TRUPUL LUI HRISTOS

02 martie 2025

Să deschidem Bibliile la Coloseni 1.21-22:

„Și pe voi, care odinioară erați străini și vrăjmași prin gândurile și prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum,

prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfățișați înaintea Lui sfinți, fără prihană și fără vină.”

Aș vrea să iau ca subiect, Trupul lui Hristos. De multe ori, ne întoarcem și analizăm ceva nou. Acestea sunt lucruri despre care vom vorbi astăzi, sunt lucruri destul de comune pentru noi, dar dintotdeauna, Dumnezeu are o modalitate de a adăuga câteva „lovituri de pensulă” la imagine, adăugând puțină culoare, apoi pur și simplu, devine mai vibrant și mai clar, așa că, ne place să ne întoarcem și să privim la aceste lucruri și la felul cum Se ocupă Dumnezeu de ele.

În mesajul Dumnezeul acestei epoci rele, fratele Branham a făcut această afirmație:

„În propria Sa gândire, Dumnezeu, Marele Duh, la început, înainte să existe un început, El era Dumnezeu. Și știți că voi erați în El atunci? Dacă ești creștin acum, ai fost în El atunci. Și dacă este așa, întreaga Dumnezeire în trup S-a modelat în Persoana lui Isus Hristos. Și atunci când Isus a murit la cruce, eu am murit cu El, pentru că am fost în El atunci…” (Ce afirmație!) „…pentru că El era plinătatea Cuvântului manifestat, știind că noi vom fi manifestați mai târziu. Și noi am fost la Calvar cu El.”

Cine ne-a spus aceste lucruri înainte? Cine ne-a spus că atunci când El era pe cruce, noi am fost cu El atunci, că noi eram Acolo? Evident, noi știm că nu eram Acolo în acest trup de carne, nu a fost elementul „carne” care se naște din bărbat și femeie, cei patruzeci și șase de cromozomi care vin împreună, douăzeci și trei de la tată și douăzeci și trei de la mamă, nu acest trup era Acolo, ci era acel atribut al Vieții Veșnice, acel atribut al lui Dumnezeu, care era menit să fim noi. Aceștia suntem noi, cei reali, aceasta este  realitatea lui Dumnezeu, a Familiei lui Dumnezeu, a copiilor lui Dumnezeu. Aceasta este în noi acum și a fost în El atunci, pentru că El era plinătatea Cuvântului, iar noi suntem o parte a Cuvântului. Dar tot Cuvântul a fost adunat în El, și Cuvântul S-a făcut trup.

 Astfel, în acest timp de sfârșit, profetul a început să ia vălul și să ne descopere realitățile Cuvântului. Când privim la aceasta în Coloseni 1.21, Pavel a spus:„Și pe voi, care odinioară erați străini și vrăjmași prin gândurile și prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum…” Dacă vă uitați la cuvântul „împăcat”, nu există punctuație, nu există nici o perioadă, nu există nimic. Și de aici, trece direct la versetul următor: „…în trupul Lui de carne, prin moarte.” Deci, cum m-a împăcat El? În trupul Lui de carne, pentru că El a fost Cuvântul făcut trup.

Așadar, unde am fost eu? Eu am fost Acolo. Dar eu nu am nici o amintire despre aceasta. Fratele Branham a spus: „Nici o amintire.” Aceasta nu este așa cum ne gândim noi, omenește, dar acea parte care trebuia să fiu eu, era Acolo. Astfel, „Noi am fost împăcați în trupul Său de carne.” Deci, Hristos, Cuvântul Uns, a avut un trup, iar acel trup a fost Isus Hristos, și noi am fost Acolo.

Uneori, noi spunem, știți, în felul cum înțelegem ceea ce a spus profetul, repetăm lucrurile pe care el ni le-a spus, dar aceste minți mici nu le pot înțelege, nu putem explica aceasta, dar Ceva din interiorul nostru spune: „Amin! Amin! Amin!” Apoi, îmi poți explica cum a funcționat? Care a fost chimia? Care a fost mecanica? Și eu pot să-ți spun: „Frate, nu pot să-ți spun, nu am nici o idee.” „Dar, de unde știi că ai fost Acolo?” „Eu nu știu, dar de câte ori fratele Branham spune aceasta, Ceva din mine începe să sară și să spună: „Acesta este Adevărul!”

Deci, noi am fost în acel trup, și Hristos a avut un trup, trupul lui Isus Hristos. Dar noi știm că după aceea, acel trup a fost răstignit și a devenit Ispășirea pentru păcatele noastre. Fratele Branham ne-a spus că acel trup a mers în ceruri, dar El mai are un Trup pe Pământ. Și despre acesta vreau să vorbesc.

Să mergem la 1Corinteni 12.12:

„Căci, după cum trupul este unul și are multe mădulare, și după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot așa este și Hristos.”

Ce vrei să spui cu: „…așa este și Hristos?” Înseamnă că Hristos este un trup cu multe mădulare. Aceasta ne spune Scriptura:

„Noi toți, în adevăr, am fost botezați de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; și toți am fost adăpați dintr-un singur Duh.

Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe.”

Să coborâm la versetul 27:

„Voi sunteți Trupul lui Hristos, și fiecare, în parte, mădularele Lui.”

Așadar, acum Hristos este un Trup cu multe mădulare. El are un Trup pe acest Pământ, în care lucrează. Dar acel Trup nu este forma singulară pe care am văzut-o la Omul care a fost pironit pe cruce, ci acum este Biserica Sa, este poporul Său răscumpărat, născut din nou prin Duhul. Acum, ei sunt Trupul cu multe mădulare al lui Isus Hristos. Voi sunteți Trupul lui Hristos, dar mai ales mădulare. Deci, eu nu pot fi tot Trupul, dar sunt o parte din Trup. Eu pot fi un mic…Ascultați, eu pot fi o mică parte din acesta, dar, slavă lui Dumnezeu, sunt parte din Trupul lui Hristos!

Fratele Branham a spus: „Eu vă spun adevărul. Isus va lucra în Biserica Sa, voi și eu, la fel ca atunci când a fost aici pe Pământ într-un corp fizic. Câți știu că corpul Lui fizic stă pe Tronul lui Dumnezeu? În Duhul Lui, El S-a întors pe Pământ să trăiască în Biserica Sa, s-o energizeze ca vița de vie pe ramuri. Cu siguranță, El nu are alte mâini decât pe ale mele și pe ale tale; nu are alți ochi decât pe ai mei și pe ai tăi.”

Amintiți-vă că fratele Branham a spus: „El nu are acel trup, a mers ca Ispășire. Marele Preot a intrat în Sfânta Sfintelor din locurile cerești pentru noi. Dar, El nu are ochi decât ochii mei și ai voștri; nu are mâini decât pe ale mele și ale voastre; nu are gură decât pe a mea și a voastră.”

Aceasta nu înseamnă că El a dispărut, El vorbește aici pe Pământ, acum, în această Dimensiune, în această manifestare. Dacă Hristos va lucra, El va lucra prin Trupul Său Însuși. El are nevoie de un Trup să Se manifeste pe Sine, și acel Trup va manifesta Viața care este în El, care este Viața lui Hristos.

Deci, El este Vița, noi suntem mlădițele. Acum, Viața iese din mlădițe, dar Viața vine din Viță; este Viața Lui în noi, așa că, El este un Trup cu multe mădulare.

Să mergem la Efeseni 5.22-28. Folosesc aceste Scripturi ca să pun bazele. Noi vom citi aici, și este absolut șocant pentru mine, deoarece luăm impactul deplin al acesteia.

„Soțiilor, supuneți-vă soților voștri ca Domnului,

pentru că soțul este capul soției, precum și Hristos este Capul Bisericii; și El este Salvatorul trupului.

De aceea, așa cum Biserica este supusă lui Hristos, tot așa și soțiile să se supună propriilor soți, în totul.

Soților, iubiți-vă soțiile precum și Hristos Și-a iubit Biserica și S-a dat pe Sine Însuși pentru ea;

ca s-o sfințească și s-o curățească cu spălarea apei prin Cuvânt,

ca să-Și prezinte Lui Însuși o Biserică glorioasă, fără pată sau zbârcitură sau ceva de felul acesta, ci ca să fie sfântă și fără cusur.

Așa sunt datori soții să-și iubească soțiile, ca pe propriile lor trupuri. Cel care își iubește soția, se iubește pe sine însuși.”

Cred că este interesant ce spune Pavel, că ar trebui să ne iubim soțiile ca pe propriile noastre trupuri, ca pe același trup, la fel, egal cu trupul meu, pentru că așa a fost la început și așa este Hristos cu Mireasa Sa.

„Cel care își iubește soția, se iubește pe sine însuși.

Fiindcă nimeni nu și-a urât vreodată propria lui carne, ci o hrănește și o îngrijește precum face și Domnul Bisericii,

pentru că suntem mădulare ale trupului Său, din carnea Sa și din oasele Sale.”

Aceasta este Scriptura pe care o găsesc șocantă, aceasta este Scriptura care, de fapt, o îndepărtează de o idee metaforică și o aduce direct în această prezență tangibilă, pentru că noi suntem parte din Trupul Său, din carnea și din oasele Lui. Eu citesc aceasta de mulți ani, dar în ultimii câțiva ani, aceasta a început să aibă un impact asupra mea, pentru că El vrea, de fapt, să Se manifeste pe Sine prin acest trup de carne.

Deci, aici Pavel spune:

„Pentru că suntem mădulare ale Trupului Său, din carnea Sa și din oasele Sale,

din această cauză va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va alipi de soția lui, și cei doi vor fi un singur trup.

Aceasta este o mare taină, dar eu vorbesc despre Hristos și Biserică.”

Înseamnă că noi suntem mădulare ale Trupului Său, din carnea Sa și din oasele Sale. Aceasta mi se pare destul de tangibil.

În mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, fratele Branham a spus:

„El este Capul Bisericii, care este Trupul Lui și El vrea întâietate. Ascultați cu atenție în timp ce mergem. El este Capul Trupului, a Trupului Său Mireasă, care este luat din El, carne și os, ca în Adam, înțelegeți, Mireasa.”

Deci, el ne duce înapoi până la început, la ceea ce încearcă Dumnezeu să facă aici, la ceea ce încearcă să facă, să manifeste, la sfârșitul timpului. El încearcă să aducă la lumină ceea ce a încercat să facă tot timpul.

Dacă mergem înapoi la Geneza 5, și în timp ce mergem acolo, ne vom aminti de vremea când Dumnezeu l-a făcut pe om. Mai întâi, El l-a făcut pe om, un om duh. El a spus: „Să-l facem pe om după chipul Nostru,” și El l-a făcut un om duh. Și acel om duh avea control asupra Pământului.

Fratele Branham a spus: „Acel om duh avea control asupra Pământului, așa cum Duhul Sfânt clocea asupra Pământului. Deci, el era în formă de duh și controla Pământul. Dar Pământul, supușii lui, nu puteau interacționa cu acest duh într-un mod tangibil, așa că El a luat acea Viață și a pus-o în carne, astfel încât, în trupul de carne al lui Adam, El putea exprima Viața, pe care ei nu au putut s-o atingă înainte. Dar acum, puteau s-o atingă și să interacționeze cu ea într-un fel diferit.”

Deci, trupul a fost menit să exprime Viața. Amin. Apoi, când Dumnezeu a văzut că omul era singur, a spus: „Nu este bine ca omul să fie singur.” Iar fratele Branham a spus: „El era singur pentru că Dumnezeu era singur.” Așadar, Dumnezeu doar manifestă ceea ce este în Mintea Lui. El lucrează, și tot ce face Dumnezeu, ne spune Taina din Mintea Lui. Aceasta a stat în formă de Taină atât de mult timp, până când un profet a putut intra în partea din spate a Minții lui Dumnezeu, a luat lucrurile pe care le-a făcut El și le-a atașat la gândul Minții Sale, apoi a adus o claritate în întreaga Biblie, arătându-ne ceea ce încerca Dumnezeu să manifeste, care a fost dorința Sa inițială. El a început să lucreze jos, și pe măsură ce marele Sculptor a început să-Și arate Capodopera, ne arăta care era marea Lui dorință.

Deci, când a văzut că omul era singur, a luat o parte din om, ca să facă un ajutor pentru el, și a făcut femeia. Și când El a făcut femeia, fratele Branham a fost foarte specific și a spus că ea era carnea lui Adam, ea era duhul lui Adam, ea era Adam reprodus în formă feminină. Voi știți că Dumnezeu a vrut să-i facă un ajutor potrivit. Aceasta este în Geneza 2. El a încercat să-i aducă animalele, a încercat totul, dar nu s-a găsit nimic potrivit pentru el. Și ceea ce a făcut Dumnezeu a fost că l-a adormit pe Adam, și a spus: „Singurul ajutor potrivit pentru tine, este ceva care vine din tine.” Astfel, a luat o parte din Adam, din care a făcut femeia, apoi El i-a unit înapoi împreună, S-a uitat la tot ce a făcut, și a spus: „Totul este foarte bine.”

Ce a făcut Dumnezeu după aceea? A plecat să Se odihnească. De ce S-a dus să Se odihnească? Pentru că lucrarea Lui era terminată, Capodopera Lui era gata, Taina din Mintea Lui era acum afișată, așa că, S-a odihnit.

Acum vreau să privim la Geneza 5, la un singur verset, pentru că acesta este pentru mine un verset, cu adevărat, important, și merită remarcat.

Geneza 5.1-2:

„Iată cartea neamurilor lui Adam. În ziua când a făcut Dumnezeu pe om, l-a făcut după asemănarea lui Dumnezeu.

I-a făcut parte bărbătească și parte femeiască, i-a binecuvântat, și le-a dat numele de „Adam”, în ziua când au fost făcuți.”

Deci, omul a fost făcut pentru a-L reflecta pe Dumnezeu, apoi, acea reflectare a lui Dumnezeu, pentru că, inițial, a fost în formă de duh, el a fost pus în trup, astfel încât, în această Dimensiune, să fie o reflectare a lui Dumnezeu. Apoi, „El i-a făcut bărbat și femeie, i-a binecuvântat, și le-a dat numele „Adam” (singular), în ziua când i-a făcut. De la această poveste, vreau să vă spun că Adam a trăit în două trupuri. Sper că puteți vedea aceasta în Scriptură. Când te uiți la trupul bărbatului, când venim la Geneza 5, cum ați numi acel trup? L-ați numi „Adam.” Dar când vii la femeie, cum ați numi acel trup? L-ați numi „Adam.” Nu ați putea să-l numiți altfel, acesta era Adam, era Adam reprodus în altă formă, și unit înapoi, împreună. A fost Adam bărbat și Adam femeie. Sper că aceasta nu lovește pe nimeni. Trebuie să ne punem haine spirituale, pentru că lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu, este că El l-a împărțit pe Adam în două trupuri, așa că, acum Adam locuia în două trupuri. Știu că sună ciudat, dar este adevărul.

În mesajul Unitate, fratele Branham a spus:

„Și dacă observați, cum acea Eva a fost unită cu Adam, ea a devenit parte din el. Ați observat că în Geneza 1.27, Dumnezeu a creat omul masculin și feminin, El i-a creat. Acum, omul a fost ambele: masculin și feminin, când a venit în ființă, în duhul feminin și masculin. Apoi, Dumnezeu a luat din partea lui dreaptă o coastă. Ați observat că partea trupului a fost un produs secundar, dar nu și duhul? Partea trupului femeii a fost un produs secundar. După ce creația a fost terminată, Dumnezeu a luat din partea laterală a lui Adam o coastă, și a făcut o femeie. Dar nu duhul, duhul făcea parte din Adam, pentru că el era ambele: bărbat și femeie, spiritual vorbind; ambele: masculin și feminin.

Acum, nu vedeți mărețul tablou? Noi, în carne, suntem diferiți, suntem ca un produs secundar, o ființă creată prin sfânta căsătorie, dar în Duh, noi suntem fii și fiice. Nu un alt Duh, ci Duhul Dumnezeului celui viu. Noi suntem în asemănarea Lui, în unitatea Lui, în imaginea perfectă a Dumnezeului celui viu, pentru că am devenit fii și fiice. Nu separați, ci același Duh, același Dumnezeu, aceeași Persoană, uniți în căsătorie cu Eternul. Vedeți cum a plănuit Dumnezeu aceasta, ca noi să nu fim ceva diferit, ci El? Nu o altă ființă dintr-o altă seminție, ci o unire adevărată și Vlăstarul Celui Atotputernic, făcut printr-o unire sfântă.

Acum, trupul vine de la mamă și tată, dar Duhul vine de la Dumnezeu, Dumnezeu despărțindu-Se pe Sine, așa cum a fost despărțit Adam.

În ziua Cincizecimii, noi găsim Duhul Sfânt, Stâlpul de Foc, despărțindu-Se pe Sine și așezându-Se peste fiecare mădular al acestei Biserici, Dumnezeu punându-Se pe Sine Însuși împreună…”

Cum? Prin Duhul, prin Duhul Său. Acum, revenim asupra atributelor, a fiilor și a fiicelor Sale. Ce făcea Dumnezeu? Se punea la loc în ziua Cincizecimii.

„…Apoi, ce face cu acel grup de oameni împreună? Aduce înapoi Trupul unificat al Domnului Isus, venind împreună.”

Așadar, Eva a fost luată din Adam, pentru că ea a fost duhul lui Adam, deoarece Dumnezeu a despărțit duhul feminin de duhul masculin. Deci, ea a fost tot duhul lui Adam. El a luat o porțiune, a luat acel duh feminin și l-a plasat într-un alt vas, așa că acum, viața care se afla în acel vas, era viața lui Adam, și acest vas s-a numit „femeie.”

Înainte de cădere, înainte de despărțire, amândoi erau numiți „Adam”. Acestea sunt lucruri pe care le înțelegem. Voi trece peste acestea încet, pentru un motiv. Știți, noi ajungem să cunoaștem aceste lucruri așa cum le cunoaștem, (cu mintea), dar noi trebuie să le cunoaștem mai mult decât cunoștințe, deoarece cunoștința nu ne schimbă viața, dar când devin o realitate vie pentru noi, începe să schimbe felul cum ne purtăm, felul cum acționăm, felul în care privim lumea din jurul nostru. Când acest lucru devine o realitate vie pentru mine, îmi va schimba perspectiva cu privire la tot ce mă înconjoară.

Deci, noi trebuie să trecem peste aceste lucruri, să le înțelegem, să le punem în Scripturi și în contextul Mesajului, astfel încât să putem înțelege realitatea vie din care facem parte.

Acum noi nu putem privi la acest trup și… Ascultați, nu este că aș putea spune: „Acest trup, exteriorul, este Isus Hristos, pentru că acest trup trebuie schimbat. Corect? Dar Dumnezeu a răscumpărat acest trup și El sfințește duhul din interior, apoi ne umple cu propriul Său Duh, astfel încât să poată folosi acest trup ca să locuiască în el și să-Și manifeste Viața în această Dimensiune, ca să poată deveni din nou, tangibil. Deci, noi știm că, pentru ca acest trup să ajungă la perfecțiune, atomii noștri trebuie să se schimbe. Categoric! Dar, acest trup este încă corupt, și chiar dacă este corupt, prețul răscumpărării lui a fost plătit, iar puterea de sfințire a Duhului Sfânt vine, astfel încât să poată folosi un trup pervertit pentru a-Și manifesta Viața.

Când privim la Geneza 1.26, acolo spune:

„Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om  după chipul Nostru și după asemănarea Noastră; și el să domnească peste peștii mării și peste păsările cerului și peste vite și peste tot pământul, și peste fiecare târâtoare care se târăște pe pământ.

Astfel, Dumnezeu a creat om după propriul Său chip, după chipul lui Dumnezeu, l-a creat: parte bărbătească și parte femeiască, i-a creat.”

Deci, care a fost scopul lui Dumnezeu când l-a creat pe om? Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său, ca să-I reflecte chipul. Apoi, Dumnezeu l-a luat pe om și l-a pus în trup, astfel încât, în tărâmul fizic al acestei Dimensiuni, să fie o reflectare a Vieții lui Dumnezeu  în această Dimensiune.

Fratele Branham a spus:

„Acum amintiți-vă. Voi creștinii, ați fost în gândurile Lui înainte de a exista o lume, și voi sunteți manifestarea gândirii Lui. Înainte de a exista o lume, voi ați fost în Hristos, în Dumnezeu, la început. Apoi Îi vezi supușii, și totul este Dumnezeu Însuși, care Se materializează tangibil, pentru a putea fi atins.”

Acesta este un absolut, este ceva dincolo de gândirea noastră, dar nu este nimic altceva decât Adevărul. Oh, Doamne! Care este toată Taina lui Dumnezeu? Care este toată Apocalipsa 10.7? Care este descoperirea lui Dumnezeu? Totul este despre acest Adevăr. „Totul este Dumnezeu Însuși materializându-Se tangibil, astfel încât să poată fi atins, vedeți, văzut și așa mai departe. Și aceasta este Dumnezeu, totul.”

Oh, laudă lui Dumnezeu! Așadar, vedem că Dumnezeu a vrut să Se materializeze. Planul original al lui Dumnezeu, a fost să aibă un Pământ locuit de fii și fiice cu care să aibă părtășie.

Fratele Branham a spus:

„…ca o Familie pe Pământ. Aceasta este ceea ce vrea să facă Dumnezeu, să Se împartă într-o Familie și să aibă tot Pământul locuit de fii și fiice și să fie în părtășie toți împreună, ca o Familie a lui Dumnezeu pe Pământ.”

Aceasta a fost intenția inițială pentru care a creat omul. De aceea, El i-a spus să se înmulțească și să umple Pământul, pentru a aduce Sămânța lui Dumnezeu, Rasa Lui pe Pământ, pentru ca Dumnezeu să aibă părtășie, ca o Familie.

Dacă am putea să ne gândim la aceasta în felul acesta! Sper că pot spune aceasta corect. Uneori, eu devin foarte agitat atunci când vorbim despre lucruri supranaturale, deoarece eu folosesc un limbaj uman și nu vreau să vă duc gândirea într-un loc greșit sau să vă fac să gândiți greșit, pentru că, nici măcar nu știu cum să explic unele din aceste lucruri care sunt realități pentru noi. De aceea, eu sunt dependent de Duhul lui Dumnezeu, ca să pot face aceasta real în sufletul vostru, pentru că Dumnezeu a vrut să devină tangibil, și a vrut să aibă părtășie cu Familia Lui pe Pământ. Deci, nu a fost atât de mult că Dumnezeu a vrut să coboare la părtășie cu Familia Lui pe Pământ, ci Dumnezeu a vrut să aibă părtășie ca o Familie pe Pământ.

Deci, ce înseamnă aceasta? Aceasta înseamnă că, dacă am fi venit pe calea corectă, pe calea dreaptă, fără cădere, fără blestem, atunci când eu am părtășie cu tine și tu ai părtășie cu mine, va fi o părtășie bună cu Dumnezeu, ca Familie a Lui, și eu am părtășie cu Dumnezeu. De ce? Pentru că tu ești un atribut al lui Dumnezeu, eu sunt un atribut al lui Dumnezeu; eu sunt un descendent al lui Dumnezeu, tu ești un descendent al lui Dumnezeu; eu sunt parte din Dumnezeu, fiind tangibil, tu ești parte din Dumnezeu, fiind tangibil. Când mâna mea dreaptă și mâna mea stângă au părtășie împreună, (fratele Chad își împreunează mâinile), sunt ale mele, sunt Chad, care are părtășie cu Chad. Aceasta este părtășia cu Dumnezeu. Nu este o ființă separată care vrea să coboare la părtășie, nu, Dumnezeu vrea să fie în părtășie cu noi, ca o Familie pe Pământ. Laudă lui Dumnezeu!

Să mergem la Ioan 14. Prin toate acestea, am pus temelia, pentru că am vrut să scot în evidență faptul că omul a fost creat ca să-L manifeste pe Dumnezeu, pentru că a fost făcut după chipul lui Dumnezeu. Apoi i s-a dat stăpânire asupra Pământului, a fost pus în trup de carne pe Pământ, și întreaga lui reflecție trebuia să fie reflectarea Vieții lui Dumnezeu.

În Ioan 14.8-11, citim:

„Doamne,” I-a zis Filip, „arată-ne pe Tatăl, și ne este de ajuns.”

Isus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi, și nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: „Arată-ne pe Tatăl?”

Nu crezi că Eu sunt în Tatăl, și Tatăl este în Mine? Cuvintele, pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine; ci Tatăl care locuiește în Mine, El face aceste lucrări ale Lui.”

Așadar, Duhul Veșnic al lui Dumnezeu, Dumnezeu este Duhul Etern, El nu poate fi văzut de om, aceasta este forma Sa originală. Fratele Branham ne-a spus aceasta. Hristos a venit din Lumina de care nu se poate apropia nimeni și nici un om nu-L poate vedea, nimeni nu-L poate privi. „Nimeni, nici un om nu L-a văzut pe Tatăl, decât numai Fiul, și acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.”

Așadar, Filip I-a spus: „Ei bine, arată-ni-L pe Tatăl, căci vreau să-L văd.” Și Isus i-a răspuns: „Filip, nu Mă cunoști? Când tu Mă vezi pe Mine, L-ai văzut pe Tatăl.” Este foarte greu…La ce te-ai uitat când L-ai privit pe Isus? El era Fiul, dar El a spus: „Când Mă vezi pe Mine, Îl vezi pe Tatăl.” Dumnezeu era Fiul într-o formă de carne. Dar Dumnezeu, în forma Sa originală, este un Duh invizibil, pe care nimeni nu-L poate vedea. Deci, ce a fost Isus Hristos? El a fost o reflectare a Tatălui, El a fost făcut Cuvântul, care a fost materializat aici pe Pământ, ca să reflecte Viața Tatălui Său; pentru ca atunci când Îl vezi pe Fiul, ceea ce vezi, cu adevărat, este o reflectare a Tatălui. Deci, Fiul a fost o reflectare a Tatălui, în formă de carne. Noi știm că este trupul lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu a zidit acel trup ca să locuiască în El. Dar acel trup, era de fapt, forma Fiului, dar El a spus: „Când Mă vezi pe Mine, Îl vezi pe Tatăl.” De ce? „Pentru că Tatăl este în Mine, El Se manifestă prin Mine.” Și când vezi manifestarea Tatălui prin aceste elemente, ceea ce vezi, este Viața Tatălui. Tu vezi Viața Lui, vezi elementele pământului, Pământul creat, care a fost pus împreună pentru a face un trup, dar ceea ce trebuie să vezi, nu este trupul, ci tu trebuie să vezi Viața din spatele trupului, pe măsură ce Viața însuflețește trupul, și Acesta este Tatăl. Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul Epoca Bisericii Laodicea, fratele Branham a făcut o afirmație, când a vorbit despre Dumnezeire. Subiectul este Dumnezeirea, unicitatea Dumnezeirii. Eu am scos afirmația și v-am citit-o mai înainte, dar vreau s-o accentuez din nou. El a spus:

„Noul Testament nu descoperă un alt Dumnezeu, aceasta este o descoperire mai departe a Unuia și Aceluiași Dumnezeu. Hristos nu a venit jos să Se facă cunoscut pe Sine, El nu a venit să-L descopere pe Fiul, ci El a venit să-L descopere și să-L facă cunoscut pe Tatăl. El nu a vorbit niciodată despre doi Dumnezei, ci a vorbit despre un Dumnezeu.”

Deci, fratele Branham a vorbit despre unitatea Dumnezeirii, acesta era subiectul lui, dar ceea ce am remarcat, este faptul că „El nu a venit să-L descopere pe Fiul.” Dar, ceea ce era descoperit, era Fiul. Ce a fost manifestat? Fiul. Ce a fost trupul? Fiul. Ce a ajuns să fie? Fiul lui Dumnezeu. Înțelegem aceasta? Dar Fiul lui Dumnezeu, când a venit pe Pământ, Isus Hristos, El nu a venit să-L manifeste pe Fiul, ci El a venit să-L manifeste pe Tatăl, chiar dacă era în formă de Fiu. Aceasta este atât de important! Aceasta vine direct la voi și la mine.

Unii dintre voi au făcut deja saltul. Acest lucru este absolut relevant pentru noi, pentru că noi ar trebui să trăim aceeași Viață care a fost în Hristos. Aceasta înseamnă că noi nu am venit să ne manifestăm pe noi înșine, nu am venit să manifestăm Mireasa, chiar dacă suntem în manifestarea Miresei, chiar dacă suntem într-un Trup de Mireasă cu multe mădulare, lucrarea și obiectivul nostru pe Pământ, nu este să manifestăm Mireasa, nu este să ne manifestăm pe noi înșine, ci să-L manifestăm pe Hristos. Același lucru l-a făcut Isus, așa că acum, vrem să ajungem la locul respectiv, și mă rog ca Dumnezeu, prin Duhul Său, să ne aducă acolo, unde să ni se spună: „Arată-mi-L pe Isus Hristos,” iar noi să putem răspunde: „De atâta vreme suntem cu voi, și încă nu ne cunoașteți? Când mă vedeți pe mine, Îl vedeți pe Hristos.” Dar nu trupul acesta, pentru că există o Viață care îl însuflețește, și Aceasta este Viața din spatele vălului. Vălul este doar ce se întâmplă când mama și tatăl meu vin împreună și pun elementele împreună, apoi, eu am mâncat hrana Pământului și elementele Pământului se adună împreună să facă un văl. Vălul nu este Dumnezeu, vălul nu este Isus Hristos, vălul este cortul, templul pe care El l-a răscumpărat, pe care El l-a cumpărat, astfel încât să-l poată curăța și să poată păși în spatele acelui văl și să Se manifeste, până când lumea…Ei văd un văl, văd forma de Mireasă, văd o biserică, văd o mulțime de oameni adunați împreună, închinându-se sub Adevărul orei, dar ceea ce ar trebui să vadă, ceea ce trebuie să fie afișat, nu este Mireasa, ci Soțul, Mirele. Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul Capodopera identificată a lui Dumnezeu, fratele Branham a spus:

„El a venit să-L reflecte pe Tatăl, iar Tatăl a fost Cuvântul. Amin. Acum mă simt, cu adevărat, religios. El a venit să reflecte Cuvântul Tatălui. Dumnezeu a spus că va fi acolo și acolo a fost, Capodopera perfectă a marii lucrări a lui Dumnezeu. Oh, Doamne! El a fost reflectarea perfectă a Lui.”

Aș putea spune că: „El a fost reflectarea perfectă a Lui într-un trup de carne luat din Pământ.”

În mesajul Lucruri care urmează să fie, fratele Branham a spus:

„Acum, dacă suntem acele atribute ale lui Dumnezeu, noi nu putem trăi prin crezuri, noi nu putem trăi prin denominaționalism, ci trebuie să trăim prin Cuvânt, pentru că Mireasa este o parte din Mire, așa cum fiecare soție este o parte a soțului ei. De aceea noi trebuie să fim acea Mireasă Cuvânt. Și ce este acea Mireasă Cuvânt? Manifestarea acestei ore, Mireasa. Nu un crez sau o denominațiune, ci un Cuvânt viu al lui Dumnezeu, un atribut viu al lui Dumnezeu, care arată lumii atributele Lui în forma Miresei, care trebuie exprimată în ceasul în care trăim acum.”

Eu vreau să știu care este diferența dintre Această manifestare și manifestarea prin Isus Hristos? Pentru că El a fost plinătatea Cuvântului, toate atributele lui Dumnezeu erau strânse într-un singur trup de carne, în El, care a venit ca să-L manifeste pe Tatăl. El a venit să manifeste Cuvântul. Și acum, tot ce era Dumnezeu, El a turnat în Hristos, și tot ce era Hristos, El a turnat în Mireasa Sa. Ce este Mireasa Sa? Ce este  Mireasa Cuvânt? El a spus: „Ce este Mireasa Cuvânt? Este acea parte a Cuvântului pe care Dumnezeu a permis să se manifeste în această zi.” Dar ce trebuie să manifeste Mireasa în această zi? Ea nu trebuie să se manifeste pe sine însăși. Ea este în formă de Mireasă, da, este un Trup cu multe mădulare, dar Ea trebuie să-L manifeste pe Isus Hristos, Viața Lui, nu viața noastră.

Vedeți? Noi știm aceste lucruri, eu nu vă aduc nimic nou, este ca o recapitulare, dar este o recapitulare, care sper să aibă un impact asupra noastră. Noi știm aceste lucruri, dar noi am luat-o ca un concept, și este un concept interesant, și eu sunt încântat să fiu parte din Aceasta, dar vreau să fie mai mult decât un concept, vreau să fie mai mult decât o învățătură corectă; eu vreau să ajung acolo unde această carne devine, de fapt, o manifestare, un templu, un vas, o parte tangibilă a pământului, pe care El îl poate controla și prin care El să Se manifeste pe Sine, nu eu. Astfel, eu am încetat să mă gândesc la mine.

Amintiți-vă că fratele Branham a spus: „Dacă pot să-l dau la o parte din cale pe Wiiliam Branham, El poate veni și să facă lucruri la care William Branham nu s-a gândit niciodată.” Aceasta îmi doresc, prieteni! Tânjesc ca Dumnezeu să vină și să facă ceva care nu este agenda mea, nu este mintea mea, ideea mea, conceptul meu. Nu protejându-mă și promovându-mă pe mine însumi sau scoțându-mă în evidență pe mine însumi, eu vreau să trec dincolo de aceasta, prieteni, vreau să ajung într-un loc unde să mă pot preda, într-un loc în care nu sunt eu, unde pot veni, cu adevărat, la locul respectiv, dar nu din cauza terminologiei religioase, și să spun: „Ei bine, nu eu am făcut aceasta, ci Hristos în mine, El a făcut-o.” Dar când pot ajunge, cu adevărat, la locul unde…

Ascultă, frate, eu sunt la fel de șocat ca tine, pentru ceea ce tocmai s-a întâmplat. Noi ajungem la realitate, nu la retorica religioasă, ci ajungem la realitatea care spune: „Nu aveam cum să fac aceasta de la mine însumi. Acesta nu am fost eu, ci a fost El. Voi puteți vedea că: „Acesta nu am fost eu. Acesta a fost Tatăl, a fost Mirele meu, acesta a fost Isus Hristos.”

Apoi, putem fi la fel de sinceri în alt fel, când Îl punem deoparte, și spunem: „Acela nu a fost Isus Hristos, acela am fost eu.”

În mesajul Identificare, fratele Branham a spus:

„Atunci, vedeți, Dumnezeu a venit jos, iar caracterul lui Dumnezeu a fost Hristos. El era reflectarea Lui. El era Dumnezeu făcut vizibil. Observați, Dumnezeu făcut vizibil.

La început era Dumnezeu. El nici măcar nu era Dumnezeu atunci. Nu. Dumnezeu este „un obiect de închinare.” Singurul lucru care era El, El era Eternul, iar în El erau atribute, și acele atribute erau gânduri, și acele gânduri au fost exprimate în Cuvinte, și Cuvântul S-a manifestat. Ce este aceasta? Totul este Dumnezeu, care devine tangibil, iar voi faceți parte din Dumnezeu.”

Când Dumnezeu a vrut să-l facă pe om după chipul Său, El l-a făcut bărbat și femeie, și acea expresie a venit înfășurată în două trupuri: bărbatul și femeia, iar numele lor a fost „Adam”, reflectând ceea ce avea să facă Dumnezeu în Răscumpărare, unde El urma să Se reflecte încă odată pe Sine, pe Pământ, într-un trup. Și acea reflectare a Lui Însuși, avea să fie în două trupuri: în trupul Fiului Său, apoi, din Fiul Său avea să fie luat un Duh, care urma să intre în Trupul Lui de Mireasă. Acesta nu avea să aibă o Viață diferită, ci Acesta avea să aibă Viața Lui în el, astfel încât, acum El să locuiască în două trupuri.

Ați simțit vreodată că este dincolo de înțelegerea noastră? Ați simțit vreodată că, să spui așa ceva este…„Cum aș putea spune aceasta?” Mie mi se întâmplă tot timpul…„Cum aș putea face aceasta?” Dar este adevărul. Este ciudat pentru mersul normal al Evangheliei, este diferit de felul cum vorbesc oamenii despre Ea, dar este adevărat pentru Scripturi, deoarece Pavel a fost cel care a spus: „Noi suntem Trupul Lui, suntem carnea Lui și oasele Lui.” Hristos este un Trup cu multe mădulare, deci, este Viața lui Hristos în Trupul Său manifestându-Se pe Sine.

În mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, fratele Branham a spus:

„Dar ce a vrut El să facă? El a iubit calitatea de Tată, pentru că era un Tată, și singura cale prin care putea să o exprime, era să devină un Fiu al omului. Acesta este motivul pentru care Isus a tot spus: „Fiul omului.” Vedeți? Ei nu au știut despre ce vorbea El, mulți dintre ei, dar acum, voi ați înțeles? Vedeți? El a vrut să Se exprime pe Sine Însuși, identificându-Se pe Sine cu ființele umane, să Se descopere în Hristos. În al doilea rând, să aibă întâietate în Trupul Său de credincioși, care este Mireasa Sa, ca să poată locui în oameni.

Acum, El a putut să facă aceasta în Adam și Eva, dar păcatul i-a despărțit, așa că acum trebuia să fie o cale să primim aceasta din nou.”

Dumnezeu a putut face aceasta în Adam și Eva. Ce a putut face El în Adam și Eva? El a putut să Se manifeste pe Sine, El a putut să Se manifeste tangibil în ființele umane, dar păcatul i-a despărțit, așa că acum trebuia să lucreze la un Plan de Răscumpărare, pentru a-i răscumpăra înapoi la ceea ce era Planul Său inițial.

În citatul pe care l-am citit anterior, din Identificare, fratele Branham a spus:

„În El erau atribute și acele atribute erau gânduri, și acele gânduri au fost exprimate în Cuvinte, și Cuvântul S-a manifestat. Ce este aceasta? Totul este Dumnezeu care devine tangibil, iar voi faceți parte din Dumnezeu.”

De ce sunteți parte din Cuvânt? Dacă sunteți parte din Cuvânt, sunteți un atribut, iar un atribut este parte din Dumnezeu. Astfel, când vorbim despre Sămânța din interiorul nostru, fratele Branham a spus: „Aceasta a fost menită să fii Tu, așa cum s-ar împărți Dumnezeu pentru a fi o Familie pe Pământ.” Deci, într-adevăr, acel atribut trebuia să fie, așa cum a spus fratele Branham, „Adevăratul Tu.” Cine este, de fapt? De unde a venit acel atribut? Este un atribut al lui Dumnezeu, este Dumnezeu care dorește să Se manifeste pe Sine, să Se afișeze pe Sine pe Pământ, ca o Familie.

Deci, ce drept am eu să spun că totul este despre mine? „Eu am un atribut, eu am o Sămânță, eu sunt o Sămânță Genă a lui Dumnezeu, eu sunt ales…” Aceasta înseamnă doar că tu ești o parte a lui Dumnezeu, că tu ești un atribut al lui Dumnezeu pe care Dumnezeu vrea să-l exprime pe acest Pământ. Acesta este motivul pentru care fratele Branham a spus că tu nu ai nici un gând să vină, nu ai dreptul la propriul tău gând, nu ai dreptul să deturnezi acest mare Plan al Răscumpărării și să-l faci despre tine sau eu să-l fac despre mine, pentru că nu este Viața mea, nu este atributul meu, nu este Cuvântul meu, nu este gândul meu, este al Lui. Și El este atât de minunat încât Își va împărtăși Viața cu o Familie, iar noi putem deveni parte din acea expresie și parte din acea Familie, dar este tot EL. Este tot EL! Totul este despre EL! Totul este despre EL! Este tot El care Se conectează, Se împarte pe Sine și apoi Se conectează din nou ca o Familie. Când realizez aceasta, îmi dau seama că nu este vorba despre mine. Și când spun „Eu”, vorbesc despre orice a venit împreună și a făcut chimia în mama și tata, și de un duh pământesc dat de Dumnezeu la naștere, și am identificat acesta ca fiind „Eu”, în toți acești ani. Dar nimic nu are de-a face cu acesta, ci totul are de-a face cu Viața lui Dumnezeu din interior, și totul este despre EL.

Când vine conceptul adevărat, îmi dau seama că eu nu am făcut nimic, nu am câștigat nimic, nu am pierdut nimic, nu am început nimic, și nu eu voi fi cel care termină ceva, ci va fi Viața Lui, care Își va aduce Cuvântul Său în sezonul Său, conform gândirii Sale. Deci, dacă primesc descoperirea adevărată a acestui lucru, nu pot să mă umflu. Doar o descoperire falsă a acestui lucru poate să mă facă să cred că sunt elită, într-un fel. Dar adevărata descoperire îl va lua din cale pe „Eu” care are o gândire conștientă, „Eu” care a venit din unirea tatei cu mama; nu pe originalul „Eu”, care este parte din Dumnezeu, ci pe „Eu” parte din mine, și atunci pot spune doar: „Oh, Doamne!”

De aceea putem să ne simțim atât de recunoscători, de aceea primim har și putem spune: „Oh, Doamne, sunt atât de recunoscător că m-ai ales!”

Ascultați, voi puteți spune. „Sunt atât de recunoscător că m-ai ales!” Și: „De ce eu? Nu pot să cred că sunt eu”, și toate acestea. Ei bine, partea de Sămânță originală din tine, nu gândește așa, pentru că partea de Sămânță originală din tine a fost cu Dumnezeu dinainte. Acea Sămânță nu este surprinsă că este parte din Dumnezeu, că este răscumpărată, că este un copil al lui Dumnezeu, dar această altă parte exterioară a ta, privește la acest Plan măreț, și spune: „Oh, Doamne, cum poate fi aceasta? Este atât de uimitor!”

Acum noi putem ceda această parte exterioară, părții interioare, pentru că ne dăm seama că această parte exterioară nu are nimic de-a face cu partea interioară din mine, pentru că aceasta a fost ceea ce trebuia să fiu „Eu”, care era de fapt, Dumnezeu…Limbajul nu mă ajută și nici măcar nu știu să exprim corect ceea ce gândește Dumnezeu, dar Dumnezeu este suficient de bun să spună: „Îmi voi împărtăși Viața într-o formă multiplicată, astfel încât să am o expresie a Mea, iar acea expresie a Mea va fi bucurie și plăcere, așa cum se exprimă unul la altul.” Atunci noi putea separa ceea ce este real, de ceea ce este vălul. Laudă lui Dumnezeu!

Când fratele Branham a avut experiența cu Îngerul, și El i-a spus să ia pixul și să scrie, el a scris unele lucruri, dar nu a fost fratele Branham. A fost mâna lui și pixul lui, dar a fost o altă Putere care a scris. Deci, când ajungem la această parte a Scripturii, nici măcar nu putem spun că fratele Branham a spus; nu pot spune că fratele Branham a scris, deși el a scris. Eu cred că aceasta este o imagine atât de clară a ceea ce este cu adevărat, Mesajul, întreaga Biblie.

Bărbații din vechime au fost unși cu Duhul Sfânt și au scris Biblia. Deci, cine a scris Biblia? „Ei bine, oamenii din vechime.” Nu! Duhul Sfânt a scris-o. El doar a folosit mâna oamenilor din vechime, care au fost unși cu Duhul Sfânt. Oh, dacă aceasta ar putea deveni realitatea noastră, dacă aceasta ar putea deveni ceea ce este adevărat pentru noi, dacă ar putea deveni manifestarea vieții noastre, Dumnezeu va realiza, în sfârșit, ceea ce Și-a propus să realizeze.

Amintiți-vă de Planul triplu al lui Dumnezeu. Fratele Branham ne-a spus aceasta în mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită. Dumnezeu a avut un singur scop, un singur lucru, pe care a vrut să-l atingă în toată Biblia. Toate personajele Bibliei și toate poveștile declară acel singur scop pe care l-a avut Dumnezeu. Apoi, profetul ne-a spus că acest scop vine într-o triplă manieră. Deci, un singur scop, o dorință, un ideal, și tot ce a făcut El, are de-a face cu acel singur scop.

În Planul triplu, în prima parte a acestui Plan, era să obțină întâietate într-un om. Vă amintiți că El a început cu Adam, dar când Adam a lăsat Cuvântul, Dumnezeu Și-a pierdut întâietatea. Atunci, El a lucrat din nou la Capodopera Sa, și în cele din urmă a primit din nou întâietate într-un Om, atunci când Și-a creat propriul trup și a trăit în El ca Fiul omului, Isus Hristos. Astfel, El Și-a încheiat prima parte în Isus Hristos.

A doua parte este să aibă întâietate într-un popor, într-un Trup, iar fratele Branham a spus: „El face aceasta chiar acum.” Când fratele Branham spune că El face aceasta acum, eu spun, „Amin! El face aceasta chiar acum.” Eu pot fi departe de unde ar trebui să fiu, dar profetul a spus că El face aceasta acum, și acest Mesaj face aceasta în mine chiar acum.

Așadar, acel Plan era să primească întâietate într-un Om, și acum, el primește întâietate într-un Trup de oameni pe Pământ, și aceasta este Mire și Mireasă, Bărbat și Femeie, și restaurarea Edenului pierdut. Deci, toată Biblia este Dumnezeu lucrând la acest Plan. Și ce vrea Dumnezeu? Dumnezeu vrea întâietate într-un Trup, Fiul și Soția Fiului. Trupul, singular, dar un Trup cu mai multe mădulare, și toate împreună pentru a alcătui Trupul. Voi vă gândiți: „Ce este un trup?” Un trup este un loc de locuit pentru o Viață, astfel încât, Aceasta să fie exprimată pe acest Pământ. Sper că are sens.

Voi aveți o viață în interiorul vostru, și acea viață este mai mult decât trupul vostru, pentru că, atunci când acea viață părăsește trupul, noi încă putem atinge trupul, putem vedea trupul, și trupul vostru poate fi mutat, îl puteți recunoaște, pentru că fața voastră rămâne aceeași, trupul vostru poate rămâne după ce duhul din voi îl părăsește, dar trupul vostru nu mai este viu, și nu poate face nimic, ci doar stă acolo fără viață. Deci, pentru ce a fost trupul? Scopul trupului a fost să manifeste Viața care era în interior. De aceea, Dumnezeu trebuie să primească întâietate, pentru că întâietatea înseamnă că El are control deplin. Și când El are control deplin, poate manifesta prin trup, Viața care este în spatele trupului. Dar când El nu are control deplin, manifestarea nu este pură, deoarece Viața Lui este amestecată cu viața noastră, și dintr-o dată, începem să afișăm altceva decât Cuvântul.

De aceea, El trebuie să primească întâietate într-un Trup de credincioși, din nou, astfel încât să fie numai Viața Lui, și să ajungem în punctul în care să fim la fel ca Isus, când Filip I-a spus: „Arată-ne pe Tatăl.”

Ascultați, prieteni, s-ar putea ca noi să nu ajungem vreodată în punctul în care, pur și simplu, să alergăm și să spunem aceasta. Eu nu vreau să spun că ar trebui să ajungem să spunem: „Hei! Este aici…” Dar acea realitate este încă o realitate în viețile noastre, chiar dacă nu se spune.

Deci, El a putut face aceasta în Adam și Eva, dar păcatul i-a separat. Și când El a venit la fratele Branham și i-a spus să ia pixul și să scrie, El a spus:

„Primul fiu, (Adam), era o Sămânță Cuvânt vorbită de Dumnezeu. Lui i s-a dat o mireasă ca să se reproducă pe sine. De aceea i s-a dat mireasa, ca să se reproducă, să producă un alt fiu al lui Dumnezeu. Dar ea a căzut, ea a căzut prin hibridare, ea a făcut ca el să moară.”

Așadar, noi ne întoarcem până la Geneza, unde Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său. El l-a făcut pe om după Chipul Său, și acum, acest om controla Pământul, și fiind făcut după chipul lui Dumnezeu, el reflecta acum Viața lui Dumnezeu înapoi, pe Pământ. Apoi, Dumnezeu l-a pus pe om în trup, astfel că acum, cei peste care stăpânea, puteau vedea cine-i stăpânea. Aceasta este ceea ce ne-a spus fratele Branham.

Apoi, Dumnezeu a realizat că omul era singur și că nu este bine să fie singur, așa că Dumnezeu a făcut un alt trup pentru Viața care era în Adam, și acum Adam era în două trupuri. El era un singur trup, dar în două forme. Un singur trup. Motivul pentru care a fost creată femeia și dată lui Adam, a fost să-l reproducă pe el, nu ca să se reproducă pe ea însăși. Tot scopul ei a fost să exprime viața lui Adam. Dar Dumnezeu, pentru un motiv care era în Mintea Lui, dintr-un motiv de reprezentare, nu l-a lăsat pe Adam să se reproducă singur, ci Dumnezeu avea de gând să creeze un mecanism în care trebuia să existe o altă parte a lui Adam, și cei doi venind împreună, ar fi o reproducere a lui Adam, astfel încât, Adam putea fi reprodus din nou. Prin aceasta Dumnezeu încerca să arate care era mărețul Său Plan.

Acum, voi vreți să știți care este scopul Miresei, iar noi ne putem întoarce la început și să aflăm care a fost scopul primei mirese. Aceasta înseamnă că Mireasa din această zi nu este aici ca să se exprime pe ea însăși, ea nu este aici ca să se promoveze pe ea însăși, nu este aici pentru ea însăși, pentru că ea este doar vasul care a fost plasat aici ca să-L reproducă pe Soțul ei, și să-L reflecte din nou pe El pe Pământ.

Deci, ce a făcut-o pe Eva să cadă? Aceasta s-a întâmplat când a apărut o ispită care a făcut-o pe Eva să-și folosească propriul ei raționament, propriile ei idei și propria ei poftă de a face ceva în felul ei, prin propriul ei intelect și pentru propriul ei motiv. Aceasta nu este întâietate, ci este Eva care s-a injectat în această problemă, deși ea nu trebuia să facă aceasta, ci ea trebuia să se predea, pentru a reproduce viața lui Adam pe Pământ, din nou. Deci,  Eva, prin ispita șarpelui din grădină, a început să raționeze, să deducă, să aibă dorințe proprii, iar noi știm că ea se baza pe un adevăr, ea dorea să țină Cuvântul lui Dumnezeu, dar a început să dorească Cuvântul pentru ea însăși, ea a vrut să facă ceva în felul ei, pentru ea însăși, ceva ce putea realiza ea. Și acea tentație de a face ceva prin propria ei gândire, în felul ei, a raționamentului ei, a fost ceea ce a cauzat căderea. Același lucru a provocat căderea în fiecare Epocă a Bisericii.

În mesajul Epoca Bisericii Pergam, când El i-a spus fratelui Branham: „Ia pixul și scrie,” El i-a spus:

„Al doilea Fiu (Isus), de asemenea, o Sămânță Cuvânt vorbită de Dumnezeu, a primit o Mireasă, la fel ca Adam. Dar înainte ca El să Se căsătorească cu ea, ea a căzut, de asemenea.

Ea, ca soție a lui Adam, a fost pusă la încercare dacă va crede Cuvântul lui Dumnezeu și va trăi, sau se va îndoi de Cuvânt, și va muri. Ea s-a îndoit, a părăsit Cuvântul și a murit.

Dintr-un grup micuț, din Sămânța adevărată a Cuvântului, Dumnezeu Îi va dărui lui Hristos o Mireasă preaiubită. Ea este o fecioară a Cuvântului Său, ea este o fecioară pentru că nu cunoaște crezurile sau învățăturile făcute de om. De către și prin mădularele Miresei, va fi împlinit tot ceea ce a promis Dumnezeu că se va manifesta în fecioară. Cuvântul promisiunii a venit la fecioara Maria, și acel Cuvânt al promisiunii era El Însuși ca să fie manifestat.”

Vă întreb: Luca 2 este despre Maria sau este despre Isus? Nu este despre Maria, acesta nu trebuia să fie niciodată despre Maria. El a spus: „O fecioară va rămâne însărcinată și va naște un fiu.” Totul este despre Dumnezeu. Vedeți? Dumnezeu continuă să-Și împlinească Planul în același fel. El păstrează ceea ce a început, și aceasta ne arată El de fiecare dată.

Așadar, când a venit timpul ca El să primească întâietate într-un Om și să Se reprezinte pe Sine pe Pământ, într-un trup, noi putem vedea reflectarea perfectă a Tatălui. El a venit, dar nu a adunat doar molecule și praf, le-a împachetat împreună și a spus: „Acesta este!”, ci acum, El a venit și S-a format în pântecele unei fecioare. El a avut nevoie de acel vas, în care urma să Se producă pe Sine Însuși pe Pământ, pentru că aceasta făcea parte din Cuvântul promis.

Eu vă întreb: „Ce a făcut Maria ca să-L reproducă pe Hristos pe Pământ? Ce lucrări a făcut ea? Ce parte din Biblie a studiat? Ce efort a făcut?” Ascultați, eu nu vreau să spun că Maria nu a avut nimic de-a face cu aceasta, pentru că ea a avut de-a face cu aceasta, și noi vom ajunge la aceasta imediat.

Când s-a întâmplat căderea, la început, aceasta s-a întâmplat pentru că acel vas, care era menit să ajute la reproducerea lui Adam pe Pământ, a început să dorească să treacă înaintea Programului lui Dumnezeu și să găsească ea o cale, să facă ceva prin propria ei idee. Ascultați, Eva nu era murdară, rea și nelegiuită, ea încerca să împlinească Planul lui Dumnezeu, Eva încerca să facă lucrările lui Dumnezeu, dar ea…Eu nu știu dacă era agitată, nu știu dacă era îngrijorată de elementul „Timp”, nu știu dacă a devenit prea nerăbdătoare, nu știu care a fost motivația din spatele ei, dar ea a fost tentată, a fost ispitită de propria ei poftă, astfel a hotărât sau a fost prinsă și păcălită de gândul că trebuie să facă ea ceva, pentru a promova Planul lui Dumnezeu. Dar, în încercarea ei de a promova Planul lui Dumnezeu, ea a stricat Planul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu avea nevoie ca ea să facă ceva, ci avea nevoie doar de vasul ei.

Acum, când Dumnezeu a venit la fecioara Maria, ce avea de gând să facă? El voia să Se reproducă pe Sine Însuși pe Pământ, într-un Fiu, care va fi o reflectare perfectă a Vieții Lui. De ce avea El nevoie? El avea nevoie de un vas. Dar El nu avea nevoie de un vas cu o idee, nu avea nevoie de un vas cu un program de lucrări, nu avea nevoie de un vas care credea că este ceva special. Astfel, Dumnezeu a trimis pe îngerul Gabriel la o fecioară, dintr-un loc neînsemnat, care era un nimeni. Și ce a făcut El? El i-a spus: „Hei! Tu ești foarte favorizată!” Oh, aceasta a fost un șoc pentru ea. Vreau să spun că, probabil, și-a dat seama că familia ei și Iosif o plăcea, dar nu știa că era foarte favorizată în cer. Ea era un vas ales și toate aceste lucruri au fost un șoc pentru ea. Ea nu și-a câștigat drumul până să ajungă la aceasta, ca să devină super bine și să fie parte din aceasta, ci ea a fost parte din Planul predestinat al lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu avea nevoie de un vas care să stea deoparte din calea Lui și va crede Cuvântul Lui. Tot ce avea Dumnezeu nevoie, era un singur lucru: El avea nevoie de Maria. Un singur lucru. El avea nevoie de ea să accepte Cuvântul Său pentru ea, să-I predea Lui viața ei și să lase Cuvântul să-Și facă lucrarea în interiorul ei. Aceasta era tot ce avea nevoie El.

Dumnezeu nu avea nevoie de ea să meargă într-o campanie de predicare, ci El avea nevoie de un vas ales de El, care să nu împiedice ceea ce urma să facă, pentru că nu era nimic ce ar fi putut face Maria. Totuși, nu s-ar fi întâmplat nimic dacă Maria nu ar fi acceptat Cuvântul Lui pentru ea. Deci, de ce a avut El nevoie de Maria? El a avut nevoie de credință; El a avut nevoie de cineva care să creadă Mesajul Îngerului, și Maria L-a crezut. Apoi, El a avut nevoie de cineva care trebuia doar să se predea, și ea a spus: „Facă-mi-se conform Cuvântului Tău!” „Nu gândirea mea, nu ideea mea, nu cum m-am gândit eu că se va întâmpla aceasta, ci să mi se facă conform Cuvântului Tău.” Și când Dumnezeu a primit un vas care a crezut Mesajul Îngerului, care a fost Cuvântul lui Dumnezeu și ea s-a predat pe ea însăși acelui Mesaj, fără să-și injecteze propria ei gândire, atunci El a avut un vas pe care a putut să-l folosească și să Se reproducă pe Sine pe Pământ.

Primim tabloul? Deci, când Îngerul Domnului i-a spus fratelui Branham: „Ia pixul și scrie,” El i-a călăuzit mâna să scrie: „De către și prin mădularele Miresei, va fi împlinit tot ceea ce a promis Dumnezeu că se va manifesta în fecioară.” Ce a fost promis de Dumnezeu că se va manifesta în fecioară? Aceasta va fi manifestarea Fiului, care este o reflectare a Tatălui. Laudă lui Dumnezeu!

El a spus: „Cuvântul promisiunii a venit la fecioara Maria, dar acel Cuvânt al promisiunii era El Însuși, să fie manifestat.

Vreau să pun o întrebare: A venit Cuvântul promisiunii la noi prin vizita unui înger în această zi? „Amin!” Care este acel Cuvânt al promisiunii? Acel Cuvânt al promisiunii este că El Însuși urmează să Se manifeste. Și ce are El nevoie să facem, prieteni? Ce are El nevoie să facem tu și cu mine? El are nevoie să spunem: „Eu cred că acesta este Adevărul!” Nu că nu punem niciodată întrebări. Maria a întrebat: „Cum poate fi aceasta, pentru că eu nu știu de niciun bărbat? Nu înțeleg cum s-ar putea face aceasta, nu înțeleg cum pot fi eu.” Și răspunsul pe care El i l-a dat a fost destul de simplu: „Duhul Sfânt te va umbri.” Ei bine, aceasta nu explică cu adevărat, cum va concepe ea fără să cunoască un bărbat, dar El a spus: „Nu va fi puterea ta, nu va fi puterea unui om, ci va fi puterea Mea.” „Cum se va face aceasta?” „Duhul Sfânt te va umbri, și Sfântul care Se va forma în tine, va fi numit, Fiul Celui PreaÎnalt.” Atunci, ea doar a spus: „Facă-mi-se conform Cuvântului Tău!” Atunci ea și-a predat trupul, s-a dat pe ea însăși și puterea lui Dumnezeu sub ungerea Duhului Sfânt a preluat-o și a format în interiorul ei o Viață. Ea s-a predat acelei Vieți și acea Viață a început să preia controlul asupra vieții ei, a început să crească în interiorul ei, și a început să ceară anumite pofte, anumite alimente au început să ocupe tot trupul ei; au început să-i schimbe felul cum mergea, felul cum gândea, felul în care vorbea, totul a început să se schimbe din cauza acelei Vieți care creștea în interiorul ei.

Maria nu a avut puterea de a face să se întâmple toate acestea, ea nu avea puterea de a o reproduce, nu avea puterea în ea însăși, ci tot ce avea ea, era o Sămânță Genă a credinței, care a spus: „Așa să mi se facă. Acesta este Adevărul! Îl accept acum. Așa să mi se facă!” Și când ea s-a dat la o parte din calea lui Dumnezeu, când a crezut Cuvântul lui Dumnezeu și s-a predat pe ea însăși Lui, atunci Dumnezeu S-a coborât prin Duhul Sfânt și a făcut tot ce trebuia făcut pentru a reproduce un Fiu pe Pământ.

Știți, când ea a acceptat Cuvântul pentru ea, din momentul când ea a acceptat Cuvântul pentru ea…Fratele Branham a spus: „Ea a început să mărturisească ce s-a întâmplat, înainte ca ea să simtă ceva.” Așadar, credința ei nu s-a bazat pe simțuri, pe ceea ce simțea că s-a schimbat, ci credința ei s-a bazat pe Cuvântul lui Dumnezeu; ea s-a bazat, categoric, pe ceea ce i-a spus un Înger și a acceptat aceasta.

Toate acestea ne-ar face mult bine, prieteni, pentru că noi am acceptat acest Mesaj, dar de foarte multe ori ne uităm în oglindă, la capacități sau la incapacități, la greșeli și la eșecuri, și începem să ne gândim: „Ei bine, din cauza aceasta nu pot fi eu; din cauza aceea nu pot fi eu; eu chiar nu văd schimbări mari în viața mea, încă mai am unele din vechile pofte și încă mă lupt cu unele gânduri cu care m-am luptat.” Oh, Dumnezeule, mi-aș dori să ajung în locul unde era Maria, să alerg și să spun: „Ascultă ce a spus îngerul despre mine: „Eu sunt parte din acel Cuvânt, și El va fi în mine. Eu sunt parte din Planul timpului de sfârșit și Dumnezeu Se va reproduce pe Sine în mine.” Nu contează câți oameni ne privesc și spun: „Dumnezeu Se va manifesta în tine? Te cunosc, știu cum ești, știu ce faci și știu ce ai spus acum cinci minute.” Dar, nimic din toate acestea nu contează, pentru că El nu depinde de mine să fac ceva, ci El depinde de mine să nu fac nimic, El depinde de mine să mă dau la o parte din cale, El depinde de mine doar să-L accept.

„…Când Maria s-a dus la Elisabeta să-i spună ce i s-a întâmplat, viața care zăcea moartă în pântecele Elisabetei, s-a trezit la viață, prin Duhul Sfânt, la salutul Mariei. Apoi, Elisabeta a început să profețească și în profeția ei, a spus: „Toate aceste lucruri se vor întâmpla pentru că ai crezut. Nu pentru că ai făcut tu ceva, ci pentru că ai crezut.”

Cum Îl va reproduce această Mireasă pe Isus Hristos pe Pământ? Nu pentru că faci tu ceva, nu pentru că te-ai rugat, nu pentru că ai postit mai mult sau ai studiat mai mult, nu, ci aceasta se va întâmpla pentru că ai crezut și te-ai predat.

Pentru Maria schimbările nu au fost imediate, schimbările nu au fost simțite instantaneu, dar credința pe care a avut-o în acel Mesaj, i-a spus: „Aceasta se va întâmpla exact în felul cum a spus El că se va întâmpla.”

Prieteni, eu declar aici că cred din toată inima mea că Isus Hristos vrea să Se reproducă pe Sine pe Pământ și să Se manifeste pe Sine prin voi și prin mine. Dar, nu există nimic în lumea aceasta ce aș putea face eu ca să se întâmple acest lucru. Toate încercările noastre de a face acest lucru, au fost un dezastru, dar ceea ce trebuie să fac eu, este să am încredere în Mesajul pe care El mi L-a dat, să cred acest Mesaj al îngerului pe care El l-a trimis în acest timp al sfârșitului. Acest înger al Domnului, al șaptelea înger, a venit în această zi ca să cheme afară o Mireasă, și să-i spună: „Tu ești Mireasa! Tu ești aceea. Acum este timpul ca profețiile să fie împlinite în tine.” Și tot ce El are nevoie de la noi, este de cineva care poate spune: „Eu cred aceasta și mă predau Lui!” Aceasta este tot.

Ascultați, sunt o mulțime de lucruri pe care nu le știm. Voi știți că v-am spus că eu am o mulțime de întrebări. Eu nu știu dacă merg în Mileniu cu aceeași minte pe care o am acum, ceea ce, probabil, nu se va întâmpla. Dar, dacă va fi așa, voi merge în jur să pun tot timpul întrebări oamenilor. „Maria, când ai făcut aceasta, la ce te-ai gândit?” Noi nu știm dacă ea a avut grețuri matinale, nu știm dacă a vomitat, nu știm dacă s-a simțit grozav, nu știm dacă a avut pofte ciudate, nu știm dacă lui Iosif i-a fost greu să găsească ceea ce Maria a vrut să mănânce în ziua aceea. Vreau să spun că fratele Branham nu ne-a arătat aceasta.

Ilie a fost un om cu aceleași greșeli ca și noi, cu aceeași viață, o viață normală. Noi nu știm ce persecuție a îndurat Maria, doar fratele Branham ne-a spus că ea a fost batjocorită, persecutată și acuzată că a avut o relație cu un soldat roman. Știți, aceasta nu a fost ușor. Nu a fost doar: „Eu am întâlnit un înger. Credeți Mesajul!”, și totul a fost grozav. Noi nu știm care membri din familie au respins-o, nu știm cum s-a simțit ea, nu știm dacă a devenit incomodă, nu știm dacă în ultimele săptămâni de sarcină abia a putut să respire, nu știm dacă a trebuit să stea întinsă într-o anumită poziție, nu știm cum a fost. Nu știm șoaptele care s-au auzit în spatele ei când a mers la piață, nu știm dacă a fost bolnavă sau nu, nu știm nimic din toate acestea, dar ni le putem imagina. Noi știm că Maria a suferit persecuție, dar singurul lucru care a făcut-o să treacă prin toate timpurile dificile, a fost Mesajul Îngerului și Viața din interiorul ei. Ea știa aceasta. Poate nu a fost întotdeauna ușor, poate nu a fost convenabil, nu înseamnă că nu au fost încercări, nu înseamnă că nu au fost dificultăți legate de aceasta, nu înseamnă că nu au fost greutăți, dar ea a avut două lucruri: a avut Mesajul Îngerului, și a avut Viața din interiorul ei.

Prieteni, noi putem merge cu încredere prin timpuri dificile, pentru că avem Mesajul Îngerului, și Viața din interiorul nostru, Viața care crește în noi și preia viața noastră. Noi putem doar să ne agățăm de Mesajul Îngerului, și, știind ce s-a întâmplat în interiorul nostru, să înfruntăm orice persecuție, dificultăți sau împrejurări grele care apar, pentru că știm ce am auzit, știm că este adevărat, știm ce a rezonat în interior și știm ce crește în interiorul nostru. Atunci avem încredere în El.

Fratele Branham a luat pixul și a început să scrie. El a scris multe lucruri, dar la sfârșit, el a spus:

„Cei din Mireasă fac numai voia Lui. Nimeni nu-i poate face să facă altfel. Ei au „Așa vorbește Domnul!” sau păstrează tăcerea. Ei știu că Cel ce face lucrările trebuie să fie Dumnezeu în ei, împlinindu-Și propriul Cuvânt. El nu Și-a terminat toată lucrarea în timp ce era în slujba Sa pământească, așa că, acum El lucrează în și prin Mireasă…”

Unde Își va face El lucrarea? În și prin noi. Cum o va face? Nu prin puterea noastră și nu prin efortul sau inteligența noastră, ci va finaliza El Însuși această lucrare.

„…Ea știe aceasta, pentru că încă nu era timpul ca El să facă anumite lucruri, pe care trebuie să le facă acum. Dar acum, El  va împlini prin Mireasă acea lucrare pe care a lăsat-o anume pentru acest timp.”

Deci, acum este o lucrare care trebuie împlinită în acest ceas în care trăim. Și vreau să vă spun că aceasta nu este lucrarea noastră, ci este lucrarea Lui, dar El Își va face lucrarea în Trupul Său Mireasă, din care facem parte. Deci, facem noi parte din această lucrare? Da, dar nu sunt eu cel care lucrează, ci este El care lucrează, eu sunt doar cel care se supune.

În mesajul Domnilor, am vrea să-L vedem pe Isus, fratele Branham a spus:

„Ei bine, este același lucru. Marele Duh Sfânt, Mesia, Unsul, vine astăzi peste noi și va împlini exact Viața Lui. Exact așa cum Beethoven l-ar produce din nou pe Beethoven. Dacă viața lui Beethoven ar trăi în mine, aș putea să compun cântece. Dacă viața lui John Dillinger ar trăi în mine, aș fi un criminal. Dacă viața unei alte persoane, oricare ar fi ea, ar fi în mine, aș trăi viața ei.

Dacă Viața lui Isus Hristos este în tine, aceasta este exact ceea ce vei fi. Vedeți? Exact aceasta, vei face lucrările Lui, pentru că așa a spus Isus.”

Deci, de ce am nevoie ca să împlinesc această lucrare? Eu am nevoie de Viața Lui în mine. Eu am nevoie doar de Viața Lui în mine.

În mesajul Hristos identificat în toate epocile, fratele Branham spune:

„Deci, El primește Duhul veșnic, atributul Său afișat în acel trup. Apoi, ca orice imagine în forma ei negativă, merge în camera obscură. Acolo este developată și vine în imaginea perfectă. Și noi mergem în camera obscură (întunecată), pentru a ieși, după ce negativul a fost făcut o imagine perfectă, după chipul lui Hristos; noi mergem în mormântul întunecat, în camera întunecată pentru developare (transformare). Este nevoie de moarte pentru transformare.”

Astfel, el ne arată că acest vas pământesc este o formă negativă a ceea ce avea Dumnezeu în Mintea Sa. Dar moartea ne va aduce, la un moment dat, la imaginea perfectă a ceea ce a avut El în Mintea Sa, și camera întunecată a morții aduce developarea, (dezvoltarea, apariția pozitivului).

Acum, eu știu că unii dintre voi nu ați văzut niciodată un film negativ, făcut cu un aparat de fotografiat, și nu știu cum să explic aceasta. Cu mult timp în urmă, obișnuiam să facem fotografii, dar era un film care se introducea în aparatul de fotografiat. Nu era nimic digital. Și când se deschidea obturatorul, o anumită lumină intra și cădea pe filmul fotografic, care lăsa o amprentă negativă sau o imagine. Deci, acea imagine era în formă negativă pe film, dar aparatul a luat o imagine pozitivă, o imagine reală. Astfel, noi obținem o imagine negativă, așa că mergem în camera obscură și punem acel film în tăvi cu substanțe chimice, și începe să se developeze, să apară, și dintr-o dată apare imaginea, o reflectare a acelei imagini.

Deci, imaginea originală este în Mintea lui Dumnezeu, după care ne va da un trup care este o reflectare perfectă a acelei imagini. Dar El ne aduce aici jos, în acest trup, care este forma negativă și noi trecem prin procesul camerei obscure, trecem prin „developare”, ca să apărem în imaginea aceea care era în Mintea lui Dumnezeu. Mintea Lui este Realul, iar imaginea, este reflectarea.

Așadar, fratele Branham ne-a spus că aceasta ni se va întâmpla. Dar după aceea, o aduce până astăzi și nu o lasă doar ca ceva ce se va întâmpla, căci aceasta este pentru acest trup exterior. Ascultați ce spune în continuare:

„La fel este nevoie de moarte pentru tine însuți ca să apară imaginea chipului lui Hristos, a Vieții lui Hristos în tine. Tu trebuie să te anulezi pe tine, ca să poată veni Hristos, trebuie să mori pentru tine însuți.”

Așa cum moartea ne va duce în cele din urmă la un trup nou, care este imaginea proiectată, acum dezvoltăm imaginea pe care o avea Dumnezeu în Mintea Sa despre noi, ca fiind un Trup al lui Hristos, cu mai multe mădulare, reflectând însăși Viața lui Isus Hristos în această lume. Dar pentru a face aceasta, noi trebuie să trecem prin procesul camerei obscure în această viață. Și acel proces al camerei obscure este moartea față de noi înșine, să ne putem da viața, astfel încât, El să poată avea întâietate. Și când murim pentru noi înșine, prin procesul morții noastre, El poate să scoată la iveală imaginea. Și ce imagine ar trebui să fie? Isus Hristos! Isus Hristos! Abia acum, în loc de un singur Vas, cum a fost acum două mii de ani, acum El este într-un Trup cu mai multe mădulare, dar este imaginea lui Isus Hristos. Aceasta va trebui să fie arătată.

În același mesaj, fratele Branham spune:

„La fel moare ființa voastră fizică, pentru a fi formată și modelată după chipul Lui. Dar Acolo există acel atribut care nu poate fi distrus, nu poate fi distrus niciodată. Este Dumnezeu la început. Este Dumnezeu deasupra noastră, Dumnezeu cu noi, Dumnezeu în noi; toate sunt atributele lui Dumnezeu, Viața Veșnică pentru fiii oamenilor.”

Dumnezeu vrea să dezvolte imaginea, dar pentru a o dezvolta, noi trebuie să trecem prin procesul camerei obscure a morții și predării. Eu știu că aceasta ne dorim cu toții, pentru că ne întoarcem mereu, ne întoarcem să auzim mai multe, dar există zone din viața noastră, care vor muri, apoi ne dăm seama că Ceva este încă în viață și că are nevoie de un proces al acestei camere obscure în care ne duce Dumnezeu, astfel încât să putem deveni o reflectare mai clară și mai clară. Pe măsură ce trecem prin procesul camerei obscure…Ascultați, eu nu am fost niciodată într-o cameră obscură, deci, nu știu cum se lucrează acolo, nu sunt expert, dar pe măsură ce treci prin proces, în fiecare tavă cu substanțe chimice, apare mai mult din imagine, pentru că sunt mai multe tăvi. Prin procesul acestei vieți, noi ar trebui să arătăm mai mult ca Hristos, și mai mult ca Hristos, și mai mult ca Hristos. Noi putem fi în prima tavă, putem fi în a doua tavă, eu nu știu cât de multe tăvi sunt, și ne putem descuraja de tava în care ne aflăm, dar realizăm că suntem în proces.

Chiar și Maria, reproducându-L pe Hristos, un trup în care să locuiască Dumnezeu, a fost într-un proces de zece luni. Și noi, în reproducerea lui Hristos, suntem într-un proces, și eu nu știu cât va dura procesul, dar noi trebuie să credem că suntem în acest proces. Noi trebuie să încetăm să ne gândim: „Eu nu sunt în proces; eu nu știu dacă sunt în proces; poate sunt în proces sau poate nu sunt; eu obișnuiam să fiu în proces, dar acum nu sunt în proces.” Acest fel de gândire nu va produce niciodată nimic. Trebuie să existe ceva care să ne lovească inima, să punem totul jos și să spunem: „Nu voi lăsa pe diavolul să-mi ia ceea ce mi-a spus Îngerul și ceea ce s-a întâmplat în inima mea. S-ar putea să nu ajung la sfârșitul procesului, iar imaginea pe care o am acum s-ar putea să fie puțin ciudată, arătând doar conturul a ceva. Ce aș putea spune, este că nu sunt ca…” Nu sunt ceea ce am fost înainte, nu sunt ceea ce ar trebui să fiu, dar sunt chiar aici. Nu sunt mulțumit de ceea ce sunt, pentru că știu care ar trebui să fie imaginea reală. Nu sunt mulțumit de această etapă, dar, prieteni, haideți să ne bucurăm, pentru că suntem în proces, suntem în camera obscură și că ni se întâmplă ceva mai mare decât noi, este dincolo de noi, este lucrarea Lui.

Ascultați, nu este imaginea care își face ea ceva, ci întotdeauna este Artistul care se află în spatele ei, El este Cel care o aduce prin procesul de developare din camera obscură. Nu tu te scufunzi într-o tavă, pentru că nu tu ai făcut fotografia, nu tu ai venit cu imaginea, nu tu ai avut dorința să o reproduci pe Pământ; nu tu ai fost acela, ci a fost El, și El te duce din tavă în tavă.

Eu sunt recunoscător pentru că sunt în camera obscură; vreau să fiu recunoscător că am auzit Mesajul Îngerului; vreau să fiu recunoscător pentru că în mine există Ceva, care a spus: „Este Adevărul!” Eu vreau să fiu recunoscător și să cred că aceasta este destul, este suficient, este tot ce am nevoie, pentru că, dacă acea Viață a venit la mine, acea Viață în mine, va face același lucru pe care l-a făcut Duhul Sfânt în Maria și Îl va produce din nou, pe Fiul lui Dumnezeu. Vine prin proces, și-L manifestă pe Pământ.

Eu cred că acest Mesaj al Îngerului a venit la Sămânța aleasă, predestinată, care are Ceva în interiorul ei, care spune: „Facă-mi-se conform Cuvântului Tău!” Este la fel de mult în același fel în care a fost fecioara Maria, cu aceeași promisiune pentru noi, iar noi trebuie doar să ne odihnim. Întreaga umblare creștină, este bazată pe odihnă.

Fratele Branham a spus:

„Eu știu că un creștin este sfâșiat mereu de dorința să știe că este în voia lui Dumnezeu.”

Categoric, noi vrem să ne asigurăm că facem ce dorește Dumnezeu, că suntem aliniați cu Cuvântul, dar când vine vorba dacă putem reproduce sau nu ceva, doar să ne odihnim, pentru că, adevărul este că eu nu pot reproduce nimic. Eu mă lupt cu predarea mea, nu mă lupt cu lucrările mele. Sper că are sens.

Eu nu mă lupt să produc ceva, ci mă lupt să scot această carne din calea Lui, astfel ca El să producă ceva. Mă lupt cu această minte, cu această poftă cu acele dorințe și cu aceste gânduri; mă lupt cu ele să le aduc în supunere față de Cuvânt, astfel încât să poată rămâne moarte și afară din cale, pentru ca El să poată face ce vrea El să facă. Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, fratele Branham a spus aceste citate care au devenit foarte scumpe pentru mine.

„Aceasta nu este expresia vreunei biserici, că noi ar trebui să exprimăm ceva. Este o Viață pe care voi nu o trăiți de la voi înșivă, ci El vine în voi și trăiește El Însuși, iar voi deveniți un prizonier, de orice ființă intelectuală umană. Voi sunteți conduși de Duhul. De unde știți?”

Vreau să citesc aceasta încă odată: „Este o Viață pe care voi nu o trăiți de la voi înșivă.” Laudă lui Dumnezeu! Este o Viață pe care nu o trăiți de la voi înșivă. Amintiți-vă că fratele Branham a spus:

„Dacă aș avea viața lui Beethoven în mine, aș compune muzică. Dacă voi ați avea viața lui Beethoven în voi, nu v-ați strădui să scrieți muzică sau nu ați face eforturi să scrieți muzică. Înțelegeți?”

El a mai spus că, dacă viața lui John Dilinger ar fi în voi, ați fi un criminal, și nu ar trebui să depuneți eforturi pentru aceasta. Adică, cum să jefuiți o bancă sau cum să jefuiți un tren, pur și simplu, ar intra în mintea voastră, ați avea inspirație, pentru că aceasta nu este viața voastră, ci este o altă viață. Aceasta nu este o viață pe care o trăim noi înșine.

Eva nu a fost destinată niciodată să-și reproducă propria ei viață, ci a fost destinată să reproducă viața soțului ei. Ea era acolo pentru a primi viața lui, pentru a se preda, astfel încât viața soțului ei să poată trece prin vasul ei și el să se reproducă pe Pământ.

Noi nu suntem aici ca să ne trăim propria noastră viață. Noi nu suntem aici ca să încercăm să trăim Viața lui Hristos. Sper că aceasta nu vă poticnește. Voi nu sunteți aici ca să încercați să trăiți Viața lui Hristos. Dacă încercați, sunteți o ființă umană care încearcă să trăiască o Viață supranaturală. Dar nu este o Viață pe care o trăiți singuri, ci este o Viață care vine și o trăiește El Însuși în voi. Acesta este singurul lucru care va funcționa. Dacă încercăm noi, nu va funcționa, pentru că noi nu o putem face, dar dacă doar credem și ne predăm Lui, și dacă acea Viață este în noi, o va face acea Viață.

Eu știu cât de descurajator este să trăiești o viață umană; știu cât este de descurajator să mai ai o natură de scaiete lipicios; știu cât este de descurajator să realizezi că acolo mai este un câine negru. Foarte descurajator, dar nu lăsați descurajarea de a fi într-o formă pervertită, de a trăi într-o viață naturală, nu lăsați aceasta să ne răpească Adevărul din inimile noastre, pentru că, dacă o face, pierdem orice nădejde, ne pierdem toată credința, ne pierdem odihna.

În 2Corinteni 10.3-5, ni se spune:

„Deși umblăm în carne, nu ne luptăm conform cărnii.

Fiindcă armele războiului nostru nu sunt carnale, ci puternice prin Dumnezeu, pentru surparea fortificațiilor,

surpând imaginațiile minții și fiecare lucru înalt care se ridică împotriva cunoașterii lui Dumnezeu și înrobind fiecare gând ascultării față de Hristos.” (traducere King James).

Ce este aceasta, prieteni? Aceasta este partea noastră de luptă. Aici ne luptăm cu capitularea noastră, pentru a aduce fiecare gând…Să citim încă odată: „Surpând imaginațiile minții și fiecare lucru înalt care se ridică împotriva cunoașterii lui Dumnezeu și înrobind fiecare gând ascultării față de Hristos.”

Lupta noastră este să nu permitem ca șoaptele dușmanului din propria noastră natură să preia conducerea, ci să lăsăm doar Cuvântul să aibă Conducerea. Să lăsăm Conducerea lui Hristos, Cuvântul Uns, să fie la Conducere întotdeauna. Noi cunoaștem și alte gânduri, așa că, acum trebuie să prindem fiecare gând care ne vine în minte și să-l facem captiv, să-l arestăm și să-l aducem în ascultare de Hristos, care este Cuvântul Uns.

Deci, noi suntem aici să facem, ce? Noi suntem aici pentru cea mai mare bătălie care s-a dat vreodată, și care are loc în minte. Noi suntem aici să luăm aceste gânduri…

Fratele Branham a spus:

„El nu poate citi gândurile noastre, dar poate pune gândurile lui în mintea voastră, vrăjmașul…”

Noi suntem aici ca să luăm toate aceste imaginații și să le doborâm. Tot ce se înalță împotriva cunoașterii lui Dumnezeu, chiar și ideile greșite pe care ți le aduce diavolul despre tine însuți, trebuie să le dobori, pentru că ceea ce spune Cuvântul este Adevărul.

Când noi începem să primim gânduri negative despre noi înșine, acestea sunt contrare Cuvântului, și vom ajunge învinși din nou, pentru că acestea nu sunt Cuvântul. Acea imaginație deșartă, este contrară cunoașterii lui Dumnezeu, și trebuie aruncată. Dacă primim Mesajul Îngerului și primim Viața în noi, atunci lucrurile pe care le spune diavolul despre noi înșine, nu sunt Adevărul. Atunci, orice alt gând, îl facem captiv ascultării de Cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât, Cuvântul lui Dumnezeu să aibă, ce? Să aibă întâietate. Ce caută Dumnezeu în cel de-al doilea scop, din cele trei? Întâietate. Cum va obține El întâietate? Când Cuvântul Său are întâietate. Care este Conducerea? Conducerea este Cuvântul, care este Hristos, și El va avea întâietate în Trup, pe măsură ce noi prindem toate aceste gânduri și le aducem supuse Cuvântului.

Dacă Eva ar fi făcut aceasta la început, nu ar fi existat o cădere. Dacă Eva ar fi luat gândurile pe care i le-a pus diavolul în minte și le-ar fi aliniat cu Cuvântul, ea ar fi…Și cum a înșelat-o diavolul? El a înșelat-o cu Cuvântul: „Înmulțiți-vă și umpleți Pământul.” Și diavolul a început să-i spună: „Păi, așa trebuie s-o faci. Așa se face.” Ascultați, aici este problema. Dumnezeu nu le-a spus niciodată cum s-o facă, ci El doar le-a spus: „O veți face.” Și acum, Eva presupunea: „Poate că ne vom da seama singuri.” Care era treaba ei? Treaba ei era să creadă Cuvântul, să creadă promisiunea și să aștepte ca Dumnezeu să le dea mai multe instrucțiuni.

Ascultați, noi avem de traversat poduri, avem de manifestat lucruri, sunt lucruri despre care profetul a spus că se vor întâmpla în timpul sfârșitului, iar eu nici măcar nu mă gândesc să înțeleg cum sunt ei capabili să le așeze. Eu știu doar lucruri și afirmații pe care le-a făcut el. Întrebarea este: „Cum vom produce aceasta?” Nu am nici o idee. Treaba mea nu este ca eu să produc ceva, ci treaba mea este să cred că aceasta se va întâmpla exact așa cum a spus profetul, și să aștept instrucțiuni suplimentare. Dacă Eva ar fi așteptat instrucțiuni suplimentare, ea ar fi dat naștere lui Hristos. Așa a spus fratele Branham.

Astfel, noi nu trebuie să ne simțim nesiguri pentru că: „Eu trebuie să am toate răspunsurile.” Eva nu a avut nevoie de toate răspunsurile. Aceasta este o nesiguranță a naturii umane, că noi trebuie să înțelegem tot, și când cineva spune: „Ce a vrut să spună fratele Branham prin aceasta?”, dintr-o dată trebuie să venim cu un răspuns care sună bine.

Ascultați, uneori este mai bine să spun: „Nu știu ce a vrut să spună și nu știu cum se va întâmpla, dar cred și aștept instrucțiuni suplimentare. Aștept o descoperire de la Dumnezeu, pentru că nu pot să-mi injectez propria gândire și să se întâmple.”

În mesajul Este Răsăritul Soarelui, fratele Branham a spus:

„Nu-i de mirare că El a spus: „Nu te teme!” Acum, observați, noi suntem răscumpărați prin El și înviați cu El. Aceasta înseamnă Paștele pentru oameni: „Înviați cu El.” Observați, acum avem Duhul Lui în noi, Titlul extras plătit complet. Nu, voi nu spuneți: „Ei bine, sper că o voi face.” Voi ați făcut-o deja.”

Știți, ar fi fost o prostie pentru Maria să spună: „Sper că voi naște acest Copil.” Înțelegeți ce vreau să spun? „Sper că este un copil sănătos; sper să am o sarcină sănătoasă; sper să nu fie o sarcină cu complicații; sper că acest copil se va naște viu.” Înțelegeți? Știți, nu contează ce gând i-a intrat în minte, ea nu a trebuit să dea atenție niciodată la nici unul dintre ele, pentru că ea avea deja o promisiune.

Tu ai o promisiune că există o Viață care va veni, și anume: „Dumnezeu cu noi!” Pentru ea nu exista îndoială, oricât de logic ar fi fost, indiferent cât de logic putea fi acel gând. Poate ea nu a simțit copilul mișcându-se timp de două zile și diavolul a venit cu șoapte în mintea ei, dar oricât de logic ar fi fost acel gând, ea trebuia să arunce afară orice raționament. Părea nebunesc ca Maria să creadă că Dumnezeu i-a trimis un Înger să-i spună cine era ea, să aducă o Viață în ea, și acea Viață să înceapă să crească în interiorul ei, doar ca ea să-și facă griji și să se întrebe dacă El va fi capabil să aducă o naștere, să aducă o Viață și să împlinească promisiunea. Dar exact aceasta s-a întâmplat cu voi și cu mine.

Noi trebuie să ne întoarcem la credința originală, la acel lucru original care a izbucnit în interiorul nostru, și să spunem: „Nu știu cum, nu știu când, dar tot ce mi-a promis El, va fi manifestat; tot ce a promis El că va face, va face. Și atunci când va trebui să mă folosească pentru a face ceva supranatural, El va face ceva supranatural. Laudă lui Dumnezeu!”

Voi citi încă odată ce a spus profetul: „Nu, voi nu spuneți: „Ei bine, sper că o voi face.” Voi ați făcut-o deja.” Ascultați următoarea afirmație: „Nu: „Voi face aceasta!” Am făcut-o deja.” Iar în următoarea afirmație spune: „Nu eu am făcut-o. El a făcut-o pentru mine.” Lucrările au fost terminate înainte de întemeierea lumii. Tot ce vrea El să facă prin trupul vostru de carne, a fost terminat înainte de întemeierea lumii. Ce are El nevoie să facem noi? Poate că are nevoie să nu ne îngrijorăm cu privire la aceasta; poate să nu ne mai stresăm, ci doar să credem și să ne odihnim. Fratele Branham spune că toată viața creștină este bazată pe odihnă. Mă lupt? Da, dar nu mă lupt cu: „Sunt sau nu sunt, unul dintre ei?” Nu mă lupt cu: „Își va împlini El sau nu, Cuvântul?” Eu mă lupt cu toate gândurile care îmi trec prin minte și cu toate aceste dorințe din carnea mea. Acolo este lupta mea. Dar, dacă sunt sau nu, unul dintre ei, am stabilit aceasta cu mult timp în urmă. Dacă va realiza sau nu, ceea ce a promis, aceasta nu este o problemă. Ceea ce El a promis, El va realiza. Eu nu mă lupt cu aceasta. El a realizat-o pentru mine. Nu eu, ci EL.

Fratele Branham a spus: „Nu contează ce spun ei. El a făcut-o acolo pentru mine. Aceasta este tot ce vreau, de aceasta mă îngrijesc. Eu vreau doar să-L văd manifestat. Cum puteți face aceasta? Chemându-L jos? Nu. El este în voi. „Ei bine, Doamne. Atunci dacă pot să mă dau la o parte din cale, Tu poți să Te manifești. Eu însumi…” Cum poți să faci aceasta? Pentru că tu ai fost rânduit deja. „Toți cei pe care Mi i-a dat Tatăl, vor veni.” Glorie!”

În cartea lui Ieremia este o profeție despre Zorobabel, și acolo, el a spus: „Nu prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul.” Ce Duh am primit noi? Ce Duh a venit prin acest Mesaj? Ce ne-a restituit Dumnezeu? El ne-a restituit chiar Viața Lui. Și dacă viața lui Beethoven este în voi, ce veți face? Ați compune cântece.

Ascultați, viața lui Beethoven ar putea veni în voi, și s-ar putea să vă ia puțin timp pentru a intra în ritm; s-ar putea să încerci toată viața să scrii un cântec și s-ar putea să fie destul de dezordonat, dar când vei putea să-ți dai seama, în sfârșit, ce se întâmplă, vei ieși din drum și vei lăsa ceea ce este înăuntru să curgă, vei scrie o melodie frumoasă.

Ne va lua mult timp să ne dăm seama ce se întâmplă; ne-a luat mult timp să realizăm că El nu-mi cere să fac nimic, ci El îmi cere să mă predau; El îmi cere să-L cred.

„Când va veni Fiul omului, va găsi El fapte bune pe Pământ? Când va veni Fiul omului, va găsi o biserică în ordine perfectă?” Nu aceasta a fost întrebarea, ci El a întrebat: „Când va veni Fiul omului, va găsi El credință?” Tot ce are El nevoie pentru a-Și duce Programul mai departe, este ca cineva să-I creadă Cuvântul, să-și predea viața Lui, astfel încât Viața lui Hristos să poată veni prin el.

Romani 8.11:

„Dar dacă Duhul Celui ce L-a înviat pe Isus din morți locuiește în voi, Cel ce L-a înviat pe Hristos din morți, de asemenea, va da Viață trupurilor voastre muritoare, prin Duhul Său care locuiește în voi.”

Dacă priviți contextul acestei Scripturi și felul în care a folosit-o fratele Branham, nu este vorba numai despre învierea de după moarte, ci despre învierea în Răpire. El vorbește, de fapt, despre a face acest trup să trăiască acel Cuvânt. „El va învia aceste trupuri muritoare.” Cine o va face? „Când te străduiești puțin mai mult, frate. Când doar o dai jos și încerci puțin mai mult, și renunți la prostii.” Nu! „Dacă același Duh care L-a înviat din morți pe EL, locuiește în voi, El va învia acest trup la Cuvânt.” Nu viața mea, ci Viața Lui. Nu este o Viață pe care o trăiesc eu însumi, ci este o Viață care vine și pe care o trăiește El în fiul Său. De ce are nevoie? El are nevoie doar de o cameră de lucru. Lui Îi trebuie doar o cameră de lucru, prieteni.

Fratele Branham a făcut o afirmație. Nu-mi amintesc în ce mesaj am citit-o, dar el a spus: „Dumnezeu poate folosi numai partea pe care I-o dai.” El se referea la Samson, și a spus: „Samson și-a dat puterea lui Dumnezeu, dar inima și-a dat-o Dalilei.” Dumnezeu a putut să-i folosească puterea, dar ceea ce a vrut Dumnezeu, a fost inima lui, pentru că El a vrut să-l folosească pe Samson în întregime. Dumnezeu este un Domn, El nu ia decât ceea ce I s-a predat. Dumnezeu poate folosi tot ceea ce Îi predați. Eu spun: Oh, Doamne, ajută-ne să-Ți predăm totul.

Fratele Branham a spus:

„Acesta este un duh pe moarte, și un trup pe moarte. Acum, tu nu poți fi în două trupuri în același timp, dar acolo pot fi două naturi în tine, în același timp. Acum, natura Duhului Domnului, când tu te naști din nou, nu te naști fizic așa cum a fost copilul, ci ceea ce s-a întâmplat este că, în tine a venit nașterea spirituală.”

Fratele Branham a spus că în tine pot fi două naturi: tu mai ai încă propria ta natură, și ai natura lui Dumnezeu, pentru că ai fost născut din nou prin Duhul lui Dumnezeu. El ne-a spus, și noi am citit aceasta mai înainte, despre câinele alb și câinele negru. Depinde pe care dintre ei îl hrănești, acela este mai puternic.

Eu vreau ca El să aibă loc să lucreze în mine, deci vreau ca celălalt să rămână mort, să rămână supus, pentru că vreau ca Viața Lui să fie în mine.

În mesajul Viziunea din Patmos, din cartea „Epocile Bisericii”, profetul lui Dumnezeu a făcut această afirmație:

„Ați observat vreodată cum intră lumea în duhul lucrurilor care sunt în lume?”

El a început să vorbească despre jocurile cu mingea și toate acestea și despre intrarea în duh. Dacă ne gândim la ceea ce a spus el, că tu nu poți fi în două trupuri în același timp, dar că în tine pot fi două naturi deodată, și dacă vă gândiți la propriul vostru trup fizic, el este aici ca să manifeste viața din interiorul vostru. Acolo este o viață care trăiește înăuntru și care însuflețește trupul, iar voi vă mișcați în funcție de viața din interior, duhul care este în interior. Dar, uneori, sunt alte vieți care vin în trupul vostru. Ați experimentat vreodată aceasta? Este cineva care a avut gripă? O altă viață a intrat în trupul tău și a început să se manifeste pe sine, și în anumite părți ale trupului tău în care ai pierdut controlul, a făcut lucruri pe care nu ai vrut să le facă. Nu voi spune mai mult decât atât. De ce? Pentru că o altă viață a folosit trupul tău ca să se exprime; o altă viață avea nevoie de un trup ca să se manifeste pe sine, fie că aceasta a fost un microb sau cancer. Cancerul începe să crească și să răpească din viața ta și din fluxul sanguin, astfel începe să te afecteze, iar tu devii slab și începi să pierzi controlul asupra anumitor părți ale trupului tău. Ce a fost aceasta? Aceasta a fost o altă viață care a folosit trupul tău ca să se manifeste.

Deci, bătălia din mine este împotriva expresiei acelei vieți care va fi exprimată, pentru că există un război, o bătălie pentru expresie.

Dumnezeu l-a creat pe om în chipul Său, pentru că a vrut să fie o reflectare a Sa, pe Pământ. El era în chipul Lui și avea să-L reflecte pe Dumnezeu pe Pământ. Dar ce a încercat să facă Satan? Satan a încercat să găsească o modalitate de a se injecta în aceleași vase, astfel încât și el să-și poată exprima viața. Astfel, chiar din prima zi, chiar de la început, bătălia a fost pentru care viață să fie exprimată în aceste vase. Și noi înțelegem că un alt duh poate veni, și acel duh își va manifesta propria lui viață, fie că este un duh de gripă, fie că este un duh de pneumonie, fie că este cancer sau orice este acel duh. Sau chiar o posesie demonică ar putea să se manifeste. Deci, poate exista o altă viață care să se manifeste pe sine.

Ei bine, Trupul lui Hristos nu are nevoie de nici o altă viață care să se manifeste, pentru că Trupul lui Hristos are nevoie doar de Viața lui Hristos să Se manifeste, așa că, orice altă viață, trebuie să plece. Noi vrem o singură Viață. Și eu nu vreau să se manifeste viața mea personală, ci vreau Viața lui Hristos manifestată. Care este lupta? Lupta este pentru exprimare.

Există Viață, există duhuri, prieteni! În jur există duhuri care vor să fie exprimate. Duhurile vor veni și vor influența duhul tău uman și propria ta natură. Ce vrea acel duh? Acel duh are nevoie de un vas, de un trup, pentru a se exprima.

Amintiți-vă când Domnul a venit la acea legiune, după ce a trecut Marea Ghenizaret. Acolo era o legiune de demoni, iar El i-a scos afară din acel om. Acei demoni I-au spus: „Nu ne trimite în abis, ci lasă-ne să intrăm în porci.” De ce? Acei demoni aveau nevoie de un trup să se manifeste. Și toate trupurile care sunt în jurul nostru, nu doar boala, ci și pofta, duhurile demonice de orice fel, de ce au nevoie? Ele au nevoie de un trup prin care să-și exprime viața și încearcă să ia același loc pe care l-a luat Hristos, pentru că așa s-a întâmplat în grădina Edenului.

Eu nu vreau ca vasul meu să manifeste o altă viață, un alt duh, nimic altceva decât Duhul Mirelui meu. Am eșuat eu? Am eșuat, prieteni. Eu am fost sedus de duhuri, am crezut că aveam dreptate, am făcut lucruri pe care nu ar fi trebuit să le fac, și regret, și mi-e rușine, dar încă renunț la orice rațiune, la fiecare gând care s-a ridicat împotriva cunoașterii lui Dumnezeu și aduc în robie fiecare gând ascultării de Hristos. Poate am eșuat ieri, dar aceasta nu înseamnă că voi eșua și mâine, aceasta nu înseamnă că nu voi trece de la un lucru la altul, pentru că El va arăta această imagine. Laudă lui Dumnezeu!

Deci, din cauza acestui concept, noi trebuie să ne ferim de acele duhuri cărora le permitem să folosească acest vas, pentru că, nu uitați, trupul nostru este singurul loc în care Se va manifesta Hristos pe acest Pământ, în vasele Sale predestinate. Dar, unde vrea să se manifeste diavolul? În același loc.

Fratele Branham a început să ne spună despre Intrând în Duhul, și vreau ca acel Duh să mă posede pe deplin. El a spus:

„Ați observat vreodată cum lumea intră în duhul lucrurilor care sunt în lume? Ei merg la meciurile lor cu mingea, la evenimentele sportive și la dansurile lor. Ei intră în duhul ei, nu stau acolo ca o floare pe perete, bețe vechi uscate, ci intră direct în simțirea lucrurilor și devin parte din ele. Dar, oh, cât de mult îi urăsc pe creștini pentru că au intrat în Duhul lui Dumnezeu! Ei ne numesc fanatici și holly-rollers. Ei nu vor face nimic pentru a le arăta ura și dezaprobarea, dar ignorați aceasta. Voi vă puteți aștepta la aceasta, știind de unde vine. Doar mergeți mai departe și intrați în Duhul închinării.”

Amintiți-vă că el a început să ne spună aceasta, și are diferite locuri în care ne-a descris aceasta. El a spus: „Ei merg la un meci cu mingea…” dar jocul cu mingea nu este distractiv decât dacă intri în duhul jocului. Tu poți fi un tip care stă acolo și încearcă să citească un ziar, și atunci, știi, toți ceilalți se uită la tine ca și cum ai fi rața ciudată, și te-ar întreba: „Ce este în neregulă cu tine?” Acesta este motivul pentru care eu nu sunt invitat să vizionez meciuri de fotbal. Nimeni nu mă invită, pentru că ei vor urmări jocul iar eu voi întreba: „Ce se întâmplă? Eu nu…” Adică, eu obișnuiam să merg la aceste jocuri, dar mi-a ieșit complet din inimă și din minte. Ei vor spune: „Jucătorul acesta a făcut aceasta, el este scos din aceasta și merge acolo…” Dar pentru mine există un singur răspuns: „Nu-mi pasă!” Nu că voi sunteți răi dacă vă pasă, nu spun aceasta, dar eu nu mă distrez la un joc cu mingea, pentru că eu nu sunt în duhul lor. Dar, dacă vrei să intri în duhul jocului, trebuie să știi cine joacă pe teren, nu poți intra decât dacă știi ce se întâmplă, decât dacă ești implicat în ceea ce se întâmplă și cunoști regulile jocului; știi că șansele sunt favorabile așa și așa, și bla, bla. Și aceasta este o rivalitate veche care durează cam de treizeci de ani. Și când intri în aceasta, devine mai incitantă, și mai incitantă, și mai incitantă. Apoi vezi un bărbat care poartă o bucată de piele cu aer în ea, și oameni adulți sar în sus cu farfuria lor cu nachos și chipsuri, și totul zboară peste tot. Aceasta nu se întâmplă de fiecare dată când te așezi la masă, tu nu doar sari și îți arunci mâncarea peste tot.

Ce s-a întâmplat? Ei au intrat în duhul acela, iar acel duh a preluat controlul și a început să se exprime prin corzile lor vocale și prin trupul lor. Dacă aceasta poate să se întâmple la un joc cu mingea, se poate întâmpla și cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu. Noi putem ajunge atât de mult în Duhul, putem să fim atât de absorbiți de ceea ce a făcut Dumnezeu în această epocă, încât citim despre aceasta, studiem despre aceasta, vorbim despre aceasta, împărtășim despre aceasta, mergem la biserică și cântăm cântări despre aceasta, Îl venerăm pe El pentru aceasta. Când cineva va veni la amvon și va citi o Scriptură, va citi un citat, va spune o afirmație, voi veți sări de pe scaun și veți spune: „Amin! Nu este nimic altceva decât Adevărul!” Dacă ați avea în poală nachos și hot-dog, ghici unde ar fi? Pentru că noi trebuie să intrăm în Duhul, să lăsăm ca Duhul să preia controlul, să lăsăm Duhul să Se exprime și să îndepărteze din cale orice alt duh.

Eu vreau să devin fanatic pentru un singur lucru: pentru Mirele meu, pentru acest Mesaj al orei, care este Cuvântul Uns, Hristos Însuși, care vine să Se manifeste.

Care a fost Cuvântul promisiunii pentru Maria? A fost El Însuși venind să Se manifeste pe Sine. Ce este acest Mesaj, prieteni? Acest Mesaj este El Însuși venind să Se manifeste pe Sine în Mireasa fecioară. Și nu este vorba despre mine, ci despre EL. Nu este viața mea, ci este Viața Lui; nu este ceea ce fac eu, ci ceea ce a făcut El deja.

Eu vreau să intru în Duhul acesta; vreau să mă entuziasmez când aud predica; vreau să fiu captivat de fiecare dată când deschid o nouă Carte cu Mesaje. De fiecare dată când deschid o Carte, eu sunt entuziasmat în interior, pentru că nu știu ce îmi va arăta Dumnezeu de data aceasta. Când îmi citesc Biblia, există o anticipare, când vin la biserică vreau să fie aceeași așteptare, vreau să intru în Duhul, în Duhul Lui, și pe măsură ce Duhul Lui Se mișcă, vreau să fiu atât de mult în Duhul, și Duhul să aibă atât de mult din mine, încât doar să Se manifeste pe Sine tot timpul.

Galateni 5.16, spune:

„Zic dar: umblați în Duhul și nicidecum nu veți împlini pofta cărnii.”

Te chinui cu pofta cărnii? Te lupți cu lucruri pe care nu poți să le biruiești? Aici este secretul. Tu poți încerca puțin mai mult, iar peste o săptămână să vii la mine și să-mi dai un raport despre cum a funcționat aceasta. Dar dacă poți ignora, cu adevărat acea viață care încearcă să-ți controleze carnea și te concentrezi pe Viața care poate să-ți ofere eliberarea, intri în Duhul și umbli în Duhul. Aceasta înseamnă că îți modelezi viața sau îți miști întreaga ființă în acest fel. Dacă umbli în Duhul Mesajului și devii total preocupat de Mesaj, îți promit că acele lucruri vor dispărea. „De unde știi că vor pleca?”

Ascultați, când te uiți la jocul cu mingea, orice altceva dispare, grijile tale, uneori chiar și simptomele tale. Te durea capul, dar acum nu mai este nici o durere de cap. De ce? Când ne concentrăm pe Duhul lui Dumnezeu, Viața lui Dumnezeu poate birui orice obstacol din viața noastră și începe să manifeste propria Sa Viață în noi.

Care este cheia pentru a birui pofta? Umblă în Duhul! Care este cheia pentru a birui toate lucrurile? Umblă în Duhul și devii absolut captivat. Cufundă-te în Mesaj cu toată inima, citește-L, roagă-te, cere-I lui Dumnezeu să-ți dea descoperire după descoperire, și acea descoperire îți va încânta inima. Apoi, vorbește despre aceasta, cântă despre aceasta, ai părtășie despre aceasta, citește despre aceasta, ascultă și vei observa că celelalte lucruri încep să iasă din imagine.

În mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, fratele Branham a spus:

„Oh, dacă Dumnezeu ar putea să-Și ia întemnițații în acest fel. Acum, aceasta este când El poate să-Și exprime întâietatea. Vedeți? El are omul sau persoana, pentru că acela nu știe nimic altceva decât pe Hristos. Ați înțeles ce vreau să spun? Bine. Aceasta este în al doilea rând.

Mai întâi, să Se exprime se El Însuși pe deplin, Dumnezeu în Hristos. Al doilea, să aibă întâietate prin aceasta în Biserica Sa, care este Trupul Lui, Mireasa, încât El să poată avea întâietatea să Se exprime pe El Însuși, prin ei. Bine.

Al treilea, să reașeze Împărăția în poziția ei, care a căzut prin păcat, prin primul Adam, înapoi, unde El a umblat în răcoarea serii cu poporul Său, a vorbit cu ei și a avut părtășie cu ei. Acum, păcatul și moartea i-au despărțit de prezența Lui și de expresia Lui întreagă.”

Dar Dumnezeu ne duce înapoi la Ea, prieteni. De ce are nevoie Hristos în această zi? El are nevoie de un trup. De ce avea nevoie Adam? El avea nevoie de un alt trup. De ce? Să se reproducă pe el însuși.

În zilele nașterii din fecioară, de ce a avut nevoie Dumnezeu? El a avut nevoie de un trup. Și astăzi, ca să-L reproducă pe Fiul lui Dumnezeu, ca să-L reproducă pe Hristos pe Pământ, de ce are El nevoie? El are nevoie de un trup. Eu vreau să-l aibă pe al meu; vreau să fac parte din acel Trup; vreau să fie Viața Lui care trăiește prin mine.

Să ne întoarcem la Filipeni 1.20:

„Mă aștept și nădăjduiesc cu tărie că nu voi fi dat de rușine cu nimic, ci că acum, ca întotdeauna, Hristos va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin viața mea, fie prin moartea mea.”

Care a fost cea mai mare nădejde a lui Pavel? El vorbește despre faptul că, fie va mai trăi, fie va muri, oricum, marea lui dorință era ca Hristos să fie proslăvit în trupul lui, fie prin viață, fie prin moarte.

„Căci pentru mine a trăi este Hristos și a muri este un câștig.”

Vreau ca versetul 21 să devină versetul meu. Vreau ca, „să trăiesc este Hristos”, să fie pentru mine. Dacă rămân pe acest Pământ, nu vreau să fie viața mea, ci vreau să fie Hristos. Deci, pentru mine, să trăiesc, vreau să fie Hristos glorificat în mine; să trăiesc, vreau să fie Hristos. Dar dacă mor, este un câștig. Dacă trăiesc, este: „Hristos trăiește în mine.”

În mesajul Paradox, fratele Branham a făcut această afirmație:

„Deci, treaba este că El putea merge în Numele Domnului. Dumnezeu are nevoie de un singur om în mâna Sa și El poate face restul.”

Vorbind despre Moise, vorbind despre alți mari…de aceia pe care noi îi numim „Eroii Bibliei”, a spus: „Dumnezeu are nevoie de un singur om în mâna Lui.” Când spune: „un singur om în mâna Lui,” el vorbește despre un om pe care Dumnezeu îl controlează complet. El a predicat aceasta în mesajul „Pavel, un prizonier.” Pavel a fost legat cu lanțuri de dragoste de Hristos, el a predat totul și a renunțat la toate; el a considerat totul ca un gunoi, ca să-L câștige pe Hristos. El era în mâna lui Dumnezeu, iar Dumnezeu a putut să-l întoarcă în orice fel ar fi vrut.

Moise, după toate bătăile și suferințele lui, a intrat în mâna lui Dumnezeu. De aceea, tot ce are nevoie Dumnezeu, este un singur om în mâna Lui, și El poate face restul. Și fratele Branham a spus:

„El a coborât și a pus stăpânire pe toată națiunea cu un băț în mâna sa.”

Dar, Acela nu a fost Moise, Acela a fost Hristos în Moise, pentru că, după toate eșecurile și bătăile sale, a avut o întâlnire cu Stâlpul de Foc, la Rugul aprins, care i-a spus Cine este și ce avea să se întâmple. Și dacă el s-a ținut doar de Aceasta, Dumnezeu a terminat lucrarea. În cele din urmă, El l-a luat pe Moise în mâna Sa.

Poate că noi am fost în jurul acestui Mesaj toată viața, poate am auzit despre El, știm despre El; poate am fost înăuntru și afară, sus și jos, dar eu vreau să fiu găsit în mâna Lui. Cred că este timpul să intru în mâna Lui. Cred că este timpul să încetăm cu propria noastră agendă, cu propriile noastre idei, cu propriile noastre dorințe, cu propriile noastre planuri, cu orice este al nostru, și doar să intrăm în mâna Lui și El poate face restul.

Eu cred că lucrurile puternice vin, dar nu cred că vor veni lucruri și manifestări puternice decât dacă suntem complet predați lui Hristos, trecem peste noi înșine și încetăm să ne mai dorim să fim speciali, încetăm să ne injectăm pe noi înșine, încetăm să ne dorim să fim importanți, încetăm să dorim să primim credit. Eu cred că nu se va întâmpla nimic până când nu este spălată din noi această atitudine, și până când nu ajungem în locul în care nu avem nici un gând. Nu știu ce se va întâmpla, nu știu cum voi face aceasta, știu doar că o va face El, nu eu o voi face.

Puteți să vă imaginați pe cineva mergând la fecioara Maria, ani mai târziu, și să-i spună: „Oh, mulțumesc foarte mult pentru că ai adus pe lume pe Hristos?” Ea ar spune: „Glumești? Eu nu am avut nimic de-a face cu aceasta, ci aceasta este ceea ce a făcut El în mine. Eu doar am fost acolo când a făcut-o El.” Oh, putem ajunge în locul în care să nu ne mai injectăm pe noi, sau să fim mândri? „Oh, acesta a fost un miracol. Minunat!” „Da, m-am rugat cu trei zile înainte. Pur și simplu am simțit aceasta…” Încetați cu tot acest nonsens! Fiți reali și sinceri, și spuneți: „Eu nu am avut nimic de-a face cu aceasta. Acesta a fost Dumnezeu.” Dacă te-ai rugat cu trei zile înainte, este pentru că Dumnezeu ți-a mișcat inima să te rogi, nu pentru că știai tu ceva.

Noi trebuie să ajungem în locul în care să ne considerăm un vas gol, doar un vas golit, iar fratele Branham a spus: „Cu cât ne putem goli mai mult, cu atât El ne poate umple mai mult.” De aceea, eu vreau mai mult decât niște picături mărunte, sau mici lucruri speciale, pentru care încerc să obțin un credit special.

Ascultați, Dumnezeu va folosi orice Îi predați, dar eu vreau ca El să aibă tot vasul meu, astfel încât El să poată face lucruri la care noi nu ne-am gândit niciodată. Și atunci când El va face aceasta, vom fi… „Oh, aceasta a fost uimitor!”

La sfârșitul predicării Peceților, fratele Branham a spus: „Acum, să nu spuneți „Mulțumesc!”, nici unui om.” Ascultați, eu îi sunt recunoscător, pentru că a stat în cămăruță și a așteptat Adevărul. Dar, fratele Branham a spus: „Să nu spuneți „Mulțumesc!”, nimănui. Acela nu a fost un om; Aceasta nu a venit din mintea mea; Aceasta nu a fost lucrarea mea, ci Acela a fost Dumnezeu.”

Eu vreau să ajungem acolo unde putem spune: „Nu spune, „Mulțumesc!” Nu pentru că nu ne apreciem unul pe altul, noi trebuie să facem aceasta, dar cu mintea noastră înțelegem: „Sunt recunoscător că Aceasta a venit prin fratele meu, dar Acesta a fost Dumnezeu, Acesta a fost Hristos, pentru că fratele meu nu putea face aceasta. Adică, îmi place de el, este un frate special, dar el nu putea face aceasta. El nu poate trăi atât de umil, nu poate trăi atât de predat, el nu poate avea atât de multă înțelepciune, el nu poate…”

Amintiți-vă că multe versete din Biblie spun că Acela a fost Dumnezeu. Nu știu voi, dar eu vreau să mă golesc și să mă predau Lui. Găsesc că este cel mai mare privilegiu al vieții mele să fiu socotit un mădular al acestui Trup, Trupul lui Hristos, de aceea, vreau să fiu credincios pentru ceea ce m-a chemat El să fac. Singurul lucru ce pot să-l fac să fiu credincios, nu este să mă injectez pe mine însumi, ci să stau deoparte, să stau smerit și să am încredere că Dumnezeu nu mi-a cerut niciodată să fac ceva, ci El mi-a spus doar să-L cred că o va face El. Și eu Îl cred că o va face, așa că vreau să merg înainte cu încredere. Nu cu aroganță, nu superficial, ci doar încrezător.

Eu nu știu ce se va întâmpla în continuare, nu știu cum voi rezolva problemele, nu am răspunsul, dar am încredere că El va face ceva, pentru că a făcut promisiuni, și eu fac ceea ce m-a chemat El să fac, și am încredere că El va face restul. Tot ce are nevoie, este un om în mâna Lui, și El poate face restul. Credeți aceasta? Credeți că El poate face restul? Oh, Doamne, ia-mă în mâna Ta! Ia-mă în mâna Ta! Să ne rugăm.

Dragă, Doamne Isuse, suntem atât de recunoscători pentru acest Mesaj! Doamne, noi nu aveam cum să știm aceste lucruri până în ceasul acesta, noi nu le-am fi știut niciodată dacă nu ne-ai fi trimis un profet; și niciodată nu am fi auzit acel profet dacă Tu nu ne-ai fi dat urechi să auzim. Dacă Tu, Doamne, nu ai fi rânduit acel profet, noi n-am fi știut niciodată, ci am fi mers mai departe în viață, așa cum merge oricine altcineva, făcând tot ce știam să facem, pierduți și confuzi. Dar, Doamne, prin harul Tău, ne-ai făcut parte din Planul Tău.

Doamne, vreau să spun că îmi pare rău că mi-am injectat gândirea mea de atâtea ori. Doamne, îmi pare rău că am încercat să Te ajut, îmi pare rău că am încercat să realizez eu ceva, îmi pare rău că am așteptat aprecieri. Doamne, îmi pare rău pentru toată umanitatea mea, dar, Te rog, Doamne, să mă iei în mâna Ta. Doar, ia-mă conform felului în care m-ai chemat. Când Tu m-ai chemat, eu nu știam nimic, nu aveam nici o abilitate, nu puteam face nimic, dar Tu m-ai chemat oricum, și mi-ai spus că sunt al Tău dinainte de întemeierea lumii; mi-ai spus că Tu ai vrut să fiu parte din Mireasa Ta, din Trupul Tău de pe acest Pământ.

Doamne, eu știu că nu aveam nimic, nu puteam face nimic și nu valoram nimic, dar, Doamne, ajută-mă să rămân în acea stare de spirit, ajută-mă să rămân predat și smerit, supus fiecărui Cuvânt al Tău.

Doamne, luptele care se dezlănțuie în mintea mea, pofta cărnii și gândurile carnale, ajută-mă să le biruiesc prin Cuvântul Tău. Dă-ne o descoperire mai mare a Cuvântului Tău, ca să putem birui ispitele din pustiu, prin ea. Doamne, dă-ne o claritate mai mare, o viziune mai mare, o descoperire mai mare a Cuvântului Tău, astfel încât să avem armura, să avem armamentul, cu care să luptăm împotriva tuturor gândurilor dușmanului, ca să putem aduce în captivitate fiecare gând, să-l aducem în ascultare de Tine, astfel încât să rămânem predați, să renunțăm la tot, iar credința noastră să poată sta sădită în Cuvântul Tău, cu privire la promisiunea pe care ne-ai făcut-o.

Fie ca Viața Ta să trăiască în interiorul nostru și fie ca noi să fim primitori.

Doamne, dacă este cineva aici care nu s-a predat complet, deschide-le inima să Te lase să ai acces deplin. În această dimineață, mă rog, Doamne, ca ei să se deschidă și să spună: „Doamne, am încercat, am amânat, am încercat să lucrez la un proces de reformare ca să mă reformez, dar nu merge. Astfel, Doamne, vreau să-mi deschid inima, și Te rog să vii, Doamne, Isuse.”

Doamne, dacă este cineva care dorește să facă o predare deplină în această dimineață, Te rog să-i umpli cu Duhul Tău, conform Cuvântului Tău promis, să primească darul pe care L-ai promis pentru ei. Aceasta poate fi la fel de simplu ca ei să-și deschidă inima și să-L primească, dându-Ți acces Ție, ca noi toți să găsim o cale de a ne goli mai mult decât ne-am golit vreodată înainte.

Fie ca tot ce ne împiedică să fie scos afară din acest vas, astfel încât să-l poți umple cu Tine Însuți.

Doamne, știu că sunt lucruri mărețe pe care vrei să le faci, sunt manifestări și demonstrații și o Viață pe care vrei s-o trăiești în noi. Tu vrei să trăiești în fiecare în mod măreț și simplu, în lucruri mari și în lucruri mici, pentru că noi vrem ca Tu să fii în noi. Ajută-ne să fim la fel ca fecioara Maria, destul de simpli pentru a crede Cuvântul Tău; destul de smeriți ca să ne predăm Lui; destul de răbdători ca să-L lăsăm să se întâmple de la sine.

Doamne, lasă ca aceasta să fie mărturia noastră pentru Dumnezeu, pentru că este dorința inimii noastre.

Te iubim și Îți mulțumim pentru harul Tău, pentru marea Ta dragoste față de noi, că ne arăți aceste lucruri, și acum, ca să ne întărești și să continuăm să luptăm lupta cea bună a credinței, în timp ce ne predăm Ție.

Binecuvântează poporul Tău, Doamne, încurajează-l și dă-le putere, stabilitate și credință să meargă înainte, astfel încât să poată birui, prin harul Tău.

Te iubim, Doamne, Isuse, și Te rugăm să ne ajuți cu toate aceste lucruri, pentru că ne-am rugat în Numele Lui Isus Hristos. Amin.

                            -AMIN-