SĂMÂNȚA – Partea a doua

POLONIA

03 mai 2025

Partea a doua

Amin! Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți, în această dimineață. Sunt atât de mulțumitor pentru oportunitatea de a fi împreună din nou, pentru că Dumnezeu ne-a dat mai multe zile pe care să le petrecem împreună.

Eu m-am bucurat de părtășia de aici. Am avut ocazia să cunosc atât de mulți frați, să vă strâng mâinile și să simt conexiunea în Duhul. Este un timp atât de minunat!

M-am bucurat de serviciul de aseară. L-am apreciat foarte mult pe fratele John, pentru că a turnat tot ce se găsea în inima lui. S-a putut vedea că el predica din adâncul sufletului său, încurajându-ne să mergem înainte, nu să ne oprim în curtea dinafară a Templului. El era ca un antrenor instruindu-ne: „Mergeți mai departe! Puteți să o faceți! Continuați! Mergeți tot drumul până la Hristos, voi înșivă, singuri. Nu aveți nevoie de nimeni altcineva. Puteți merge singuri până la El!” M-am simțit binecuvântat. Mi-am dat seama că aceasta este ceea ce toți avem nevoie: Să mergem dincolo de perdea și să-L întâlnim pe Hristos, noi înșine. Dar, chiar și cei care au fost dincolo de perdea, este bine pentru noi să ne amintim, că putem intra în Sfânta Sfintelor, apoi să ieșim afară și să devenim ocupați în Curtea dinafară. Dar va trebui să ne amintim că adevăratul nostru loc de odihnă este doar cu El. Așadar, a fost bine. Iar eu am fost încurajat.

A fost un mare privilegiu, iar noi am fost binecuvântați. Este o binecuvântare să fim împreună, iar dacă noi putem să ne bucurăm de aceasta, la acest nivel, în trupuri hibride, cum va fi Cina nunții? Va fi frumos, iar noi nu vom avea nevoie de tort, pentru că atunci nu vom mânca, ci doar vom avea părtășie. Sunt atât de entuziasmat pentru ce a pregătit Dumnezeu pentru noi!

Dacă am putea lua Bibliile în dimineața aceasta și să mergem la Geneza 1.9-13:

„Dumnezeu a zis: „Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului şi să se arate uscatul!” Şi aşa a fost.

Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.” Şi aşa a fost.

Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia.”

Să ne plecăm capetele împreună.

Tatăl nostru ceresc, Doamne Isuse, noi venim la Tine pentru că avem nevoie de Tine. Încă o dată avem nevoie de Tine, Doamne, pentru că nu putem face aceasta de unii singuri, de aceea avem nevoie de Duhul Tău ca să deschidă Cuvântul, și avem nevoie de Duhul Tău ca să deschidă înțelegerea noastră. Atât vorbitorul, cât și ascultătorul are nevoie de Tine. Fie ca Tu să sădești Cuvântul în inimile noastre, fie ca El să crească acolo și să aducă rod pentru slava Ta. Cerem aceasta în numele lui Isus, Amin! Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Așadar, ieri am vorbit despre „Grădinar,” iar astăzi, aș dori să vorbim despre SĂMÂNȚĂ. Amintiți-vă că tema noastră de ieri a fost întreaga Scriptură. Așadar, încă o dată, vreau să luăm ca text, întreaga Biblie. Ieri am învățat să nu privim la Scripturi, ci la tablou, deoarece putem privi la Scripturi, dar dacă nu înțelegem tabloul, nu vom înțelege Scripturile corect. Deși Scripturile sunt adevărate, noi nu le vom înțelege corect dacă mai întâi, nu vedem tabloul. Dar, de îndată ce vedem tabloul, atunci vom înțelege Scriptura.

Fratele Branham a spus că este ca un puzzle. Poți avea un puzzle de o sută de piese și poți lucra atât de mult să le pui împreună, dar este foarte dificil dacă nu ai tabloul. Atunci când facem un puzzle, luăm coperta, care are imaginea, o punem în fața noastră, și tot timpul în care lucrăm cu acele piese, continuăm să privim la imagine. Fără imagine, am lucra, am lucra și am continua să lucrăm fără a ajunge undeva. Chiar și având imaginea în față, uneori nu putem înțelege unde se potrivește o piesă pe care o luăm în mâinile noastre, la un moment dat. Pare că nu se potrivește undeva, dar nu sunt agitat pentru că văd imaginea și știu că piesa pe care o am în mână, se potrivește undeva.

Așadar, chiar dacă acum nu pot înțelege unde se potrivește, iau acea piesă și o pun undeva deoparte și continui să lucrez la puzzle. Apoi, dintr-o dată, punând ceva împreună, spui: „Aceasta este! Aceasta este! Aici se potrivește acea piesă!” Vedeți? Dacă vedem imaginea, ne putem relaxa pentru că în cele din urmă, totul va veni la locul său și se va potrivi cu imaginea.

Așadar, ne putem odihni pentru că știm care este scopul. Dumnezeu a fost atât de bun cu noi, pentru că ne-a dat un Mesaj trimițând un profet, iar acel profet, ne-a dat un tablou. Și acum, putem lua tabloul și ne putem întoarce la Scripturi și să începem să le poziționăm. Așadar, a trebuit să trecem de la un tablou metodist, de la unul baptist, de la unul penticostal, de la unul catolic sau chiar de la propriul nostru tablou, pentru că a fost nevoie să ni se dea tabloul corect. Iar această Biblie este mai mult de o mie de piese. Este un puzzle de un milion de piese. Și este imposibil fără tablou. Mulțumim lui Dumnezeu pentru Mesajul profetic. Așadar, în această dimineață, dorim să predicăm întreaga Biblie.

În Geneza 1, vedem că Domnul așază o lege, aceasta fiind „legea seminței”. El a spus: „Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.” Şi aşa a fost.”

Așadar, El a adus la suprafață verdeață, iarbă cu sămânță, pomi roditori cu rod după soiul lor, iar sămânța nu poate aduce la suprafață decât după soiul ei. Aceasta este legea seminței și anume că în sămânță se află viața plantei. Și sămânța nu poate aduce la suprafață, decât după soiul ei.

Deci, Dumnezeu a început cu această lege și anume, „Legea seminței”.

În mesajul Căsătorie și despărțire, fratele Branham, a spus:

„Toate aceste lucruri pe care le vedeți că au loc pe pământ, au început în Geneza. Așadar, Geneza este capitolul sămânță al Bibliei. Este începutul”.

Și din nou profetul spune:

„Cuvântul: „Geneza”, este capitolul sămânță la fiecare întrebare din Scriptură. Întotdeauna va trebui să mergeți la sămânță pentru a înțelege ce fel de sămânță se află în câmp și pentru a afla cum va fi secerișul vostru. Acum, ce fel de sămânță este semănată? Geneza, fiind capitolul sămânță, ne vom întoarce înapoi la ea.”

Fratele Branham ne spune că totul a început în Geneza. Tot ce se află în lume astăzi, a început în Geneza. Tot ce se găsește în Biblie, a început în Geneza. Deci, dacă vreți să înțelegeți cum va fi secerișul, trebuie să vă întoarceți înapoi pentru a vedea cum este sămânța. Iar sămânța se află în Geneza, pentru că Geneza este cartea seminței. „Geneza” înseamnă „Genă” sau „Origine”, începutul. Așadar, totul a ieșit din Geneza. Astfel, dacă vreți să aflați ce ar trebui să avem în Cartea Apocalipsei, care este Cartea secerișului, Cartea rodului, Cartea maturității depline când fiecare sămânță vine la suprafață și este recoltată, pentru a înțelege Apocalipsa, trebuie să înțelegem Geneza și să vedem ce sămânță a căzut în pământ. Să mergem la Geneza 2.8:

„Apoi, Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe omul pe care-l întocmise.”

Să citim versetul 18:

„Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.”

 „Atunci, Domnul Dumnezeu a trimis un somnadânc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei.

Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.

Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi „femeie”, pentru că a fost luată din om.”

De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.” (versetele 21-24).

Aceasta a fost încheierea lucrării lui Dumnezeu. Când a terminat-o, S-a putut odihni. Grădina Lui era terminată, capodopera Lui era încheiată, El desenase tabloul, și acum, tabloul Său era arătat. Aceasta era ceea ce El avusese în gândul Său, iar acum a venit la suprafață. El lucrase timp de șase mii de ani pentru a termina acest tablou; șase zile, șase mii de ani, iar la final, S-a putut odihni pentru că terminase totul. Tabloul Său era la vedere. Lucrarea Sa era încheiată, iar atunci, fiul Său și soția fiului Său domneau asupra Creației.

Aceasta este sămânța, aceasta este Geneza, acesta este începutul, acesta este tabloul. Aceasta era ceea ce Dumnezeu a dorit să facă, și a făcut-o. Dar a făcut-o sub formă de sămânță, pentru că, dacă privim la principiul seminței, dacă luăm o sămânță, o punem în pământ și o lăsăm să treacă printr-un proces de creștere, când procesul este încheiat, ce avem din nou? Avem tot o sămânță, o sămânță înmulțită. Avem din nou ceea ce a căzut în pământ, însă de mult mai multe ori. Nu ceva diferit, ci exact același lucru. Mai mult din același soi.

Dumnezeu a început cu un bărbat și o femeie și observăm că El urma să-și sădească Sămânța Sa, ca să poată avea un seceriș. A semănat Sămânța în Geneza și a adus secerișul în Apocalipsa. Această Biblie începe cu o căsătorie și se încheie cu o căsătorie. Este un singur tablou. Începe cu o sămânță, un bărbat și o femeie, și se încheie cu o sămânță, Hristos într-un Trup alcătuit din mai multe mădulare. Dumnezeu a știut că acel tablou va cădea, dar sămânța trebuia să cadă în pământ și să moară, pentru ca ea să se poată înmulți.

Să mergem la Ioan 12:23-24:

„Drept răspuns, Isus le-a zis: „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului.

Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce multă roadă.”

Așadar, sămânța care a fost semănată în Eden, tabloul pictat de Dumnezeu în formă singulară, a căzut în pământ și a murit din cauza păcatului. Dar Grădinarul a ieșit din odihna Sa și a început să lucreze din nou, și timp de șase mii de ani, a adus secerișul, a lucrat pentru a aduce înapoi ceea ce a căzut, doar că în timpul secerișului va fi înmulțit. Așadar, a lucrat de-a lungul Vechiului Testament pentru a-l aduce înapoi pe Adam, iar în cele din urmă l-a avut pe Adam.

Să mergem la Ioan 19:40-42:

„Au luat deci trupul lui Isus şi l-au înfăşurat în fâşii de pânză de in, cu miresme, după cum au obicei iudeii să îngroape.

În locul unde fusese răstignit Isus, era o grădină; şi în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni.

Din pricină că era ziua Pregătirii iudeilor, pentru că mormântul era aproape, au pus acolo pe Isus.”

Noi am văzut aceasta ieri, și anume că Dumnezeu a sădit Sămânța Sa, Fiul Său desăvârșit, Fiul Său restituit, ultimul Adam. El L-a luat și L-a arătat: „Acesta este El”, a dovedit că era El, apoi L-a „sădit” într-o grădină, pentru că semințele sunt puse într-o grădină. Iar sămânța trebuie să moară, trebuie să intre în pământ și să moară, pentru a se aduce înapoi pe sine, înmulțită.

Fratele Branham a spus: „Dumnezeu a semănat Sămânța Sa, iar Sămânța Sa este Hristos”.

Să mergem din nou la Matei 13.24-30:

Isus le-a pus înainte o altă pildă şi le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui.

Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu şi a plecat.

Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina.

Robii stăpânului casei au venit şi i-au zis: „Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are dar neghină?”

El le-a răspuns: „Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.” Şi robii i-au zis: „Vrei dar să mergem s-o smulgem?”

„Nu”, le-a zis el, „ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea.

Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului…” (Cartea Apocalipsei. Vă voi arăta cum voi aduna neghina, apoi vă voi arăta cum voi aduna grâul și vă voi arăta ce se va întâmpla cu neghina; vă voi arăta ce se va întâmpla cu snopii și vă voi arăta ce se întâmplă cu sămânța. Despre aceasta este Cartea Apocalipsei, timpul secerișului).

Să mergem mai departe și să citim de la versetul 37:

„El le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul omului.

Ţarina este lumea; sămânţa bună sunt fiii Împărăţiei; neghina sunt fiii celui rău.

Vrăjmaşul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul veacului; secerătorii sunt îngerii.”

Țineți minte, totul începe în Geneza, chiar și semănatul neghinei de către Diavol, cel rău. Acea sămânță a fost semănată în Geneza, și ea va ajunge la timpul secerișului pentru că totul începe în Geneza și se va încheia în Apocalipsa. Ce este Apocalipsa? Timpul seminței, timpul rodului, timpul secerișului. Iar rodul definește sămânța. În Apocalipsa, fiecare sămânță care a fost sădită ajunge la rod, și atunci, nu vei mai putea ascunde sămânța. Amin!

În mesajul Pecetea a patra, fratele Branham a spus:

 „În Geneza 1.1, este scris: „La început, Dumnezeu a creat cerul și pământul.” Punct! Aceasta este tot. „Pământul era pustiu și gol”. Iar eu am spus: „Eu cred că fiecare sămânță se afla acolo, dintr-o altă civilizație sau ceva de acest fel. Iar de îndată ce apa a fost îndepărtată și lumina a atins-o, la suprafață au venit copacii și totul.”

Fratele Branham ne învață că lumea era într-o formă distrusă. Existase ceva înainte, dar a fost distrus. Dar când Dumnezeu a venit, El recrea Pământul, îl restructura pentru scopul Său. Dar El nu a sădit semințe, pentru că ele erau deja sădite. Sămânța se afla deja acolo. Sub apă, sub distrugere, sub întuneric, exista deja o sămânță, iar acea sămânță avea deja viață în ea, dar nu se putea manifesta până când Dumnezeu, prin Cuvântul vorbit, urma să creeze condițiile potrivite. Prin Cuvântul lui Dumnezeu, El a creat condițiile potrivite, iar sub acestea, sămânța care se afla deja acolo, a început să se manifeste, a început să crească.

Iată ce fratele Branham spune în continuare:

„Este același lucru și cu ființa umană, este un tip. Când ceața este dată la o parte, iar când Adevărul descoperit ajunge la adevărata Sămânță, care se află acolo, încă germinată, iar Lumina Evangheliei o poate atinge printr-o legitimare adevărată a Cuvântului, va trăi. Are viață în ea. În afară de aceasta, nu poate trăi, nu are viață în ea.”

Fratele Branham ne-a spus că la început, când apele și întunericul acopereau Pământul, El a început să creeze condițiile pentru viață. El a creat o atmosferă a dragostei și a bucuriei, a compasiunii. Aceasta era atmosfera potrivită pentru ca viața să iasă la suprafață. El a adus lumina care este descoperirea, iluminarea, acestea fiind condițiile potrivite pentru viață. Dar, el a spus: „Nu toate semințele au venit la viață. Unele dintre ele au fost stinse de ape.” Ele nu mai aveau viață în ele. Doar semințele care aveau viață în ele au venit la suprafață, în acele condiții. Amin!

Fratele Branham a spus că adevărata Sămânță se găsea acolo deja germinată. Așadar, El nu a fost nevoit să pună viață în sămânță, pentru că viața era deja în sămânță. Tot ce a trebuit să facă, a fost să schimbe condițiile dinafară, iar când condițiile potrivite s-au întrunit, viața din acea sămânță a răsărit. Și el a spus: „Acesta este tipul ființei umane”.

Noi am venit în lumea aceasta înveliți în întuneric, am fost născuți în putrezire, am fost născuți într-o stare de judecată din cauza căderii din grădina Eden. Așadar, pământul nostru se află în stare de judecată pentru că am fost născuți greșit. Am venit la viață în putrezire, am fost înstrăinați de Dumnezeu, mințile noastre au fost întunecate, aceasta însemnând că întunericul ne acoperea. Dar dacă Dumnezeu poate schimba condițiile din jurul nostru, dacă poate îndepărta întunericul, dacă poate aduce lumina Evangheliei, și dacă acea Lumină atinge Sămânța, va veni la Viață pentru că are viață în ea. Ea fiind doar îngropată sub judecată. Dar dacă nu are Viață în ea, ea nu va putea trăi.

Să mergem la 1 Petru 1:23, și să fim atenți la limbaj:

„fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă care poate putrezi…”

Vedeți, aceasta este ceea ce Nicodim nu a putut înțelege. „Să intru încă o dată în pântecele mamei mele?” Iar Isus i-a spus: „Cum se face că ești învățător în Israel și nu înțelegi lucrurile duhovnicești?”

„Fiindcă aţi fost născuţi din nou…”

Deci noi trebuie să ne naștem din nou, dar nu dintr-o sămânță care putrezește, deoarece prima noastră naștere este dintr-o sămânță care putrezește, și aceasta este sămânța noastră firească, a mamei și a tatălui nostru. Așadar, noi nu putem fi născuți din nou prin firesc, pentru că este o sămânță care putrezește.

 „…ci dintr-una care nu poate putrezi…” (Aceasta fiind sămânța rânduită mai dinainte). „…prinCuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac.”

Așadar, eu trebuie să mă nasc din nou, dar nu din sămânța care putrezește, ci trebuie să mă nasc din nou din Sămânța care nu putrezește. Ce sămânță este aceasta? Este Sămânța Genă a lui Dumnezeu în sufletul nostru. Și cum se va naște din nou? Prin Cuvântul lui Dumnezeu. Ce a adus semințele din Eden la viață? Cuvântul manifestat al lui Dumnezeu. Cuvântul a spus: „Să fie lumină!”, apoi lumina s-a manifestat. El a adus ordinea pe pământ, iar când Pământul a răspuns la Cuvânt și L-a manifestat, Cuvântul manifestat a adus sămânța la viață. Îngropată în voi, în sufletul vostru, se află o Sămânță care nu poate putrezi; iar voi trebuie să vă nașteți din nou, dar nu o naștere din nou ca prima voastră naștere, ci nașterea voastră duhovnicească, care este Sămânța care nu poate putrezi, care zace deja în pământul vostru. Dar, ce va facilita acea naștere? Va fi nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu, venind în manifestarea Sa.

În mesajul Unirea invizibilă, profetul a spus:

„Acel micuț Germene care se găsea în tine, trebuie să fii tu, înainte de întemeierea lumii, când Dumnezeu a pus numele tău în Cartea Vieții Mielului.”

Așadar, ce nume a pus El în Cartea Vieții Mielului? Credeți că scrie „Chad Lamb”? Nu. Este evidența acelei Semințe. Oricum o numește El, numele oficial este Isus Hristos. Pentru că singurul lucru care este scris în Cartea Vieții Mielului, este „Hristos”. Așadar, acel mic Germene care se afla în tine, trebuia să fii tu, înainte de întemeierea lumii. Dar noi am venit greșit, am venit prin naștere sexuală; noi am venit greșit, dar fratele Branham, a spus. „Dar, noi am venit oricum.” Așadar, acum suntem îngropați înăuntrul unui pământ judecat, dar acea Sămânță a venit oricum. A venit pe calea greșită, dar tot a venit. Iar ceea ce trebuia să fii Tu, adevăratul „Tu”, desăvârșitul „Tu”, zăcea acolo înăuntru, așteptând Ceva ca să poată veni la Viață. Aceasta este nașterea din nou.

 În mesajul Comuniune, fratele Branham a spus:

„Ce era aceasta? Exista un alt William Branham. Un grăunte de Viață Veșnică acolo jos, din Genele lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu care a fost poziționat acolo.”

Fratele Branham vorbea despre momentul dinaintea convertirii sale. El spunea: „Când nu eram decât un băiețel, ajungeam în anumite situații, dar Ceva din mine, reacționa.”

Voi auziți predicarea, iar Ceva din voi se mișcă. Nu ați ajuns încă la naștere, ci este ceva care reacționează. El a spus: „Era acea Sămânță care se găsea în voi. Ea a fost dintotdeauna în voi.” Fratele Branham ne-a spus: „El a pus acea Sămânță în sufletul vostru înainte de întemeierea lumii.” Aceasta este numele vostru în Carte.

În același mesaj, Comuniune, fratele Branhama spus:

„Ce zi glorioasă, când am realizat că eu nu sunt fiul lui Charles și Ella Branham, ci eu sunt un fiu al lui Dumnezeu. Am fost dintotdeauna fiul Său, și voi fi întotdeauna un fiu al lui Dumnezeu”.

Aleluia! Când eu m-am născut, s-a emis un certificat de naștere pentru mine, pentru că trebuia să se știe de unde vin, au dorit să aibă o evidență a nașterii mele. Așadar, au scris numele tatălui meu și a mamei mele, locul unde m-am născut, data la care m-am născut, clipa în care m-am născut și cine a fost martor la nașterea mea. Aceasta a fost nașterea seminței care putrezește. Dar acel document, nu este adevărata mea identitate, nu este originea mea, nu este locul de unde vin, ci Acesta este Certificatul meu de naștere (fratele Chad ridică Biblia). Aceasta arată Cine este Tatăl meu, Aceasta arată originea mea, din ce linie de Sânge m-am născut, și care este numele familiei mele.

Numele meu este „Lamb”, dar nu pentru că sunt foarte drăguț sau amabil, ci pentru că vin din familia Lamb. Tatăl meu s-a numit Lamb, bunicul meu la fel, iar eu nu pot face nimic împotriva faptului că sunt Lamb. Dar, știți ceva? Există oameni cu numele „Lamb” care sunt răi. Eu am primit acest nume din pricina liniei mele de sânge, dar acest Certificat de naștere îmi arată adevărata linie a familiei mele, adevărata mea linie de sânge, iar acel nume de familie este „Hristos”.

Vreau să privim împreună la Cartea „Epocile Bisericii”, și voi citi din Epoca Bisericii Smirna:

„Aici ajungem la o concluzie. Așa cum Logosul veșnic (Dumnezeu) S-a manifestat în Fiul, iar în Isus a locuit plinătatea dumnezeirii în trup, Cel veșnic fiind Tatăl manifestat în trup, primind astfel, titlul de Fiu, la fel și noi, veșnici în gândul Său, la rândul nostru Cuvântul Sămânță Vorbit alcătuit din mai multe mădulare manifestat în trup, iar acele gânduri veșnice manifestate acum în trup, sunt fiii lui Dumnezeu, chiar și noi suntem așa numiți. NOI NU AM DEVENIT SĂMÂNȚĂ PRIN NAȘTEREA DIN NOU, NOI ERAM SĂMÂNȚĂ ȘI ASTFEL NE-AM NĂSCUT DIN NOU FIINDCĂ DOAR CEI ALEȘI POT FI NĂSCUȚI DIN NOU. Pentru că NOI ERAM SĂMÂNȚĂ, acesta este motivul pentru care noi am putut fi aduși la Viață. În NON-SĂMÂNȚĂ nu există nimic ce poate fi adus la Viață.”

Așadar, nașterea din nou nu te face un fiu, pentru că tu ai fost dintotdeauna un fiu. Dintotdeauna ai fost acea Sămânță. Nașterea din nou doar aduce Sămânța la Viață. Și doar cei aleși pot fi născuți din nou, fiindcă doar ei sunt cei care au Sămânța care nu poate putrezi. Amin!

În continuare, fratele Branham spune:

„Să țineți aceasta cu grijă în mințile voastre. Acum, să luăm următorul pas. A răscumpăra înseamnă a cumpăra înapoi. Restituirea la proprietarul de drept. Dumnezeu, prin moartea Sa, prin sângele vărsat I-A CUMPĂRAT ÎNAPOI PE A-I SĂI. A cumpărat înapoi Cuvântul Sămânță Mireasă Vorbit. „Oile Mele ascultă glasul Meu…” Apoi, aici avem inserate paranteze, iar între acestea este scris „Cuvântul”. Așadar, cine este glasul Domnului? Cuvântul!

„Oile Mele ascultă glasul Meu (Cuvântul), iar ele Mă urmează pe Mine.” Voi ați fost dintotdeauna o oaie. Nu ați fost un porc sau un câine schimbat în oaie. Aceasta este imposibil deoarece fiecare fel de viață rodește același fel de viață, neexistând niciun fel de schimbare în specii. Așa cum noi am fost în gândurile lui Dumnezeu, apoi exprimați în trup, trebuia să vină o zi când noi urma să auzim Glasul Său…” Și aici avem paranteze din nou, în care este scris, „Cuvântul”. Trebuia să vină o zi în care noi să auzim Cuvântul. Iar auzind aceasta, „…auzind acel glas am fost conștienți că este Tatăl nostru care ne cheamă și am recunoscut că suntem fiii lui Dumnezeu.”

Cine trezește Sămânța care se află în noi? Glasul lui Dumnezeu, care este Cuvântul, cauzând faptul că noi devenim conștienți că este Tatăl nostru care ne cheamă, apoi recunoaștem că suntem un fiu al lui Dumnezeu.

„Noi am auzit Glasul Său și am strigat așa cum a strigat fiul risipitor: „Oh, Tatăl Meu, salvează-mă! Eu mă întorc la Tine!”  Amin!

Să mergem la Galateni 3. Vreau să privim la Sămânța lui Avraam. Noi știm că toate făgăduințele au fost date Seminței lui Avraam. Este uimitor faptul că această făgăduință vine din Geneza, și este făgăduința necondiționată bazată pe har. Nu: „Dacă tu vei face, atunci Eu voi face”, ci: „Eu am făcut deja”. Așadar, făgăduința față de Avraam și Sămânța lui, este făgăduința necondiționată a harului. Și este doar pentru Sămânța lui Avraam, pentru nimeni altcineva. Oricine altcineva care vine la Viață Veșnică prin judecata de la Tronul alb, intră condiționat. Pentru că, atunci când ajungem la judecata de la Tronul alb, El deschide Cartea și cealaltă Carte, iar ei sunt judecați în conformitate cu faptele scrise în carte. Așadar, ei sunt judecați pe baza a ceea ce au făcut, dar Mireasa a ocolit judecata, deoarece viața ei nu se bazează pe ceea ce a făcut ea, ci pe ceea ce a făgăduit Dumnezeu și ceea ce harul a făcut deja. Amin!

Galateni 3:16. Eu cred că noi suntem de acord că vrem să fim Sămânța lui Avraam. Cine vrea să fie Sămânța lui Avraam? Așadar, haideți să privim la Sămânța lui Avraam, cine este sămânța lui și ce o identifică, pentru că toată lumea vrea să fie Sămânța lui Avraam. Atunci, cum ne identificăm dacă suntem sau nu? 

„Acum, făgăduinţele au fost făcute „lui Avraam şi seminţei lui”. Nu zice: „Şi seminţelor” (ca şi cum ar fi vorba de mai multe), ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: „Şi seminţei tale”, adică Hristos.”

Acum, făgăduința este pentru Sămânța lui Avraam și numai pentru ea, iar „Sămânța lui Avraam” nu este „semințe”, ci „Sămânța”. Iar acea Sămânță este Hristos. Așadar, Sămânța lui Avraam, este Hristos. Poate voi spuneți: „Păi, aceasta mă exclude pe mine”, dar nu mă exclude pe mine.

Să continuăm cu versetul 28:

„Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus.

Şi dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi „Sămânţa” lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.”

Așadar, Sămânța lui Avraam este Hristos, iar făgăduința este pentru Sămânța lui Avraam. Astfel, pentru a fi părtaș făgăduinței, trebuie să fim parte din Hristos. Este singura cale.

Să mergem înapoi și să privim la versetul 6:

„Tot aşa şi „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire”.

Înţelegeţi şi voi dar că fii ai lui Avraam sunt cei ce au credinţă.”

Așadar, copiii lui Avraam sunt cei care au credință. Aceasta este Sămânța lui Avraam. Ce a crezut Avraam? Este scris: „Avraam a crezut pe Dumnezeu”. Este atât de important! Nu ni se spune: „Avraam a crezut în Dumnezeu”, pentru că și diavolii cred în Dumnezeu; toată lumea crede în Dumnezeu; miliarde de oameni cred în Dumnezeu. Nu este: „A crede în Dumnezeu”, ci: „A-L crede pe Dumnezeu”. Ce înseamnă: „A crede pe Dumnezeu?” Ce a făcut Avraam că lui Dumnezeu I-a plăcut atât de mult de el? El L-a crezut pe Dumnezeu, iar Dumnezeu i-a socotit aceasta ca neprihănire. El nu a spus: „Avraame, tu ai făcut totul perfect, deci, Eu te declar neprihănit”. Nu. Avraam nu a făcut totul perfect. Avraam a fost un închinător la idoli. Tatăl său făcea idoli. Avraam a eșuat în Cuvânt de multe ori. Dar nu acestea l-a făcut neprihănit, ci atunci când Dumnezeu a vorbit, el a spus: „Amin!”, iar Dumnezeu l-a socotit neprihănit, adică a pus asupra lui sau l-a declarat: „Neprihănit”. Tu ești neprihănit, dar nu din pricina faptelor tale, ci din pricina credinței tale. Aleluia!

Deci, ce a crezut Avraam? „La început, Dumnezeu a creat cerurile și pământul. L-a făcut pe Adam”. Nu! Nu aceasta i-a cerut Dumnezeu să creadă, nu aceasta era ceea ce el trebuia să creadă, ci el trebuia să creadă Adevărul timpului prezent; trebuia să creadă Cuvântul pentru ziua sa, trebuia să creadă un mesaj pe care nu-l mai auzise nimeni până atunci; trebuia să creadă ceva ce Dumnezeu nu spusese încă.

Aceasta este însemnătatea faptului de a-L crede pe Dumnezeu și anume, când Dumnezeu vine în ziua ta și vorbește Cuvântul pentru ziua ta, Cuvântul care îți aparține ție, Ceva din tine, din interiorul tău, spune: „Amin!”, iar Dumnezeu ne declară neprihăniți. El  pune neprihănirea Sa în contul nostru bancar, nu neprihănirea voastră, ci neprihănirea lui Dumnezeu este socotită în dreptul vostru, pentru că ați dovedit că sunteți de pe linia de Sânge corectă, pentru că doar Sămânța rânduită mai dinainte poate crede Cuvântul descoperit.

Astfel, pentru a fi Sămânța lui Avraam, trebuie să crezi așa cum a crezut Avraam. Astăzi, toată lumea are o Biblie; toată lumea crede că Isus a murit pe cruce; toată lumea crede că El a înviat, dar îi face aceasta neprihăniți? Îi face aceasta să fie Sămânță? Trebuie să existe ceva mai mult pentru a identifica și a găsi Sămânța lui Avraam. Este nevoie de taină, taina lui Dumnezeu, care a fost păstrată pentru ziua de astăzi, Mesajul orei, când va ieși, Sămânța lui Avraam va fi pe Pământ, și va spune: „Acesta nu este nimic altceva decât Adevărul, frate Branham!” Iar Dumnezeu va spune: „Acesta este copilul Meu!” Amin! Deci, ce este Sămânța lui Avraam? Este Sămânța credinței, pentru că Avraam L-a crezut pe Dumnezeu în ziua lui. Noi citim această Biblie din scoarță în scoarță și putem vedea că salvarea a fost întotdeauna la fel. De la început și până la final, salvarea nu s-a schimbat. Salvarea s-a bazat întotdeauna pe a primi Cuvântul pentru ziua în care trăiești.

Cum a fost salvat Noe? Pentru că a crezut că Dumnezeu era Creatorul? Nu! Noe a crezut ceea ce i-a spus Dumnezeu, și a construit o corabie. Bineînțeles că el a crezut că Dumnezeu era Creatorul; bineînțeles că el a crezut că Adam și Eva au existat; bineînțeles că el a crezut în vărsarea de sânge pentru iertarea păcatelor; el a crezut în toate acestea, dar acestea nu dovedeau că el era neprihănit. Dacă toate acestea nu l-au salvat, ceea ce l-a salvat a fost că el a primit Mesajul pentru ziua lui. Iar Mesajul pentru ziua lui, a fost: „Construiește o Arcă și intră în ea.”

Știți ce este acest Mesaj? Este Arca. Credeți voi Mesajul? Vă aflați voi în Arcă? Doar cei care au crezut Mesajul manifestat prin Noe, ei au fost singurii care au fost salvați în acea generație. De la început și până la sfârșit, salvarea este întotdeauna la fel. Aceasta nu este o învățătură nouă. Fratele Branham nu a schimbat nimic, și el a predicat întreaga Scriptură. El a înțeles tabloul. Fratele Branham a văzut întregul tablou și l-a predicat. Iar el nu l-a justificat întotdeauna cu Scriptura, pentru că a văzut tabloul. El nu a avut nimic de dovedit, ci a predicat tabloul.

Și iată-ne aici, șaizeci de ani mai târziu, iar noi găsim totul în Biblie, și spunem: „Acesta este versetul care dovedește ce a spus fratele Branham.” Pentru că el a predicat Biblia. El a predicat întreaga Biblie.

Așadar, Sămânța credinței este Hristos. Hristos este Sămânța lui Avraam. Iar cei ce cred Cuvântul pentru ziua lor, sunt copiii lui Avraam și aceasta îi face parte din Hristos. Ei nu au devenit parte din Hristos, ci au fost întotdeauna parte din Hristos. Aceasta ne învață Mesajul. De aceea, noi trebuie să ieșim din denominațiuni. Iată de ce, noi trebuie să ieșim din Epocile Bisericii. Noi tot încercăm să convertim oameni prin mecanica veche, dar ea nu mai funcționează, pentru că singurul lucru care va aduce această Sămânță la Viață, este Cuvântul pentru acest ceas.

În mesajul Evenimente actuale clarificate prin lumina profeției,  fratele Branham spune:

„Noi ar trebui să fim Sămânța împărătească a lui Avraam. Isaac a fost sămânța firească. Dar Sămânța credinței…”

Ce fel de Sămânță? Sămânța credinței. Ascultați, este atât de simplu! Nu mai încercați să fiți un credincios al Mesajului. Dacă credeți Mesajul, acceptați ceea ce sunteți. Încetați în a mai încerca să fiți, ci, pur și simplu, recunoașteți ceea ce sunteți. Știți câți oameni au auzit Mesajul și nu cred? Știți câți oameni au fost crescuți în Mesaj și au plecat? Știți câți oameni au fost la adunările fratelui Branham și nu au crezut? Știți câți oameni au fost vindecați în adunările sale și nu au crezut? Dar voi, de ce credeți? Este interesant, nu este așa? De aceea, încetați din a încerca să mai fiți. Niciodată nu veți fi nimic, dacă încercați. Nu puteți fi decât ceea ce sunteți. Niciodată nu veți fi ceea ce doriți să fiți, ci întotdeauna veți fi ceea ce sunteți deja. Iar dacă aveți ceva înăuntru care răspunde Cuvântului, când auziți propovăduirea Cuvântului, și ceva în voi pulsează, încetați să mai fiți ceva, ci fiți ceea ce sunteți, un credincios care crede Mesajul, o Sămânță a lui Avraam, parte din Hristos. Noi complicăm lucrurile pentru că ne întoarcem la denominațiuni.

„…dar Sămânța credinței, credința în Cuvântul făgăduit, Cuvântul făgăduit (să nu ratați aceasta), era acea Sămânță împărătească; aceea era Sămânța. Credința lui Avraam.”

Ce este Sămânța? Credința. Ce fel de credință? Credința lui Avraam. Care era credința lui Avraam? Credința lui Avraam era diferită de credința fariseilor. Fariseii credeau în ce a scris Moise, credeau în călătoria Exodului, ei credeau în despicarea Mării Roșii, credeau că mana a căzut din cer, credeau că Dumnezeu a scris cele zece porunci cu degetul Său, dar când a apărut Isus, ei nu au crezut în El. Iar El era Cuvântul manifestat pentru ziua lor. El era Cuvântul lui Dumnezeu la timpul prezent, iar ei spuneau: „Noi îl credem pe Moise.” Dar Isus le-a spus: „Nu, nu-l credeți. Dacă l-ați crede cu adevărat, ați crede în Mine. Voi doar credeți aici (fratele Chad arată înspre mintea sa), dar nu credeți aici (fratele Chad arată înspre inima sa), pentru că nu aveți Sămânța Vieții în voi.”

Ei au spus: „Noi suntem sămânța lui Avraam.” Iar El le-a răspuns: „Știu că sunteți sămânța lui Avraam.” Aici, El Se referea la partea firească: „Aveți consemnări ale nașterii voastre. Puteți spune: „Sunt fiul lui cutare și cutare, iar el a fost fiul lui cutare și cutare. Puteți merge înapoi pe linia voastră.” Apoi, El a spus: „Dacă ați fi cu adevărat fiii lui Avraam, ați crede în Mine.” Ei credeau în foarte multe din Scriptură, puteau să o repete, să o studieze, ar fi murit pentru ea, dar când Cuvântul pe care-L citeau se afla înaintea lor, Cuvântul manifestat, Cuvântul făgăduit, ei nu L-au crezut. Iar Isus a spus: „Sunteți de la tatăl vostru, Diavolul.” Despre cine vorbea El? Despre farisei, care erau oameni religioși. Ei nu păcătuiau, nu beau, nu fumau, mergeau la biserică de fiecare dată când ușile erau deschise, citeau Biblia, credeau în ceea ce a spus Moise, dar ei erau copiii diavolului. De unde știa El aceasta? Pentru că ei încercau să ucidă Cuvântul manifestat. Și numai diavolul vrea să ucidă Cuvântul manifestat. Este interesant, nu este așa?

Fratele Branham a spus:

„Aceea era Sămânța, credința lui Avraam. „Noi fiind morți în Hristos, noi suntem Sămânța lui Avraam, moștenitori împreună cu El, potrivit făgăduinței.”

Să mergem la Romani 4.16:

„De aceea, moştenitori sunt cei ce se fac prin credinţă, pentru ca să fie prin har, şi pentru ca făgăduinţa să fie chezăşuită pentru toată sămânţa lui Avraam, nu numai pentru sămânţa aceea care este sub Lege, ci şi pentru sămânţa aceea care are credinţa lui Avraam, tatăl nostru al tuturor.”

Așadar, este prin credință, pentru ca să poată fi prin har până la sfârșit, pentru ca făgăduința să poată fi pentru toată sămânța. Nu: „semințe”, ci „Sămânța”. O singură linie a Familiei, linia credinței. Dumnezeu a făcut lucrurile prin credință. Așadar, este prin credință, pentru ca să poată fi prin har, pentru ca El să se poată asigura că făgăduința va ajunge la Sămânță. Cum S-a asigurat Dumnezeu că făgăduința va ajunge la Sămânță? El a făcut aceasta prin har. Prin har, El a sădit o parte din Sine Însuși în voi. Acesta este harul Său, este dragostea Sa, este darul Său pentru voi, este o porțiune din Sine Însuși în sufletul vostru, pentru că noi suntem salvați prin har, prin credință, iar aceasta nu vine de la noi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu este credința voastră, ci este darul lui Dumnezeu, care se află în voi. Este însăși credința lui Dumnezeu. Și ce fel de credință are El? Este credința desăvârșită. Credința lui Dumnezeu a fost cea care a vorbit Cuvântul, apoi a stat liniștit și a crezut propriul Său Cuvânt, privind cum venea la împlinire. Acesta este credința care se găsește în Sămânța Genă a lui Dumnezeu.

Așadar, Dumnezeu rămâne neprihănit, iar El trebuia să facă această neprihănire disponibilă tuturor. A făcut El aceasta pentru Cain? I-a dat El o șansă lui Cain? I-a dat El fiecărui om o șansă? Dacă tu crezi… El a făcut toate lucrurile prin credință. Cum vii tu la El? Prin credință. Cum ești tu salvat? Prin credință. „Toți cei care pot crede, pot veni la Mine. Dar, numai cei care pot crede.” Așadar, El a făcut lucrurile prin credință, ca să poată fi prin har, pentru a Se asigura că Sămânța va înțelege. Numai Sămânța, pentru că doar Sămânța poate crede Cuvântul la timpul prezent. Așadar, ce credință? Darul credinței pe care harul ni l-a dat. Astfel, oricine poate avea Planul lui Dumnezeu, dar El știe că singurii care-l pot înțelege sunt cei ce cred, singurii care-l pot crede sunt cei care au primit harul Său, care au Sămânța Genă a lui Dumnezeu. Acesta este harul Său pentru voi.

În mesajul Călăuza, fratele Branham a spus:

„Mulți dintre voi cred. „Eu am botezul Duhului Sfânt, eu merg în Ceruri.” Faptul că tu mergi în Ceruri nu înseamnă nimic. Nu, domnule. Puteți avea botezul Duhului Sfânt în fiecare ceas al vieții voastre și tot să fiți pierduți și să mergeți în iad. Biblia spune aceasta. Așa este.”

Vedeți? A fost nevoie ca noi să ieșim afară din denominațiuni, a trebuit să ieșim afară din Epocile Bisericii. Fratele Branham a spus că botezul Duhului Sfânt nu înseamnă că tu mergi în Ceruri. Eu am fost crescut ca penticostal, și am venit la Mesaj la vârsta de douăzeci și unu de ani, și această afirmație distruge înțelegerea unui penticostal. „Despre ce vorbești tu? Cum poți spune așa ceva?” Dar să nu uităm că acesta este profetul lui Dumnezeu, iar el știa exact despre ce vorbea.

„Puteți avea botezul Duhului Sfânt în fiecare ceas al vieții voastre și tot să fiți pierduți și să mergeți în iad.”

În continuare, fratele Branham a spus:

„Fiți atenți aici, voi sunteți un om exterior. Aveți cinci simțuri care contactează trupul dinafară. Dumnezeu v-a dat cinci simțuri, dar nu pentru a-L contacta pe El, ci casa voastră pământească: văzul, gustul, pipăitul, mirosul și auzul.

Apoi, aveți un duh înăuntrul acestuia, care are cinci ieșiri: conștiința, dragostea și așa mai departe. Cinci ieșiri cu care contactați lumea duhurilor, dar cu duhul vostru.

Firescul vostru contactează firescul, iar duhovnicescul contactează duhovnicescul. Dar înăuntrul acestuia, voi aveți un suflet, iar acel suflet este acea Genă care vine de la Dumnezeu.”

Vedeți? Puteți avea botezul Duhului Sfânt. Și ce este botezul? A fi botezat, înseamnă a fi scufundat. Ce este botezul în Numele Domnului Isus Hristos? Este a fi scufundat în apă. Așadar, botezul Duhului Sfânt înseamnă a fi scufundat în Duhul lui Dumnezeu. Amintiți-vă, ploaia cade atât peste cel drept, cât și peste cel nedrept. Așadar, Duhul Sfânt poate cădea ca ploaie atât peste cei drepți, cât și peste cei nedrepți. Voi puteți fi scufundați în atmosfera Duhului Sfânt, dar dacă nu există o Sămânță înăuntru, nimic nu va fi adus la viață, pentru că Acesta nu poate aduce la Viață decât acea Sămânță Genă a lui Dumnezeu, care se află înăuntru. Așadar, dacă nu avem Gena lui Dumnezeu, putem avea aceeași experiență a unui botez a omului dinafară, Îl putem simți pe tărâmul duhului, dar dacă nu există o Sămânță acolo înăuntru, nimic nu vine la Viață, pentru că nu există o naștere din nou. Amin! Aceasta ne-a învățat profetul.

Botezul Duhului Sfânt se află acolo pentru a aduce Sămânța la Viață. De aceea, el a spus: „Neprihănirea a croit calea pentru sfințire, (vorbind despre Epocile Bisericii), sfințirea a croit calea pentru botezul Duhului Sfânt, iar botezul Duhului Sfânt a croit calea pentru Persoana Duhului Sfânt,” care este Hristos Însuși, Persoana Duhului Sfânt, care este, de asemenea, Persoana Cuvântului.

Unii oameni vor să stea în botezul Duhului Sfânt din pricina simțămintelor, dar noi trebuie să mergem dincolo de acesta, la suflet, la Viața din suflet, la Hristos, Sămânța care se află în voi, care a fost născută în voi, care a venit la Viață în voi. Amin!

Știți ce a spus fratele Branham că este mesajul „Semnul”? Se părea că el predică despre botezul Duhului Sfânt, dar el a spus: „Eu nu am putut predica aceasta decât după deschiderea Peceților.” Iar mesajul „Semnul” este Duhul Sfânt, dar nu cum l-au avut ei în penticostalism, pentru că el a spus că în Epocile Bisericii a fost o scufundare în Duhul, a fost parțial, dar după Epocile Bisericii, este Duhul Sfânt Însuși. El a venit jos, nu o porțiune, ci o întrupare, care a venit în Trupul Său, care este Mireasa Sa, care este un Trup alcătuit din mai multe mădulare. El a spus: „Știți ce este semnul? Sunteți voi și Hristos ca persoane împreună.” Unitatea. Hristos din voi a venit la Viață. Hristos a venit la voi pentru a-L trezi pe Hristos din voi. Iar acum, sunteți voi și Hristos ca o singură persoană. Fratele Branham numește aceasta, „adevăratul botez,” care aduce nașterea din nou.

În mesajul Lucruri care vor fi, fratele Branham a început să învețe toate aceste lucruri la sfârșitul slujbei sale. Nu vom putea găsi aceste afirmații în anii cincizeci, pentru că la deschiderea Peceților, Biblia sa a devenit o Carte nouă. Așadar, el spune lucrurile în mod diferit, pentru că la deschiderea Peceților, Epocile Bisericii erau încheiate, și atunci el predica Mesajul Miresei, iar el a predicat diferit de cum a predicat înainte. Așadar, noi trebuie să schimbăm formula noastră.

Mesajul Lucruri care vor fi:

„Eu am botezul cu Duhul Sfânt.” Aceasta nu are nimic de-a face. Acesta nu este decât un dar temporar pentru voi…”

Oamenii predică botezul Duhului Sfânt ca fiind singurul lucru. Acesta este tot ce este: botezul Duhului Sfânt, botezul Duhului Sfânt. Dar, acesta este un dar temporar. Cum a putut fratele Branham să spună aceste lucruri? Pentru că știa despre ce vorbea. Botezul Duhului Sfânt vine la voi pentru a trezi adevăratul „Tu”, pentru a aduce acea Sămânță la Viață, pentru ca Hristos să poată crește în voi, pentru ca voi să puteți deveni o manifestare a lui Hristos. Botezul Duhului Sfânt este începutul, nu este totul, ci este linia de plecare. Noi nu-L predicăm ca și cum ar fi linia de sosire, pentru că nu este, ci este linia de plecare, este locul în care începem să devenim ceea ce am fost rânduiți să fim.

„…Adevăratul dar este sufletul vostru de jos, de acolo, vedeți, care s-a născut din Dumnezeu și care controlează totul la Cuvântul lui Dumnezeu și voia lui Dumnezeu. Iar acolo tu crești, vedeți, acolo voi sunteți un fiu și o fiică a lui Dumnezeu. Ești un copil al lui Dumnezeu.”

Așadar, acesta este locul unde începem, nu unde încheiem.

În mesajul Singurul loc de închinare ales de Dumnezeu, fratele Branham spune:

„Observați! Acum, tu ești un fiu al lui Dumnezeu, în casa lui Dumnezeu, faci parte din economia lui Dumnezeu. Romani 8:1: „Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus.” Pentru că ei sunt morți față de lume, vii în El, și trăind în ziua de astăzi, făcând Cuvântul pentru care Dumnezeu i-a folosit sau pentru care i-a rânduit mai dinainte, punând numele lor în această Carte a Miresei. Iar când Apele vin peste acea Sămânță care se află în inimă, o ridică sus până la Mireasa lui Hristos. Oh! Este atât de desăvârșit pe cât poate fi. În fiecare epocă a fost astfel.

Luteranii, sub neprihănire, picioarele, s-au ridicat astfel; Wesley, sub sfințire. Penticostalii ca brațe, lucrările și faptele și așa mai departe, trebuia să fie calviniști sau trebuia să fie armenieni, legaliști. Dar acum, ajungem la cap, piatra de încheiere. „Har! Har!” A strigat, Piatra de încheiere.

Ce striga Piatra de încheiere? „Har! Har!” A trecut de la moarte și crezuri, la un Cuvânt viu al Dumnezeului Celui viu. Singurul plan rânduit de Dumnezeu pentru această epocă, fiii Săi în epoca Cuvântului…”

În ce epocă trăim noi? În Epoca Cuvântului, care este, de asemenea, epoca astronautului, epoca Miresei, epoca Pietrei de încheiere, pe care fratele Branham o numește, de asemenea, și „Epoca Libertății.”

„…fiii Săi în epoca Cuvântului aduși la Viață de către Duhul ca și o scânteie care este aprinsă de ceva ca să fie făcută vie.”

Deci, ce a făcut Duhul care a venit peste voi? Este ca o scânteie care ne aprinde, care aprinde acea Sămânță care se află înăuntru, ca să o facă să trăiască.

Vreau să vă pun o întrebare. Atunci când luați o scânteie și aprindeți ceva, să zicem că aprindeți o lumânare, să zicem că în voi se află o lumânare, iar eu iau o scânteie și aprind lumânarea voastră. Unde se află acum lumina? De câte alte scântei am eu nevoie? Eu am fost deja aprins. De unde vine acum lumina? De unde strălucește acum lumina?

În continuare, fratele Branham a spus:

„Și sunteți așezați acum în locurile cerești (la timpul prezent), deja vii și supuși fiecărei făgăduințe a Cuvântului.”

Dacă observați, aproape fiecare citat pe care-l citesc, este fie din anul 1964, fie din anul 1965, pentru că acesta este Mesajul.

În mesajul Puterea de transformare a lui Dumnezeu, fratele Branham a spus:

„Și totul sub control, pentru a aduce la suprafață după soiul său. Acum, țineți minte: „a aduce.” Când El a pus sămânța în pământ, sămânța poate veni la suprafață cu puterea de viață în ea, pentru a o transforma de la sămânță, la plantă sau orice este ea. Puterea Sa de transformare! Acum, Dumnezeu a pus sămânța acolo, cu potențialul că va fi ceea ce El a spus că va fi. Iar atâta timp cât urma să stea în categoria adecvată, urma să fie exact ceea ce Dumnezeu a spus că va fi. Trebuia să fie astfel, pentru că El a făcut lucrurile astfel și a creat un canal. Tot ceea ce stă pe canalul Său, în linia Cuvântului Său, va trebui să rodească exact ceea ce Cuvântul Său a spus că va rodi. Nu se poate mișca de acolo. Este canalizat exact așa cum trebuie. Așadar, cu totul încredințat propriului Său Fiu, că va fi astfel, atunci Dumnezeu a spus: „Totul este bine, deci Mă voi odihni.” ,

Așadar, Dumnezeu a pus în sămânță puterea de transformare. Unde se află puterea de transformare? În sămânță, pentru ca ea să manifeste tot ceea ce se găsește în ea. Dacă am o sămânță care se află aici, înăuntrul ei se află puterea de transformare, pentru ca ea să devină ceea ce trebuie să devină. Dar sămânța trebuie să ajungă în condițiile potrivite, iar în condițiile potrivite, când lumina o atinge și apa cade pe ea, acestea vor stârni viața din sămânță. Apoi, orice se află în sămânță va începe să se manifeste, pentru că puterea de transformare se găsește deja în sămânță, genetica este programată să fie exact ceea ce trebuie să fie. Nu va deveni nimic altceva decât ceea ce a fost rânduită să fie. Acesta este felul în care Dumnezeu i-a pus pe fiul său și pe soția sa. Și dacă ei ar fi rămas în linia potrivită, în linia Cuvântului, nu ar fi manifestat nimic altceva decât Cuvântul. Dar, ei au ieșit înafara barierei Cuvântului și au hibridizat sămânța, pângărind sămânța firească a omului. Amin! Astfel a fost semănată neghina.

Așadar, dacă o sămânță rămâne pe linia Cuvântului, nimic nu o va împiedica să rodească ceea ce se găsește deja în interiorul ei.

În același mesaj, fratele Branham continuă:

„…Și fiecare din acele semințe, are puterea în ea însăși, de a se transforma în specia ce Eu doresc să fie.”

Așadar, dacă eu sădesc un măr, o sămânță, ce fel de pom aștept eu să crească? Aceasta nu este complicat. Mesajul este ușor. Dacă eu sădesc o sămânță de portocal, nu voi merge la portocal cu pretenția de a găsi mere, ci aștept să găsesc portocale. Dacă El a sădit în sufletul vostru propria Sa Viață, când acea Viață este înviată, în condițiile adecvate, la ce se așteaptă El? Viața care se află în Sămânță, va începe să se manifeste.

„Aceasta este ceea ce trebuie să fie pentru că Eu am dat fiecărei semințe, puterea de transformare, ca să devină, are acum potențialul de a deveni exact ceea ce Eu doresc să fie.”

În mesajul Cine este acest Melhisedec?, fratele Branham spune:

„Fiind etern cu El, la început… Viața Veșnică pe care tu o ai…” (Înțelegem că noi nu primim Viața Veșnică, ci am avut-o dintotdeauna?) „…gândul Său legat de ceea ce tu erai, El a dorit ca tu…. El a vrut ca eu să stau la amvon. El a vrut ca tu să te afli aici pe scaun, în seara aceasta. Atunci noi slujim scopului Său veșnic…”

Poate noi ne întrebăm: „Ce ar trebui să fac?” Să stai aici în această dimineață, și să spui: „Amin” la Cuvânt. Aceasta înseamnă: „a sluji scopului Său.”

„…Iar cel care a părăsit Casa, a venit pe Pământ pentru a sluji scopului Său. Nu este așa? Apoi, după ce se încheie, este adus înapoi într-o stare de slavă; este matur și adus înapoi din nou.”

Acesta este ciclul Seminței. El a sădit o Sămânță care are un scop. Grădinarul a semănat o Sămânță care trebuie să slujească scopului Său, și după ce a slujit scopului Său și este matură, El o adună la Sine din nou. Aceasta este viața noastră. Dumnezeu ne-a semănat pe noi, Sămânța Sa, pe Pământ, pentru ca El să o poată aduce la Viață, ca să poată sluji scopului Său, pentru ca să se poată maturiza și să se întoarcă acasă. Amin!

Dacă tu nu ai venit de Acolo, nu te poți întoarce Acolo. Dacă te întorci Acolo, înseamnă că ai venit de Acolo. Botezul Duhului Sfânt nu schimbă ceea ce ești, ci trezește ceea ce dintotdeauna trebuia să fii. Este aceasta o schimbare? Da. Este o schimbare uriașă. S-a schimbat viața voastră? Da, s-a schimbat. V-ați schimbat voi? Da. Dar, care „Tu” s-a schimbat? Cel greșit, iar cel adevărat a venit la Viață. Așadar, a existat o schimbare? Da. Dar nu a schimbat niciodată o capră într-o oaie.

Isus a venit pentru a căuta oaia pierdută. El nu a venit pentru a converti capre în oi, deoarece caprele nu pot fi convertite în oi. El a venit doar pentru a căuta oile Sale. Ele erau deja oile Sale. El nu a venit pentru a fura oi, ci pentru a găsi oile Sale. Ele erau deja cu El. Ele erau deja oi, și au venit aici cu amnezie spirituală. Dar, ele nu știau că sunt oi, credeau că sunt porci, credeau că sunt capre, și trăiau o viață de porc, de capră. Dar, de fapt, ele erau oi cu amnezie. Dar când Glasul Păstorului, când ele au auzit Cuvântul pentru ziua lor, Glasul Păstorului, Mesajul orei, ele au spus: „Ce fac eu?” Ca și fiul risipitor, ele și-au venit în fire, și au spus. „Nu acesta sunt eu, ci sunt o oaie. Eu sunt una din oile Sale.” Și ele s-au întors, fugind la Tatăl. Amin!

Când fiul risipitor se afla în curtea porcilor, el era tot un fiu. El venise sub amnezie, uitase cum era viața lui la tatăl său, înainte. Acum, el trăia o viață oribilă, ajunsese atât de jos încât urma să mănânce hrană pentru porci. Unii dintre noi am fost atât de jos încât ne hrăneam cu mâncare pentru porci. Apoi, cumva, am revenit la ceea ce eram cu adevărat. Acel fiu nu a mers la altceva. Viața pe care o trăia, era o viață falsă, dar nu a trebuit să-și schimbe specia, ci să revină la ce era cu adevărat, la viața lui adevărată, la ce era el, de fapt,  la: „Eu sunt un fiu al lui Dumnezeu și mă întorc înapoi în casa Tatălui meu.” Amin!

Fratele Branham spune:

„Ce face o sămânță? Priviți la un măr. Când un măr nu este decât ceea ce noi numit în est, „un lăstar”, un pom mic. Știați că fiecare măr care se va găsi vreodată pe acel pom, se află chiar acolo?”

Când mărul nu era decât o sămânță, fiecare măr care va fi rodit vreodată, se află deja acolo. Fiecare frunză care va veni la viață, se află acolo, atunci.

Ce spune Biblia în Efeseni 2? Voi sunteți lucrarea mâinilor lui Dumnezeu. El este Meșterul. Voi sunteți lucrarea mâinilor Sale, zidiți pentru fapte bune, zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune pe care Dumnezeu le-a rânduit mai dinainte, pentru ca voi să umblați în ele.

Dumnezeu nu caută ca voi să faceți fapte bune, sistemul denominațional face fapte bune. Dumnezeu nu vrea ca voi să faceți fapte bune, concepute de voi, ci El v-a rânduit, v-a creat în Hristos Isus să faceți faptele bune, pe care El v-a rânduit să le faceți. Știți ce înseamnă aceasta? El nu v-a cerut ca voi să faceți fapte bune, care provin din propria voastră gândire, ci le-a pus deja în voi, prin faptul că a rânduit mai dinainte lucrările pe care voi trebuie să le faceți. Ele se află deja în Sămânță. De aceea, gândirea denominațională trebuie să plece. Trebuie să scăpăm de ea. Lucrările pe care El vrea ca să le facem, El le-a văzut mai dinainte că noi le vom face. El nu ne cere ca noi să căutăm ceva bun de făcut, ci El ne-a rânduit deja la ceea ce trebuie să facem. Iar acea porțiune a Sa, pe care El a pus-o în interiorul nostru înainte de întemeierea lumii, a fost deja rânduită să facă lucrările pe care El le-a rânduit să le facem.

Deci, ce ar trebui să fac eu? Să nu mai caut ceva de făcut, ci pur și simplu să vin la Viață sub spălarea Apei Cuvântului, sub Glasul Păstorului, sub acest Cuvânt descoperit, să-L lăsăm să aducă Sămânța la Viață, pentru că puterea de transformare se află în acea Sămânță pentru a se manifesta în tot ce Dumnezeu a vrut ca acea Sămânță să facă. El a rânduit deja aceasta în interiorul vostru. Doar faceți ceea ce voi faceți și nu mai căutați ceva de făcut. Vă va găsi pe voi. Dumnezeu vă va pune în situații în care ceva va ieși din voi. Ce este aceasta? Faptele bune pe care El le-a rânduit pentru voi, care vor ieși în mod natural din Sămânță. Nu va trebui să ne potrivim în tiparul nimănui. Nu trebuie să vă potriviți cu darul altcuiva. Nu va trebui să copiați niciun alt credincios, pentru că Sămânța care se găsește în voi a fost deja programată.

Știți cum funcționează un program? Eu nu sunt programator, dar dacă înțeleg lucrurile greșit și cineva de aici este un programator, vă rog să mă iertați. Dar, ei scriu linii de cod, multe coduri și tot ce se întâmplă în program, tot ce noi putem vedea pe telefonul nostru, tot ce se petrece, se petrece din cauza unui program. Este un cod. Există linii de cod care sunt așezate acolo. Nu sunt activate niciodată, nu se întâmplă nimic, și este ca și cum ar fi scrise fără niciun motiv. Dar există ceva la începutul codului, care este un declanșator, așteaptă anumite condiții, iar când condițiile sunt întrunite, se va activa o anumită linie de cod. Apoi, ceva se va întâmpla. Aceasta este ceea ce Dumnezeu face în noi. Este El în noi. Nu este ceea ce facem noi, ci este ce face El prin noi. Nu este viața noastră, ci este Viața Sa, care se găsește în noi și care va veni la Viață pentru a trăi propria Sa Viață și a face propriile Sale lucrări, pe care El Însuși le-a rânduit să le facă în noi.

Știți ce avem noi de făcut? Să ne relaxăm și să fim ceea ce El ne-a chemat să fim. Știți ce a venit să facă acest Mesaj? A venit să rupă robia învățăturii denominaționale, robia sistemului bisericesc. Biserica încearcă să modeleze copiii lui Dumnezeu în conformitate cu propriul său tipar. Apoi, va începe să spună lucruri precum: „Ar trebui să te rogi două ore pe zi; ar trebui să postești des.” Dar acestea sunt lucrările noastre.

Știți că unii oameni…Noi avem oameni în biserica noastră, avem o soră în biserică, ce se roagă timp de ore întregi, dar este ceva ce vine natural pentru ea. Dumnezeu o trezește la mijlocul nopții sau în mijlocul dimineții și imediat se pleacă în rugăciune. Apoi, cineva îi vine în gând, vede pe cineva, apoi începe să rostească o rugăciune de mijlocire pentru el sau ea. Apoi, începe să vorbească în limbi și se roagă timp de trei sau patru ore. Dar, știți ceva? Niciodată nu a încercat să facă ea aceasta, ci s-a întâmplat, pur și simplu.

Dar, știți ce se întâmplă dacă eu încerc să fac aceasta? Îmi setez alarma la ora 1:30, și mă trezesc la 1:30. Acea soră este duhovnicească, ea Îl are pe Dumnezeu, este Domnul Cel care lucrează în viața ei, eu sunt convins de aceasta. Acum, eu voi încerca să copiez ce face ea. Mă trezesc la ora 1:30 dimineața. Sună ceasul. Trezește-te! Încerc să-mi caut calea spre rugăciune, și mă rog zece minute, apoi adorm. Mă trezesc din nou, și încep să cad în toate părțile. Știți ce se întâmplă? Vei începe să te simți oribil, ca și un creștin nevrednic, ca și cum nu ai fi bun de nimic și nu te apropii de standard, pentru că acela este un standard creat de om, nu este standardul lui Dumnezeu.

Dumnezeu vrea ca tu să fii ceea ce El te-a rânduit să fii. Atunci, ne vom întreba: „Eu ce pot să fac?” Fă ceea ce faci în mod obișnuit și lasă-L pe Hristos să lucreze prin Tine. Noi începem să ne agităm și să presăm anumite lucruri. Fratele Branham a spus: „Cheia pentru ca un dar să lucreze, este să te relaxezi.” El a spus: „Întreaga experiență creștină se bazează pe odihnă”. Eu știu că el a predicat mesajul „Perseverența” sau „Disperarea”. Există două poluri ale aceluiași tablou, dar să nu credeți că ne aflăm înafara echilibrului. Dumnezeu ne aduce la disperare. Este Dumnezeu în noi care perseverează.

Credeți voi că umanitatea voastră va persevera? Natura noastră umană este un delăsător. Dumnezeu este Cel care perseverează în noi. Dumnezeu este Cel care creează condițiile care ne determină să ajungem la disperare. Unde se află puterea pentru a aduce rodul? Se află deja în Sămânță.

Isus a spus o pildă în Luca 8. Nu o vom citi acum, însă este pilda Semănătorului. Semănătorul a ieșit pentru a semăna Sămânța. Isus ne-a dat și tălmăcirea pildei. El a spus: „Sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu”. Iar El a ieșit să semene și a aruncat Sămânța. A aruncat Sămânță aici și acolo și dincolo. Sămânța a fost semănată pretutindeni. Ea a ajuns pe drum, pe stânci, între spini, iar o parte ajunge în câmp. Acest om pare că are parte de un eșec.

Dacă ești un fermier, știi că sămânța nu este ieftină, sămânța nu este gratuită, iar acest om aruncă sămânță pretutindeni. Apoi, sămânța de pe locurile stâncoase vine la viață repede, dar nu are rădăcini, și atunci pălește și moare. Sămânța din drum este călcată în picioare și este mâncată de păsările cerului. Sămânța care ajunge între spini și mărăcini este înăbușită de acestea, dar sămânța care a intrat în pământ bun, a adus o recoltă mare: înzecită, însutită. Iar fratele Branham ne-a spus că pământul bun este pământul rânduit mai dinainte. Doar fermierul poate ști care este pământul potrivit.

Vedeți, în această poveste, se pare că sămânța eșuează, dar și că semănătorul eșuează. Dar, vedeți voi, Dumnezeu nu critică nici semănătorul și nici sămânța, ci critică pământul. Pământul nu a fost bun. Cu cele trei tipuri de pământ, problema era în ele. Problema nu era cu Sămânța. Sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu, care este perfect, nu este nimic în neregulă cu El și nici cu Semănătorul. El nu este criticat sau osândit.

Voi sunteți semănătorul care seamănă Cuvântul. Voi nu știți unde cade El, dar voi semănați Cuvântul. Se pare că funcționează în viața prietenilor voștri, apoi renunță. La fel este și cu altcineva, nu se întâmplă nimic. Semănați în altă parte și pornește, dar devin ocupați cu viața de zi cu zi și cu familia. Apoi, o semănați în alt loc, iar aceia devin credincioși adevărați. Încercați să înțelegeți tehnica voastră: „Oare ce i-am spus acelui om, pentru că a funcționat, dar în celălalt caz, nu a funcționat.” Nu este tehnica. Problema nu este cum mărturisim noi sau cât de buni martori suntem noi, ci problema este cu pământul. Dar acel pământ nu este responsabilitatea noastră, pentru că pământul bun este un pământ rânduit mai dinainte. Doar Dumnezeu îl poate pregăti, nu noi.

Așadar, noi predicăm Cuvântul, avem biserici, avem atât de mulți oameni care vin la bisericile noastre. Dacă avem o biserică de treizeci sau patruzeci de ani, avem oameni care vin și pleacă; unii rămân alții pleacă, dar noi nu putem măsura succesul în felul acesta, pentru că nu este nimic în neregulă cu Sămânța, nu este nimic în neregulă cu acest Mesaj. El este desăvârșit. Este Cuvântul lui Dumnezeu și este singura Sămânță care merită să fie semănată. Problema este cu pământul, iar noi nu putem face nimic în legătură cu aceasta. Va funcționa doar în pământul rânduit mai dinainte.

Predicatorii devin atât de descurajați pentru că ei predică, oamenii arată ca fiind credincioși, dar vin încercări și necazuri,  apoi ei pleacă, iar predicatorul spune: „Am eșuat”. Nu, nu am eșuat. Noi nu putem controla câmpul. Nu putem controla pământul. Tot ce Dumnezeu ne-a spus să facem, este să semănăm Sămânța. Nici măcar nu ne-a cerut să fim buni la aceasta, ci pur și simplu să aruncăm Sămânță, să o lăsăm să cadă pretutindeni. „Eu am un pământ pe care l-am rânduit acolo, undeva. Am un pământ pe care Eu Însumi l-am pregătit.” Nu vă îngrijorați dinspre aceasta, ci doar împrăștiați Mesajul, iar acolo unde se află un pământ rânduit mai dinainte, va veni la Viață și va rodi Viața Mesajului: unii înzecit, alții însutit, sau înmiit.

Isus a spus: „Cuvintele Mele sunt Duh și Viață”. Amin! Acest Mesaj este Duh și Viață. De unde altundeva vom lua noi Duhul Sfânt? Cum va veni Duhul Sfânt? Noi ne naștem din nou, nu dintr-o sămânță care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, iar Isus a spus: „Cuvintele Mele sunt Duh și Viață”.

Amintiți-vă, Duhul Sfânt a fost legat timp de aproape două mii de ani de ape denominaționale. Așadar, ce sunt râurile denominaționale? Sunt învățături greșite ale Cuvântului, concepte greșite ale Cuvântului. Dar el a spus că Duhul Sfânt a fost eliberat, în timpul de seară, de către Mesajul timpului de seară, Duhul Sfânt se află înapoi în biserică, din nou. Atunci ce este acest Mesaj când este predicat în puritate, dezlegat de gândirea denominațională, liber de robia Epocilor Bisericii? Ce este aceasta? Duhul Sfânt înapoi în biserică, din nou. Cuvântul deplin a adus Viața deplină și aduce la suprafață, Viața Seminței care se află în voi.

În mesajul Singurul loc ales de Dumnezeu pentru închinare, fratele Branham a spus:

„Dacă v-aș învăța mesajul metodist, nu ar avea niciun efect asupra voastră, acesta este timpul Miresei. Dacă Moise ar fi învățat mesajul lui Noe, nu ar fi avut niciun efect. Dacă Isus ar fi învățat mesajul lui Moise, nu ar fi avut niciun efect, fiindcă sămânța rânduită mai dinainte care se găsește acolo, va fi udată doar de acel tip de apă care este dată pentru acea sămânță. Înțelegeți? Nu va crește în niciun alt fel de condiții. Condițiile sunt cele care o cresc.”

Ce a făcut El în Eden, la începutul creației? A reparat condițiile, iar când a făcut aceasta, prin Cuvântul vorbit, semințele care se aflau deja acolo, au venit la viață. Ce ne cere Dumnezeu să facem? Nu ne cere să creăm copii ai lui Dumnezeu, să facem copii ai lui Dumnezeu, nu ne cere să convertim capre în noi, ci El a spus că acolo există deja o Sămânță rânduită mai dinainte, se află acolo și așteaptă Ceva. Ea așteaptă condițiile potrivite și va fi udată de tipul de apă care este dată pentru acea Sămânță.

Copiii lui Dumnezeu, care se află pe Pământ astăzi, sunt Sămânța rânduită mai dinainte. Există un singur lucru care o va aduce la Viață, acesta fiind Mesajul acestei ore. Nu există nimic altceva care o va trezi, nu există nimic care o va aduce la Viață, iar noi trebuie să încetăm să mai predicăm un mesaj vechi, pentru că fiecare generație primește o șansă proaspătă a Cuvântului, Dumnezeu încă Se descoperă pe Sine Însuși, prin acest Mesaj. Noi trebuie să încetăm din a mai predica ceea ce s-a întâmplat în urmă cu șaizeci de ani și să predicăm ceea ce se întâmplă astăzi, pentru că Mesajul pentru ziua de astăzi este „Hristos a venit” și Se descoperă pe Sine Însuși în Mireasa Sa, Trupul alcătuit din mai multe mădulare a lui Isus Hristos, care se află pe Pământ și este viu, manifestând viața lui Hristos. 

În mesajul Este Răsăritul Soarelui, citim:

„Vulturul adevărat recunoaște chemarea Cuvântului lui Dumnezeu. De ce? El este un Vultur. De la Vultur la vultur. Cuvântul înainte de întemeiere, Cuvântul la Cuvânt. Cuvântul, rânduit, la Cuvântul scris pentru ceasul în care trăim. Înțelegeți poziția voastră?”

Cine trezește Sămânța din voi? Cuvântul pentru ceasul în care trăiți. Cine vine la Cuvânt? Cuvântul. Cuvântul rânduit mai dinainte este Cuvântul care se găsește în sufletul vostru, Viața Veșnică, Gena lui Dumnezeu. Ce așteaptă El? Piesa care i se potrivește.

Fratele Branham a spus o poveste despre spălătorul chinez, și el a spus că acest spălător de haine nu putea vorbi engleză, dar știa să spele bine hainele. Și fiindcă oamenii foloseau serviciile lui, a trebuit să conceapă o modalitate prin care clienții săi să-și poată recupera hainele. Așadar,  el lua un bilet pe care îl rupea într-un anumit fel, și jumătate mergea la client, iar cealaltă jumătate era păstrată de el. Atunci când cineva mergea să-și recupereze hainele, tu puteai spune: „Mă numesc Bob Miller.” Dar el nu înțelegea ce spuneai și nu-ți putea da hainele tale. Singurul fel prin care se putea recupera acele haine, era dacă tu aveai o parte a biletului, iar el cealaltă parte. Când cele două bucăți se potriveau, atunci putea avea loc răscumpărarea.

Tu ești o parte din Cuvânt, dar mai există o parte din Cuvânt care trebuie să vină și să se potrivească cu tine. Ce Cuvânt ești tu? Cuvântul Mireasă de la sfârșitul timpului. Ce Cuvânt trebuie să manifești tu? Cuvântul Sămânță Mireasă vorbit, de la sfârșitul timpului. Este aceasta identitatea pe care profetul ne-a dat-o? Atunci, ce Cuvânt voi predica eu, care se va conecta la acel Cuvânt? Cuvântul timpului de sfârșit, Cuvântul descoperit al acestui ceas, Mesajul pentru această oră este singurul lucru care va veni la acel Cuvânt și-L va trezi aducându-L la manifestare. Apoi, ce va face ca acel Cuvânt să crească?

Amintiți-vă, botezul Duhului Sfânt doar trezește Sămânța, este nașterea noastră, apoi începem să creștem. Fratele Branham a spus: „Singurul lucru pe care micul pom trebuie să-l facă, este că el are nevoie să fie udat.” Și ce este apa? Este Cuvântul. Ce fel de Cuvânt? Acest Cuvânt, Cuvântul curat, nu cuvântul denominațional care este un cuvânt alterat, stătut, care provine de la un sistem și care are viermi în el. Noi avem nevoie de Apă proaspătă, curată, Apa care cade din cer astăzi, nu o apă veche păstrată într-un ulcior, dintr-o epocă anterioară, ci Apă proaspătă. Iar noi trebuie să avem multă Apă. De aceea trebuie să venim la biserică tot timpul, pentru că trebuie să creștem în potențialul deplin al Seminței; trebuie să ajungem la maturitate deplină și să manifestăm ceea ce El ne-a chemat să facem. Și pentru a crește, avem nevoie de Apă, de multă Apă.

„Iar singurul lucru pe care micul pom trebuie să-l facă, este să bea. Iar el bea și continuă să bea, până când bea peste cât poate bea.”

De cât Cuvânt avem noi nevoie? Foarte mult, până când dă pe dinafară, până când nu mai putem ține Apa care se găsește în noi. De atât de multă descoperire avem noi nevoie. Descoperirea pe care am avut-o săptămâna trecută nu este îndeajuns pentru ca noi să creștem astăzi. Trebuie să avem mai multă descoperire decât am avut înainte. 

„Iar singurul lucru pe care micul pom trebuie să-l facă, este să bea. Iar el bea și continuă să bea, până când bea peste cât poate bea. Iar în timp ce bea, încep să-i iasă crengile. Iar el bea mai mult și începe să înfrunzească. Bea mai mult și începe să înflorească. Bea mai mult și începe să rodească portocale. Bea și rodește, bea și rodește.

Iar acesta ești tu. Când suntem sădiți împreună în Hristos, singurul lucru pe care trebuie să-l facem, este să bem din făgăduința Lui și să rodim. Și tot ceea ce voi aveți nevoie, se află în voi atunci când Îl primiți pe Hristos, pentru că Hristos este în voi. Iar voi doar trebuie să beți din Cuvântul Său, Viața Sa și să rodiți.”

În mesajul Evenimente actuale clarificate prin profeție, fratele Branham a spus:

„Dacă tu ești un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu, ai fost în Dumnezeu tot timpul. Iar El a știut în ce pământ și în ce timp urma să fii semănat.”

Dumnezeu a știut când tu urma să vii la Viață. El a pus Sămânța în tine pentru un anumit timp, pentru că nu putem sădi aceleași semințe în același timp în fiecare an. Sunt semințe care se seamănă devreme, semințe care se seamănă în mijlocul primăverii și unele semințe care se seamănă mai târziu. Există semințe care se seamănă după seceriș, precum grâul, care crește puțin, trece prin iarnă, apoi își continuă creșterea. Fiecare sămânță are anotimpul ei. La fel este și în cazul Seminței din voi. Trebuia să vină la sfârșitul timpului. Tu nu puteai să vii în niciun alt timp pentru că nu ai fi crescut corect, pentru că sunt necesare anumite condiții, un anumit Cuvânt, o anumită Lumină, o anumită Apă pentru a te face să crești.

„Așadar, acum tu ești o făptură, un fiu al lui Dumnezeu, un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu manifestați pentru a întâlni provocarea acestui ceas, pentru a legitima Dumnezeul viu și adevărat al acestui ceas, Mesajul care iese la suprafață în acest timp.” 

Așadar, cine este Dumnezeul viu și adevărat al acestui ceas? Mesajul care vine la Viață în acest timp. Dumnezeu Se manifestă în poporul Său. Ce fel de Viață se află în voi? Viața rânduită înainte de întemeierea lumii, programată mai dinainte, Dumnezeu cu marele Său calculator a scris un cod, doar pentru voi, punând acel cod în voi, iar acel cod este creat în mod deosebit pentru a birui orice provocare pe care o veți întâlni. Codul vostru este scris pentru a birui Edenul Satanei.

Ați putea spune că acesta este un timp cumplit pentru copiii lui Dumnezeu pe Pământ, dar Dumnezeu spune că acesta este timpul perfect pentru că această Sămânță se va manifesta în ceasul cel mai întunecat pentru această lume. Noi vom fi cea mai strălucitoare Lumină care a existat vreodată pe Pământ. Această Sămânță va răspunde la acea Lumină, iar această Sămânță va birui Edenul Satanei. Amin!

În mesajul Este Răsăritul Soarelui, fratele Branham a spus:

„Eu doar doresc să-L văd pe El manifestat. Cum o puteți face să-L chemați jos? Nu. El este în voi. Vedeți? El este în voi. „Păi, atunci, Doamne, dacă mă pot da la o parte, Tu Te poți manifesta. Cum o vei putea face? Pentru că Tu ai rânduit totul astfel.”

Ce se întâmplă când intrăm în primejdie? Vin încercări, nu știm ce să facem, strigăm: „Doamne, vino și ajută-mă! Doamne, unde ești? Vei veni la mine? Vei veni să mă salvezi? Vei veni oare să mă ajuți?” Dar unde Se află El? El Se află în voi. Ce a pus El în voi? Dacă Hristos Se află în voi, tot ce veți avea nevoie pentru călătoria vieții voastre, se află deja în voi.

Dacă voi ați fost născuți din nou de Cuvânt, de Duhul Cuvântului, aduși la Viață de Duhul lui Dumnezeu, adăpându-vă din Fântâna Vieții, Cuvântul, absolut tot ce voi aveți nevoie, se află deja în voi. Dumnezeu vrea să biruiască în voi.

Noi întotdeauna ne rugăm ca să apară un erou. „Am nevoie de un erou. Am nevoie ca cineva să mă salveze.” Dar eroul vostru Se află în voi, Biruitorul Se află în interiorul vostru, Victoriosul Se află deja în voi și vă așteaptă pe voi, așteaptă ca umanitatea voastră, gândirea voastră să se dea la o parte și să-L lase pe El, pentru ca El să facă voia Sa. Unde vrea Dumnezeu să fii tu? Acolo unde te afli astăzi. Dar, poate tu spui: „Eu nu sunt decât o casnică.” Dumnezeu vrea să Se manifeste într-o gospodină. Dumnezeu vrea să fie o casnică.

Vrea Dumnezeu să fie o Mireasă alcătuită din mai multe mădulare? Este aceasta ceea ce dorește El? Hristos vrea să fie într-un Trup alcătuit din mai multe mădulare? Atunci, Hristos vrea să fie o casnică, El vrea să fie o mamă, un tată, un profesor, un fermier. Și ghiciți, ce? Dumnezeu este un Fermier. El a semănat Semințe. Isus este un Bucătar. Cine a gătit pește pentru apostoli? Dumnezeu a copt Mana. El este un Brutar, El este un Mecanic. Cine a reparat inima ta frântă? El este un Artist. Cine pictează apusul în fiecare seară? Cine sunteți voi? Unii dintre voi sunteți artiști, iar unii dintre voi sunteți muzicieni. Dumnezeu este Cel mai bun compozitor. Cine i-a învățat pe îngeri ce să cânte? Unii dintre voi sunteți predicatori. Isus a fost Cel mai bun predicator. Unii dintre voi sunteți tați. Dumnezeu este un Tată. Unele dintre voi sunteți mame. El este El-Shaddai, El este o Mamă. Ce vrea Dumnezeu să fiți? Ceea ce sunteți deja. Să înfloriți din pământul în care ați fost sădiți, să biruiți, oriunde v-ați afla. Nu mai priviți în jur la ceva ce ați putea fi, ci fiți, pur și simplu, ce El a intenționat ca voi să fiți. Odihniți-vă și lăsați ca Duhul lui Dumnezeu să facă voia Sa.

Acest Mesaj a venit pentru a ne da o identificare pozitivă, pentru a îndepărta toată frica. Fratele Branham a spus: „De ce vă temeți?” Vă este teamă că nu veți ajunge Acolo? Ați ajuns deja.” „Nu, eu nu voi ajunge în cer.” Despre ce vorbești? Tu ai venit din cer. Acest Mesaj a îndepărtat toată frica, spaima, toate complexele. Lăsați-le să plece, Dumnezeu a venit să vă spună cine sunteți voi, cu adevărat, pentru ca minciuna diavolului să-și piardă întreaga sa putere.

Știți care este singurul lucru cu care Diavolul poate lucra? Amăgirea. Este singura putere pe care el o are. Minciuna și amăgirea. Așadar, ce a făcut Dumnezeu pentru a frânge puterea Satanei? Ne-a adus Adevărul. Iar când diavolul spune: „Nu vei reuși niciodată”, spuneți-i: „Eu am reușit deja.” Când el vă spune: „Tu nu poți fi un fiu al lui Dumnezeu pentru că ai greșit”, amintiți-i: „Înainte ca să greșesc, eram deja un fiu al lui Dumnezeu. Înainte ca eu să mă nasc în acest trup, eram deja un fiu al lui Dumnezeu. În cea mai bună zi a mea, sunt un fiu al lui Dumnezeu. În cea mai rea zi a mea, sunt un fiu al lui Dumnezeu. Când înțeleg lucrurile bine, sunt un fiu al lui Dumnezeu, iar când le înțeleg greșit, sunt un fiu al Său. Satană, tu ești un mincinos. Tu nu poți controla mintea mea, pentru că tu minți.”

Așadar, de unde provine toată presiunea? Din minciună. Mesajul a venit pentru a scoate afară toată minciuna. Diavolul va spune: „De fapt, tu ești un nimic. Ești un nimeni. Nu ai o poziție între grâu. Nu ai daruri, nu ai nimic.” Râdeți în fața lui, și spuneți-i: „Eu sunt un fiu al lui Dumnezeu.” Ce altă poziție mai bună decât aceasta poți avea? Cum poți îmbunătăți statutul de a fi un fiu al lui Dumnezeu? „Eu sunt un fiu al lui Dumnezeu cu plus.” Nu există așa ceva. Cel mai mare lucru ce tu poți fi, este să fii un fiu al lui Dumnezeu. Dacă devii surd, mut și îți pierzi mințile, stând pe un pat de spital, ești un fiu al lui Dumnezeu. Și ești atât de Veșnic, pe cât este și Dumnezeu.

„Dacă Dumnezeu este cu noi, cine poate fi împotriva noastră?” Ce a sădit Dumnezeu în noi? Sămânța Sa. Ce fel de Sămânță? Sămânța lui Hristos, Sămânța credinței, Sămânța împărătească. Și ce va face acea Sămânță pentru noi? Totul. Tot ce El vrea să fiți și să faceți, se găsește în acea Sămânță. Tot ce El vrea ca voi să faceți, este să continuați să beți din Fântâna Vieții. Să continuăm să mâncăm Mana, să bem Apa și să aducem la suprafață Viața lui Hristos.

Nu este bine să fii un fiu al lui Dumnezeu? Eu nu am nevoie să predic pentru a fi un fiu al Său. Și dacă nu voi mai predica nicio altă predică în timpul ce mi-a mai rămas din viață, eu sunt un fiu al Său. Și nu poți deveni ceva mai bun decât un fiu al Său.

Noi am biruit deja, prieteni! El a biruit pentru noi. El a făcut-o deja. În gândul Său, lucrările erau încheiate înainte de întemeierea lumii. Totul se află deja în ADN-ul tău duhovnicesc, iar tu vei face ceea ce El a rânduit că vei face. Doar puneți deoparte partea firească și lăsați ca Duhul Său să lucreze prin voi. Nu vă faceți griji, ci pur și simplu, aveți încredere în El.

Să ne ridicăm cu toții în picioare. Dumnezeu să vă binecuvânteze! Fie ca Dumnezeu să vă ajute să înțelegeți că sunteți Sămânța Lui și că voi ați fost cu El înainte de întemeierea lumii. Sunteți parte din El, întotdeauna ați fost o parte din El și întotdeauna veți fi parte din El.

Vrea Dumnezeu ca noi facem lucrări supranaturale? Da. Vrea Dumnezeu ca noi să manifestăm daruri? Da. Cum o vom face? Doar trebuie să ne odihnim și să-L lăsăm pe El să le facă prin noi. Cum scriu oamenii cântări? Ele vin, pur și simplu. Cum primește predicatorul inspirație pentru un serviciu? Ea vine, pur și simplu. Se află în el deja. Există deja ceva în el care o poate prinde. El are înăuntrul său, Cristalul care poate prinde Undele. Cu cel care scrie cântări este la fel, cu cel credincios este la fel. De ce i-ar da Dumnezeu unui predicator Cristalul pentru a prinde Undele, dacă nu vi l-ar fi dat și vouă pentru a le prinde atunci când predicatorul predică? Se află în voi. Voi faceți parte din aceasta.

Predați-vă, pur și simplu, predați-vă mai mult ca niciodată și aveți mai multă încredere în El. Dacă nu v-ați născut din nou, dacă nu ați avut acea schimbare în care partea umană pălește, pur și simplu, iar partea dumnezeiască a venit la Viață, eu vreau să vă spun: „Cuvintele Sale sunt Duh și Viață”.

Cuvântul care a fost predicat astăzi, este Duh și Viață. Deschideți-vă inimile și primiți-L. Nu este departe de voi. El bate la ușa voastră, pentru că cealaltă parte a biletului se află în voi, iar prin predicarea Cuvântului de astăzi, El aduce partea care i Se potrivește. Deschideți-vă inimile și lăsați-le să se unească, pentru că vă va aduce în Răscumpărarea Sa. Dumnezeu să vă binecuvânteze! Amin.

                               -AMIN-