SUPER RASA

17 septembrie 2025

Amin! Dumnezeu să vă binecuvânteze în seara aceasta! Să deschidem Bibliile noastre la 1 Ioan 3.1-2:

„Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu!”

Noi citim acest verset, dar este ceva suprarealist, pentru că atunci când ne gândim în termeni umani, este dincolo de mintea umană. Eu îmi doresc ca impactul deplin al acestei afirmații și realitatea pe care o cuprinde, să mă atingă.

„Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El.

Preaiubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu…” (Nu, vom fi, ci suntem acum).

„Preaiubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea aşa cum este.”

Amin! Dumnezeu să vă binecuvânteze, și fie ca Domnul să binecuvânteze Cuvântul Său pentru noi. Dumnezeu este atât de bun!

Eu încă mai citesc din broșura mea. Este cu mine, în Biblia mea, de câteva luni. Subiectul meu din această seară este SUPER RASA. Dacă nu aveți broșurile voastre la voi, nu este o problemă, eu voi citi din ea și pentru voi.

„Iată ceea ce încerc să-ți spun. Legea reproducerii este ca fiecare specie să aducă rod după soiul ei, chiar și potrivit Genezei 1.11: „Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.” Şi aşa a fos.” Orice viață care se afla în sămânță venea la suprafață într-o plantă, apoi în rod. Exact aceeași lege se aplică Bisericii astăzi.

Sămânța din care a pornit Biserica va ieși la suprafață și va fi ca Sămânța originală pentru că este aceeași Sămânță, în aceste zile din urmă, adevărata Biserică Mireasă, Sămânța lui Hristos…”

Deci, din ce Sămânță provine adevărata Biserică a lui Hristos? Din Sămânța lui Hristos, care este Sămânța împărătească, Sămânța lui Avraam, din care ea face parte, aceasta fiind genealogia ei.

„…va ajunge la Piatra de încheiere, iar ea va fi Super-Biserica, o Super-Rasă, pe măsură ce se apropie de El…”

Despre aceasta dorim să vorbim în această dimineață.

„…Cei din Mireasă se vor asemăna atât de mult cu El, încât ei vor fi după Chipul Său. Aceasta este pentru ca ei să se unească cu El. Ei vor fi una. Ei vor fi însăși manifestarea Cuvântului Dumnezeului celui viu. Denominațiunile nu pot rodi aceasta, sămânța este greșită. Ei vor rodi crezurile și dogmele lor, amestecate cu Cuvântul. Acest amestec va aduce la suprafață un produs hibrid.”

Noi aflăm aici că Sămânța originală rodește Viața originală și aduce înapoi Viața originală care se afla în Pomul Mireasă de la început. Aceasta este ceea ce a făcut Dumnezeu: ne-a adus înapoi la Sămânța originală, la Cuvântul original, pentru a rodi Viața originală care se afla în Pomul original din nou. De aceea ne aflăm noi aici, pentru a împlini aceasta.

Mie îmi place când fratele Branham spune: „Ea va fi Super-Biserica, o Super-Rasă”, iar vreau să vorbesc despre acea „Super-Rasă.” Uneori, când auzim astfel de termeni este fantastic, sunt lucruri fantastice și copleșitoare, dar eu vreau să mă opresc și să mă gândesc la ele, să le absorb înăuntrul meu, să le înțeleg, adică ce înseamnă să fii o Super-Biserică, o Super-Rasă. Amin! Pentru a fi o Super-Rasă, trebuie să fie Rasa lui Dumnezeu, trebuie să fie copiii lui Dumnezeu manifestați pe Pământ:

„Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu!”

„Ei vor fi însăși manifestarea Cuvântului Dumnezeului Celui viu.” Aceasta este ceea ce rodește o Super Rasă, adică Cuvântul găsește un receptor, un destinatar, în această epocă, Cuvântul adevărat, Cuvântul original, Cuvântul deplin, întreg Cuvântul cu gândul deplin a lui Dumnezeu, cu scopul și intenția de a avea o Mireasă care să iasă din El și să se unească cu El. Acel Cuvânt original pentru Biserică, trebuie să găsească un loc de odihnă, trebuie să găsească un receptor în acest timp. Astfel, când Sămânța originală se întoarce, trebuie să existe un pământ bun, pregătit, un pământ rânduit mai dinainte, care să primească acea Sămânță, iar când o va primi, ea va fi însăși manifestarea Cuvântului Dumnezeului Celui viu. Nu pentru că ea este extraordinară în sine, ci pentru că ea a primit Cuvântul original, iar Cuvântul original are Viața originală, iar Viața originală va rodi propria Sa Viață.

Deci, când vorbim despre o Super-Biserică, o Super-Rasă, însăși manifestarea Cuvântului lui Dumnezeu, noi nu vorbim despre trupul nostru de carne, despre noi înșine, despre această făptură hibridă care suntem noi, ci vorbim despre un loc cu care să se conecteze acel Cuvânt, pentru că Cuvântul trebuie să vină la Cuvânt; Cuvântul epocii și Cuvântul rânduit mai dinainte, înainte de întemeierea lumii. Iar când cei doi vin împreună, când se unesc, izvorăsc la Viață, apoi Cuvântul trebuie să Se reproducă pe Sine într-un popor. De aceea va fi manifestarea Cuvântului Dumnezeului Celui viu. De aceea denominațiunile nu pot rodi aceasta. Nu pentru că sunt oameni inferiori. Noi nu privim la cei care merg la alte biserici cu sinceritate și dorința de a-L sluji pe Dumnezeu, dar ei nu vor putea niciodată să rodească aceasta. De ce? Nu pentru că ei sunt inferiori ca oameni, ci dimpotrivă, dacă ar fi să ne comparăm la nivel uman, mulți dintre noi am fi inferiori în multe feluri; probabil inferiori în dedicare, în sacrificiu personal, inferiori în multe feluri, dar există un singur lucru față de care nu suntem inferiori, deoarece ni s-a dat Cuvântul original, și Cuvântul original este ceea ce este superior. Acesta este „super”.

Așadar, pentru a fi o Super-Biserică este nevoie de un Super-Cuvânt cu un Super Duh, cu o Super Viață, Viața originală pentru a rodi o Super-Biserică. Nu este nevoie de o super ființă umană, ci este nevoie de un Super-Cuvânt și de o ființă umană obișnuită. Denominațiunile nu pot rodi aceasta, dar nu pentru că sunt inferioare, ci pentru că nu au Cuvântul. Este atât de simplu, prieteni! De aceea, noi nu ne uităm de sus la ele și nici nu le facem mai prejos, nici nu le învinuim, și nu există nicio mândrie și nici animozități.

„Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu!”

Este ceva ce este dincolo de noi, de gândirea noastră, dincolo de ceva ce are legătură cu noi, este ceva ce El a rânduit mai înainte de întemeierea lumii; este ceva ce locuiește în noi, în sufletul nostru. El a pus acolo o porțiune din El Însuși pentru a se conecta cu Cuvântul pentru această epocă, și pentru a aduce la suprafață o Super-Biserică, o Super-Rasă, însăși manifestarea Cuvântului Dumnezeului Celui viu. Amin!

Sunt atât de bucuros că pentru a fi o Super-Biserică, nu trebuie să fiu o super persoană. Sunt atât de bucuros că, pentru a fi o Super-Rasă, nu trebuie să devin o super persoană pentru că tot ce aș face ar fi să încerc mai mult și să eșuez mai mult. Dar nu este despre mine, ci despre Cuvântul care-și găsește un loc de odihnă, iar acel loc de odihnă nu este pentru că am devenit mai înțelept, mai deștept și am decis să cred Adevărul. Există un loc de odihnă.

Mergând la pilda Semănătorului, fratele Branham a spus că acea Sămânță a trebuit să aibă un pământ bun, un loc rânduit mai dinainte. Dumnezeu a hotărât că El va avea un loc unde această Sămânță originală va cădea în zilele din urmă. Iar El a făcut aceasta posibil. El Însuși. Deci, nu este ce am făcut eu, ci este ce cred eu, este ce El a făcut. Slavă lui Dumnezeu!

Deci, când noi spunem că ea va fi o Super-Biserică, o Super-Rasă, putem striga „Amin!” cât de tare putem, înțelegând că nu există nimic „super” în ceea ce mă privește pe mine. Nu știu unde m-aș clasa pe marea scară a lucrurilor, dar cu siguranță aș fi sub „mediocru”, dar ați lua în considerare totul. Nu știu. Poate totuși sunt generos cu mine însumi. Odată, am auzit pe cineva spunând: „Am absolvit în topul celor 10% din jumătatea inferioară a clasei mele.” Deci, întotdeauna trebuie să existe o modalitate de a formula lucrurile pentru a le face să sune bine. Unde ne situăm ca ființe umane nu are nimic de-a face cu aceasta. Noi avem abilități diferite, competențe diferite, complexe diferite și obsesii diferite, avem diferite chestii genetice și tot felul de lucruri despre noi, dar nu la acestea privim, și nu aceasta este Super-Biserica, ci Super-Biserica este Super-Cuvântul care trăiește într-un popor predat, care și-a predat viața lui Hristos, iar Hristos a venit prin puterea de sfințire a Sângelui pentru a-l spăla și pentru ca El Însuși să poată intra în el, pentru a face acel Cuvânt să trăiască. Aceasta va fi Super-Biserica, Super-Rasa. Slavă Domnului!

Vreau să privim la cartea „Epocile Bisericii”, la un fragment din Epoca Bisericii Laodicea, unde fratele Branham a spus:

„Dar acum, El stă în mijlocul Bisericii. În timp ce El Se găsește acolo descoperind Cine este El în această ultimă epocă, Se numește „Autorul creației lui Dumnezeu.”

Dacă ne uităm la Apocalipsa 3, El spune: „Începutul zidirii (în limba engleză, „creației”) lui Dumnezeu.” Fratele  Branham ne spune că Acesta este Autorul, El este „Începutul” și „Cel cu care începe”, creația lui Dumnezeu.

„Aceasta este O ALTĂ CREAȚIE. Aceasta are de-a face cu Biserica. Aceasta este o denumire specială a Lui Însuși. El este CREATORUL acelei Biserici. Mirele ceresc Și-a creat propria Sa Mireasă. Ca Duh al lui Dumnezeu, El a venit jos și a creat în fecioara Maria celule din care trupul Lui s-a născut. Vreau să repet aceasta: „El a creat celule în pântecul Mariei pentru acel trup.” Nu ar fi fost suficient ca Duhul Sfânt să dea pur și simplu viață unui ovul uman produs de Maria. Aceasta ar fi fost un om păcătos rodind un trup. Aceasta nu L-ar fi rodit pe ultimul Adam. Despre El s-a spus: „Mi-ai pregătit un trup.” Dumnezeu, nu Maria, a creat acel Trup. Maria a fost incubatorul uman, iar ea a purtat acel Copil sfânt și L-a adus la naștere. Era un Dumnezeu-Om. El era Fiul lui Dumnezeu. El era CREAȚIA NOUĂ. Omul și Dumnezeu s-au întâlnit și s-au unit; El a fost primul din noua Sa Rasă. El este Capul acestei noi Rase.”

Ce fel de rasă credeți că este această nouă Rasă? Ar putea fi o Super-Rasă? Dacă El este Capul acestei Rase noi, atunci este o Super-Rasă, pentru că El este Cel care este „Super.”

Aici, fratele Branham a mers la o serie de Scripturi, așa că le-am extras și eu.

Coloseni 1.18:

„El este Capul trupului, al Bisericii. El este Începutul, Cel Întâi Născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietate.”

Apoi, merge la 2 Corinetni 5.17:

„Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făpturănouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi.”

De aceea, aceasta nu are nimic de-a face cu trupul nostru, ci cu ceva mai profund decât aceasta. Nu spun că nu are nicio legătură cu trupul nostru pentru că se manifestă prin el. Trupul nostru este parte din tot tabloul, dar ceea ce spune mai sus, pătrunde mai adânc și se găsește mai adânc decât acesta. Nașterea din nou este mult mai adâncă.

Mai departe, fratele Branham spune:

„Atunci, puteți vedea că deși omul a fost din VECHEA ORDINE a creației, acum, în UNIUNE CU HRISTOS, el a devenit NOUA CREAȚIE a lui Dumnezeu.”

Efeseni 2:10:

„Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-apregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele.”

Efeseni 4:24:

„şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcutdupă chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.”

Acum, el ne vorbește despre faptul că nașterea din nou ne face o făptură nouă în Hristos Isus. Omul nou.

Apoi, fratele Branham spune următoarele:

„Această Nouă Creație nu este vechea creație recondiționată sau nu poate fi numită o creație nouă. Este exact ceea ce spune că este: O CREAȚIE NOUĂ. Este o altă creație, distinctă de cea veche. El nu mai lucrează prin căile firii. Aceasta este modalitatea prin care El a lucrat cu Israelul. El l-a ales pe Avraam, iar din el a ieșit linia duhovnicească a lui Isaac. Dar acum, din fiecare neam, trib și națiune, El a hotărât o creație nouă. El este Primul din acea creație. El a fost Dumnezeu creat în chipul unui om. Acum, prin Duhul Său, El Își creează mulți fii. Dumnezeu Creatorul creându-Se pe Sine ca parte a creației Sale.”

Am înțeles aceasta? Cum Dumnezeu Creatorul Se creează pe Sine ca parte a creației Sale? El face aceasta prin Duhul Său. El Își creează mulți fii, aceasta înfăptuindu-Se prin nașterea din nou. „Dumnezeu Creatorul creându-Se pe Sine ca parte a creației Sale.” Aceasta este adevărata descoperire a lui Dumnezeu.”

Ce este Pecetea a șaptea? Ce este Apocalipsa 10:1-7? Este Taina lui Dumnezeu care se încheie. Aceasta este adevărata descoperire a lui Dumnezeu.

„Acesta a fost scopul Său. Iar acest scop s-a concretizat prin alegere. De aceea, El a putut privi până la ultima epocă când totul s-ar fi încheiat și încă să Se vadă pe Sine găsindu-Se în mijlocul Bisericii, în calitate de Autor al acestei noi creații a lui Dumnezeu. Puterea Sa suverană a adus totul la împlinire. Prin propriul Său decret, El a ales membrii acestei Noi Creații. El i-a rânduit la înfierea copiilor potrivit cu buna plăcere a voii Sale. Prin atotștiința și omnipotența Sa, El a adus aceasta la împlinire.”

De aceea va fi o Super-Biserică, o Super-Rasă pentru că Cel care este „Super” a rânduit aceasta prin super puterea Sa. Amin! Aceasta este adevărata descoperire a lui Dumnezeu.

În Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, fratele Branham a spus:

„El a sfințit, cu Duhul și Sângele Său, o Biserică, pentru ca El să poată face ca fiecare făgăduință în aceste zile din urmă să fie descoperită. Acum, vedeți, El poate merge înapoi și să ia ceea ce ceilalți au lăsat în afară aici, în zilele din urmă, iar prin Duhul Său Sfânt să descopere toată taina celor șapte Peceți. Vedeți, El Se exprimă pe Sine. Acesta este scopul Său. De aceea a murit El. Aceasta este cea de-a doua parte a manifestării Sale triple. Prima, să Se exprime pe Sine în Hristos, apoi să se exprime pe Sine prin Biserică. Și este același lucru, Hristos este Cuvântul, iar Biserica devine Cuvântul când lasă Cuvântul să vină la suprafață prin ei.”

Despre aceasta este totul, prieteni! Nu este că Dumnezeu vine jos și găsește oameni fantastici, făcând o super rasă din ei, ci când El vine jos, El găsește un pământ bun, pe cei care au fost rânduiți mai dinainte, oameni care pot primi Cuvântul. Iar El aduce Lumina epocii, care se conectează cu acel Cuvânt aducând acea Lumină la Viață. Iar acum, Cuvântul pentru această epocă, când este vorba de Viață, trebuie să aibă un vas prin care să lucreze. Când găsește vasul care se va preda Cuvântului, își va da viața și va spune: „Eu cred aceasta. Facă-mi-se după Cuvântul Tău!” atunci, Viața Cuvântului va veni și Se va manifesta.

„Hristos este Cuvântul, iar Biserica devine Cuvântul când lasă Cuvântul să vină la suprafață prin ei.”

Noi, literalmente, devenim Cuvântul. De ce? Pentru că atunci când Cuvântul spune că Mireasa va fi cutare și cutare, când noi primim acel Cuvânt și Viața Cuvântului Se manifestă în noi, noi am devenit acel Cuvânt. Amin! Acum, Cuvântul trăiește în zilele noastre. Slavă lui Dumnezeu!

Pavel a spus în Galateni 4:19:

„Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii până ce va lua Hristos chip în voi!”

La aceasta încerca Pavel să aducă biserica și anume, acolo unde Hristos urma să ia chip în ei. La aceasta făcea referire toată predica și învățătura sa. Aceasta este ceea ce noi manifestăm astăzi.

În Unirea invizibilă a Miresei lui Hristos, fratele Branham a spus:

„Oh, acea unirea spirituală a lui Hristos și a Bisericii Sale acum, când trupul devine Cuvântul și Cuvântul devine trup, manifestat, legitimat.”

Cum? Prin simplul fapt că lasă Cuvântul să curgă prin ei. Prin simplul fapt că ne predăm Lui, ascultându-L, predându-ne Lui, deschizându-ne inimile Lui. Este mai simplu decât credem noi pentru că nu este ceea ce rodim noi, deoarece noi nu avem puterea de a rodi nimic, ci este Cel căruia ne predăm noi, care vine și Se reproduce pe Sine. De aceea El a restituit Cuvântul astăzi pentru ca Cuvântul adevărat cu puterea adevărată a Cuvântului adevărat să Se poată manifesta, dar El trebuie să Se manifeste printr-un popor. Iar eu vreau să fiu unul din ei.

1 Ioan cap 4: 2-4:

„Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: Orice duh care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup este de la Dumnezeu.”

Vreau să vă întreb: A venit Isus Hristos în trup acum? La timpul prezent.

„Orice duh care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup este de la Dumnezeu;

şi orice duh care nu mărturiseşte pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este duhul antihristului, de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume acum.

Voi, copilaşilor, sunteţi din Dumnezeu şi i-aţi biruit, pentru că Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.”

Cum am biruit noi? Cel ce este în noi este mai mare decât cel ce este în lume. Pavel nu a spus că eu sunt mai mare, ci Cel ce este în mine este mai mare decât cel ce este în lume. Deci, nu eu sunt cel care biruiește lumea, ci Cel ce se află în Mine. El este Cel care biruiește lumea și duhul antihrist care a stăpânește lumea. El biruiește totul. Cum? Cel ce este în noi este mai mare decât cel ce este în lume.

În mesajul, Cel ce este în noi, din anul 1963, profetul a spus:

„Dacă noi am putea primi acest Adevăr! O clipă doar. Dacă am putea înțelege ce înseamnă acest verset: „Celce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.” Noi nu putem înțelege Aceasta, deși spunem că o credem. Noi știm că este adevărat, dar nu o putem înțelege. Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume. Ce este în voi și este mai mare? Este Hristos, Unsul! Dumnezeu, care era în Hristos, Se află în voi. „Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.”

Atunci, dacă El este în voi, nu mai sunteți voi cei care trăiți, ci El care este în voi, El este Cel care trăiește. Nu mai este gândirea voastră, ce credeți voi despre Aceasta, ci este ceea ce El a spus despre Aceasta. Înțelegeți?

Apoi, dacă El este în voi, El nu ar nega absolut nimic din ceea ce a spus. El nu ar putea-o face. Dar El ar păzi ceea ce a spus, iar El încearcă să găsească acea persoană prin care Se poate legitima. Acum, aceasta nu înseamnă că trebuie să o facă tuturor. Pe vremea în care Moise a condus copiii Israelului, a existat unul care a fost Moise. Restul doar au urmat Mesajul. Unii din ei au încercat să se ridice și să imite aceasta, dar Dumnezeu a spus: „Separă-te de ei”, iar ei au fost înghițiți. Vedeți? „Dar, Celce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.” Dumnezeu în voi, exact așa cum El a fost în Isus Hristos, pentru că tot ce era Dumnezeu, El a turnat în Hristos; și tot ce a fost Hristos, El a turnat în Biserică. Vedeți, Acesta este Dumnezeu în voi. „Cel ce este în voi.”

Așadar, vreau să privim la această afirmație făcută de fratele Branham. El a început să vorbească despre „Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume”, apoi vine și face această afirmație: „aceasta nu înseamnă că trebuie să o facă tuturor.” Este ciudat, dar eu vreau să vorbesc despre aceasta. Putem să ne oprim și să vorbim despre ea.

„Pe vremea în care Moise a condus copiii Israelului, a existat unul care a fost Moise. Restul doar au urmat Mesajul.”

În cele ce voi spune, acesta este doar fratele Chad. Doar împărtășesc cu voi ceea ce văd când citesc aceste lucruri, și este descoperirea care mă atinge pe mine. Fratele Branham nu spune aici că supranaturalul nu va lucra în viețile noastre, nu aceasta spune el, ci el este că noi nu trebuie să devenim Maleahi 4. Noi nu trebuie să reproducem slujba fratelui Branham, pentru că a existat doar unul pe care Dumnezeu l-a ridicat pentru a împlini Maleahi 4, dar Maleahi 4 a venit pentru a ne aduce într-un loc, iar noi restul, vom ocupa acel loc. Deci, noi nu trebuie să ne întoarcem înapoi și să încercăm să reproducem ceea ce a făcut fratele Branham; nu trebuie să luăm un cort și să începem să umblăm prin împrejurimi și să organizăm rânduri pentru vindecare. Dumnezeu a ridicat deja pe cineva pentru a legitima Cuvântul pentru ziua sa, ca să atragă atenția asupra Cuvântului; pentru a fi Maleahi 4; pentru împlinirea Apocalipsei 10:1-7; pentru a împlini slujba celui de-al șaptelea înger, să facă toate lucrurile, să meargă înaintea celei de-a doua venire a Sa. El a venit deja și a făcut aceasta, noi nu trebuie să ne întoarcem înapoi și să facem același lucru, ci noi trebuie să credem acel Mesaj, și să urmăm acel Mesaj. „Restul au urmat Mesajul.”

De atât de multe ori, privim la viața fratelui Branham și vedem că este atât de supranaturală, apoi ne uităm la noi înșine. A făcut cineva aceasta? Citim despre Supranaturalul și spunem: „Doamne, Dumnezeule!” Apoi, dacă privim la noi înșine…

Ascultați, eu am vorbit cu mulți dintre voi și am propria mea mărturie, iar voi o aveți pe a voastră. Nu este că Dumnezeul supranatural nu lucrează în feluri supranaturale în viețile voastre, dar Dumnezeu nu vrea ca noi să încercăm să replicăm ce am văzut la profet. El a făcut acele lucruri, a avut pe cineva în această generație, a venit deja și a făcut ceea ce trebuia să facă. Dar ce înseamnă aceasta pentru voi și pentru mine? Acela a fost semnul. De fapt, fratele Branham spune că profetul devine principalul semn al epocii. Viața lui devine Cuvântul.

El a spus că Isus Hristos a fost principalul Semn, că El a fost Super-Semnul. Dar acel Super-Semn s-a manifestat din nou în fratele Branham, pentru că nu era omul Cel care deosebea inimile oamenilor în adunări, ci a fost Isus Hristos, Super-Semnul. Iar noi am primit în această epocă un Super-Semn, am avut un Super-Semn de la un Super Dumnezeu, de la un Super Isus Hristos. Și ce a făcut El? El a încercat să ne cheme la o Super-Biserică, o Super-Rasă. „Vino la Mine! Vino la acest Mesaj! Eu sunt aici să-ți aduc ceva ție!” Deci noi nu trebuie să ne întoarce la a fi aceasta, ci aceasta a fost pentru a ne atrage atenția, să ne aducă acolo unde ar trebui să fim.

Moise a venit pentru a fi izbăvitorul pentru că exista o profeție prin care Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Copiii tăi vor fi străini într-o țară străină timp de patru sute de ani, dar Eu îi voi scoate afară cu mână puternică”. Cine este „Eu”? „Eu” este Super-Puterea, Cel care era Super, este Super-Semnul. Dar cum a venit Cel care era „Super”? Prin Moise. El i-a spus lui Moise: „Am auzit strigătul poporului Meu și M-am coborât să-i eliberez. Acum, vino, Eu te trimit pe tine.” Iar Moise a devenit super semnul pentru acea epocă. Super semnul cui? Al Cuvântului făgăduit: „Acum, este timpul eliberării.”  

Dar ce a făcut acel super semn? Care a fost scopul super semnului? Care a fost scopul slujbei supranaturale? Care a fost scopul semnelor care i-au fost date lui ca legitimare? Care a fost scopul tuturor acestor lucruri? Scopul lor a fost să împlinească făgăduința, „Eu vă voi da această țară.” Și: „Eu voi aduce sămânța ta în această țară și voi împărți moștenirea seminței lui Avraam.” Acela a fost timpul pentru ca acea făgăduință să se împlinească.

Astfel, Moise a mers în Egipt și a făcut lucruri supranaturale, a făcut minuni și așa mai departe. Vă puteți imagina că stați acolo și priviți la aceste lucruri, prieteni? Nu-mi pot imagina cum ar fi să stau la Marea Roșie, să aud suflul vântului, să-l simt și să văd cum apa se ridică sus ca un zid. Nu-mi pot imagina cum a fost aceasta. Nu-mi pot imagina celelalte semne, minuni și nici măcar urgiile. Nu-mi pot imagina cum au fost acestea. Dar niciuna dintre acestea nu au fost date cu scopul ca copiii Israelului să le reproducă. A fost un singur Moise. Ceilalți doar au urmat mesajul. Care a fost acel mesaj? „Pleci din această robie și te întorci înapoi la moștenirea ta pentru a o stăpâni și a trăi în ea.”

Dumnezeu a vorbit prin Moise, iar în Exod 19:3-6 a spus:

„Moise s-a suit la Dumnezeu. Şi Domnul l-a chemat de pe munte, zicând: „Aşa să vorbeşti casei lui Iacov şi să spui copiilor lui Israel…”

Cele spuse aici, este înainte ca Legea să fie dată. El i-a scos din Egipt, iar ei au ajuns la muntele Sinai. Moise i-a dus la muntele Sinai pentru că aceasta fusese porunca: „Du-te și adu-i la acest munte ca să Mi se închine.” Și Moise a făcut întocmai. Iar când s-a întors înapoi, s-a suit pe munte pentru a vorbi cu Dumnezeu. Iar Domnul i-a spus: „Acum că ai adus poporul la Mine la acest munte, am un mesaj pe care vreau ca tu să-l transmiți.” Iar El a spus:

„Aţivăzut ce am făcut Egiptului şi cum v-am purtatpe aripi de vultur şi v-am adus aici la Mine.

Acum, dacă veţi asculta glasul Meu şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu;

Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel.”

Iubesc aceasta! Ceea ce Domnul i-a spus aici a fost: „Du-te și spune-le: „Veţi fi ai Mei dintre toate popoarele” (în Biblia fidelă, acest verset a fost tradus astfel: „voi îmi veți fi un tezaur special, peste toate popoarele.”) „Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt.”

El a spus: „V-am chemat pentru un scop, v-am chemat ca voi să fiți ceva, v-am chemat pentru o poziție, v-am chemat pentru ca Eu să împlinesc Cuvântul Meu în voi.” Aceasta a fost însărcinarea Lui pentru ei, de aceea a adus el poporul la El: „Eu vreau ca voi să fiți…” Dacă aș putea, aș spune lucrurile astfel: „Vreau ca voi să fiți o super națiune. V-am adus aici pentru a fi o super națiune deasupra tuturor națiunilor, o națiune sfântă, un popor deosebit desemnat întregii lumi, poporul Meu, arătat în țara Mea. Vreau ca voi să fiți o super națiune, o națiune sfântă, un popor deosebit, o împărăție de preoți, voi toți.” Ei aveau o poziție și nu trebuiau să se întoarcă înapoi ca să reproducă poziția lui Moise. Ei aveau o poziție, ei trebuiau să fie o împărăție de preoți, o națiune sfântă și o lumină pe un munte. Iar ei trebuiau să intre în țara făgăduită și să-și ocupe poziția fiecare dintre ei, nu să se întoarcă pentru a ocupa poziția lui Moise, ci fiecare să-și ocupe locul său.

Scopul slujbei lui Moise a fost să-i scoată afară pentru ca Dumnezeu să poată identifica cine sunt, să le spună ce dorea să facă cu ei și să-i facă o super națiune, un super popor și să-i aducă înapoi în țara lor pentru a întemeia o super împărăție, o super națiune pentru Dumnezeu.

Dar când Dumnezeu a vrut să facă aceasta, le-a dat instrucțiuni urmând să le vorbească El Însuși, dar ei nu au putut suporta Glasul Lui. Atunci, fratele Branham ne-a spus că ei au cerut Legea, și au început să cadă din acea mare poziție.

Moise a fost omul puternic al acelui ceas. El a avut toate darurile, iar Dumnezeu l-a folosit să meargă să-I ia poporul și să-l aducă în Cuvânt, iar ei urmau să fie Cuvântul făcut trup, pe măsură ce urmau să pășească în făgăduință și să ocupe țara făgăduită. De ce? Pentru că acela a fost Cuvântul: „Voi aduce poporul, iar ei vor stăpâni țara.” Le voi împărți o moștenire. Cui? Seminței lui Avraam. Acela a fost Cuvântul. Dar când acel popor, când ei au lăsat Cuvântul să curgă prin ei, când ei au intrat în țara făgăduită, Dumnezeu le-a spus: „Eu îi voi izgoni pe locuitorii ei. Eu vă voi da țara. Eu o voi face.” Ei nu trebuiau să facă aceasta prin propria lor putere. Apoi le-a spus: „Mergeți și stăpâniți țara.” Iar ei trebuiau să se suie și să-și ocupe poziția în făgăduință, iar pe măsură ce și-au ocupat poziția în țară plantând vii, mâncând porumbul țării, stabilindu-se în locul făgăduit de Dumnezeu lui Avraam, ei deveneau Cuvântul făcut trup. Acela era Cuvântul lui Dumnezeu făcut trup. Dar noi știm că ei au eșuat deoarece au eșuat să țină tot Cuvântul.

Poporul a trecut printr-o călătorie, însă nu vreau să trecem acum prin toate acestea. Ei au ajuns la Cades-Barnea, de unde au trimis iscoadele. Iscoadele s-au dus ca să iscodească țara, apoi s-au întors și au spus: „Cu siguranță este o țară bună.” Cu alte cuvinte: „Ceea ce spune Cuvântul despre ea, este adevărat; ceea ce a spus Dumnezeu despre ea este adevărat, dar mai există ceva ce nu ni s-a spus. Există uriași în țară, cetăți împrejmuite cu ziduri, este o țară care devorează locuitorii și toate aceste lucruri.” Iar poporul a început să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu, să murmure împotriva Lui, împotriva lui Moise și Aaron și au început să strige, spunând: „Moise, ne-ai adus aici ca să fim omorâți. Haideți să alegem un conducător și să ne întoarcem înapoi.”

Ce s-a întâmplat de fapt aici? Acești oameni l-au crezut pe Moise, au crezut slujba lui, au crezut supranaturalul, au crezut tot. Toți cei care s-au aflat la Cades Barnea au crezut că atunci când Moise a ridicat toiagul și a vorbit, apele s-au despărțit. Au crezut că Moise era un profet a lui Dumnezeu, că el a adus urgiile, au crezut că prin glasul lui Moise Dumnezeu a adus eliberarea, au crezut toate aceste lucruri, dar problema a fost că ei nu au crezut mesajul lui Moise pentru că mesajul lui nu a fost: „Eu voi despărți Marea Roșie”, mesajul lui nu a fost: „Aduc urgiile”, ci mesajul lui a fost: „Vă duc în Cuvânt. Vă duc în moștenirea voastră, vă duc în țara voastră.” Iar când el i-a dus în țară și totul părea prea greu, prea dificil și că ei nu o pot lua, s-au uitat unii la alții, iar necredința care se găsea în inimile lor a început să iasă la suprafață. Nu a fost că ei nu au crezut cine era Moise sau minunile făcute prin el sau că ei nu au crezut supranaturalul. Nu. Ei nu au crezut Mesajul.

Dar au existat doi care au crezut Mesajul. Ei au crezut că ceea ce spusese Moise despre Cuvânt era adevărat, adică atunci când Moise a spus: „Dumnezeu a venit și mi-a spus: „Acum este timpul izbăvirii, acum este timpul să-ți ocupi moștenirea.” Dumnezeu i-a spus părintelui nostru Avraam: „Îți voi aduce copiii înapoi în țara aceasta.” Și acel timp este acum, este timpul pentru acest Cuvânt. Dar numai doi oameni din acea tabără au crezut cu adevărat Mesajul. Mesajul nu a fost: „Mergi și fă semne în Egipt.” Nu. Nu acesta a fost Mesajul. Mesajul nu a fost: „Desparte Marea Roșie.” Mesajul a fost: „Te întorci înapoi la moștenirea ta. Te întorci înapoi la a fi o națiune sfântă, vei veni să fii tot ce Eu am rânduit mai dinainte să fii.” Acesta a fost Mesajul. Iar în cadrul acestui Mesaj, ei nu puteau să meargă înapoi. În acel Mesaj, ei trebuiau să meargă înainte în țară. Și pentru a împlini Mesajul și a fi Cuvântul făcut trup, ei trebuiau să intre în porțiunea care le-a fost dată, trebuiau s-o ia, să o stăpânească, trebuiau să o sădească, să o crească, trebuiau să se lupte împotriva canaaniților și să se stabilească în țară. Aceasta devenea Cuvântul făcut trup. Aceasta este ceea ce i-a făcut să fie credincioși ai Mesajului. Amin!

A existat un singur Moise, dar ei au trebuit să creadă Mesajul lui Moise. Ce înseamnă să crezi Mesajul? Să mergi mai departe în Cuvânt, să devii Cuvântul, să manifești Cuvântul și să lași Cuvântul să curgă prin tine. Să te întorci la a fi Biserica de la Rusalii, să fii întemeiat pe învățăturile părinților, să te întorci la tot ce a spus Pavel, Petru, tot ce am fost învățați să fim ca biserică cu Viața deplină, manifestările depline, darurile depline, totul. Dar nu înapoi la slujba unui singur om, la totul fiind învăluit într-un singur om și doar acel om. Nu. Nu acesta este Mesajul. Mesajul este: „Voi sunteți fiii lui Dumnezeu. Acum sunteți fiii lui Dumnezeu, iar El v-a adus înapoi în moștenirea voastră, în țara făgăduită vouă. Acum stăpâniți țara voastră.” Amin!

Iosua și Caleb au văzut tot ce a făcut Moise. Oh, și cum aceasta le-a mișcat inimile! „Acesta este timpul. Acesta este Dumnezeu!” Toți ceilalți din tabără au văzut ce a făcut Moise, oh, și cum aceste lucruri au mișcat și inimile lor, astfel au spus: „Acesta este Dumnezeu. Acesta este timpul.” Nu este așa? Când Miriam a luat tamburina și fiicele lui Israel au dansat pe malul Mării deoarece caii și călăreții egiptenilor fuseseră înghițiți de ape, cu toții cântau aceeași cântare fiind entuziasmați în legătură cu același lucru. Ei au văzut supranaturalul și l-au crezut. Dar știți ceva? Dumnezeu nu le-a cerut niciunuia dintre ei să ducă urgii în Egipt. Dar Dumnezeu le-a cerut să intre în Cuvânt. Ceea ce i-a făcut o super națiune nu a fost faptul că trebuiau să se întoarcă în Egipt și să facă ce a făcut Moise, ci ceea ce i-a făcut o super națiune a fost să meargă mai departe în Mesaj. Amin!

Când cele douăsprezece iscoade s-au întors, zece dintre ele au avut o mărturie negativă, spunând: „Noi nu putem. Țara este minunată, dar noi nu o putem lua.” Ascultați, aceasta a fost o contradicție directă cu Mesajul. Ei au văzut supranaturalul, minunile și nu le-au negat. Ascultați, prieteni, niciunul dintre ei nu a negat minunile. Ei au stat acolo și le-au văzut întâmplându-se. Ei nu le-au citit într-o carte sau într-un ziar, ci ei s-au aflat acolo, dar ei nu au crezut în capacitatea supranaturală a lui Dumnezeu de a lucra prin ei. Au crezut în capacitatea supranaturală a lui Dumnezeu de a lucra prin Moise, dar nu în capacitatea supranaturală a lui Dumnezeu de a lucra prin ei, de a le da lor putere să manifeste Cuvântul. Care a fost acest Cuvânt? „Mergeți și luați țara.” Amin!

Iosua și Caleb au văzut aceleași minuni și au fost mișcați de același lucru. Doar că atunci când ei L-au văzut pe Dumnezeu despărțind Marea Roșie, când au văzut mana căzând și au văzut și au văzut și au văzut, ei au văzut ceva mai mult decât au văzut ceilalți. Toți ceilalți au văzut minuni, au fost martori la minuni și au depus mărturie despre minuni, și poate mărturia lor a fost chiar și consemnată. Poate chiar și-au scris propria mărturie: „Am fost acolo în ziua cutare, iar aceasta este mărturia mea în calitate de martor ocular”, iar aceasta poate a fost consemnată alături de alte mărturii. Dar când au ajuns la Cades Barnea mărturia lor a eșuat, mărturia lor în calitate de martori oculari a eșuat, a eșuat din cauza necredinței. Dar Iosua și Caleb au liniștit poporul și au spus: „Ascultați, noi suntem mai mult decât capabili să luăm țara.” Ei au spus: „Acești vrăjmași nu sunt decât pâine pentru noi.” Despre ce vorbeau ei? Cetăți împrejmuite cu ziduri, uriași.

Fratele Branham a spus că zidurile erau atât de groase încât puteau trece cu care de luptă în jurul lor. Ei au văzut toate fortificațiile, armurile, coifurile, sulițele, tot ce văzuseră și ceilalți. Toți ceilalți au văzut aceste lucruri și au privit la ei înșiși, știind tot ce făcuse Dumnezeu, tot ce spusese El, dar când au văzut acele lucruri și au privit la ei, au spus: „Nu suntem în stare.” Dar când Iosua și Caleb, care erau credincioși adevărați ai Mesajului…Eu vreau ca voi să înțelegeți aceasta. Nu erau credincioși ai unui profet, ci credincioși ai Mesajului. Și pentru că ei au crezut Mesajul, au spus: „Suntem mai mult decât capabili să o luăm.”

Vreau să vă spun că eu cred acest Mesaj și noi suntem mai mult decât capabili să trăim fiecare Cuvânt care se găsește în această Biblie. Amin! Și fiecare făgăduință este a noastră. Eu nu știu cum o voi face. Iosua și Caleb nu au avut o strategie pentru a ocupa țara, nu au avut o tactică, nu au avut un armament, nu au construit scuturi mari, nu au avut o inginerie proprie. Dar tot ce au avut ei, a fost credință în făgăduință: „Dacă Dumnezeu a putut face cutare prin Moise ca să mă aducă aici, atunci El poate lucra prin mine ca eu să ocup țara, pentru că Dumnezeu m-a chemat pe mine în poziția mea. Acela este pământul meu. De aceea, după încă patruzeci și cinci de ani, Caleb a mers la Iosua și i-a spus: „Dă-mi muntele meu. Acela este al meu.” Iar el a adăugat: „Eu am optzeci și cinci de ani și mă simt tot atât de puternic astăzi pe cât eram atunci. Iar eu voi merge. Dacă Dumnezeu este cu mine, eu voi birui.” De ce? El nu privea la puterea din brațele lui, ci la credința lui în Mesaj.

Noi avem o grămadă de oameni care cred într-un profet. Dar acel profet a venit pentru a ne aduce un Mesaj. Iar acel mesaj a fost: „Voi sunteți fiii și fiicele lui Dumnezeu. Voi ați fost restaurați la moștenirea voastră. Voi sunteți ceea ce Dumnezeu a vrut să fiți. Voi sunteți un vas în care El lucrează, voi sunteți Super-Biserica; voi sunteți Super-Rasa, iar orice vă împiedică să manifestați Cuvântul, este pâine pentru voi. Tot ce vă oprește din a trăi acest Nou Testament, este pâine pentru voi. Voi sunteți mai mult decât în stare să-l biruiți pentru că aceasta este (fratele Chad arată Biblia), moștenirea voastră, Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta este făgăduința voastră.” Atunci, la ce ne-a chemat Dumnezeu? Nu să ne întoarcem înapoi pentru a replica o slujbă profetică, ci să mergem mai departe.

Care este pământul meu? Care este făgăduința mea? Ce trebuie să fac eu? Iosua, Duhul Sfânt, a spus în acea zi: „Iuda, tu ești aici. Efraime, tu, aici. Acum, vă puteți ajuta reciproc pentru a ocupa țara. Dar este responsabilitatea voastră ca s-o ocupați. Este responsabilitatea voastră ca să-i izgoniți pe canaaniți, să-i ucideți pe toți și să stăpâniți țara.”

Acum, Dumnezeu ne-a chemat pe unii dintre noi să fim mame, tați, fii și fiice, și orice suntem în viață. Indiferent că suntem bărbați sau femei, slujba pe care o avem, vârsta pe care o avem, nu contează, Dumnezeu ne-a poziționat aici ca fii și fiice ale Sale pentru a birui în această epocă. Prin ce să biruim? Prin Cuvânt. Prin puterea Cuvântului, pentru a trăi și a manifesta Cuvântul lui Dumnezeu oriunde ar fi poziția voastră. Fie că ești un deget, o unghie, un deget de la picioare, o sprânceană, o geană, nu contează unde te afli în trup, aceea este poziția ta, tu ești parte din Hristos, iar Trupul, ca întreg este Trupul lui Hristos, iar Ea este manifestarea lui Hristos, iar Ea este parte din acea manifestare.

Acum orice vă va împiedica să manifești Cuvântul, este pâine pentru voi. De aceea noi nu putem să ne întoarcem înapoi pentru a încerca să repetăm ceea ce am văzut înainte. Eu nu mă voi întoarce la o campanie în corturi. Nu mă voi întoarce la Tragerea întâi și nici la a doua peste tot în lume. Nu mă voi întoarce la aceste lucruri pentru că acestea au venit pentru a mă aduce pe mine la Mesaj, iar Mesajul a venit ca să mă pună în poziția mea, iar poziția mea este să trăiesc acest Cuvânt acolo unde El m-a pus pentru a-L manifesta zilnic. Să mă rog pentru colegii mei de la muncă, să pun mâinile peste copiii mei, să manifest Cuvântul, să cred. Dacă întâmpin un obstacol, dacă mă împiedică, dacă mă oprește din a merge mai departe în programul lui Dumnezeu, îi voi vorbi, voi vorbi împotriva lui și îl voi îndepărta, voi lupta împotriva acelui canaanit pentru a-l izgoni din țara mea, pentru că suntem mai mult decât capabili de a o lua. De ce? Pentru că am avut un profet puternic care a făcut semne puternice și minuni puternice ca să arate un semn puternic. A fost un Super-Semn în acea epocă. Iar Super-Semnul ne-a arătat că El aduce înapoi o Super-Biserică, o Super-Rasă pe Pământ, iar eu fac parte din aceasta.

Poate nu am decât un teritoriu micuț, dar eu sunt mai mult decât capabil de a-l lua. Acum, nu este despre mine și a avea toate darurile; nu este despre mine și a avea toate manifestările; nu este ceva ce este pentru un singur om. Ei au intrat ca trup alcătuit din mai multe mădulare în țara făgăduită, iar unii dintre ei puteau rostogoli pietre cu mâna lor dreaptă sau stângă, Beniamin. Fiecare dintre ei puteau face lucruri diferite. Deci, eu nu trebuie să am toate darurile lucrând în mine, ci dacă eu le văd lucrând în tine, sunt entuziasmat pentru că aceasta face parte din trup, lucrează în Hristos. Toate darurile lucrează, toate manifestările sunt aici. Viața deplină a lui Hristos se află aici. Eu nu am nevoie de toate în mine, ci eu doar trebuie să fac partea mea, să iau pământul meu, teritoriul meu, ceea ce El mi-a dat mie să fac. Iar dacă eu trebuie să semăn grâu, voi semăna grâu. Dacă ceva vine și mă oprește din a-l semăna, voi lupta împotriva lui prin Cuvântul lui Dumnezeu și puterea care se află în mine pentru că suntem mai mult decât capabil de a-l lua. Eu nu trebuie să fac ce face Zabulon sau Isahar, ci sunt mulțumitor că ei o fac. Sunt mulțumitor că există cineva în trup cu credință, cu cuvântul cunoștinței, că există cineva în trup cu rugăciune de mijlocire, sunt recunoscător pentru fiecare dar care se găsește în trup pentru că totul se află aici, în Hristos. Dar sarcina mea este să iau pământul meu. Aceasta a fost însărcinarea fiecărui israelit să facă în Mesaj. Iar dacă este nevoie de supranatural, atunci eu îl aștept. Dacă am încercat și am făcut tot ce am putut să fac, iar lucrurile nu se mișcă și nici nu le pot face să se miște, orice mă împiedică și nu pot îndepărta, atunci mă aștept la despărțirea Mării Roșii, umblarea pe ape, oprirea soarelui sau orice va fi nevoie pentru că eu mă aflu aici, în Mesaj, în însărcinare, crezând că sunt mai mult decât capabil. Slavă Domnului!

În mesajul Super Semnul, fratele Branham a spus:

„…tot rămâne ca „Isus Hristos, Același ieri, astăzi și în veci.” „Lucrările pe care le fac Eu! Dacă viața Lui se află în voi, Îl va manifesta pe Isus Hristos. Amin. Acum, voi toți nu puteți fi Acesta, dar puteți fi parte din ea, prin credința voastră.

Ei nu puteau fi un Isus, când erau pe pământ, dar ei Îl puteau crede și puteau accepta Mesajul. A fost un singur Moise, un singur Ilie, un singur Noe. De-a lungul timpului, întotdeauna a fost așa, dar restul puteau primi Mesajul lor. Ei nu ar fi avut o slujbă dacă nu ar fi existat cineva care să o primească. Isus nu ar fi avut o slujbă dacă cineva nu ar fi crezut-o. Pavel nu ar fi avut o slujbă dacă cineva nu ar fi crezut-o.

Astăzi, Duhul Sfânt nu are o slujbă prin Cuvânt, dacă cineva nu este dispus să se îndepărteze de crezul său și să se întoarcă înapoi la Cuvânt, din nou, indiferent cât de bine sau de real este aici.”

Duhul Sfânt nu are o slujbă dacă cineva nu o crede. Slavă Domnului! Eu o cred.

Vreau să sar de aici la o altă Scriptură. Să mergem la Marcu 11, versetul 20. Când Isus Hristos a fost pe Pământ, El era Dumnezeul-Om. El a fost începutul Creației lui Dumnezeu. El a fost Super-Sămânța, Capul Super-Rasei. Cu toții credem aceasta.

În Marcu 11, citim:

„Dimineaţa, când treceau pe lângă smochin, ucenicii l-au văzut uscat din rădăcini…”

Care smochin? Acesta este smochinul la care El s-a dus încercând să găsească smochine, dar nu existau smochine pentru că nu era sezonul lor. Iar El a blestemat pomul.

„…Petru şi-a adus aminte de cele petrecute şi a zis lui Isus: „Învăţătorule, uite că smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat.”

Isus a luat cuvântul şi le-a zis: „Aveţi credinţă în Dumnezeu!

Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: „Ridică-te şi aruncă-te în mare” şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.”

Este uimitor că Isus a blestemat smochinul, iar atunci când s-au întors și au trecut pe lângă el, s-au minunat, iar Petru a spus: „Doamne, aceasta este uimitor! Acest smochin s-a uscat.” Iar Isus, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu în trup, era acolo, și El a spus: „Ascultați, nu vă mirați, dar și voi puteți face aceasta.” Isus nu a venit pentru a fi Cel mare, ci a venit pentru a ne arăta ce este un fiu al lui Dumnezeu.

Fratele Branham nu a venit și nu a fost trimis de Dumnezeu doar pentru a fi cel mare pe care noi toți îl dorim, ci a venit pentru a ne arăta ce înseamnă să fii un fiu înfiat al lui Dumnezeu; a venit să ne arate cum arată prima parte a Miresei care a ajuns la maturitatea secerișului; a venit să ne arate care este potențialul; a venit să ne arate ce înseamnă să asculți Cuvântul. Iar în acea ascultare de Cuvânt, el nu a fost mai întâi convertit într-un om perfect pentru a ne arăta ce înseamnă să fii un fiu al lui Dumnezeu, un fiu restaurat al lui Dumnezeu, pentru că el încă era o ființă umană, el încă mai avea complexe. A avut un complex de respingere, obosea, era epuizat, avea căderi nervoase, a mințit și a trebuit să fie corectat, a avut motive egoiste și a vrut să fugă de slujbă și a fost nevoie să fie corectat de Dumnezeu. Iar Dumnezeu nu l-a ridicat acolo pentru a spune: „Uitați-vă la el”, nu, El nu a făcut aceasta, ci a spus: „Acesta este potențialul, aceasta înseamnă să fii un fiu al lui Dumnezeu. La aceasta aduc Eu Biserica înapoi.” Apoi spunem: „Oh, Isuse, Tu ai blestemat pomul și s-a uscat.” Iar Isus a spus: „Dacă credeți, dacă doar ai crede! Ascultă Petre, tu nu știi cine ești. Eu am făcut o demonstrație pentru tine. Este Dumnezeu în trup. Dar Petre, dacă tu nu te îndoiești în inima ta, ci crezi ceea ce ceri, poți spune nu doar atât, ci poți spune muntelui: „Ridică-te și aruncă-te în mare.”

Fratele Branham a fost preocupat de acest verset de aici când Dumnezeu a venit la el pentru crearea veverițelor. El a spus că medita la acest verset. Nu a predicat despre el pentru că nu îl înțelegea, se gândea la el, iar Dumnezeu a venit la el și a început să-i spună: „Tu poți face aceasta. Și a început să-l călăuzească, prin îndrumarea lui Dumnezeu, să vorbească pentru ca veverițele să vină la existență. Iar el a făcut aceasta și a aflat că acest verset este pentru fiii lui Dumnezeu, pentru fiii lui Dumnezeu care sunt conduși de Duhul lui Dumnezeu și când Duhul lui Dumnezeu le dă ceva în inima lor.

Fratele Branham a spus: „La orice Dumnezeu conduce sufletul tău să creadă, tu poți avea acel lucru.” Dar este nevoie de călăuzirea Duhului Sfânt pentru ca El să conducă sufletul tău să creadă acel lucru. Nu este despre ce se află în mintea ta, despre pofta firii, pofta ochilor sau mândria vieții sau despre ce încerci tu să faci pentru slava ta deșartă. Nu. Ci, la orice Dumnezeu va conduce sufletul tău să creadă, tu poți avea acel lucru, prin credință. De ce? Pentru că ești un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu.

Vreau să mai privim la ceva, în Matei 14:26-29:

„Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat şi au zis: „Este o nălucă!” Şi, de frică, au ţipat.

Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi!”

„Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape!”

„Vino!”, i-a zis Isus.”

Iubesc aceasta! Isus nu a spus: „Petre, tu trebuie să mai crești puțin. Trebuie să ai…” Isus nu a făcut niciodată supranaturalul greu, dificil, nu a făcut din supranatural ceva îndepărtat sau imposibil.

„Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape!” „Vino!” i-a zis Isus.”

Isus nu i-a dat nicio instrucțiune. Nu i-a spus cum să-și țină picioarele. Înțelegeți? El a spus: „Vino!” Pentru că Petru nu venea prin abilitatea lui proprie, prin structura picioarelor sale, ci Petru urma să se miște prin credință.

„Vino!”, i-a zis Isus. Petru a coborât din corabie şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus.

Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut şi, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!”

Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”

Eu nu știu ce l-a făcut pe Petru să spună ce a spus. Erau cu toții uluiți, L-au văzut pe Isus și cu toții și au crezut că era un duh sau o fantomă. El umbla pe ape și spunea: „Sunt Eu, nu vă temeți!” Iar Petru a spus: „Doamne, dacă ești Tu, poruncește să vin la Tine.” Iar Isus a spus: „Vino!” Știți ce spunea El de fapt? „Și tu poți umbla pe ape.” Eu nu vreau să adaug nimic la Scriptură, dar când Isus i-a spus: „Vino!”, cred că ne găsim în siguranță dacă interpretăm ce a spus El. De fapt, pentru Isus acest fapt nu era ceva ieșit din comun, iar Isus nu a crezut că era doar pentru El.

El a venit umblând pe ape. Bineînțeles, El era Fiul lui Dumnezeu născut din fecioară, dar El era într-un trup de carne așa cum și Petru era într-un trup de carne. Trupul Lui era sub impactul gravitației, așa cum și trupul lui Petru se găsea sub același impact. El a mâncat exact mâncarea pe care o mânca și Petru; El trebuia să doarmă și să mănânce așa cum și Petru trebuia să doarmă și să mănânce. El avea un trup de carne așa cum și Petru avea un trup de carne, singura diferență era că El era născut din fecioară. Dar Isus nu avea nicio problemă în a umbla pe apă. Aceasta nu era o problemă pentru el deoarece El credea, El avea credința desăvârșită, iar când Petru a fost mișcat prin inspirație și L-a chemat pe Dumnezeu, înainte ca el să gândească ceva, a spus: „Doamne, dacă ești Tu, poruncește ca eu să vin”, iar Isus a spus: „Vino! Dacă Eu în trup de carne pot umbla pe ape, și voi în trup de carne puteți umbla pe ape pentru că și tu ești un fiu al lui Dumnezeu, și tu ai o Genă a lui Dumnezeu în tine, și dacă crezi, o poți face.” Iar când a ajuns acolo, a început să umble pe apă. Petru umbla pe apă. Cum? Prin credință. Ce fel de credință? Credința supranaturală dată de Dumnezeu unei Semințe Genă a lui Dumnezeu. Dar când Petru a privit în jur la situație, la circumstanțe, așa cum li s-a întâmplat și celor zece iscoade, a început să se uite la vânt, la valuri, la pericolul în care se afla, dintr-o dată, a început să se îndoiască. De ce anume se îndoia el? De Cuvânt. Fiindcă Persoana Cuvântului spusese: „Vino!”, iar dacă Persoana Cuvântului spusese: „Vino!”, iar el a putut păși, nu exista nimic ce-l putea scufunda decât dacă nu credea Mesajul. Credința lui în Cuvânt l-a ținut deasupra valurilor, dar când a început să se îndoiască de chemarea lui Dumnezeu, de însărcinare, de Cuvânt, a început să se scufunde. Iar Isus a spus: „Puţin credinciosule, de ce te-ai îndoit?”

Aceasta este ceea ce i-a afectat și la Cades Barnea. Ei au văzut uriașii, au văzut cetățile și au început să se îndoiască de Cuvânt, dar eu îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru un Iosua și un Caleb. Putem privi la același lucru și să spunem: „Dar noi credem. Noi credem.” Ei erau gata să fugă, erau gata să dea buzna peste Iordan în țara făgăduită, fără un plan, fără armură. Erau pregătiți pentru că credeau că Dumnezeu le va da țara. Ei au crezut ce le spusese Moise, au crezut că era Cuvântul Domnului, au văzut aceasta potrivindu-se cu profeția, au văzut legitimarea lui Dumnezeu în viața acelui profet și au văzut tot ce făcuse Dumnezeu în călătoria prin pustie. Iar când au ajuns acolo, ei au crezut Mesajul mesagerului și erau gata să intre. Iar Dumnezeu i-a păzit și i-a dus în țară pentru că au crezut.

Eu nu vreau doar să cred într-un profet, ci vreau să fiu un credincios al Mesajului. Iar Mesajul nu este doar „Dumnezeu va trimite un profet.” Dumnezeu a trimis un profet ca să aducă Mesajul. Iar Mesajul este: „Dumnezeu vrea să Se unească cu tine și cu mine.” Și El vrea să trăiască în tine și în mine. Îmi plac aceste versete pentru că ele nu sunt grele. Dar poate voi spuneți: „Frate Chad, eu nu o pot face de la mine, dar dacă Dumnezeu îmi unge sufletul ca să cred, pot avea acel lucru.” Eu cred aceasta. Nu știu cum să fac ca lucrurile să funcționeze, eu nu am un plan și nu pot să-ți spun cum voi face toate acestea.

În mesajul Dezvelirea lui Dumnezeu, fratele Branham a spus:

„Așa cum El a fost în Moise… Când Cuvântul a fost în Moise, el era Dumnezeu în trup. Când era în Isus, era Dumnezeu în trup. Înțelegeți? Singurul lucru pe care El l-a făcut a fost să-și schimbe masca, nu Cuvântul Său, nu natura Sa. El este același ieri, astăzi și în veci. El doar Și-a schimbat chipul. El l-a schimbat de la Noe la Moise, de la Moise la David, de la David, Iosif, de-a lungul timpului până când El a venit în plinătatea Dumnezeirii în trup. Înțelegeți?

Este tot același Dumnezeu! Amin. Amin. Nădăjduiesc că aceasta vă atinge. Vedeți? Este același Dumnezeu, dar El ia o altă învelitoare. Vedeți? El se îmbracă cu o altă învelitoare. El a făcut-o în reformatori, a luat o învelitoare, a luat o învelitoare, până când în cele din urmă, a venit prin epoca Luterană, prin cealaltă epocă, apoi, în cele din urmă, a ajuns la Desăvârșire…” (Care este aceasta? Epoca Miresei. Un popor care se află pe Pământ la sfârșitul timpului, în care El trăiește în totalitate).

„…Exact înainte de a veni, un profet se ridică din nou. Ceea ce face, preumbrește Cuvântul, arătând înapoi aici, descoperind ce s-a făcut, ce a fost lăsat pe dinafară, că Biserica va fi fără… nu fără înțelegere. Apoi, când aceasta pălește, atunci, așa cum a spus Ioan, „Eu trebuie să mă micșorez, El trebuie să crească”, atunci totul în tot vine în El…”

Ce este aceasta? Unde ajunge „totul în tot”? În desăvârșire, care este Biserica.

„…El S-a manifestat întru totul în Luther, Wesley și epoca penticostală, și de-a lungul vremii, de-a lungul vremii, El S-a manifestat pe deplin. Vedeți? A venit jos, doar manifestarea, Dumnezeu descoperindu-Se: Îl vedeți pe El (Acum, fiți atenți) îndeplinindu-și făgăduințele Sale pentru această zi, așa cum L-au avut ei.”

Dumnezeu descoperindu-Se până la capăt încât acum, El Se află într-o Mireasă alcătuită din mai multe mădulare. Aceasta este ce El dorește pentru această epocă. Acesta este Mesajul.

În mesajul Darurile lui Dumnezeu își găsesc întotdeauna locul, fratele Branham a spus:

„Acum, observați! La fel ca și acum, ei au respins Divinitatea identificată. Înțelegeți? Cu siguranță ei își vor pune numele într-un registru al bisericii și vor spune: „Voi încerca să trăiesc prin acest crez.” Vor face un jurământ prin aceasta. Dar când este vorba de a primi Divinitatea și de a exprima același fel de dar pe care ei l-au exprimat… tu ești identificat prin darul tău, tu trebuie să-ți predai întreaga ființă Lui, Divinității identificate. Atunci, tu te identifici cu Divinitatea, prin faptul că dai tot ce ești, ceea ce ești tu, Divinității Însăși.

Acum, Hristos, în ziua în care trăim noi acum, El încă Se identifică: Divinitatea, printre oameni. El încă este Divinitatea pentru că El este Cuvântul. Iar când noi vedem Cuvântul trăind El Însuși, atunci, noi știm că omul nu poate face aceasta. Este Divinitatea, Cuvântul făcut trup de către om.

Însuși Isus a spus: „Fiul nu poate face nimic de la Sine. Eu nu pot face nimic, Eu sunt un Om. Dar Tatăl Meu care locuiește în Mine, El mi-a arătat toate lucrurile pe care le face El.” Amin! Iată! Ce este aceasta? Divinitatea identificată în om. Acum, același lucru se întâmplă și astăzi; Divinitatea, Cuvântul făgăduit pentru ziua de astăzi, Se poate identifica în voi. Amin! Vă puteți ține de Ea? Arătați că puteți crede în Ea. Să-I oferiți totul Divinității: să O credeți, să vă puneți în slujba Ei și să fiți gata să muriți față de voi și față de gândurile voastre.”

Eu vreau să mor, sunt gata să mor, să-I slujesc și să mă țin de Ea.

Chiar și Isus când a fost pe Pământ, a spus: „Cuvântul pe care-L vorbesc, nu este de la Mine, ci Tatăl care este în Mine, El face lucrările.” Isus nici măcar nu-Și asuma merite fiind în trup, ci El spunea: „Este Viața din Mine care face lucrările.” La fel, nici noi nu ne putem aloca merite în trupul nostru, ci este Viața din noi care face lucrările. Aceasta va fi Super-Rasa, Dumnezeu trăind în copiii Săi, Semințele Sale vin la Viață, El Se manifestă în timpul sfârșitului. Va fi El în noi. Nu noi, ci El. Iar aceasta va fi o Super-Biserică, o Super-Rasă. Aceasta este ceea ce va rodi Cuvântul.

În timp ce încheiem, vreau să privim la acest pasaj din Scripturi, din Fapte 3.9:

„Tot norodul l-a văzut umblând şi lăudând pe Dumnezeu.” (Aici avem relatarea de la poarta Frumoasă, când Petru și Ioan l-au vindecat pe ologul din naștere).

„Îl cunoşteau că era cel ce şedea la poarta „Frumoasă” a Templului, ca să ceară de pomană, şi s-au umplut de uimire şi de mirare pentru cele ce i se întâmplaseră.

Fiindcă el se ţinea de Petru şi de Ioan, tot norodul, mirat, a alergat la ei în pridvorul zis al lui Solomon.

Petru, când a văzut lucrul acesta, a luat cuvântul şi a zis norodului: „Bărbaţi israeliţi, pentru ce vă miraţi de lucrul acesta? De ce vă uitaţi cu ochii ţintă la noi, ca şi cum prin puterea noastră sau prin cucernicia noastră am fi făcut pe omul acesta să umble?”

Ei înfăptuiseră o minune mare: vindecaseră un om care stătea acolo, olog din naștere. Cu toții știau că omul se afla acolo și că era olog. Chiar a izbucnit o ceartă în care s-a spus: „Acesta nu este el, dar seamănă cu el. Este doar cineva cu aspect asemănător cu al lui. Nu poate fi el pentru că noi am trecut pe lângă el de fiecare dată.” Ei știau că acel om se afla acolo, iar Petru a spus:

 „Argint şi aur n-am, dar ce am, îţi dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!”

Iar el s-a ridicat în picioare, i s-au întărit tălpile și gleznele, a început să sară, să alerge și să-L laude pe Dumnezeu. Dar ei au rămas atât de uluiți fiind martori oculari la această minune, încât aceasta le-a atras atenția lui Petru și Ioan, iar ei au spus:

„De ce vă mirați? Și de ce vă uitați la noi ca și cum noi prin propriile noastre puteri am înfăptuit aceasta? Nu. Nu noi am făcut-o, ci aceasta s-a înfăptuit prin Numele lui Isus Hristos și prin credință în numele Său.” Dar unde făcea El lucrările? În Petru. Cine a pus mâinile peste acel om? Cine i-a vorbit? Ce trup a ales El? Trupul era al lui Petru, dar nu era Viața lui Petru; era trupul lui Petru, dar era Viața lui Isus Hristos în Petru. Aceea a fost o Super-Biserică! Aceea a fost Biserica originală în care se găsea Viața originală. Prin învierea lui Isus Hristos, Viața S-a întors în Biserică. Și atunci, ei întrebau: „De ce vă uitați la noi ca și cum noi, prin propriile noastre puteri…” Petru știa cine era el. Petru nu uitase că se lepădase de Isus, nu uitase cum a tăiat urechea slujitorului marelui preot, nu uitase cine era el, dar fusese născut din nou prin puterea lui Dumnezeu și primise Duhul lui Dumnezeu și acum exista o altă Viață care trăia în el. Iar acea Viață era Super-Viața. Iar Super-Viața din el care aducea Sămânța lui Dumnezeu din el la Viață, l-a făcut parte din Super-Rasa și Super-Biserica pentru că Super-Viața lucra prin el.

Chiar și Pavel și Barnaba au mers într-un loc unde a avut loc o vindecare miraculoasă, iar dintr-o dată preoții dumnezeilor falși au venit la ei și le-au spus: „Zeii au venit jos la noi în chip de om.” și le-au adus boi pe care voiau să-i înjunghie pentru ei. Pe unul l-au numit Jupiter, iar pe celălalt Mercur, în conformitate cu zeii lor. De ce? Pentru că ei știau că omul nu poate face așa ceva. Trebuie să fie Dumnezeu. Astfel, au spus: „Zeii s-au coborât la noi.” Ei nu erau departe de adevăr, dar aveau o înțelegere greșită pentru că omul-dumnezeu era din nou pe Pământ. Erau oameni în mâinile lui Dumnezeu în care Dumnezeu putea trăi și prin care Se putea manifesta. Era o Super-Biserică, o Super-Rasă, dar nu era super puterea lor, ci a Lui. Amin!

Dumnezeu ne-a chemat în acest timp al sfârșitului să fim El. Să fim El! Să fim un popor în care El poate trăi, să fim vase pe care El le poate umple, să fim o biserică în care El Se poate turna, astfel încât El să Se poată manifesta într-o Mireasă alcătuită din mai multe mădulare. Iar El a spus că va fi o Super-Biserică, o Super-Rasă. Cum? Prin faptul că lăsăm Cuvântul să curgă prin noi. Va fi nevoie de credință în Mesaj; va fi nevoie să credem exact așa cum au crezut Iosua și Caleb; va fi nevoie să credem ce ne-a învățat profetul despre cine suntem noi, că este adevărat.

Iosua și Caleb știau că Moise era un profet adevărat. Și celelalte zece iscoade știau că Moise era un profet adevărat. Nu este despre a crede ceva despre Moise, dar Iosua și Caleb au crezut ceea ce Moise a spus despre ei. Iar aceasta a făcut toată diferența din lume.

Prieteni, noi credem că Dumnezeu a trimis un profet puternic în această epocă și mulți oameni cred aceasta, dar aceasta nu-mi va da puterea de a birui, ci ceea ce îmi va da puterea de a birui este ce a spus acel profet despre mine. Și crezând că este făgăduința pentru acest ceas, că este Cuvântul și este voia lui Dumnezeu pentru viața mea, că este poziția în care El m-a pus, și că este puterea Lui cea care va aduce lucrurile la împlinire.

Dumnezeu a arătat în Egipt, atunci când a fost timpul ca Cuvântul să fie împlinit, că nimic nu avea să oprească Cuvântul Său. Când sosise timpul ca acei copii să iasă din Egipt, nu exista un Faraon, o armată, o robie, nu exista nimic care ar fi putut să oprească acel Cuvânt să se împlinească. Deci, ce a făcut Dumnezeu? El a venit în scenă printr-un semn supranatural, apoi un alt semn supranatural pentru a zdrobi puterea Egiptului și a lui Faraon, și pentru a scoate copiii Lui afară. Apoi, când au fost înconjurați și s-au oprit în fața unei întinderi mari de apă, El pur și simplu a deschis-o. Când au rămas fără hrană, el a trimis mană. Când apa era amară, El a prefăcut-o în apă dulce. De ce? Pentru că era timpul ca acel Cuvânt să se împlinească și nimic nu urma să-L împiedice pe Dumnezeu din a-Și împlini Cuvântul.

Astăzi, noi am avut un profet care a spus: „Aceasta este generația, acesta este timpul, este momentul în care El va avea o Super-Biserică, o Super-Rasă, înapoi la Mireasa fecioară care a fost la început, care să se unească cu Hristos, pentru ca Hristos să Se poată reproduce pe Sine într-un trup alcătuit din mai multe mădulare. Iar acesta este timpul.” Și eu vă spun, prieteni, orice va sta în calea acestui Cuvânt care vine la manifestare, trebuie să se dea la o parte. Nu vă temeți! Nu vă agitați! Nu fugiți! Continuați să mergeți mai departe! Dacă va fi apă, ea se va despărți și veți trece peste ea, pe sub ea, prin ea; cine știe cum se va întâmpla, dar nimic nu va opri această manifestare în această oră. Va fi Isus Hristos manifestat în ea și nimic nu va opri aceasta! Iar eu cred, exact așa cum au crezut Iosua și Caleb.

Eu cred că El a vorbit despre mine; eu cred că fac parte din lucrare; eu cred că orice este o piedică în exprimarea lui Hristos în acest ceas, trebuie să se dea la o parte. Dacă este un complex, Dumnezeu mă va ajuta să-l depășesc. Dacă este o slăbiciune în trup, Dumnezeu mă va ajuta. Dacă este vorba de orice altceva, Dumnezeu mă va ajuta să biruiesc pentru că eu cred că El vorbește despre mine. Iar eu cred că atunci când va sosi timpul ca să-mi ocup locul, voi fi mai mult decât capabil, dacă Dumnezeu este cu mine pentru că El a spus că El o va face. Nu vă uitați la mine ca și cum eu am biruit. A fost El în mine!

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Să ne ridicăm cu toții în picioare. Nu este El bun? Oh, iubesc Cuvântul atât de mult! Sunt atât de încântat! Să ne plecăm capetele împreună.

Dragă, Doamne Isuse, suntem atât de mulțumitori, Tată, Doamne, căci Tu ne-ai dat un asemenea Cuvânt în acest ceas! Doamne, recunoaștem prin Cuvântul Tău, prin ceea ce profetul Tău ne-a învățat, prin ce ne-ai arătat în Scriptură că, Doamne, Tu cauți un popor care să creadă Cuvântul Tău și se va preda Lui. Și, Doamne, noi recunoaștem în seara aceasta că trebuie să credem mai mult decât făgăduința Ta din Maleahi 4, făgăduința Ta legată de un profet, noi trebuie să credem Mesajul. Iar Mesajul are de-a face cu noi și cu poziția noastră.

Doamne, eu mă rog cu Tu să îngădui o revărsare a credinței Tale. Fie ca Duhul Tău să aducă la viață Cuvântul Tău din noi și să-L facă viu. Noi nu ne îndoim de poziția noastră, de ceea ce Tu ai spus despre noi, ci noi credem.

Tată ceresc, eu mă rog să-i binecuvântezi pe toți cei care ascultă acest Cuvânt. Doamne, fie ca cei ca Iosua și Caleb să se ridice din noi, să vină din acea Sămânță din noi, Doamne, ca să recunoaștem că aceasta este pentru mine, că această făgăduință este adevărată. Doamne, chiar dacă întârzie, chiar dacă mergem în jur și suflăm din corn din nou, nu se va opri, Doamne, ci se va manifesta.

Făgăduința lui Caleb din țara făgăduită a întârziat patruzeci și cinci de ani, dar a venit oricum pentru că el a crezut în acea făgăduință. Doamne, făgăduința pentru Avraam s-a împlinit douăzeci și cinci de ani mai târziu, dar a venit oricum pentru că el a crezut Cuvântul Tău.

Doamne, Te rugăm să ne ajuți să credem Cuvântul Tău. Ajută-ne să stăm pe El cu credință așa cum au stat Iosua și Caleb. Ajută-ne să ne revendicăm făgăduința, să mergem mai departe cu îndrăzneală știind că Tu vei da la o parte tot ce împiedică exprimarea Ta în viața noastră. Doamne, Tu ne ceri să avem credința de a intra înăuntru, de a merge mai departe, de a împinge granițele împotriva vrăjmașilor, dar ai spus că Tu îi vei scoate afară. Apoi ne-ai spus ca noi să stăpânim. Doamne, în timp ce noi mărșăluim prin credință și stăpânire, vei veni Tu cu noi pentru a-i scoate afară? Dă-ne puterea de a birui pentru că noi credem în Tine, Doamne. Credem că Tu îți vei ține promisiunea, iar Cuvântul Tău va curge prin noi și va fi Cuvântul făcut trup. Nu tăria sau puterea noastră, ci Cuvântul Tău care Se manifestă pe Sine prin noi.

Te iubim și cerem ca Tu să ne ajuți să ne predăm acestui Cuvânt mai mult, să-L credem, să ne ținem de El, să-L slujim, să ne predăm Lui și să-I facem loc Divinității să lucreze în noi.

Te iubim și Îți mulțumim pentru acest Cuvânt. Cerem binecuvântările Tale, în Numele lui Isus Hristos. Amin!

-AMIN-