20 februarie 1956
Bună seara, prieteni. Sunt atât de fericit să fiu aici în această după-amiază, să fiu din nou în acest oraș, să mă întorc în Phoenix. Odată obișnuiam să vin și să plec frecvent în călătorii. Cred că aceasta este a cincea sau a șasea oară când am venit în Phoenix, în slujirea mea. Aici am venit mai mult decât am fost vreodată în oricare alt oraș, dar El vrea să fiu în afară de Chicago și Phoenix, în toate Statele Unite. Eu am fost în Phoenix, Arizona, mai mult decât am fost în propriul meu oraș unde am început să păstoresc. Rugați-vă, dacă doriți să mă întorc. („Amin”). Mulțumesc, apreciez aceasta…
Știți, trebuia să fie căldura pornită, dar a fost puțin cam rece, iar eu am stat acolo transpirând în exterior, așa că astăzi sunt puțin răgușit.
Am observat că această iarnă este caldă în Sud și sângele tău se subțiază, iar în nord, de ce se îngroașă. Tu, pur și simplu, nu poți suporta căldura ca oamenii din Sud. Deci, este mai bine să aveți puțină căldură în plus, decât să faci ca trei din unul să răcească. Dar voi fi bine, pentru că Domnul are întotdeauna grijă de mine.
Noi suntem fericiți, foarte fericiți să fim astăzi aici. Asociatul meu, fratele Moore și fratele Brown au vizitat cu noi, clerici care au venit din Texas. Poate veți dori să-i prezentați pe bărbații aceia și pe ceilalți frați. Noi suntem fericiți să fim aici cu fratele Fowler și cu tot personalul său de slujitori buni. Trebuie s-o facem pe moment, pentru că de aici mergem pe Coasta de Vest. Noi plănuisem să mergem după aceea la Honolulu, așa că am vrut să ne oprim să-i salutăm pe prietenii noștri din Phoenix, și îmi propun să stau aproximativ zece sau unsprezece zile… și poate ne vom cunoaște mai bine în acest timp. Așa sper.
Ne rugăm ca Domnul să ne binecuvânteze în slujbe, și avem încredere că acesta va fi cel mai măreț timp, nu al nostru, ci al Domnului, când ne adunăm împreună aici, în Phoenix, datorită prezenței Sale care este întotdeauna cu noi.
Tocmai am auzit că iubitul meu frate Roberts a trecut prin oraș acum câteva săptămâni și ați avut o întâlnire minunată. Sunt atât de fericit să aud că fratele Roberts a fost aici și că Domnul i-a dat o întâlnire grozavă. El este un frate minunat, un slujitor al Domnului, și cred că acolo unde se adună oamenii și se roagă, Dumnezeu va onora rugăciunile lor. Astfel, știu că ați fost deja binecuvântați aici de prezența fratelui Roberts și de faptul că Domnul a fost cu el, și să putem împărtăși împreună o parte din binecuvântare. Pentru mine este întotdeauna o binecuvântare și am încredere că și pentru voi.
Acum, cel mai măreț lucru pe care îl avem, este această părtășie minunată în jurul Cuvântului lui Dumnezeu, împreună cu ceilalți și să-L vedem pe Domnul nostru salvându-i pe cei pierduți, aducându-i înapoi pe cei care s-au rătăcit de pe cale și apoi slujirea Sa în vindecarea copiilor Săi bolnavi și suferinzi. Acesta este scopul pentru care suntem aici: cu puținele cunoștințe pe care le avem, să încercăm să ajutăm pe parcursul acestui pelerinaj pe pământ, să facem viața puțin mai ușor de trăit în dreptate și puțin mai greu de trăit în păcat. Acesta este scopul nostru: să-L vedem pe Isus Hristos primind slava care I se cuvinte printre poporul Său.
O întâlnire nu înseamnă doar că un evanghelist vine în oraș sau că se adună un grup de predicatori, ci înseamnă că în fiecare inimă începe o trezire și o dorință profundă de a ieși în comunitate, de a avea rugăciune cu cei care sunt în nevoie și de a-i aduce pe cei pierduți în Împărăția lui Dumnezeu.
Apoi, întâlnirea însăși să fie suficient de inspirată de Duhul Sfânt, pentru a face aceasta și nu doar să mergeți într-o singură biserică locală, ci fiecare biserică din comunitate care ar putea fi binecuvântată de inimile noastre venind împreună. Sunt sigur că aceasta ar fi ceea ce bunul nostru Tată ceresc ar dori să iasă dintr-o întâlnire. Cu ajutorul lui Dumnezeu, eu voi face tot ce pot și sunt sigur că și voi veți face tot ce puteți pentru ca Domnul Isus să facă aici sus ceea ce va dori. Și credem că El o va face.
Și acum, în această după-amiază, este pentru prima dată când vin să le vorbesc de la început oamenilor la o întâlnire de după-amiază. De obicei, managerul sau cineva dintre ei prezintă regulile și alte aspecte ale bisericii, la prima întâlnire de după-amiază. Dar astăzi mi-a revenit mie sarcina de a face acest lucru. Cei mai mulți dintre voi ați mai fost la întâlniri și cunoașteți regula întâlnirilor noastre, că nu suntem aici să atragem oameni din alte biserici. Noi suntem aici, ca frați interconfesionali, pentru a-L reprezenta pe Domnul Isus Hristos, și dorim să vedem fiecare biserică beneficiind de pe urma prezenței noastre aici. Toți, indiferent de biserică sau dacă nu aveți nici o biserică, sunteți la fel de bineveniți.
Sperăm că acești păstori vor fi binecuvântați și că slujitorii vor fi inspirați în aceste întâlniri de prezența Domnului Isus.
Apoi, în cele din urmă, noi nu suntem aici să strângem fonduri. Mi-aș dori să nu fie nevoie să cerem nici măcar o colectă în timpul întâlnirilor. Eu n-am strâns niciodată în viața mea o colectă. În biserica mea, când am fost păstor acolo, ca predicator baptist, timp de doisprezece ani nu am primit niciodată niciun salariu, ci am lucrat. Domnul m-a făcut sănătos, așa că, de ce să nu lucrez și să păstoresc? Acum, acesta nu este standardul pentru fiecare păstor, deoarece… un slujitor al Evangheliei nu poate să iasă și să lucreze, să se roage și apoi să vină în biserica lui… El trebuie să viziteze membrii săi și așa mai departe, iar zeciuielile și ofertele de la membrii bisericii, cu siguranță, ar trebui să aibă grijă de el, deoarece cred că lucrătorul este vrednic de plata lui. Dar în cazul meu, lucram în conservare, în lucruri care îmi plăceau și puteam lucra în serviciul public.
În ceea ce privește ofertele, de obicei se face un buget pentru cât va costa auditoriul pe zi și cheltuielile, și se calculează cât trebuie să strângem la fiecare colectă. De îndată ce această sumă este acoperită, cer managerilor să oprească imediat adunarea colectei, de îndată ce cheltuielile sunt plătite; aceasta este suficient, aceasta este tot.
Apoi, la sfârșitul colectei sau, mai bine zis, la sfârșitul serviciilor, de obicei îmi dau o ofertă de dragoste. Eu mi-aș dori să nu am nevoie de aceasta, dar am o familie și trebuie să-mi acopăr cheltuielile. Chiar dacă sunt în slujire, costurile mele sunt de aproximativ o sută de dolari pe zi, cu biroul și personalul meu. Și îmi plătesc ajutoarele.
Și apoi, la sfârșitul slujbelor, dacă cheltuielile nu au fost acoperite, fără să cer sau să insist prea mult pe lângă oameni… pur și simplu refuz categoric să fac aceasta; nu cred în acest lucru. Cineva mi-a spus: „De aceea ești atât de sărac.” Ei bine, mai bine să fac aceasta și să am favoarea lui Dumnezeu, decât să fac altfel. Așa este. Dar dacă nu acoperă, atunci îmi dau oferta mea de dragoste pentru aceasta. Atunci nu trebuie să cerem. Iar dacă nu avem nici atunci, mergem la bancă. Ei îmi permit să iau împrumuturi de până la cinci mii de dolari… Ei mă iubesc și au încredere în mine să fac aceasta. Și sunt recunoscător pentru aceasta.
Până acum, prin harul lui Dumnezeu, nu a fost nevoie să facem aceasta, și cred din toată inima că lui Dumnezeu Îi place să fiu cinstit în inima mea cu Dumnezeu și cu copiii Săi. Noi dorim acest duh mereu înaintea oamenilor.
Întâlnirile noastre nu sunt mari, foarte mari, încât să trebuiască să avem mii de oameni pe noapte. Nu am emisiuni radio, televiziune sau alte lucruri, de tipărire și așa mai departe, așa că nu necesită foarte mult. Eu pot sluji oamenilor, cât pot, în întâlniri mai mici, și aș prefera să le păstrez așa. Astfel, pot vizita oamenii și pot face tot ce pot pentru a ajuta.
Eu știu că în fiecare zi îmbătrânesc, iar într-o zi va trebui să stau în prezența Lui și să dau socoteală pentru slujirea mea aici, pe Pământ. Și din toată inima, cuvintele pe care doresc să le aud atunci sunt: „Bine ai lucrat.” Atunci totul se va încheia și vreau să mă întâlnesc cu fiecare persoană căreia i-am slujit vreodată, în Numele Lui, aici pe Pământ, plus milioanele și milioanele cărora le-au slujit alții.
Acum, noi am avut slujbe… Am avut un serviciu în Lubbock, Texas, acum câteva zile, unde am avut o întâlnire minunată. Oamenii din Vest sunt întotdeauna atât de drăguți cu noi, la fel ca cei din Est. Și la Lubbock, am avut o întâlnire remarcabilă, Prezența Domnului…
Și așa… Aceste întâlniri scurte… De obicei, slujirea mea nu înseamnă că sunt un vindecător divin. Oricine știe aceasta. Cred că oamenii care gândesc în mod corect știu că nu există niciun om care să fie un vindecător divin. Aceasta depinde numai de Dumnezeu. Eu nu am primit niciodată puterea de a vindeca oamenii bolnavi, iar dacă alții spun că au primit-o, ei bine, sper și mă încred că acesta este adevărul.
Mi-aș dori să-L văd pe Domnul nostru Isus venind și dându-le oamenilor puterea de a-i vindeca pe cei bolnavi. Dar nu cred că a făcut vreodată aceasta, și nici chiar El Însuși nu a pretins că a făcut-o, așa că mă îndoiesc că El va face aceasta oricum. El Însuși a spus că nu este un vindecător, ci a spus: „Nu Eu sunt Cel ce face lucrările, ci Tatăl Meu. El este Cel care spune ce…” El a spus: „Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi. Dar ce Îl văd pe Tatăl făcând, aceea fac și Eu.” Cu alte cuvinte, El doar acționa conform cu ceea ce Îi arăta Tatăl să facă. Și așa este și acum. Așa ar putea fi…
Acum, când El îmi arată ceva, vreau să-I fiu ascultător și să le spun oamenilor exact ce mi-a spus El. Deci, dacă vreodată vedeți ceva care nu este conform Cuvântului lui Dumnezeu, care nu se compară cu Acesta, atunci eu greșesc. Indiferent ce este, este greșit. Trebuie să fie conform Bibliei.
Cred că în Vechiul Testament, ei aveau profeți, visători, văzători și așa mai departe. Dar aveau o modalitate de a dovedi dacă aceste lucruri erau corecte sau nu. Dacă un visător visa un vis sau un profet profețea și Luminile nu străluceau pe Urim și Tumim, care era pe pieptarul lui Aaron, răspunsul supranatural confirmând că era adevărat, indiferent cât de sinceră părea persoana, era greșit.
Și cred că după ce Urim și Tumim a fost desființat, care era pe pieptarul lui Aaron, astăzi, Urim și Tumim al lui Dumnezeu este Cuvântul Său. Dacă un visător visează un vis sau un profet profețește, și, conform Cuvântului, este înșelător sau contrar Cuvântului, atunci trebuie să cred că persoana respectivă s-a încurcat. Cred că acesta este Cuvântul lui Dumnezeu, Planul de temelie al răscumpărării lui Dumnezeu, iar toate atributele care urmează morții, îngropării și învierii Sale, sunt stabilite în Cuvântul lui Dumnezeu. Și până acum, nu am văzut niciodată, în vreo întâlnire, ceva care să fi fost spus și să nu fie susținut de Scriptură.
Acum, s-ar putea să nu se potrivească teologiei diferitelor biserici, dar doar uitați-vă la ea, ascultați puțin, și veți descoperi că se află chiar în Scriptură.
Și Isus, când a venit pe Pământ, cu siguranță slujirea Sa nu s-a potrivit cu teologia acelei zile, atât de mult încât au crezut că El era un ghicitor de gânduri, deoarece putea percepe gândurile lor și avea o lucrare supranaturală. Ei bine, în cele din urmă, au spus că era doar un diavol, un Beelzebub. El nu se potrivea cu învățăturile lor, dar se potrivea cu Cuvântul lui Dumnezeu. „Biblia spune așa, dar voi nu ați citit-o în această Lumină.”
Scripturile pe care le învățăm ne spun… Și fiecare Scriptură poate avea un înțeles compus. Nu știu dacă ați citit, dar sper că ați avut timp să realizați aceasta. De exemplu, în Matei 3, unde spune, după cum este scris despre Isus: „Din Egipt L-am chemat Fiul Meu”, aceea fiind, desigur, Scriptura folosită în Vechiul Testament, despre ieșirea din Egipt, vedeți, Dumnezeu Își chemase fiul.
Citiți, pentru că de fapt se referă la chemarea lui Isaac, Israel din Egipt, pentru că Israel a fost fiul Său și, de asemenea, Isus a fost Fiul Său. Deci aceeași Scriptură a fost aplicată de două ori. „Din Egipt l-am chemat pe fiul Meu”, și multe alte locuri din Biblie…
Noi credem că sunt promisiunile Sale, iar astăzi vedem o repetare. Când vorbesc cu metodiști, catolici, penticostali și toți împreună, cu privire la aceste lucruri, încercăm să tragem o linie din cauza doctrinei fiecărei biserici. Noi credem aceasta: că fiecare persoană care s-a născut din nou din Duhul lui Dumnezeu este un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu, indiferent la ce biserică merge, iar micile despărțiri și bariere confesionale, încercăm să le trecem cu vederea, stând chiar în spărtură. Eu am plecat din biserica baptistă ca să stau în spărtură și am spus: „Noi suntem frați. Haideți să venim împreună.” Noi nu putem fi de acord cu privire la multe doctrine și așa mai departe.
Aici nu există două femei care să fie, probabil, de acord asupra modului în care trebuie să țină o casă, deși ar putea fi împreună… să ne ținem ochii ațintiți la Dumnezeu… Deci, oricum, ele pot fi vecine; noi putem fi vecini, pentru că trebuie… să vedem peste gard, să vorbim unii cu alții, să dăm mâna și să aducem… Eu cred aceasta, voi nu?
Așadar, pentru aceasta suntem aici. Serviciile ar trebui să înceapă în fiecare seară la șapte și jumătate, presupun. De obicei, începutul… iar după aceea, încă nu știu. Baza întâlnirii este predarea Evangheliei și de a avea servicii de evanghelizare, sau să-i las pe ceilalți frați să facă aceasta, iar eu să mă rog pentru cei bolnavi. În urma discuțiilor avute cu fratele Ballard, încă nu s-a decis ce vom face.
Singurul lucru pentru care sunt aici este să urmez instrucțiunile fraților mei atâta timp cât nu interferează cu lucrurile pe care le are Dumnezeu pentru mine. Noi vom vorbi despre aceasta mai târziu. M-am gândit că în această după-amiază ar fi frumos să vă povestesc despre călătoria mea în India, pe care ați susținut-o toți ca s-o pot face. Vreți să auziți despre călătoria în India? („Amin”). Mulțumesc. Atunci, în următoarele treizeci de minute sau mai mult, vom vorbi despre misiuni.
Văd oameni noi, despre care am crezut că nu vor fi niciodată aici. Îmi amintesc că anul trecut am fost aici înainte de a pleca în India, și ați dat o ofrandă misionară pentru mine. Am luat-o cu toată bună-credința, știind că va fi folosită pentru slava lui Dumnezeu, și cred că am datoria să vă spun ce s-a întâmplat cu oferta misionară pe care mi-ați dat-o și ce a făcut ea.
Înainte de a începe cu aceasta și cu citirea Cuvântului lui Dumnezeu… El nu a promis să binecuvânteze cuvintele mele, ci a promis să binecuvânteze Cuvântul Său. Așadar, cuvintele mele vor eșua, pentru că sunt doar un om, dar Cuvântul Lui nu poate eșua, pentru că El este Dumnezeu. Deci, înainte de a citi acest Cuvânt, haideți să-I cerem să ne întâlnească și să binecuvânteze acest loc în care ne-am adunat spre slava Lui.
Vrem să le mulțumim celor de la Shriners. Acesta este Auditoriul Shriners, nu-i așa? Oamenii Shriners au fost drăguți cu mine oriunde am mers. Mi-au deschis ușile, iar când am fost, poate, într-un cort și era vreme rea, mi-au deschis ușile și mi-au spus: „Vino.”
De fapt, sunt singurul din familia mea, din partea tatălui meu, a mamei mele sau din partea soției mele, care nu sunt nici Mason, nici Shriner sau ceva din aceste organizații. Și mă rog ca Dumnezeu să-i binecuvânteze, aceasta este rugăciunea mea, pentru fiecare dintre ei. Acum, ne dăm seama, dacă aș putea spune aceasta, că fiecare dintre voi este creștin… Dacă biserica nu-i poate produce pe toți creștini, cu atât mai mult nu o poate face o organizație… Dar ne rugăm ca Domnul Isus Hristos, în mila Sa, să-i mântuiască pe toți, înainte de a părăsi această lume, ca să ajungă în ceruri. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți.
Să ne plecăm capetele pentru a vorbi cu acest mare Împărat.
Bunul nostru Tată ceresc, astăzi venim la Tine în Numele Domnului Isus, știind că Tu ai promis că „orice veți cere în Numele Meu, voi face.” Și venim prezentându-L pe El, nu pe noi înșine; pentru că, Dumnezeule, Tu nu ai promis că vei răspunde în numele nostru, ci ai promis că vei răspunde în Numele Lui, așa că, Îl punem înaintea noastră, când mergem la Tine. Ascultă-ne, Doamne, când Îți vorbim prin Isus.
Îți mulțumim pentru oportunitatea pe care o avem de a ne întâlni aici, în acest oraș minunat, în această așezare din deșert, numită Phoenix, ceva ce a fost ridicat din haos… Te rugăm, Părinte, ca prin marea Ta credință, să ridici din acest haos o Biserică minunată a Dumnezeului celui viu, umplută cu Duhul, unsă cu Duhul, oameni mari ai lui Dumnezeu care să poată ieși proclamând Mesajul în jurul lumii.
Binecuvântează fiecare biserică din acest oraș, fiecare păstor. Te rugăm să binecuvântezi acest popor, oficialitățile, să binecuvântezi organizațiile de aici care și-au deschis ușile pentru a avea acest templu pentru a ne închina.
Părinte, ne rugăm ca Duhul Sfânt să vină astăzi în acest templu și să ungă acest loc. Fiecare Înger să-și ia poziția în conformitate cu… Fiecare persoană care va trece pragul acestui templu, să fie atât de plină de Duhul Sfânt, încât viața lor să fie complet dedicată Ție. În Numele Fiului Tău, Domnul Isus, noi consacrăm acest loc pentru această trezire, pentru ca lucruri mari să se împlinească, iar păcătoșii să vină la altar căutând pace pentru sufletele lor obosite. Fie ca cei care călătoresc, încă, pe cărări greșite, care au plecat, să vină umili la crucea lui Hristos și să primească iertarea pentru căderile lor.
Doamne, copiii Tăi suferă în acest oraș și în întreaga lume. Fie ca în seara aceasta, ei să intre în această clădire cu credința reală că vor fi vindecați, fiecare dintre ei. Fie ca predicatorii să predice Cuvântul ca să aducă credință, iar lucrarea Duhului Sfânt va desăvârși credința aducând izbăvirea pentru fiecare.
Binecuvântează fiecare cântare. Binecuvântează evangheliștii, păstorii, toți și predicatorul care va predica de pe această platformă. Unge-i cu Duhul Sfânt și cu Mesajul Tău, potrivit pentru timpul în care trăim acum slujindu-Te. Dă-ne aceasta, Doamne! Iartă păcatele noastre! Punem gândurile și nelegiuirile noastre înaintea Ta, ca să le ștergi prin spălarea Cuvântului, prin Apa Cuvântului. Desparte-ne de toată necurăția, de gândurile rele, de gândurile egoiste, de toate lucrările care nu țin de Tine, ca să fim iertați pentru aceste lucruri. Și acum mergem aici cu inimi pure și minți curate pentru a-Ți sluji. Dă-ne aceasta, Tată, pentru că Îți încredințăm totul acum, în Numele Fiului Tău, Domnul Isus. Amin.
Mă auziți bine, pe margini? Dacă mă auziți, ridicați mâna să arătați dacă mă auziți. Aici, în față, bine? În spate, în spate mă auziți destul de bine acolo? Aceasta este perfect. Acum, fiți în rugăciune și Duhul Sfânt să ne conducă.
Mai întâi, vrem să citim câteva cuvinte din Cuvântul Lui. Astăzi, voi vorbi despre viziuni. M-am gândit că ar fi frumos să citim din Marcu 16, începând cu versetul 14.
„După aceea, S-a arătat celor unsprezece, când ședeau la masă, şi i-a mustrat pentru necredința şi împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce-L văzuseră înviat.
Apoi le-a zis: „Duceți-vă în toată lumea şi propovăduiți Evanghelia la orice făptură.”
Fie ca Domnul să adauge binecuvântările Sale citirii Cuvântului Său. Această însărcinare pe care Domnul nostru le-a dat-o, a fost să predice Evanghelia în toată lumea. Acum, uneori ne întrebăm…
În inima mea, eu nu încerc niciodată să meditez dinainte ce să spun până nu ajung pe platformă, pentru că nu sunt un cărturar. Și gramatica mea este foarte slabă, iar dacă aș scrie ceva din care să vorbesc, nimeni altcineva nu ar putea să citească și mă îndoiesc, fiindcă n-aș putea să citesc nici eu, așa că nu mi-ar folosi la nimic. Așadar, trebuie să mă bazez pe El să-mi spună ce să spun. Și am reușit până acum, de douăzeci și trei de ani și mă încred în El în continuare, pentru că El m-a adus în siguranță până aici.
Acum, cred că în ultimele săptămâni am avut pe inimă să predic despre „A doua venire a Domnului Isus.” Am încercat în Chicago; am încercat să o fac într-o întâlnire în New York; am încercat la Lubbock, am încercat și acolo; am crezut că o voi face chiar și seara trecută la Shreveport, dar cred că o voi face în această întâlnire. Deci, „A doua venire…”
Acum, scriu o carte, nu una ca alții, pentru că acestea sunt… sunt scrise de alții. Eu nu sunt un cărturar, așa că… adesea aveți dificultăți în a înțelege vorbirea mea. Așadar, o voi scrie cu propriile mele cuvinte, mai mult ca un comentariu despre vindecarea divină și experiențele mele personale cu Duhul Sfânt, tema fiind: Duhul Sfânt, și despre vindecare, ce este ea. Și, oarecum, aș lua din Cartea Genezei, Exodului, Deuteronom și așa mai departe, extrase cu referire la vindecarea divină și le-aș aduce în Noul Testament. O voi înregistra pe bandă, ca s-o pot scoate mai târziu și s-o am. Acum, în acest sens mi-a spus Dumnezeu să predic.
Cred că trăim într-una dintre cele mai minunate zile pe care le-am trăit vreodată, și în cel mai măreț timp pe care l-au trăit vreodată oamenii pe Pământ, pentru că… Voi spuneți: „Ce zici despre vremea când a fost Isus aici?”
Ei bine, atunci… El venea după ei și apoi pleca din nou, dar acum vine pentru ca noi să nu mai plecăm de la El niciodată. Și cred că trăim… Și acea perioadă a fost chiar la mijlocul pelerinajului pământesc pe care îl are ființa umană aici. Iar acum, noi trebuie să devenim… De data aceasta se termină cu moartea și vom intra în nemurire. Apoi, tot ce este uman…
Tot păcatul tuturor veacurilor se adună în generațiile de oameni care trăiesc acum. Toate slăbiciunile părinților noștri, ale tradițiilor strămoșești au căzut, iar bolile și afecțiunile au izbucnit așa cum nu a mai fost niciodată în toată lumea.
Un alt lucru, cred că atunci când Satan, despre care s-a prorocit că în zilele din urmă va umbla ca un leu care răcnește, pentru a distruge viața muritoare și viața spirituală și tot ce poate, cred că… dacă tot răul este aruncat peste rasa umană în această zi, și toate binecuvântările vor fi revărsate, așa cum a fost înainte, de către Tatăl nostru ceresc asupra Bisericii în aceste ultime zile. O, ce zi minunată trăim!
Oh, îmi place aceasta! Eu sper să-L văd venind, și cred că suntem în ea acum, pentru că… Sper doar că voi trăi ca să văd ziua în care Îl pot vedea venind din Arizona prin pustie, și împreunându-și mâinile pentru o întâlnire în văzduh. Ce zi minunată va fi! Fraților, sper că inima voastră tânjește după acel moment, realizând că bombele atomice, bombele cu hidrogen, bombele cu cobalt, sunt în mâinile unui dușman rău. Un fanatic ar putea distruge întreaga lume în câteva ore, complet, peste noapte chiar; deja au armele necesare pentru a face acest lucru, și sunt în mâinile unor oameni păcătoși, neevlavioși, care ar face-o doar pentru a… pur și simplu pentru a o face. Necredincioși.
O, ce zi trăim! Apoi, Dumnezeu Își pregătește Biserica. Oh, dacă am putea lăsa la o parte trupul… Dumnezeu ne va binecuvânta și ne va deschide ochii să vedem ce face El. Acum, știu că trebuie să avem lucruri, recunosc acest lucru, așa cum se ridică uneori fanatismul, dar amintiți-vă că același lucru s-a întâmplat chiar înainte de apariția adevăratului Isus prima dată; și cu siguranță, Îl veți avea mult mai mult, chiar înainte de a-L vedea a doua oară. Așa că aceasta va da Viață doar credinciosului, ca să fie gata pentru că ceasul acela este aproape.
Acum, după umila mea părere, cred că Scriptura pe care tocmai am citit-o este unul dintre cele mai mari și esențiale mesaje care ar putea fi predicate astăzi. Totuși, nu intenționez să predic despre aceasta; o folosesc doar ca o Scriptură de bază pentru vorbirea mea, o experiență misionară. Dar ne întrebăm: Ce mai trebuie să se întâmple înainte ca Isus să vină? Eu cred că se întâmplă chiar acum.
Acum, Isus nu ne-a spus niciodată să construim biserici, deși acest lucru este bun. Isus nu ne-a spus niciodată să avem o organizație, deși este bine. El nu ne-a spus niciodată să construim spitale, deși acest lucru este bun. Nu ne-a spus niciodată să avem seminare, deși acest lucru este bun. Dar ceea ce ne-a spus El să facem, eu am substituit aceste lucruri, le-am menționat mai sus, în loc de ceea ce ne-a spus El să facem. „Mergeți în toată lumea și predicați Evanghelia”, nu construiți biserici, nu organizați oamenii, nu faceți aceste lucruri, ci propovăduiți Evanghelia.
Isus a spus… Ei L-au răstignit, dar El a promis că Se va întoarce. El a spus că Se va întoarce „Când această Evanghelie va fi propovăduită în toată lumea, ca mărturie.” El nu Se va întoarce și nu poate să Se întoarcă până când nu se va face aceasta; până când o înlocuim cu profesorii de teologie și așa mai departe, și omitem lucrurile adevărate care O fac atât de reală. Predicați Evanghelia!
Acum, cineva ar putea spune: „Ei bine, frate Branham, nu am predicat oare Evanghelia în toți acești ani?” Eu vă spun cu respect: „Nu.” Înțelegeți?
Știați că două treimi din lume nu au auzit nici măcar un cuvânt despre Isus Hristos? Două treimi din populația lumii nu au auzit despre Domnul Isus Hristos; o treime… Și creștinismul este cam pe locul trei sau patru: mai întâi sunt mahomedanii, Buddha și așa mai departe, și abia după aceea creștinismul, care include atât protestanții cât și catolicii laolaltă. Vedeți cât de departe suntem în urma lor?
Apoi, în această situație, avem mici diferențe între noi, între catolici și protestanți. Și protestanții spun: „Aceasta este Evanghelia completă”; iar evanghelicii și alții, fiecare dintre ei diferă de celălalt și se luptă între ei.
Doamne! Înțelegeți? Haideți să ne oprim câteva minute și să reflectăm la aceste lucruri, și să mergem la… Îmi place să am bucurie mare. Aceasta este una dintre roadele Duhului Sfânt: bucuria. Ar trebui să fim fericiți și să ne bucurăm. Dar trebuie să fie și momente când trebuie să curățăm porumbul înainte să-l putem mânca. Așadar, să ajungem la adevăratele învățături ale Evangheliei și să vedem de unde putem începe corect, pentru a construi de acolo.
Evanghelia nu înseamnă doar a împărți pliante. Sunt bune. Dumnezeu să ne dea mai multe societăți care să distribuie pliante. Este un mod de a face acest lucru, și cred că societățile de pliante au făcut o lucrare mai mare și au îndeplinit mai mult din partea lor, decât am făcut noi, predicatorii Evangheliei, în îndeplinirea părții noastre. Așa este. Pentru că am știut că concurența nu s-a oprit niciodată cu adevărat.
Evanghelia nu înseamnă a merge și a învăța Biblia. Aceasta nu este Evanghelia. Este scris în Scripturi că Evanghelia nu a venit doar prin Cuvânt, ci prin puterea și demonstrațiile Duhului Sfânt. Evanghelia este Cuvântul; dar litera ucide, Duhul dă viață.
Acum, o sămânță aflată aici pe amvon… este doar o sămânță; până când nu moare și devine germinată, germinează și moare, nu va face nimic. Așadar, Sămânța, Cuvântul, de aici, trebuie să fie manifestată pentru a fi Evanghelia. El a spus: „La început a fost Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu.”
Acum, pentru oameni… Cuvântul a fost… Un „cuvânt” este „expresia gândului”. Trebuie să fie un gând înainte de a putea fi un cuvânt. Așadar, la început Dumnezeu a avut gândul a ceea ce urma să fie, și a rostit Cuvântul ca să fie; noi primim Cuvântul și acesta produce ceea ce Dumnezeu a gândit că va fi. Cuvântul este Evanghelia în formă de Sămânță.
Dacă îmi cereți… Spuneți: „Frate Branham, în țara voastră aveți stejari? Îmi dai un copac de stejar?” Și eu vă dau o ghindă. Voi aveți un copac de stejar, potențial, dar este sub formă de sămânță. Voi nu puteți spune că aveți un copac până când sămânța a produs un copac.
Ei bine, predicarea Cuvântului este ghinda, dar ceea ce-L face să trăiască este Evanghelia. Așa este. Dacă El a promis Duhul Sfânt, Acesta este Cuvântul. A primi Duhul Sfânt este a-L face viu, a Se manifesta. Dacă El a promis aceste binecuvântări prin Cuvânt, atunci El trimite Cuvântul și produce ceea ce a spus – aceasta este Evanghelia. „Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia fiecărei făpturi.”
Următorul verset este dovada că doar învățătura Cuvântului nu ar fi suficientă. El a spus: „Aceste semne îi vor însoți pe cei ce cred. În Numele Meu vor scoate demoni; vor vorbi în limbi noi; vor lua șerpi în mâini; dacă vor bea ceva de moarte, nu le va face rău; își vor pune mâinile pe cei bolnavi și ei se vor face sănătoși.” Acestea sunt semnele care vor însoți Evanghelia, dar teologia și învățătura le-au înlocuit.
Acum, cred că trăim în ziua în care Duhul Sfânt se mișcă asupra inimilor oamenilor, indiferent cât de multă critică și fanatism este, Dumnezeu este obligat să ia Biserica din mijlocul Neamurilor. El o va face la fel de sigur cum stau aici pe platformă. Eu cred că Se mișcă acum și iese la iveală. De aceea, inima mea arde. Îmi dau seama că nu vorbesc întregii Americi, dar vorbesc americanilor. Adevăratul american este indianul. Dumnezeu i-a dat această țară, iar noi i-am luat-o și ne numim americani.
Dar cred că marele apel al trezirii din America a fost respins de poporul american în întregime. Pur și simplu ei nu pot să înțeleagă sau să perceapă, mai degrabă, Cuvântul. A fost destulă Evanghelie predicată în forma Cuvântului în toată America pentru a face din această țară o a doua grădină a Edenului. Dar ei L-au respins. Marii evangheliști, Billy Graham, Jack Schuler, și mulți alți bărbați mari, Oral Roberts, au traversat țara, predicând Evanghelia, Dumnezeu lucrând, Duhul Sfânt mișcându-Se asupra oamenilor și aceștia acceptându-L, spunând că L-au acceptat pe Hristos ca Mântuitorul lor personal, apoi se întorc exact în mizeria lumii, la fel ca înainte.
Este un fel de credință intelectuală. Acum câteva săptămâni, în Chicago, am auzit la radio ceva ce mi-a încântat inima. Iată ce a spus: „Așa cum gândește omul în inima lui…” și „…în inimă…” Omul de știință a spus că Dumnezeu a amestecat totul, pentru că nu există facultăți mintale în inimă pentru a gândi cu ea; el gândește cu mintea. Mintea este singura care poate gândi, nu inima, mintea, și că Dumnezeu a făcut o greșeală, că El a spus: „Inima.”
Și iată că în urmă cu câteva săptămâni, știința medicală a descoperit că în centrul inimii umane există un loc micuț care nu are celule sanguine sau nimic în jurul lui. Și ei susțin că acesta este locul ocupat de suflet. Animalele nu au acest loc. Așadar, până la urmă, Dumnezeu a avut dreptate. Omul gândește cu inima.
Acum, tu poți să ai o credință intelectuală auzind Cuvântul, să-L percepi în mintea ta și să-L accepți pe baza aceasta, ceea ce este credință intelectuală. Dar credința de care vorbea Isus, în Ioan 5.24, „Cine aude Cuvântul Meu și crede în Cel ce M-a trimis, are Viața Veșnică”, aceasta nu vine din credința intelectuală, ci dintr-o experiență a nașterii din nou. Așa cum un om gândește în inima lui, el s-a născut din nou. Din acel moment, gândurile lui ies din sufletul lui. Nu din mintea lui, ci din sufletul lui, este Ceva care îi spune: „Este corect,” când mintea lui spune: „Este greșit.” Amin. Sper că ați înțeles. Voi știți deja acest lucru. Nu ce spune mintea, ce spune doctorul, ce spune păstorul, tu știi deja în sufletul tău.
Când acel suflet este cu adevărat născut din nou, ai Zoe, Viața lui Dumnezeu, chiar în om. Aceasta este Evanghelia, din punctul meu de vedere.
Călătorind peste ocean, mergând în Africa și în diferite locuri, am văzut, cred că v-am spus ultima dată când am fost aici, că am avut prima întâlnire în Africa, unde am avut treizeci de mii de convertiți într-o singură slujbă de după-amiază. Eu cred în Evanghelie.
Apoi, am început să mergem în India, după ce am plecat de aici și v-am spus că voi face o călătorie în India. După ce am plecat din New York, prima noastră oprire a fost la Lisabona, Portugalia. Acolo, a fost cu noi un bărbat mare, domnul von Blomberg, un german care cred că cunoștea aproape toate persoanele celebre din lume.
Am întâlnit guvernatori, prinți și altele. Au avut o cină mică și am avut ocazia să mărturisesc Evanghelia glorioasă în prezența lor. Portugalia este aproape sută la sută catolică. Mulți dintre ei nu merg la biserică, dar sunt… este doar biserica națională, așa că ei sunt catolici pentru că sunt portughezi. Și ei cred că noi suntem creștini pentru că suntem americani. Dar aceasta nu înseamnă că sunt creștini. Pentru că tatăl și mama ta au fost creștini, nu înseamnă că ești creștin. Voi sunteți creștini când sunteți născuți din nou din Duhul lui Dumnezeu. Atunci ești creștin.
Acolo, am găsit o mică biserică penticostală pe un colț de munte. Oh, sunt aproape peste tot. Și acolo, pe munte, am putut ține o întâlnire în câteva nopți. Acolo nu aveam voie să ne rugăm pentru bolnavi, dar când am scăpat de toți cei care erau cu noi, Billy și cu mine am urcat pe munte și ne-am rugat pentru bolnavi. Și vorbind despre întâlnire, am avut una extraordinară. Oh, Doamne, inimi flămânde care-L iubeau pe Domnul! Imediat după aceea a fost o chemare la altar, și toți, sută la sută dintre ei erau catolici, totuși, toți L-au acceptat pe Domnul Isus și am avut o întâlnire minunată.
De acolo am plecat spre Roma. După cum știți, eu sunt irlandez, iar înaintașii mei au fost toți catolici, așa că am vrut să vizitez Roma.
Ei bine, nu am nimic împotriva voastră, cei care sunteți catolici în acest loc. Dragii mei, catolici, eu nu am nimic împotriva voastră mai mult decât am împotriva protestanților. Nu mă numesc nici catolic, nici protestant, ci mă numesc un credincios al Bibliei și Îl ador pe Domnul Isus Hristos.
Iată de ce Catolicii spun: „Această Biblie este inspirată, toată, dar biserica este deasupra Cuvântului.” Aceasta este greșit. Protestanții spun: „Aceasta este inspirată, cât cred eu că este inspirată. Marcu 16 nu este inspirat; alte pasaje din aceasta, nu sunt inspirate.” Ei aleg doar ce le permite teologia lor să spună că este inspirat.
Pentru mine, fiecare Cuvânt este inspirat, și aceasta este singura temelie pentru creștin. Eu cred în Ea. Cuvântul lui Dumnezeu… Poate că nu am puterea să-L fac să fie manifestat, credința mea poate fi prea slabă pentru a face multe lucruri în Ea, dar este adevărată la fel de sigur cum stau eu aici și chiar mai mult. Este Cuvântul lui Dumnezeu, infailibil, veșnic, veșnic prezent. Și, sincer, este Dumnezeu Însuși acolo, trăind în formă de Cuvânt.
Nu-i minunat? Gândiți-vă la aceasta, oameni buni: Dumnezeu Însuși în formă de Cuvânt. Păi, frate, aș prefera să am acest lucru decât toate consiliile catolicilor și protestanților la un loc. Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu, așa că acesta este Dumnezeu pentru mine. La început, El era Cuvântul și încă este Cuvântul.
Acum, acolo am vrut să văd Vaticanul și am vrut să văd câteva lucruri de care auzisem: dacă Papa poartă cu adevărat o coroană triplă și așa mai departe. Și era adevărat. Am mers prin Vatican, prin piața Sfântul Petru și așa mai departe. M-am descurajat puțin când au spus că Petru ar fi fost îngropat acolo. Eu nu cred aceasta, așa că am avut o mică discuție despre aceasta. Ei nu au fost de acord, așa că am mers mai departe și am coborât la catacombele Sfântului Angel, vizitând acolo, văzând toate picturile și lucrările sfinților timpurii și, jos, sub pământ, era un cimitir subteran. Puteai să vezi unde erau înmormântați copiii, de obicei în colțuri, ascunși, pentru a se închina. Așa că, bine, Dumnezeu poate avea câteva cuvinte despre aceasta. Dacă doriți să credeți într-un fel, eu cred că era altfel.
Ei mi-au spus: „Aici este locul unde a fost îngropat Matei.” Dar eu am zis: „Nu prea arată așa, felul în care au așezat mormintele…” Așa că am continuat. Am ieșit de acolo și am mers să vedem unde a fost decapitat Pavel. Am intrat acolo, într-o celulă veche, rece și sumbră. Într-o parte era o piatră mică, unde a scris aceste Epistole minunate sub inspirația Duhului Sfânt; acolo unde i-au tăiat capul și l-au aruncat afară pe fereastră, ca să-l spele în canal.
M-am gândit: „Doamne, Biblia mea, Aceasta înseamnă atât de mult pentru mine!” Eu cred că a fost inspirat să scrie aceste Epistole.
Apoi, în ziua următoare au vrut să-mi arate o biserică mare, unde se ținea tot timpul o mare liturghie. Am coborât acolo, unde aveau liturghia mare, sau o altă formă de liturghie. Măicuța m-a dus în jos, și am mers până jos, unde aveau cimitirul, unde au înmormântat toți călugării, până când li s-au topit carnea de pe oase, apoi au luat oasele și le-au folosit pentru a construi clădirea, toate lămpile erau făcute din oase mici, degetele și altele; au făcut lustre din oase umane și altele, mormintele bebelușilor; apoi au luat oasele lor și le-au pus exact ca un cimitir sub biserică.
Și stând acolo, ceva m-a lovit. M-am gândit la colțurile unde erau craniile acelor călugări. Călătorii din diferite părți ale lumii, care intrau acolo, frecau acele cranii până aproape că le făceau găuri în ele. Erau albe acolo unde restul erau corodate, negre sau maro închis. Le frecau ca să obțină o binecuvântare de la craniile oamenilor morți. M-am gândit: „Cum pot oamenii să fie atât de superstițioși?”
În acea biserică a fost un lucru pe care l-am admirat: era un mic semn atârnat în spate, care spunea: „Călătorule, amintește-ți că odată am fost ca tine, iar într-o zi, tu vei fi ca noi acum.” Aceasta te pune pe gânduri.
A doua zi, Baronul von Blomberg a organizat o întâlnire pentru ca eu să fiu intervievat de Papa. Așadar, baronul a făcut aranjamentele pentru mine, ca să-l întâlnesc pe Papa din Roma, care spunea că dorea să mă întâlnească. L-am întrebat pe Baronul von Blomberg ce trebuia să fac. Știu cum este când te întâlnești cu regii, am întâlnit câțiva regi și în Egipt și altele, cum trebuie să te îmbraci pentru a-i întâlni. Așa că am fost pregătit pentru întâlnirea cu Papa.
Mi-au spus că trebuia să sărut inelul de pe degetul său și să-l numesc „Părinte”. Am acordat respectul cuvenit oricărei persoane, medic sau orice ar fi el, dar a adora un om, aceasta este altceva. Am spus: „Nu pot să fac aceasta! Nu vreau să-l văd.” Vedeți, nu vreau să fac niciun fel de închinare înaintea unui om. Închinarea I se dă doar lui Dumnezeu. Numai Lui. Acesta este felul lor de a face lucrurile, aceasta este credința lor, și este în ordine pentru ei… dar pentru mine, este puțin diferit. Biblia spune: „Să nu numiți pe nimeni „părinte.” Aceasta este. Așadar, nu am putut s-o fac. Conștiința mea nu m-a lăsat s-o fac. Duhul Sfânt mi-a interzis s-o fac. Așa că am găsit o mică misiune penticostală, ascunsă într-un colț, chiar sub umbra Vaticanului. Am mers acolo și am ținut o mare campanie de vindecare timp de trei nopți și Dumnezeu a lăsat ca Duhul Sfânt să coboare. Erau aproape ca o armată de Salvare care fugea prin orașul acela. Oamenii mergeau pe străzi noaptea țipând și strigând, lăudându-L pe Dumnezeu, așa că a trebuit să plec de acolo.
Așadar, am călătorit spre Cairo, apoi mai departe în Arabia, și din Arabia în Bombay. Am fost întâmpinați acolo de slujitori și alții, delegații mari, aveau atât de multe aceste trestii pentru a le pune pe gât, unde aveau acel mare bazin acolo sus, cred că le-au aruncat pe toate. Fiecare trebuia să o poarte apoi să o dea jos. „Coroane”, cred că le numeau.
Așa că am mers la Taj Mahal Hotel, și am făcut o cameră pentru întâlnire. Și a fost o doamnă care venise înaintea mea, și care… a fost acolo vreo șase sau opt luni, sau poate puțin mai mult. Și au avut o campanie de vindecare, care a cauzat o mare problemă. Fratele ne-a spus ceva despre cum strângeau ofrande, și ea încerca să ia de la ei în loc să le dea ceva, sau ceva de genul acesta. A început o mică agitație și au făcut o răscoală și doi bărbați au încercat să o omoare. Așa că nu mi-au permis să am întâlniri în aer liber acolo.
Și acolo… primarul orașului a venit și am avut această întâlnire, domnul Nehru și președintele, el era în New Delhi, președintele Indiei, care guvernează peste patru sute șaptezeci de milioane de oameni. Când am ajuns acolo, primarul orașului, nu-i pot spune numele, am poza cu el aici în buzunarul meu, cu vizitatorul lui.
Și în India, pregătește-te să crezi orice când ajungi acolo. Nu am văzut o asemenea confuzie în viața mea. Așa că mi-au spus că nu trebuia să ies în aer liber. Dar trebuia să rămânem acolo pentru că sora noastră cauzase probleme.
Și am avut o biserică, slujba trebuia ținută într-o biserică, pentru că nu puteau oferi protecție în aer liber, dar, ar fi făcut-o dacă era într-o biserică. Și imaginați-vă asta, iar primarul însuși mi-a spus că în oraș erau cinci sute de mii de oameni care veniseră pentru slujbele de vindecare, pentru întâlnire. Și vă puteți imagina ce înseamnă asta pe străzile din Bombay.
Și aveau o biserică foarte mare acolo, nu știu, un fel de biserică episcopală, destul de departe, de două ori mai mare decât acest auditoriu, și o curte mare în fața acesteia care acoperea aproape o jumătate de acru. Și acolo erau aceste microfoane, iar oamenii erau din bloc în bloc, iar patrulele de poliție au fost chemate cu radiotelefoane pentru a face loc pentru mine să ajung cu mașina, să ajungem la locul unde aveam să ne rugăm pentru bolnavi. Nu ai văzut așa ceva în viața ta. Oamenii erau înghesuiți unul peste altul, ca lemnele de foc
Oameni buni, m-am gândit adesea că America are oameni săraci, dar după ce am văzut India, în America nu există nicio familie săracă. Dacă mergi pe stradă în după-amiaza aceasta și vezi un bărbat mâncând cina dintr-un coș de gunoi, el nu este sărac; fie că are o problemă mintală, fie că este o preferință a lui. Noi avem caritate aici. Avem organizații de caritate care l-ar ajuta. Avem aziluri pentru bătrâni, aziluri pentru oameni în vârstă; avem organizații de caritate care l-ar putea ajuta pe acel om. Nu există aproape nimic care să nu-l ajute pe acel om. Dar el, fie că are o problemă mintală, fie că preferă să facă așa, aceasta este preferința lui.
Dar acum, când vezi un om în India, el nu are nimic care să-l ajute. Și acum, nu sunt aici să spun unde să trimitem ajutoare și așa mai departe. Dar cred că ar putea fi trimise în multe locuri mai bune decât acolo unde le trimitem acum. Dar, spun doar că aș putea spune multe, dar nu o voi fac.
Dar oricum, aveam ideile și gândurile mele în inimă, dar acolo este unul dintre cele mai patetice peisaje pe care ființele umane le-au văzut vreodată. Am văzut aceasta în Africa de Sud, unde am văzut oamenii de culoare trăind în micile lor colibe, acei sărmani care nu au făcut niciodată baie în viața lor și nu deosebeau dreapta de stânga. Am crezut că aceasta era ceva trist, dar am uitat aceasta când am văzut India, când i-am văzut pe cei din stradă, leproși, cu mici cioturi de mâini; copii mici cu degete poate de dimensiunea aceasta, stând în acea linie. Apoi, acele mame mici, de pe stradă, cu bebelușii lor săraci, cu maxilarele lor adâncite, iar mâinile lor nu erau mai late decât atât, întinzându-se spre tine, strigând, plângând, murind de foame. Și noi aruncăm mâncarea la coșurile de gunoi.
Frate, vreau să-ți spun ceva. Aceasta este doar pe lângă subiect. Știi, Biblia spune că în ultimele zile, păgânii se vor trezi. Și o fac. Când am văzut americanii coborând din vapor acolo și cum se comportau în fața acelor oameni săraci, m-am simțit rușinat. Un băiețel mic cu un picior mare așa, târându-l, încercând să ajute câțiva americani care își pliau hainele, s-ar apropia, dar ei își puneau mâinile așa și se îndepărtau de acel băiat sărac. Doamne, ai milă. Este lipsit de inimă. Și noi ne numim creștini doar pentru că suntem americani. Ascultă, aceasta nu înseamnă nimic.
Ascultă, lasă-mă să-ți spun. Acolo stătea acel om bătrân lângă drum, cu câteva cârpe sau ceva în jurul feței…
Cât am fost în India, nu am văzut niciun om cu pantofi, nu am văzut nicio persoană îmbrăcată, nimic decât o pânză de ștergar. Picioarele și brațele lor erau atât de mici, aproape așa, picioare micuțe, fără încălțăminte, mergând pe stradă. Bineînțeles că erau acolo, oriunde ai fi fost, recunosc aceasta. Mergând pe stradă așa, cu maimuța slabă după el. El va veni și se va prăbuși pe stradă și va rămâne acolo. Aceasta este tot ce are ca adăpost. Nu deține nimic. Nu are pe nimeni care să-l hrănească. Dacă poate să se ridice, se va ridica, dacă nu, va muri acolo. Și ei vor veni noaptea, îl vor ridica, îl vor pune pe o targă ca aceasta, îl vor lua și îl vor duce într-un mare cuptor Salamander, ca să-l incinereze.
Puțin peste patruzeci de copii au fost la întâlnire și au auzit acel mic… două sau trei zile, pentru că toate speranțele erau duse. El era analfabet. Cred că vă imaginați cum este. Ei au primit resurse naturale, dar nu mentalitatea de a dezvolta ceea ce au primit.
Acolo era un bătrân care stătea în acea baltă de noroi. Dacă voia să bea apă, bea din balta aceea de noroi; dacă voia să gătească, lua din aceeași apă; dacă se spăla, lua tot de acolo pentru că nu avea nimic altceva… El locuia acolo unde s-au stabilit bunicul și tatăl lui… Tatăl lui era mort. Bunicul lui făcuse același lucru și la fel tată lui. Și iată-l în același lucru și probabil va fi aruncat în același loc.
Apoi vezi oameni mari din lume cu Cadillac-uri roz, albastre… și totuși i-au spus că noi toți ne tragem dintr-un singur om, că toți suntem egali. Ce s-a întâmplat? Ce s-a întâmplat acolo? Peste restul lumii preia controlul comunismul, iar cauza suntem noi. Acesta este adevărul. Comunismul vine cu o economie falsă și promite ceva defectuos. Oh, ce sunt ei, ce au făcut acești oameni și așa mai departe? Catolicii și așa mai departe? Și sărmanul acela are un suflet. El a venit în lume… i-au promis ceva… și au pus taxa de whisky, taxa de bere și alte lucruri de felul acesta. Dar biserica? Face același lucru. Mergem cu capul… Mai bine mă opresc aici… Sărmanii sfinți. Am cumpărat biletul și când m-am dus acolo, nu am avut decât foarte puțin. M-am dus acolo, iar când am văzut acele lucruri, mi s-a rupt inima, pur și simplu am simțit că nu mai pot.
I-am privit când am ajuns la hotel, m-am uitat afară și i-am văzut… sărmanii oameni mergând de-a lungul străzii. Am ieșit și am început să le dau, dar au trebuit să mă ia de acolo… Sărmanele fetițe cu bebeluși înfometați, așezate pe lângă pereți… unele erau atât de slabe, femei mici, stăteau cu capul plecat, murdare, fără haine pe ele, doar o pânză… cu greu puteai respira… și erau ființe umane.
Ascultați! Aceștia sunt oameni! Sunt făcuți din același material ca și noi. Nu sunt de o altă rasă. Nu sunt păpuși, sunt copii ai lui Dumnezeu și au același drept să stea jos și să mănânce pui prăjit ca și noi în țara noastră. Dar noi, ca națiune, am eșuat, ca biserică creștină am eșuat (Exact așa) să le aducem acestora.
Acum, observați. Când am ajuns acolo și ne-am întors, i-am spus lui Billy: „Cum putem face aceasta?” El a spus: „Tată, nu știu.” Am mers jos, am luat niște rupii. M-am dus la fereastră și m-am uitat afară, acei oameni se uitau în jurul lor, ei erau pe străzi, toți cerșind și așa mai departe. Și…
Mai întâi, mi-au adus cina, dar nu am putut s-o mănânc, gândindu-mă la acei oameni săraci de afară… Nu am putut s-o fac. Așa că… aveau o portocală și câteva biscuiți, și am ieșit acolo. Și o doamnă trecea cu un copil mic, plângând așa, și am aruncat… am strigat la ea, am aruncat portocala. Dumnezeule, coaja și tot, cât de tare am putut, către acel copil.
Acea mamă săracă stând acolo, s-a uitat în sus, cu lacrimi curgând din ochii ei, în timp ce legăna copilul, cu copiii, mânuțele mici întinse așa. Nu am putut să suport.
M-am uitat la ei și am spus: Oh, Billy…” El a zis:
„Tată, nu pot privi așa ceva!”
„Nici eu nu pot”, am răspuns eu.
Am spus: „Aruncă și biscuiții afară.” M-am dus înapoi și am spus: „Du-te, ia-mi niște rupii din nou.” Așa că m-am dus acolo; am ieșit afară și am început să le aruncăm pe fereastră. Frate, a fost cea mai patetică priveliște pe care ai văzut-o vreodată, să vezi leproși fără mâini și aproape fără picioare, doar niște butuci, mergând și nicio modalitate de a ridica rupiile . Știți ce fac pe o stradă murdară? Le ling, doar aceasta vor face, ling rupiile de pe stradă cu limba și o iau la fugă cât de repede pot pentru a obține ceva de mâncare cu ele, cu acele rupii.
Credeți că facem bine ca națiune? Nu ar trebui noi, creștinii, să ajutăm la ceva de genul acesta? În loc să ardem grâul nostru, să-l punem pe câmpuri, să-l aruncăm și altele în ocean; sufletul tău trebuie să culeagă aceasta, nu știi? Da.
Este adevărat. Știu că doare; îmi amintesc că m-am născut în această țară, cea mai mare națiune din lume, dar, frate, sub steagul creștinismului eșuăm pentru că am lăsat lucrurile să meargă așa cum au mers. Apoi, când am mers acolo, am spus…În seara aceea, când am mers la întâlnire, dar era aproape imposibil să intru.
A doua zi, am fost primit de șaptesprezece religii diferite din India. Gândiți-vă la aceasta: șaptesprezece religii diferite, fiecare negând creștinismul. M-au dus la templul Jainilor. Ei au musulmani, hinduși, sikh, jaini, budiști. Oh, Doamne! Unii dintre ei sunt adoratori ai soarelui, alții adoră vacile. Jainii…Voi explica aceasta pentru că am fost la mănăstirea lor. Nu își pot tunde părul; trebuie să-l tragă cu degetele. Nu își pot tunde barba, așa că o trag cu degetele. Și trebuie să poarte un fel de mască de hârtie care se pune pe gură și se leagă în jurul urechii, pentru că se tem că, dacă ar respira un țânțar ar putea fi mama sau tatăl lor mort, pentru că ei cred în reîncarnare. Aveau un mic obiect cu care măturau înainte pe unde mergeau, pentru că se tem că ar călca un unchi sau o mătușă sau mama cuiva care a murit și s-a întors în formă de purice sau ceva. Nu este groaznic?
Aceste persoane, în mod natural, ca bărbați și femei, sunt frații și surorile noastre. Dacă tu ai fi pe moarte, ei ar putea să-ți facă o transfuzie de sânge pentru a-ți salva viața. Știați că… un chinez, un om de culoare sau oricine ar fi el, Dumnezeu i-a făcut pe toți oamenii dintr-un singur sânge? Dar, știți că, dacă pui o picătură de sânge de animal în tine, te-ar ucide? Niciun animal nu poate face transfuzie de sânge unui alt animal, de la o specie la alta. Vedeți cum a făcut Dumnezeu? Noi nu venim dintr-un animal; venim din Dumnezeu. Dumnezeu a făcut omul după chipul Său.
Acum, acel tip stătea acolo în acea stare. Trebuie să mă grăbesc. Observați. Când am terminat cu serviciile, am fost la slujbele Jainilor. Ne-au primit acolo; a trebuit să ne scoatem pantofii și am intrat, aveau perne mari pe care trebuia să stăm… și marele preot, capul tuturor, stătea în fața mea… Apoi șaptesprezece religii diferite erau reprezentate acolo, fiecare privind spre mine, iar eu stăteam în mijloc, privindu-i.
Și așa, se ridicau cu traducătorul. Unul dintre ei a spus: „Voi, în America, vă numiți creștini, vă numiți religioși. Voi finanțați orice cercetare științifică pentru a găsi un fel de bombă sau ceva care-i va ucide pe semenii voștri. Încercați să omorâți pe toată lumea de pe Pământ cu vreo bombă atomică, apoi spuneți că sunteți religioși. Dacă L-ați avea pe Dumnezeu și sunteți plini de milă, atunci ne-ați accepta pe noi.”
S-a ridicat celălalt, un musulman, și a spus: „Tu, ești creștin? Tu ai cartea ta, care se numește Biblia. Le avem și noi aici în magazine. Noi ne întrebăm despre unele lucruri din Biblie. De exemplu, Marcu 16 și alte locuri, și atunci i-am întrebat dacă am putea să-L vedem pe acest Isus despre care vorbiți, Cel care a înviat din morți, dacă am putea să vă vedem pe voi, învățătorii, producând ceea ce a spus El că veți face și atunci vom crede că a înviat din morți. Dar voi spuneți că acea parte nu este inspirată. Vreau să știți un lucru: întregul Coran este inspirat.”
Aceasta este. Eu doar am stat și am ascultat, nu am spus nimic. Apoi, când am plecat, am spus: „Domnilor, ați veni la întâlnirea mea? Dacă vom avea poliția și altele pentru a vă duce într-un loc?” Ei au promis că vor veni.
A doua seară, care a fost a doua mea seară, a fost un lucru pe care l-am făcut noaptea trecută, un băiețel surdo-mut a fost vindecat, dar nu am mai putut continua pentru că a fost pur și simplu… Cu a doua persoană, a devenit haos.
În noaptea următoare, când Billy și cu mine am mers la întâlnire, am făcut aproape o oră și patruzeci și cinci de minute încercând să intrăm. Aveau linii de oameni care erau ținuți acolo de patru sau cinci polițiști și miliție, dar nu îi puteai opri. Așa că linia se închidea așa, apoi înapoi așa, se împrăștiau, până am ajuns acolo.
Și când am ajuns la întâlnirea din acea noapte, toți acești bărbați stăteau acolo. Duhul Sfânt a venit. Oh, Dumnezeule, ce simt despre El!
După un timp… Nu puteau da numere de rugăciune, așa că am spus: „Lăsați-i să meargă unul câte unul și să îi aducă.” Nu puteau să-i alinieze pentru că nu era nicio cale de a face aceasta. Așa că mergeau, ridicau câte unul, iar Billy și unii dintre frați se duceau, îl luau și-l aduceau aici. Nu puteai auzi nimic pentru că, pur și simplu, aproape două mile în orice direcție, se auzea doar strigătul oamenilor.
Astfel, în acea noapte au venit câțiva oameni, iar El a arătat viziuni despre ce probleme aveau, dar nu a spus că erau vindecați. Și eu nu am putut să spun aceasta, bineînțeles, era un demon.
Apoi a venit un copil și m-am gândit: „Sigur, acum va fi momentul.” Copilul acela avea un braț infirm. I-am spus cine este, de unde vine, ce a făcut și totul despre el. Dar nu am avut nicio siguranță că era vindecat, așa că l-am lăsat să treacă.
Apoi a venit un bărbat care era orb. Îl conduceau. Și când a venit, a stat acolo, iar traducătorul îi vorbea, desigur, eu nu vorbeam limba lor. Și primul lucru pe care l-a făcut El, a fost să-i spună cine era. Apoi i-a spus că era căsătorit, avea doi copii și i-a spus că era un adorator al soarelui. Acum, ce fac ei? Stau și privesc soarele. Pe măsură ce soarele răsare, ei se uită fix la el, până când apune complet în Vest. Fusese complet orb timp de douăzeci de ani din cauza adorării soarelui.
Am fost atent să văd ce spunea viziunea. Dar, de îndată ce viziunea s-a terminat, m-am întors către audiență, doar ca să mă rog pentru bărbat și să-l las să treacă. Atunci viziunea s-a arătat din nou și în fața mea era el cu vedere. M-am gândit: „Aceasta este.”
Acum, oh, Dumnezeule, este… Oh, ce sentiment! Am crezut că fiecare demon din chinuri ar fi venit atunci, dar nu l-ar fi oprit. Dumnezeu a spus că se va împlini. M-am gândit: „Acum este momentul.” Așa că m-am întors spre oamenii din fața mea, și am spus: „Ați spus că, dacă vreodată ați vedea pe Isus Hristos reprodus în viața Lui în Biserică, L-ați accepta. Ce ziceți acum?”
Acesta este același lucru pe care L-a făcut El. El nu a pretins că este un vindecător, ci a spus: „Eu fac doar ce îmi spune Tatăl să fac, ce Îmi arată El.” (Ioan 5.19). Când a trecut prin acea scăldătoare unde erau toți acei oameni paralizați și nu l-a vindecat pe niciunul dintre ei, ci a mers la un bărbat care zăcea pe o saltea, l-a făcut bine și a mers mai departe. Și când L-au întrebat, a spus: „Adevărat, adevărat, vă spun, Fiul nu poate face nimic de la Sine, decât ce vede pe Tatăl făcând; aceea face Fiul la fel.”
Eu am spus: „Desigur, eu nu pot vindeca pe nimeni, dar dacă Dumnezeu îmi spune să spun că o anumită persoană este vindecată, aș face aceasta.” Uitați-vă la bărbatul care zăcea acolo. Probabil, mii au murit când slujirea Lui a fost în desfășurare, dar El a înviat din morți doar trei dintre ei, și aceasta este greu de crezut. Înțelegeți ce vreau să spun?
„Acum, vreau să vă întreb ceva, în timp ce ne grăbim să încheiem. Vreau să vă întreb ceva. Domnilor, dintre religiile Indiei…” Nu, „fraților”, pentru că nu erau frați. „Iată un om căruia Duhul Sfânt i-a spus numele și i-a spus cine este, exact așa cum a făcut Domnul nostru Isus. Iată un om care nici măcar nu vorbește limba mea. Este mai bătrân decât mine, ne-am născut la douăsprezece mii de mile distanță sau mai mult, în națiuni diferite, naționalități diferite, limbi diferite, nici nu știu ce am spus, dar Duhul Sfânt i-a spus cine este, de unde vine și ce a făcut.” Am spus: „Aceasta ar trebui să fie suficient pentru a vă convinge. El este orb. Domnilor din religiile lumii, religia voastră poate face ceva pentru acest bărbat? Nu mai mult decât să-i schimbe… felul de gândire.” Voi spuneți: „Ei bine, este un adorator al soarelui. A devenit orb, sincer în inimă, și a crezut că Îl adora pe Dumnezeu. Acum, el a adorat creația în locul Creatorului. Creația, în locul Creatorului.” Am spus: „Dar a făcut-o. Acum, de ce doriți să-l faceți un Jain? I-ați spune că greșește și că ar trebui să adorați insectele. Ce este dacă vreți să-l faceți un adorator al vacilor? I-ați spune că greșește și: „Adoră vaca.” Musulmanul, la fel; budistul, la fel; i-ați spune că greșește, doar i-ar schimba doar felul de gândire, ceea ce este psihologie. Noi avem același lucru în America, doar că nu avem zei diferiți. Dar un om vrea să facă metodist dintr-un baptist; un baptist vrea să facă prezbiterian dintr-un luteran; un penticostal vrea să facă un adunarian dintr-un unitarian; și cei de la unitarieni vor să facă ceva din altceva.”
Ce este aceasta? Psihologie. Așa este. Dumnezeu ne salvează. Desigur. Un singur Dumnezeu adevărat și viu! Dumnezeu cheamă omul să Îl adore pe El. Am spus: „Avem aceasta în America, doar într-o altă formă. Avem un singur Dumnezeu, dar avem o mulțime de organizații diferite care încearcă să facă oamenii să creadă că este calea metodistă; să creadă că este calea penticostală; să creadă că este Căminul lui Dumnezeu sau: „Noi credem că este așa sau așa.” Este doar psihologie, dar omul născut din nou, este născut din nou. Aceasta este tot.”
Nu contează la ce biserică aparții, dacă nu ești născut din nou, ești pierdut, nu ești copilul lui Dumnezeu. Isus a spus: „Dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.”
În continuare, am spus: „Aceasta este. Avem același lucru în America, doar într-o altă formă. Același demon face aceasta; este doar sub o altă formă. Dar problema este că fiecare dintre voi spuneți că dumnezeul vostru este nemuritor…” Și începând… Ei bine, unii dintre ei au spus că religia lor a început înainte de a fi Adam aici. Așa că, oh, Doamne, ei erau mult mai înaintea religiei evreiești, orice aveau ei. Apoi am spus: „Acum, dacă nu este un „ism”, și toată creația vine de la dumnezeul vostru, aceasta este o creatură a lui Dumnezeu. Cu siguranță, puteți face ceva în legătură cu aceasta.” Oh, frate, nu știi ce înseamnă aceasta.
Ascultați. Credeți că ați putea provoca pe cineva în felul acesta acolo? Nu, decât dacă Dumnezeu ar spune aceasta. Dar când Dumnezeu spune aceasta, s-a rezolvat. Ați fost la întâlnirile mele înainte, ați văzut-o.
Am spus: „Acum, dacă spun adevărul, că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu L-a înviat în a treia zi ca mărturie, S-a înălțat la cer și a spus: „Lucrurile pe care le fac Eu, le veți face și voi.
Mergeți în toată lumea, predicați Evanghelia; iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul lumii.
Puțin timp și lumea nu Mă va mai vedea; dar voi Mă veți vedea, pentru că Eu… (pronume personal) …voi fi cu voi, chiar în voi, până la sfârșitul lumii.” Așa este. Dacă El a înviat din morți, El este confirmat exact așa cum a promis că va face în Biblie. Acum, veniți aici dacă este vreun doctor sau oricine vrea, să examineze bărbatul mai întâi.”
Apoi am adăugat: „Dar Isus Hristos a înviat din morți și mărturisesc că am văzut o viziune cu bărbatul care stă aici, că va primi vederea. Acum, dacă este vreun doctor sau oricine dintre voi…” Gândiți-vă că am spus aceasta la cinci sute de mii de oameni: „…sau oricare dintre voi, domnilor, din religiile Indiei, dacă dumnezeul vostru este un dumnezeu puternic și atotputernic, veniți în față și produceți un astfel de miracol pentru acest bărbat.”
Toți au rămas tăcuți. Așa este, pentru că nu credeau în viziuni, nu credeau în supranatural, nu aveau nimic în ce să creadă. Dar l-au adus pe bărbat.
Am spus: „Dacă Isus Hristos îi va da vederea în timp ce stă aici, în această după-amiază, și vă spun acum… Poate că îmi veți aduce pe altcineva în rând, nu știu ce voi face, dar Hristos a spus că acest bărbat, care stă aici, va primi vederea, așa cum spun acele semne, Cuvântul pe care El mi-a spus să-L spun.”
Acolo stăteau sute și sute de misionari care priveau. Am spus: „Acum, dacă în aceste zile, El nu înseamnă aceasta, atunci mergi și rămâi un neputincios, la fel ca înainte!”
Vedeți, noi slujim același Dumnezeu care a fost la început: Creatorul. Și El o dovedește. Amin.
L-au adus pe bărbat în față. Am pus mâna pe el așa cum era în viziune și am spus: „Iubite, Tată Ceresc, eu stau aici, înaintea celor șaptesprezece religii diferite care Ți se împotrivesc, pentru Cuvântul Tău. Acești oameni sărmani sunt conduși orbește, dar lasă ca astăzi să fie cunoscut că Tu ești încă Domnul Isus Cel înviat din morți. Lasă-i să știe că am spus adevărul, că El este Fiul lui Dumnezeu, că a înviat din morți și este cu noi astăzi, făcând aceleași lucruri pe care le-a făcut când a fost aici. Doamne, Tu ai promis aceasta în Biblia Ta. Te rog s-o împlinești acum.”
Când mi-am ridicat mâinile de pe ochii lui, el a țipat atât de tare că nu mai era nevoie de microfon. A început să prindă pe toată lumea, chiar și pe primarul orașului, și l-a îmbrățișat și l-a sărutat. El putea să vadă la fel de bine ca oricare alt bărbat din această clădire astăzi. Și acel bărbat a mărturisit în fața președintelui Indiei.
Toată lumea a rămas liniștită pentru o clipă; apoi poliția alerga în jur, pentru că oamenii, pur și simplu, te-ar fi călcat în picioare.
Am încercat să-l țin așa, și am spus: „Acum…” Înainte de a mă ruga pentru bărbat, am spus: „Dacă Isus Hristos va restaura vederea acestui bărbat conform acestei viziuni, așa cum am spus, câți dintre voi, cei de aici, vor renunța la toate celelalte religii și Îl vor accepta pe Dumnezeul cel viu, care Se dovedește a fi aici? Câți dintre voi?” Toate mâinile s-au ridicat peste tot în jur. „Acum, câți dintre voi Îl acceptați pe Isus Hristos ca Mântuitor personal?” A fost ca o masă neagră venind din toate părțile, oameni strigând, ridicându-și mâinile spre Dumnezeul cel viu. Nu aș putea să vă spun, nimeni altcineva nu ar putea să vă spună, câte mii L-au acceptat pe Domnul Isus ca Mântuitor personal.
În Glorie veți vedea unde au mers banii voștri. Voi ați făcut aceasta, aveți și voi o parte. Așa este.
Când am ieșit de acolo în acea noapte, mi-au smuls pantofii din picioare, mi-au rupt haina și buzunarele mi-au fost rupte… Poliția a venit să mă scoată până la mașină. Erau atât de mulți oameni care se urcaseră pe mașină încât au apăsat capota mașinii în jos. Nu puteau să îi miște, căci oamenii băteau și o împingeau înapoi.
Oh, Doamne, privind pe stradă, bătrânele și bătrânii săraci stând acolo murind și totul, și bărbații nici măcar nu puteau ajunge aproape de tine. A doua zi, când am vrut să plecăm, nu era niciun mod de a ajunge acolo, niciun fel de cale. Mi-au spus: „Reverend Branham, cel mai bun loc din New Delhi ar fi un amfiteatru care va primi un milion de oameni.” Mă voi întoarce imediat, prin harul lui Dumnezeu.
Mii de oameni vin la Domnul Isus. Ce înseamnă aceasta? Le dai o… Cât este de bine, le-ai putea da un milion de pliante și le-ar citi. Aceasta este bine. Le-ai putea predica Evanghelia din acest loc doar Cuvântul, cât de bun este; este în regulă, este perfect; totuși, aceasta nu ar fi rezolvat problema. Evanghelia este demonstrarea sau manifestarea Cuvântului scris, este manifestarea a ceea ce spune Biblia și ceea ce spune pliantul făcându-L cunoscut oamenilor, prin predicarea Evangheliei în fiecare națiune și popor, atunci va veni Isus.
Cred că El cheamă oamenii în această ultimă zi. Cred că cea mai mare mișcare pe care această lume a cunoscut-o vreodată, are loc acum. Cred aceasta. Cred în El cu toată inima mea. Credeți și voi la fel?
Din adâncul inimii voastre. Aici s-a întâmplat ceva, nu pentru că ați citit și ați crezut. Aceasta este bine, este primul pas, aceasta este credința. Dar prin credință cumpărați ceea ce se întâmplă aici. Prin credință o credeți intelectual, dar cu adevărat s-a întâmplat aceasta aici, prietene? Este ceva acolo, care atinge pacea cu Dumnezeu și cu toți oamenii. Nu contează ce ai făcut: poate ai strigat, poate ai alergat, poate ai vorbit în limbi; poate ai făcut toate aceste lucruri, dar nu despre aceasta vorbesc. Vedeți? Vorbesc despre faptul că aici a existat o pace, care aduce pace cu Dumnezeu și cu toată lumea, o pace care depășește orice înțelegere.
Pavel a spus: „Chiar dacă am puterea, credința să mut munții și așa mai departe, și nu am dragoste, iubire, nu sunt nimic. Chiar dacă am puterea sau să hrănesc pe cei săraci; și cunosc toate limbile, vorbesc în limbi ca oamenii și îngerii și toate aceste lucruri, sunt nimic.” Pacea în inimă, Evanghelia. Nu ascultarea Cuvântului, ci primirea puterii aici jos, în inimă. Sper că ați primit-o, în timp ce ne plecăm capetele pentru un cuvânt de rugăciune.
Tată iubitor, venim la Tine la sfârșitul acestei ore de vorbire despre Evanghelie. Tu, Doamne, știi toate lucrurile, știi inima omului; și Tu vezi această zi în care trăim, cum s-a schimbat lumea, cum „oamenii sunt îngâmfați, mândri, iubitori de plăceri mai mult decât iubitori de Dumnezeu, călcători de legământ, clevetitori, imorali, trufași, disprețuitori ai celor care fac bine, având o formă de evlavie, dar negând puterea ei.” Văzând cum epoca aceasta aduce culturi, fanatici care se ridică imitând, dar știind că Tu ai promis și împlinești, că în aceste ultime zile vei trimite martori și noi suntem aici.
În această zi vedem că Tu faci ceea ce ai spus că vei face, realizând că în orice moment această lume ar putea fi complet distrusă de o bombă cu hidrogen; cum o mare bombă cu cobalt ar putea lua viața tuturor insectelor, tot ce există pe fața pământului, în doar câteva momente.
Ce ar face oamenii astăzi, Tată, așa cum mă gândesc acum, dacă radioul din Phoenix ar începe să strige, și peste tot altundeva, că aceste bombe atomice au scăpat de sub control și nu există nimic care le-ar opri? Ce țipăt ar fi în stradă? Nu este de mirare că Iacov a spus: „Duceți-vă, voi, oamenii bogați, aruncați-vă banii pe străzi, plângeți în iad,” și așa mai departe. Dar oamenii au respins invitația Domnului Isus, doar pentru a fi populari. Dumnezeu să aibă milă de noi. Ajută-mă, Doamne, pentru că nu știu câte zile mai am de petrecut în această lume, dar ajută-mă să fiu adevărat. Ajută fiecare bărbat și femeie de aici să-și găsească poziția, dacă sunt în Hristos sau afară din Hristos. Dacă sunt afară din Hristos, ajută-i să vină, pentru că Dumnezeu este Legea prin marea promisiune a lui Hristos și este gata să-i răscumpere, iar ei pot să-L accepte acum, în această după-amiază, și să fie mântuiți.
În timp ce ne plecăm capetele, întreb în audiență (dacă pianul, ceva muzică, vă rog), există vreo persoană aici, la etajul de jos, care nu este creștin și ar vrea să spună: „Frate Branham, în inima mea este ceva și vreau ca Dumnezeu să vadă mâna mea, vreau să-L accept acum pentru o experiență a nașterii din nou. Eu nu am fost niciodată creștin, dar, vreau cu adevărat, să fiu creștin, și ridicând mâna mea, nu spre tine, frate Branham, ci spre Dumnezeu, vreau să mă accepte acum, pentru că am venit”? Ați ridica mâna, undeva jos? Dumnezeu să vă binecuvânteze. Altcineva? Ridicați mâna și spuneți: „Acum Îl accept pe Domnul Isus.” Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Altcineva? Dumnezeu să te binecuvânteze. Altcineva, la etajul de jos?
Gândiți-vă la aceasta, prieteni, înainte ca soarele să apună în această după-amiază. Nu spun că va apune, dar s-ar putea să fie sfârșitul, dacă nu pentru restul lumii, poate că ar fi pentru tine sau pentru mine. Poate acum, în timp ce sunteți cu mintea întreaga, doar ridicați mâna și spuneți: „Doamne, acum cred. Te rog să ai milă de mine. Vino, cred.”
Sus, în balconul din stânga, cineva de acolo ar ridica mâna? Dumnezeu să te binecuvânteze, tinere. Dumnezeu să te binecuvânteze, micuțul meu prieten. Dumnezeu să te binecuvânteze. Altcineva pe acolo? Ridicați-vă mâna, nu spre mine, ci spre Dumnezeu, și spuneți: „Doamne, prin aceasta vreau să-Ți aduci aminte de mine când voi muri. Vreau să-Ți aduci aminte, Doamne, că astăzi, în acest loc, am ridicat mâna.”
La balconul din dreapta, cineva ridică mâna, spune: „Doamne, aici este mâna mea. Sunt aici, curăță-mă, Doamne, ia toată păcatul și fă-mă smerit?”
Cineva, oriunde, care a fost un decăzut, ar ridica mâna și ar spune: „Oh, am încercat atât de mult! Am venit o vreme și am plecat o vreme, și nu am reușit niciodată să fiu stabil.” Prietene, nu ai crezut în inima ta.
Isus a spus: „Cine aude cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis, are viață veșnică și nu va veni niciodată în condamnare, ci a trecut deja din moarte în viață.” Pentru că a crezut din inima lui, în Fiul lui Dumnezeu, nu doar din minte, ci din inimă, s-a întâmplat ceva acolo. Este inima ta care crede. Nu contează ce spune mintea ta, inima ta crede.
Acum, toți cei care au așteptat, au trăit o viață oarecum decăzută și vreți să deveniți creștini, ridicați-vă mâna, oriunde la etajul de jos, un decăzut, vreți să vă întoarceți la Dumnezeu? Sus în balconul din dreapta sau stânga, un decăzut, ai îndrăzni să-L înfrunți pe Hristos? Dumnezeu să te binecuvânteze. Altcineva? Ridicați-vă mâna, și spuneți: „Sunt gata să părăsesc starea mea, acum în Hristos, vin înapoi acum cu o asigurare deplină în inima mea că Dumnezeu mă va primi acum.”
Este cineva aici care nu este născut din nou, care nu are Duhul Sfânt? Spune: „Doamne, acum vreau să primesc Duhul Sfânt. Am crezut, dar încă nu am primit Duhul Sfânt, încă nu am fost născut din Duhul în inima mea. În mintea mea, cred fiecare Cuvânt pe care-L spune Biblia, cred bisericile, cred păstorul, cred toate, dar încă nu am experimentat aceasta în inima mea; pacea (Oh, Doamne!) ca niște râuri, făcându-mă să-L iubesc pe Dumnezeu cu o iubire neîmpiedicată, nemuritoare. Fă-mă să iubesc pe toată lumea. Nu contează ce fac ei împotriva mea, îi iubesc, nu pot să mă abțin. Vreau această experiență.” Aceasta este când ești născut din nou.
Dacă nu ai acea experiență, dacă ești un credincios creștin, dar încă nu ai acceptat-o sau experimentat-o, ridică mâna și spune: „Frate, prin aceasta ridic mâna mea spre Dumnezeu.” Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. Altcineva? Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Dumnezeu să te binecuvânteze și pe tine. Așa este. Ridică-ți mâna. Dumnezeu să te binecuvânteze. Sus în balcon, cineva, nu a primit Duhul Sfânt? Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule. Dumnezeu să te binecuvânteze. Dumnezeu să te binecuvânteze. Sus în balconul din dreapta? Dumnezeu să te binecuvânteze, bine. Acum, Dumnezeu să te binecuvânteze, pe tine, pe tine. Este minunat. Altcineva? Ridicați-vă mâna. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Este minunat.
„Doamne, îmi ridic mâna, cerându-Ți, pe măsură ce văd ziua apropiindu-se, sfârșitul lumii.” Ați auzit, duminica trecută, ce a spus știința la radio? Ascultați atent, cu capetele plecate în rugăciune. Știința spune, cercetările științifice spun că sfârșitul lumii este aproape. Este aici, prietene. Unde ești tu? Ești în Hristos, astăzi? „Doamne, vino în mine acum, în timp ce ne rugăm.” „Cum fac aceasta, frate Branham? Cu mintea mea?”
Cu inima ta. Cere-I lui Dumnezeu acum să te umple cu bunătatea Lui, în timp ce ne plecăm capetele.
Tată bun, Creator al cerurilor și al pământului, Autorul vieții veșnice, astăzi, chiar astăzi, în Shriner Auditorium, aici în Phoenix, Te rog ca fiecare păcătos care a ridicat mâna să fie acceptat. Știm că sunt, pentru că Tu ai spus: „Cine vine la Mine, nu-l voi alunga.” Și Tu ai mai spus, Doamne Isuse: „Nimeni nu poate veni la Mine, decât dacă Tatăl Meu îl atrage mai întâi.” Atunci mare Duh Sfânt, ești aici în această clădire vorbind cu bărbați, femei, băieți, fete, atrăgându-i, atrăgându-i. Cu natura lor, nu ar fi putut cere, dar Tu i-ai atins mai întâi. Omul nu Te caută, Tu cauți omul.
Isus a spus că trebuie să cauți mai întâi. Tu i-ai chemat și ei vin acum să-L accepte pe Domnul Isus ca Mântuitor. Împlinește-o, Doamne, chiar acum. Fă că pacea să ancoreze în sufletul lor, ca râurile care curg atât de liber și bucuria de a fi liber de păcat să se reverse acum asupra ființei lor. Uită-te la ei, Doamne. „Chiar dacă păcatele tale sunt ca sângele, vor fi albe ca zăpada.”
Mă rog, Tată, ca fiecare miel să fie luat înapoi în turmă. Și cei care au vrut să fie născuți din nou, îndeplinește, Doamne, fie ca marele Duh Sfânt, mișcându-Se în mod tainic, și coborând în această clădire chiar acum, să-Și facă loc în fiecare inimă, să ocupe locul sufletului. Împlinește-o, Doamne!
Poate că acesta să fie începutul uneia dintre cele mai mari, cele mai spirituale treziri pe care acest oraș le-a avut vreodată. Poate că va izbucni în fiecare biserică, o mare bucurie în tot orașul. Poate că-i vei vindeca pe cei bolnavi și pe cei suferinzi și vei aduce o mare bucurie. Poate că va fi o trezire aici, la fel ca atunci când Filip a mers în Samaria, chiar acum, pentru că o cerem în Numele Său. Amin.
Câți dintre voi simțiți în inima voastră acum, că, dacă Isus ar veni, ați putea merge cu El? Să vedem mâna voastră, ridicată peste tot. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Oh, nu-i minunat?
Bine, dați-ne un acord mic pentru, „Putere, putere, putere lucrătoare, în Sângele Mielului.”
Să cântăm acum, toți, în timp ce rămânem așezați un minut:
„Este putere, putere, putere lucrătoare,
În Sângele Mielului;
Este putere, putere, putere lucrătoare,
În prețiosul Sânge al Mielului.”
Oh, ai vrea să fii liber…
-Amin-