ÎNȚELEPCIUNEA

09 martie 2025

Să deschidem Bibliile la Proverbe 3.13-20:

„Fericit este omul care găseşte înţelepciune şi omul care obţine înţelegere.

Căci comerţul cu ea este mai bun decât comerţul cu argint, iar câştigul ei decât aurul fin.

Ea este mai preţioasă decât rubinele şi toate lucrurile pe care le doreşti nu sunt de comparat cu ea.

În mâna ei dreaptă se află lungimea zilelor şi în stânga ei sunt bogăţiile şi onoarea.

Căile ei sunt căi plăcute şi toate cărările ei sunt pace.

Ea este un pom al vieţii pentru cei ce o ţin strâns şi fericit este cel care o păstrează.

DOMNUL prin înţelepciune a fondat pământul, prin înţelegere a întemeiat cerurile.

Prin cunoaşterea Lui sunt despicate adâncurile şi norii picură roua.” (traducere Biblia King James).

În dimineața aceasta aș vrea să predic despre subiectul ÎNȚELEPCIUNEA, pentru că, cum altfel puteți deveni mai pricepuți decât prin înțelepciune? Acestea sunt lucruri simple, dar și profunde; sunt lucruri obișnuite, dar sunt adânci și necesare, deși știm despre unele dintre ele.

Aici, în cartea Proverbelor, ni se spune: „Fericit este omul care găsește înțelepciunea și omul care obține înțelegere.” Apoi începe să ne explice că aceasta este mai valoroasă decât rubinele, și comerțul cu ea este mai bun decât argintul și aurul. Tot ce poți să-ți dorești, nu poate fi comparat cu înțelepciunea și înțelegerea. Deci, este lucrul pe care noi ar trebui să-l dorim mai mult decât argintul și aurul, mai mult decât rubinele. Mai mult decât orice altceva ne-am putea dori, ar trebui să ne dorim înțelepciunea.

Să mergem la Proverbe 4.5-13, și să citim mai mult despre înțelepciune.

„Obţine înţelepciune, obţine înţelegere; nu uita, nici nu te abate de la cuvintele gurii mele.

Nu o părăsi, şi ea te va păstra; iubeşte-o, şi ea te va păzi.

Înţelepciunea este lucrul de căpătâi; de aceea, obţine înţelepciune; şi cu toate cele obţinute, obţine înţelegere.

Înalţ-o, şi ea te va înălţa; te va onora când o îmbrăţişezi.

Ea va da capului tău o podoabă de har, îţi va aduce o coroană de glorie.

Ascultă, fiul meu, şi primeşte spusele mele; şi mulţi vor fi anii vieţii tale.

Te-am învăţat despre calea înţelepciunii, te-am condus pe cărări drepte.

Când umbli, pașii tăi nu vor fi strâmtoraţi; şi când alergi nu te vei poticni.

Ţine strâns de instruire; nu o lăsa să plece; păzeşte-o, fiindcă ea este viața ta.”

Este uimitor cum vorbește Biblia aici despre înțelepciune,  în special de la versetul 5, la versetul 7: „Obține înțelepciune.” Acesta este un sfat, o indicație: „Obține înțelepciune.” În versetul 7, citim: „Înţelepciunea este lucrul de căpătâi; de aceea, obţine înţelepciune; şi cu toate cele obţinute, obţine înţelegere.” La aceasta m-am gândit, pentru că spune: „Obține înțelepciune.” Dar tu nu poți merge la magazin ca să obții înțelepciune. Cum să obțin înțelepciune? „Înțelepciunea este lucrul de căpătâi.” Deci, în toate lucrurile, obțineți înțelepciune, pentru că este cea mai valoroasă, mult mai valoroasă decât orice îți dorești, așa că, obține-o! Bine, dar de unde? Știi unde să mă duc s-o iau? De pe raft? Și ce am de plătit pentru ea?

Acestea sunt lucrurile la care m-am gândit. Astfel, noi vom privi puțin la aceasta. Dar când spune: „Obține-o!”, aceasta ne arată că este implicat un aspect al atingerii, așa că, în aceste instrucțiuni de până acum, îți spune că ar trebui s-o dorești mai mult decât rubinele. Deci, ar trebui să ai un dor, o dorință, să ai o dorință mai presus de orice altă dorință ca să obții această înțelepciune, și că ar trebui s-o obții. Aceasta înseamnă că există ceva cu privire la obținerea ei, că tu nu doar stai și aștepți să te lovească în cap, că ai înțeles. Întrebarea este: Cum o obții? Aceasta este o întrebare bună.

Să mergem la Proverbe 8.1-8. Va fi o lectură lungă, dar rămâneți cu mine. Totul este despre înțelepciune.

„Nu strigă înţelepciunea? Şi înţelegerea nu îşi ridică vocea?

Ea stă în picioare pe vârful locurilor înalte, la răspântiile cărărilor.

Strigă la porţi, la intrarea cetăţii, la venire înaintea uşilor.

„Vouă vă strig oamenilor; şi vocea Mea este spre fiii omului.

Voi, cei simpli, înţelegeţi înţelepciunea; şi voi, proştilor, fiţi cu o inimă înţelegătoare.

Ascultaţi, căci voi vorbi despre lucruri măreţe, şi deschiderea buzelor Mele va fi cu lucruri drepte.

Fiindcă gura Mea va vorbi adevăr, iar stricăciunea este urâciune pentru buzele Mele.

Toate cuvintele gurii Mele sunt în dreptate şi nu este nimic pervers sau răsucit în ele.”

Acum noi vedem caracteristicile înțelepciunii: este Adevărul, fără minciună, fără răutate, fără rău. Noi vedem aceste caracteristici.

„Toate sunt lămurite pentru cel ce înțelege, și drepte pentru cei ce găsesc cunoașterea.

Primește instruirea mea, și nu argint; și cunoaștere, mai degrabă decât aur ales.

Fiindcă înțelepciunea este mai bună decât rubinele, și toate lucrurile care pot fi dorite nu pot fi comparate cu ea.”

Deci, care este cel mai mare lucru pe care trebuie să-l avem? ÎNȚELEPCIUNEA. Mai mare decât rubinele, mai mare decât aurul, mai mare decât argintul, este Înțelepciunea.

„Eu, înțelepciunea, locuiesc cu chibzuința și aflu cunoaștere din invenții ingenioase.

Teama de Domnul este să urăști răul; eu urăsc mândria și aroganța și calea rea și gura perversă.

Sfatul este al meu și înțelepciunea sănătoasă; eu sunt înțelegerea, eu am putere.

Prin mine domnesc împărați și prinții hotărăsc dreptate.

Prin mine conduc prinți și nobili, toți judecătorii de pe pământ.

Eu îi iubesc pe cei ce mă iubesc, și cei ce mă caută din timp, mă vor găsi.”

Amintiți-vă, voi trebuie să obțineți înțelepciune și înțelegere, și aici suntem sfătuiți s-o căutăm, pentru că: „…cei ce mă caută din timp, mă vor găsi.” Îmi place cum spune aici: „…cei ce mă caută din timp”, sau devreme.

Limbajul din Biblie, este uneori…Noi trebuie să înțelegem că limbajul din Biblie este în multe feluri, este simbolic și foarte poetic. Deci, „cei ce mă caută din timp,” sau devreme, nu înseamnă să te trezești devreme, deși știm că acesta este un principiu bun, să-L cauți pe Domnul devreme. Dar, „Caută-Mă devreme,” înseamnă: „Caută-Mă, mai întâi.” Acesta este primul lucru pe care trebuie să-l cauți: „Caută-Mă devreme, înainte de a căuta altceva.”

„…cei ce mă caută din timp, (devreme), mă vor găsi.

Bogății și onoare sunt cu mine, da, bogății durabile și dreptatea.

Rodul meu este mai bun decât aurul, da, decât aur curat, și câștigul meu decât argint ales.

Eu conduc pe calea dreptății, în mijlocul cărărilor dreptății,

pentru a face pe cei ce mă iubesc să moștenească avere, și le voi umple tezaurele.

Domnul mă avea în începutul căii Sale, înaintea lucrărilor Sale din vechime.”

Acum, această înțelepciune despre care vorbim, este uimitoare, deoarece înțelepciunea a fost cu Domnul chiar la început, înainte de a fi stabilită vreuna din lucrările Sale, sau de a veni în manifestare.

„Domnul mă avea în începutul căii Sale, înaintea lucrărilor Sale din vechime.

Din eternitate am fost înălțată, de la început, înainte de a fi Pământul.

Când nu erau adâncuri, am fost adusă, când nu erau izvoare abundând cu ape.

Înainte ca munții să fie așezați, am fost adusă, înainte să fie dealurile.

Pe când El încă nu făcuse Pământul, nici câmpiile, nici cele mai înalte părți ale țărânei lumii.

Când El pregătea cerurile, eu eram acolo, când trăgea un cerc pe fața adâncului.

Când întemeia norii deasupra, când întărea izvoarele adâncurilor,

când a dat mării hotărârea Sa, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, când a rânduit fundațiile Pământului,

atunci eram lângă El, ca unul ridicat cu El, și Îi eram zi de zi desfătarea, bucurându-mă tot timpul înaintea Lui.”

Acesta este locul din Scriptură pe care fratele Branham l-a luat și a început să vorbească în Mesaj despre Stâlpul de Foc, Fiul lui Dumnezeu, care era un Stâlp de Foc jucându-Se la picioarele Tatălui. Fratele Branham a spus aceasta referindu-se la Scriptura de aici. Vom citi din nou: „…atunci eram lângă El, ca unul crescut cu El, și Îi eram zi de zi desfătarea, bucurându-mă tot timpul înaintea Lui,

bucurându-mă în părțile de locuit ale Pământului Său, și desfătările mele erau cu fiii oamenilor.

De aceea, acum dați-mi ascultare, copiilor, căci binecuvântați sunt cei ce țin căile mele.

Ascultați instruirea, fiți înțelepți și nu o refuzați.

Binecuvântat este omul care mă ascultă, veghind zilnic la porțile mele, așteptând la stâlpii ușilor mele;

fiindcă oricine mă găsește, găsește Viață și va obține favoarea Domnului,

dar cel ce păcătuiește împotriva mea, își face rău propriului suflet; toți cei ce mă urăsc, iubesc moartea.”

Aș spune că înțelepciunea este foarte importantă. Când citim ce ne spune Biblia despre înțelepciune, aflăm că înțelepciunea este personificată, îi sunt date atributele unei Persoane, și noi știm că înțelepciunea face parte din Dumnezeu, face parte din caracterul lui Dumnezeu, este parte din atributele Lui Dumnezeu, este expresia lui Dumnezeu. El a spus: „Când El a format totul, Eu eram acolo cu El, am fost născută…” De ce? Pentru că, în înțelepciunea Sa, Dumnezeu a făcut totul, dar El a făcut totul conform Cuvântului Său. Desigur, Cuvântul și înțelepciunea Sa merg mână în mână, pentru că sunt Unul și Același.

Deci, înțelepciunea este un atribut al Cuvântului Său, de la început, iar înțelepciunea Lui este cea care este expusă.

M-am uitat după o definiție a înțelepciunii, așa că am căutat  în mai multe locuri și am găsit această definiție care mi-a plăcut foarte mult. Am găsit-o într-un Dicționar biblic, online, iar motivul pentru care mi-a plăcut, este că e legată de ceea ce am văzut la înțelepciune. Toate definițiile sunt bune și adevărate, dar îmi place felul cum este formulată aici: „Înțelepciunea…” și ia Cuvântul din Vechiul Testament pentru înțelepciune, pe care l-am citit.

„Înțelepciunea, este abilitatea de a judeca corect și de a urma cel mai bun curs de acțiune bazat pe cunoaștere și înțelegere.”

Voi citi încă odată: „Înțelepciunea, este abilitatea de a judeca corect și de a urma cel mai bun curs de acțiune bazat pe cunoaștere și înțelegere.”

De aceea, Dumnezeu a creat totul prin înțelepciunea Sa, pentru că El avea cunoaștere perfectă și înțelegere, și a făcut totul perfect conform cunoștinței și înțelegerii Sale. Apoi au continuat să dea câteva exemple, și au spus:

„Înțelepciunea este abilitatea de a vedea ceva din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Înțelepciunea este caracterul lui Dumnezeu în multe chestiuni practice ale vieții.”

Așadar, noi știm că înțelepciunea este un atribut al lui Dumnezeu, este un atribut al Cuvântului în multe feluri, și aici este folosită ca sinonim cu Cuvântul. Astfel, de fapt, înțelepciunea este caracterul lui Dumnezeu în relație cu multe lucruri pe care le întâlnim în viață. Deci, înțelepciunea este caracterul lui Dumnezeu în această situație, așa că, am putea spune: „Așa este!” În această situație, de ce avem nevoie? Uneori, noi ajungem într-un loc și trebuie să luăm o decizie, dar vrem să știm felul corect de a face lucrurile, și ceea ce ar vrea Dumnezeu să facem, de aceea avem nevoie de înțelepciune, pentru că putem avea acțiuni, putem primi sfaturi, putem citi Scripturi și citate, și putem găsi mai multe feluri de a merge înainte într-o anumită direcție. De aceea avem nevoie de înțelepciune, avem nevoie de caracterul lui Dumnezeu în această situație. Și dacă avem caracterul lui Dumnezeu în această situație și luăm decizia pe baza caracterului lui Dumnezeu, atunci vom lucra cu înțelepciune. Astfel, puteți vedea cum acest fel de înțelepciune este atât de diferit de înțelepciunea lumii.

Să mergem la 1Corinteni 1.17-31:

„De fapt, Hristos m-a trimis nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia; nu cu înțelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie să fie făcută zadarnică.

Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării, dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu.

Căci este scris: „Voi prăpădi înțelepciunea celor înțelepți, și voi nimici priceperea celor pricepuți.”

Unde este înțeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbărețul veacului acestuia? N-a prostit Dumnezeu înțelepciunea lumii acesteia?

Căci întrucât lumea, cu înțelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înțelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioși prin nebunia propovăduirii crucii.

Iudeii, într-adevăr, cer minuni, și grecii caută înțelepciune;

dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru iudei este o pricină de poticnire, și pentru neamuri o nebunie;

dar pentru cei chemați, fie iudei, fie greci, este puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu. Căci nebunia lui Dumnezeu, este mai înțeleaptă decât oamenii; și slăbiciunea lui Dumnezeu, este mai tare decât oamenii.

De pildă, fraților, uitați-vă la voi, care ați fost chemați: printre voi nu sunt mulți înțelepți în felul lumii, nici mulți puternici, nici mulți de neam ales.

Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de rușine pe cele înțelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de rușine pe cele tari.

Și Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii și lucrurile disprețuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt;

pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.

Și voi, prin El, sunteți în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înțelepciune, neprihănire, sfințire și răscumpărare,

pentru ca, după cum este scris: „Cine se laudă să se laude în Domnul.”

Astfel, noi aflăm că înțelepciunea lui Dumnezeu este o nebunie pentru om, și înțelepciunea omului este o nebunie pentru Dumnezeu. Deci, această înțelepciune despre care vorbim, aste atât de contrară înțelepciunii lumii, este opusă. Și despre ce vorbește el aici? El a început să vorbească despre Calvar, care este o piatră de poticnire pentru evrei, și o nebunie pentru greci, pentru că nici un om nu și-ar administra planul în felul acesta, nici o ființă umană nu ar deveni rege în felul acesta, să-Și răscumpere răscumpărații și să-Și distrugă dușmanul venind în umilință, fiind supus elementelor lumii, însemnat, batjocorit, persecutat, atârnat pe o cruce și ucis chiar de oamenii pe care i-a creat. Aceasta este o nebunie pentru om, dar este înțelepciunea lui Dumnezeu, acesta este caracterul lui Dumnezeu; aceasta este înțelepciunea; aceasta este natura Cuvântului.

Deci, natura lui Dumnezeu, înțelepciunea lui Dumnezeu, este atât de diferită de înțelepciunea omului, ele sunt absolut contrare una față de alta. De aceea grecii, cu toată înțelepciunea lor, și cu toată ierarhia lor de zei, zei care pedepsesc oamenii, zei egoiști, zei care vor să-i stăpânească pe oameni pentru propriile lor plăceri, grecii nu au putut înțelege adevărata înțelepciune a lui Dumnezeu, care S-ar da pe El Însuși pentru supuși, și nu-Și sacrifică supușii pentru El Însuși. Așadar, pentru greci, aceasta era o nebunie, iar pentru evrei, o piatră de poticnire. „Cum a putut Dumnezeul lor să vină, să ia un trup, și să fie scuipat și așa mai departe?” Vreau să spun că, pentru ei, aceasta a fost o piatră de poticnire absolută, dar pentru Dumnezeu, aceasta a fost înțelepciunea lui Dumnezeu, Hristos înțelepciunea lui Dumnezeu, puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu.

Deci, acest fel de înțelepciune este atât de diferit de lume, încât lumea o privește, de multe ori, ca pe o nebunie; iar Dumnezeu îi privește pe cei mai înțelepți dintre oameni, ca pe o nebunie. De aceea, Pavel a spus aici că Dumnezeu nu a ales oameni puternici, nici nobili, nici mulți de elită, ci Dumnezeu a ales lucrurile de jos ale acestei lumi, ca să încurce lucrurile care sunt înțelepte. De ce? Pentru că înțelepciunea lui Dumnezeu este contrară cu înțelepciunea omului.

Înțelepciunea lui Dumnezeu merge jos, se smerește, dar înțelepciunea omului se înalță, se umflă. Deci, Dumnezeu va coborî la aceia dintre noi care nu știu, care nu au o mare înțelegere, nu sunt foarte stabiliți, nu sunt respectați, nu sunt renumiți; care nu au o bună înțelegere sau o educație grozavă, și El va lua un nimeni, de nicăieri, așa cum a luat-o pe Maria, și va încurca înțelepciunea celor înțelepți. Dumnezeu Își va arăta înțelepciunea în umilință.

Așadar, noi nu putem fi înțelepți așa cum este înțelepciunea lumii, dar trebuie să fim înțelepți așa cum este înțelept Dumnezeu. De multe ori, înțelepciunea lui Dumnezeu arată ca o prostie pentru om. Deci, când spunem: „Vreau să am înțelepciunea lui Dumnezeu,” îți dai seama că, dacă înțelepciunea lui Dumnezeu vine în viața ta și începe să-ți  influențeze viața, vei arăta ca un prost (nebun), pentru cea mai mare parte a lumii.

Așadar, când dorim această înțelepciune, când obținem această înțelepciune,…Amintiți-vă, „Obțineți înțelepciune!”, este principalul lucru. „Obțineți înțelepciune, și cu tot ce obțineți, primiți înțelegere.” Obțineți aceste lucruri. Dar voi trebuie să înțelegeți că lucrurile pe care le obțineți, lucrurile pe care le dobândiți, lucrurile pe care le căutați devreme, înțelepciunea pe care o doriți mai mult decât rubinele și mai mult decât orice alt lucru, nu vă va promova deloc în lumea aceasta.

Noi nu căutăm înțelepciunea ca să știm mai mult decât oamenii din jurul nostru, aceasta nu este acel fel de înțelepciune. S-ar putea ca tu să știi mai mult decât oamenii din jurul tău, dar acea cunoaștere pe care ți-o dă Dumnezeu, acea înțelepciune, te va face să fii cel mai de jos decât toți cei din jurul tău. De ce? Pentru că aceasta este calea pe care a venit Isus Hristos.

Așadar, noi trebuie să înțelegem pentru ce ne străduim și ce obținem. Și ceea ce obținem nu va ajuta umanitatea să arate mai bine în ochii altora. Astfel, dacă vrei acest fel de înțelepciune, dacă o cauți devreme și o dorești, trebuie doar să înțelegi că nu vei merge pe drum și vei primi titlul de înțelepciune care ți s-a atașat, „Acest tip este înțelept.” Nu! Tu poți obține titlul de „Prost” sau „Nebun”. De aceea, acest fel de înțelepciune nu ne poate aduce aroganță, îngâmfare, pentru că aceasta nu are nimic de-a face cu carnea ta; pentru că, de fapt, îți va înjosi carnea și te va face să arăți ca un prost în ochii lumii. Dar este cel mai bun fel de înțelepciune.

Voi știți că Isus Hristos a avut acest fel de înțelepciune, El a fost atât de înțelept, spre deosebire de căile lumii; nu în căile lumii, ci contrar căilor lumii, pentru că în căile lumii, El a fost…

Fratele Branham a spus că Isus a umblat într-o lume care era în întregime a Lui, dar a fost disprețuit și respins. El nu a avut nevoie de dovezi științifice pentru a ști că unele lucruri erau imposibile, pentru că aceasta face înțelepciunea lumii. Înțelepciunea lumii vă va spune că este imposibil să mergeți pe ape, dar înainte ca lumea să fie modelată, înțelepciunea era acolo, pentru că a fost adusă la suprafață din Dumnezeu. Astfel, înțelepciunea știe mai mult decât știe un om de știință.

Înțelepciunea lui Dumnezeu are o mai bună înțelegere a felului în care s-a format această lume, cum funcționează legile ei; ce este, cu adevărat, gravitația; cum funcționează moleculele; ce sunt atomii; cum arată nucleul unei celule și care este Viața care conduce totul.

Ascultați, această înțelepciune care a fost acolo de la început, care a fost scoasă din Dumnezeu și a fost cu El când a decretat totul, când a pus limite și a spus totul, această înțelepciune știe mai mult decât orice om de știință de pe această Planetă, pentru că omul de știință nu crede că tu poți merge pe ape, dar înțelepciunea știe că poți. Înțelepciunea lumii nu i-ar fi spus niciodată lui Isus că poate lua cinci pâini și câțiva pești, să-i frângă și să-i înmulțească pentru a hrăni cinci mii de oameni, dar înțelepciunea lui Dumnezeu care a creat toate lucrurile, a știut mai mult decât oamenii de știință.

Deci, eu prefer să fiu un prost în ochii științei și să am această înțelepciune, deoarece această înțelepciune îmi va schimba atomii, într-o zi. Aceasta este înțelepciunea care va depăși orice obstacol care ne este pus înainte.

Ascultați, noi trebuie să înțelegem că această înțelepciune a lui Dumnezeu, a fost înainte de creația fizică a Pământului, așa că are cunoștințe mai mari decât creația fizică a lumii, o înlocuiește, se ridică deasupra ei. De aceea, această înțelepciune nu este limitată sau legată de ceea ce numim noi „legi naturale”. Așadar, prin această înțelepciune…

Ascultați, această înțelepciune a venit la fratele Branham și i-a spus: „Tu ai nevoie de veverițe.” Aceasta nu a fost înțelepciunea lumească, și aceasta pare o prostie în ochii lumii. Ei privesc la acest fel de înțelepciune și spun: „Ești nebun! Ești dus cu capul! Nu știi despre ce vorbești, pentru că aceasta nu este posibil!”

Înțelepciunea lumească a fost cea care s-a împotrivit și s-a luptat cu Noe, și Noe a fost privit ca un prost în ochii lumii, pentru că a spus: „Va ploua! Va fi o inundație uriașă și singura cale de salvare, este să intrăm în această Arcă. Domnul mi-a vorbit și mi-a spus s-o construiesc în felul acesta, și El mi-a spus că acesta este locul salvării.” Și fratele Branham a spus că știința lor depășea știința de astăzi. Ei aveau dispozitive care puteau fotografia Luna, și aveau tot felul de înțelegeri cu privire la felul cum funcționează lumea, astfel, ei știau că nu există umezeală acolo, sus, care să cadă pe pământ și nu căzuse ploaie niciodată. Ei puteau dovedi toate aceste lucruri, dar acesta nu era un factor limitativ pentru înțelepciunea lui Dumnezeu, pentru că înțelepciunea lui Dumnezeu știa cum să facă să cadă ploaie din cer.

Doar pentru că, în înțelepciunea colectivă, omul a ajuns, în ultimii șase mii de ani la realizări științifice, nu este o barieră pentru Dumnezeu. Glorie lui Dumnezeu! Așadar, se pare că acest fel de înțelepciune este o prostie pentru lume.

Să mergem la 1Corinteni 3.18-20:

„Nimeni să nu se înșele: Dacă cineva dintre voi se crede înțelept în felul veacului acestuia, să se facă nebun, ca să ajungă înțelept.”

Laudă lui Dumnezeu! Știți, problema este că noi nu vrem să arătăm ca un nebun, ci vrem să arătăm înțelepți. Aceasta este problema noastră, prieteni! Noi vrem să arătăm ca și cum știm despre ce vorbim, vrem să arătăm ca și cum noi le legăm împreună, vrem să arătăm respectabili în ochii celor din jur. Dar, pentru a obține acest fel de înțelepciune, trebuie să renunțăm la înțelepciunea lumii și să devenim un prost, ca să fim înțelepți.

„Căci înțelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: „El prinde pe cei înțelepți în viclenia lor.”

Și iarăși: „Domnul cunoaște gândurile celor înțelepți. Știe că sunt deșarte.”

Laudă lui Dumnezeu! Nu aceasta este înțelepciunea pe care o vreau.

Cartea Proverbelor face această afirmație: „Dacă vezi pe un om care se crede înțelept, poți să ai mai multă nădejde pentru un nebun, decât pentru el.” (Proverbe 26.12).

Știți, de cele mai multe ori, noi suntem înțelepți în propria noastră îngâmfare, dar aceasta este înțelepciunea lumească. Și problema cu înțelepciunea lumească, este că am ajuns la concluzii prin informații parțiale. Acesta este adevărul. Toată știința a ajuns la concluzii prin informații parțial corecte, așa că ei sunt înțelepți prin propria lor îngâmfare, deoarece nu-și dau seama că există multe lucruri pe care nu le cunosc. Și pentru că presupun că știu multe, sunt mai înțelepți în propria lor îngâmfare. Astfel, există mai multă nădejde pentru un prost decât pentru unul ca aceștia. Ei vor studia și vor obține cunoștințe doar din lumea fizică pe care o pot măsura, testa, modela și pot face experimente. Dar pentru că lasă afară lumea supranaturală, automat vor ajunge la concluzii greșite, pentru că au doar informații parțiale. Laudă lui Dumnezeu!

Eu prefer să merg la Sursă pentru informații și nu-mi fac griji pentru câte informații am adunat. Dar merg la Sursă, pentru că El cunoaște totul, și mă las condus de Duhul lui Dumnezeu.

Așadar, toată omenirea este înțeleaptă prin propria ei îngâmfare, pentru că ei cred că știu, și aceasta este una dintre cele mai mari probleme pe care le avem eu și voi, chiar și în slujirea lui Dumnezeu, deoarece credem că știm. Una dintre cele mai mari probleme ale noastre, este că credem că știm, și mă rog lui Dumnezeu să mă ajute să depășesc această idee de a crede că eu știu, pentru că, chiar această afirmație arată că tu nu știi, ci tu doar crezi că știi, ceea ce înseamnă că nu știi. Eu prefer să fiu în legătură cu Cel care știe, și prefer să obțin înțelepciune de la Înțelepciunea care știe.

Deci, amintiți-vă că noi căutăm încă să primim înțelepciune. Înțelepciunea este principalul lucru, și tot ceea ce puteți obține, obțineți înțelegere. Aceasta este Viață pentru tine. „Toți cei ce Mă iubesc, iubesc Viața; și cei ce Mă urăsc, iubesc moartea.” Deci, cu această înțelepciune, noi ajungem la Viață și moarte.

Să mergem la Proverbe 23.23:

„Cumpără adevărul și nu-l vinde; înțelepciunea, învățătura și priceperea.”

Deci, mi s-a spus să obțin înțelepciune și voi primi înțelegere; mi s-a spus să caut înțelepciunea devreme; mi s-a spus că acesta este lucrul principal; mi s-a spus să cumpăr Adevărul și să nu-L vând, – înțelepciunea, învățătura și priceperea (înțelegerea). Aceasta îmi amintește de cuvintele din Apocalipsa, din epoca Bisericii Laodicea: „Cumpără de la Mine aur încercat prin foc.” Știți, eu m-am uitat de multe ori la această Scriptură, și m-am gândit: Cumpără, dar cum să plătesc? Noi înțelegem cuvântul „Cumpără”. Noi mergem la magazin, și dacă vreau ceva, dau bani și primesc ceva în schimbul banilor. Mă duc, plătesc și iau ceva în schimb, și cumpăr orice am nevoie; cumpăr pâine, cumpăr lapte, cumpăr orice. Și aici, El spune: „Cumpără Adevărul, cumpără înțelegerea, cumpără învățătura, cumpără acestea. Obține-le!”

Este interesant că Biblia nu spune: „Primește”, ci spune: „Obține! Dobândește! Cumpără!” Eu găsesc aceasta interesant. Voi o găsiți interesantă? Mie îmi place să cumpăr întotdeauna aur încercat prin foc. „Ei bine, Doamne, Tu știi unde este acesta și cât costă. Tu știi dacă a fost așa.” Noi am putea s-o facem fizic, dar aceasta nu ne-am putea permite s-o facem, dar dacă am putea, am vinde tot ce avem. Eu m-aș împrumuta, aș vine plasma, dacă m-ar lăsa să-mi vând sângele, aș face-o ca să dobândesc Aceasta, deoarece este lucrul principal. Dar este noțiunea de „cumpărare” și de „a obține” pe care le găsesc interesante. Aici scrie: „Cumpără și nu vine.” Cumpără și nu vinde. Aceasta înseamnă că noi suntem învățați să dobândim și să ordonăm felul în care cumpărăm lucrurile.

Există un curs de schimb pentru ceva, iar eu merg și dau ceva pentru a obține altceva. Apoi spune: „și nu vinde.” Ce înseamnă „a vinde?” Înseamnă un alt schimb la celălalt capăt, adică eu am ceva cu care voi lua altceva în locul acestuia. Deci, dacă îmi dai ceva, ar putea fi un schimb, ar putea fi bani sau altceva. Deci, dacă îmi dai ceva, atunci eu îți voi da ție ceea ce am, și aceasta este vânzare-cumpărare. Este: eu îți dau ceva și tu îmi dai mie ceva. Vânzare este că tu îmi dai mie ceva, iar eu îți dau ceea ce am. Și aici ni s-a spus să cumpărăm Adevărul, să cumpărăm înțelepciunea, să cumpărăm învățătură, să cumpărăm înțelegere, și să nu vindem, pentru că aceasta este pentru mine. Mie mi se spune: „Tot ceea ce ai, merită să dai pentru Aceasta.”

Nimic din ceea ce poți obține, nu merită dacă pierzi Aceasta. Cumpără Aceasta și nu o vinde. El nu vorbește despre bani, nu a vorbit despre un magazin, ci a vorbit despre toată viața noastră, prieteni. Tot ce avem, ar trebui să dăm în schimbul Acesteia. Ar trebui să renunț la toate gândurile mele, la toată înțelegerea mea, la toate tovărășiile mele, ar trebui să renunț la tot, pentru a avea Aceasta. Nu este nimic ce aș putea lua din această lume în schimbul Adevărului, înțelepciunii, înțelegerii și învățăturii. De aceea Isus a spus: „Cumpără de la Mine aur curățit prin foc.”

Mie mi s-a părut foarte interesant, „Cumpără de la Mine aur”, pentru că eu nu aș folosi aur ca să cumpăr aur. Vreau să spun că aur înseamnă bani, este o monedă. Dar El a spus: „Cumpără de la Mine aur.” Cum să o fac? Ce aur voi avea în schimbul aurului? Dar acesta nu este orice aur, ci este aur încercat prin foc. Acesta este divinitatea, acesta este toate zeitățile care au fost curățate din toată lumea, toată zgura a fost eliminată din ea, toată lumea a fost curățată de toate acestea. Aceasta este înțelegerea pură, evlavioasă.

El  a spus: „Veniți și cumpărați aur de la Mine.” Ce trebuie să fac ca să-L cumpăr? Ce preț are? Noi știm că lucrurile lui Dumnezeu ne sunt oferite gratuit, dar eu, în propria mea înțelegere, în propria mea viață, trebuie să renunț la orice altceva în schimbul acestui aur.

El ne-a spus să-l cumpărăm, să-l dobândim, să-l obținem, să-l primim. Aceasta nu este o afirmație pasivă care nu necesită nici un efort. Nu. Ascultați, dacă aș putea spune așa, noi nu putem să ne îndreptăm niciodată spre înțelepciune, nu lucrează în felul nostru, nu este un lucru, prieteni, ci este o înțelegere că aici este vorba despre o valoare și orice altceva este mai puțin valoros decât aceasta. Așadar, aceasta nu este că pot face fapte bune, nu, nu este felul acesta de a obține, ci este o înțelegere că acesta este principalul lucru, acesta este mai presus decât mărgăritarele, este mai presus decât aurul sau decât argintul, acesta este ceea ce mi-a spus El să obțin și să nu vând. Aceasta înseamnă că acesta este cel mai valoros lucru din viața mea și orice altceva trebuie predat, iar eu nu voi lăsa niciodată aceasta pentru nimic altceva.

„Dobândește-l și nu-l vinde.” Oh, pur și simplu iubesc aceasta. Îl iubesc pentru că este de multă vreme în mintea mea, și sper că până terminăm o să vă placă și vouă.

Să mergem la Matei 25.1-12:

„Atunci Împărăția cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care și-au luat candelele, și au ieșit în întâmpinarea mirelui.

Cinci din ele erau proaste, și cinci înțelepte.

Cele proaste, când și-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn;

dar cele înțelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele și untdelemn în vase.

Fiindcă mirele zăbovea, au ațipit toate și au adormit.

La miezul nopții, s-a făcut o strigare: „Iată mirele! Ieșiți-i în întâmpinare!”

Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat și și-au pregătit candelele.

Cele proaste au zis celor înțelepte: „Dați-ne din untdelemnul vostru, căci ni s-au stins candelele.”

Cele înțelepte le-au răspuns: „Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă, ci mai bine duceți-vă la cei ce vând untdelemn și cumpărați-vă.”

Aceasta este interesant. Aici avem din nou, „cumpărăm și vindem.”

„Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele; cele ce erau gata, au intrat cu el în odaia de nuntă, și s-a încuiat ușa.

Mai pe urmă, au venit și celelalte fecioare, și au zis: „Doamne, Doamne, deschide-ne!”

Dar el, drept răspuns, le-a zis: „Adevărat vă spun că nu vă cunosc!”

Așadar, aici avem pilda celor zece fecioare, care este foarte importantă pentru noi, din cauza Mesajului. Dar aflăm că cinci din acele fecioare erau înțelepte și cinci erau proaste. Astfel, factorul de separare dintre aceste fecioare, este că una era înțeleaptă și una era proastă. Acum, toate aveau candele și toate au ieșit în întâmpinarea Mirelui, iar fratele Branham a început să ne arate că acestea sunt biserici, că acestea sunt tipuri de biserici prin sistemul denominațional și prin epocile Bisericii. El a tipizat aceasta în multe feluri și a spus multe lucruri despre aceasta, dar a arătat că toate erau fecioare, că toate aveau o viață curată, toate aveau candele și toate s-au dus să-L întâlnească pe Mire. Dar la strigarea de la miezul nopții, numai cele înțelepte aveau ulei. Și pentru că aveau ulei, au putut să-și găsească drumul spre chemare, apoi au putut intra la Cina Nunții. Cele fără ulei nu au putut intra și au fost disperate, așa că au strigat la celelalte: „Dați-ne din uleiul vostru!” Dar fecioarele înțelepte… Ascultați, fecioarelor înțelepte li s-a spus să cumpere și să nu vândă. „Nu renunț la uleiul meu, pentru nimic. Pentru nimic! Nici măcar din simpatie umană. Eu nu renunț la uleiul meu, pentru nimic!”

Și ce le-au spus ele? „Duceți-vă la cei ce vând și cumpărați-vă!” O altă întrebare pe care am avut-o de multă vreme, este: Unde s-ar putea duce să cumpere? Cine vinde și cine cumpără? Acestea sunt întrebări bune.

Deci, noi trebuie să înțelegem că aceste pilde, așa cum am spus, limbajul Bibliei este poetic, este metaforic, iar tu trebuie să vezi sensul din spatele lucrurilor. Aceasta înseamnă că tu trebuie să mergi la schimb, la locul de schimb, unde poți schimba tot ce ai, tot ce ai crezut, tot ce ai fost învățat, ca să primești acest ulei.

Noi știm că Duhul Sfânt vine la noi fără plată. Ar trebui să spun, fără taxă, adică nu trebuie să plătim  o anumită sumă de bani pentru a primi acest ulei, deoarece uleiul este simbolul Duhului Sfânt. Dar Biblia spune: „Pocăiți-vă și fiți botezați în Numele Domnului Isus Hristos, pentru iertarea păcatelor voastre și veți primi darul Duhului Sfânt.” Care este prețul pe care-l plătesc eu pentru a primi uleiul? Eu mă pocăiesc, adică îmi schimb toată gândirea, toată înțelegerea și tot felul meu de gândire; recunosc să greșesc, că am greșit și greșesc mereu, și totul despre mine este greșit, toată înțelegerea mea este greșită, dar acest Cuvânt pe care-L aud acum, este Adevărul, este Viață, Înțelepciune și tot. Și ce fac acum? Cumpăr! Vând înțelepciunea mea, îmi vând drepturile mele, îmi vând tradițiile, vând tot ce am avut, le vând și le dau departe, pentru că mult mai mult merită să ai acest Cuvânt, decât tot ce am avut înainte.

De aceea, fecioara înțeleaptă a spus: „Hei, ascultă! Tu trebuie să-L primești așa cum L-am primit și noi. Du-te la cei ce vând și cumpără! Pocăiește-te, fii botezat și vei primi un dar.” Așadar, aceasta nu este despre plată, nu este despre lucrări, ci este despre o descoperire a ceea ce este cel mai valoros lucru. Care este lucrul principal? De ce nu vindem noi?

Așadar, fecioarele înțelepte nu renunță la uleiul lor pentru că li s-a spus să cumpere și să nu vândă. „Mie mi s-a dat ceea ce am nevoie pentru această călătorie, și nu pot să-ți dau nimic. Trebuie să-L păstrez pe tot. Dar poți merge la cei care vând și să cumperi, și vei primi destul pentru călătoria ta.”

Fratele Branham a făcut câteva afirmații în legătură cu aceasta. Dar mai întâi, Psalmul 119.105, spune că Cuvântul este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe calea mea. Toate aceste fecioare aveau o lampă, aveau o lumină, și noi știm că Cuvântul este o candelă, și că aceste candele reprezintă biserici. Ele aveau o porțiune din Cuvânt, ele aveau o oarecare înțelegere a Evangheliei, și au ieșit în întâmpinarea Mirelui, pentru că ele așteptau venirea Domnului. Fratele Branham a spus aceasta. Dar unele fecioare au luat ulei cu ele, pentru că au înțeles că va fi nevoie de ulei să se manifeste sau să ardă, pentru a da putere și viață Luminii. Unele și-au luat doar candela și au mers fără ulei, reprezentant al Duhului Sfânt. Adică, toate au luat o Biblie, toate s-au dus să-L întâmpine cu Biblia, cu o înțelegere a Evangheliei, pentru că ele aveau tot felul de înțelegeri; o înțelegere baptistă, o înțelegere prezbiteriană, o înțelegere metodistă; acolo au fost tot felul de înțelegeri.

Dar, ascultați, prieteni! Acolo au fost mulți oameni care au crezut că a avea Candela (fratele Chad ridică Biblia), este suficient, și ele au mers cu înțelegerea tradițională, au mers cu doctrinele, cu învățăturile părinților  și ale bătrânilor. Ei au mers cu Candela, (Biblia), crezând că „Această Candelă mă va duce până la Mirele meu.” Dar ele nu au înțeles că această Candelă trebuie să aibă Ulei și Uleiul este Duhul Sfânt, care dă Viață Cuvântului. Ele trebuiau să aibă în spate o putere s-o lumineze și s-o facă vie. Ei s-au gândit: „Am Adevărul, (Biblia), am Cuvântul, am versete din Biblie.” Dar, ascultați, prieteni! Este nevoie de mai mult decât atât. Și cu acest Mesaj este același lucru: Este nevoie de mai mult.

Ascultați, noi avem programe de căutare și modalități prin care puteți introduce lucruri și găsi citate, dar avem nevoie de mai mult decât un program de căutare; voi aveți nevoie de Dătătorul de Viață al Cuvântului, ca să-L lumineze și să-L facă să trăiască. Este o Candelă bună, nu este nimic rău cu Ea, dar este nevoie de Ulei ca s-o aducă la Viață.

Fecioarele înțelepte și-au dat seama: „Eu am nevoie de mai mult decât de înțelegerea mea; am nevoie de mai mult decât o listă cu citate; am nevoie de mai mult decât un program de căutare; am nevoie de mai mult decât să fiu capabil să citesc o Biblie; am nevoie de mai mult decât învățăturile părinților mei, și nu…”

Ascultați, nu contează cât de corectă este învățătura părinților, voi aveți nevoie de mai mult decât învățătura părinților, voi trebuie să aveți ulei ca să facă Lumina să strălucească, să aducă manifestarea, să aducă Viața în acea Candelă. Numai Uleiul va aduce acea Viață la momentul potrivit, la strigarea Mirelui, și va lumina Lumina Evangheliei din Cuvânt, cu Viața și puterea din spatele Ei, pentru a o face să strălucească, astfel ca acest Cuvânt să vă conducă până la Mirele vostru.

Deci, în ceasul de la miezul nopții, când totul este întunecat, totul este în întuneric, cine este Cel care vă va conduce? Candela, Biblia. Dar este nevoie de puterea Duhului Sfânt să o facă să strălucească în viețile noastre, s-o facă să strălucească pentru tine, și să strălucească pentru aproapele tău.

Ascultați, au fost zece fecioare, și eu cred că toate erau în imediata apropriere una de alta, dar fiecare avea suficient ulei doar pentru ea însăși. Uleiul meu nu va străluci în candela ta, și tu nu poți folosi uleiul meu pentru a ajunge la Mire în ceasul de la miezul nopții, tu trebuie să ai ulei în vasul tău. Fratele Branham ne-a explicat aceasta în multe feluri și în multe tipuri de scenarii; el le-a folosit ca să ne explice acest lucru și ne-a spus:

„Voi știți că ei nu au luat ulei, trezirea a murit. Ei au avut Adevărul. Luther a avut Adevărul, Wesley a avut Adevărul, penticostalii au avut Adevărul…”

Dar ei nu au rămas cu Adevărul la timpul prezent, cu Viața, și nu au avut ulei la strigătul de la miezul nopții. Dar înțeleptele, ce au făcut înțeleptele? Ele au știut că aveau nevoie de ulei. Toate erau fecioare, toate au mers să-L aștepte pe Mire, toate știau că trebuie să aibă candele, dar ceea ce le-a făcut înțelepte, este că ele au știut că au nevoie de ceva mai mult și nu au mers fără el. Ceea ce ne va face înțelepte astăzi, este să realizăm că: „Eu nu pot face nimic fără El și am nevoie de Duhul Sfânt în viața mea. Și dacă voi ajunge vreodată la Mire și la Cina Nunții, trebuie să fie Viața Lui și puterea Lui în mine.” Fratele Branham a apus: „Duhul Sfânt este Dătătorul de Viață al Cuvântului.” , și noi avem nevoie de El, prieteni.

În mesajul Conflictul dintre Dumnezeu și Satan, din anul 1962, fratele Branham a spus:

„Da, domnule! Da. Ei nu au aceste lucruri mari, ei nu pretind că știu orice lucru, ci doar pretind că cred ceva. Isus a trimis Duhul Sfânt, care este El Însuși. El a spus: „Încă puțină vreme și lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veți vedea, pentru că Eu voi fi cu voi, chiar în voi, până la sfârșitul lumii.”

Acum, priviți, Isus știa aceasta, așa că a trimis Duhul Sfânt să confirme Cuvântul.

Aţi înţeles? (Amin). Vedeţi? Să-L confirme pentru toţi aceia al căror refugiu a fost Cuvântul, pentru că El este în Cuvânt. Lăsaţi-i să râdă şi să spună cât vor că sunteţi nebuni, căci Isus a trimis Duhul Sfânt, care este chiar El însuşi, să locuiască în toţi aceia care au stat în spatele Cuvântului, ca grupul lui Avraam, să confirme Cuvântul înaintea lor şi să le arate că El este încă Cuvântul. Vedeţi, dacă aţi ocupat locul corect. În ordine.

Focul este confirmarea Luminii care vine din Cuvânt. Fecioara deșteaptă, înțeleaptă, are ulei în candela ei. Ea și-a curățat-o și a aprins-o. Ce este aceasta? Dumnezeu este Cuvântul, uleiul este Duhul, iar Focul este Lumina Evangheliei pe uleiul acela…”

Ați înțeles? „…Dumnezeu este Cuvântul, uleiul este Duhul iar Focul este Lumina Evangheliei pe uleiul acela. Dumnezeu a spus aceasta. Deci, acela este vasul. Bine. Uleiul este în vas, iar Focul îl arde arătând că reflectă Lumina, ceea ce a spus Cuvântul. Vedeți? Aceasta este reflectarea. Acum, acea fecioară înțeleaptă putea face aceasta, dar cealaltă, fecioara nechibzuită, era pe dinafară, nu avea ulei; ele nu au putut reflecta nimic, decât biserica și denominațiunea lor. Vedeți?

Acum, voi spuneți: „Cuvântul…” Tu ai spus: „Cuvântul este Duh.” Da, domnule! Dumnezeu a spus: „Cuvântul Meu este Duh.” Este corect. Adevărata Mireasă trebuie să fie unită prin Cuvânt. Acum, amintiți-vă, dacă ea este o parte din Hristos, ea trebuie să fie Cuvântul lui Hristos.”

Am citit această parte de început, pentru că mi-a plăcut ce a spus fratele Branham. El a spus: „El a trimis Duhul Sfânt să confirme Cuvântul, să-L confirme celor care și-au luat refugiul în spatele Cuvântului.” Căcieste disponibil, prieteni!

Cele înțelepte, nu sunt înțelepte pentru că au învățat multe; înțeleptele nu sunt înțelepte pentru că știu mai multe decât fecioarele neînțelepte. Nu este aceasta, nu aceasta este înțelepciunea. Înțeleptele sunt înțelepte pentru că ele au înțeles că: „Am nevoie de ceva mai mult decât de mine. Am nevoie de o altă putere, am nevoie de o altă Viață, am nevoie de Ceva să facă această Lumină (fratele Chad ridică Biblia), să strălucească.

Să mergem la Matei 11.16-17:

„Cu cine voi asemăna neamul acesta de oameni? Seamănă cu niște copilași, care șed în piețe, și strigă la tovarășii lor: „V-am cântat din fluier, și n-ați jucat; v-am cântat de jale, și nu v-ați tânguit.”

Vreau să mă concentrez puțin pe aceasta. Noi am trecut de curând prin această Scriptură cu tinerii, și m-a atins faptul că Isus a spus: „Cu cine voi asemăna generația aceasta? Am să vă arăt un tip, pentru că aceasta este ceea ce sunteți voi.” Și El a spus: „V-am cântat din fluier, și n-ați jucat; v-am cântat de jale, și nu v-ați tânguit.”

Ceea ce spune El, este că acesta este ceasul vizitei, acesta este ceasul în care Cuvântul a fost manifestat în plinătate, în Israel. „Vă voi spune cum este această generație. Este ca niște copilași, care stau în piețe.” Un grup de copii este aici, și acolo sunt copii care trec. El cântă un cântec fericit, iar copiii trec ca și cum n-ar auzi nimic. Sunt morți pentru aceasta, nu au nici o reacție. Atunci, El a spus: „V-am cântat de jale și nu ați plâns. Deci, când nu am reușit cu un cântec vesel, am încercat cu un cântec trist, dar a fost același lucru, nici o reacție. Ce fel de generație este aceasta?”

Ascultați, vă voi spune eu. Același lucru este în generația aceasta, când noi am avut o altă vizită a Cuvântului, căci plinătatea Cuvântului S-a întors în această generație. Și ce s-a întâmplat? Vă voi spune eu. Cu ce voi asemăna această generație? O voi asemăna cu aceea. Seamănă cu niște copii în piață, care spun: „V-am cântat din fluier și nu ați jucat. V-am cântat cel mai fericit cântec dintre toate, că plinătatea Răscumpărării a venit; că a venit timpul când plinătatea vine la neamuri, și este ca și cum voi nu ați auzit nimic. Apoi v-am plâns, v-am jelit că aceasta va fi o zi îngrozitoare pentru toți cei ce nu-L au pe Hristos. Am cântat cântecul trist din cauză că este ziua mare și înfricoșată a Domnului, dar voi nu ați plâns, nu ați fost triști. Nu ați fost fericiți, nu ați fost triști, ați fost ca amorțiți la Mesaj și ați trecut mai departe ca și cum nu ați auzit nimic. Așa este generația aceasta. Este același lucru pe care l-a găsit Isus. Priviți la ce a spus în continuare:

„Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, și ei zic: „Este un diavol.”

A venit Fiul omului mâncând și bând, și ei zic: „Iată un om mâncăcios și băutor de vin, un prieten al vameșilor și al păcătoșilor.” Totuși, înțelepciunea este justificată prin copiii ei.”

Vă amintiți despre ce învățăm astăzi? Despre Înțelepciune. El a început să spună: „V-am cântat din fluier și nu ați jucat; v-am cântat de jale și nu ați avut nici o reacție. Ioan a venit în slujba lui și l-ați considerat un diavol; Fiul omului a venit la vremea Lui, în lucrarea Lui și voi L-ați numit un băutor de vin și un prieten al vameșilor și al păcătoșilor.” Și El a spus: „Dar nu vă faceți griji, sunt copii.” „Totuși, înțelepciunea este justificată prin copiii ei.”

Vreau să privesc puțin la cuvântul „justificat”, pentru că noi am auzit de multe ori acest cuvânt, „justificat”, dar vreau să vedem ce înseamnă. Una din definițiile din Concordanță, este: „A face neprihăniți; sunt așa cum ar trebui să fie.”

Deci, ce au spus copiii înțelepciunii? „Acela este Ioan! Aceasta este Scriptura. Acesta este Fiul omului! Aceasta este Scriptura.” „Înțelepciunea este justificată prin copiii ei.” Ce a fost afișat înaintea lor? A fost afișată înțelepciunea lui Dumnezeu în premergător, pentru că acesta a fost Cuvântul lui Dumnezeu manifestat, chiar gândurile lui Dumnezeu expuse, a fost Înțelepciunea care a venit la ei în acea zi.

Ce a fost Isus Hristos? A fost Înțelepciunea lui Dumnezeu. Noi citim aceasta în 1Corinteni. A fost Înțelepciunea lui Dumnezeu afișată, dar ei nu au avut nici o reacție la ea. De fapt, au avut o reacție contrară. Dar nu vă faceți griji, Înțelepciunea are copii. Adică, Cuvântul are copii; Tatăl are copii; Dumnezeu are copii și Înțelepciunea este îndreptățită prin copiii ei. Dumnezeu nu Se uită prin lume să-L accepte cineva, El nu caută necredincioși să-L accepte. Cine îndreptățește Înțelepciunea? Copiii ei. Și copiii spun: „Acesta nu este altceva decât Adevărul, frate Branham. Acesta este exact Cuvântul! Aceasta este exact profeția pentru zilele noastre! Acesta este exact mesagerul, acesta este Maleahi 4, acesta este Apocalipsa 10.7. Aceasta este deschiderea Peceților; aceasta este venirea Fiului omului, este Luca 17.30.” Ce este aceasta? Marea Înțelepciune este justificată prin copiii ei, pentru că copiii ei sunt pe Pământ, și ei provin din aceeași Sursă. Copiii, cui? Copiii acestei mari Înțelepciuni despre care vorbim. Și ce fel de înțelepciune le dă? Ea le dă înțelegerea că Acesta este Cuvântul pentru această zi. Nu mulți puternici, nu mulți nobili, nu mulți înțelepți ai lumii, ci copiii Înțelepciunii.

Noi am trecut prin acest exercițiu de atâtea ori și știți deja răspunsul. Copilul unui câine, este câine; urmașul sau copilul unei pisici, este pisică, și copiii Înțelepciunii sunt…Ei au înțelepciunea lui Dumnezeu, care este Cuvântul; este Mintea lui Dumnezeu; este Descoperirea. Înțelepciunea are copii, Dumnezeu are copii, Cuvântul are copii, și s-ar putea ca ei să nu fie capabili să facă algebră.

Ascultați, când fiul meu era la liceu, a avut un curs de fizică iar mama lui nu a putut să-l ajute, așa că în fiecare noapte am mers în camera lui pentru câteva ore, să lucrez la fizică. A fost cel mai rău timp din viața mea. Am urât școala mai mult decât a urât-o el. Deci, s-ar putea să nu avem înțelepciune care să concureze cu lumea aceasta, s-ar putea să nu ne dăm seama de multe lucruri, s-ar putea să fie multe lucruri confuze în jurul nostru și să fim considerați puțin nebuni, dar Înțelepciunea are copii, și Înțelepciunea este justificată prin copiii ei. Nu pentru cei ai lumii sau ai înțelepciunii lumii, ci pentru cei care, atunci când s-a cântat din fluier, au dansat; și când s-a cântat de jale, au plâns, pentru că ei pot răspunde la Cuvântul pentru ziua lor. Apoi, ei pot răspunde la ziua lor de vizită, pot răspunde când Cuvântul S-a manifestat. Copiii Înțelepciunii pot răspunde, pentru că aceasta este Înțelepciunea, este Cuvântul.

Să mergem la 1Corinteni 12. Pentru mine aceasta este dovada că fecioarele înțelepte sunt Mireasa, pentru că ele au auzit strigarea Mirelui și au știut ce să facă: să-și curețe candelele și să meargă spre acel Glas. Pentru că, dacă eu merg spre Glasul Mirelui, mă voi întâlni cu Mirele.

Amintiți-vă că El a venit în afara orașului, și atunci prietenul Mirelui a strigat în oraș: „Iată, vine Mirele! Ieșiți să-L întâlniți!” Aceasta înseamnă că noi a trebuit să părăsim denominațiunile, a trebuit să părăsim tradițiile, a trebuit să părăsim orice altceva, și să ieșim să ne unim cu Mirele nostru. Și noi suntem uniți cu El în afara orașului, apoi El ne ia la Cina Nunții. Aceasta se întâmplă acum.

Noi am auzit strigătul de la miezul nopții al prietenului Mirelui, iar fecioara înțeleaptă și-a dat seama că trebuie să aibă ulei ca să-și poată pregăti candela, care este Cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât, Cuvântul lui Dumnezeu s-o poată lumina și s-o aducă spre acel Glas. Nu să fugă de Glas, ci să meargă spre Glas, pentru că undeva, în timp ce se îndreaptă spre Glasul din afara orașului, ea va intra în contact cu Mirele ei. Laudă lui Dumnezeu! Ceea ce a făcut-o înțeleaptă, a fost că ea avea ulei; ceea ce a făcut-o să fie înțeleaptă, este că ea știa că are nevoie de ulei; ceea ce a făcut-o înțeleaptă, este că ea a știut ce să facă atunci când a auzit strigarea.

În 1Corinteni 12.4-11, Pavel a spus:

„Sunt felurite daruri, dar este același Duh;

sunt felurite slujbe, dar este același Domn;

sunt felurite lucrări, dar este același Dumnezeu, care lucrează totul în toți.

Și fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altuia.

Fiindcă unuia îi este dat, prin Duhul, cuvântul înțelepciunii, altuia, cuvântul cunoașterii, prin același Duh;

altuia credința, prin același Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin același Duh;

altuia, puterea să facă minuni; altuia, prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; și altuia, tălmăcirea limbilor.

Dar toate aceste lucruri le face unul și același Duh, care dă fiecăruia după cum voiește.”

Uneori, noi auzim cum se pune accentul pe un dar sau pe anumite daruri mai mult decât pe altele, dar toate acestea sunt daruri ale Duhului, iar primul din listă este, „Cuvântul înțelepciunii.”

În mesajul De ce nu suntem noi o denominațiune, fratele Branham face o afirmație despre aceasta:

„Acum, câți știu că înțelepciunea este unul dintre darurile Duhului? Acum, către ce fel de grup vorbește El? El trebuie să vorbească unui grup de oameni care au darurile Duhului operând în această biserică…”

El se referea la Apocalipsa, când Ioan a spus: „Aici este mintea care are înțelepciune. Îți voi da numărul fiarei.” Despre aceasta vorbea el. Și fratele Branham a spus:

„Cu cine vorbește Ioan? El trebuie să vorbească unui grup de oameni care au darurile Duhului operând în această biserică…”

Ce dar? Darul înțelepciunii operând în biserică.

În continuare, el a spus:

„…Acum opriți-vă! Aflați că prin toate aceste epoci ale Bisericii, s-a retras. Duhul Sfânt a vorbit cum vor lucra acele daruri în zilele din urmă. Acum noi avem daruri de vindecare care lucrează. Oh, aceasta merge bine. Ei bine, frate, mai sunt și alte daruri. Acesta este doar unul dintre ele, acesta este doar un lucru minor. De ce? Aici este un dar cu mult mai mare. Care ar fi cel mai bun: darul de înțelepciune al Duhului Sfânt să pună Cuvântul lui Dumnezeu împreună, și să-i arate bisericii unde ne aflăm, sau să vindece pe cineva? Noi toți vrem să fim bine, dar eu, mai degrabă prefer să am sufletul bine, decât să am trupul bine, oricând. Oh, Doamne! Auziți Duhul Sfânt vorbind prin Ioan în Patmos și spunând: „Aici este înțelepciunea, să asculte aceasta.”

Vreau să scot de aici, din această afirmație, felul în care fratele Branham a descris darul înțelepciunii. Deci, aici este o mică descriere, el a făcut doar o mică afirmație, și a spus: „Darul Duhului Sfânt de înțelepciune să pună Cuvântul lui Dumnezeu împreună și să-i arate bisericii unde ne aflăm.”

Deci, există un dar al lui Dumnezeu, darul înțelepciunii, și acea înțelepciune este folosită să ia Cuvântul, „…să pună Cuvântul lui Dumnezeu împreună și să-i arate bisericii unde ne aflăm.”, pentru că înțelepciunea este justificată prin copiii ei. Așadar, noi știm că există un dar al Duhului, numit „înțelepciune”, iar înțelepciunea face parte din natura lui Dumnezeu.

Să mergem la Iacov 3.13-18:

„Cine dintre voi este înțelept și priceput? Să-și arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândețea înțelepciunii.

Dar dacă aveți în inima voastră pizmă amară și un duh de ceartă, să nu vă lăudați și să nu mințiți împotriva adevărului.

Înțelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, drăcească.

Căci acolo unde este pizmă și duh de ceartă, este tulburare și tot felul de fapte rele.

Înțelepciunea care vine de sus, este întâi, curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roduri bune, fără părtinire, nefățarnică.

Și roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.”

Așadar, Iacov începe să ne spună că există două feluri de înțelepciune: înțelepciune pământească și înțelepciune cerească. El a spus despre prima: „…înțelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, drăcească.” Deci, există mai mult decât un singur fel de înțelepciune. Chiar și diavolul este numit înțelept. El a fost plin de înțelepciune, dar nu este înțelepciunea lui Dumnezeu, ci este un alt fel de înțelepciune.

Dar noi vrem înțelepciunea care vine de sus. Și care sunt unele din atributele înțelepciunii care vine de sus? Câteva din  atributele ei ar putea fi: „Tu știi mai mult decât oricine altcineva din jurul tău; tu ai înțeles totul; toți au nevoie să vină la tine pentru răspunsuri corecte…”? Nu, nu aceasta spune, ci el a spus: „Înțelepciunea care vine de sus este întâi, curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roduri bune, fără părtinire, nefățarnică.” Acestea sunt atributele înțelepciunii care vine de sus.

Dacă avem înțelepciune, înțelepciunea Lui, un dar de înțelepciune, Înțelepciunea lui Dumnezeu, iar noi suntem copiii Înțelepciunii, atunci aceasta este manifestarea pe care ar trebui s-o aibă acea înțelepciune. Dar, dacă această înțelepciune provoacă aroganță, ceartă, iuțime, aceasta nu este înțelepciunea care vine de sus, chiar dacă folosim o parte din Adevărul lui Dumnezeu în vorbirea noastră. Înțelegem?

Înțelepciunea are un anumit caracter, pentru că Înțelepciunea este Cuvântul; Înțelepciunea este Dumnezeu și Dumnezeu este Înțelepciune, și există anumite caracteristici ale acestei Înțelepciuni. Cealaltă înțelepciune, pe care o are diavolul… Biblia spune că el a fost plin de înțelepciune, că el a fost mai înțelept decât Daniel, aceasta este multă înțelepciune, dar nu va manifesta aceleași caracteristici dumnezeiești.

Astfel, eu cred că înțelepciunea este mai mult decât a cunoaște fapte. Pentru mine este mai mult decât a cunoaște fapte.

În mesajul Puterea lui Dumnezeu de a transforma, fratele Branham a spus:

„Este bine să ai înțelepciune, dar dacă înțelepciunea este contrară, dacă înțelepciunea nu este înțelepciunea corectă de la Dumnezeu, înțelepciunea divină, și devine înțelepciune naturală, mie nu-mi pasă cât de multă știință avem și ce educație, este a diavolului.”

În mesajul Pecetea a doua, fratele Branham a spus:

„De ce a ales Isus astfel de oameni? El a luat pescari și oameni care nu puteau nici măcar să-și semneze propriul nume, pentru a-i pune capul Bisericii Sale. Acesta este adevărul. Înțelepciunea este nimic, ea este împotriva lui Hristos. Înțelepciunea lumească este întotdeauna împotriva lui Hristos.”

Fratele Branham a spus: „Înțelepciunea este nimic.” El vorbea despre înțelepciunea omenească, pământească, carnală, înțelepciunea lumii. „Înțelepciunea lumească este întotdeauna împotriva lui Hristos.”

Deci, ce a făcut Dumnezeu? Pe cine a pus să fie capul Bisericii Sale? Fratele Branham a spus: „El a luat pescari și oameni care nu puteau nici măcar să-și scrie propriul nume, pentru a-i pune capul Bisericii Sale.” Și ce le-a dat? Înțelepciune. Ce aveau ei? Înțelepciune, dar nu ceea ce lumea numea înțelepciune. Fratele Branham a dat o definiție înțelepciunii, și a spus că înțelepciunea lui Dumnezeu poate pune Cuvântul lui Dumnezeu împreună ca să-i arate bisericii unde se află. Această înțelepciune aduce o înțelegere corectă  a Cuvântului lui Dumnezeu, apoi aduce și natura corectă, care este natura Înțelepciunii. Ele vin împreună pentru a arăta Însăși Înțelepciunea lui Dumnezeu. Dar această înțelepciune este contrară înțelepciunii lumești. Înțelepciunea lumească poate lua aceleași fapte, dar va produce ceva mult diferit.

Așadar, Dumnezeu are darul înțelepciunii de a lua Cuvântul și de a-L pune împreună, pentru a face față provocării orei, dar El o va face întotdeauna cu caracterul potrivit al înțelepciunii Lui.

Când Isus a fost pe Pământ, lucrurile pe care le-a spus la oameni, au fost absolut uimitoare, a fost o înțelepciune pe care nu am mai văzut-o afișată pe Pământ înainte. Solomon a avut un dar de înțelepciune, dar Isus îl eclipsează pe Solomon. El a spus: „Aici este Unul mai mare ca Solomon.” Astfel, cu  înțelepciunea lor, ei au încercat tot timpul să-L prindă pe Isus în capcană cu Cuvântul. Fariseii aveau Cuvântul, dar ei nu aveau înțelepciune. Isus era Cuvântul, El avea și natura și caracterul Cuvântului. Deci, ei încercau tot timpul să folosească Cuvântul  pentru a birui Cuvântul.

Odată, ei au venit la Isus și L-au întrebat: „Este legal pentru noi să plătim bir la Cezar?” Ei încercau să-L ispitească, pentru că ei erau aleși să strângă bani, dar acei bani aveau să meargă la o entitate străină, și „ei sunt idolatri”, și tot felul de lucruri. Și acum vine întrebarea: „Este corect să facem aceasta?” Și ceea ce făceau ei, este că se ocupau de mici detalii, încercând să-L facă să arate rău, într-un fel sau altul: să-L poată acuza că era legat de guvernul roman și că sprijinea un păgân idolatru, o formă de închinare și guvernare; sau, El nu va plăti, și atunci ei Îl vor acuza la guvernul roman că nu-Și plătește taxele. Deci, oricum L-ar fi prins.

Nu-ți place când vine cineva și îți pune o întrebare, iar tu știi în inima ta că este o întrebare capcană, că încearcă doar să te prindă cu ceva. Eu nu pot suporta aceasta, dar, ca păstor, primești destul de multe dintre ele.

Așadar, ei au venit la Isus cu o întrebare de felul acesta, iar El le-a zis: „Dați-Mi o monedă.” I-au adus un ban, iar El i-a întrebat: „Al cui chip este pe moneda aceasta?” „Al Cezarului.” „Atunci, este ușor: „Dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” Cum a făcut aceasta? Aceasta nu a fost o înțelepciune lumească. El a înțeles natura Cuvântului. Ei încercau să-L încurce cu Cuvântul, dar ei nici măcar nu înțelegeau natura Cuvântului. Ei aveau totul atât de format, aveau un fel atât de legalist, încât puteau să dovedească și să se justifice ținând mult din Cuvânt, doar că l-au făcut atât de greu, încât alți oameni nu au putut să-L împlinească. Deci, numai oamenii cu o bună stăpânire de sine și cu o viață proprie puteau fi neprihăniți, și aceștia erau fariseii.

Apoi, ei au venit la Isus când ucenicii Săi treceau printr-un câmp cu grâu într-o zi de Sabat, și smulgeau spice, le frecau în mâini, sufla pleava, și mâncau grâul. Și dintr-o dată, au avut probleme pentru că nu s-au spălat pe mâini și pentru că lucrau în ziua de Sabat. Ei au venit la Isus cu aceasta, crezând că L-au prins, dar El le-a răspuns: „Ascultați, voi nu ați citit în Biblie...” Îmi place răspunsul, pentru că ei aduceau citate din Biblie. „…voi nu ați citit unde David s-a dus și a luat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, deși nu i-a fost permis să le ia?”

Isus era mult dincolo de meschinăria viziunii lor, El S-a dus mult dincolo de aceste lucruri mărunte și S-a mutat în însăși natura Cuvântului. El era Cuvântul, era chiar natura Cuvântului și a înțeles ce voia Dumnezeu.

Când ei au adus la El pe femeia prinsă în actul de adulter, s-au gândit că de data aceasta L-au prins, deoarece a fost prinsă chiar în actul de adulter, dar Isus a putut să discearnă totul și a știut că toată treaba aceea era un aranjament, și El a dezlegat totul.

Ascultați, aceasta nu a fost o dezbatere între Isus și farisei cu privire la Cuvânt, El nu a dezbătut, ci a mers dincolo de dezbatere, dincolo de discuții, S-a dus la însăși natura Cuvântului și a început să le arate că: „Voi, care vreți să condamnați, aveți natura greșită. Voi pretindeți că stați pe Cuvânt, dar, de fapt, voi nu stați pe Cuvânt pentru că nu aveți natura Cuvântului și nu aplicați natura Cuvântului în această împrejurare.”

Ascultați, acesta a fost un aranjament total. Ei au adus o femeie prinsă într-un act de adulter, o femeie care ar fi fost prinsă chiar într-un act de adulter. Dacă au prins-o chiar în actul de adulter, atunci ei știau exact cine era bărbatul, și Biblia spune că amândoi trebuiau condamnați, amândoi trebuiau uciși cu pietre. Deci, ei s-au prins imediat de Cuvânt, dar nu au ținut Cuvântul. Ei nu aveau motivele corecte, nu erau curați, nu erau blânzi, nu aveau înțelepciunea care vine de sus, ci aveau o înțelepciune firească, drăcească, încercând să scape de un dușman. Și pentru a face aceasta, ei au luat Cuvântul și L-au manipulat prin propria lor înțelepciune, pentru a-și atinge propriul lor scop.

Aceasta nu a fost niciodată intenția originală a lui Dumnezeu, așa că Isus a venit, S-a ridicat mai sus de toate acestea și a început să descopere fățărnicia din inimile lor. Dar nu le-a spus: „Sunteți greșiți, ați ieșit din Cuvânt.”, ci El le-a spus: „Cine dintre voi este fără păcat, să arunce primul cu piatra.” Și, dintr-o dată toți, începând de la cel mai bătrân până la cel mai tânăr, au lăsat pietrele jos și au plecat.

Eu spun: Aceasta este înțelepciunea pe care o vreau în viața mea; aceasta este înțelepciunea de sus. Ascultați, Isus nu a încălcat în nici un fel Cuvântul, ci L-a ținut în fiecare punct și a avut o înțelegere mai mare decât ceea ce încercau să-I aducă fariseii. Ei încercau să-L coboare la o înțelepciune drăcească despre Biblie.

Eu vreau acea înțelepciune de sus în mine, pe Cel care știe… Fratele Branham a spus: „Poate nu-mi cunosc prea bine Biblia, dar Îl cunosc foarte bine pe Autor.” Aceasta caut, prieteni! Eu cred că aceasta este Înțelepciunea; aceasta este Viața Autorului; aceasta este Mintea Autorului, este Înțelepciunea Autorului, și aceasta este ceea ce doresc.

Când vrem să aplicăm Cuvântul, dacă nu-L aplicăm cu înțelepciune, putem face mai mult rău decât bine.

Te gândești la creșterea copiilor mici. Dacă ai un copil mic, probabil știi că Biblia spune că, dacă cruți nuiaua strici copilul. Dar dacă o aplici fără înțelepciune, ce se va întâmpla? Vă dați seama că aceasta nu este singura Scriptură unde Biblia ne vorbește despre creșterea copiilor. Voi știți aceasta, nu-i așa? Vreau să spun că acesta este versetul care este citat cel mai mult când ai un copil mic și este la vârsta când are nevoie de multă corecție. Dar Biblia spune, de asemenea, să-ți crești copilul în frica și îndemnul Domnului. De asemenea, spune să-l hrănești și să-l instruiești pe fiul tău.

Așadar, dacă primim doar o parte a Cuvântului dar nu primim imaginea completă din înțelepciunea lui Dumnezeu în creșterea copiilor, atunci vom aplica Cuvântul cu viziunea noastră îngustă și cu înțelegerea noastră umană, pentru propriile noastre rezultate, și putem face mai mult rău decât bine. Apoi, spui: „Nu știu ce este în neregulă cu el. Eu am făcut ce spune Cuvântul.” Tu nu ai făcut ce spune Cuvântul, pentru că nu ai prins întreaga natură, pentru că natura Cuvântului spune: „Învață-l pe parcurs, instruiește-l pe fiul tău.” El spune: „Hrănește-l și îndeamnă-l; îngrijește-l și iubește-l; ia-ți timp să-l înveți și să-l instruiești, iar când trebuie să-i administrezi pedeapsa, trebuie să i-o administrezi. Pedeapsa este administrată, de asemenea, pentru răzvrătire, dar nu pentru că i-ai ținut să alerge toată ziua și sunt prea obosiți ca să-și poată controla propriile emoții. Aceasta este vina ta nu a lor. Aceasta nu este răzvrătire, este epuizare.

Astfel, înțelegeți că, pentru a aplica Cuvântul corect, trebuie să aplicăm Cuvântul cu înțelepciune. Acesta este doar un exemplu mic, dar am putea parcurge exemplu după exemplu, pentru că, dacă nu avem Mintea lui Hristos, dacă nu luăm Mintea Autorului, vom face același lucru pe care l-au făcut fariseii.

Eu spun: Doamne, ceea ce vreau mai mult decât orice, este să obțin această înțelepciune. Trebuie s-o cumpăr și să nu o vând. Eu vreau această înțelepciune, pentru că este mai de preț decât mărgăritarele. Realizăm acum că această înțelepciune de sus este mult mai de preț decât aurul și argintul? Noi trebuie s-o obținem. Trebuie s-o obținem!

1Corinteni 8.1-2-3:

„În ce privește lucrurile jertfite idolilor, știm că toți avem cunoștință. Dar cunoștința îngâmfă, pe când dragostea zidește.

Dacă cineva crede că știe ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască.”

O, dacă aș putea să lipesc aceasta cu o cerneală drept pe partea din spate a mâinii mele, ca să nu o uit! „Dacă cineva crede că știe ceva, încă nu știe nimic așa cum ar trebui să știe.”

Fratele Branham, predicând despre descoperirea orei, după Peceți, a spus:

„Acum știu că voi nu înțelegeți, că nu vedeți așa cum ar trebui.”

El a spus: „Eu nu văd așa cum ar trebui.” Oh, prieteni, acesta este Duhul înțelepciunii, pentru că Pavel ne-a spus: „Dacă crezi că știi ceva, încă nu știi așa cum ar trebui să știi.” El nu a spus: „Tu nu știi ceva despre aceasta. Tu nu ai ceva cunoștințe,” ci el a spus: „Dacă crezi că știi ceva, trebuie să-ți dai seama că, de fapt, tu nu știi așa cum ar trebui să știi.”

Dacă ai ști așa cum ar trebui să știi, ți-ai da seama că este mult mai adânc, mai larg, mai înalt. Fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu este dincolo de creierul meu uman; fiecare Cuvânt, fiecare iotă, este dincolo de înțelegerea mea. Merge atât de departe, atât de adânc, atât de atotcuprinzător, încât mă uit la El și cred că înseamnă aceasta, iar zece ani mai târziu se extinde mai mult.

Astfel, dacă credem că știm ceva, încă nu știm așa cum ar trebui să știm. Oh, Doamne, lasă ca aceasta să fie o avertizare pentru noi toți! Noi credem că știm Mesajul, dar noi abia cunoaștem Mesajul, prieteni, pentru că Mesajul este Hristos, iar El Se va descoperi pe El Însuși de-a lungul Veșniciei. Deci, să lăsăm ca acesta să fie un avertisment pentru noi toți.

Vineri seara, diaconii, eu și soțiile noastre, am luat cina la fratele Dave și sora Bessie. Noi am vrut doar să-i mulțumim pentru slujirea sa și pentru ceea ce am învățat de la el în toți acești ani în care am lucrat împreună cu el.

Eu i-am pus o întrebare: „Care este sfatul pe care l-ai da? Ce lecție ai învățat după patruzeci și șapte de ani cât ai fost diacon?” Și el a răspuns: „A fost atât de bun! Eu nu știu absolut nimic, Doamne!” După patruzeci și șapte de ani de ajutorare a oamenilor, de rezolvare a problemelor bisericii, el a realizat că nu știe nimic și nu a făcut nimic. Cred că aceasta l-a făcut să fie un bun diacon. Oh, Doamne, ajută-mă să obțin aceeași lecție! În realitate, dacă cred că știu ceva, încă nu știu nimic așa cum ar trebui să știu.

Ca păstor, eu nu am înțeles nimic, prieteni! Nu am idee ce se va întâmpla mâine, ce ar trebui să facem sau cum ar trebui să remediem situațiile, noi mergem doar pas cu pas, având încredere în Cuvântul Său că o să ne dea răspunsuri, pentru ca, pe măsură ce Lumina strălucește, noi facem următorul pas, iar noi nici nu ne-am dat seama. Doamne, ajută-mă să fie așa cum a spus Dave: „Eu nu știu nimic și nu pot face nimic.” Oh, laudă Domnului! De aceea, Isus a luat pescari care erau analfabeți. De aceea, apostolul Petru, când a crezut că poate apăra Cuvântul, a scos sabia și a încercat să-L apere pe Isus, dar a aflat că a dus totul în ruină și rușine, și a trebuit să se pocăiască. El s-a zdrobit pe sine în umilință și a realizat că: „Eu nu pot apăra Cuvântul, eu nu pot să fac nimic. Sunt greșit.” Oh, este bine pentru noi să avem câteva mișcări de Petru în viața noastră.

Câți ați avut câteva mișcări de Petru în viața voastră? (fratele Chad ridică mâna). „Eu nu Te voi părăsi! Eu nu voi lăsa să se întâmple aceasta! Eu voi apăra Cuvântul! Eu…” Și câte s-au terminat în umilință și rușine? Poate cu mustrare și puțin punctaj? Oh, acesta a fost cel mai bun lucru care ni s-a întâmplat vreodată! Ar fi bine dacă ni s-ar întâmpla zilnic, astfel încât să realizăm că nu știm încă nimic din ceea ce ar trebui să știm. Laudă lui Dumnezeu!

Este uimitor cum a putut Isus să răspundă așa cum a răspuns! Noi am vorbit despre aceasta prin multe exemple. El a putut răspunde. Voi știți că fratele Branham a făcut același lucru. De ce? Pentru că acel Duh al înțelepciunii lucra prin acel dar din viața lui. Oamenii au putut pune întrebări și el le-a dat răspunsuri. „Cred că acesta este cel mai deștept om din lume. Mie nu mi-ar fi trecut niciodată prin gând să spun aceasta.”

Ascultați, el nu a fost cel mai deștept om din lume, ci Acela a fost Duhul, a fost Viața care lucra prin acel dar; a fost aceeași Viață care a lucrat în Isus Hristos, și aceeași Viață a lucrat prin acest profet, de aceea a dat răspunsuri care mă uimesc prin felul cum a tratat situațiile.

Voi știți că Biblia spune: „Când veți fi înaintea împăraților și a magistraților, să nu vă gândiți ce veți spune, pentru că vă va fi dat de Duhul Sfânt chiar în ceasul acela.”

Acum am un mic test pentru voi. Nu un test, ci haideți să presupunem pentru o clipă, să mergem în lumea imaginației, și să zicem că mâine mergi cu mașina la muncă și ești arestat pentru că au aflat că faci parte dintr-un grup, și te închid. Pentru aceasta, în ziua următoare, tu trebuie să dai un răspuns magistratului sau judecătorului. Știi la ce te vei gândi toată noaptea? „Trebuie să-mi amintesc versetul acela. Mi-am amintit cum este formulat, pentru că aici am un caz bun și ei nu au nici un drept. Ce spune Constituția despre libertatea religiei?” Aceasta este partea umană. Oh, dacă am putea, pur și simplu, să ne despărțim de partea umană și să avem încredere în Duhul lui Dumnezeu, astfel încât, Duhul înțelepciunii să vină și să ne dea înțelepciune în timp de nevoie! Noi trebuie să încetăm să regizăm totul dinainte. Aceasta ne spune Biblia să facem. Nu încercați să vă dați seama dinainte, ci tu doar du-te înainte, și dacă Viața lui Hristos este în tine, atunci aceeași înțelepciune care a fost acolo dând răspunsuri fariseilor, poate fi și aici pentru a răspunde la orice. Și dacă El nu-ți dă nici un răspuns, înseamnă că te vrea închis. Laudă lui Dumnezeu! Și dacă aceasta este ceea ce vrea El, aceasta vreau să-I dau.

De aceasta a avut nevoie Pavel ca să scrie toate aceste Epistole. Nu a contat ce spunea Pavel, el nu a ieșit de acolo pentru că avea de scris Epistole. Laudă lui Dumnezeu! Ajută-ne, Doamne!

Fratele Branham a făcut această afirmație…Acum vreau să mă întorc să cumpăr. Să cumpăr și să nu vând Adevărul, înțelepciunea și înțelegerea.

În mesajul Shalom, fratele Branham a spus:

„Ascultați, prieteni, în timp ce încheiem. Amintiți-vă că Biblia este izvorul întregii înțelepciuni. Ea nu vine de la doctorul Ph.D, LL.D, ci vine din Cuvântul lui Dumnezeu.”

Câți vor să cumpere înțelepciune, să primească înțelepciune, să dobândească înțelepciune? Aceasta este Fântâna, Izvorul oricărei înțelepciuni, ceea ce înseamnă că curge din Cuvânt.

Într-un alt mesaj, fratele Branham a spus:

„Dumnezeu este Fântâna întregului har, a puterii și al întregii înțelepciuni divine; este în Dumnezeu.”

Deci, Cine este Fântâna? Este Dumnezeu sau este Cuvântul? Aceasta este o întrebare corectă, pentru că Dumnezeu este Cuvântul și Cuvântul este Dumnezeu! Unde merg ca să obțin această înțelepciune? La Cuvântul lui Dumnezeu! Unde mă duc s-o găsesc? Este în Cuvântul lui Dumnezeu, acesta este Gândul…

Acesta sunt eu, și voi împărtăși cu voi gândul la care am meditat de săptămâni întregi; gândul care mi-a venit și am început să înțeleg, mi-am dat seama în mine însumi că am citit Biblia și Mesajul pentru a dobândi cunoștințe, și aceasta nu a fost rău. Eu nu cred că este rău dacă faceți aceasta, dar am citit-o din cauză că am vrut să știu dacă am dreptate; voiam să știu ce era corect, ce învățătură era corectă, deoarece nu voiam să greșesc. Dar au fost momente, mai ales la începutul drumului meu, când mergeam la Biblie ca să cunosc mai mult decât altcineva. Ieșeam dintr-un sistem denominațional și aveam discuții cu oameni, așa că mergeam la Biblie pentru cunoaștere, ca să am cunoștințe și să le pot împărtăși altora, sau să pot compara ceea ce spune Biblia cu cunoștințele mele. Cu adevărat, a fost mai multă dezbatere și apărarea credinței mele. Apăram ceea ce credeam, așa că mergeam la Biblie pentru a cunoaște.

Care este adevărul despre sămânța șarpelui? Care sunt Scripturile care susțin adevărul despre sămânța șarpelui? Care este adevărul despre unitatea dumnezeiască? Care este adevărul despre botezul în apă, și care sunt Scripturile care susțin aceasta, astfel încât să am cunoștințe, să am un caz și să-mi pot susține cazul. Dar în ultimul timp, am început să mă gândesc că nu de aceea merg la Cuvânt, că acum merg la Cuvânt pentru înțelepciune, pentru că toată cunoștința mea chiar nu a făcut mare lucru. Cei care nu credeau, tot nu au crezut, dar eu încă cred; ei încă nu cred, și tot ce am făcut, a fost să ne aruncăm câțiva ghimpi unul altuia, pentru că nu s-a schimbat nimic. Astfel, am realizat că ceea ce am nevoie din Cuvânt nu este numai cunoștință, deși există o cunoaștere evlavioasă, este parte din statura unui om perfect, este cunoașterea lui Dumnezeu. Ceea ce avem nevoie este Înțelepciunea, pentru a putea aplica aceste cunoștințe, deoarece aș putea aplica cunoștințele în mod incorect.

Aș putea avea cunoștințe corecte, aveam învățătura corectă, aveam descoperirea corectă, dar aplicarea mea a suferit. Noi am văzut de multe ori că avem descoperirea corectă, Cuvântul corect, învățătura corectă, că am înțeles totul corect, dar dacă aplicarea noastră este greșită, ajungem la un rezultat greșit, și spunem: „Ei bine, nu este vina mea, pentru că eu am folosit Cuvântul.” Dar, am folosit Cuvântul cu Duhul înțelepciunii, cu blândețe și pașnic?

În lista pe care am primit-o, înțelepciunea care este de sus, este mai întâi blândă. Ei bine, eu pot să vă spun că nu am fost întotdeauna blând, nu am fost întotdeauna pașnic și am folosit cunoștința fără înțelepciune. O, dar dacă am putea fi ca Hristos, dacă am putea fi ca profetul, dacă am putea folosi cunoștința cu înțelepciune, ce ar putea face Dumnezeu, prieteni?

Vreau să mă întorc la definiția pe care am citit-o la început, doar pentru a vă reîmprospăta în înțelepciune.

„Înțelepciunea este abilitatea de a judeca corect și de a urma cel mai bun curs de acțiune, bazat pe cunoaștere și înțelegere.” „Înțelepciunea este abilitatea de a vedea ceva din punctul de vedere a lui Dumnezeu. Înțelepciunea este caracterul lui Dumnezeu în multe treburi practice ale vieții.”

Oh, noi am dobândit câteva cunoștințe, dar știți de ce am nevoie? Eu am nevoie de înțelepciune pentru a folosi aceste cunoștințe. De fapt, îmi este oarecum frică să folosesc cunoștințele fără înțelepciune. Ajung în punctul în care privesc în Mesaj, și nu doar pentru a afla care este învățătura corectă, ci privesc în Mesaj ca să învăț din felul cum s-a descurcat fratele Branham în diferite situații, pentru că ceea ce vedem la el, este înțelepciunea lui Dumnezeu. Avea el descoperirea Cuvântului? A avut el înțelegerea deplină a Cuvântului? Absolut! Dar acum mă uit cum a aplicat acel Cuvânt când s-a ocupat de alți oameni, cum a corectat situațiile. Cum a făcut el aceasta, pentru că eu am nevoie de înțelepciune pentru a aplica acest Cuvânt.

În Ioan 16.13-15, Isus a spus:

„Când va veni Mângâietorul, Duhul Adevărului, are să vă călăuzească în tot Adevărul; căci nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, și vă va descoperi lucrurile viitoare.

El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu, și vă va descoperi.

Tot ce are Tatăl, este al Meu, de aceea am zis că va lua din ce este al Meu, și vă va descoperi.”

Ce este acest ulei pe care-l are fecioara înțeleaptă? Acesta este Duhul Sfânt. Ce este Duhul Sfânt? Este Duhul Adevărului. Voi știți că Duhul Sfânt, este de asemenea, Duhul înțelepciunii, pentru că există un Duh al înțelepciunii, dar este același Duh. Deci, eu vreau Duhul lui Dumnezeu, sau Duhul lui Hristos, sau Duhul înțelepciunii, sau Duhul Adevărului, sau Mângâietorul. Este tot același Duh, prieteni! Totul face parte din acea Natură. Noi vrem acel Duh al Adevărului care ne va călăuzi în tot Adevărul.

Ascultați…Dumnezeu este Adevărul, dar, a mă călăuzi în tot Adevărul, nu înseamnă a mă călăuzi în toate faptele, pentru că faptele nu sunt neapărat egale cu Adevărul. Eu pot aduna o mulțime de fapte, să vă ofer fapte și nimic altceva decât fapte, dar felul în care adun acele fapte, vă va face să credeți altceva decât Adevărul. Deci, Duhul Adevărului nu a venit să ne dea toate faptele, Duhul Adevărului a venit să facă toate acele fapte adevărate; că prezint cu adevărat, Adevărul, că Îl reprezint, cu adevărat, pe Hristos iar Cuvântul pe care Îl vorbesc, Îl prezint în Adevăr, în Duhul Adevărului, pentru că este o reprezentare a Adevărului, și nu am făcut Adevărul o minciună aducând cu Acesta temperamentul meu, agresivitatea și agenda mea egoistă, cu scopul meu în spatele Lui. Dacă aduc Cuvântul cu scopul meu și vreau să te închid, vreau să te corectez și vreau să fac ceva din care să câștig ceva, dacă aduc Cuvântul în felul acesta, nu am adus Adevărul, chiar dacă tot ce am spus a fost adevărat, pentru că nu a fost Duhul Adevărului în El. Aici este locul unde Duhul Adevărului ne va ajuta atât de mult să aducem Adevărul, cu adevărat. Deci, totul este în Adevăr. Laudă lui Dumnezeu!

Să mergem la 1Corinteni 2.12-16:

„Și noi nu am primit duhul lumii, ci Duhul care este din Dumnezeu, ca să știm lucrurile care ne-au fost dăruite de Dumnezeu,

acele lucruri pe care le și vorbim, nu în cuvinte pe care le învață înțelepciunea omenească, ci în cele pe care le învață Duhul Sfânt, comparând lucrurile spirituale cu cei spirituali.

Dar omul natural nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, fiindcă sunt nebunie pentru el, nici nu le poate cunoaște, pentru că ele sunt judecate spiritual.

Dar cel spiritual judecă toate lucrurile, iar el însuși nu este judecat de nimeni.

Fiindcă, cine a cunoscut Mintea Domnului, ca să-I dea învățătură? Noi însă, avem Mintea lui Hristos.”

Cum avem noi Mintea lui Hristos? Datorită Duhului lui Hristos. Duhul lui Hristos este Duhul Sfânt, care are Mintea lui Hristos.

În mesajul Cuvântul vorbit este Sămânța Originală, fratele Branham a făcut o afirmație despre care noi vorbim tot timpul, unde Îngerul i-a spus să ia pixul și să scrie. El ne-a spus:

„Este un Mesaj de la Înger la popor.” Și în acest Mesaj, El a spus: „Observați ce armonie! Isus nu a făcut niciodată nimic până când nu L-a văzut pe Tatăl, până când nu I-a arătat mai întâi, Tatăl. Armonia dintre Dumnezeu și Hristos. Vedeți? (Ioan 5.19). Așa va fi Mireasa, și El îi arată Cuvântul Vieții Lui. El I-l arată și Ea Îl primește. Ea nu se îndoiește niciodată de Acesta.

Nimic nu poate s-o vatăme, nici chiar moartea, căci, dacă Sămânța va fi semănată, apa o va ridica din nou sus. Amin. Aici este secretul. Cuvântul este în Mireasă. Ea are Mintea lui Hristos, să știe ce vrea El să se facă cu Cuvântul, și face aceasta în Numele Lui. Ea are „Așa vorbește Domnul!” Atunci, Ea este germinată. Astfel, Duhul Sfânt o udă până când crește și servește scopului Său.”

Aceasta este una din afirmațiile la care am început să mă gândesc: „Cuvântul este în Mireasă. Ea are Mintea lui Hristos…” Și „Mintea lui Hristos”, este Duhul înțelepciunii, „…să știe ce vrea El să se facă cu Cuvântul.”

Vedeți? Noi avem Cuvântul, dar ceea ce avem nevoie, este Duhul înțelepciunii. Noi avem nevoie de Mintea lui Hristos, să știm ce vrea El să facem cu Cuvântul.

De multe ori noi știm că: „Acest lucru nu este tocmai corect.” Sau: „Acela nu este chiar corect.” Sau: „În situația aceasta Cuvântul spune…Și Biblia spune aceasta.” Întrebarea nu este: „Ce fapte trebuie să am?” Întrebarea este: „Ce vrea El să se facă cu Cuvântul?”

Când ei au adus la Isus pe femeia prinsă chiar în actul adulterului, ei au avut un Cuvânt, și El a avut Cuvântul, El știa Cuvântul, știa ce a spus Moise, dar întrebarea nu era ce spune Cuvântul doar negru pe alb, ci acum, întrebarea era: „Ce vrea El să se facă cu Cuvântul?” Doamne, dă-ne înțelepciunea Ta! Și Mireasa o va avea pentru că aceasta este promisiunea pentru timpul sfârșitului. Ea va fi atât de mult ca El, încât Ea va fi El.

În această epocă Dumnezeu S-a descoperit pe Sine Însuși. Indiferent de orice barieră ridicată prin învățătura și doctrina falsă, El a înlăturat-o și ne-a adus Adevărul, astfel încât, să poată aduce plinătatea Vieții Sale. Și când ne aduce plinătatea Vieții Sale, aduce la Mireasă Duhul înțelepciunii.

Eu spun: Oh, Doamne, dă-mi acea înțelepciune, ca să știu ce vrei să fac cu Cuvântul Tău. Mă gândesc dacă putem ajunge în acel loc. Cred că va fi atunci când El va avea întâietate deplină. Aceasta dorește El, aceasta este ceea ce vrea El. El nu vrea să alergăm doar pentru treburile noastre, ci vrea să luăm Cuvântul prin Duhul înțelepciunii și să-L aplicăm așa cum vrea El, astfel încât noi să știm ce vrea El să se facă cu Cuvântul Său.

Noi știm ce învățături sunt corecte de multe ori, noi am fost învățați foarte bine aceste lucruri și înțelegem multe lucruri, dar un lucru nu-l înțeleg: în fiecare situație pe care o întâlnesc, nu știu imediat ce vrea El să facă în acea situație. De aceea voi avea nevoie de Duhul înțelepciunii.

Noi nu avem fișe cu index, nu avem un Rolodex, nu avem o bază de date în care să tastezi „situația A”, „situația B” și ți se dă răspunsul biblic. Nu. Noi avem Cuvântul, dar acum avem nevoie de Mintea Lui, de Duhul Lui, Duhul Minții Lui, Autorul, Duhul Autorului cu Cuvântul Său, astfel încât, să facem ce vrea El cu Cuvântul Său. Nu știu voi, dar eu am obosit să fac ce vreau cu Cuvântul Său, și vreau să facă El ce vrea cu Cuvântul Său.

În mesajul Doar încă odată, Doamne, fratele Branham a făcut această afirmație:

„Dacă aș fi acolo sus și Dumnezeu ar veni la mine și mi-ar spune: „Vreau să mergi pe Pământ! Du-te pe Pământ și îți dau o sută de ani de cunoaștere, dar vreau să-ți alegi tu perioada de timp. Ce ani vrei să iei? Primii douăzeci și cinci de ani, următorii douăzeci și cinci de ani, penultimii douăzeci și cinci de ani sau ultimii douăzeci și cinci de ani?”

Ce aș spune? Ei bine, dacă am să-mi dedic timpul aici, oh, să fiu un fotbalist, un atlet sau ceva, mai bine iau primii douăzeci și cinci de ani. Dacă aș vrea să fiu un tâmplar sau ceva asemănător, ei bine, mai bine iau următorii douăzeci și cinci de ani. Dar dacă vreau să-i iau pentru a sluji Domnului, voi lua ultimii douăzeci și cinci de ani, de la șaptezeci și cinci la o sută, pentru că am acumulat multe cunoștințe, știu mai multe despre aceasta.”

Ce timp voia el? Dacă el ar fi putut alege o alocare de timp, ce timp și-ar fi dorit? El ar fi vrut să ia ultima perioadă, de la șaptezeci și cinci de ani, la o sută. Adică, atunci când este cel mai slab, când are cele mai puține capacități, când, poate nici chiar mintea lui nu mai este la fel de ascuțită ca odinioară și trupul lui nu este atât de cooperant ca înainte, când nu mai are energie și putere. Dar el a spus că ar lua acel timp, pentru că, în primii douăzeci și cinci de ani ar fi dobândit ceva care l-ar fi dus, indiferent de starea trupului său. El nu privea la slăbiciunea trupului său, pentru că în slăbiciune puterea este făcută desăvârșită. Fratele Branham privea la faptul că: „După toți acești ani, s-ar putea să știu, în sfârșit, cum să-L slujesc pe Domnul.” Oh, laudă lui Dumnezeu!

Noi vrem putere, vrem vitalitate, vrem aceasta și aceea și toate celelalte lucruri, dar Dumnezeu vrea smerenie, predare, vrea pe cineva care doar să stea la o parte din cale și să-L lase pe El să-Și facă drumul. Oh, Doamne, dacă ai putea să ne dai șaptezeci și cinci de ani, o sută, o mie, șase mii de ani cu o înțelegere din Mintea Ta și s-o pui în interiorul nostru, astfel încât să știm ce avem de făcut cu Cuvântul Tău. Haideți să nu ne bazăm pe puterea noastră, pe vitalitatea noastră, pe capacitatea noastră mintală, să lăsăm toate acestea deoparte, și să spunem: „Eu am nevoie de Duhul Autorului, Duhul înțelepciunii să vină în mine.”

Este uimitor! Știți, când eram tânăr, această afirmație nu era atât de mare pentru mine. „Orice ar spune fratele Branham, cât timp pot merge să lucrez, nu contează pentru mine.” Aceasta este următoarea afirmație pe care a făcut-o el: „Cât timp pot să stau pe picioarele mele și să mă plimb, ce contează câți am? Eu sunt aici să-L slujesc pe Domnul, și aceasta este tot.” Ceea ce spune el, este: „Oricum, eu nu sunt aici să realizez ceva pentru mine. Cât timp voi avea puțină mobilitate, Îl voi sluji pe Domnul.”

Înainte, obișnuiam să mă gândesc: „Da, aceasta este orice…” Ascultați, când termin următorii douăzeci și cinci de ani și mă pregătesc de penultimii douăzeci și cinci, realizez ce lucru mare este acesta, că el s-ar oferi voluntar pentru acești ani. Oh, dacă am putea avea această mentalitate, prieteni!

Știți, au trecut multe, multe decenii de când ne-a fost dat Cuvântul lui Dumnezeu, au trecut multe decenii de când a venit Mesajul, au trecut peste șaizeci de ani de când Pecețile au fost predicate, dar poate Dumnezeu are nevoie doar ca să avem suficient timp să știm, în sfârșit, cum să facem ceva. Poate trebuie să eșuăm în eforturile noastre umane, poate este nevoie ca bisericile noastre să eșueze, slujbele noastre să eșueze, noi înșine să eșuăm, familiile noastre să eșueze; poate avem nevoie să ajungem într-un punct în care, în viața umană ajungi, după șaptezeci și cinci de ani de încercări și eșecuri, de reușite și greșeli, învățând ceva, ajungi în sfârșit, în locul în care spui ca fratele Dave: „Eu nu știu nimic și nu pot face nimic.” Laudă lui Dumnezeu! Poate aceasta vrea El să atingem, poate că punctul culminant al descoperirii noastre, este să ajungem în smerenie, la sfârșitul tuturor acestor lucruri, în înfiere, în locul unde putem spune: „Eu nu știu nimic și nu pot face nimic. Doamne, ajută-ne!

În Coloseni 1.9-10, apostolul Pavel spune:

„De aceea și noi, din ziua în care am auzit, nu încetăm să ne rugăm pentru voi și să dorim să fiți umpluți cu cunoașterea voii Lui în toată înțelepciunea și înțelegerea spirituală,

ca să umblați demni de Domnul, plăcuți în toate, fiind roditori în fiecare lucrare bună și crescând în cunoașterea Lui Dumnezeu.”

Care era rugăciunea lui Pavel pentru acea biserică timpurie? Ca ei să fie plini de cunoașterea voii Sale în toată înțelepciunea și înțelegerea spirituală.

În Efeseni 1.15, el a spus:

„De aceea, și eu, după ce am auzit despre credința voastră în Domnul Isus și dragostea pentru toți sfinții,

nu încetez să aduc mulțumiri pentru voi când vă pomenesc în rugăciunile mele,

ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl gloriei, să vă dea Duhul înțelepciunii și al descoperirii în cunoașterea Lui.”

Pavel se ruga pentru ucenicii săi, pentru biserică, ca Dumnezeu să le dea Duhul de cunoaștere, de înțelegere, Duhul înțelepciunii. Voi lua această rugăciune, dar acum aș vrea să mai iau o Scriptură, din Iacov 1.5:

„Dacă vreunuia din voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată.”

Am să iau aceasta ca promisiunea mea. Știți ce înțeleg? Că îmi lipsește înțelepciunea. Eu am nevoie de mai multă înțelepciune, am nevoie de mai mult din Mintea Autorului în mine.

Aici, Iacov a spus: „Dacă sunteți în această poziție, dacă vreunul dintre voi simte că îi lipsește înțelepciunea, am o veste bună pentru voi, deoarece Iacov a spus să o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu generozitate.” Mă bucur că Dumnezeu este generos, „…care dă tuturor cu generozitate și fără mustrare, și ea îi va fi dată.”

Știți ce voi face? Mă duc să iau puțină înțelepciune, pentru că Biblia mi-a spus s-o iau; Biblia îmi spune s-o cumpăr și să nu o vând; Biblia spune că merită mai mult decât rubinele sau bogățiile; este principalul lucru; este lucrul pe care ne străduim să-l avem, așa că, ce voi face? Voi merge la Fântâna înțelepciunii (fratele Chad ridică Biblia). Și de fiecare dată când deschid Fântâna înțelepciunii, fie că este Biblia sau Mesajul pe care ni L-a dat Dumnezeu într-o Carte de mesaje, de fiecare dată când le deschid, spun: „Doamne, îmi dai înțelepciune?”, pentru că Dumnezeu dă liber, și le-o dă tuturor celor ce o cer.

Eu nu voi mai merge la Cuvânt căutând fapte pentru dezbatere sau material pentru a câștiga o ceartă, sau din anumite motive, pentru a arăta că eu știu mai mult decât altcineva, ci acum mă duc la Cuvânt, pentru că am nevoie de Fântâna Cuvântului din care să curgă afară pentru mine: înțelepciune, înțelegere, cunoaștere și Însăși Natura lui Hristos.

Eu doar cred că Biblia este adevărată, și că, dacă cineva dintre noi are nevoie de înțelepciune, dacă îi lipsește înțelepciunea…Eu nu-mi pot imagina că cineva dintre voi, care sunteți astăzi aici, poate să spună: „Ei bine, eu nu trebuie să fac această rugăciune. Aceasta este numai pentru cei cărora le lipsește înțelepciunea.” Cred că toți suntem în cartea lui Iacov.

Dacă ne lipsește înțelepciunea, eu știu ce să fac acum. Există o Fântână, există o Sursă și există un Tată care ne dă cu generozitate, dacă Îi cerem. Dar nu spunând: „Doamne, învață-mă cum să știu mai mult decât altcineva, învață-mă cum să fiu mai bun, învață-mă cum să fiu mai drept decât altul.” Nu, ci spunând: „Doamne, dă-mi înțelepciunea Ta! Lasă-mă să văd cum Te comporți, cum Îți mânuiești Cuvântul, cum Îți salvezi copiii, cum Îți împărtășești Evanghelia. Doamne, arată-mi ce vrei să fac cu Cuvântul Tău. Laudă lui Dumnezeu! Fie ca Dumnezeu să vă dea Duhul înțelepciunii și al descoperirii. Să ne rugăm.

Dragă, Tată ceresc, Îți sunt atât de mulțumitor că ai scris în Cuvântul Tău, că l-ai pus pe Iacov să scrie aceasta, ca să n-o ratăm, că, dacă ne lipsește înțelepciunea și Ți-o cerem, Tu ne-o dai cu generozitate. Doamne, Tu ai spus în Cuvântul Tău să căutăm înțelepciunea, s-o cumpărăm și să nu o vindem; Tu ne-ai spus că acesta este principalul lucru: înțelepciunea și înțelegerea. Doamne, Tu ne-ai învățat despre valoarea ei, și noi venim la Tine, la Fântâna întregii înțelepciuni, și Îți cerem să ne dăruiești înțelepciunea Cuvântului Tău.

Doamne, mai întâi, eu vreau să mă pocăiesc pentru că Ți-am luat Cuvântul și am făcut cu El lucruri pe care Tu nu ai vrut să le fac. Am făcut aceasta din propria mea minte, din propria mea voință, de bună voia mea. Îmi pare rău, Doamne! Vreau ca Mintea Ta să fie în mine, vreau să-mi predau gândirea și vreau să am Mintea Ta, prin Duhul Tău. Vreau ca Duhul înțelepciunii să vină și să mă inunde, Doamne, până când știu ce vrei să fac cu Cuvântul Tău.

Doamne, în fiecare situație cu care ne confruntăm și la fiecare obstacol care ne stă împotrivă, noi nu știm imediat ce să facem, ele sunt prea complexe pentru noi, sunt implicați prea mulți factori, sunt prea multe lucruri pe care nu le știm, dar, Doamne, Tu ești plin de înțelepciune, Tu ești Înțelepciune, ești Cuvântul, ești Lumina, ești Viața, Tu ești totul. Doamne, în fiecare situație dă-ne răbdare și credință să așteptăm Duhul Tău de înțelepciune să vină și să ne arate ce vrei să faci cu Cuvântul Tău, să poți avea întâietate  printre noi și să primești slavă pentru toate.

Noi putem doar prin Duhul de înțelepciune și descoperire, să ne predăm Ție mai mult, astfel încât să poți avea întâietatea pe care o cauți în acest ceas.

Doamne, noi recunoaștem că ne lipsește înțelepciunea, că avem nevoie de multă înțelepciune, de aceea venim la Tine s-o cumpărăm de la Tine; să cumpărăm și să nu vindem; să renunțăm la orice altceva în schimbul acestei înțelepciuni; să renunțăm la propriile noastre idei, la propriile noastre dorințe, la propriile noastre dorințe pentru anumite rezultate.

Doamne, renunțăm la toate acestea chiar acum, pentru că vrem să cumpărăm, și înțelepciunea care ne-ai dat-o, nu o vom vinde pentru nimic, pentru că nu există valoare în această lume, nu există nimic care să poată fi schimbat cu ceea ce ne-ai dat Tu: acest Cuvânt, Mintea ta, Duhul Tău și înțelepciunea care vine cu aceasta. Ajută-ne, Doamne, să nu o vindem niciodată pentru nimic din tot ce are de oferit lumea aceasta. Ajută-ne s-o păstrăm și s-o prețuim, și fie ca ea să ne schimbe, Doamne, și să ne modeleze după chipul Tău, și să scoată din noi chiar Viața Ta.

Te iubim, Tată! Îți mulțumim că Îți ții Cuvântul, pentru că Tu nu ești ca un om, care minte, Tu ești Dumnezeu și nu minți. Și dacă Tu ne-ai spus că dacă Îți cerem înțelepciune, Tu ne-o dai cu generozitate, noi o primim în Numele Domnului Isus. Las-o să vină la mine!

Doamne, de fiecare dată când ascultăm o casetă, citim o predică sau deschidem Biblia, Duhul Tău de înțelepciune să ne inunde și să ne dea înțelepciune din Fântână, ca să știm cum să trăim în acest ceas în care suntem pe Pământ.

Te iubim, Doamne! Te rog să-Ți binecuvântezi copiii! Trimite o Ungere specială, Doamne, din înțelepciunea Ta peste ei, să ne putem îndepărta de noi înșine mai mult ca oricând înainte, să ne încredem în Tine în orice situație, și să Te așteptăm până când vei vorbi, până când Te descoperi să ne călăuzești pas cu pas, zi de zi, Cuvânt cu Cuvânt, până când vom termina lucrarea pe care ne-ai chemat s-o facem.

Te iubesc, Doamne! Preia controlul asupra noastră și binecuvântează-Ți copiii, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.

                                 -AMIN-