GENELE CUVÂNTULUI SĂU- Partea a doua

19 ianuarie 2025

Să deschidem Bibliile la Ieremia 1.4. Vom continua cu partea a doua la Genele Cuvântului Său, pentru că data trecută nu am spus totul. Apoi a venit fratele Stan, și a spus unele lucruri foarte frumoase care m-au încurajat și mi-au deschis ochii și mai mult, așa că vreau să mă întorc și să spun unele din acele lucruri.

Deci, să mergem la Ieremia 1.4-5:

„Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

„Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoșteam; și mai înainte ca să fi ieșit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte și te făcusem proroc al neamurilor.”

Dacă vă amintiți, când am privit la Genele Cuvântului, am mers în două locuri din Scriptură, unde Isus a vorbit despre Sămânță. Într-un loc, El a vorbit despre Fiul omului că a semănat Sămânță în câmp, dar a venit vrăjmașul care, de asemenea, a semănat sămânță în câmp, iar când au apărut, ei au văzut că era neghină, și era amestecată cu grâul, era o sămânță amestecată. Apoi, El a explicat pildele. Fiul omului a semănat Sămânța, care sunt sfinții, iar dușmanul a venit și a semănat neghină printre grâu, dar la sfârșitul timpului, ele vor fi separate.

Așadar, El a spus că Sămânța sunt copiii Împărăției. Dar în altă pildă, El a vorbit despre semănarea Seminței în patru feluri de pământ: lângă drum, pe stâncă, între spini și unele au căzut în pământ bun. Apoi, El a spus că pământul bun sunt cei predestinați, cei aleși, iar Sămânța este Cuvântul Său. Mă aventurez să spun că ambele pilde sunt moduri diferite de a explica același lucru, pentru că, ce este Sămânța? Copiii Împărăției. Ce este Sămânța lui Dumnezeu? Este Cuvântul Său. Voi sunteți parte din Cuvânt, și Cuvântul este Sămânța; iar Sămânța este în voi ca parte a Cuvântului lui Dumnezeu.

Așadar, într-un loc, Sămânța ești tu, iar în celălalt loc Sămânța este Cuvântul care cade în tine. Dar noi știm că Cuvântul vine la Cuvânt ca să trezească Viața Cuvântului și să manifeste Cuvântul. La sfârșit, este tot Cuvântul.

Vreau să citesc același citat pe care l-am citit duminică. Este din mesajul Singurul loc de închinare oferit de Dumnezeu:

„El a avut în inima Sa, înainte de întemeierea lumii, un Fiu, pentru că El este un Tată. Dar acesta era încă în Genele Cuvântului Său. Astfel, El a creat un om pe care l-a pus sub acțiunea morală liberă, dar omul a căzut. Dar marele Sculptor, Dumnezeu, care l-a făcut pe om din țărâna pământului, nu S-a mulțumit cu aceasta, și a început să-l facă pe om din nou.”

Și el a început să vorbească despre procesul de întoarcere la Fiul lui Dumnezeu, de întoarcere la Isus Hristos. Dar el a spus: „…Acesta era încă în Genele Cuvântului Său.” El avea o dorință  pentru acel Fiu perfect, care să-L reflecte pe El, și era în Genele Cuvântului Său.

Astfel, data trecută am început să vorbim despre Gene și Genetică, și m-am minunat împreună cu voi despre cum a putut fratele Branham să înțeleagă lucruri care se întâmplau în lumea științifică, pentru că ei abia începeau să descopere lucruri în acest domeniu al Geneticii, care s-a deschis prin anii 1940 sau 1950, dar au început să facă descoperiri în 1960, și mai departe. Fratele Branham a reușit să atingă aceasta și s-o aducă în model spiritual care ne-ar aduce lumină. Aceasta este uimitor!

Deci, din acel timp, acest domeniu al Geneticii a explodat, și este minunat că înainte ca profetul să părăsească scena, el a început să se ocupe cu adevărat, de Sămânța Genă a lui Dumnezeu, Gena lui Dumnezeu, Sămânța lui Dumnezeu, în anul 1965, chiar înainte ca Domnul să-l ia, și ne-a lăsat acest concept. Astfel, știința a explodat în această înțelegere, și înțelegerea noastră spirituală a explodat, de asemenea. Așadar, noi suntem recunoscători pentru aceste lucruri.

În mesajul Conducere, fratele Branham a spus:

„Voi sunteți aici pentru că numele vostru a fost pus în Cartea Vieții Mielului, înainte de a fi cândva întemeierea lumii. Este exact corect. Voi sunteți o Genă, o Genă spirituală din Tatăl vostru ceresc, o parte din Cuvântul lui Dumnezeu.”

Deci, noi știm că facem parte din acel Cuvânt, „La început a fost Cuvântul,” și noi facem parte din Acesta. De aceea, când acel Logos a ieșit din Dumnezeu, El conținea toate atributele lui Dumnezeu. Acesta a fost Gândul lui Dumnezeu exprimat în formă de Logos, iar voi și eu eram în El, pentru că Acela era Cuvântul, iar noi eram parte din Cuvântul lui Dumnezeu. Noi vom privi la aceasta.

Să mergem înapoi la Ieremia 1.4-5:

„Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

„Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoșteam; și mai înainte ca să fi ieșit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte și te făcusem proroc al neamurilor.”

Credeți că această Scriptură se aplică numai pentru Ieremia? Nu mă refer la detaliul acesta: „Eu te-am rânduit profet al neamurilor,” pentru că acesta nu vi se poate aplica vouă, ci mă refer la faptul că: „Eu te-am cunoscut înainte de a te forma în pântecele mamei tale, și înainte de a ieși din pântecele ei, eu te-am sfințit și te-am rânduit…”

Vrei să spui că Dumnezeu m-a cunoscut înainte ca El să mă formeze în pântece? Înainte de conceperea mea, Dumnezeu m-a cunoscut și mi-a rânduit lucrarea pe care o voi face pe acest Pământ? Categoric! Pentru că aceasta face parte din Gena Lui, face parte din Genetica Lui, aceasta face parte din Gândul lui Dumnezeu care se va desfășura la timpul potrivit.

Acum, vreau să citesc mai departe pentru că aceasta devine pentru mine și pentru voi o lecție:

„Eu am răspuns: „Ah, Doamne Dumnezeule, vezi că eu nu știu să vorbesc, căci sunt un copil.”

Nu pot citi mai departe. Răspunsul lui Ieremia la ceea ce i-a spus Dumnezeu: „Eu te-am cunoscut înainte de a te forma în pântece, și înainte de a ieși, te-am rânduit și te-am sfințit să fii un profet al neamurilor,” a fost: „Doamne, eu nu pot să fac aceasta.” Acesta a fost răspunsul lui. Oh, acesta a fost un răspuns atât de sănătos! Dar Dumnezeu i-a adus puțină corectare, pentru ca el să-și corecteze înțelegerea. Iată ce a spus în continuare:

„Dar Domnul mi-a zis: „Nu zice: „Sunt un copil,” căci te vei duce la toți aceia la care te voi trimite, și vei spune tot ce-ți voi porunci.

Nu te teme de ei, căci Eu sunt cu tine, ca să te scap, zice Domnul.”

Apoi Domnul Și-a întins mâna, și mi-a atins gura. Și Domnul mi-a zis: „Iată, pun cuvintele Mele în gura ta.”

Ce lecție! Mai întâi, El i-a spus lui Ieremia: „Hei, Ieremia, nu-ți face griji pentru aceasta. Eu am hotărât aceasta, Eu te-am rânduit deja înainte de a te fi format în pântece, și înainte de a ieși din pântece te-am sfințit deja și te-am rânduit să fii profet al neamurilor.” Dar Ieremia a avut un răspuns uman foarte logic: „Doamne, nu se poate. Eu nu pot face ceea ce tocmai ai spus.” Dar Domnul i-a spus: „Nu-ți face griji cu privire la aceasta. Nu-ți fie frică și nu spune aceasta, pentru că nu ești tu, ci este ceea ce am rânduit Eu în tine. Sunt Eu în tine care va face lucrarea. Eu voi face aceasta. Eu voi atinge gura ta, și Eu voi pune cuvintele Mele în gura ta. Tu nu trebuie să vii cu nimic.”

Aceasta este o lecție atât de bună pentru noi, deoarece noi am ajuns la timpul sfârșitului, când vălul a fost luat de pe Cartea lui Dumnezeu, de pe Biblie, și Cartea a fost descoperită, astfel încât putem vedea cine suntem, și ne dăm seama că Dumnezeu ne-a rânduit în Hristos, ne-a predestinat în Hristos înainte de întemeierea lumii pentru înfiere și ne dă un Duh de înfiere, prin care strigăm, „Aba”, adică „Tată,” știind Cine este Tatăl nostru și cine suntem noi, că suntem copii și descendenți ai Atotputernicului Dumnezeu.

Dar când ne uităm la carne, spunem: „Doamne, eu nu pot trăi acest fel de Viață. Eu nu pot face aceasta, nu sunt decât un copil, eu nu sunt capabil.” Dar Dumnezeu poate aduce acea corecție pentru gândirea noastră, și spune: „Nu, nu, nu! Tu privești la aceasta greșit. Eu nu aștept ca tu să faci ceva, ci Mă aștept doar ca tu să fii vasul prin care lucrez. Ceea ce am rânduit, va avea loc, și când va veni timpul, te voi îmbrăca și îți voi pune cuvinte în gură. Eu te-am sfințit deja, te-am rânduit deja, așa că, nu te gândi la ce trebuie să faci sau cum o vei face, sau să cauți vreo idee cum să faci, pentru că nu tu o vei face. Ceea ce trebuie să faci este doar să crezi ce ți-am spus și să mergi înainte, iar Eu voi fi cu tine și voi lucra în tine. Nu-ți fie frică de nimeni și de nimic, ci du-te și fă ce ți-am spus Eu să faci, pentru că Eu voi avea grijă de aceasta.” Ce lecție bună pentru noi toți.

În mesajul Lucruri care urmează să fie, din anul 1965, fratele Branham a spus…Am citit aceasta mai devreme, dar o voi citi din nou:

„Acum, singura cale ca tu să fii un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu…pentru că tu trebuie să ai Viață Veșnică…Și acolo există o singură formă de Viață Veșnică, și aceasta este Viața lui Dumnezeu. Ca să fii un fiu al lui Dumnezeu, tu trebuie să fi fost întotdeauna în El. Gena Vieții tale, Viața spirituală din seara aceasta, era în Tatăl înainte ca acolo să fi fost chiar o moleculă. Vedeți? Și voi nu sunteți nimic altceva decât manifestarea Genei de Viață care a fost în Dumnezeu, ca fiu al lui Dumnezeu. Acum, tu ești exprimat după ce Cuvântul lui Dumnezeu a venit la tine, ca să te lumineze în această epocă. Voi sunteți exprimarea Vieții lui Dumnezeu în voi, pentru că sunteți un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu.”

Când auzi aceasta, tu poți spune la fel ca Ieremia: „Eu sunt doar un copil. Eu nu pot să Te exprim în această națiune.” Ei bine, acesta este un răspuns normal, dar acest răspuns are nevoie de o corectare de la Domnul. Nu este nimic greșit în a înțelege cât ești de fragil sau de uman, aceasta nu este o problemă, și este, de fapt, un lucru sănătos. Este bine să înțelegem că noi nu putem face aceasta, că nu suntem capabili și că nu o vom realiza niciodată, pentru că omul este un eșec. Sunt lucruri minunate de înțeles, dar aceasta nu este o scuză care să ne oprească să exprimăm ceea ce este Dumnezeu în interior. Aceasta nu este o scuză, pentru că puterea Lui este suficientă, și harul Său este suficient pentru noi. Nu este ce ne-a cerut El să facem, ci este ceea ce a rânduit El pentru noi să facem.

Voi citi încă odată aceasta: „Acum tu ești exprimat după ce Cuvântul lui Dumnezeu a venit la tine ca să te lumineze în această epocă. Voi sunteți exprimarea Vieții lui Dumnezeu în voi, pentru că sunteți un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu.

De aceea…Înțelegeți ce vreau să spun? Vedeți? Voi sunteți…aceasta a fost exprimată într-o ființă.”

Să mergem împreună la Fapte 9.15-16:

„Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el este un vas, pe care l-am ales ca să ducă Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împăraților și înaintea fiilor lui Israel;

și îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.” 

Aici este Domnul vorbind cu Anania. Anania este profetul pe care Dumnezeu urma să-l trimită să se roage pentru Saul, care avea să devină apostolul Pavel; și el trebuia să se roage pentru Saul, ca ochii lui să fie deschiși. Dar Anania avea obiecții din cauza vieții pe care a trăit-o Saul, și a persecuției. Dar Domnul i-a spus: „Nu. Tu înțelegi greșit tot tabloul, tu nu vezi aceasta corect. Tu vezi un om care persecută Biserica, și-i duce  pe toți la închisoare, el are scrisori de la marele preot, tu vezi un prigonitor al Bisericii, dar Eu văd altceva, Eu văd dincolo de carne, Eu văd ce este sub acea carne. Tu vezi un prigonitor al Bisericii, dar eu văd un vas ales.” El i-a spus:

„Du-te, căci el este un vas, pe care l-am ales ca să ducă Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împăraților și înaintea fiilor lui Israel.”

Ascultați, Dumnezeu nu l-a ales pe Saul pentru că el făcea o treabă bună. El nu i-a spus: „Tu faci o treabă bună, așa că, te aleg.” Saul făcea o treabă oribilă, el prigonea chiar lucrul pe care, era rânduit, să-l susțină; el era chiar împotriva lucrului pentru care urma să călătorească prin lume și să-l vestească.

Așadar, credeți că Pavel putea să aibă încredere în trupul lui? Trupul lui l-a condus pe calea greșită și a fost împotriva Evangheliei lui Isus Hristos. El a fost împotriva Ei, atacând poporul care purta Mesajul orei, dar Dumnezeu știa că El l-a rânduit pentru un alt scop, și la vremea potrivită, atunci când era momentul potrivit, Dumnezeu a venit și l-a chemat pentru a exprima scopul lui adevărat. Astfel, Pavel avea să moară pentru tot ce a crezut vreodată și să trăiască în conformitate cu ceea ce i-a spus Dumnezeu. Sunt sigur că Pavel ar putea veni cu o listă întreagă de motive pentru care el nu putea face aceasta: „Doamne, ai ales tipul greșit. Tu nu ar trebui să mă alegi pe mine, pentru că eu am fost un prigonitor al Bisericii; eu am făcut aceasta, am spus aceea…” Aceasta nu schimbă nimic, pentru că Dumnezeu a hotărât-o înainte de întemeierea lumii.

Să mergem la Galateni 1.15:

„Dar când Dumnezeu, care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele, m-a chemat prin harul Său…”

Cine l-a pus pe Pavel deoparte din pântecele mamei lui? Dumnezeu. Și după ce Dumnezeu l-a pus deoparte din pântecele mamei lui și l-a adus pe Pământ la timpul potrivit, Pavel a trăit o viață, care l-a condus în cele din urmă, la persecutarea Bisericii. Dar Dumnezeu a fost Cel care l-a pus deoparte din pântecele mamei lui, l-a adus pe Pământ la timpul hotărât, și a început să-l exprime. De asemenea, Dumnezeu a știut momentul când îl va chema. Deci, Pavel le enumeră aici pe ambele, și a spus:

„Dar când Dumnezeu, care m-a pus deoparte din pântecele mamei mele și m-a chemat prin harul Său, a găsit cu cale,

să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între Neamuri, îndată, n-am întrebat de nici un om,

nici nu m-am suit la Ierusalim la cei ce au fost apostoli înainte de mine, ci m-am dus în Arabia…”

Îmi place afirmația aceasta și vreau s-o citesc din nou: „Dar când Dumnezeu, care m-a pus deoparte din pântecele mamei mele și m-a chemat prin harul Său, a găsit cu cale, să descopere în mine pe Fiul Său.” Deci, care a fost scopul lui Dumnezeu în Pavel? Să-L descopere pe Fiul Său în el. De aceea l-a chemat Dumnezeu prin harul Său, pentru că acesta a fost scopul Lui în Pavel: să-L descopere pe Fiul Său, care este Hristos, în Pavel. Aceasta a vrut Dumnezeu să facă Pavel.

Să mergem la Galateni 2.20:

„Am fost răstignit împreună cu Hristos, și trăiesc…dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.”

Așadar, Pavel nici măcar nu pretinde că trăiește prin credința lui proprie, pentru că nu era credința lui, deoarece credința lui, l-a făcut să persecute Biserica. Dar acum, viața pe care o trăia, pentru că a murit și a înviat în Hristos Isus, viața pe care o trăia acum, o trăia prin credința Fiului lui Dumnezeu. Aceasta este credința lui Dumnezeu Însuși, aceasta este credința lui Isus Hristos Însuși, care era în Pavel.

După convertirea și nașterea din nou a lui Pavel, el nu mai trăia în omul dinafară, ci trăia prin credința Fiului lui Dumnezeu, iar credința Fiului lui Dumnezeu este exprimarea Fiului lui Dumnezeu, deoarece Dumnezeu a vrut ca Fiul Său să fie descoperit în Pavel. Astfel, El a pus credința Fiului lui Dumnezeu în Pavel, ca să-L exprime pe Fiul lui Dumnezeu.

Așadar, vedeți că nu a fost Pavel, omul exterior, ci a fost Gena lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu a rânduit-o pentru această expresie, iar Dumnezeu i-a furnizat lui Pavel tot ce avea nevoie pentru a exprima tot ce El a rânduit să exprime. Este, cu adevărat, important.

În mesajul Comuniune, din anul 1965, fratele Branham a făcut această afirmație… El vorbea despre faptul că pe măsură ce și-a trăit viața, era ceva în el care se agita în diferite momente ale vieții, și a vorbit despre acea Sămânță, care era în interiorul lui. El a spus:

„Ce a fost? Acolo era un alt William Branham. Vedeți? O pată mică de Viață Veșnică, acolo jos, din Genele lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, care a fost așezat acolo. Fiecare dintre voi se poate gândi la lucruri similare. Vedeți? El lucra.”

Deci, era Gena prin care putea fi atras de lucruri, sau nu putea face lucruri pe care alți copii le făceau. Și el a spus că aceasta a fost Gena lui Dumnezeu în el. Aceasta a fost întotdeauna în el. Deci, el a spus: „Ce a fost?” Și a adăugat: „Acolo era un alt William Branham.”

Ascultați, eu nu cred că aceasta era o replică a omului exterior în omul interior, pentru că omul exterior a fost cel care a greșit, s-a născut greșit, s-a născut în păcat, a fost modelat în nelegiuire și vine în lume spunând minciuni. Acesta a devenit vasul, cortul lui William Branham. Dar eu cred că ceea ce ne spune el, este că în interior nu este o altă versiune a acestui trup, ci acolo, în interior, este versiunea originală a acestuia, Viața originală pe care Dumnezeu a vrut s-o exprime. „Acolo este un alt William Branham, jos, în interior.”

Oh, îmi place să cred că există un alt Chad Lamb, acolo, în interior, și nu vreau să fie o replică a omului exterior. Eu nu îl vreau pe acesta, eu îl vreau pe acela care a fost în Mintea lui Dumnezeu la început, acela pe care El a intenționat să fie exprimat. Acesta este cel pe care îl doresc să fie în interior, cel original, cel pe care El a vrut să-l exprime de la bun început, acea parte a Cuvântului Său, pe care El a desemnat-o să fie Eu. Acesta este „celălalt” care se află în interior.

În mesajul Shalom, fratele Branham a spus:

„Dar, de fapt, sincer, noi nu ne-am văzut niciodată unii pe alții. Ați știut? Noi nu ne-am văzut niciodată unii pe alții. Voi auziți ceva vorbind dintr-un trup aici, care imită orice este în interior. Astfel, atunci când vorbim unii cu alții, de fapt, nu vorbim cu trupul, ci acela este duhul din interior, dar trupul este lucrul care identifică duhul care este în interior. De aceea, când vorbim unii cu alții, repede putem înțelege imediat dacă suntem creștini sau nu, pentru că există o părtășie în Duhul din care vorbim. Vedeți? Aceea vibrează de la unul spre altul, dacă suntem creștini sau nu. De aceea, noi nu ne-am văzut niciodată unii pe alții.”

Îmi place aceasta! Știți de ce îmi place aceasta? Pentru că voi nu m-ați văzut niciodată cu adevărat. Voi nu ați văzut niciodată, cu adevărat, cum sunt alcătuit, care este adevăratul Eu, cel care Dumnezeu a vrut să fie Eu, și care este o parte din El Însuși, care este Cuvântul Său, prin care El a vrut să Se exprime într-o anumită perioadă de timp. El a vrut să fie Eu; acesta sunt Eu și voi nu m-ați văzut niciodată cu adevărat.

Aceasta mă emoționează, pentru că, poate m-ați văzut făcând tot felul de lucruri rele în trecut, dar acum pot spune: „Voi nu m-ați văzut niciodată.” „Frate Chad, te-am văzut furând, te-am văzut mințind; te-am văzut făcând aceasta, te-am văzut făcând aceea.” Dar eu pot spune: „Laudă lui Dumnezeu! De fapt, voi nu m-ați văzut niciodată.”

Voi ați văzut o expresie care a venit prin acest trup, și acea expresie veche a fost dintr-o viață veche, dar acea viață veche a murit și acum a înviat în Ceva nou, a înviat la acea Viață originală, care se exprimă acum, prin această coajă, prin această carcasă. Și acum, este altceva. Ce este? „Este un alt William Branham jos, în interior.”

În mesajul Unirea Invizibilă, profetul a spus:

„Cum ați ajuns să faceți aceasta? Voi ați fost amăgiți în aceasta prin prima voastră căsătorie, prin mama voastră adulteră, Eva. Nu este vina voastră. Prin nașterea naturală, voi proveniți din Eva, care a comis adulter. Acesta este motivul pentru care v-ați născut adulteri. Voi sunteți păcătoși de la început. Acesta este adevărul. Voi ați fost amăgiți în aceasta. Voi nu ați avut…Nu a fost vina voastră.

Voi nu ați făcut aceasta niciodată, pentru că acel mic Germene, care era în tine, trebuia să fie Tu, încă înainte de întemeierea lumii, când Dumnezeu a pus numele vostru în Cartea Vieții Mielului.”

Oh, sunt atât de mulțumitor, prieteni! Noi ne-am născut greșit, ne-am născut în păcat, am venit prin hibridare în acest om exterior cu duhul nostru uman, care este duhul lumii în acest trup de carne, care este o expresie greșită, dar în interior era o mică parte a lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu, la vremea potrivită, va trimite spălarea Apei Cuvântului și botezul Duhului Sfânt, care va trezi acel „Lucru” la Viață. El a spus: „Acel mic Germen care era în tine, trebuia să fie Tu.” În original, în Planul original al lui Dumnezeu, era că tu vei primi un trup, care să nu fie hibrid, care te va naște.

Miercuri seara, fratele Stan, a spus: „Dacă noi am fi venit conform voii perfecte a lui Dumnezeu, nu am fi trecut prin hibridare, ci am fi venit…” Ce ar fi făcut El? El ar fi adunat…El ar fi făcut-o oricum. Eu nu spun cum ar fi făcut-o, pentru că nu știu. Tot ce știu, este ce a făcut. Eu nu știu cum ar fi făcut-o, dar El ar fi adunat toate aceste elemente ale Pământului împreună și ar fi plasat acea Viață înăuntru, iar acea Viață S-ar fi exprimat prin acele elemente. Dar acesta nu ar fi venit cu o natură căzută, cu un duh căzut, cu un duh pământesc, ci ar fi avut Duhul potrivit și expresia corectă de la bun început. Și nu ar fi existat nici o luptă în interiorul meu pentru a-L exprima pe Dumnezeu. Totul ar fi fost natural, ar fi fost Viața care trebuia să fie Eu; ar fi fost pusă în vasul potrivit, cu Duhul potrivit și L-ar fi exprimat pe Dumnezeu.

Dar, acum noi am venit pe calea greșită, așa că avem acest om exterior cu care ne luptăm. Problema este că noi ne uităm în oglindă și spunem: „Știți, acesta este cine sunt eu.” Dar eu vreau să mă uit în Oglinda Cuvântului, ca să descopăr cine sunt eu, cu adevărat, astfel încât să-mi dea curajul să exprim ceea ce vrea Dumnezeu să exprim.

Să mergem la 1Ioan 4.4. Cu aceasta am încheiat data trecută:

„Voi, copilașilor, sunteți din Dumnezeu; și i-ați biruit, pentru că Cel ce este în voi, este mai mare decât cel ce este în lume.”

Amintiți-vă că noi am început să vorbim despre fratele Branham că a vorbit despre carnea noastră și că noi ne-am născut un hibrid și vedem într-un fel greșit, iar acest trup de carne cu simțurile lui, este „cel rău.” Acolo lucrează lumea, în trupul nostru de carne, dar „Cel ce este în mine, este mai mare ca cel ce este în lume.” De Aceasta ne prindem, de acea Genă a lui Dumnezeu, care vrea să se exprime.

Deci, ce a plasat Dumnezeu în noi, în sufletul nostru ca să însuflețească într-o zi? El a plasat în noi o parte din El Însuși, o porțiune din El Însuși. Și acea parte din El Însuși, prin botezul Duhului Sfânt, a venit la Viață, sau a intrat în manifestare, și a început să crească și să exprime ceea ce voia Dumnezeu să exprimăm.

În mesajul Arată-ni-L pe Tatăl, fratele Branham a făcut această afirmație:

„Odată, la o adunare de stradă, o femeie a spus: „La cine S-a rugat El în grădina Ghetsimani?” Eu i-am spus: „Vreau să te întreb ceva. Tu ai mărturisit că ai Duhul Sfânt. Unde este El? La Cine te rogi? Desigur, este în interiorul tău.”

Ei bine, noi avem Duhul cu măsură. El L-a avut fără măsură. Noi suntem fii și fiice ale lui Dumnezeu, cu o măsură. Este ca și când ai lua o lingură de apă din Ocean. Și El este tot Oceanul. Dar aceleași substanțe chimice care sunt în apa din lingură, sunt în întregul Ocean. Este o cantitate dar este aceeași calitate. De aceea, Isus Hristos Același ieri, astăzi și în veci, este Dumnezeu în noi.”

În mesajul Eu Sunt, nu vă temeți!, din anul 1960, fratele Branham a spus:

„Acum, dacă m-am dus la ocean și am luat acest dar mic pe care mi-l dă el…Dacă m-am dus la ocean și am luat o lingură din el, cam aceasta este comparația. Acest mic dar de aici, este la fel ca o lingură de apă din ocean, iar El este tot Oceanul. Dar știați că, dacă examinați acel mic punct, pe care l-ai primit în tine, și acel punct mic pe care l-am primit în mine, aceleași substanțe chimice, care sunt în acea lingură, se află în tot Oceanul?”

Aceasta este minunat! De aceea, Dumnezeu este totul în toți. Dar Isus Hristos a fost plinătatea divinității trupești. El era tot acel întreg Ocean al Cuvântului, al plinătății lui Dumnezeu exprimată într-un singur Om. Dar unde am fost eu în acea expresie? Eu am fost Acolo. Așa a spus fratele Branham, pentru că sunt parte din acel Cuvânt.

Deci, când tot Oceanul, care Îl reprezintă pe Dumnezeu, a fost „îmbuteliat” și închis în Isus Hristos, unde eram eu? Eu am fost Acolo. Și când Dumnezeu vrea să mă exprime, El va lua o lingură din acel Ocean. De aceea, nici unul dintre noi nu poate fi expresia deplină a lui Isus Hristos. Noi nu putem fi Isus Hristos, dar putem face parte din acea Viață, pentru că suntem o parte din Aceasta, o porțiune mică. Dar, oricât de mică este porțiunea, fratele Branham a spus: „Toate substanțele chimice care sunt în tot Oceanul, sunt în tine, dar într-o cantitate mai mică.” O, laudă lui Dumnezeu! Este atât de minunat!

Motivul pentru care este atât de minunat este pentru că fratele Branham a început să vorbească despre Sămânța Genă a lui Dumnezeu, care este în interior. Și când privim la tot acest întreg concept al Genei și la înțelegerea despre Gene, despre Genetică, ADN și toate aceste lucruri, care au fost descoperite în ultimul secol, în ultimii, mai puțin de o sută de ani, tot ce a fost exprimat și tot ce a fost înțeles, începem să înțelegem că ceea ce a spus fratele Branham, este Adevărul exact. Este exact Adevărul!

Să mergem la 1Corinteni 12.18-20, apoi vă voi explica ceea ce am în gând:

„Acum dar, Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare așa cum a voit El.

Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul?

Fapt este că sunt mai multe mădulare, dar un singur trup.”

Să mergem și la versetul 27:

„Voi sunteți trupul lui Hristos, și fiecare, în parte, mădularele Lui.”

Fratele Branham ne-a spus că tot ce a fost Dumnezeu, a fost turnat în Hristos Isus; Dumnezeu a fost „îmbuteliat” și închis în acel Vas, Isus Hristos. Și tot ce a fost Hristos, a fost turnat, unde? În Biserică. Deci, Viața deplină, Oceanul deplin, vine în Trupul Lui, care este pe Pământ. Dar acel Trup al Său, care este pe Pământ are multe mădulare individuale, astfel încât, noi suntem mădulare ale acelui Trup. Dar nu putem pretinde că suntem tot Trupul, noi suntem un mădular al acelui Trup. Și aceasta este ceea ce devine, cu adevărat, interesant în studiul Geneticii, adică cu fiecare celulă din trupul vostru, eu spun, aproape fiecare celulă, deci, noi vorbim doar în termeni generali.

În trupul vostru sunt celule care sunt puțin diferite, dar în general, fiecare celulă din trupul vostru conține o spirală completă de ADN, ceea ce înseamnă că tot ce te face ceea ce ești, există în fiecare celulă a trupului tău. ADN-ul tău este planul complet și instrucțiunile din codul genetic al întregii tale vieți. Care este grupa ta de sânge? Este în ADN-ul tău. Culoarea părului tău? Este în ADN-ul tău. Culoarea ochilor tăi este în ADN-ul tău. Nuanța pielii tale? Este în ADN-ul tău. Totul despre viața ta este în ADN-ul tău. Tu ești o expresie a ADN-ului tău. Tot ce vedem este o expresie a Genei voastre, a Geneticii voastre, ADN-ul vostru.

Dar fiecare celulă din corpul tău are același ADN, ceea ce înseamnă că micuța celulă din ochiul meu, are același ADN; că micuța celulă din unghia mea are același ADN; fiecare celulă, același ADN.

Dar nici o parte din trupul tău nu poate numi o altă parte mai mare sau mai mică, deoarece, fiecare parte din trup este la fel. Toate au aceeași informație, nu lipsește nimic. Tot ce se află într-o celulă a creierului se află și într-o celulă hepatică. Diferența este că, doar un mic segment din aceasta este activat pentru a produce replicarea genelor care produc proteine, și să facă orice ar trebui să facă. Astfel, o celulă hepatică, nu trebuie să producă celule pentru creier, ci ele produc doar celule hepatice, enzime hepatice și lucruri care te ajută să descompui toxinele din corpul tău. Ea are doar acea funcție de îndeplinit, pentru că Dumnezeu a așezat acea celulă în trup pentru a servi o anumită porțiune din trup. Acea celulă hepatică are tot ce are o celulă cerebrală, dar din cauza poziției ei în trup, Dumnezeu deblochează numai o anumită porțiune din acel ADN; și datorită poziției ei, acel ADN va replica numai ce este deschis sau pentru ceea ce a fost desemnată să facă.

Adică, o celulă hepatică ar putea produce o celulă a creierului, ar putea produce o parte a sistemului nervos, ar putea face orice are nevoie trupul, dar din cauza poziției în care se află și a locației sale, determină ce parte a acelei informații va fi exprimată.

Deci, ce este în tine? Tu spui: „Ei bine, este doar o părticică, doar o lingură.” Dar, ce este în lingură? Tot ce este în Ocean, este în lingură. Dar lingura este în poziția corectă, și, din cauza poziției, există Gene care sunt activate de anumiți alți factori, și există factori externi care influențează Genele. Astfel, trupul tău reacționează tot timpul la mediul înconjurător, se mișcă constant, lucrează constant.

Dacă creștem dintr-o dată temperatura aici, căldura se ridică iar corpul tău va începe să transpire. Cine face ca trupul tău să transpire? Genele sale. ADN-ul acționează într-o anumită condiție, pentru că condiția necesită un răspuns al Geneticii care se află într-o anumită porțiune a corpului tău, care intră în acțiune, și ce să facă? Să salveze trupul.

Deci, există diferite moduri în care o Genă este exprimată în viața ta, și este exprimată prin poziția în care se află și prin condițiile din jurul ei. Știți ce înseamnă aceasta? Înseamnă că tot ce se află în orice altă parte a corpului tău, este în tine. Aceasta înseamnă că întregul potențial pentru orice, se află în interiorul tău, întregul potențial pentru Viața deplină a lui Dumnezeu, puterea deplină, tot ce a fost exprimat, este în tine, și Dumnezeu poate s-o exprime oricând dorește.

Nu este că noi trebuie să primim altceva sau să primim ceva în plus de la Dumnezeu, ci totul este deja în voi. Dacă numai o mică parte din Dumnezeu este în tine, atunci tot ce este în Dumnezeu, este în această porțiune mică, iar Dumnezeu poate exprima orice dorește, prin tine.

Există anumite poziții în care Dumnezeu ne-a așezat pe fiecare dintre noi. El ne-a plasat în acea poziție, în Trup. Și când suntem în acea poziție, El deblochează o anumită porțiune a lui Hristos, care va fi exprimată în tine; exprimată ca bărbat, exprimată ca femeie, exprimată ca soț, ca tată, exprimată ca tânăr sau ca bătrân, exprimată în orice poziție pe care o deții, și există o anumită parte din acest ADN, care este deschisă pentru exprimare.

De aceea noi nu trebuie să ne îngrijorăm cu privire la ce face altcineva în altă parte a Trupului. Nu trebuie să ne îngrijorăm pentru ceea ce fac mâinile sau pentru ce face piciorul, pentru că nu există nici o cale să fim în competiție unii cu alții și nu este necesar să facem toți același lucru.

Cu siguranță, nu este necesar să avem același dar, nu este necesar să avem aceeași poziție, pentru că eu nu vreau ca fiecare mădular din trupul meu să facă același lucru. Vreau ca anumite părți ale trupului meu să funcționeze tot timpul, să se reproducă constant, să producă celule sanguine noi, să producă celule albe, să producă mai mulți nervi în trupul meu pentru sistemul meu nervos, împrospătând în mod constant celulele din plămânii și din ficatul meu. Eu vreau să facă aceasta tot timpul.

Dar porțiunea de Genă care a decis să-mi facă urechile, vreau să funcționeze doar pentru o anumită perioadă de timp, apoi să se oprească, pentru că nu vreau ca urechile mele să se târască pe pământ în timp ce merg de-a lungul drumului. Dar același ADN care a activat trupul meu să formeze urechi, când mă aflam în pântecele mamei mele, și a început să-mi crească urechile, când a decis că sunt destul de lungi, a oprit creșterea. De ce? Pentru că a fost programat în ADN și totul s-a întâmplat fără ca eu să mă gândesc la aceasta, s-a întâmplat fără coordonarea mea, pentru că a fost deja programat în interiorul ADN-ului nostru. Și unde a căzut? Anotimpul în care a căzut, a determinat ce va fi exprimat.

Știți, aceeași Genă a lui Dumnezeu pe care o aveți în voi acum, are aceeași calitate a Genei lui Dumnezeu pe care a avut-o Luther în el. Dar anotimpul luteran a dictat cât de mult va crește Luther și întreaga epocă luterană. Ei au crescut ca răspuns la starea din jurul lor, au crescut ca răspuns la perioada în care se aflau.

Tu semeni un bob de grâu în pământ, și acea sămânță are viața deplină în ea. În acea sămânță este tot ce va fi vreodată acel grâu. Tu pui sămânța în pământ, dar este nevoie de anumite condiții ca ea să germineze, să înceapă să putrezească, să se descompună și să aducă viața. Dar până când condițiile nu sunt corecte, pur și simplu, ea zace acolo, și zace, și zace. Dar când condițiile sunt în ordine, ceva în interiorul acelei semințe începe să se miște pentru a se înmulți. Ea începe să se deterioreze, lucrurile se schimbă, apoi iese din pământ ca o fărâmă de viață. Și există un anotimp potrivit când se întâmplă aceasta, așa că va crește în ritmul potrivit pentru anotimpul potrivit.

Aceasta este ceea ce face Dumnezeu cu Biserica Sa. De aceea, la înviere, când vom fi cu toții la Cina Nunții Mielului, noi nu vom fi mai buni decât luteranii; nu vom fi mai buni decât cei din epoca lui Luther sau cei din epoca lui Wesley, sau  din orice altă epocă, sau decât sfinții creștini din Evul întunecat, pentru că fiecare a exprimat ceea ce a trebuit să exprime în anotimpul hotărât pentru ei. Ei nu au putut să exprime altceva, pentru că, dacă voi exprimați lucrul greșit în anotimpul nepotrivit, veți ucide toată planta. Dacă aceasta germinează și iese înainte să fie cald, și vine un alt îngheț, totul moare din nou. De aceea, trebuie să fie anotimpul potrivit, expresia potrivită în anotimpul potrivit și tot ce este înglobat în ADN, răspunde la condițiile din jur.

Ce l-a mișcat pe Luther? Condițiile din jurul lui. Condițiile care erau în jurul lui au început să-l miște, pentru că Dumnezeu a rânduit ca acel Ceva care era în interiorul lui Martin Luther, trebuia să fie exprimat. Deci, Dumnezeu a schimbat condițiile, pentru că acum era timpul ca acea Sămânță să iasă din pământ și să aducă acel germen mic la viață. Aceasta s-a întâmplat în epoca lui Luther, pentru că era anotimpul potrivit. Aceasta nu s-ar fi putut întâmpla sub soarele fierbinte din august, pentru că l-ar fi ars și nu și-ar fi terminat niciodată creșterea. Acesta trebuia să apară primăvara, pentru că era Viața lui Dumnezeu care se exprima. De aceea, ei sunt frați și surori și nu sunt mai prejos în nici un fel față de mine și de tine. Nu pot fi, pentru că ei nu puteau exprima decât partea din Dumnezeu care a fost potrivită și cuvenită pentru timpul lor. Și Dumnezeu a schimbat lumea, nivelul Cuvântului, pentru a aduce mai multă creștere, deoarece Dumnezeu avea controlul  deschiderii Cuvântului, Lumina Sa strălucind. Apoi, în fiecare anotimp, Dumnezeu a adus mai multă Lumină, pentru a aduce mai multă creștere, deoarece aceasta era deja în Sămânță.

Dumnezeu a adus descoperirea Cuvântului, iar acea descoperire a Cuvântului a adus un răspuns din interior, iar credincioșii au putut crește prin acea descoperire. Ei au putut crește prin epoca lui Luther, prin epoca lui Wesley, prin epoca penticostală, și acum, în această epocă. Și ce facem noi? Noi doar răspundem la condiția epocii. Dar ce viață răspunde?

Ascultați, nu este viața noastră naturală; nu viața naturală este cea care răspunde, ci este Viața Lui din interior. Eu mi-aș dori să pot schimba, pur și simplu, felul cum gândesc; mi-aș dori atât de mult să mă pot reprograma, pentru că îmi dau seama că noi gândim atât de greșit, cu privire la împrejurări și situații, iar trupul și mintea noastră ne dau tot timpul semne greșite. Dar descoperirea acestei ore a venit să ne scoată din această condiție, să ne învețe și să ne arate felul cum trebuie să răspundem la lucruri, pentru că, atunci când încep să se întâmple lucruri și condițiile încep să se schimbe în jurul nostru, în interiorul nostru există Ceva care poate răspunde la aceste condiții. Există Ceva care este acolo în mod natural, cum ar fi…Eu am dat deja un exemplu. Dacă creștem căldura, trupul nostru începe să transpire. Acesta este un mecanism de protecție pentru corpul nostru. Voi nu trebuie să vă gândiți la aceasta, pentru că, pur și simplu, voi realizați că: „Eu transpir, dar nu m-am gândit niciodată să transpir.” Se întâmplă pur și simplu. Cum s-a întâmplat? Acesta ar fi un răspuns la situație.

Ce face Dumnezeu? Dumnezeu permite anumite situații în viața noastră, și uneori suntem foarte îngrijorați cu privire la felul cum ne vom descurca cu aceasta sau cum ne vom ocupa de aceea. Realitatea este că, în interior există Ceva, care este deja programat pentru a face față situației. Și Dumnezeu nu ar permite situația decât dacă știe că este timpul pentru o altă expresie. Noi suntem foarte frustrați de situație și nu știm ce să facem cu privire la situații și încercări și de ce este atât de greu, și nu ne dăm seama că totul este orchestrat de Dumnezeu, că totul este rânduit de Dumnezeu. Noi intrăm sub soarele fierbinte de august al plantei de grâu, și dintr-o dată, totul se coace, totul moare, totul se usucă și nu mai este verdeață. Și eu spun: „De ce este atât de cald? De ce nu plouă? De ce…?” Pentru că Sămânța trebuie să exprime, din nou, Viața, pentru că Viața se mută în Sămânță, iar condițiile din jurul nostru sunt aici, ca să facă, ce? Să aducă la suprafață acea Viață. Dar nu este ceva ce vine din creierul nostru. Aceasta este problema.

De aceea am fost atât de emoționat și încurajat, și am avut multe de învățat cu fratele Stan, prin felul cum s-a exprimat, că dușmanul este aici, în minte, că acesta este moarte, că mintea umană este moarte, dar gândirea spirituală este Viață.

Așadar, Dumnezeu a plantat în noi tot ce avem nevoie ca să biruim în această viață. Este deja în noi. El a adus-o deja la viață, este deja acolo și a primit deja toate informațiile în ea. Tot ce am citit în Biblie, orice a fost exprimat în Biblie, este în voi. Fiecare minune, tot ce a creat acea minune, tot ce a creat credința, este în voi, dar poate fi exprimat numai într-un anumit moment, într-un anumit timp, sub expresia lui Dumnezeu.

Când vorbim despre mădularele Trupului, ne întoarcem la ideea că fiecare celulă din trupul tău are în ea același ADN. Eu încerc să înțeleg aceasta, și să mă asigur că am înțeles bine.

M-am uitat la un videoclip pentru copii mici. Deci, pentru a înțelege lucruri științifice, mă uit la videoclipurile pentru copii. Nu mă uit la cursurile de la Universitate, ci mă duc la cele de clasa a cincea, și dacă nu înțeleg, mă duc la cele de clasa a treia, sau oriunde în școala elementară. M-am uitat la ADN, și acolo ei spuneau…Este uimitor cât este de simplu!

Voi aveți celule în ochii voștri care vor produce lichidul care înconjoară ochiul sau pigmentul din ochi sau nervul optic. Toate aceste lucruri sunt create de celule, celulele produc aceasta, ele produc proteinele care creează toate acestea, și ele fac tot timpul aceasta.

Apoi, ai nevoie de celule în stomacul tău, care produc acidul clorhidric necesar pentru descompunerea hranei. Dar celulele din stomacul tău ar putea produce pigmentul din ochi, pentru că au informațiile necesare, este același ADN. Dar pentru că ele se află în stomacul tău, deblochează numai acea porțiune ca să facă aceasta, adică va produce acidul care descompune mâncarea. Dar, dacă celula din ochi, care produce lichidul ocular ar decide să producă acidul clorhidric? Aceasta nu ar fi confortabil. Aceasta spune știința în clasa a cincea. De fapt era un personaj din desene animate cu flăcări în ochi. Și am înțeles aceasta.

De aceea, nu trebuie să ne străduim să fim totul, să replicăm fiecare dar și să încercăm… „Vreau să fiu ca fratele acela; vreau să fiu ca acel frate…” Noi n-ar trebui să vrem să fim aceea, ci trebuie să fim ceea ce ne-a făcut Dumnezeu să fim și să avem încredere în ceea ce va scoate Dumnezeu din noi, ceea ce El a rânduit să scoată.

Ceea ce a rânduit Dumnezeu pentru Pavel, nu a fost ceea ce a rânduit pentru Petru. Și ceea ce a rânduit pentru Petru, nu a fost ceea ce a rânduit pentru Ioan. Astfel, El a avut o lucrare diferită de făcut pentru toți, și ei au trebuit să stea pe locul lor și doar să trăiască acea parte a lui Dumnezeu care era în ei. Tot ce era în Pavel, era și în Ioan; și tot ce era în Ioan, era și în Petru; tot ce era în Petru, era și în Maria. Tot ce era în Pavel, care scria textul, care avea să devină Biblia pe care o citesc toți credincioșii, tot ce era în Pavel, este în mine. Eu nu sunt deficitar, voi nu sunteți deficitari, nici unul dintre noi nu este deficitar în Dumnezeu. Dacă ești un copil al lui Dumnezeu, o Sămânță Genă a lui Dumnezeu, tu nu ești deficitar în Dumnezeu. Aceasta înseamnă că, indiferent de poziția pe care o deții, tu ești acolo să-L exprimi pe El. Oriunde te-a plasat El, vei aduce o expresie a Lui.

Dacă Dumnezeu ți-a dat copii, atunci în interiorul tău este Ceva care Îl va exprima pe Tatăl, pentru că El este un Tată. Și dacă El ți-a dat copii, atunci în tine este Ceva, care în acea poziție, dacă avem încredere și nu mergem cu toată psihologia, cu lucrurile mentale și cu toate ideile tradiționale, dacă vom avea încredere numai în Dumnezeu, în tine există o parte a lui Dumnezeu care vrea să fie exprimată ca Tată. Și dacă te pune în acea poziție, în tine există Ceva care te va face un tată bun. Problema este că noi încercăm să copiem pe altcineva, încercăm să copiem o idee sau ceva…Dar este deja în tine, El ți-a dat un dar, El a pus deja în tine acel dar și felul cum va opera acel dar, și nu trebuie să dorim darul altcuiva. Noi trebuie să vrem să fim doar ceea ce ne-a chemat El să fim, pentru că dacă încerc să…

Dacă Dumnezeu m-a făcut să creez acid clorhidric, dar eu vreau să sar în globul ocular…Vedeți? Este atât de simplu! Și există o astfel de odihnă dacă am accepta doar ca acest lucru să fie adevărat și am înceta să punem totul la îndoială: „De ce nu sunt eu? De ce este acela?” Doar lăsați-L pe Dumnezeu să facă ceea ce vrea El cu noi. Doar relaxați-vă și aveți încredere că „Cel care este în mine, este mai mare decât cel ce este în lume.”

M-am gândit la o mamă care este în casa ei și își crește copiii. Fratele Branham a spus că o mamă este a cincea Evanghelie și că ea este un păstor pentru copiii ei. Este adevărat? Ei bine, știți că Gena de păstor este în ea la fel de mult cât Gena de păstor este în mine? Acel dar este în mine. Acea parte a lui Dumnezeu care mă cheamă pe mine la acest dar, este în mine. Dar același lucru este și într-o mamă. Acum,  ea nu este chemată să stea în spatele amvonului, dar orice ar fi în mine, care-mi dă capacitatea de a înțelege de ce este nevoie pentru a păstori turma, același lucru este într-o mamă. Dacă ea este în poziția ei, acolo există aceleași informații care-i poate da răspunsuri, îi poate da conducerea și îndrumarea pentru turma ei mică.

Același lucru este într-un tată, pentru că el este chemat să fie mare preot în casa lui. Astfel, ce este în interiorul lui pentru a-și conduce familia, are același potențial ca cel care stă și predică în spatele amvonului. S-ar putea să nu aibă același dar, s-ar putea să nu aibă aceeași expresie, dar acea parte din Dumnezeu este în el. Și dacă trebuie să conducă și să răspundă la întrebări, aceea este în el.

Așadar, indiferent unde te afli în Trup, ai ADN-ul complet. Tu ai ADN-ul complet. Totul este acolo, și, fie se va exprima în funcție de poziția ta, fie va începe să se exprime în funcție de situație, trupul tău le va face pe amândouă chiar acum.

Anumite lucruri din corpul tău se exprimă din cauza poziției tale, și anumite lucruri din corpul tău se exprimă din cauza condiției, și există anumite lucruri care intră în acțiune numai atunci când se schimbă lucrurile. Când tu primești un virus sau când faci o infecție bacteriană, atunci, anumite părți ale corpului tău intră în acțiune. S-ar putea ca ele să rămână inactive între boli, ceea ce este un lucru bun, dar sunt acolo și așteaptă. Tu poți spune: „Ei bine, sistemule imunitar, nu am văzut prea multe de la tine în ultimul timp. Ești încă parte din trupul meu? Ce ai făcut în ultima vreme?” Dar eu nu vreau ca acea parte să fie foarte activă, ci vreau să se miște doar atunci când este chemată să se miște.

Știți că fiecare dar este în voi? Orice dar este în tine. Poate ai un dar pe care, ești chemat să-l exprimi mai mult. Duhul S-a împărțit strict, dar ele toate sunt în tine, ca parte a Genei lui Dumnezeu, iar Dumnezeu poate exprima orice, oricând vrea.

Amintiți-vă că fratele Branham a spus: „Un dar al profeției poate cădea peste cineva o singură dată, și Dumnezeu nu-l va mai folosi niciodată.” Dar, aceasta nu-l va face un profet sau să dețină slujba de profet. Dumnezeu poate folosi pe oricine. „Poate cădea peste ei odată și pot profeți sau pot vorbi în limbi și interpretează, apoi să n-o mai facă niciodată în toată viața lor.” Cine a hotărât aceasta? Dumnezeu.

Ascultați, sper că putem înțelege că, pe măsură ce mergem prin această viață, „Tot potențialul este deja în mine.” Dacă am Viața lui Dumnezeu în mine, dacă m-am născut din nou, dacă sunt o Sămânță Genă a lui Dumnezeu, atunci tot potențialul este în mine. În toate confruntările din această viață, potențialul de a birui, este deja în interiorul meu.

În mesajul Apa din Stâncă Veșnic prezentă, din anul 1961, fratele Branham a făcut această afirmație:

„Dacă nu ar exista o lege pentru aceasta, fiii și fiicele lui Dumnezeu și-ar crea o lume aici, și ar merge să trăiască o viață privată în ea. Voi aveți putere să faceți aceasta. Dacă ai o umbră a puterii lui Dumnezeu în tine, tu ai putea s-o faci. Dumnezeu este Omnipotent. Vedeți ce vreau să spun? Puterea care este în tine…Tu ai putea vorbi o lume în existență, și ai putea trăi în ea. Aleluia! Acolo sunteți. Această putere o are Biserica acum, dar este controlată de o lege, iar acea lege nu este păstrarea unui mănunchi de porunci; este o lege a credinței. Isus a spus: „Toate lucrurile sunt posibile pentru cei ce cred.” Și dacă poți crede aceasta, la orice va conduce  Dumnezeu sufletul tău să creadă, este al tău.”

Acum vreau să vă pun o întrebare: „Este în tine suficientă putere pentru a vorbi o altă lume în existență, apoi să trăiești o viață privată în ea?” Trebuie să fie. Fratele Branham a avut-o. Deci, în tine este suficientă putere pentru a vedea o viziune? Este în tine suficientă putere pentru a profeți? Este în tine suficientă putere pentru a vorbi în limbi? Este în tine suficientă putere pentru a pune mâinile peste bolnavi? Da! Totul este acolo, dar este controlată de o lege.

Există în tine o Genă activatoare care va activa acea parte a Geneticii. În Genetica ta există lucruri numite Gene activatoare, există ceva care declanșează o anumită parte a ADN-ului ca să se replice, pentru a intra în mișcare, pentru a face o treabă. Există anumite condiții care trebuie să se alinieze, și când ele se aliniază, activează această parte a acestei gene și această genă începe să se replice, și oricare ar fi acea funcție în corpul tău, începe să funcționeze.

Ascultați, care este Gena activatoare pentru noi? Este Credința. Orice îți poate da Dumnezeu, să crezi în sufletul tău că poți avea. De aceea, poți fi martor la ce spune un frate sau o soră, iar cineva pune o întrebare și dintr-o dată dai un răspuns direct din Cuvântul lui Dumnezeu, care te uluiește. Absolut! Iar după ce l-ai spus, aproape că vrei să-ți dai cu mâna peste gură, și spui: „De unde a venit aceasta? Ce a fost aceasta?” Aceasta a fost cunoașterea Cuvântului, cunoștința care vine de la Atotputernicul Dumnezeu; acesta a fost darul înțelepciunii, de a lua Cuvântul și de a-L aplica la situație. Acesta poate să nu fie darul tău, dar în acea situație, Dumnezeu a avut un vas pe care l-a putut folosi, pentru că tot ce se află în orice alt vas, este în tine. Atunci, de ce nu ar putea El s-o facă prin tine? El poate face aceasta. Când este nevoie, Dumnezeu Se poate manifesta prin tine. Pot fi momente când vei vorbi cu cineva care îți va spune o situație sau ceva și tu vei rosti un Cuvânt, și nici măcar nu ai idee despre ce ai spus. Dar, tu spui ceva de felul: „S-a terminat, frate! Acum se va termina.” Apoi pleci, și spui: „De ce am spus aceasta?” Iar mai târziu auzi mărturia, care este exact așa cum ai spus tu.

Știți, voi nu puteți copia aceasta. Creierul tău nu poate replica aceasta; tu nu poți s-o fabrici; nu poți să faci ca aceasta să se întâmple pe cont propriu, pentru că este Dumnezeu. Și există suficient din Dumnezeu în tine ca să vorbești o lume în existență. Chiar dacă este o lingură din Dumnezeu în tine, toate substanțele chimice care sunt în Ocean, sunt în tine. Fiecare dar este disponibil pentru tine; toate roadele Duhului; toată statura unui om perfect, totul este în tine.

Fratele Branham a început să vorbească despre statura unui om perfect începând de la credință, apoi la faptă, răbdare, înfrânare, evlavie, și a mers până la capăt. Felul în care a spus aceasta este ca și cum tu trebuie să adaugi, și să adaugi, apoi stai și te gândești: „Cum voi adăuga? Cum voi face să apară aceasta?” Dar el a ajuns la un punct în care a spus: „Aceasta este fie statura unui om perfect sau un nume blasfemiator.” El vorbea despre același subiect, și a spus: „Tu nu adaugi nimic, aceasta se adaugă la tine.”

Noi am citit aceasta ultima dată, când el a spus: „Tu nu trebuie să-ți faci griji. Dacă ești un porumbel, tu nu trebuie să-ți faci griji pentru pene, penele vor avea grijă de ele însele.” El a vorbit despre o cioară care își punea pene de porumbel, sau pene de păun, în încercarea de a face ceva ce nu ești. „Tu nu trebuie să fii ceva ce nu ești, tu trebuie să fii ceea ce te-a rânduit Dumnezeu să fii.” Oricând, în orice moment, în orice împrejurare, Dumnezeu poate activa o altă parte a ADN-ului Său, și tu poți rosti un cuvânt de cunoaștere, un cuvânt de înțelepciune. Un dar se poate manifesta o singură dată în toată viața ta, dar el va fi manifestat.

Uneori, noi suntem confuzi, și spunem: „Ce a fost aceasta?” Și vrem s-o reproducem, dar voi nu o puteți replica, prieteni! Voi nu o puteți fabrica, a dispărut.

Deci, el a spus: „Această lege care controlează această expresie.” Știți că el a spus: „Tu ai în tine suficientă putere pentru a crea o lume, dar acea putere este controlată de o lege, este legea credinței…la orice îți va conduce Dumnezeu sufletul să creadă, este al tău.”  

Amintiți-vă că el nu a spus: „Orice vă va face El mintea să creadă,” ci el a spus: „la orice îți va conduce Dumnezeu sufletul să creadă…” O descoperire adevărată în suflet, este credința. Noi știm aceasta, pentru că în Romani 10.17, ne spune: „…credința vine în urma auzirii iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.” Întrebarea este: „Ce pot face eu? Doar să stau, să nu fac nimic, și să aștept?” Eu nu pot produce nimic, dar ceea ce pot face, este să continui să aud Cuvântul, să continui să mă hrănesc cu Cuvântul.

Știți, fiecare celulă din corpul meu ia ingredientele pe care le pun în corpul meu, ca să funcționeze. Ca să fac acea celulă să se manifeste, eu iau mâncare și o descompun în substanțele de care orice celulă are nevoie pentru funcția și lucrarea pe care trebuie s-o facă.

Fie ca aceasta să facă Dumnezeu în mine în timp ce mă hrănesc cu Cuvântul, în timp ce iau Hrană bună, prin care El să lucreze, și care începe să-L exprime, deoarece credința vine prin auzire iar auzirea vine prin Cuvântul lui Dumnezeu. Eu trebuie să aud Cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât credința să înceapă să opereze.

De câte ori ai ascultat o predică, l-ai ascultat pe fratele Branham, ai citit o predică sau ai citit Biblia, și dintr-o dată, citind sau ascultând, vine răspunsul, „bang!” iar tu știi că, „Acesta este răspunsul!” Tu știi: „S-a terminat! Soluția este acolo!” De ce? Pentru că credința lui Dumnezeu vine prin auzire. Și credința controlează puterea care este în tine, legea credinței. Și credința vine prin auzirea Cuvântului lui Dumnezeu.

În mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, fratele Branham a spus:

„Acum, observați. Dumnezeu Se face cunoscut pe Sine. Noi nu suntem destinați să facem convertiți la creștinism printr-un guvern, ci prin descoperire că Hristos este în voi; așa cum Dumnezeu a fost în Hristos, Hristos este în voi.”

Deci, ce ar trebui să-i convertească pe alții? Hristos în voi! Nu un guvern, nu o poruncă, ci Hristos în voi. Viața Lui merge de la unul la altul.

„Când ce a făcut Dumnezeu în Hristos, face Hristos în voi. Ce semne a făcut Dumnezeu în Hristos, Hristos face în voi. Oh, nu este minunat? Oh, Doamne! Îmi place aceasta.

Isus a zis: „În ziua aceea…” Aceasta este „ziua aceea!” „…În ziua aceea”, când se face cunoscută această descoperire, „veți cunoaște că Eu sunt în Tatăl, și Tatăl este în Mine; Eu în voi și voi în Mine.” Când descoperirea se manifestă, „În ziua aceea veți ști că Eu și Tatăl suntem Una; Eu sunt în Tatăl și Tatăl este în Mine.” Apoi, când descoperirea înaintează, ea este „Eu în voi și voi în Mine.” Iat-o!”

Să mergem la Ioan 14.9-10. Versetul 9 are legătură cu aceasta:

„Isus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi, și nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: „Arată-ne pe Tatăl?”

Nu crezi că Eu sunt în Tatăl, și Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine, ci Tatăl, care locuiește în Mine, El face aceste lucruri ale Lui.”

În toate lucrările pe care le-a făcut, Isus nu Și-a luat niciodată meritul pentru Sine, ci a spus: „Acesta a fost Tatăl, care locuiește în Mine.” Lucrările pe care El le-a făcut, au fost o expresie a Tatălui în El.

Îmi amintesc când fratele Stan a vorbit despre Isus la scăldătoarea din Betesda. El avea putere de vindecare, avea darul de vindecare, avea toate darurile în El și putea vindeca mulțimi. Vreau să spun că au fost momente când fiecare bolnav adus la El, El i-a vindecat pe toți. Dar când a intrat în scăldătoarea din Betesda, unde erau mii de bolnavi care aveau nevoie de vindecare, și toți căutau vindecare, Vindecătorul Însuși a trecut prin acea mulțime, pentru a ajunge doar la unul. De ce? Pentru că nu era Isus Hristos-Omul, ci era Dumnezeu în El; era Tatăl care făcea acele lucrări, și Tatăl a vrut să vindece doar pe acel unul și pe nimeni altcineva.

Vedeți? Nu suntem noi! Nu suntem noi! Nu noi suntem cei care facem lucrările. Dacă facem noi lucrările, folosim un set diferit de gene, dar eu nu vreau să folosesc acel fel de gene, ci vreau să fie Genele lui Dumnezeu care lucrează prin mine. Deci, nu sunt lucrările pe care le fac eu, ci sunt lucrările pe care le face Dumnezeu în mine și prin mine. Acesta nu sunt eu, ci este Hristos, pentru că eu nu știu ce să fac, nu știu cum să fac, nu știu felul corect cum să fac.

Ascultați, eu vă spun, prieteni, că așa se ajunge la aceasta. Noi ajungem în punctul în care nu trebuie să avem încredere în noi înșine, nu avem încredere în genetica din propria noastră carne, ci singurul lucru în care putem avea încredere, este în Cel ce este în noi, care este mai mare decât cel ce este în lume. El știe cum să facă, știe ce trebuie făcut, și El va fi Cel care trebuie s-o facă.

În mesajul Unirea invizibilă, fratele Branham spune:

„La fel ați fost și voi fiii lui Dumnezeu și fiicele lui Dumnezeu înainte de a exista o lună, stele sau vreo moleculă… Voi erați fiii și fiicele lui Dumnezeu, pentru că voi sunteți doar manifestarea fizică a atributelor care erau la început în Dumnezeu. Deoarece există numai o formă de Viață Veșnică, și aceasta erați voi, înainte. Voi nu știți nimic despre Aceasta, așa cum tu nu știai când erai în tatăl tău pământesc, dar ești manifestat în chipul lui. Voi ați fost făcuți în chipul lui Dumnezeu și ați fost manifestați pentru slava și părtășia lui Dumnezeu.

Prin urmare, cât este de sigur că genele voastre trebuiau să fie în tatăl vostru înainte de nașterea voastră naturală, la fel Genele voastre spirituale trebuiau să fie în Dumnezeu, deoarece voi sunteți o expresie a atributelor, a gândurilor Lui, înainte de întemeierea lumii. Nu există nici o altă cale. Acesta este adevărul.

Acum, noi observăm că acea Viață care este în voi, Viața lui Dumnezeu este în voi de la întemeierea lumii.”

Așadar, acea expresie nu sunt eu, ci este El în mine.

Să mergem la Efeseni 2.8-10:

„Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.

Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.

Căci noi suntem lucrarea Lui, și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.”

Deci, Dumnezeu a rânduit deja lucrările, pe care voi și eu le vom face, și acestea sunt deja în Gena spirituală a sufletului nostru, iar Dumnezeu știe cum s-o activeze la momentul potrivit. Noi nu trebuie să ne îngrijorăm, pentru că este deja acolo.

În mesajul Evrei, profetul a spus:

„Lucrările au fost terminate înainte de întemeierea lumii.”

Deci, Dumnezeu nu este surprins niciodată când intrăm într-o situație, că dintr-o dată intrăm într-o încurcătură și nu știm cum să ieșim. Dar Dumnezeu ne surprinde prin ceea ce urmează să facă pentru a rezolva problema, pentru că a fost terminată înainte de întemeierea lumii.

Dumnezeu știe deja ce va face prin tine, știe deja cum o va face; El știe ce este în tine pentru a împlini lucrarea. Noi trebuie doar să ne dăm la o parte din cale și să-L lăsăm pe El s-o facă. Doamne, Te rog, ajută-mă!

În mesajul Avraam și Sămânța lui după el, din anul 1961, fratele Branham a spus:

„Acum, dacă El este infinit, prin cunoștința Lui mai dinainte, El știa cine va veni la El și cine nu va veni la El. El știa cine va fi mântuit și cine nu va fi mântuit. Aceasta va clarifica, cu siguranță, Romani 8 și 9 pentru voi, dacă există vreo întrebare despre Dumnezeu…dacă El Își cheamă copiii prin alegere sau nu.

Căci, acolo Pavel vorbește despre Iacov și despre Esau. Înainte ca oricare dintre copii să se nască, fără să știe ce este bine sau rău, Dumnezeu a spus: „Îl iubesc pe Iacov și îl urăsc pe Esau,” înainte ca vreun copil să aibă o modalitate de a face o alegere. Dar Dumnezeu a știut de la început ce era Esau și ce era Iacov. Și Dumnezeu a știut de la început ce ești și ce nu ești. Prin urmare, noi nu putem fi altceva decât ceea ce…Dacă nu putem fi ca altcineva, să fim doar ceea ce ne-a făcut Dumnezeu. Aceasta este tot ce putem face. Orice altceva ar fi fățărnicie. Am fi fățarnici, dar nu vrem să fim așa. Ar fi mai bine să fii un necredincios decât un fățarnic. Să fim exact ceea ce suntem, și toate aceste lucruri trebuie să funcționeze împreună, pentru a face ca roțile mari ale lui Dumnezeu să meargă mai departe și nici un lucru merge rău. Vă voi garanta aceasta.”

Totul trebuie să lucreze împreună, fiecare rol pe care îl jucați, fiecare rol pe care îl joc eu, fiecare lucrare la care ne-a rânduit El și fiecare poziție pe care o ocupăm în Trupul lui Hristos, totul trebuie să lucreze împreună. Nu poate exista o celulă mai puțin importantă  decât o altă celulă, pentru că toate au o parte din Dumnezeu. Cum ați putea spune, cum am putea crede că lingura de Dumnezeu din tine este inferioară lingurii de Dumnezeu din mine? Cum poți crede că lingura din Dumnezeu pe care El a pus-o în tine, este inferioară lingurii de Dumnezeu pe care El a pus-o în altcineva, când fiecare lingură conține aceleași substanțe chimice, aceeași Viață, aceleași atribute?

„Dar eu nu am aceleași daruri.” Ascultă, toate darurile sunt în tine, ele sunt acolo pentru că ești parte din Dumnezeu, și El poate exprima aceasta oricând dorește. Dacă El nu vrea s-o exprime, de ce am vrea noi să exprimăm ceea ce El nu vrea să exprime? De ce ne-am dori un anumit dar, o anumită expresie, când aceasta nu este ceea ce vrea Dumnezeu să exprime în viața noastră? Aceasta arată doar că noi vrem să facem ceva pentru noi înșine.

Noi vrem un anumit dar sau o anumită expresie și devenim nemulțumiți de expresia pe care ne-a dat-o El și vrem o expresie diferită pentru că o considerăm mai valoroasă, mai mare în ochii publicului, și care ne-ar aduce mai multă laudă. Dar aceasta arată eroarea gândirii noastre umane, de aceea spun: Știți, tot ce vreau să fiu, este ceea ce m-a chemat El să fiu. Nu vreau să fiu nimic mai mult, nu vreau să-mi aduc propriile idei, ci vreau doar să rămân liniștit, fiind un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu.

Eu v-am mai spus aceasta înainte: Voi nu puteți avea pentru voi un titlu mai bun decât: „fiu” sau „fiică” a lui Dumnezeu, nu există nimic care să poată depăși acest titlu. Cel mai mare lucru pe care îl vei primi vreodată în viața ta, este „fiu” sau „fiică” a lui Dumnezeu.

Voi puteți spune: „Cel mai mare lucru este să fii predicator.” Sau, „Cel mai mare lucru este să fii misionar.” Sau, „Cel mai mare lucru este să fii profet.” Nu. Cel mai mare lucru este să fii un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu. O, laudă lui Dumnezeu! Lucrul care-mi dă cea mai mare bucurie, este că eu sunt un fiu al lui Dumnezeu. Acesta este lucrul care-mi dă cea mai mare siguranță, că sunt un fiu al lui Dumnezeu. Dacă mâine El mă dezbracă de toate darurile și nu voi mai predica niciodată, eu încă sunt un fiu al lui Dumnezeu. Acesta este cel mai mare titlu pe care Dumnezeu mi l-ar putea da vreodată, este cea mai mare descoperire pe care ar putea s-o pună vreodată în inima mea, indiferent dacă lucrez vreodată cu un dar sau nu voi lucra niciodată cu un dar. Aceasta nu contează, pentru că eu încă sunt un fiu al lui Dumnezeu, și tot ce este în mine este în oricine altcineva. Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul Lucruri care urmează să fie, fratele Branham a spus:

„Fie ca acel mic Germen de Viață, acea Genă a lui Dumnezeu, despre care tocmai am vorbit, atributul care a venit jos de la Dumnezeu și a fost manifestat aici ca să-L onoreze și să-L glorifice pe Dumnezeu…Dumnezeule, fă să plece lumea din ei.” El a spus: „Îndepărtează lumea din acest atribut, nu-l acoperi cu carnea ta sau cu lucruri lumești, ci lasă-l să se exprime.”

În mesajul Putere desăvârșită în slăbiciune desăvârșită, el spune:

„Eu am spus adesea: „Cel mai mare dușman al meu, este William Branham.” El este cel care stă în calea lui Dumnezeu, el este cel leneș, el este cel care, uneori, crede că poate să facă și el ceva, și atunci Îl îndepărtează pe Dumnezeu. Dar când pot să scap de el, când pot să-l dau la o parte, atunci Dumnezeu poate să vină și să facă lucruri despre care William Branham nu știe nimic. Atunci Dumnezeu vă poate folosi; atunci El poate să vă folosească pe oricare dintre voi. Când ne dăm la o parte, El poate folosi pe oricine, dar cât timp stăm în cale, nu putem face nimic.”

Laudă lui Dumnezeu! Știți, cel mai mare dușman pe care l-am avut nu este William Branham, ci cel mai mare dușman pe care l-am avut, este Chad Lamb. Această minte carnală în acest timp, încearcă să facă lucruri, încearcă să rezolve lucruri, încearcă să-mi rezolve propriile mele probleme, dar de fiecare dată când face aceasta, iese o mare harababură. Eu spun: Dumnezeule, pune în mine Ceva care poate birui orice provocare cu care mă confrunt.

„Cel ce este în voi, este mai mare decât cel ce este în lume.” Cred că ceea ce trebuie să facem noi, este să avem încredere în acea Viață, și să avem încredere că este în noi. Dacă credem aceasta, ne va aduce mai multă pace, și dacă putem să ne relaxăm, avem cheia operării fiecărui dar. Relaxarea. Întreaga viață creștină se bazează pe odihnă, pe relaxare, pentru că știm cine suntem, știm că Dumnezeu are controlul, și că tot ce am nevoie, este deja în mine.

Fratele Branham a spus că, dacă ai botezul cu Duhul Sfânt, tot ce ai nevoie pentru călătoria vieții tale, este în tine și o poți exprima oricând. Orice obstacol vine, biruința este în interiorul tău. Biruința pentru fiecare obstacol cu care te confrunți, este deja în tine, iar Dumnezeu poate să învingă totul în timp ce lucrează prin tine. Și El face aceasta când noi nu avem idee ce să facem și suntem îngrijorați și agitați în exterior, pentru că nu știm și nu avem nici o soluție ca să rezolvăm problema, atunci Dumnezeu vine în mod supranatural și face ceva. Cine primește tot meritul? El.

Tu spui: „Am fost pierdut, nu am avut nici o idee, am fost la fel de încurcat la fel ca oricine altcineva, dar Dumnezeu a venit în scenă.” Noi nu ne temem să mergem înainte în această viață, pentru că Dumnezeu ne-a rânduit să umblăm în ea.

Priviți la Ieremia. Dumnezeu i-a zis lui Ieremia: „Eu te-am cunoscut înainte de a te forma în pântecele mamei tale, și înainte de a ieși din pântecele ei, te-am pus deoparte, te-am sfințit și te-am rânduit să fii profet al neamurilor.” Ieremia a răspuns: „Ei bine, aceasta este prea mult, eu nu pot face aceasta.” Dar Dumnezeu i-a zis: „Nu te teme de ei și nu gândi așa, pentru că Eu voi pune cuvinte în gura ta.”

Orice te-a chemat Dumnezeu să faci, poți să faci, dar nu pentru că tu, omul din exterior, poți s-o faci, ci pentru că El a rânduit s-o faci. Și dacă El a rânduit-o, El îți va asigura tot ce ai nevoie. Astfel, când ai nevoie de un Cuvânt, El îți va da Cuvânt; când ai nevoie de vindecare, vei primi vindecare; când ai nevoie de un răspuns, El îți va da un răspuns. S-ar putea să nu-l ai dinainte. Ieremia putea să intre undeva și să spună ceva sau poate că trebuia să coboare la bătrâni și nu știa dinainte ce va spune până când a ajuns acolo, dar când a trebuit să spună ceva, cuvintele erau în gura lui.

De multe ori lucrăm în ceea ce ne-a chemat Dumnezeu să facem. Chiar lucrând și predicând. De multe ori, eu nu am absolut nici un indiciu, cum să exprim ceea ce este în interiorul meu, nu am idee ce voi spune, sau cum voi spune. Au fost momente când eram în spate, îmi ridicam mâinile și spuneam: „Doamne, nu vreau să merg în față pentru că în mintea mea nu se leagă nimic, nu se adună nimic, nu există nici o modalitate de a exprima ce simt, și nu știu cum să le pun cap la cap. Dar, dintr-o dată Dumnezeu preia totul și doar face clic, clic, clic pe linie, El Se mișcă pe linie, și cea mai uimită persoană din biserică, sunt eu. De aceea, uneori nu aveți idee că eu am un jubileu absolut și nu știți de ce. Motivul este că, până acum nu știam aceste lucruri, nu știam cum se potrivesc aceste două piese împreună. Uneori trebuie să ai curajul să mergi mai departe în ceea ce te cheamă El să faci, având încredere că, dacă El este în aceasta, va funcționa. Dar eu nu am o idee preconcepută, eu nu știu, ci studiez tot timpul ca să arăt că sunt un muncitor căruia nu trebuie să-i fie rușine. Eu fac ceea ce ar trebui să fac, ceea ce cred că vrea Dumnezeu să fac. Dar aceasta nu contează, pentru că poți studia cu mintea, și totuși să nu ai idee ce să faci. Cum să răspund? Ce înseamnă aceasta?

Au fost lucruri din Scriptură, pe care le-am scris în notițele mele, sau citate, și aceasta s-a întâmplat de mai multe ori. Eram în spate pregătindu-mă, și am spus: „Nu știu cum este cu aceasta pentru că nu se potrivește cu nimic. Este complet contrar, așa că, o voi pune deoparte.” Apoi am spus: „Mai bine, nu. Voi șterge aceasta.” Și o șterg, o mut de pe pagină. „Aceasta nu se potrivește aici și nu se potrivește acolo.” Dar când vin la amvon și când citesc acea Scriptură, „Bang!”, vine descoperirea și știu exact cum se potrivește. De ce? Pentru că nu sunt eu, nu este mintea mea, nu este creierul meu, ci este o poziție pe care o dețin în Dumnezeu. Dumnezeu este în interior și El poate aduce ceea ce are nevoie la momentul potrivit. Dacă Dumnezeu nu o face printr-un vas de predicare, o va face altfel pentru fiecare dintre noi. Răspunsuri la întrebări, mărturii, chestiuni de familie, orice aveți nevoie, Dumnezeu știe. Nouă nu trebuie să ne fie frică să mergem înainte și să avem încredere în Dumnezeu.

Vi s-a întâmplat vreodată să întâlniți pe cineva căruia să-i mărturisiți, pentru că vrea să știe mai multe despre ceea ce credeți și să mergeți să-l întâlniți la o cafea? Ați făcut aceasta pregătind în minte tot ce vreți să-i spuneți? Ați avut zile în care ați meditat, ați avut pregătite Scripturi și toate acestea în minte? Apoi v-ați dus și nimic din ce ați pregătit nu s-a potrivit pentru întrebarea pe care a pus-o și n-ați avut nici o idee cum să răspundeți. Vi s-a întâmplat vreodată? Toate pregătirile s-au prăbușit. Cred că ar fi mult mai bine să spunem: „Nu am idee ce să spun.” „Ce ai de gând?” „Vom vedea ce va face Dumnezeu, pentru că eu nu am venit să vă dau gândirea sau înțelegerea mea, ci am venit ca un atribut al lui Dumnezeu, un vas prin care să vorbească Dumnezeu. Și dacă El nu vrea să vorbesc, oricum, eu nu pot controla aceasta. Eu nu sunt aici pentru a convinge, nu sunt aici pentru a îndupleca, nu sunt aici pentru a-mi folosi intelectul ca să vă fac credincioși, ci sunt aici doar ca un vas pe care Dumnezeu îl poate folosi pentru a vă spune Cuvântul. Și dacă vasul se descurcă grozav sau nu se descurcă grozav, nu este treaba mea.”

Ascultați, noi nu trebuie să ne folosim creierul, puterea voinței și toate aceste lucruri, ca să facem multe pentru Împărăție, pentru  că El vrea doar vasele noastre.

Dacă ascultați mesajul Putere desăvârșită în slăbiciune desăvârșită, veți vedea că fratele Branham a spus: „Ceea ce vrea El, este vase golite.”

Și el a mers la povestea cu femeia al cărei soț murise și ea era îndatorată iar fiii ei urmau să fie vânduți. Și Elisei a întrebat-o: „Ce ai în casă?” „Un vas cu puțin ulei.” Și el i-a zis: „Du-te și împrumută vase.” Și ea a adus vase goale. „Nu primi vase pline sau parțial umplute, ci vase goale. Și El va turna și va umple vasul.”

El a spus că ceea ce are nevoie Dumnezeu acum, nu sunt vase pline sau umplute pe jumătate; El nu are nevoie de tine cu talentele și abilitățile tale, ci El are nevoie de un vas gol în care să Se poată turna pe Sine. Doamne, ajută-mă să fiu un vas gol!

În mesajul Hristos este identificat la fel în toate generațiile, fratele Branham a spus:

„Acum, ce este acesta? Un dar. Vedeți? Un dar nu este ceva ca un băț sau o sabie cu care tăiați și alte lucruri. Un dar este o modalitate de a te da la o parte din cale. Vedeți? Nu este ceva ce iei și cu care faci ceva, este un dar să te dai afară din cale, apoi te folosește Dumnezeu.”

Doamne, ajută-mă să învăț cum să mă dau afară din cale.

În mesajul Este Răsăritul Soarelui, profetul a spus:

„Voi să nu ziceți: „Ei bine, sper că o voi face.” Voi ați făcut-o deja. Nu: „Voi face aceasta.” Am făcut-o deja. Nu eu am făcut-o, El a făcut-o prin mine. Vedeți? Nu eu, El. „Ei bine, frate Branham, ei spun…” Nu contează ce spun ei. Acolo, El a făcut-o pentru mine. Aceasta este tot ce vreau, de aceasta mă îngrijesc. Eu vreau doar să-L văd manifestat. Cum o puteți face? Îl chemați jos? Nu. El este în voi. Vedeți? El este în voi.

„Ei bine, atunci Doamne, dacă pot să mă dau la o parte din cale, Tu poți să Te manifești. Eu însumi…” Cum poți s-o faci? Pentru că așa ai rânduit Tu.”

Vă amintiți, miercurea trecută când fratele Stan predica și vorbea despre rugăciunea pentru sora Cutare și Cutare, și chemarea unui Dumnezeu care este departe, să vină și să facă ceva. Știți, imaginea aceasta rezonează atât de mult, pentru că, de atâtea ori noi Îl chemăm pe Dumnezeu și simțim că parcă Dumnezeu este atât de departe, mai ales când avem probleme, când ajungem în situații dificile și nu știm cum să ne rezolvăm problemele, să răspundem la întrebări; sau se pare că ne aflăm într-un fel de pericol și o tragedie va lovi dacă Dumnezeu nu face ceva. Atunci începem să strigăm la un Dumnezeu care se află la un milion de mile distanță, pentru că în emoțiile noastre umane, acolo simțim că suntem, că suntem la un milion de mile distanță și că va trebui să strigăm mai tare pentru a-I atrage atenția, deoarece, El nu este în această scenă, pentru că această scenă este îngrozitoare.

Adevărul este că El este în tine. El este încă în tine. El nu este la un milion de mile depărtare, ci El este în tine. El nu lipsește, El este chiar acolo. Soluția problemei este chiar acolo; răspunsul la o nevoie este chiar acolo. Genele lui Dumnezeu, Puterea lui Dumnezeu, Soluția este chiar acolo. De ce are El nevoie? El are nevoie ca noi să ne dăm la o parte din cale și să spunem: „Am încredere deplină în Tine! Vino și fă ceea ce numai Tu poți face.”

Ce vom face noi? Noi vrem să-L vedem pe Dumnezeu manifestat. Și ce vom face? Îl chemăm jos? Nu. EL este în tine.

Eu vreau să umblu în viață cu încrederea că, „Cel ce este în mine, este mai mare decât cel ce este în lume.” Vreau să trăim așa cum ne-a chemat El să trăim. Eu cred că El vrea o Mireasă care este conștientă profund de Cel ce Se află în interiorul ei, și Cine este adevăratul Biruitor. Cine este adevărata Mireasă? Nu este acesta de afară, acesta este cel care mă bagă în necazuri, ci este atributul lui Dumnezeu care se află în interior, pe care El l-a hotărât să fie exprimat în acest fel și în acest ceas. Cum merge? Ce parte ar trebui să exprim? Ei bine, eu pot veni cu o listă întreagă de lucruri pe care cred că ar trebui să le exprim, dar Dumnezeu știe ce trebuie să exprim eu.

În mesajul Este Răsăritul Soarelui, fratele Branham a spus:

„În El, noi devenim parte din El. Paștele, Taina descoperită a lui Dumnezeu așa cum era atunci, a Vieții după moarte. Acum suntem vii, noi care odată am fost morți în păcate și fărădelege. Adevărata Pecete a Paștelui a rupt moartea din jurul meu și eu sunt viu. Pecetea Paștelui, de la început a rupt  sigiliul peceții romane, Pecetea Paștelui, că El a fost pecetluit.”

Când L-au răstignit pe Isus Hristos, L-au pus în spatele pietrei, L-au închis în mormânt și au pus pe el o pecete. Fratele Branham a spus că a fost o pecete romană și a ajuns s-o numească Pecetea Paștelui, și ea a fost ruptă în dimineața de Paște, iar Hristos a înviat, El S-a ridicat viu. Da, El ne-a arătat că noi avem o Pecete a Paștelui, că noi am murit, dar Hristos a înviat în interiorul nostru. Să citim mai departe:

„Și oamenii, când au murit, s-au dus. Da, El a rupt Pecetea și a descoperit Taina. Și acum, Dumnezeu prin Duhul Său cel Sfânt, a rupt Pecetea din jurul vieților noastre.”

Deci, când El rupe Pecetea din jurul vieții noastre, ce este descoperit? „Când El rupe Pecetea din jurul vieții noastre.” Care este Pecetea? Pecetea este vălul care mă împiedică să înțeleg realitatea, este acest trup care Îl ascunde pe Dumnezeu de mine, ascunde adevărata înțelegere și adevărata descoperire. Aceasta este Pecetea.

Dar acum Pecetea din jurul vieții noastre este ruptă. Și ce vedem când această pecete din jurul vieții noastre este ruptă? Vedem că: „Hristos este descoperit așa cum trăiește în noi, pentru că acum suntem înviați cu El.” Ce a făcut această rupere a Peceților? A descoperit unde dorea Hristos să fie descoperit. El dorea să fie descoperit în formă de Mireasă. Și acum, viața pe care o trăim…

Eu sunt mort, vreau să fiu mort, vreau să fiu mai mort decât sunt; vreau să-l scot, să-l dau afară pe acest tip, pe acest dușman și vreau să mor față de această gândire; vreau să fiu mai mort decât am fost vreodată înainte. De ce? Pentru că îmi dau seama că Pecetea care a fost ruptă, este să-L descopere pe Hristos, pe Isus Hristos înviat. Unde este El înviat? În mine, în interiorul meu. Nu în alt loc, nu departe, ci El este chiar aici, în mine. Ce să facă? Să Se exprime pe El Însuși. Dacă pot doar să mă dau la o parte din cale și să mor pentru gândirea mea, pot să-L las să Se exprime pe El Însuși. Atunci, întrebarea este: „Care sunt limitele? Care sunt restricțiile? Nu pot să fac aceasta? Nu pot să fac aceea?” Ei, bine, adevărul este că tu nu poți să faci nimic. Tu nu poți birui, tu nu poți face nimic, dar Viața pe care o trăiesc acum, o trăiesc prin credința Fiului lui Dumnezeu. Și dacă am credința Fiului lui Dumnezeu, atunci am destulă credință pentru orice am nevoie.. Nu credința mea, ci credința Lui, un dar de credință pe care mi l-a dat El, ca să folosesc orice parte a Cuvântului. Eu pot să-L cred, iar dacă El poate mișca sufletul meu să-L cred, atunci Îl pot avea atât de mult încât să creez o cu totul altă lume. Cu siguranță, suficient pentru a birui obstacolele cu care ne confruntăm. Nu prin intelect, ci prin credința adevărată.

Și acum, Dumnezeu a hotărât prin harul Său, să-L descopere pe Fiul Său în noi. Sunt atât de mulțumitor că fac parte din aceasta! Cum o putem reproduce? Nu putem. Ce putem face? Nimic. Nu putem face nimic altceva decât să ne dăm la o parte din cale, să îndepărtăm lumea și să-L lăsăm pe Hristos să Se exprime. În ce formă? În forma ta. Cu ce dar? Cu orice vrea El. În ce poziție? În oricare te-a plasat El.

Nu vă gândiți prea mult la aceasta, prieteni! Nu o complicați, doar exprimați-L acolo unde sunteți. Fiecare sămânță, fiecare floare, ar trebui să înflorească în pământul în care a fost plantată. Oriunde sunteți, exprimați-L pe Hristos. El Se va exprima oriunde. Deci, nu așteptați, „Ei bine, când mă mut, sau când voi fi aceasta, sau într-o zi voi fi…” Nu, nu! Nu așa funcționează. El este în tine acum și vrea să Se exprime pe Sine acolo unde ești. Și acolo unde ești, acolo unde te-a plantat El, vei face să se manifeste o anumită parte a Vieții Lui. Și atunci, condițiile care vin în jurul tău, care se schimbă în timp în diferite presiuni și în diferite lucruri, vor debloca o altă parte a lui Hristos pentru a fi exprimată.

Câți dintre voi aveți mărturii despre lucruri supranaturale, care s-au întâmplat în viața voastră? Dumnezeu v-a dat vise supranaturale, v-a dat Cuvânt de cunoaștere, cineva te-a întrebat ceva, și ceva supranatural s-a întâmplat, iar tu știi că Dumnezeu a venit în scenă.

Vreau să vă spun că, de cele mai multe ori, acele întâmplări supranaturale au venit în cele mai disperate momente din viața voastră. Când ați avut nevoie de Dumnezeu, când propria ta minte nu a putut veni cu o soluție și ai fost depășit în a rezolva o problemă, ce ai găsit a capătul puterilor tale? Că El a fost mai mult decât suficient, că El are răspunsul.

Oh, Doamne, lasă-mă să ajung la capătul puterilor mele! Când mă trezesc dimineața, înainte de a pune piciorul pe podea, lasă-mă să ajung la capătul puterilor mele, lasă-mă să ajung în punctul în care nu mai am răspunsuri și soluții, unde nu știu ce să fac, și unde nu am nici o putere. Apoi, dă-mi curaj să-mi pun picioarele pe pământ și să merg înainte, pentru că Tu m-ai rânduit să trăiesc în această viață; Tu m-ai rânduit să Te manifest și Tu Te vei exprima pe Tine Însuți, prin mine. Tot ce trebuie să fac eu, este să am încredere că atunci când va veni timpul, El îmi va atinge gura și va pune cuvinte în gura mea, pentru că El va activa ceva în mine, prin credință, și orice este nevoie, se va întâmpla. Fie că este vorba despre un Cuvânt, fie că este vorba despre o rugăciune, fie că este vorba despre un cuvânt de cunoaștere sau despre un cuvânt de înțelepciune, sau de a pune mâinile peste cineva, orice ar fi, tot potențialul este deja în mine. Eu trebuie să merg înainte cu încrederea că totul este deja în mine. Nu mă tem, dar eu trebuie să știu că totul este în mine și că nu este omul exterior. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Vreau să plecați de aici cu această înțelegere despre Genetică. Noi trebuie să înțelegem că fiecare celulă din corpul tău, conține tot ce ești tu. Tot ceea ce ești tu, se află în fiecare celulă din tine, și tot ce este în Dumnezeu este în fiecare din copiii Lui. Potențialul…Unde este potențialul? Este în sufletul meu. Unde locuiește Dumnezeu? În mine. Unde trebuie să merg în timp de necaz? În ce loc? În ce locație? El este în mine! Cât de tare trebuie să strig, pentru a-I atrage atenția? Cât de mult trebuie să mă rog înainte ca El să apară, în sfârșit, și să-mi răspundă? Nu este așa, prieteni! Trebuie să existe o încredere care să-mi spună că El m-a chemat, că El m-a rânduit, că El este cu mine și că tot ce am nevoie este în mine. Tot ce trebuie să fac, este să am încredere în El.

Vreau să vă spun doar că tot potențialul este în fiecare dintre voi, potențialul pentru orice manifestare este în voi, dar nu veți lucra de unul singur, și nu veți spune: „Ei bine, dacă El este în mine, atunci voi chema aceasta, voi chema aceea.” Voi puteți merge înainte și să încercați, dar aceasta nu va funcționa. Eu știu și am încredere că El nu mă va pune niciodată în vreo încurcătură fără ca în mine să fie ceva care să biruiască acel lucru. El nu mă va trimite niciodată într-o încercare fără ca în mine să existe ceva care să biruiască, pentru că El a rânduit aceasta înainte de întemeierea lumii. Este El, nu eu. El nu mi-a cerut să fac nimic, eu trebuie doar să am încredere în El și să merg înainte, pentru că El o va face. Eu trebuie doar să am încredere în El. Să ne rugăm.

Dragă, Doamne Isuse, Îți mulțumesc pentru înțelegerea pe care ne-ai dat-o cu privire Genetică. Doamne, noi știm că aceasta este ora în care vrei să ai o exprimare deplină a Ta Însuți în formă de Mireasă, dar Doamne, noi știm că nu suntem capabili. În umanitatea noastră, noi suntem incapabili; în trupul nostru și în duhul nostru uman, noi nu avem ceea ce este nevoie, dar Doamne, Tu ne-ai furnizat deja tot ce avem nevoie. Doamne, Tu ai pus o parte din Tine, o Sămânță Genă în sufletul nostru înainte de întemeierea lumii, și aceasta, Doamne, este expresia pe care o dorești.

Doamne, Te rog să ne ajuți să scăpăm de gândurile noastre, să ne predăm propriile noastre idei și propriile noastre ambiții, chiar și de noi înșine, și să ne odihnim pe faptul că Tu cunoști toate lucrurile.

Doamne, eu vreau să îndepărtez lumea din viața pe care Tu ai pus-o în mine, vreau să-Ți predau propria mea gândire, și așa cum profetul Tău a cerut vase goale, Dumnezeule, vreau să fiu și eu un vas gol, vreau să golesc totul afară, vreau să golesc totul în această dimineață, pentru că îmi dau seama că sunt atotsuficient, că prea des încerc să-mi rezolv problemele, Doamne, și aceasta este o parte din fragilitatea umană în care mă găsesc pe mine însumi. Doamne, vreau să golesc aceasta la picioarele Tale, și Te rog să iei acest vas și să faci cu el lucruri la care nu m-am gândit vreodată. Tu vei scoate din noi lucruri la care nu am visat niciodată, pe care nu mi le-am imaginat vreodată, lucruri despre care nu am știut că sunt posibile, și că noi ne putem preda Ție viețile noastre, încât Tu să poți trăi prin noi.

Te rog să faci așa cum ai spus, Doamne, ceea ce profetul Tău a spus că vei face cu un vas predat, și pentru ca puterea Ta să fie desăvârșită în slăbiciunea noastră.

Tu ne-ai învățat că în această generație Tu ești aici, că ești prezent, că Ți-ai revărsat plinătatea în Trupul Tău care este pe acest Pământ, în Mireasa Ta, și că Tu ai puterea de a o exprima în aceste vase de lut. Noi avem încredere, Doamne, că indiferent cu ce ne vom confrunta în viitor, indiferent ce vine, ce se întâmplă în continuare, „Mai mare este Cel ce este în voi, decât cel ce este în lume.” Avem încredere în Tine că poți să ne antrenezi și să ne înveți cum să ne trăim viața pe care ne-ai chemat s-o trăim.

Te rog să-Ți binecuvântezi poporul pe care îl vei lua de aici, în acest timp. Ajută-ne să mergem înainte cu încredere și în odihnă, că Tu ne-ai dat deja tot ce avem nevoie, că în Mintea Ta, Tu ai încheiat deja lucrarea înainte de întemeierea lumii. Tu ne ceri doar să avem încredere în Tine, să Te luăm de mână și să Te lăsăm să ne conduci, să Te lăsăm să Te miști ca să fii totul în tot.

Te iubesc, Doamne. Te rog să iei vasul meu și vasele de aici, și să-Ți împlinești scopul în viețile noastre, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Știți, noi habar nu avem ce ne rezervă viitorul, dar știm câteva lucruri care ne-au fost spuse de profet. Problema este atunci când trecem prin orice ar fi o presiune, o persecuție religioasă organizată și susținută politic, eu nu am idee, pot doar specula, dar probabil că se va întămpla într-un fel în care nu m-am gândit niciodată, dar cum voi trece peste aceasta? Ce trebuie să fac? La ce vă gândiți? Să săpați buncăre și să ascundeți hrană? Acesta este un fel uman de a gândi: „Păzește-mi Doamne, rezervele în cazul în care îmi blochează cardul bancar.”

Ascultați, nu aceasta vrea Dumnezeu să facem, ci El vrea să avem încredere în El. Nu contează cu ce ne vom confrunta, pentru că El are o expresie pe care vrea să o manifeste.

Este un citat în Mesaj, nu m-am uitat la acel citat și nu m-am gândit la el până acum, dar mi-a venit în minte. Cu ceva timp în urmă, fratele Benjamin Seabolt l-a amintit când a predicat despre Iosif. Înainte ca Iosif să treacă prin încercări, a primit o viziune că va fi înălțat într-o poziție înaltă iar frații lui i se vor închina, apoi a fost vândut și a ajuns în sclavie, a ajuns la închisoare și tot ce i s-a întâmplat. Eu nu am găsit citatul, dar am să vi-l spun din memorie. Fratele Benjamin a spus că atunci când se întâmpla ceva rău, provocator, Iosif spunea: „Doamne, care parte a viziunii vrei s-o împlinești acum?” Vă amintiți? Poate nu am redat-o exact, dar „Ce parte a viziunii vrei să exprimi acum?”

Eu spun: „Oh, ce perspectivă ar fi, când ne confruntăm cu încercările vieții și cu dificultăți, dacă am spune și noi doar: „Doamne, care parte a naturii Tale vrei s-o exprimi acum?” Nu ce cred eu că ar trebui exprimat, pentru că, uneori, eu cred că ar trebui să vină în scenă Leul, dar Dumnezeu vrea să vină Mielul. Eu cred că acolo ar trebui să fie Leul, dar Dumnezeu vrea să fie Boul, un Bou de jertfă; eu cred că ar trebui să fie un Vultur care strigă prin descoperire, dar poate Dumnezeu vrea o expresie de Bou sau poate de Leu sau de Om, poate…În loc să hotărăsc eu care ar trebui să fie răspunsul, ar trebui să spun: „Doamne, ce parte a Vieții Tale vrei s-o exprimi astăzi?”

„De ce se întâmplă toate acestea? De ce mi se întâmplă toate acestea? Tu nu  știi ce mi se întâmplă?” Bineînțeles că El știe ce se întâmplă cu tine. Bineînțeles că știe unde ești. Bineînțeles că știe împrejurările și situațiile prin care treci, dar în loc să privești la toate acestea: „De ce, Doamne? De ce toate acestea? Ce este greșit?”, de ce nu încerci să spui: „Doamne, ce încerci să faci astăzi? Sunt aici, un vas gol, fă prin mine tot ce vrei să faci în această împrejurare.” Dumnezeu te-a adus într-o condiție în care, Genele din interior să aibă o expresie, o manifestare, care este parte a naturii Sale, parte a Vieții Lui supranaturale. S-ar putea să fie absolut uimitor și supranatural și să te surprindă, dar poate fi la fel de simplu să permiți ca trupul tău să fie distrus. Ambele sunt expresii ale Vieții lui Hristos; să vorbești Cuvântul, să vorbești furtunii sau să te dai bătut. Dar nu noi decidem care parte o împlinim, ci El.

Dacă am putea spune ca Iosif: „Ce parte a viziunii, ce parte a Cuvântului încerci să exprimi acum, Doamne?”

Doamne, ajută-mă să fiu atent și să nu intervin cu propria mea gândire, ci să Te las pe Tine să Te exprimi prin mine. Există o realitate în aceasta: că Dumnezeu va face în voi ceea ce vrea să facă, dacă ne vom pune deoparte gândirea noastră proprie. Mintea noastră ne va face probleme, dar în interior există deja o soluție: Genele sunt deja acolo pentru a birui.

Oh, lăsați circumstanțele să aducă expresia Lui, pentru că, oricum, acesta este scopul Lui. Eu spun: Doamne, ajută-mă să am atitudinea lui Iosif, și să nu spun: „Am fost greșit; viziunea mea a fost greșită; am crezut că sunt Mireasă; am crezut că sunt fiul lui Dumnezeu; eu am greșit…” Nu! Noi să spunem: „Doamne, ceea ce vrei să exprimi, ai expresia Ta aici!”

Dumnezeu să vă binecuvânteze! Amin.

                              -AMIN-