă peste cap, dacă nu cunoașteți Cuvântul, dacă raționamentul nostru nu este exersat prin folosirea hranei tari, spui: „Doamne, de ce m-ai părăsit? Ce se întâmplă în viața mea?” Deodată, o predică spirituală spune: „O, aceasta spune Scriptura: „Să nu credeți că este un lucru ciudat când treceți prin diferite ispite.” „Hei, aceasta lucrează pentru mine răbdare, iar răbdarea mă duce la desăvârșire. Exact aceasta spune Cuvântul că i se va întâmpla unui credincios.”

Vedeți cum lucrează deosebirea prin Cuvânt? Dintr-o dată Cuvântul deosebește situația și dintr-o dată nu mă mai simt exclus din economia lui Dumnezeu și aruncat pentru că „El nu mă iubește, nu mă cunoaște, este supărat pe mine și mă pedepsește”, și toate celelalte prostii. De ce ar face Dumnezeu una ca aceasta unui copil al lui Dumnezeu? Ceea ce face El, este ceea ce a promis că va face. El ne desăvârșește prin încercări de foc, prin ispite; El ne pune la încercare și ne arată ce este înăuntru. Și pe măsură ce ne maturizăm prin hrana tare a acestui Cuvânt, El ne dă deosebire în fiecare situație din viața noastră, astfel încât nu mai suntem aruncați încoace și încolo de fiecare vânt de învățătură; nu mai suntem aruncați de fiecare încercare care vine, ci dintr-o dată se instalează statornicia în noi, și spunem: „Ascultați, acest lucru este exact conform Cuvântului. Recunosc că totul este conform Cuvântului, pentru că aceasta a spus Petru, aceasta a spus Pavel și aceasta a spus fratele Branham că se va întâmpla. Acum, viața mea nu mai este în haos, ci este în ordine perfectă pentru că Dumnezeu a spus că va fi, deoarece El cunoaște calea pe care o urmez, iar pașii celor drepți sunt rânduiți de Domnul. Dumnezeu cunoaște sfârșitul de la început. Acum pot cunoaște unde sunt prin Cuvânt. Unde sunt? Sunt într-o încercare. Slavă Domnului pentru perfecțiune, pentru purificarea aurului, pentru testarea Cuvântului lui Dumnezeu.

Noi nu mai suntem copii mici, ci creștem în deosebire prin descoperirea Cuvântului, prin hrănirea cu Cuvântul, prin primirea Cuvântului, prin Cuvântul uns de Duhul lui Dumnezeu aducându-ne la deosebirea a tot ce ne înconjoară.

A fost un timp când Pavel, cred că-i vorbea lui Timotei, și i-a scris cum era în închisoare și că toți l-au părăsit. Am să parafrazez. „Dar este bine pentru că lanțurile mele le-au dat curaj mai mare să predice Evanghelia cu mai multă îndrăzneală.” Cine a fost acesta? Acesta a fost un om care a putut deosebi o situație; acesta a fost un om care nu a alunecat în disperare din cauza lucrurilor care i s-au întâmplat; acesta a fost un om care a putut să ia Cuvântul lui Dumnezeu și să spună: „Promisiunile lui Dumnezeu sunt încă adevărate. Tot ce a spus despre mine, este adevărat; ceea ce m-a chemat Dumnezeu să fac este încă adevărat. Și dacă Dumnezeu a permis să se întâmple aceasta, atunci este un lucru bun.”

Pavel a crescut în deosebirea sa spirituală prin Cuvânt. Prieteni, acesta este un dar de la Dumnezeu. Dumnezeu ne-a dat Cuvântul Său ca un dar, și ne-a dat Duhul Său ca un dar. Deci, să continuăm să ne hrănim cu hrana tare a Cuvântului.

În zilele lui Pavel, ei au avut nevoie de lapte pentru că nu erau pregătiți să audă despre Melhisedec, dar dacă noi suntem pregătiți să auzim despre Melhisedec, aceasta trebuie să fie o epocă a cărnii. Haideți să mâncăm hrana tare a Cuvântului și să lăsăm Cuvântul să ne deosebească, iar noi să deosebim situațiile, să deosebim viețile noastre și să nu-l lăsăm pe diavol să ne interpreteze ce se întâmplă, ci să avem deosebirea prin Cuvântul lui Dumnezeu.

Ascultați, dacă fratele Branham a zis: „Destinația voastră veșnică nu se bazează în întregime pe ceea ce auziți și vedeți”, aceasta înseamnă că trebuie să auziți și să vedeți Cuvântul. El a spus: „…nu se bazează în întregime”, pentru că trebuie să-L auziți și să-L vedeți, dar bazat pe deosebirea a ceea ce auziți și vedeți. Dacă acest lucru este adevărat pentru destinația noastră veșnică, cred că este adevărat și pentru fiecare zi din viața noastră și pentru fiecare situație cu care ne confruntăm. Succesul nostru în umblarea noastră prin această lume nu se bazează neapărat numai pe ceea ce am auzit și am văzut sau pe ceea ce se întâmplă în jurul nostru, ci pe deosebirea noastră despre ceea ce se întâmplă în jurul nostru.

Ce ne împiedică pentru că tot urcăm și coborâm; urcăm și coborâm; sau „Eu sunt Mireasă” și „Eu nu sunt Mireasă”; „Sunt Mireasă”, „Nu sunt Mireasă” Deosebirea! Când viața merge în sus, știu ce spune Cuvântul despre mine; când viața merge în jos, știu ce spune Cuvântul despre mine. Ce ne aduce echilibrul? Deosebirea Cuvântului! Ce aduce pace în inimile noastre? Deosebirea Cuvântului! Ce ne dă capacitatea de a deosebi situațiile din viața noastră? Cuvântul lui Dumnezeu! Ungerea pe care El a adus-o în această epocă pe Cuvântul Său în viețile noastre.

Cuvântul acesta începe să ne schimbe preocuparea și viziunea, astfel încât să nu-l lăsăm pe diavol să ne interpreteze situațiile, să nu lăsăm lumea sau o altă ființă umană să ne interpreteze situațiile. O ființă umană va veni exact ca prietenii lui Iov, și va spune: „Știi de ce ți se întâmplă aceasta, nu-i așa?” Este ca și cum: „Oh, nu mi-am dat seama că ești înlocuitorul lui Dumnezeu. Mă bucur atât de mult să te cunosc, să cunosc pe cel care știe totul despre toată lumea în fiecare împrejurare.” Aceștia apar în fiecare împrejurare.

Ascultați, cineva poate spune: „Știu de ce ți se întâmplă aceasta. Totul ți se întâmplă din cauza aceasta, aceasta și aceasta.” Eu nu caut nimic din toate acestea, dar cum descrie Cuvântul situația mea? Ce a spus Dumnezeu despre locul unde mă aflu? Ce a spus Dumnezeu despre mine? Ce a spus Dumnezeu despre această încercare? Ce a spus Dumnezeu? Dacă pot s-o găsesc în Cuvânt, atunci pot începe să deosebesc situația. Și acea deosebire a Cuvântului uns de Duhul lui Dumnezeu poate despărți sufletul și duhul, și poate despărți lucrurile care sunt atât de greu de despărțit pentru mine, atât de confuze, atât de tainice în mintea mea. Dar dacă pot găsi Cuvântul, când pot să încep să aplic Cuvântul prin harul lui Dumnezeu la situație, atunci Cuvântul va începe să deosebească situația, va expune ascunzătoarea diavolului și mă va pune înapoi în poziția mea corectă.

Cred că ceea ce avem nevoie, este deosebirea a ceea ce se întâmplă în viața noastră în fiecare zi. Cum o vom obține? Prin Har, prin descoperire, prin Duhul lui Dumnezeu și prin Cuvântul lui Dumnezeu.

Deci, ce vă spun când întrebați: „Ce trebuie să fac frate Chad? Ce este aceasta? Am nevoie de mai multă deosebire.” Continuă să citești, continuă să asculți, continuă să te hrănești, continuă să primești Cuvântul, continuă să te rogi pentru descoperire, continuă să-L rogi pe Dumnezeu să-ți dea mai mult din Duhul Său în viața ta pentru o relație mai profundă și o descoperire mai mare a acestui Mesaj, a Scripturilor, pentru ca acest Cuvânt să deosebească situațiile din viața noastră.

Așadar, care este deosebirea noastră? Vreau să încep să pun această întrebare acum. Când cineva mă sună sau vine la mine și îmi spune: „Întreaga mea lume se destramă, totul este cu susul în jos și totul merge rău.” Știți care va fi următoarea mea întrebare? Poate nu va fi o întrebare sau probabil voi spune: „Oh, îmi pare rău. Te iubesc, te voi asculta și tot…” dar, la un moment dat vreau să întreb: „Care este deosebirea ta despre ceea ce ți se întâmplă?” Dacă deosebirea ta cu privire la ce ți se întâmplă acum, este: „Probabil nu-I sunt pe plac lui Dumnezeu; probabil nu sunt Mireasă; dacă aș fi un copil al lui Dumnezeu, nu mi s-ar întâmpla aceasta”, atunci deosebirea ta este cea care cauzează problema.

Deci, adevărata problemă este deosebirea ta despre ceea ce se întâmplă. Pentru că, dacă ai putea deosebi ce spune Cuvântul despre tine, ce a promis Cuvântul în fiecare încercare și ce face Cuvântul pentru a expune toate aceste capcane ale diavolului, dacă am putea avea acea deosebire spirituală, nu ar exista nici o problemă. Atunci problema ne-ar cădea sub picioare și am putea merge mai departe, deoarece știm că aceasta este voia lui Dumnezeu cu privire la mine. Astfel, Îi mulțumesc lui Dumnezeu și merg mai departe.

Deci, să nu vă simțiți rău atunci când vă pun această întrebare: „Care este deosebirea ta despre ce ți se întâmplă acum?” „Ei bine, deosebirea mea este că totul este greșit și că Domnul m-a uitat…” De aceea ai probleme. Dar poți avea cea mai rea zi din viața ta, și dacă deosebirea este: „Dumnezeu nu m-a uitat. Încă sunt un copil al lui Dumnezeu și Dumnezeu  vrea să trec prin aceasta spre binele meu, nu spre rău, așa că voi continua să cred Cuvântul și să merg înainte.” Atunci veți avea biruință în fiecare zi a vieții voastre.

Așadar, întrebarea este: „Care este deosebirea noastră? Care este deosebirea noastră despre Cuvânt?” Sper că Dumnezeu a răspuns la această întrebare pentru majoritatea dintre noi. Dar care este deosebirea noastră asupra Cuvântului care Se desfășoară zilnic în viețile noastre și în situațiile din jurul nostru? Eu spun: Haideți să ne rugăm pentru mai multă descoperire. Noi nu vom fi niciodată puternici și sănătoși spiritual atâta timp cât cunoașterea și alipirea noastră la adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu sunt slabe.

Câți credeți că noi primim adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu în aceste zile? „Amin!” Deci, aveți ce vă trebuie. Cine crede că acest Cuvânt este hrană tare? „Amin!” Atunci, haideți s-o mâncăm, prieteni, și să exersăm să deosebim binele de rău.

Lumea a ajuns într-un punct în care numește binele rău și răul îl numește bine, dar Cuvântul lui Dumnezeu taie toată această încurcătură și numește binele bine, și răul rău. Eu cred că prin Cuvântul lui Dumnezeu, vom ajunge acolo unde vom înceta să numim încercările noastre că sunt rele și le vom numi bune. Spune Cuvântul aceasta? Nu lucrurile rele care se întâmplă, ci rezultatul pe care îl aduce Dumnezeu în viața noastră este bun, este spre bine, va lucra împreună spre bine și va aduce bine. Dumnezeu a permis acest lucru pentru că este bun. Fie ca Dumnezeu să ne deosebească viețile. Să ne rugăm.

Doamne, Îți mulțumim pentru acest Cuvânt. Te rog să ne perfecționezi deosebirea conform descoperirii Cuvântului Tău, și fie ca Tu să ni-L descoperi mai profund și mai personal, într-un fel care face Cuvântul tot mai real în fiecare zi. Nu ceea ce am auzit predicat duminică sau miercuri, ci luni dimineață când mă trezesc și mă confrunt cu prima mea problemă, fă ca acel Cuvânt să fie o realitate vie în acel moment. Doamne, fie ca Tu să faci aceasta pentru fiecare dintre frații și surorile mele, și pentru mine. Fie ca Tu să ne dai o deosebire mai mare, o descoperire mai mare a orei în care trăim, a forțelor cu care ne confruntăm și a Cuvântului care Se manifestă.

Doamne, mă rog ca, dacă este aici cineva care nu are o descoperire și o deosebire adevărată despre ceea ce este acest Mesaj, fie ca Tu să i-o dai acum, deoarece știm că nimeni nu poate să-și croiască drum în aceasta. Noi nu putem să predicăm nimănui despre EL și nici nu putem să impunem oamenilor acest lucru. O, Doamne, dar prin harul Tău, prin bunătatea Ta în viețile noastre, vrei să deblochezi Taina în inimile copiilor Tăi?

Acești tineri care nu au primit încă descoperirea pentru ei înșiși, ai vrea ca harul Tău să le-o descuie acum? Și oricui este prin jur de ceva vreme, dar este confuz în privința acestor lucruri, este nesigur și speriat, Te rog lasă ca harul Tău să meargă la ei acum și să le dezvălui Taina în inimile lor, să le dai deosebirea despre ce este vorba cu adevărat. Te rog să le dai o conexiune personală cu Tine Însuți și o descoperire despre Cine ești în ceasul acesta și în această zi, despre Cine ești Tu astăzi. Doamne, ceilalți dintre noi care am primit aceasta prin har, suntem atât de recunoscători.

Diavolul vine la noi cu fiecare tactică, cu fiecare instrument, cu fiecare armă și cu tot ce poate, dar noi știm prin Cuvântul Tău, că nici o armă făurită împotriva noastră nu va avea putere, pentru că Tu ne-ai dat o măsură a Cuvântului Tău care nu a lovit niciodată Pământul mai înainte.

Tată, Te rugăm să ne dai o descoperire mai mare a acestui Cuvânt. Fie ca Tu să-L dezvelești în inimile noastre și fie ca Tu să ne hrănești cu El, prin harul Tău divin. Doamne, fie ca Duhul Tău să ne deschidă înțelegerea ca să putem prinde descoperirea Cuvântului pentru ceasul în care trăim și a locului nostru în acest Cuvânt. Doamne, fie ca prin aceasta să ne dai deosebirea pentru a deosebi binele și răul în fiecare situație.

Doamne, Îți cerem aceasta în timp ce ne hrănim cu Cuvântul Tău, pe care Te rog să-L înviorezi și să-L faci viu în noi mai mult și mai mult, zi de zi, căci avem încredere în Tine și Te iubim.

Știm că aceasta este Sursa; știm că Tu ne-ai deschis Fântâna; știm că Tu ești Mielul cu care ne hrănim; știm că Acesta este chiar Adevărul care ne va duce până la schimbarea trupului, și ne hrănim cu El în Numele lui Isus Hristos. Doamne, vino și descoperă-L pentru noi așa cum nu ai făcut-o niciodată.

Te iubim, Doamne! Avem nevoie de deosebire în ceasul în care trăim, în cea mai întunecată epocă, în cea mai întunecată oră.

Când Satan ajunge la plinătatea puterii lui de înșelăciune, Tu ai strălucit cea mai strălucitoare Lumină, ca să ne dai cea mai mare deosebire, cel mai mare potențial de a deosebi și de a rezista. Te rugăm să ne-o deblochezi prin harul Tău, în Numele lui Isus Hristos.

Te iubim și Îți mulțumim pentru aceasta.

Binecuvântează-Ți poporul în timp ce plecăm de aici și ajută-ne să umblăm ca niște lumini strălucitoare. Ajută-ne să mergem înainte cu deosebire, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.

                         -AMIN-