17 aprilie 2024
Să deschidem Bibliile la Apocalipsa 19.7:
„Să ne bucurăm, să ne veselim și să-I dam slavă! Căci a venit Nunta Mielului; soția Lui s-a pregătit.”
Să citim și Apocalipsa 21.9:
„Apoi unul din cei șapte îngeri, care țineau cele șapte potire, pline cu cele din urmă șapte urgii, a venit și a vorbit cu mine, și mi-a zis: „Vino să-ți arăt Mireasa, nevasta Mielului.”
Domnul să ne binecuvânteze în timp ce privim în Cuvântul Său, în seara aceasta. Fără binecuvântarea Lui, ar fi imposibil să avem ochi să vedem și urechi să auzim; am fi la fel de pierduți. Dar Îi mulțumim lui Dumnezeu, deoarece El a promis că ne va ajuta în această oră.
Noi privim la aceste două Scripturi, și le-am luat doar pentru a arăta că, fără îndoială, Mielul are o Soție. Mielul are o Soție, și nu există nici o îndoială cu privire la aceasta. În capitolul 19, citim că Ea s-a pregătit, iar în capitolul 21, îngerul al șaptelea urma să ne arate Soția Mielului, Mireasa, Soția Mielului. Așadar, Mielul are o Soție. Amin? Cred că lucrul acesta este foarte important, așa că, în această seară, vreau să vorbesc despre Soția Mielului.
Câți vor să fie soția Mielului? Amin! Aceasta este dorința noastră, să fim Soția Mielului. Prin descoperire, noi credem că suntem, dar înseamnă mult să spunem așa ceva.
Vreau să citesc un citat din mesajul Dovedind Cuvântul Său, doar pentru a arăta unde ne aflăm în timp. Noi știm aceasta foarte bine, dar vreau s-o stabilesc încă odată. Fratele Branham a spus:
„Așa cum a fost în zilele Sodomei…” Acum fiți atenți: „…în zilele Sodomei, așa va fi la venirea Fiului omului, când Fiul omului Se va descoperi.” Nu în continuare ca o biserică. Vedeți? Nu în continuare. Mireasa este chemată. Vedeți? În ziua aceea, Fiul omului Se va descoperi. Cum? Să atașeze Biserica de Cap, uniți, căsătoria Miresei…”
Așadar descoperirea Fiului omului, este venirea Fiului omului, pentru a face, ce? Pentru a uni Capul și Trupul împreună; pentru a uni Mireasa cu capul, pentru căsătoria Miresei.
„… Chemarea Miresei va veni chiar prin aceasta, când Fiul omului va coborî și va veni în trup uman să-i unească pe cei doi împreună. Biserica trebuie să fie Cuvântul, El este Cuvântul, și cei doi se unesc împreună, iar pentru a face aceasta, va fi nevoie de manifestarea descoperirii Fiului omului. Nu un cler bisericesc. Oh, eu nu știu, eu…Înțelegeți ce vreau să spun?…”
Fratele Branham a spus că nu este un cler bisericesc, așa că, nu privim la el; nu este un predicator. El a spus că este mai mult decât predicatorul, este mai mult decât un cler bisericesc, este mai mult decât un om, este Fiul omului care coboară. El lucrează prin acel trup, desigur, dar este Fiul omului.
Să citim mai departe:
„Nu un cler bisericesc. Oh, eu nu știu, eu…Înțelegeți ce vreau să spun? Este Fiul omului. Isus Hristos va veni în trup uman între noi, și Își va face Cuvântul atât de real, încât va uni Biserica cu El, ca Unul, Mireasa, și apoi Ea va merge Acasă, la Cina Nunții. Amin. Ea este deja unită. Vedeți? Noi mergem la Cina Nunții, nu la căsătorie.”
Acum, scopul pentru care citesc aceasta, este ca să putem înțelege acest punct, aici. Apoi merge și citează Scriptura:
„…va umple trupul vostru…însuși, din orice făptură, din oameni puternici, „căci Nunta Mielului a venit.” Dar Răpirea va merge la Cina Nunții. Când Cuvântul se unește aici cu persoana, cei doi devin Una. Și ce face atunci? Ea Îl manifestă pe Fiul omului din nou, nu teologii bisericii. Fiul omului! Cuvântul și Biserica devin Una. Orice a făcut Fiul omului, El a fost Cuvântul, Biserica va face același lucru.”
Acest citat este monumental, pentru că ne spune unde suntem în timp: noi suntem acum în căsătoria Mielului. Nunta Mielului a venit, căsătoria are loc chiar acum.
Așadar, Fiul omului a coborât în trup; nu un cler religios, ci El folosește acel trup pentru a Se manifesta. Este descoperirea Fiului omului pentru a-Și face Cuvântul atât de real, încât va uni Capul și Trupul, va aduce căsătoria Miresei. Chemarea Mirelui va veni chiar prin aceasta. El a spus că Nunta, căsătoria, are loc acum; Unirea invizibilă are loc acum, iar Răpirea va merge la Cina Nunții.
De aceea, când vorbim despre Soția Mielului, este important să știm că, căsătoria are loc acum. Noi nu vorbim despre ceva viitor, ci vorbim despre Soția Mielului. Dar El Își ia Mireasa la Sine acum. Aceasta este dispensația în care trăim. El Se unește cu Ea, acum. Și El se unește cu unul câte unul, așa cum s-au adunat mădularele Trupului Său. Ei se unesc cu Conducerea, Hristos; și căsătoria Mielului are loc acum.
Aceasta înseamnă că Mielul are o Soție. Dar termenul de „Soție,” aduce cu sine un întreg set de responsabilități, care sunt diferite de cele ca „Mireasă”. Despre aceasta aș vrea să vorbim puțin.
Când ajungem la termenul de „Soție”…Când ai „Mireasă,” poți vorbi despre o etapă de logodnă, care duce la căsătorie. Dar când vorbim despre „Soție”, aceasta aduce cu sine un set cu totul nou de responsabilități și probleme pe care trebuie să le gestionăm.
Soția mea, a fost mireasa mea înainte de a fi soția mea. Acum, ea este soția mea, dar încă este mireasa mea.
Eu sunt încă Mireasă, dar cred că, prin unirea cu Hristos, am devenit Soția Mielului, parte a acelei Soții. Nu sunt Soția în totalitate, dar noi suntem multe mădulare ale Trupului Său. Și pentru că eu cred că este adevărat, întrebarea este: sunt dispus să-mi asum responsabilitatea de „Soție”? Aceasta este diferită de etapa de „Mireasă”. Nu etapa de prietenă; nu etapa de logodnă, ci etapa de Soție. Ce responsabilitate are această etapă?
Să mergem la Geneza 2.23-24:
„Și Adam a zis: „Iată în sfârșit aceea care este os din oasele mele și carne din carnea mea. Ea se va numi „femeie”, pentru că a fost luată din om.
De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, și se vor face un singur trup.”
Să mergem și la Efeseni 5.29-32:
„Căci nimeni nu și-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrănește, îl îngrijește cu drag, ca și Hristos Biserica;
Pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui și os din oasele Lui.”
Aceasta ne aduce înapoi la ceea ce tocmai am citit că a spus Adam.
„De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va lipi de nevastă-sa, și cei doi vor fi un singur trup.”
Taina aceasta este mare: vorbesc despre Hristos și despre Biserică.”
Așa cum am citit în versetul 30, noi suntem mădulare ale Trupului Lui, carne din carnea Lui și os din oasele Lui. Eu nu știu cât de specific poate fi că noi suntem parte din trupul Lui, dar aceasta a spus Adam că va avea loc într-o căsătorie, și aceasta este ceea ce a spus apostolul Pavel că are loc într-o căsătorie, că noi devenim parte din carnea Lui: „…noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui și os din oasele Lui.” Noi suntem uniți cu El, acum am venit la Nunta Mielului. Laudă lui Dumnezeu!
Pavel spune că aceasta este o mare taină: arată ca o căsătorie, ca o căsătorie pământească, dar este unirea dintre Hristos și Mireasă, și Ei trebuie să fie un singur Trup.
Îngerul Domnului i-a spus fratelui Branham să ia creionul și să scrie, iar eu voi citi aceasta din cartea „Epocile Bisericii”. Voi citi doar un fragment din mesajul Epoca Bisericii Pergam:
„Observați armonia Tatălui și a Fiului. Isus nu a făcut niciodată nimic până când nu i-a fost arătat mai întâi de Tatăl. Această armonie trebuie să existe acum între Mire și Mireasa Sa. El îi arată Cuvântul Său de Viață, iar Ea Îl primește și nu se îndoiește de Acesta. De aceea nu o poate vătăma nimic, nici chiar moartea, pentru că, dacă Sămânța este semănată, apa o va ridica din nou.
Aici este secretul despre aceasta. Cuvântul este în Mireasă, așa cum era în Maria. Mireasa are gândul lui Hristos, pentru că Ea știe ce vrea El să fie făcut cu Cuvântul. Ea îndeplinește porunca Cuvântului, în Numele Lui, pentru că Ea are pe „Așa vorbește Domnul!” Apoi, Cuvântul este însuflețit de Duhul și se împlinește. Ca o Sămânță care este semănată și udată, ea vine la recolta deplină servind scopul. Cei din Mireasă fac numai voia Lui, nimeni nu-i poate face să facă altfel. Ei au pe „Așa vorbește Domnul,” sau tac. Ei știu că trebuie să fie Dumnezeu în ei, Cel care face lucrările, împlinindu-Și propriul Cuvânt.
El nu Și-a încheiat toată lucrarea în timpul slujbei Sale pământești, așa că, acum El lucrează în și prin Mireasă. Ea știe aceasta, pentru că atunci nu era timpul ca El să facă anumite lucruri pe care trebuie să le facă acum. Dar acum, El va împlini prin Mireasă acea lucrare pe care a lăsat-o pentru acest timp specific.”
Eu găsesc că aceasta este fascinant! Fratele Branham a primit o descoperire sau a văzut o viziune…De fapt, Îngerul Domnului i-a spus să ia creionul și să scrie, iar el a scris. Dar el nici măcar nu a știut ce scrie, până când s-a oprit, și atunci a citit ceea ce tocmai a scris, arătând că acesta este un Mesaj de la Îngerul Domnului pentru noi. Acum, el spune că a existat ceva ce Hristos nu a terminat în călătoria Sa pe Pământ. El a plecat și, ce a făcut? A lăsat-o pentru cealaltă parte a Lui, pentru cealaltă parte a Trupului Său, pentru cei care sunt mădulare ale Trupului Său, carnea și oasele Lui. El a lăsat acea parte a lucrării ca s-o facă Ea.
Acum, pentru a face acea lucrare, Ea trebuie să vină sub conducerea Lui Hristos, care este plinătatea acestui Cuvânt care a fost restaurat. Ea trebuie să aibă pe „Așa vorbește Domnul”, care este Cuvântul. Ea trebuie să aibă aceasta sau tace, ceea ce arată că trebuie să vină în poziția unei Soții perfect supusă pentru a îndeplini această însărcinare. Ea nu poate s-o îndeplinească singură; nu poate s-o îndeplinească fără conducerea Lui; nu poate s-o îndeplinească fără să fie supusă conducerii Lui. Totuși trebuie îndeplinită pentru că a fost lăsată pentru acest timp deosebit. Aceasta nu va fi lăsată nefăcută; El nu va lăsa nimic neterminat din lucrarea Sa, ci o va termina. Dar trebuie să aibă o Mireasă, trebuie să aibă o Soție care este deplin supusă Conducătorului pentru a termina această lucrare.
De aceea este o diferență între a fi Soție și a fi Mireasă, pentru că Soția intră sub conducerea Soțului ei, Ea trebuie să vină sub autoritatea deplină a Soțului ei.
Uneori ne întrebăm de ce predicăm despre conducere, de ce predicăm supunerea, și despre rolul unui bărbat și rolul unei femei; rolul soțului și rolul soției? Deoarece căsătoriile noastre pământești, trebuie să fie o reflectare a acestei Imagini a lui Hristos în Mireasa Sa.
Predicarea aceasta nu este numai pentru a avea bărbați care devin egoiști și ajung să stăpânească asupra femeilor. Nu are nimic de-a face cu aceasta, ci totul are de-a face cu menținerea Imaginii Bibliei curată și dreaptă. De aceea fratele Branham a spus: „Unul dintre cele mai îngrozitoare lucruri de pe pământ, este o femeie dominantă.” De ce? Pentru că acesta este duhul care este în biserica catolică, este duhul denominațional. O femeie domnitoare distruge întreaga Imagine, pentru că singurul fel prin care Dumnezeu Își poate termina lucrarea prin Hristos, este ca Ea să accepte conducerea lui Hristos, să se supună Cuvântului, indiferent de gândurile, sentimentele sau ideile Ei. De ce? Pentru că Soțul Ei, este Hristos.
Când Isus Hristos a fost aici, a trebuit să Se supună deplin conducerii Tatălui Său; și numai atunci a putut să-Și termine însărcinarea, partea Sa din slujbă.
Acum, partea ulterioară a slujbei, lucrarea pe care a lăsat-o pentru acest timp specific, poate fi făcută numai dacă ajungem sub conducerea perfectă a Mirelui nostru.
Deci, este diferit de a fi prietenă sau iubită; este diferit de stadiul fluturilor, entuziasmului, emoțiilor, pentru că acum este vorba despre locul în care ajungem, la realitatea vieții.
Cred că atunci când am fost în Australia am spus că toată lumea vrea să fie Mireasă, dar nimeni nu vrea să fie Soție, pentru că, atunci când se termină luna de miere, după ziua cea mare, după spectacol, flori, decorațiuni și muzică frumoasă, ca mireasă în centrul atenției, cu rochia frumoasă și toate acestea; după ce te întorci din luna de miere, cineva trebuie să spele vasele; cineva trebuie să pregătească prânzul; cineva trebuie să spele hainele, și nu sunt întotdeauna sentimente plăcute; nu este totul strălucire și fast, trebuie să treci la treabă pentru că ești soție. Și este vorba de slujire, supunere, este vorba despre sacrificiu.
Fratele Branham a spus în mesajul, Semnul:
„Isus a fost botezat de Ioan, și Biblia spune: „El a văzut Duhul lui Dumnezeu ca un porumbel, coborându-Se peste El.” Dacă ar fi fost un lup sau dacă ar fi fost orice alt animal, natura porumbelului nu putea să se îmbine cu natura lupului; nici natura porumbelului nu s-ar fi putut îmbina cu orice alt animal, decât cu mielul. Cele două naturi au venit împreună, atunci ele au putut fi de acord una cu alta.
Ce ar fi fost dacă Porumbelul ar fi venit jos, și în loc ca Acesta să fie un Miel, ar fi fost un alt animal? Și-ar fi luat repede zborul și ar fi plecat înapoi. Înțelegeți? Dar când a găsit natura cu care a putut să se îmbine, au devenit Unul.
Apoi, Porumbelul a condus Mielul. Și observați: El a condus Mielul la măcelărie. Acum, Mielul a fost supus Porumbelului. Înțelegeți? Indiferent unde L-a condus, El a vrut să meargă.”
Fratele Branham ne-a arătat aici un tablou a acelei zile: pe malul Iordanului, când Isus a fost botezat și Duhul lui Dumnezeu a coborât ca un Porumbel și S-a odihnit peste Miel. El a menționat aceasta în mai multe locuri diferite, și a spus că Porumbelul nu putea să Se odihnească peste nici o altă natură; peste o natură agresivă, peste o natură greșită, peste un lup sau orice altceva. El putea să Se odihnească numai peste un Miel, pentru că aveau aceeași natură. Și când S-a odihnit peste Miel, Porumbelul a devenit Conducătorul Mielului; iar Mielul a urmat Conducerea Porumbelului, pentru că Mielul este un ucenic, este un supus.
Așadar, Porumbelul nu a putut să coboare în altă parte. În paragraful pe care l-am citit, el spune: „Porumbelul a condus Mielul la măcelărie, (la sacrificare), iar Mielul L-a urmat.”
Întrebarea este: dacă Mielul are o Soție, ce fel de Soție va avea El? Dacă Mielul are o Soție, atunci Soția Lui va fi un Miel, pentru că nu există hibridare. Nu ar putea fi nimic altceva; nu ar putea fi o altă natură; nu ar putea fi nici un alt fel de animal.
Dacă Mielul are o Soție, atunci Soția Lui trebuie să fie un Miel. Oh, laudă lui Dumnezeu!
Noi știm că Porumbelul, Duhul Sfânt, nu ar putea coborî peste nici o altă natură, decât peste natura Mielului. Și noi trăim în ziua când Duhul Sfânt a coborât în măsură deplină la deschiderea Cuvântului, ca să Se odihnească, unde? Să Se odihnească peste Miei, revenind asupra Mielului. Ce să facă? Să conducă Mielul.
În Matei 4.1, ni se spune:
„Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul.”
Când Isus a primit acel Duh Sfânt, când a venit Porumbelul și a început să-L conducă, unde a fost primul loc în care L-a condus Porumbelul? Porumbelul L-a condus în pustie, pentru a fi ispitit de diavolul. În ce loc a fost condus Mielul!
Mielul este un animal de jertfă. Mielul este un animal supus. Așadar, dacă vrem să fim Mireasă, ce fel de natură ar trebui să avem ca Mireasă? Aceeași natură pe care a avut-o Hristos.
Deci, unde ne poate conduce Duhul? Întrebarea este: Unde vom fi dispuși să urmăm Porumbelul? Noi putem urma Porumbelul în binecuvântări; putem urma Porumbelul la biserică sau la întâlniri speciale; putem urma Porumbelul în binecuvântare și răsplată, dar suntem dispuși să urmăm Porumbelul în pustie, pentru a fi ispitiți de diavolul? Dacă acolo este locul unde Porumbelul vrea să ne conducă, ne vom schimba natura și vom înceta să mai fim miei?
Dacă Porumbelul vrea să ne conducă în pustie ca să fim ispitiți de diavolul, vom rămâne Soția Mielului, și vom avea aceeași natură a Mielului, pentru că acolo nu există hibridare.
Deci, dacă El este un Miel, și noi trebuie să fim miei. Și dacă Porumbelul conduce Mielul, atunci Duhul Sfânt poate să ne conducă astăzi în locuri în care, în carnea noastră nu vrem să mergem.
În carnea Lui, sunt sigur că nici Isus nu a vrut să meargă să postească patruzeci de zile, apoi, fiind flămând, să fie ispitit de diavolul cu toate acele ispite. Dar El a trebuit să treacă testul.
Deci, acum suntem noi dispuși să fim Soție și să mergem oriunde merge Mirele nostru? Suntem noi dispuși să fim Soție?
Adică, înainte de a fi soție, înainte de a spune „Da”, noi putem să cântărim lucrurile.
Știți, eu vorbesc în mod natural. Noi putem să ne uităm la aceasta; putem să ne uităm la un tânăr; dacă este un tânăr interesat de o tânără, ea poate sta deoparte și să se întrebe: „Ce fel de natură are? Are o slujbă bună? Ce fel de casă îmi va oferi? Unde locuiește și ce face?” Poate să cântărească toate aceste lucruri. Dar în ziua când ea spune „Da”, și face acele jurăminte, ea trece sub conducerea bărbatului ei. Zilele ei de alegere s-au încheiat, pentru că a acceptat conducerea acelui bărbat. Dacă el se mută, se mută și ea; dacă el pierde toată averea printr-o decizie greșită, pierde și ea toată averea și trebuie să rămână cu el. Este adevărat, sau nu este adevărat? Și dacă este adevărat firește, este adevărat și spiritual.
Dacă acesta a fost felul în care a mers Mielul, pe ce cale va merge Soția Mielului? Dacă El trece prin ape tulburi, ce va face Ea? Va putea spune: „Eu nu merg acolo. Mă întorc la mama și la tata?” Ea nu se întoarce la mama și la tata, pentru că Ea este căsătorită cu Mielul.
De ce uneori, noi vrem beneficiile, dar nu vrem sacrificiul? Vrem Semnul, vrem ziua gloriei, dar nu vrem ziua sacrificiului; nu vrem predarea și supunerea. Dar, dacă El a fost un Miel, și Ea va fi, de asemenea, un miel; Ea va avea natura Lui, pentru că natura noastră este schimbată în natura Mielului.
Să mergem la Romani 8.29:
„Căci pe aceia, pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a și predestinat mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulți frați.”
Îi mulțumesc lui Dumnezeu că El ne-a predestinat să fim asemenea chipului Fiului Său. Este singura noastră nădejde. Totuși noi știm care ne este destinația: să fim asemenea chipului Fiului Său, să fim ca Mielul.
Noi am citit 2Petru 1, l-am citit de multe ori, că El ne-a făcut promisiuni mari și scumpe, pentru ca prin ele să fim făcuți părtași naturii divine, adăugând la credința noastră fapta, și toate aceste lucruri, până la Piatra de încheiere, care este Dragostea.
Deci, care sunt promisiunile divine prin care putem fi părtași naturii divine? Ce să intre în însăși natura Lui? În natura cui? În natura Mielului. Deci, la aceasta suntem chemați, în această zi.
Să mergem la Efeseni 4, și să privim același lucru, pentru că este lucrarea slujirii. Efeseni 4.11-13:
„Și El a dat pe unii, apostoli; pe alții, proroci; pe alții, evangheliști; pe alții, păstori și învățători;
pentru desăvârșirea sfinților, pentru lucrarea de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos,
până vom ajunge toți la unitatea credinței și a cunoașterii Fiului lui Dumnezeu, la omul desăvârșit, la măsura staturii plinătății lui Hristos.”
Destinația este clară. În ce călătorie suntem? Noi călătorim ca să venim în chipul Lui, în chipul lui Hristos, venim în chipul Mielului. Aceasta este ceea ce trebuie să producă slujirea: zidirea trupului spre desăvârșire, astfel încât toți să ajungem la omul desăvârșit, la măsura staturii plinătății lui Hristos.
De ce venim noi aici duminică și miercuri, duminică și miercuri? De ce facem aceasta? Pentru că Cuvântul ne modelează în însăși Imaginea și natura Mielului; pentru că suntem Soția Mielului și trebuie să-L reflectăm pe Miel.
Deci, noi trebuie să continuăm să ne modelăm și să ne modelăm în chipul Lui. De ce? Pentru că destinația este clară: noi ne îndreptăm spre Piatra de încheiere, care este Dragostea, și Dragostea este Dumnezeu. Dumnezeu este Dragoste, și El trebuie să ne aducă în natura Sa, pentru că noi trebuie să reflectăm natura Mielului pe pământ. De ce? Pentru că suntem Soția Mielului.
Noi putem dori să facem atât de multe lucruri; putem dori să fim atât de multe lucruri și putem să ne gândim la o mișcare mare și puternică în timpul sfârșitului, dar cea mai puternică mișcare la care mă pot gândi, este ca Dumnezeu să-i ia pe oameni sub controlul Său absolut, să aibă întâietate absolută în ei, și ei să facă numai ceea ce spune El; nu mergând după propriile noastre idei, nu încercând să-L invocăm ca să ne rezolve propriile noastre probleme. Nu aceasta trebuie să facă o soție, ci ea trebuie să fie supusă soțului ei; nu să-și rezolve propriile probleme sau să meargă după propriile idei. Ea trebuie să fie acolo ca să-l ajute pe soțul ei. Ea trebuie să ia viziunea lui și planul lui și să ajute la manifestarea acestuia.
De aceea cred că este atât de important să înțelegem în ce natură ne aflăm, pentru că, dacă suntem Soția Mielului, suntem și un Miel.
Fratele Branham a povestit despre acele două cupluri tinere, pe care le-a căsătorit. Un cuplu era bogat, iar celălalt era un cuplu sărac. El a vorbit despre cuplul sărac, că ei au venit în camera lui din față, și i-a căsătorit acolo. El era sărac, și ea era săracă, așa că nu aveau destui bani ca să angajeze un predicator. Și fratele Doc, fratele fratelui Branham i-a spus tânărului: „Fratele meu va face aceasta.” Așa că ei au venit direct în sufrageria lui. El era îmbrăcat sărăcăcios, iar ea nu avea pantofi sau o rochie de mireasă. Și el a căsătorit acel cuplu. Apoi i-a pus în contrast cu cuplul bogat.
Dar partea care este importantă pentru mine, este că, într-o zi, el a vrut să-i verifice, și a spus că s-a comportat ca și cum s-ar fi dus să verifice stâlpii de electricitate și izolatorii de pe stâlpi. Apoi s-a apropiat și noi știm că cuplul bogat se certau, erau agitați, deși aveau de toate. Dar când s-a dus la casa mică și săracă, (care era un vagon), unde nu aveau nimic, el s-a apropiat încet, a ascultat și a auzit o conversație. Apoi a privit prin ușa întredeschisă și a văzut-o pe ea stând în brațele lui. Ei aveau o pălărie veche întoarsă cu susul în jos și acolo era un plic cu bani. Ei numărau atâția bani pentru mâncare; atâția bani pentru asigurare; atâția bani pentru aceasta…
Fratele Branham a spus că ei nu aveau destui bani ca s-o scoată la capăt. Apoi tânărul a spus: „Oh, vreau să-ți cumpăr rochia aceea.” Dar ea a răspuns: „Oh, dar eu nu am nevoie de o rochie. Aceea pe care o am, este în ordine.” Și el i-a zis: „Dar arăți atât de frumoasă cu ea.” „Dar nu am nevoie,” a insistat ea.
Și fratele Branham a spus că, atunci când a privit prin crăpătura ușii, a văzut că ea stătea în brațele lui și o cuprindea cu brațul în jurul mijlocului ei, și ea avea brațul în jurul lui. Ei se iubeau cu adevărat. Fratele Branham a spus că de acolo a privit și a putut să vadă turla casei de pe deal. Și el a spus: „William Branham, pe care ți-ai dori-o?” El a spus: „Iau caracterul de aici, de jos.” Ce a fost aceasta? Ea a luat aceeași natură ca soțul ei.
Ce s-a întâmplat pe deal? Acea femeie a luat aceeași natură ca soțul ei. El era gelos, răsfățat, și egoist. Și cum era ea? Ea era geloasă, era răsfățată și egoistă. El a ales una care să reflecte caracterul lui și apoi a fost modelată în imaginea lui. Ea reflecta ceea ce era el. Dar cuplul de jos…
De aceea cred că este atât de dăunător dacă începi să-ți critici soțul, sau dacă începi să-ți critici soția. Tu ești pe un teren periculos, pentru că voi trebuie să fiți unul. Când începi să-l dărâmi, aceasta ar trebui să reflecți; iar când tu începi s-o dobori pe ea, ea este reflectarea ta. Oh, Doamne!
Ceea ce trebuie să facem, este să ne punem pe genunchi și să spunem: „Doamne, ajută-mă să înțeleg corect, pentru că ceva nu merge.”
Așadar, cuplul acesta de jos…Ea era o reflectare a lui. El se sacrifica pentru ea, și ea se sacrifica pentru el. El nu a vrut o undiță de pescuit, nu a vrut momeli noi pentru pescuit, și nu a vrut să ia o vacanță. Ce a vrut să facă cu puținii bani care i-au rămas? A vrut să-i cumpere o rochie. Ce făcea el? Se sacrifica pentru ea. Știți ceva? Ea avea aceeași natură ca el. Astfel, ea nu i-a spus: „Lasă asigurarea. Voi lua rochia,” pentru că aceea ar fi fost natura greșită. Aceea era natura femeii de pe deal, din palatul de fildeș. Dar, aceasta de jos, reflecta natura soțului ei. Când el s-a jertfit pentru ea, ea s-a jertfit pentru el.
Ce a făcut Hristos pentru tine și pentru mine? Și ce ar trebui să facem noi pentru El? Ce drept am să primesc, apoi să fiu egoist și să nu dau niciodată înapoi? Vreau ploaie de laude și toate lucrurile care vin peste mine, dar eu nu vreau să mă predau slujirii, nu vreau să mă predau Lui Hristos și nu vreau să mă dau pe mine însumi pentru înaintarea Împărăției. Ajută-ne, Doamne, Isuse!
Știți, fratele Branham a întrebat acel cuplu înainte de a-i căsători: „Ce se va întâmpla dacă rămâi fără servici? O vei trimite înapoi la mama și la tata?” Și tânărul a răspuns: „Nu! Vom lupta împreună!” El a întrebat-o și pe tânără: „Ce se va întâmpla dacă își pierde slujba și nu mai poate avea grijă de tine? Te vei întoarce la mama și la tata?” Și ea a răspuns: „Nu! Voi rămâne cu el.” Și fratele Branham a spus: „Aceasta m-a făcut să mă simt mic, căci am văzut că se iubesc cu adevărat.”
Este atât de trist, prieteni, pentru că atunci când Hristos nu ne dă tot ce ne dorim, noi suntem dispuși să plecăm. Când Hristos nu răspunde la fiecare cerere de rugăciune, ne enervăm, ne supărăm și începem să ne îmbufnăm. Întrebarea este: Ce fel de soție reflectez eu? Pe aceea de pe deal? Sau pe aceea din vagon?
Noi trebuie să realizăm că suntem căsătoriți cu Mielul, și „Eu nu sunt al meu, nu sunt aici pentru mine și nu sunt aici să-mi găsesc propriul drum.”
Ascultați. Știți cât de îngrozitor este, ce imagine groaznică este când un bărbat vine acasă, după ce a muncit cât a putut și a făcut tot ce a putut, iar soția lui doar vrea mai mult? „Vreau mai multă mobilă; vreau mai multe bunuri; vreau mai mult aceasta; vreau mai mult aceea.” El îi spune: „Dragă, am făcut tot ce am putut, nu se poate mai mult.” Iar ea îi răspunde: „Ei bine, voi pleca din casă. Voi merge să-mi iau o slujbă și o voi cumpăra eu.” Astfel, noi tocmai am stricat Imaginea lui Hristos în Mireasa Sa. De ce? Pentru că voi Îl luați pentru voi. Aceasta este ceea ce a făcut biserica. Ei L-au luat în mâinile lor ca să aibă siguranța lor proprie. „Ei bine, noi vom avea doar un program. Vom avea doar o școală, și vom face noi înșine totul.” De ce? Ei nu-L așteaptă pe Dumnezeu să facă aceasta.
Dar dacă Dumnezeu nu o face, eu spun: „Da, este în ordine pentru mine. Dacă acum nu este momentul, dacă nu avem bani, dacă Tu hotărăști, Doamne, că nu este un moment bun pentru noi ca să avem aceasta, atunci spunem: „Tu știi cel mai bine.”
Știți, fratele Branham a predicat despre femeile care lucrează, dar el a fost echilibrat în toate lucrurile, el nu a fost legalist cu aceasta. El chiar a lăudat câteva femei din biserica lui care lucrau și și-au păstrat onoarea și cinstea la locul lor de muncă. El le-a dat onoare și respect de la amvon pentru aceasta, și a spus: „Ele își ajută soțul să construiască o casă.” Corect? Deci, nu este vorba numai despre a munci sau a nu munci, ci este vorba despre a păstra Imaginea corectă.
Nu poți spune: „Noi ne facem singuri banii ca să putem lua propriile decizii. Eu îmi fac banii, și îmi iau propriile decizii cu banii pe care-i fac.” Aceasta strică complet Imaginea lui Hristos în Mireasa Sa. Acesta este un fel greșit de a gândi.
Așadar, când fratele Branham a vorbit despre aceste lucruri, el vorbea despre Imaginea lui Hristos. De ce? El a explicat aceste lucruri deoarece casa (familia), trebuie să fie o reflectare a lui Hristos în Mireasa Sa. Fiecare căsătorie trebuie să fie o reflectare a lui Hristos în Mireasa Sa. Dar când vrem să ne asigurăm singuri, când vrem…Dacă ni se spune „Nu”, atunci nu este suficient de bine; vreau să spun că este dăunător. Și ce arată aceasta? Că toată lumea vrea să fie Mireasă, dar nimeni nu vrea să fie Soție.
M-am gândit la aceasta atunci când a fost aici fratele Simon Abbott, ultima dată. El a spus: „Toată lumea vrea să fie regină, dar nimeni nu vrea să facă tortul.” Eram în avion când am auzit aceasta, și am râs în hohote. Toată lumea vrea să fie regină, dar nimeni nu vrea să facă munca grea. Dar Hristos a fost dispus să Se sacrifice pentru noi.
Noi avem atitudini greșite. Oamenii vor părăsi biserica pentru că n-au înțeles; oamenii vor părăsi Mesajul pentru că nu au putut să facă ce au vrut, deoarece Mesajul a fost o piedică pentru ceea ce au vrut ei.
Cum este acea natură a Mielului? Ce ziceți despre sacrificiu? Când o femeie ajunge la căsătorie, ea își dăruiește trupul acelui bărbat. De ce? Pentru că el dorește să-și întemeieze o familie, el își va face casa. Și când ea va primi copilul lui, dintr-o dată, ea s-a predat complet acelui bărbat. El se va reproduce, va produce familia lui, iar ea își dăruiește trupul complet, lui. Ea renunță la confort, renunță la somn, dieta ei se schimbă, trupul ei se schimbă, totul se schimbă, pentru că s-a supus complet soțului ei, și acum, ea sprijină familia, nașterea familiei. Ea trebuie să-i dea lui, totul.
Ce ar trebui să facem noi pentru ca Hristos să Se reproducă? Hristos are o Mireasă și vrea să slujească copiilor Săi prin Mireasa Sa. Deci, noi nu putem fi egoiști, ci trebuie să ne dăruim Lui pe noi înșine; chiar dăruindu-ne unul altuia pentru creșterea copiilor lui Dumnezeu.
Ce ziceți despre a ne jertfi unul pentru celălalt, pentru a face o casă? Laudă lui Dumnezeu!
În mesajul Este Răsăritul Soarelui, fratele Branham a spus:
„Lui Satan nu-i pasă cât ești de religios, sau cât ești de corect în învățătura ta. Dacă îți lipsește acea Viață, nu vei veni oricum, sus. Indiferent cât ești de religios, de bun, la câte biserici ai aparținut sau vei aparține, nu contează niciun lucru, dacă nu ai fost născut din nou.”
De ce? Pentru că trebuie să ai acea Viață expusă.
Noi știm foarte bine citatul din Apocalipsa 4.3, unde el a spus:
„Oh, cum avem nevoie în Jeffersonville, de mii de glasuri trăite, tunetul lui Dumnezeu tunând în dulceață, sfințenie și puritate; vieți neîntinate, umblând astăzi pe Pământ, fără pată. Da, domnule! Creștini adevărați, acesta-i tunetul împotriva dușmanului. Diavolului nu-i pasă cât de tare puteți sări, cât de tare puteți face aceasta sau să strigați. Ceea ce-l rănește pe diavolul, este să vadă acea Viață sfințită, sfântă, consacrată lui Dumnezeu. Spune-i orice, numește-l oricum, cât se poate de dulce și du-te mai departe. Oh, vai! Aceasta îl aruncă. Acesta este tunetul care îl scutură pe diavolul.”
Ascultați ce a spus el: „Ceea ce-l rănește pe diavolul, este să vadă acea Viață sfințită, sfântă, consacrată lui Dumnezeu.” De ce? Pentru că așa a fost Mielul: sfințit, sfânt, consacrat lui Dumnezeu. Aceasta l-a rănit pe diavol în ziua aceea.
Ce îl va răni pe diavol, astăzi? Același fel de Viață în Ea. Ce a fost în El, fiind în Ea, este ceea ce îl va scutura pe diavol.
Ascultați ce a spus mai departe:
„Spune-i orice, numește-l oricum, cât se poate de dulce și du-te mai departe. Oh, vai! Aceasta îl aruncă. Acesta este tunetul care îl scutură pe diavol.
Voi spuneți: „Ei bine, dacă el ar putea predica la fel ca un Billy Graham, ca un Oral Roberts, sau cineva, un vorbitor cu influență mare, ar fi…” Uh, nu! Uneori, diavolul doar râde de el. Lui nu-i pasă de aceasta mai mult decât de nimic. Luați toată teologia pe care o vreți și toată pregătirea de seminar, și diavolul doar stă pe spate și râde de aceasta. Dar când vede acea Viață…”
Care Viață? Viața Mielului. Unde? În Ea. Aceeași Viață reflectată în Ea. De ce încearcă El să obțină întâietate acum? Pentru că El încearcă să aducă acea Viață într-un Trup. El a obținut întâietate în Miel, iar acum va avea întâietate în Soția Mielului. Eu cred că o va face, pentru că a promis că o va face.
Când mă gândeam la acest subiect și meditam la el, m-am întors la jurământul de căsătorie pe care-l folosim când căsătorim un bărbat și o femeie, și care spune:
„Eu...(oricare ar fi numele miresei sau al mirelui), te iau să fii soțul meu, să te ocrotesc, și să te țin din această zi…” Sună atât de bine! „…te iau să fii soțul meu, să te ocrotesc și să te țin din această zi înainte, la bine și la rău; în bogăție și în lipsă; în boală și în sănătate; să te iubesc și să te prețuiesc până când moartea ne va despărți; conform rânduielii sfinte a lui Dumnezeu, și pentru aceasta, îți dau jurământul meu.”
Ceea ce facem când ajungem la acest jurământ de căsătorie, este ne să jurăm unul celuilalt. „Eu nu sunt aici numai pentru vremuri bune; nu sunt aici numai pentru binecuvântări, și nu sunt aici numai când totul merge bine, ci mă angajez față de tine să fiu aici în bogăție și în lipsă. Dacă îți pierzi toată averea, eu rămân cu tine.”
Așa cum a întrebat-o profetul pe acea tânără: „Dacă soțul tău își pierde locul de muncă, te întorci la mama și la tata?” Și ea a răspuns: „Nu! Voi rămâne cu el! Dacă trecem prin sărăcie și lipsuri, dacă nu avem mâncare, eu nu voi pleca, pentru că m-am angajat față de el.” Laudă lui Dumnezeu!
Cum ar trebui să ne angajăm noi față de Hristos? Numai pentru bogăție? Numai pentru bine? Numai pentru beneficii? Suntem noi aici atât pentru vremuri bune, cât și pentru vremuri rele?
Voi știți că Hristos nu a venit pe Pământ pentru cele mai frumoase momente, ci El a coborât aici pentru a fi scuipat; El a coborât pentru a fi respins; a coborât pentru a fi batjocorit. Și de ce a făcut-o? El a făcut-o pentru mine! El S-a jertfit pentru mine! Și dacă Mielul S-a jertfit pentru mine, Soția Lui, Soția Mielului, ar trebui să-I reflecte Imaginea înapoi la El. O, laudă lui Dumnezeu! Doamne, ajută-ne să ajungem la realitatea acestui lucru, pentru că eu nu vreau să fiu un „creștin de vreme bună”, ci vreau să fac lucrul corect.
Dacă trec prin sărăcie cu Domnul meu… Voi ziceți: „Cum se poate?” Uneori, El trebuie să ne coboare jos, în vale, pentru a ne muta în altă parte; ne duce printr-un timp de lipsuri, sau printr-un timp de suferință. Pot umbla eu cu El printr-un timp de suferință, la fel cum pot umbla cu El printr-un timp de binecuvântare? Pot să am încredere în El? Pot să rămân supus Cuvântului Său la fel, sau voi începe să mă descurajez, să renunț să mai vin la biserică, și încep să fac alte lucruri? De ce? „Sunt atât de dezamăgit, pentru că vremurile sunt atât de grele și lucrurile merg rău. Nimic nu merge bine pentru mine. M-am descurajat și am renunțat să merg la biserică.”
De ce ai renunțat la Hristos? El nu a renunțat niciodată la tine! Ce zici despre angajamentul tău de a fi Soția Lui? Încetează să mai fii prietena Lui, și fii Soția Lui.
Când vremurile sunt grele, nu-ți părăsi Soțul! Când zilele nu sunt bune, nu-ți părăsi Soțul! „În sănătate și în boală.” „Dar sunt bolnav, și El nu m-a vindecat, de aceea m-am descurajat și am renunțat să mai vin la biserică.” De ce ai renunțat la El, când Cuvântul Lui îți spune să vii la adunare, la părtășie? De ce să-L dezonorezi din cauza unui timp rău, din cauza unei perioade de boală sau a unui moment mai rău? Nu știe El cum conduce? Nu putem avea noi încredere în El în toate lucrurile?
Hristos a suferit pentru mine, pot suferi și eu pentru El? El a fost respins pentru mine, pot suporta și eu respingerea pentru El?
Dacă tu ai vestit acest Mesaj destul de mult, ai fost respins pentru El. Și acest Mesaj este Hristos. El a fost respins pentru mine, pot fi respins și eu pentru El? El a fost călcat în picioare, a fost batjocorit, a fost făcut de râs și a fost numit „Beelzebub”, pot suporta să fiu și eu numit cu aceste nume pentru El? Ajungem la această realitate.
Există o Scriptură la care am meditat și pe care vreau să o aduc. Dar înainte de a ajunge la ea, vreau să merg în alte câteva locuri.
În mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, fratele Branham spune:
„Oh, știți…Dar ea s-a întors și L-a ascultat. Dar Eva din zilele din urmă, nu o va mai face, pentru că Ea este predestinată să nu o facă.”
Ascultați, singura nădejde pe care o am, că nu o voi face și nu voi eșua, este pentru că El m-a predestinat să nu o fac și să nu eșuez. Nu pentru că am vreo abilitate s-o fac eu, ci pentru că acesta este timpul în care trăim, când Mireasa Lui va fi expusă, arătată. „…pentru că Ea este predestinată să nu o facă.” Da, domnule! Dumnezeu o va face! El știe. El o va avea. El a spus aceasta: „Biserica Lui va fi aici fără pată, sau zbârcitură.” Ea va sta acolo, în splendoarea Lui, Cuvântul Lui manifestat. Ea va fi un semn pentru lume. Ea va fi pentru lume ceva la care lumea poate privi.”
Să mergem la 2Corinteni 3.2-3:
„Voi sunteți epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii.
Voi sunteți dovediți ca fiind epistola lui Hristos…”
Îmi place aceasta: „Voi sunteți epistola lui Hristos.” Ceea ce înseamnă că voi sunteți scrisoarea pe care a scris-o Hristos către lume. Epistola către Efeseni, este o scrisoare scrisă de Pavel, către Efeseni, sau către Corinteni, dar voi sunteți chemați să fiți Epistola lui Hristos, Scrisoarea lui Hristos.
„Voi sunteți dovediți ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe niște table de piatră, (așa cum a fost pe Muntele Sinai), ci gravate în inimile noastre.”
Noi trebuie să fim manifestarea Cuvântului lui Dumnezeu.
Să mergem la 1Corinteni 11.7:
„Bărbatul nu este dator să-și acopere capul, pentru că el este chipul și slava lui Dumnezeu, dar femeia este slava bărbatului.”
Femeia este slava bărbatului. Ce slavă ar trebui să fim noi pentru El? Femeia este slava Bărbatului!
Când vorbim despre cele două cupluri pe care le-a căsătorit fratele Branham, femeia de pe deal, era o reflectare a caracterului soțului ei; ea a arătat lumii cu fel de bărbat era căsătorită. Dar femeia de jos, din vagon, era o reflectare a dragostei, a sacrificiului și a predării soțului ei. Ea se sacrifica, se preda și iubea înapoi; ea era slava soțului ei.
Când am citit această poveste și am văzut răspunsul ei…Voi știți că ea avea un soț bun, și ea își iubea soțul; ea putea avea încredere într-un soț care se sacrifica pentru ea, un soț căruia i se putea confesa. Voi știți că ea avea un soț bun. De unde știți că avea un soț bun? Pentru că ea era reflectarea soțului ei; caracterul ei reflecta caracterul lui; atitudinea ei față de el, reflecta atitudinea lui față de ea.
Ce fel de slavă Îi aduc eu lui Hristos prin viața mea? Eu vreau să fiu o Epistolă scrisă; vreau să fiu o Epistolă citită de toți oamenii. Eu vreau cu disperare ca Duhul Sfânt să vină și să scrie în inima mea acea scrisoare, ca să pot manifesta, nu propria mea slavă, nu propria mea dorință, ci slava Lui. Eu vreau să fiu Soția Mielului, vreau să fiu un miel.
În mesajul Capodopera, fratele Branham a spus:
„Observați Mireasa. Dacă la început Mireasa era Cuvântul, sau Mirele, atunci dacă Mireasa este luată din Mire, Ea trebuie să fie Cuvântul. Observați, trebuie să fie. De ce trebuie să fie Mirele Cuvântul manifestat făcut clar? Este pentru că Mireasa și Mirele sunt Una. Ea este doar o bucată ruptă din EL. Aceasta este Capodopera.”
Ea trebuie să fie o reflectare a Lui. Dacă El a fost Cuvântul, Ea trebuie să fie Cuvântul. Să mergem la Ioan 21, pentru că vreau să vă împărtășesc acest lucru la care meditez de câteva săptămâni. Uneori ai numai o Scriptură în minte, și doar te întorci la Ea, și te întorci iar, și iar, apoi începe să ți se descopere din ce în ce mai mult. Ioan 21.18. Noi știm că aceasta s-a întâmplat după moartea, înmormântarea și învierea lui Isus Hristos. El a venit și i-a găsit pe ucenici, pescuind în mare, le-a vorbit iar Petru a înotat până la mal, la El și toate acestea. Apoi, El a început să-l întrebe pe Petru:
„Petre, Mă iubești tu mai mult decât aceștia?”
L-a întrebat de trei ori, și El i-a spus: „Paște oile Mele!” Apoi, în versetul 18, El i-a vorbit din nou lui Petru și i-a spus:
„Adevărat, adevărat îți spun că, atunci când erai mai tânăr, singur te încingeai și te duceai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, îți vei întinde mâinile, și altul te va încinge, și te va duce unde nu vei voi.”
El îi vorbea despre moartea lui, pentru că urma să fie crucificat. Să citim încă odată: „…când erai mai tânăr, singur te încingeai și te duceai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, îți vei întinde mâinile, și altul te va încinge, și te va duce unde nu vei voi.” Petru urma să fie răstignit pentru Hristos. Priviți versetul 19:
„A zis lucrul acesta ca să arate cu ce moarte va proslăvi Petru pe Dumnezeu.”
Pentru mine, aceasta este foarte interesant. Această frază a intrat în inima mea și nu pot s-o scot, pentru că aceasta înseamnă că moartea ar trebui să-L proslăvească pe Dumnezeu. Adică, Petru avea să-L proslăvească pe Dumnezeu prin moartea lui, prin crucificarea lui? Pentru că Petru a fost predat autorităților, a fost judecat ca un criminal și răstignit. În felul acesta avea să-L proslăvească Petru pe Dumnezeu.
Și mă întreb: Prin ce moarte L-aș putea glorifica eu pe Dumnezeu? Poate prin moartea de sine. Credeam că singura modalitate de a aduce slavă lui Dumnezeu, este prin faptele supranaturale și prin toate aceste lucruri. Dar a existat o moarte prin care Petru a putut trece, și care L-a glorificat pe Dumnezeu, nu pe Petru.
Am început să meditez la aceasta și să mă întreb: „Prin ce moarte a trebuit el să-L glorifice pe Dumnezeu?”
Femeia este slava bărbatului, și dacă Hristos S-a sacrificat pe Sine pentru mine, atunci ce ar trebui să fac eu ca să-L glorific pe El? Poate ar trebui să mă jertfesc pentru El; poate ar trebui să reflect natura Mielului, ca să fiu condus de Porumbel chiar și în pustie, pentru a fi ispitit de diavol, și pentru a înfrunta ispita; pentru a înfrunta încercări în vremuri bune și rele; în bogăție și sărăcie; în sănătate și în boală.
Dacă Petru a suferit acel fel de moarte pentru a-L proslăvi pe Dumnezeu, pot să trec și eu printr-o încercare pentru a-L proslăvi pe Dumnezeu? Pot să trec printr-o perioadă grea pentru a-L proslăvi pe Dumnezeu? Poate Dumnezeu să mă ducă printr-o vale pentru a-L proslăvi pe El? Există mai multe modalități ca El să obțină glorie din viața mea.
A obținut glorie din viața lui Petru? Cu siguranță. Când l-a vindecat pe acel olog, Petru a adus slavă lui Dumnezeu. Prin aceasta, Dumnezeu a primit slavă. Când el a trecut pe lângă bolnavi și ei au fost vindecați de umbra lui care trecea peste ei, Dumnezeu a primit glorie prin aceasta. Dar acesta nu a fost singurul fel în care Dumnezeu a obținut slavă în viața lui Petru, pentru că a existat o moarte în care El a indicat în ce fel va fi glorificat Dumnezeu în moartea lui.
Aceasta înseamnă că eu pot aduce glorie lui Dumnezeu nu numai în succesele mele, nu numai în lucruri supranaturale, ci pot să-L glorific pe Dumnezeu și prin felul în care mă supun și mă predau Conducerii, Călăuzirii și voii lui Dumnezeu pentru viața mea.
Deci, acesta este punctul la care a ajuns Petru, când Dumnezeu i-a spus deja despre moartea lui, despre felul în care va ajunge să-L proslăvească Pe Dumnezeu. Și când citești aceasta, în 2Petru, el vorbește despre plecarea sa, și vedem că, pentru el nu era mare lucru. El a spus: „Plecarea mea se apropie. Este timpul să plec.” De ce? Pentru că el știa că aceasta va fi glorificarea lui Dumnezeu. Și el I s-a supus, nu a dat înapoi, nu s-a plâns, nu și-a prăsit slujba și nu a zis că nu mai crede în Mesia. El nu s-a protejat, nu s-a apărat, ci s-a supus.
Poate există și pentru mine o moarte prin care să-L proslăvesc pe Dumnezeu; poate există un mod în care să-mi răstignesc propria carne și prin care să-L glorific pe Dumnezeu. Poate aceasta este în mai multe feluri.
Vreau să vă spun că îmi place ce s-a întâmplat mai departe. Întotdeauna este uimitor pentru mine.
„A zis lucrul acesta ca să arate cu ce moarte va proslăvi Petru pe Dumnezeu. Și, după ce i-a vorbit astfel, i-a zis: „Vino după Mine!”
Petru s-a întors, și a văzut venind după ei pe ucenicul pe care-l iubea Isus, acela care, la cină, se rezemase pe pieptul lui Isus, și zisese: „Doamne, cine este cel care Te vinde?”
Petru s-a uitat la el, și a zis lui Isus: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?”
Isus i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ți pasă ție? Tu vino după Mine!”
Știați că și Ioan I-a adus glorie lui Dumnezeu? Dar el nu L-a glorificat pe Dumnezeu la fel ca Petru. Dumnezeu a ilustrat prin ce fel de moarte Îl va proslăvi Petru pe Dumnezeu, dar știți că Ioan nu trebuia să moară crucificat, nu trebuia să moară ca martir; și că Ioan a fost singurul dintre ucenici care a murit de bătrânețe.
Voi spuneți: „Poate că el nu L-a proslăvit pe Dumnezeu.” Nu! Dumnezeu a avut un alt mod prin care Ioan a putut să-L glorifice pe Dumnezeu; și a fost diferit de felul în care Petru L-a glorificat de Dumnezeu. Iar Isus i-a spus: „…ce-ți pasă ție? Tu vino după Mine!”
Voi spuneți: „Doamne, cum se face că pe ei îi vindeci, iar pe mine nu mă vindeci? Cum de ei au o familie frumoasă, iar eu am probleme în familie? De ce aceea este o biserică bună, iar eu sunt blocat în situația aceasta? De ce ei au o slujbă bună, iar eu nu primesc o slujbă bună?” Dar, ce-ți pasă ție? Tu urmează-L pe El! Predă-te sub conducerea Soțului tău, și dacă ai nevoie de o slujbă bună, El îți va da o slujbă bună. Și dacă îți dă o slujbă cu un anumit grad de suferință, spune: „Slavă lui Dumnezeu!”
Poate în moartea mea în această slujbă, Îi pot aduce slavă lui Dumnezeu. Poate în orice are El pentru mine, este spre slava lui Dumnezeu. Poate prin încercare, Îi pot aduce mai multă slavă decât printr-o mărturie incitantă despre o minge de foc supranaturală. Poate că, mergând prin această vale în supunere și predare, având o atitudine corectă, așa vrea El să fie glorificat prin mine. Poate că altcineva își va pune mâinile peste un om șchiop, iar el va sări, va alerga și va umbla, și așa Îi va aduce glorie lui Dumnezeu.
Dar poate că Dumnezeu a hotărât ca eu să-I aduc glorie prin suferință, necazuri și încercări, și să mă comport ca un miel. Noi nu știm, dar știm că Dumnezeu știe.
„Ce-ți pasă ție?” Petru a spus: „Dacă eu trebuie să fiu crucificat, ce va fi cu acesta? Dacă eu Te voi glorifica așa, el ce va face pentru a Te glorifica?” Iar Isus i-a răspuns: „Nu-ți face griji pentru acesta. Nu te îngrijora cu privire la acesta. Tu, urmează-Mă!”
Oh, aceste câteva versete, m-au tulburat înlăuntrul meu! „Doamne, dacă trebuie să mor, lasă-mă să mor. Dacă trebuie să mor în situația aceea sau în situația cealaltă; sau să renunț la voia mea în aceasta, sau la preferința mea în aceea, lasă-mă să-mi răstignesc carnea, dacă așa vrei să aduc glorie Numelui Tău. Ajută-mă să fiu dispus s-o fac, așa cum a fost dispus Petru la sfârșitul vieții lui, și să spun: „Hei, acum este timpul să se întâmple ce a spus El, căci este timpul pentru plecarea mea.” De ce? Pentru că vreau să am natura Mielului.
Oh, prieteni, nu știu de ce uneori predic așa cum predic. Aș vrea să predic lucruri vesele și toate acestea, dar există o realitate în viața noastră.
Când Isus a fost pe pământ, a avut campanii de vindecări, iar ei L-au urmat și L-au dorit, apoi tot ei L-au batjocorit, au râs de El, L-au scuipat, L-au respins și L-au târât într-un proces înscenat, cu acuzații false. Întreaga națiune L-a respins și L-a atârnat pe cruce, iar voi vorbiți despre o respingere totală? Dar El S-a supus unei respingeri totale.
Știți, El Și-a glorificat Tatăl nu doar în vindecări, ci și pe Calvar. Când a fost scuipat, El nu a scuipat înapoi; când ei au fost furioși pe El, El nu S-a înfuriat pe ei, ci I-a adus glorie Tatălui Său.
Noi știm că mărturiile Îi aduc glorie lui Dumnezeu; știm că supranaturalul din viața noastră Îi aduce glorie lui Dumnezeu, iar noi ne dorim aceasta, dar poate că predarea și sacrificiul nostru, Îi aduc, de asemenea, glorie lui Dumnezeu. Poate chiar supunerea noastră sub călăuzirea Cuvântului, chiar când este împotriva dorinței cărnii, Îl glorifică pe Dumnezeu. Poate când mă supun conducerii lui Hristos și mă lepăd de mine, știți ce fac? Reflectez natura Mielului, pentru că atunci când Hristos a fost pe Pământ, când Isus Hristos a fost aici, El S-a predat voii Tatălui, și a făcut numai ceea ce I-a arătat Tatăl. El S-a dus în Ghetsimani și S-a luptat cu Sine Însuși.
Știți, fratele Branham a înfățișat aceasta atât de frumos! Dacă nu am fi avut un profet al lui Dumnezeu aici, noi nu am fi fost în stare să spunem aceste lucruri; dar profetul lui Dumnezeu a spus că Isus S-a luptat cu Sine Însuși, dacă să meargă la Calvar sau să rămână cu ucenicii Săi; ceea ce ar fi vrut să facă. Ce voia să facă El? El Însuși ar fi vrut să rămână cu ucenicii Săi; El nu voia să Se despartă de ei; El nu a vrut durerea și suferința care au venit. Să asculte de Tatăl sau să rămână cu ucenicii Lui? Ce voia să facă? Dar El S-a luptat până când a spus: „Nu voia Mea, ci Voia Ta să se facă!” Ce făcea El prin aceasta? El Îi aducea glorie Tatălui!
Eu spun: Dumnezeule, ajută-mă să-Ți aduc slavă! Ceea ce este greu uneori, este că El nu ne spune dinainte. El i-a spus lui Petru: „Când vei fi mai bătrân, altcineva te va încinge și te va duce unde nu vei voi. Îți vor întinde brațele…” El i-a arătat cu ce moarte Îl va proslăvi pe Dumnezeu.
Uneori, El nu ne spune dinainte: „Vei trece printr-o perioadă grea, vei suferi mult timp, dar prin suferința ta, Îmi vei aduce slavă. Da, felul în care mori.”
Ascultați, dacă trăim pe acest pământ înainte ca schimbarea trupurilor să se întâmple, mulți dintre noi vom muri, dar să facem ca moartea noastră să-L proslăvească pe Dumnezeu. Să murim în credință; să murim crezând; să murim în bucurie așteptând cu nerăbdare să trecem în următoarea Dimensiune, glorificându-L pe Dumnezeu în moarte.
Glorificați-L pe Dumnezeu în viață; glorificați-L pe Dumnezeu în timpuri mari; glorificați-L pe Dumnezeu în timpuri grele; slăviți-L pe Dumnezeu în belșug și în lipsă; slăviți-L pe Dumnezeu în boală; slăviți-L pe Dumnezeu în sănătate! Ce drept avem să ne plângem? Ce drept avem să fim egoiști? Ce drept avem? Aceasta nu este natura Mielului, și nu aceasta suntem chemați să reflectăm.
Noi suntem slava Lui. Femeia este slava Bărbatului, și eu vreau să aduc slavă Soțului meu. Vreau să-I aduc slavă reflectându-I înapoi caracterul Său. Felul de femeie pe care o alege un bărbat, reflectă ceea ce este în el, natura lui și ce crede el despre viitoarea lui casă.
Eu cred din toată inima că El m-a ales, deci, El trebuie să știe că în interiorul meu există ceva care poate reflecta natura Lui. Astfel, eu știu că tot potențialul este acolo, iar eu trebuie doar să mă predau, să mor pentru mine însumi și să spun: „Doamne, prin puterea Duhului Sfânt, vrei să scoți la suprafață reflectarea Ta? Aceasta trebuie să fie în mine, pentru că Tu m-ai ales pe mine, nu eu m-am ales. Tu m-ai numit „Mireasă”, nu eu m-am numit, Mireasă. Tu ai spus că vii să Te unești cu mine; Tu ai venit la Mine, nu eu am venit la Tine. Tot ce am făcut eu, a fost să spun: „Da, Doamne! Vreau!”
Acum știu că Soția pe care o alegi, reflectă ceea ce este în interiorul Tău și ceea ce gândești despre viitoarea Ta Casă. Astfel, Doamne, înăuntru meu este alegerea Ta. Adu-o la suprafață, Doamne! Eu mă predau Ție, Doamne, adu aceasta la suprafață!
Știți de ce avem nevoie? Avem nevoie de Duhul Sfânt ca El să Se miște în viața noastră în fiecare zi, pentru că aceasta nu este ceva ce putem face noi înșine, nu este voința noastră, ci este Ceva care ne face să renunțăm la noi înșine și să spunem: „Doamne, eu trebuie să mor astăzi; trebuie să mor mâine; trebuie să mor în ziua următoare, dar trebuie să vii și să trăiești propria Ta Viață în mine, pentru că, dacă nu o faci, voi fi o reflectare greșită a Vieții Tale, și nu vreau să aduc o notă rea împotriva Numelui Tău.”
Această Evă a ultimului Adam, nu va eșua, pentru că Ea este predestinată să nu o facă. În interiorul Ei este deja Ceva, iar El Și-a trimis Cuvântul ca să-l scoată la suprafață. Eu spun: Doamne, orice slăvește Numele Tău, lasă-mă să slăvesc Numele Tău.
În mesajul Capodopera, profetul a spus:
„Acum vom încheia în câteva minute. Eu vreau să observați foarte îndeaproape ceva ce tocmai s-a întâmplat. Maleahi 4, este să aducă înapoi la original.
Ea este lovită din biserică, din trupul bisericii, lovită cu Stăpânul Ei pentru același motiv. Ea este Cuvântul. La fel cum a fost lovit Iosif de frații săi, pentru că El era Cuvântul, și Isus a fost lovit de frații Săi pentru că El era Cuvântul. Biserica este lovită… Mireasa este lovită din biserică, pentru că Ea este Cuvântul. Acolo aveți din nou etapele voastre: unu, doi, trei. Exact.
Cuvântul viu și în acțiune, Mireasa Bibliei, nu un fel de mireasă făcută de om. Mireasa Bibliei lovită și năpăstuită de Dumnezeu…” Acum fiți atenți, pentru că el merge direct la Isaia 53, care vorbește despre Isus, despre Miel și aplică aceasta Miresei.
„…Mireasa Bibliei, lovită și năpăstuită de Dumnezeu. Fără frumusețe ca s-o dorim, și am considerat-o lovită și năpăstuită de Dumnezeu. Acesta este Adevărul. Ea stă singură, este lovită de toate denominațiunile, conform Apocalipsa 3. Ea este lovită (exclusă), din Epoca Bisericii Laodicea, în care a fost crescută. Vedeți? Această Biserică a fost crescută în Epoca Bisericii Laodicea, care este coaja (pleava).”
Ce spune el? El spune că Ea este lovită și năpăstuită de Dumnezeu; respinsă de biserică, respinsă de denominațiuni, și acesta este felul în care El vrea să fie proslăvit în Ea, în respingerea Ei.
El a fost respins, și Ea va fi respinsă. Dacă El a fost Cuvântul, noi trebuie să fim Cuvântul. Dacă Cuvântul a fost respins, ridiculizat, batjocorit și discreditat, atunci la ce credeți că ar trebui să ne așteptăm noi în viața noastră? Dacă Soțul meu este sărac, atunci sunt fericit să fiu și eu sărac. Dacă Soțul meu este bogat, și eu sunt bogat; dacă Soțul meu trece printr-o perioadă bună, și eu trec printr-o perioadă bună; dacă El trece printr-o perioadă rea, și eu trec printr-o perioadă rea. De ce? Pentru că mi-am predat viața Lui, și identitatea mea este învelită în El.
Dacă Cuvântul a fost respins, atunci și eu voi fi respins. De ce? Pentru că fac parte din El în vremurile bune și în vremurile rele.
În Romani 8.35-36, citim:
După cum este scris: „De dragul Tău suntem dați morții toată ziua; suntem socotiți ca niște oi de tăiat.”
Haideți să citim din nou. Vă supărați dacă mai citim odată? Îmi place să vă întreb pentru că cred că nu veți spune că nu vreți. Poate ați putea s-o spuneți în inima voastră, dar nu cu voce tare.
Noi ne gândim că fiind căsătoriți cu Hristos suntem vindecați, suntem bogați, avem vite pe o mie de dealuri, dar să citim ce spune de fapt, Pavel aici:
„Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?
După cum este scris: „De dragul Tău suntem dați morții toată ziua; suntem socotiți ca niște oi de tăiat.”
El este Miel, iar noi suntem miei.
„Totuși în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.
Căci sunt bine încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,
nici adâncimea, nici înălțimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Hristos Isus, Domnul nostru.”
Dacă nimic din aceste lucruri nu ne vor despărți de dragostea Lui, ne vom despărți noi de El din cauza acestor lucruri, sau vom rămâne cu El în dragostea Lui chiar în primejdii, în lipsuri, strâmtorări și sabie, de dragul Lui să fim socotiți ca niște oi de tăiat? Noi vom sta uniți cu El! Dacă El merge la cruce, vom merge și noi la cruce; dacă El intră în încercare și necaz, vom intra și noi în încercare. Vom lăsa Porumbelul să ne conducă în pustie să fim ispitiți de diavolul, pentru a aduce glorie lui Dumnezeu, sau vom spune: „Nu. Nu pentru aceasta m-am angajat?”
Să ne întoarcem la jurământul noastre: „Doamne, Isuse, Te iau ca să fii Soțul meu, să Te țin din această zi înainte, în bine și în rău; în bogăție și în sărăcie; în sănătate și în boală; să Te iubesc și să Te prețuiesc!”
Vreau ca toate acestea să fie adevărate în dragostea mea înapoi la El. Nimic nu mă va despărți de dragostea Lui pentru mine, și vreau ca nimic să nu despartă dragostea mea pentru El.
Să mergem la Filipeni 3.4-8:
„Măcar că eu aș avea pricină de încredere chiar în lucrurile pământești. Dacă altul crede că se poate încrede în lucrurile pământești, eu și mai mult.
Eu, care sunt tăiat împrejur în ziua a opta, din neamul lui Israel, din seminția lui Beniamin, Evreu din Evrei; în ce privește Legea, Fariseu;
în ce privește râvna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihănirea pe care o dă Legea, fără prihană.
Dar lucrurile, care pentru mine erau câștiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.
Ba încă, și acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Hristos.”
Ce altceva vrem noi în această viață, decât pe El? Ce altceva vrem să facem în această viață decât să-L slăvim pe El? Eu nu-mi doresc nimic altceva decât să-L slăvesc pe El și să reflect natura Lui; dar știu că va fi nevoie ca Dumnezeu să vină să mă ajute. Știm că acesta este ceasul în care trăim, nu-i așa? Este aceasta ceasul când El Se manifestă pe Sine în Mireasă? Nu este acesta ceasul în care trăim?
Noi am vorbit atât de mult despre aceasta, deci știm că este adevărat. Noi am văzut-o în putere, în demonstrație, în descoperire și în toate acestea, dar dacă am văzut-o în acestea, trebuie s-o vedem și în suferință, în respingere, în supunere și într-o natură de miel. Trebuie să fie ambele.
Dacă voi fi Mireasa Lui, dacă voi fi Soția Lui, eu trebuie să fiu capabil să iau ambele situații. Tot ceea ce este El, sunt eu. Prin tot ce trece El, trec și eu. Respingerea Lui, este respingerea mea; succesul Lui, este succesul meu.
Eu vreau să fiu slava Lui și să slăvesc Numele Lui pe acest pământ, dar singurul fel în care pot să fac aceasta, este să-I reflect caracterul în timp ce sunt pe acest pământ.
Eu nu L-am văzut niciodată pe Isus plângându-Se lui Dumnezeu când a fost respins de cineva; nu L-am văzut plângându-Se lui Dumnezeu când au venit încercările.
Când a fost dus în pustie pentru a fi ispitit de diavolul, nu L-am văzut învinuindu-L pe Dumnezeu, sau plângându-Se lui Dumnezeu, ci L-am văzut supunându-Se conducerii Porumbelului și ascultând de Tatăl în toate lucrurile.
„L-ai văzut cum S-a luptat ca un Om în Ghetsimani?” Da! El a fost o ființă umană care S-a luptat în Ghetsimani; El era obosit și în nevoie. Toate aceste lucruri sunt adevărate, dar El S-a supus voii Tatălui și conducerii Tatălui.
Ce a fost Isus pe pământ? El a fost reflectarea Tatălui Său. El a fost Dumnezeu în trup reflectând Însăși Viața lui Dumnezeu.
Ce suntem noi pe acest pământ? Reflectarea lui Isus Hristos, Soțul nostru; iar eu vreau să fim o reflectare bună. Știți ce fel de Soție vreau să fiu? Vreau să fiu ca soția din vagonul acela. Soția din vagon. „Eu sunt bine, Doamne! Orice îmi dai, este minunat! Eu sunt fericit cu Tine! Sunt mulțumit de ceea ce îmi dai; sunt mulțumit de deciziile pe care le iei pentru mine; sunt mulțumit de călăuzirea Ta. Am încredere în Tine, și știu că oriunde mă conduci Tu, este cel mai bine, de aceea am toată credința și încrederea în Tine.”
Eu vreau să fiu ca soția din vagon, pentru că nu vreau să reflect natura greșită. Ceea ce vreau să spun, este că nu exista nici o posibilitate ca bărbatul sărac din vagon să se poată căsători cu fata bogată de pe deal, deoarece el trebuia să-și ia o soție care să-i reflecte caracterul, natura lui. De aceea Hristos nu a putut să-Și ia o denominațiune modernă să fie Soția Lui. Aceasta este ceea ce a spus fratele Branham. El nu a putut să facă aceasta, ci a trebuit să ia Una care să reflecte natura Lui; care să fie umilă și supusă, care să aibă credință și încredere în El.
Sunt atât de bucuros că El m-a ales! Eu nu am meritat, nu mă simt vrednic de aceasta, și simt că nu sunt o reflectare bună, dar știu că, dacă mă predau Vieții Lui, El va veni și va face în mine lucruri pe care eu nu le pot face singur. Tot ce trebuie să fac, este să mă predau Lui.
Eu nu trebuie să iau acest lucru în mâinile mele proprii; nu trebuie să-mi rezolv eu propriile probleme, ci tot ce trebuie să fac, este să am încredere în El și să-L las să mă conducă. Să ne rugăm.
Dragă, Tată ceresc, Îți mulțumim Dumnezeule, pentru această zi. Doamne Isuse, Tu i-ai spus lui Petru cu ce moarte Te poate glorifica, și pentru mine este o Scriptură uimitoare, pentru că lucrurile care arată negativ, pot aduce glorie Numelui Tău; și lucrurile care arată rău, pot fi o modalitate prin care putem aduce glorie Numelui Tău. Lucruri pe care lumea le-ar numi tragedii, poate un eșec, Doamne, sunt lucruri prin care noi putem glorifica Numele Tău.
Când Petru a fost judecat ca un criminal, respins de cei de la guvernare și atârnat pe cruce ca să moară, lumea ar numi aceasta un eșec, dar așa ai ales Tu ca el să Te glorifice pe Tine.
Doamne, eu nu știu ce ai plănuit pentru viețile noastre, dar ne putem angaja pentru Tine la bine și la rău; în bogăție și în lipsă; în sănătate și în boală.
Doamne, îmi pare rău că m-am retras în vremurile rele, atunci când m-am descurajat. Îmi pare rău, Doamne, și pentru că am încercat să rezolv singur lucrurile și nu am avut încredere în Tine, așa cum ar fi trebuit. Nu am fost atât de supus pe cât ar fi trebuit să fiu, iar când Tu ai spus „Nu”, eu am încercat să-mi găsesc propria cale. Îmi pare rău, Doamne, și vreau cu toată inima mea să fiu un miel.
Oh, Doamne, eu cred că Tu m-ai chemat să fiu Mireasa Ta în acest ceas. Eu cred aceasta, Doamne! Nu pot să nu cred. Doamne, dacă îmi dau viața, vrei s-o ridici și s-o folosești pentru slava Ta? Dacă mă predau Ție, ai obține glorie din viața mea, Doamne? Doamne, Te rog să-mi întărești credința, să scoți din mine toate atributele pe care le-ai pus acolo, și să mă modelezi chiar în Imaginea Ta, să cresc la statura Ta, până la plinătatea Ta, ca să fiu o reflectare a Vieții Tale pe acest pământ.
Doamne, ajută-mă să rămân supus și încrezător, să Te reflect pe acest pământ și să spun: „Doamne, calea Ta este corectă; voia Ta este cea mai bună și vreau ceea ce alegi Tu.”
Doamne, Te rog să pui aceasta în viața mea, în gura mea și în mintea mea, ca să fiu supus.
Doamne, au fost momente când am fost agitat și plângăcios și mă pocăiesc pentru aceasta, pentru că recunosc că fiecare alegere pe care ai făcut-o pentru mine, este alegerea corectă; fiecare vale prin care m-ai condus, a fost necesară și fiecare încercare a avut scopul de a-ți aduce glorie Ție, pentru formarea mea, ca să fiu modelat în Imaginea Ta. De aceea, spun: Doamne, Îți sunt recunoscător pentru tot ce ai permis să vină în viața mea. Eu am încredere în Tine în tot ce s-a întâmplat; am încredere în Tine în tot ce se întâmplă; și am încredere în Tine în tot ce se va întâmpla. Vreau să am încredere în Tine!
Doamne, lasă ca gloria Ta să se manifeste în predarea noastră, ca să fim reflectarea Ta pe acest pământ. Aceasta a predicat, profetul Tău a predicat că aceasta este epoca în care trăim, și ce încerci să realizezi, pentru că Tu nu Ți-ai încheiat toată lucrarea în călătoria Ta pământească, ci ai lăsat o parte din ea ca s-o faci în și prin Mireasa Ta. Doamne, vreau să mă predau Ție, astfel încât să poți termina acea lucrare în această zi, și să poți obține toată gloria.
Te iubesc, Tată, și Îți mulțumesc, Doamne Isuse, pentru îndurarea Ta și pentru mila Ta! Doamne, cum să nu avem răbdare în încercare, când Tu ai fost atât de răbdător cu noi? Cum să nu îndurăm ceea ce îngădui, când Tu ai fost îndurător cu noi ani de zile? Ani și ani ai avut răbdare cu noi! Cum să nu reflectam răbdarea Ta și îndurarea Ta? Doamne, Tu ne-ai iubit chiar și atunci când lucrurile mergeau rău și când am greșit. Cum să nu Te iubim când lucrurile merg aparent rău?
Doamne, cum să nu reflectăm înapoi spre Tine aceeași dragoste pe care ne-ai dăruit-o? Doamne, Te iubesc, Îți mulțumesc și am încredere în Tine!
Doamne, noi nu știm ce ne rezervă viitorul sau pe ce drum vom merge în călătoria noastră; și fără îndoială că mulți dintre noi vor merge pe căi diferite, pentru că Tu ai avut o cale pentru Petru, la sfârșitul vieții lui, prin care Te-ai putut glorifica, dar pentru Ioan a fost ceva diferit. Fie ca fiecare dintre noi să aibă un fel diferit în care predarea și jertfa noastră să-Ți aducă slavă Ție.
Doamne, ajută-ne să nu privim la celălalt; ajută-ne să nu ne comparăm, ci să privim numai la Tine și să ne încredem numai în Tine, pentru că tot ce faci Tu, este bine, este corect, și Tu ai un Plan și un scop în toate. Doamne, noi vrem să fim o reflectare a Ta pe acest pământ.
Doamne, Te rog, ajută-ne ca în timp ce ne despărțim și plecăm de aici, în această seară să plecăm hotărâți să ne ținem angajamentul făcut Ție și să-l trăim, indiferent dacă înțelegem sau nu înțelegem; dacă ne simțim bine sau nu ne simțim bine.
Doamne, noi ne-am promis pe noi, Ție, și avem încredere în Tine. Suntem predați Ție, pentru că Tu ești Capul nostru și Te iubim. Ascultă-ne, căci ne-am rugat în Numele lui Isus Hristos. Amin.
-AMIN-