30 iulie 2025
Să deschidem Bibliile la Efeseni 1.1:
„Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, către sfinții care sunt în Efes, și credincioșii în Hristos Isus.”
Așadar, această epistolă este scrisă pentru voi.
Aș vrea să trecem la pasul următor în acest studiu, în timp ce studiem acest subiect. Fratele Branham a spus că: EFESENI ESTE PARALELĂ CU IOSUA. Așa că, vreau să privim la acest subiect.
În mesajul Înfierea, partea întâi, din 15 mai 1960, fratele Branham a spus:
„Acum, în timp ce studiem împreună, mi-ar place să spun că această carte a Efesenilor, este perfect paralelă cu Iosua din Vechiul Testament. Efeseni. Cartea Efesenilor.”
Astfel, vreau să văd ce a spus fratele Branham despre aceasta, și vreau să analizăm noi înșine acest lucru, pentru că fratele Branham a spus că este paralelă cu Iosua, iar eu vreau să știu cum; vreau să știu de ce; vreau să știu în ce fel.
Deci, vom arunca o privire la aceasta, dacă Domnul vrea, în seara aceasta. Cred că aproape fiecare citat pe care-l vom citi, este din seria „Înfierea”, care a fost vorbită în anul 1960.
Este uimitor că în mesajul „Înfierea”, el ne-a spus că Efeseni este paralelă cu Iosua, iar noi vom vorbi despre aceasta pentru că are legătură cu înfierea, și vreau să aveți în vedere aceasta de la început.
Să citim din Efeseni 1.7-14:
„în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui iertarea păcatelor, conform bogățiilor harului Său,
pe care l-a răspândit din belșug peste noi, în toată înțelepciunea și priceperea,
făcându-ne cunoscută Taina voii Sale, conform bunei Sale plăceri, pe care a hotărât-o în Sine însuși.
Ca la împlinirea vremurilor, să adune laolaltă toate lucrurile, în Hristos, deopotrivă pe cele din ceruri și pe cele de pe pământ, în El,
în care am și dobândit o moștenire, fiind predestinați după hotărârea Celui ce lucrează toate după sfatul voii Sale,
ca să fim spre lauda slavei Sale, noi, care mai dinainte ne-am încrezut în Hristos.
Și voi, după ce ați auzit Cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), ați crezut în El, și ați fost pecetluiți cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit,
și care este o arvună a moștenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câștigați de Dumnezeu, spre lauda slavei Sale.”
Citind aceasta descoperim că Dumnezeu a făcut toate acestea conform scopului Său, prin Planul Său predestinat, iar Planul Său predestinat a fost conform voii și scopului Său.
Conform voii și scopului Său, El urma să aibă har. Prin harul Său, El urma să aibă favoare pentru noi; El urma să ne aducă în moștenire, în Hristos, pentru că urma să adune totul în Hristos, toate lucrurile care sunt în cer și pe Pământ.
În El, suntem incluși și noi în aceasta, și suntem găsiți cu o moștenire. De ce contează aceasta? Pentru că toată cartea lui Iosua este despre moștenirea lor, ceea ce le-a promis Dumnezeu că le va da. Ca și copii ai lui Avraam, El le-a promis că le va da țara făgăduită, iar Iosua, cartea lui Iosua, îi aduce peste Iordan, în țară pentru a-și lua în stăpânire moștenirea.
În Efeseni, paralelă cu Iosua, Pavel a adus Biserica prin botezul Duhului Sfânt, în Țară, în Hristos, pentru a poseda fiecare promisiune. Deci, există o paralelă la care s-a referit fratele Branham, iar noi vom citi câteva citate pentru a arăta aceasta.
Mesajul Dumnezeu care este bogat în îndurare, din ianuarie 1965:
„Duminica trecută am vorbit din Efeseni, cum Efeseni este paralelă cu cartea lui Iosua din Vechiul Testament, și cum aceasta este o carte a Răscumpărării. Răscumpărarea are două părți diferite: „Ieșiți afară din”, și: „Intrați în.” Mai întâi, voi trebuie să ieșiți afară. Unii oameni vor să aducă lumea cu ei, dar voi trebuie să ieșiți afară din lume, ca să intrați în Hristos.”
Vedeți? Ei au trebuit să iasă din Egipt, apoi au trebuit să iasă din pustie, să traverseze Iordanul, și să meargă până la capăt, în făgăduință. Să citim din nou:
„…voi trebuie să ieșiți afară din lume, ca să intrați în Hristos. Trebuie să ieșiți din necredință și să intrați în credință. Nu poate exista nici un lucru în calea voastră. Ca să aveți, cu adevărat, credința autentică, voi trebuie să lăsați în urmă orice lucru care este contrar cu Cuvântul lui Dumnezeu, și să intrați în credință. Cartea lui Iosua este Epistola către Efeseni a Vechiul Testament.”
Așadar, el a continuat să facă această paralelă.
În mesajul Înfierea, partea întâi, citim:
„Ați observat? Înainte de a trece Iordanul, Iosua a spus: „Treceți prin mijlocul taberei. Curățiți-vă hainele și sfințiți-vă, fiecare din voi. Nici un bărbat să nu se apropie de soția lui timp de trei zile, căci veți vedea slava lui Dumnezeu.” Vedeți? Este un proces de pregătire ca să moștenești promisiunea.”
El ne-a arătat că a existat un proces de pregătire, și l-a tipizat în două feluri. Mai întâi a spus că sunt trei zile: „Spălați-vă hainele! Nu vă apropiați de soțiile voastre trei zile. Separați-vă și pregătiți-vă!” Pentru ce? „Pregătiți-vă să treceți Iordanul!” Și fratele Branham a spus: „Este un proces de pregătire pentru a moșteni promisiunea.” El o va tipiza în trei etape ale călătoriei.
„Acum, promisiunea pentru Israel era…Dumnezeu i-a dat lui Avraam promisiunea moștenirii pământului Palestinei, și aceasta urma să fie stăpânirea lor pentru totdeauna, ei trebuiau să rămână pentru totdeauna în acea țară.
Acum, ei au venit în această țară promisă, în trei etape. Acum, priviți, aceasta este tipizată perfect în Noul Testament.”
Puțin mai jos, el a spus:
„Au existat trei etape ale călătoriei, și există trei etape ale acestei călătorii, deoarece noi suntem neprihăniți prin credință, crezând în Domnul Isus Hristos, părăsind țara Egiptului, ieșind afară. Apoi, suntem sfințiți prin jertfa Sângelui Său, spălați de păcatele noastre, și devenim străini și călători, susținând că suntem în căutarea unei Țări, a unui Oraș care vine sau a unei promisiuni.”
Așadar, fratele Branham tipizează călătoria noastră prin neprihănire, sfințire și botezul cu Duhul Sfânt. Ieșirea din Egipt, fiind separați prin călătoria prin pustie, apoi pregătirea pentru a intra în țara făgăduită. Așa a tipizat-o el aici, cu Iosua.
Să mergem la Efeseni 2-6:
„Și v-a înviat pe voi, care erați morți în fărădelegi și păcate,
în care trăiați odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării.
Între ei eram și noi toți odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământești, când făceam voile firii pământești și ale gândurilor noastre, și eram din fire copii ai mâniei, ca și ceilalți.
Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit,
măcar că era morți în greșelile noastre, ne-a adus la viață împreună cu Hristos (prin har sunteți mântuiți).
El ne-a înviat împreună, și ne-a pus să ședem împreună în locurile cerești, în Hristos Isus.”
Așadar, când eram morți, când eram în lume, când eram morți față de lucrurile lui Dumnezeu, despărțiți și înstrăinați, Dumnezeu, prin harul Său, a făcut deja un Plan pentru noi în Hristos. Și l-a făcut înainte de întemeierea lumii.
Și acum, îl vedeți pe Israel jos în Egipt, morți față de promisiune, separați de tot, în afara țării promise, ca o națiune moartă și legați în sclavie. Dar exista o promisiune care fusese făcută deja mai înainte, pentru că Dumnezeu spusese lui Avraam: „Copiii tăi vor fi robi într-o țară străină, dar Eu îi voi scoate afară cu mână puternică.” Harul Său oferise deja o eliberare prin predestinare. Numai prin har. Nu prin meritul lor, nu prin efortul lor, pentru că promisiunea făcută lui Avraam a fost o promisiune necondiționată, bazată pe har, bazată pe voia lui Dumnezeu. Astfel, ei erau jos în Egipt, morți ca națiune, morți față de promisiune, separați de tot și fără nici o posibilitate de a face ceva pentru ei înșiși de a se elibera și de a fi aduși în promisiune. Dar Dumnezeu, prin mila Sa infinită, prin cunoștința Sa mai dinainte, prin harul și Planul Său predestinat, a venit și i-a înviat din morți, prin mâna Sa proprie, El i-a eliberat cu braț puternic. Care braț? Brațul Său! El l-a folosit pe Moise, dar a fost Brațul Său, a fost mâna lui Dumnezeu; El Însuși a venit și i-a eliberat prin propria Sa putere.
Aceasta a făcut în Hristos Isus. El Însuși ne-a eliberat prin propria Sa putere. Nu a fost ceva ce am făcut noi, nu a fost ceva ce puteam face noi, pentru că noi am fost la fel de legați în sclavie; am fost la fel de separați de promisiune; am fost la fel de morți ca poporul lui Dumnezeu în Egipt. Dar Dumnezeu ne-a scos afară cu mână puternică.
Tot în mesajul Înfierea, partea întâi, fratele Branham a spus:
„Astfel aici, Efeseni stă cu Iosua, pozițional. Observați, după ce Iosua a traversat țara, a luat-o și a împărțit-o: „Efraim aici; Manase aici; acesta aici; Gad aici; Beniamin aici.” El a împărțit țara.”
Aici, fratele Branham a explicat felul în care Efeseni îl tipizează pe Iosua. Dacă vă întoarceți la Efeseni 1.3, acesta este un verset important la care face referire.
„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovnicești, în locurile cerești, în Hristos.
În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți și fără prihană înaintea lui, în dragoste,
predestinându-ne pentru înfierea copiilor, prin Isus Hristos, pentru El Însuși, după buna plăcere a voii Sale.”
Nici după gândirea noastră, nici după dorința noastră, ci după buna plăcere a voii Lui. Vom analiza acest aspect, pe măsură ce mergem mai departe.
În mesajul Înfierea, partea a doua, fratele Branham spune:
„Înfierea voastră nu este nașterea voastră. Înfierea voastră înseamnă așezarea voastră. Când v-ați născut din nou, Ioan 1.17, cred, când sunteți născuți din Duhul lui Dumnezeu, noi suntem fiii lui Dumnezeu, dar noi am fost predestinați. Acum, iată ce încerc să vă aduc pentru acești fii ai zilei din urmă. Înțelegeți? Noi am fost predestinați spre înfiere.
Acum, iată-ne aici. Aceasta este ceea ce îi rănește puțin pe penticostali. Ei spun: „M-am născut din nou. Slavă Domnului! Eu am primit Duhul Sfânt.” Frumos! Tu ești un copil al lui Dumnezeu. Aceasta este corect, dar nu despre aceasta vorbesc. Voi ați fost predestinați spre înfiere, iar înfierea este așezarea unui fiu.”
Deci, noi nu am fost predestinați numai să ne naștem din nou. Noi am făcut parte din Planul lui Dumnezeu, dar nu am fost predestinați numai să ne naștem din nou, pentru că atunci când ne naștem din nou iar Dumnezeu ne-ar lăsa să murim, am trece în Dimensiunea a șasea și am aștepta următoarea etapă. Scopul este că noi am fost predestinați spre înfiere. De aceea ne-am născut din nou, ca să putem crește, sub îndrumarea Duhului Sfânt, până la înfiere, la poziția pe care Și-a dorit-o pentru noi dinainte de întemeierea lumii. Pentru că, țineți minte, Planul lui Dumnezeu a prevăzut să faceți ceva pentru Împărăție. Aceasta este înfierea. Dumnezeu a prevăzut participarea noastră; El v-a prevăzut în acțiune; El v-a prevăzut cu daruri; El a prevăzut că veți pune în aplicare Planul Său; El v-a prevăzut ca fii și fiice ale lui Dumnezeu.
De aceea nu am fost predestinați numai la nașterea din nou, ci am fost predestinați și la înfiere.
Israel nu a fost predestinat doar să intre în țară, pe vremea lui Iosua, ci pentru că ei aveau un loc anume în țară, ei au fost predestinați pentru o anumită poziție. Moise a explicat deja această poziție, iar Iacov le-a vorbit deja despre aceasta când era pe moarte. Înainte de a-și trage picioarele în pat ca să moară, și-a pus mâinile peste fiii săi și a rostit profeții despre fiecare dintre ei, așezându-i pozițional în țară.
Apoi, fratele Branham a spus despre femeile evreice aflate în durerile nașterii, care au început să vorbească despre plasarea acelor copii, pe măsură ce se nășteau. Eu nu cred că ele au spus că vor fi lângă râul Chedron, dar rosteau numele tribului lor, adică: „Acesta care s-a născut, este Efraim; acesta este Iuda; acesta este Manase, Simion”, iar aceasta i-a plasat într-un anumit loc din țară.
Apoi, a venit Moise și le-a spus: „Există un loc. Eu împart țara. Va fi în aceste dimensiuni și va fi împărțită așa.” Dar Moise nu a trecut Iordanul, ci ei au trecut Iordanul cu Iosua. Nu Moise i-a așezat în țară, deși el a vorbit despre aceasta. Cel care i-a așezat în țară a fost Iosua, un model al Duhului Sfânt, care i-a așezat în poziție. Amintiți-vă că aceasta este Efeseni, și Efeseni este paralel cu Iosua, și are legătură cu înfierea. Înfierea este așezarea unui fiu.
Tot în mesajul Înfierea, partea a doua, citim:
„Dar acum să stabilim cine sunteți. Tu ești întâiul născut în Împărăție, prin Duhul Sfânt. Câți știu aceasta? Bine. Următorul lucru: tu ești predestinat. La ce? La înfiere. Ce este aceasta? Ești predestinat la poziționare.”
Ascultați. Uneori există atâta strădanie, atâta strădanie și atâta strădanie pentru nașterea din nou, și ar trebui să fie, pentru că noi trebuie să ne naștem din nou prin Duhul lui Dumnezeu. Este esențial, este punctul de plecare; noi trebuie să ne naștem din nou prin Duhul lui Dumnezeu, dar când vezi pe cineva care își așază mântuirea în inimă, nu acesta este sfârșitul strădaniei, pentru că noi trebuie să continuăm să ne străduim ca să fim așezați. Noi nu ne oprim, pur și simplu. „Știți, cineva s-a născut din nou. Aceasta este. Ura! Am reușit! Am trecut linia! Am intrat! Sunt în siguranță.”
Ascultați, în mintea lui Dumnezeu ați fost în siguranță înainte de întemeierea lumii, dar aveați nevoie de experiența nașterii din nou, pentru că aveați nevoie de Viață, de puterea Duhului Sfânt care să vină în voi și să vă modeleze. De ce? Pentru a ne așeza, pentru a ne da putere să acționăm conform Cuvântului; pentru a ne da putere să trăim Viața pe care Dumnezeu vrea s-o trăim.
Știți, nașterea din nou nu este să spui: „Uau! Am trecut linia de sosire și merg în vacanță.” Noi abia am început, prieteni! Acesta este doar începutul, acesta este doar unde începem.
Să mergem la Efeseni 2.8-10:
„Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.
Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.
Căci noi suntem lucrarea Lui…” Aceasta înseamnă creația Lui, ceea ce a făcut El. „…și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.”
Așadar, noi suntem mântuiți prin har, prin credință, și aceasta nu vine de la noi înșine, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. Nu este ceva ce am făcut noi, ci El a făcut-o, și a făcut-o cu un scop, pentru că are pentru noi lucrări de făcut, deoarece pentru aceasta ne-a creat. Ne-a creat să facem ceva, ne-a făcut să realizăm ceva. El ne-a creat cu un scop, ne-a chemat cu un scop, ne-a mântuit cu un scop, ne-a dat Duhul Său cu un scop, totul a fost rânduit mai înainte de întemeierea lumii.
Din nou în Înfierea, partea întâi, unde fratele Branham a spus:
„Acum, cine se poate îndoi de aceasta? Aceasta este ceea ce a spus Pavel. Aceasta este Scriptura lui Pavel. Aceasta este ceea ce a scris Pavel, aceasta este ceea ce a învățat el biserica lui: poziția bisericii înainte de întemeierea lumii, când Dumnezeu, în durerile nașterii Sale, năștea, vă năștea pe voi, știind ce veți face. El v-a așezat pozițional în propriul Său Trup, ca să fiți o gospodină, un fermier, un predicator, un profet, să fiți aceasta sau aceea. El v-a așezat pozițional. Apoi, când am ieșit din ținuturile cu usturoi ale Egiptului, prin sfințire, suntem botezați în țara promisă…căci promisiunea lui Dumnezeu este Duhul Sfânt. Efeseni 4.30, spune: „Să nu întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu prin care ați fost pecetluiți până în ziua răscumpărării voastre.”
Îmi place acest citat pentru că…Vreau să spun că îmi plac citatele de felul acesta, pentru că le consider citate de stabilizare. El a spus: „El v-a așezat pozițional în propriul Său Trup, înainte de întemeierea lumii, ca să fiți o gospodină, un fermier, un predicator, un profet, să fiți aceasta sau aceea.”
Uneori, când ne gândim la așezarea pozițională în Împărăția lui Dumnezeu, noi ne gândim prea sus; începem să ne gândim la o slujbă, la o slujbă de diacon în biserică sau la ceva ce are loc pe platformă miercurea și duminica. Dar ascultați, aceasta nu este biserica, aceasta este o clădire pe care am dedicat-o pentru adunările noastre, pentru predicarea Cuvântului, pentru închinarea pe care o facem împreună în comunitate. Biserica sunteți voi. Voi sunteți Biserica, Trupul lui Isus Hristos. Oriunde mergeți voi, este biserica. Nu numai aici este Biserica, ci peste tot unde este Trupul lui Hristos.
Deci, atunci când ne plasează pozițional în Biserică, nu am fost poziționați în timpul slujbei, ci în Trupul Bisericii. Sper că aceasta ajută, pentru că uneori ne gândim: „Fratele Branham a spus: „Ce pot face eu?” El a făcut aceste afirmații: „Ce pot face eu? Sunt doar un mecanic. Sunt doar aceasta, sunt doar aceea.” Și el a spus: „Exact aceea vrea Dumnezeu să fii, pentru că de acolo vrea să emane Viața Lui. El te-a așezat acolo și există o sferă de influență pe care o ai, iar El vrea să te folosească acolo.”
Aceasta nu înseamnă că acesta este singurul loc în care Dumnezeu te va folosi. Nu înseamnă că este singurul lucru pe care îl vei face vreodată și singura poziție pe care o vei avea vreodată, dar este poziția în care te afli.
Un lucru pe care l-am găsit în mine și în alții cu care vorbesc de multe ori, este că noi privim foarte atent și ne străduim pentru o poziție, și ne facem o idee greșită despre ce înseamnă să ne străduim pentru o poziție perfectă. Cred că uneori uităm poziția în care ne aflăm.
Știți exemplul pe care ni l-a dat fratele Branham despre fiul care vine în înfiere peste moșia tatălui său. El este un fiu, dar este pus sub tutori și învață lecții pentru că va avea nevoie de acele lecții mai târziu.
Ascultați, voi spune ceva și sper că veți înțelege. Când fiul este acolo și învață lecțiile sub tutore, el este în poziție. Poate că nu acesta este scopul, poate că nu este întreaga destinație, poate că nu este singurul lucru pentru care este destinat, poate că este mai mult de atât, dar în acel moment, aceea este poziția lui. Și poziția lui este să învețe lecția; poziția lui este să învețe să urmeze Cuvântul Tatălui; poziția lui este să asculte de Tutore, pentru că Tutorele cunoaște Mintea lui Dumnezeu. El învață multe și este în poziție, și dacă rămâne în poziție, Dumnezeu va continua să-i schimbe poziția.
Fratele Branham a spus: „Dar dacă încercăm să urcăm scara prea sus și sărim treapta, cădem și ne rupem gâtul.” Noi încercăm să depășim lucrurile pentru că avem propriile noastre idei despre ele, în loc să fim, pur și simplu, poziționați de Dumnezeu și să spunem: „Doamne, învață-mă tot ce trebuie să știu astăzi. Ajută-mă să fiu sensibil la Duhul Tău! Ajută-mă să fiu atent la lucrul care mă înveți. Ajută-mă să cresc, ajută-mă să învăț și ajută-mă să Te manifest chiar acolo unde sunt astăzi.”
Am spus de multe ori că noi, ca și creștini, ar trebui să înflorim oriunde suntem plantați. Oriunde te-ai afla, orice poziție ai ocupa, fie că ești acasă sau în afara casei, fie că ești la școală, la serviciu, oriunde te-a plantat Dumnezeu, ar trebui să înflorești ca „Domnul Crin”, ieșind din noroiul acestei lumi și lăsându-ne să înflorim, pentru ca toată lumea să se poată bucura de frumusețea și parfumul lui Hristos, de Isus Hristos care trăiește în noi.
Așadar, să nu ne bazăm prea mult pe poziții, pentru că Tatăl controlează aceasta. Amintiți-vă că Tatăl controlează poziția fiului și Tatăl este responsabil de procesul pentru înfiere. Deci, tot ce poate face fiul, este să răspundă la lecțiile Tutorelui, pentru că Tutorele Îl ține la curent pe Tatăl, iar Tatăl duce programul de înfiere mai departe.
Prin urmare, nu vă faceți griji pentru: „Ce ar trebui să fac peste cinci ani?” Noi să încercăm să ne dăm seama ce ar trebui să facem astăzi. Promit că, dacă suntem predestinați pentru înfiere și suntem lucrarea Lui, zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune, care au fost rânduite mai înainte ca să umblăm în ele, vom ajunge Acolo.
„Aș vrea doar să ajung Acolo mai ușor.” Da, cu mai puține ocolișuri. „Știți, m-am săturat să repet clase.” Pot să spun așa: „Poate sunt în clasa a patra, dar m-am săturat să văd pentru a treia oară această bancă de clasa a patra. Aș vrea să merg în clasa a cincea.”
Mă bucur atât de mult că Tatăl a prevăzut totul și a avut un Plan, pentru că eu, sigur aș fi dat-o în bară și aș fi eșuat. Dacă nu aș fi avut harul lui Dumnezeu, probabil nu aș fi ieșit din grădinița spirituală.
În Înfierea, partea a doua, fratele Branham spune:
„L-ați observat pe Moise, acel mare făcător de minuni, care a scos Israelul din țară și l-a dus în țara promisă, dar nu le-a dat moștenirea lor? El nu le-a dat moștenirea. El i-a condus spre țară, dar Iosua le-a împărțit țara. Este corect? Și Hristos a adus Biserica sus, la locul unde era făcută posesia pentru ei, și le-a fost dată, doar să treacă Iordanul, dar Duhul Sfânt este Cel care pune Biserica în ordine. Iosua de astăzi pune Biserica în ordinea ei dându-i fiecăruia daruri, locuri, poziții. El este Glasul lui Dumnezeu vorbind cu omul dinlăuntru pe care l-a salvat Hristos, Duhul Sfânt. Acum ați înțeles aceasta?
Acum vom intra în cartea Efeseni. Acum, în același fel, El așază Biserica pozițional acolo unde îi este locul. Iosua i-a plasat în țara naturală, iar acum Duhul Sfânt plasează Biserica pozițional în Țară, în poziția în care aparțin în moștenirea lor.”
Așadar, aceasta face Dumnezeu pentru tine și pentru mine. Categoric!
Să mergem la Efeseni 4.7-8:
„Dar fiecăruia dintre noi harul îi este dat după măsura darului lui Hristos.
De aceea este zis: „S-a suit sus, a luat robia roabă, și a dat daruri oamenilor.”
Tot ce avem în noi, tot ce ne-a fost împărtășit din Mintea lui Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, este har. Nu suntem noi, ci este harul lui Dumnezeu. Dar, fiecare în Împărăția lui Dumnezeu, în lucrarea Lui, fiecare dintre copiii Lui, „fiecăruia dintre noi, harul i-a fost dat după măsura darului lui Hristos. De aceea este zis: „S-a suit sus, a luat robia roabă, și a dat daruri oamenilor.” El nu a lăsat pe nimeni să nu aibă nimic, nu este nimeni care să fie fără nimic, ci tuturor li s-a împărțit o măsură de har din darul lui Hristos. Cu aceasta ar trebui să ne lăudăm. Din cauza aceasta Dumnezeu a hotărât ca noi să avem nevoie unii de alții, ceea ce este, de asemenea, un lucru minunat.
Să citim de la versetul 11:
„Și El a dat pe unii apostoli; pe alții, proroci; pe alții, evangheliști; pe alții, păstori și învățători,
pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea Trupului lui Hristos,
până vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoașterii Fiului lui Dumnezeu, la omul desăvârșit, la măsura staturii plinătății lui Hristos,
ca să nu mai fim copii aruncați încolo și încoace de orice val de învățătură, prin șiretlicul oamenilor și viclenia lor iscusită, prin care pândesc să înșele,
ci vorbind Adevărul în dragoste, să creștem în El în toate lucrurile, care este Capul, Hristos.
Aceasta este așezarea pozițională. Acesta este Trupul lui Hristos, care merge spre înfiere și crește spre omul perfect.
Pavel a început să vorbească despre darurile de slujire care ne sunt date, și care sunt daruri de slujire ale lui Hristos: apostoli, profeți, evangheliști, păstori și învățători, și care sunt date cu scopul de a zidi Trupul lui Hristos. „…pentru zidirea Trupului lui Hristos, până vom ajunge toți la statura unui om desăvârșit.” Acest lucru se construiește în noi, dar este, de asemenea, zidit de-a lungul a șapte epoci, vine prin statura omului desăvârșit, zidind Biserica înapoi la acea imagine perfectă a lui Isus Hristos. Dar, când acest Trup se unește acum, când ei se unesc și vin împreună în această zidire a Trupului, la această măsură a staturii plinătății lui Hristos, este pentru ca de acum înainte, „…să nu mai fim aruncați încoace și încolo prin șiretlicul oamenilor și prin viclenia lor iscusită, prin care pândesc să înșele, ci vorbind Adevărul în dragoste, să creștem în toate în El, care este Capul, Hristos.” Acum: „Din care tot Trupul bine închegat și strâns legat împreună prin contribuția fiecărei încheieturi…”
Acum, Pavel a început să vorbească despre slujba încincită, a vorbit despre o slujire a darurilor lui Hristos, care au venit pentru a zidi Biserica. Dar acesta nu a fost sfârșitul, deoarece acum, pe măsură ce Biserica vine împreună și este zidită sub conducerea lui Hristos, tot Trupul trebuie să fie bine unit împreună și strâns legat prin ceea ce dă fiecare încheietură. Acum nu este vorba numai de ceea ce face slujba încincită pentru a zidi, ci tot Trupul bine închegat și strâns legat prin ceea ce dă fiecare încheietură. Acesta este scopul, conform lucrării efective în măsura fiecărei părți, face creșterea Trupului pentru zidirea lui însuși în dragoste, făcând creșterea Trupului, zidind Trupul în dragoste.
Cine este responsabil acum pentru zidirea Trupului? Nu este numai slujba încincită, ci este și fiecare încheietură care alimentează, este lucrarea efectivă în măsura fiecărei părți, al fiecărui mădular, pe care Hristos o lucrează prin fiecare încheietură, prin fiecare mădular din acest Trup. De ce? Pentru ca Trupul să crească, pentru zidirea lui în dragoste.
Așadar, zidirea Trupului lui Hristos nu este doar lucrarea slujbei încincite, ci este lucrarea fiecărei părți așa cum o alimentează; a fiecărei articulații, așa cum o alimentează; a fiecărei părți care este în poziție. Este foarte, foarte important!
Fratele Branham a spus: „Chiar dacă este un mic capăt al degetului mic, vreau să rămână acolo.” Nu contează care este articulația, care este partea. Dacă noi credem că suntem cei mai de jos, „Eu sunt cel mai rău dintre cei mai răi…”
Ascultați, nu mă interesează dacă mă considerați cel mai neînsemnat dintre cei neînsemnați, sau cel mai rău dintre cei mai răi, atâta timp cât fac parte din acest Trup, pot fi cea mai minusculă parte a articulației care există, cea mai neîndemânatică parte, lucrul pe care nu-l vede nimeni, care nu este observat niciodată și care își trăiește toată viața lucrând în interior.
Nimeni nu știe vreodată ce face splina, ce face o celulă sau orice lucru din interiorul trupului meu. Sunt atât de multe lucruri în trupul meu despre care nici eu nu știu ce fac, nici măcar nu știu cum se numesc, nu știu care este funcția lor, nu știu câte părți sunt, dar toate lucrează împreună pentru a mă crește, pentru a mă zidi, pentru a mă edifica.
Deci, nu contează ce parte suntem atâta timp cât facem parte din acest Trup. Ce poziție mai glorioasă putem avea? Noi suntem parte din Trupul lui Isus Hristos. Slavă lui Dumnezeu!
De cele mai multe ori, când vorbesc cu oamenii, ei subestimează contribuția lor în Trup. Aproape de la toți auzi același lucru: „De fapt, eu nu fac nimic…” Te uiți la ei și spui: „Ce vrei să spui prin faptul că nu faci nimic?” Ca și cum tu ai face mai multă muncă decât noi ceilalți. „Ne place tot ce faci, și faci una și alta.” Toți ceilalți pot vedea aceasta, dar, de multe ori, noi înșine nu putem vedea aceasta, așa că ne subestimăm, ne desconsiderăm.
Dar, ascultați, Dumnezeu nu v-a născut în Trupul Său ca să nu faceți nimic. El nu v-a lăsat fără o măsură de har, după darul lui Hristos. El nu v-a etichetat ca pe o parte suplimentară, care nu aduce nimic, ci noi toți suntem aici pentru a face ceva pentru Împărăția lui Dumnezeu, și aceasta are legătură cu plasarea în poziție, are legătură cu cartea lui Iosua; are legătură cu cartea Efeseni; are legătură cu întreaga noastră viață și cu scopul pentru care suntem aici. Astfel, sfatul meu este să nu vă faceți griji cu privire la ce ar trebui să faceți, ci faceți, pur și simplu, orice puteți face. Faceți ce vă place, faceți ce sunteți inspirați să faceți, și nu vă faceți griji pentru aceasta, pentru că Dumnezeu vă va plasa pe toți pozițional.
Voi faceți, pur și simplu, ceea ce găsiți potrivit să faceți și faceți-o cu toată inima. Fiți fericiți făcând aceasta, dar să nu folosiți niciodată nimic din ceea ce v-a dat Dumnezeu să faceți ca o rampă de lansare spre altceva, pentru că dacă folosiți orice poziție, un dar sau orice lucru pe care vi l-a dat Dumnezeu să-l faceți în Trup, dacă îl folosiți ca o rampă de lansare spre altceva, cred că veți rămâne pe acea piatră considerată de voi de temelie, iar acea piatră de temelie va deveni un punct de aterizare, deoarece aceasta nu este o atitudine corectă. Atitudinea corectă este aceasta: Orice mi-a dat Dumnezeu, orice pot să fac, vreau să fac din toată inima.
Din nou în Înfierea, partea întâi, unde fratele Branham a spus:
„Da, când sunt născuți, și sunt născuți pozițional în Împărăția lui Dumnezeu, atunci Duhul Sfânt a așezat în Biserică pe unii apostoli, pe unii profeți, pe unii învățători, pe unii păstori și pe unii evangheliști. Apoi, El a dat vorbirea în limbi, interpretarea limbilor, cunoștință, înțelepciune, daruri de vindecare și tot felul de minuni. Unde biserica este…
Acum, acesta este scopul meu de a face aceasta. Biserica încearcă mereu să ia partea altuia, dar să nu faceți aceasta. Voi nu puteți să cultivați niciodată porumb în colțul lui Efraim, dacă sunteți Manase. Voi trebuie să vă ocupați locul în Hristos, să-l ocupați pozițional. Oh, devine profund și bogat când intrăm aici, căci Dumnezeu pune pe unul în biserică să vorbească în limbi, altul…Acum, noi am fost învățați de multe ori, că toți trebuie să vorbim în limbi. Aceasta este greșit. „Noi toți trebuie să facem aceasta.” Nu! Nu trebuie! Ei nu au trebuit să facă toți același lucru. Pentru fiecare, țara era rânduită și împărțită prin inspirație.”
Fratele Banham a continuat să explice acest lucru din cartea lui Iosua, și a spus:
„Ea a fost rânduită și împărțită prin inspirație. Nu toți au făcut același lucru. Ei au locuit în diferite părți ale acelui ținut, iar acel ținut era divers. Dacă priviți la națiunea Israel, acolo sunt munți, câmpii, sunt maluri de râu și țărmuri de mare. Este țărmul Mării Tiberiadei, lacul Ghenizaret, voi știți despre ce vorbesc, dar locul unde au fost așezați, avea legătură cu ocupația pe care o vor avea, dacă vor cultiva grâu, dacă vor crește capre, dacă vor crește oi sau orice vor face; dacă vor fi pescari.
Așadar, ei au fost plasați pozițional în țară. Fiecare a trebuit să facă ceea ce a fost rânduit să facă, în beneficiul întregii națiuni.”
La aceasta s-a referit fratele Branham aici.
Să mergem la 1Corinteni 12.4-6:
„Sunt felurite daruri, dar este același Duh;
sunt felurite slujbe, dar este același Domn;
sunt felurite lucrări, dar este același Dumnezeu, care lucrează totul în toți.”
Vreau să merg mai încet: „Sunt felurite daruri, dar este același Duh; sunt felurite slujbe, dar este același Domn; sunt felurite lucrări, dar este același Dumnezeu, care lucrează totul în toți.” Așadar, sunt multe daruri, dar sunt multe feluri în care acestea pot fi folosite; sunt multe feluri în care pot lucra împreună, pentru că nu trebuie să arate toate la fel. Începi să faci calcule pe o diversitate de daruri cu diferite feluri de folosire și cu diferite feluri în care pot lucra. Nu este nimic de felul acesta, prieteni! Totul este unic în felul în care Duhul îți conduce darul în folosire, și în felul cum îl conduce Duhul în lucrare.
Așadar, să nu ne comparăm între noi, ci să mergem, pur și simplu, așa cum ne călăuzește Dumnezeu. Haideți să facem așa cum ne călăuzește Dumnezeu.
„Și fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora.” Deci, fiecare a primit un dar pentru folosul tuturor celorlalți.
„De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înțelepciune; altuia, să vorbească despre cunoștință, datorită aceluiași Duh;
altuia credința, prin același Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin același Duh;
altuia, puterea de a face minuni; altuia, prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; și altuia, tălmăcirea limbilor.
Dar toate aceste lucruri le face unul și același Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voiește.”
Cine împarte? Duhul! Nu după voia noastră, ci după voia Lui.
Pavel a vorbit despre trup și despre faptul că mădularele nu sunt la fel, că nu toți sunt ochi sau mână, dar fiecare este necesar. Apoi, în versetul 27, a spus:
„Voi sunteți Trupul lui Hristos, și fiecare, în parte, mădularele Lui.
Și Dumnezeu a rânduit în Biserică, întâi apostoli; al doilea, proroci; al treilea, învățători; apoi, pe cei ce au darul minunilor; apoi, pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor, și vorbirii în felurite limbi.”
Îmi place mult lista aceasta. Ceea ce este interesant la lista aceasta, având în vedere că noi am trecut prin toate acestea, este că, de multe ori când se predică despre darurile Duhului, se pune accent numai pe trei sau patru dintre ele. Știți: vorbirea în limbi, tălmăcirea, minunile și lucruri de felul acesta. Dar, priviți la enumerarea făcută de Pavel: înțelepciunea, cunoașterea, deosebirea duhurilor, credința, și aici spune: „…cei care au darul minunilor, apoi cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor…” Ați auzit vreodată pe cineva ținând o predică despre ajutorări în biserică, ca dar al Duhului? Ați auzit vreodată pe cineva vorbind entuziasmat despre darurile Duhului de care avem nevoie? Avem nevoie de daruri care lucrează prin Duhul. De ce nu lucrează darurile în Duhul? Nimeni nu spune: „Ceea ce ne trebuie aici, sunt niște ajutoare. Nu avem destule ajutoare, eu aștept să văd ajutor în biserică.”
Vă dați seama că, dacă vrem darurile Duhului, le vrem pe toate, vrem totul. Nu vrem să excludem nimic, pentru că avem nevoie de articulații care alimentează, avem nevoie ca totul să lucreze împreună. Noi trebuie să avem Duhul lucrând în fiecare dintre noi.
Fratele Branham a spus că Dumnezeu a pus darurile Duhului în biserică și nu le-a luat niciodată înapoi. Deci, ele trebuie să fie acolo, lucrând în biserică. Deci, nu te descuraja dacă darul tău nu este unul vizibil, care se manifestă în cadrul slujbei, deoarece sunt daruri ale Duhului care sunt date pentru toți. Acestea pot fi: darul ajutorărilor, cârmuirilor și felurite limbi.
„Oare toți sunt apostoli? Toți sunt proroci? Toți sunt învățători? Toți sunt făcători de minuni?
Toți au darul tămăduirilor? Toți vorbesc în alte limbi? Toți tălmăcesc?
Umblați dar după darurile cele mai bune. Și vă voi arăta o cale nespus mai bună.”
Vom vedea când trecem la capitolul următor, dar nu vom intra în detalii acum.
Vom merge din nou la Înfierea, partea a doua:
„Efraim nu vrea să rămână. Unul dintre ei merge aici și îl găsim pe Manase chiar aici, spunând: „Oh, vai! Domnul mi-a dat un lan bun de porumb.” Apoi, iată că vine un…Gad a spus: „Ei bine. Acum stați puțin. Eu ar trebui să cultiv ovăz, dar voi cultiva și porumb. Aleluia!” Vedeți? Voi n-aveți nimic de-a face cu porumbul; luați ovăzul, ovăzul este partea voastră de crescut. Voi nu trebuie să pașteți oi, ci trebuie să pașteți vite. Dumnezeu vrea să așeze biserica, dar fiecare dintre ei vrea să facă același lucru.”
Diversitatea darurilor. Administrarea diversității și activități împărțite în mai multe feluri, după cum vrea Duhul. Eu spun: Doamne, ajută-mă să fiu orice vrei Tu să fiu. Amin.
Să citim mai departe ca să aflăm unde ne aflăm. Să mergem mai întâi la Iosua 23.2, apoi vom reveni la Efeseni 5.
„Atunci Iosua a chemat pe tot Israelul, pe bătrânii lui, pe căpeteniile lui, pe judecătorii lui, și pe căpeteniile oastei. Și le-a zis: „Eu sunt bătrân înaintat în vârstă.
Ați văzut tot ce a făcut Domnul, Dumnezeul vostru, tuturor neamurilor acelora dinaintea voastră; căci Domnul, Dumnezeul vostru, a luptat pentru voi.
Vedeți, v-am dat ca moștenire prin sorț, după semințiile voastre, neamurile acestea care au rămas, începând de la Iordan, și toate neamurile pe care le-am nimicit până la marea cea mare spre apusul soarelui.
Domnul, Dumnezeul vostru, le va izgoni dinaintea voastră și le va alunga dinaintea voastră, și voi le veți stăpâni țara, cum a spus Domnul, Dumnezeul vostru.
Puneți-vă toată puterea ca să păziți și să împliniți tot ce este scris în Cartea Legii lui Moise, fără să vă abateți nici la dreapta nici la stânga.
Să nu vă amestecați cu neamurile acestea care au rămas printre voi; să nu rostiți numele dumnezeilor lor, și să nu-l întrebuințați în jurământ; să nu le slujiți și să nu vă închinați înaintea lor.
Ci alipiți-vă de Domnul, Dumnezeul vostru, cum ați făcut până în ziua aceasta.
Domnul a izgonit dinaintea voastră neamuri mari și puternice, și nimeni până în ziua aceasta, n-a putut să vă stea împotrivă.
Unul singur dintre voi urmărea o mie din ei, căci Domnul, Dumnezeul vostru, lupta pentru voi, cum v-a spus.
Vegheați dar cu luare aminte asupra sufletelor voastre, ca să iubiți pe Domnul, Dumnezeul vostru.”
Iosua era aproape gata să se despartă de ei, și le-a dat câteva instrucțiuni finale, aici, în capitolele 23 și 24, spunându-le ce a făcut Dumnezeu pentru ei. „Dumnezeu a făcut aceasta pentru voi; Dumnezeu v-a adus în această țară, Dumnezeu v-a dat-o.” Iar în capitolul 24, el a zis: „Dumnezeu v-a dat să locuiți într-o țară pe care nu ați zidit-o voi; vii și măslini pe care nu i-ați sădit voi; podgorii pe care nu le-ați plantat voi; case pe care nu le-ați construit voi. Dumnezeu a făcut aceasta pentru voi.” Acesta este harul! „Dar, asigurați-vă că mergeți mai departe, că-I rămâneți fideli lui Dumnezeu, că stați separați de lume, că nu luați dumnezeii care sunt în jurul vostru și nu vă întoarceți la dumnezeii de odinioară, de la tatăl vostru.”
Iosua le-a dat toate aceste instrucțiuni în capitolele 23 și 24, și le-a spus: „Dumnezeu a făcut aceasta pentru voi; Dumnezeu v-a scos afară; Dumnezeu v-a adus înăuntru; Dumnezeu v-a dat țara; Dumnezeu i-a alungat pe locuitorii țării, și acum, duceți-vă să stăpâniți restul țării și Dumnezeu îi va alunga din mijlocul vostru, pentru că Dumnezeu este Cel care luptă pentru voi. Nici un om nu va sta înaintea voastră. O mie de oameni vor fugi dinaintea unui singur om. Nu vor putea sta înaintea ta, pentru că Dumnezeu este pentru voi.”
Apoi, le-a spus: „Mai bine rămâneți cu Dumnezeu. Nu vă întoarceți la vechile obiceiuri; nu vă întoarceți la dumnezeii acestor neamuri; nu vă întoarceți la foștii voștri dumnezei, cărora le-au slujit părinții voștri dincolo de râu.” El vorbea despre Avraam și Sara, când erau închinători la idoli. El le-a spus: „Să nu faceți aceasta. Rămâneți credincioși lui Dumnezeu! Iubiți-L pe Dumnezeu!”
Amintiți-vă că Iosua este paralel cu Efeseni, așa că haideți să mergem la Efeseni 5. Vă amintiți că primele trei capitole din Efeseni, sunt harul, iar următoarele trei capitole sunt instrucțiunile faptelor. Să citim de la versetul 1:
„Urmați dar pilda lui Dumnezeu ca niște copii prea iubiți.
Trăiți în dragoste, după cum și Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine pentru noi „ca un prinos și ca o jertfă de bun miros”, lui Dumnezeu.
Curvia sau orice fel de altă necurăție, sau lăcomia de avere, nici să nu fie pomenite între voi, așa cum se cuvine unor sfinți.
Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, care nu sunt cuviincioase, ci mai degrabă cuvinte de mulțumire.
Căci știți bine că nici un curvar, nici un stricat, nici un lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moștenire în Împărăția lui Hristos și a lui Dumnezeu.
Nimeni să nu vă înșele cu vorbe deșarte, căci din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători.
Să nu vă întovărășiți dar deloc cu ei.
Odinioară erați întuneric, dar acum sunteți lumină în Domnul. Umblați deci ca niște copii ai luminii.
Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire și în adevăr.
Cercetați ce este plăcut înaintea Domnului.,
și nu luați deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiți-le.
Căci este rușine numai să spunem ce fac ei în ascuns.
Dar toate aceste lucruri, când sunt osândite de lumină, sunt date la iveală, pentru că ceea ce scoate totul la iveală, este lumina.
De aceea zice: „Deșteaptă-te tu, care dormi, scoală-te din morți, și Hristos te va lumina.”
Luați seama deci să umblați cu băgare de seamă, nu ca niște neînțelepți, ci ca niște înțelepți.
Răscumpărați vremea, căci zilele sunt rele.
De aceea, nu fiți nepricepuți, ci înțelepți, care este voia lui Dumnezeu.
Nu vă îmbătați de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiți plini de Duh,
vorbindu-vă vouă înșivă în Psalmi și imnuri și cântări spirituale, cântând și lăudând pe Domnul în inimile voastre.
Mulțumiți întotdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos.”
Vedeți paralela dintre Iosua și Efeseni? Când erau în țară, Iosua le-a spus: „Aceasta a făcut Dumnezeu pentru voi. Acum, voi să faceți aceasta.” Apoi, El vine și ne spune același lucru în cartea Efesenilor: „Aceasta a făcut Dumnezeu pentru voi. Sunteți predestinați pentru aceasta. Dumnezeu a făcut aceasta înainte de întemeierea lumii. Prin harul Său, pentru scopul Său ați fost chemați. Voi sunteți mântuiți prin har și ați fost chemați la fapte bune.” El le-a spus toate aceste lucruri și a spus: „Dumnezeu a făcut toate acestea pentru voi, acum faceți și voi aceasta: stați separați de lume, nu luați parte la toate lucrurile din lume. Trăiți curați și sfinți, separați pentru scopul pentru care v-a chemat Dumnezeu.” Efeseni este paralel cu Iosua.
În continuare, vreau să abordez această mică parte de aici, pentru că noi știm unde au eșuat ei, unde a eșuat Iosua. Ei au luat țara, dar înainte s-o poată stăpâni pe deplin, înainte să aibă toată moștenirea sub control, au început să greșească făcând legăminte și înțelegeri cu neamurile, punând neamurile sub tribut, iar după aceea au început să fie atrași de păcatele lor. Tot ce le-a spus Iosua să nu facă, au început să facă, și astfel au căzut înainte de a-și îndeplini întregul scop.
Noi știm că prima biserică a făcut același lucru. Pavel le-a spus: „Dumnezeu v-a scos afară cu mână puternică. El v-a eliberat din întuneric, din tărâmul întunericului și v-a adus la Sine. El v-a născut în Sine, prin Sângele lui Isus Hristos, prin Duhul lui Dumnezeu; El v-a adus în moștenirea voastră, El v-a adus în aceste locuri, și acum, stați aici. Nu vă întoarceți la pofta de altădată; nu vă întoarceți la lucrurile lumii; nu vă întoarceți la lucrurile pe care le fac sistemele religioase. Nu faceți aceasta!”
Dar Biserica a eșuat și s-a întors direct la aceasta. Astfel, vedem că Efeseni este o paralelă cu Iosua.
În mesajul Înfierea, partea întâi, fratele Branham a spus ceva cu care aș vrea să închei.
„Acum, cartea Efeseni, așa cum tocmai am spus, după părerea mea, este una din cele mai mari cărți ale Noului Testament. Aceasta ne lasă într-o situație unde calvinismul eșuează pe o ramură, iar arminianismul pe cealaltă ramură. Dar cartea Efeseni le trage împreună și plasează Biserica în mod corespunzător.
Acum, eu am tipizat-o cu Iosua. Dacă observați, Israel era scos din Egipt, și există trei etape ale călătoriei lor. O etapă a fost părăsirea Egiptului; a doua etapă a fost călătoria prin pustie, iar următoarea etapă a fost Canaanul.
Acum, Canaanul nu reprezintă epoca Mileniului. El reprezintă numai epoca biruitorului, dispensația biruinței, pentru că în Canaan, ei au ucis, au ars și au cucerit cetăți.”
Acest lucru este important, pentru că, ce a tipizat el prin intrarea în țara făgăduită, pentru noi în Efeseni? Intrarea în botezul Duhului Sfânt. Amin? Astfel, botezul Duhului Sfânt, nu este încă Mileniul. Corect? El ne-a arătat că acolo încă aveau loc lupte, încă se întâmplau lucruri.
În Înfierea, partea a doua, el a spus:
„În această țară făgăduită… Totul ne aparține în această Țară făgăduită. Vezi, frate Collins? Vedeți? În Țara făgăduită totul ne aparține. Când Israel a trecut acest Iordan în țara promisă, a luptat cu toate lucrurile…Acum, amintiți-vă. În această țară promisă, nu înseamnă că sunteți imuni la boli, nu înseamnă că sunteți imuni la necazuri, totuși scrie aceasta, (Oh, lăsați aceasta să pătrundă adânc), spune aceasta: „Este a voastră! Doar ridicați-vă și luați-o!”
Când au trecut la moștenirea lor, a fost o promisiune care le-a fost dată, care i-a fost dată tatălui lor, Avraam. Ei au fost incluși în promisiune printr-un legământ necondiționat al harului. Dumnezeu a spus: „Eu voi face aceasta!” Și conform legământului Său, al harului Său, El a făcut-o. El i-a scos afară cu mână puternică, i-a eliberat din sclavie, din întuneric și moarte și i-a adus înapoi la viață. El i-a adus în promisiunea pe care le-a dat-o, a stabilit granițele, i-a împărțit în țară, le-a promis puterea Lui ca să-i ajute să biruiască fiecare dușman, dacă vor continua să lupte și vor rămâne separați.
Același lucru s-a întâmplat cu Biserica. Aceasta ni s-a întâmplat și nouă. Dumnezeu ne-a scos afară cu mână puternică, ne-a eliberat din întuneric, ne-a scos din morți, din moartea păcatului și din întunericul necredinței, ne-a înviat la Viață și ne-a adus în promisiunea Lui, prin botezul Duhului Sfânt. Dar în această promisiune există necazuri, există dificultăți peste tot. Nu sunteți imuni la boli, nu sunteți imuni la lupte, dar El vă spune: „Aceasta este promisiunea ta. Ia-o!” Aceasta ți-a promis El, propria Lui Viață, pentru a-ți da putere să biruiești fiecare dușman, să depășești fiecare obstacol. Indiferent ce vei întâmpina, El a promis deja, promisiunea Lui este în interiorul tău să te ajute să biruiești. Dar trebuie să rămânem separați de lume, separați de religiile lumii, să rămânem predați lui Dumnezeu, să rămânem îndrăgostiți de El. Amin. Aici a eșuat prima Biserică.
Ascultați, această Mireasă nu va eșua! O spun de multe ori: Nu pentru că aceasta este mai bună, mai inteligentă; nu pentru că este mai educată, nimic din toate acestea, ci pentru că EL a predestinat-o să nu eșueze. Amin. Această Biserică va rămâne separată prin puterea Duhului Sfânt. Ea va rămâne separată de lume, de religie și de ideile omenești. Ea se va lipi de Domnul și-L va iubi. Ea va rămâne separată de orice altceva, va birui și va accepta toate promisiunile.
Dacă este promis în Cuvânt, dacă este în Noul Testament, este pentru tine. Ridică-te și ia-o! Ia Țara în stăpânire! Amin.
Aș vrea să mai iau un pasaj biblic din Efeseni 6.10-18. Slavă Domnului! Binecuvântările cerului se revarsă peste Ea.
„Încolo fraților, întăriți-vă în Domnul și în puterea tăriei Lui.
Îmbrăcați-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteți ține piept împotriva uneltirilor diavolului.
Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești.
De aceea, luați toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteți împotrivi în ziua cea rea, și să rămâneți în picioare, după ce veți fi biruit totul.
Stați gata dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcați cu platoșa neprihănirii,
având picioarele încălțate cu râvna Evangheliei păcii.
Pe deasupra tuturor acestora luați scutul credinței, cu care veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău.
Luați și coiful mântuirii și sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.
Faceți în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri. Vegheați la aceasta cu toată stăruința, și rugăciune pentru toți sfinții.”
Acestea sunt ultimele instrucțiuni pe care le dă Pavel Bisericii din Efes. În continuare, a cerut rugăciune pentru el și a adus câteva salutări. Dar ultima instrucțiune pe care o dă, este: „Întăriți-vă în Domnul, și în puterea tăriei Lui!” El le dă instrucțiuni: „Fiți tari!” Este aproape la fel ca atunci când Domnul l-a instruit pe Iosua, și i-a spus: „Întăriți-vă și nu vă temeți!” Iar Iosua a instruit poporul: „Întăriți-vă și nu vă temeți! Duceți-vă și luați moștenirea!”
Și acum, ultimele instrucțiuni pe care ni le-a dat el, ce a făcut Dumnezeu pentru noi, ce suntem în har, ce suntem prin predestinare ca și copii ai lui Dumnezeu predestinați la înfiere, mântuiți prin har, prin credință; el ne spune toate acestea, apoi ne dă instrucțiuni pentru a trăi o viață curată, separată, pentru a fi folositori în Împărăția lui Dumnezeu, și încheie cu aceasta: „Întăriți-vă în Domnul și în puterea tăriei Lui. Îmbrăcați-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteți ține piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui…”
Pavel a spus: „Ascultați, vă las aceasta. Voi vă îndreptați spre o luptă spirituală și veți lupta în fiecare zi a vieții voastre pentru a moșteni plinătatea acestei promisiuni. Aceasta nu înseamnă că ați pășit deja în Mileniu, pentru că încă mai este luptă, încă mai este război, încă mai sunt lucruri de biruit în propriile noastre vieți. Dar pentru a face aceasta, va trebui să adoptați viziunea unui războinic, și să nu deveniți leneși, pentru că aceasta s-a întâmplat cu Israel.” Israel a încetat să lupte și a început să cultive. Ei au încetat să lupte și s-au îndreptat spre plăcerile moștenirii lor, au încetat să lupte pentru plinătatea moștenirii. Ce înseamnă aceasta?
El i-a lăsat cu aceste instrucțiuni: „Puneți-vă armura; puneți-vă încălțămintea; puneți-vă brâul; luați Sabia în mână și rugați-vă tot timpul, pentru că aceasta nu este o luptă fizică, nu este o moștenire fizică, ci este o moștenire spirituală, este o promisiune pe care ne-a dat-o El. Și ce este Mireasa? Ea este Noul Testament. Aceasta este tot.
Așadar, tot ce este în acest Nou Testament, este pentru noi. Fiecare promisiune ne este dată de Duhul Sfânt, prin moartea și învierea lui Isus Hristos. Sângele Lui a cumpărat totul pentru noi. Viața Lui s-a întors la noi ca să ne dea putere să stăpânim totul și să mergem mai departe.
„Fii soldat! Nu fi leneș! Nu începe să te așezi, să te stabilești și să faci vin și ospețe, ci să mergem mai departe, să mergem până când vom primi plinătatea moștenirii, până va fi în posesia noastră.” Și ce este plinătatea moștenirii? Un trup nou! Eu nu voi fi fericit până când nu voi primi un trup nou. De ce? Pentru că este promisiunea mea pentru această epocă.
Deci, nu voi înceta să presez, nu voi începe să-mi iau moștenirea aici și să trăiesc în ea. Voi rămâne separat de lume, predat lui Dumnezeu, Îl voi iubi mai presus de orice și-mi voi ține mintea, inima și trupul concentrate asupra Lui. Mă pregătesc tot timpul pentru luptă, pentru că această moștenire, ca s-o posed pe deplin, va necesita o luptă. Dar, slavă lui Dumnezeu, El ne-a echipat pentru luptă!
Amintiți-vă, Efeseni este paralel cu Iosua, iar Iosua a spus: „Duceți-vă și luați țara! Luptați, și Eu voi fi cu voi. Eu voi lupta pentru voi, Eu îi voi alunga. Duceți-vă și luptați!” Nu era vorba ca ei să stea în spate pe călcâie învârtindu-și degetele, în timp ce Dumnezeu îi alunga pentru ei. Nu. Dumnezeu a spus: „Când voi veți lupta, Eu voi lupta pentru voi. Eu îi voi alunga atunci când îi veți alunga voi.”
Și Dumnezeu va face același lucru pentru voi și pentru mine, prieteni. Când ne vom încinge împotriva diavolului, El îl va împinge din cale. Când luăm Sabia Duhului cu mână puternică de credință și o vom înfige în inima dușmanului, El va sta în spatele nostru, prin puterea Duhului Sfânt, și va împinge acea Sabie înainte. Dar noi trebuie să ne îmbrăcăm cu armura completă și să fim luptători în această luptă, pentru că Efeseni este paralel cu Iosua.
Este mai clar acest lucru acum decât înainte? Îmi plac aceste studii biblice. Oh, Doamne, fratele Branham este atât de extraordinar! Darul pe care l-a pus Dumnezeu în el, Cuvântul pe care L-a adus Dumnezeu prin el, în care sunt mici pepite care au fost lăsate pentru noi, prieteni, prin care să începem să înțelegem unde ne aflăm, să înțelegem tabloul, ce a mers rău și de ce este nevoie în acest ceas pentru a poseda promisiunea pe deplin.
Oh, Îl iubiți? Sunt atât de bucuros să știu că am trecut Iordanul și luăm Țara! El ne-a adus înapoi la moștenirea noastră, și trebuie s-o posedăm pe deplin, în întregime. Slavă Domnului! Amin.
Dumnezeu să vă binecuvânteze. Să ne rugăm.
Dragă, Tată ceresc, Îți mulțumim, Doamne, pentru această zi minunată pe care ne-ai dat-o. Îți mulțumim pentru Cuvântul Tău, care este atât de bogat și atât de adevărat. Îți mulțumesc, Doamne, pentru că ai trimis un profet în zilele noastre și ai legitimat acel Glas, ca să știm pe Cine să ascultăm.
Doamne, știm unde să mergem pentru ca Tu să ne descoperi adevărurile Tale, care stau acolo pentru acest ceas. Oh, Îți suntem atât de recunoscători că ne-ai arătat că Iosua și Efeseni se tipizează unul pe celălalt, iar noi putem vedea și învăța prin exemplul din Iosua și prin ceea ce s-a întâmplat în prima epocă a Bisericii, putem învăța ce ar trebui să facem în acest ceas.
Doamne, Te rog să ne ajuți să fim recunoscători pentru tot ce ai făcut pentru noi! Ajută-ne să privim la harul Tău uimitor, la Planul Tău predestinat, la scopul Tău pentru viețile noastre și să ne bucurăm, Doamne, căci Tu ai făcut pentru noi ceva ce noi nu am fi putut face niciodată. Ajută-ne ca și noi, la rândul nostru, să ne separăm de orice altă viață, de tot ce există în această lume, de tot ce ne înconjoară și să ne dedicăm, pe deplin, Ție.
Ajută-ne să ne îmbrăcăm cu toată armura și ajută-ne să luptăm împotriva răutății diavolului, luând acest Cuvânt și punându-L peste noi și peste orice loc construit pentru apărare. Ajută-ne să luăm Sabia Duhului cu care să-l împingem înapoi pe inamic și să luptăm împotriva lui. Ajută-ne, Doamne, să cucerim tot pământul. Acolo unde ei au eșuat în zilele lui Iosua, acolo unde a eșuat prima Biserică, Doamne, Tu ai predestinat ca această Biserică să nu eșueze, pentru că Ți-ai trimis Puterea Ta, ca să Te asiguri că va reuși. Doamne, ajută-ne să trăim în acea moștenire.
Oh, Doamne, ne predăm Ție, și Te rugăm să lași puterea Ta să vină și să ne dea putere de biruință. Doamne, vrei să ne dai putere să biruim în lupta noastră? Vrei să înaintezi alături de noi în timp ce-l presăm pe dușman înapoi? Dă-ne putere să depășim orice obstacol, fiecare provocare la adresa Cuvântului Tău, care vine în viața noastră.
Ajută-ne să luăm Cuvântul și să mergem înainte cu îndrăzneală, iar când totul vine ca să ne provoace umblarea, să ne provoace gândirea, vorbirea, fie ca prin Duhul Tău, să ne îndreptăm spre moștenire, să luăm toată promisiunea și să trecem prin fiecare piedică sau obstacol pe care ni l-ar pune în cale inamicul, pentru că la aceasta ne-ai chemat, Doamne. Ne-ai chemat la înfiere, ne-ai chemat la poziția noastră, la locul nostru. Acesta nu este numai momentul înfierii personale și al plasării, ci este momentul în care vrei să-Ți așezi Mireasa în toată slava Ei, după ce a ajuns la maturitatea deplină, unită cu Capul, cu Conducerea, Hristos. Tu vrei ca Ea să ajungă în poziția Ei, Doamne, și ca să se întâmple aceasta, fiecare dintre noi trebuie să rămână în moștenirea lui. Ajută-ne, Doamne, să rămânem în moștenirea noastră.
Te iubim, și Îți cerem binecuvântările Tale asupra noastră. Călăuzește-ne prin Cuvântul Tău, sfătuiește-ne prin Adevărul Tău. Ajută-ne să rămânem sensibili la Duhul Tău și maleabili în mâinile Tale, ca să ne poți folosi în orice fel dorești.
Te iubim și Îți cerem binecuvântarea Ta asupra acestei slujbe și asupra vieților noastre. În timp ce plecăm de aici, fie ca Tu să ne ajuți, Doamne, să terminăm cursa care ne este pusă înainte. Îți cerem binecuvântarea peste toate acestea, în Numele lui Isus Hristos. Amin.
-AMIN-