DESCOPERIREA LUI DUMNEZEU CERE POCĂINȚĂ

Dragă Doamne, Isuse, Îți mulțumim pentru privilegiul de a ne aduna din nou. Dumnezeule, aceasta nu va deveni niciodată un ritual pentru noi, sau un obicei, ci fie ca de fiecare dată când venim aici, s-o facem cu o nouă așteptare, să venim cu inima plină de așteptări și trează, gata să primească de la Tine porțiunea de Cuvânt pe care ai păstrat-o pentru această oră. Doamne, noi credem că ne dai hrana de zi cu zi, de care avem nevoie.

Te rugăm să ne trezești și să ne avertizezi cu privire la lucrurile spirituale din viață ca să fim acordați. Te rog să mă acordezi, Doamne, să mă ajuți să mă relaxez și să preiei Tu lucrarea și să slujești prin această slujbă, în acest serviciu, să preiei controlul prin puterea Duhului Tău, și să aduci cuvintele Vieții Veșnice prin aceste buze omenești, Doamne. Te rog să pui Cuvântul Tău adânc în inimile noastre și să aduci schimbări în viețile noastre.

Ajută-ne să mergem cu mai multă încredere în ceea ce faci în această oră, să ne supunem la Aceasta mai mult ca oricând înainte, s-o vedem crescând în noi, Doamne, și să fie o manifestare mai mare în viețile noastre decât a fost vreodată înainte, în timp ce Te căutăm pe Tine.

Preia conducerea în toate lucrurile pe care ni le dai în seara aceasta, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus Hristos.

Să deschidem Bibliile la Faptele Apostolilor. Aș vrea să iau ca subiect, Descoperirea Cuvântului lui Dumnezeu cere pocăință. Este un titlu cam lung, dar aceasta mi-a venit în minte în timp ce mă pregăteam pentru serviciul de botez. Am fost lovit de textul din Fapte 2.38, și vreau să împărtășesc aceasta cu voi.

Vom citi din Fapte 2.14. Știm că aceasta s-a întâmplat în ziua Cincizecimii, când Biserica a primit botezul Duhului Sfânt, iar ei au ieșit în stradă, și toți cei adunați la sărbătoarea Cincizecimii și locuitorii din Ierusalim, i-au auzit vorbind în propria lor limbă, și sunt menționate mai multe limbi.

Acesta a fost un Semn extraordinar și pentru evrei, dar ei L-au înțeles greșit. Ei nu au înțeles ce era acel Semn, așa că Petru s-a ridicat și a predicat primul Mesaj care a fost predicat vreodată de o Biserică Nou Testamentală. Astfel, de la  versetul 14 la 17, citim:

„Atunci Petru s-a ridicat în picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul și le-a zis: „Bărbați iudei și voi toți cei care locuiți în Ierusalim, să știți lucrul acesta, și ascultați cuvintele mele!

Oamenii aceștia nu sunt beți, cum vă închipuiți voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi.

Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel:

„În zilele de pe urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură;  feciorii voștri și fetele voastre vor proroci, tinerii voștri vor avea vedenii, și bătrânii voștri vor visa visuri.” Amin.

Primul lucru care se întâmplă, este că Petru, plin de Duhul Sfânt, s-a ridicat pentru a vorbi mulțimii care era confuză cu privire la Semnul pe care îl vedeau. Primul lucru pe care l-a făcut Petru, este că a legat profeția de evenimentele actuale, astfel că, Petru ia evenimentele actuale, le clarifică prin profeție, și spune: „Aceasta nu este ceea ce credeți voi, nu este ce gândiți voi, ci este ceea ce a vorbit profetul Ioel. În această zi se împlinește această Scriptură în auzul urechilor voastre.” Laudă lui Dumnezeu!

Deci, Petru face aceasta și este uimitor că la această Scriptură l-a condus Duhul Sfânt.

Una din erorile din mișcarea penticostală despre care a vorbit fratele Branham, a fost că ei au crezut că au primit mult așteptatul Duh Sfânt, întoarcerea Duhului Sfânt. A fost într-adevăr revărsarea darurilor, dar Duhul Sfânt a venit odată cu Ploaia târzie care a fost Mesajul predicat la deschiderea Peceților. Duhul Sfânt vine, și când vine, El face același lucru; Duhul Sfânt dă putere unei biserici să spună: „Aceasta este! Aceasta este împlinirea Scripturilor!”

Așadar, aceasta a făcut Petru cu privire la această mare zi inaugurală a Bisericii. Să mergem la versetul 22, pentru că vreau să scot în evidență câteva lucruri. În Fapte 2.22-25, el spune:

„Bărbați israeliți, ascultați cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, Om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele și lucrările pline de putere, pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine știți,

pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât și după știința mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ați răstignit, și L-ați omorât prin mâna celor fărădelege.

Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morții, pentru că nu era cu putință să fie ținut de ea.

Căci David zice despre El…”

Acum el spune: „Voi știți ce s-a întâmplat cu Isus Hristos, pentru că voi, care sunteți adunați astăzi aici, erați adunați atunci sub sărbătoarea Azimilor.” Moise dăduse o Lege potrivit căreia toți bărbații din Israel trebuiau să se prezinte înaintea Domnului, în Ierusalim, la Templu, de trei ori pe an: la sărbătoarea Paștelor; la sărbătoarea Azimilor, atunci când a fost crucificat Isus și la sărbătoarea Cincizecimii, sau sărbătoarea Săptămânilor. Noi știm că, „Cincizecime”, înseamnă, „Cincizeci.” Șapte săptămâni, apoi urmează a cincizecea zi, după aceea urmează sărbătoarea Corturilor.

Deci, Petru a vorbit mulțimii care era adunată acolo și le-a spus despre Isus Hristos, despre minunile, semnele și lucrările pline de putere pe care le-a făcut El, care a fost răstignit, dar a înviat a treia zi, iar „noi suntem martori,” „pentru că nu era cu putință ca El să rămână în mormânt.” De ce? Pentru că David a spus: „Căci nu voi îngădui ca Sfântul Meu să vadă putrezirea.” Ce făcea el? Petru a luat evenimentele actuale și le-a legat din nou de profeție, apoi a spus: „În această zi s-a împlinit această Scriptură în auzul urechilor voastre.”

Ce Mesaj predica Petru! El i-a adus pe evrei la zi cu profeția. Toate lucrurile care s-au împlinit la răstignirea și învierea lui Hristos, Petru le-a legat cu profețiile din Vechiul Testament. El a continuat să vorbească despre David, despre profeția lui David și despre faptul că Isus a împlinit-o, apoi ajungem a versetul 36:

„Să știe bine dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn și Hristos pe acest Isus, pe care L-ați răstignit voi.”

După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunși în inimă, și au zis lui Petru și celorlalți apostoli: „Fraților, ce să facem?”

„Pocăiți-vă,” le-a zis Petru, „și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh.”

Acest text din Fapte 2.38, este fundamental pentru învățătura botezului în apă, iar eu am petrecut ceva timp meditând la aceasta. Și când am început să meditez, a început să mi se deschidă și am realizat că mulțimea la care vorbea Petru, erau evrei credincioși sinceri. El vorbea poporului lui Dumnezeu care avea Cuvântul lui Dumnezeu, ei aveau profeții lui Dumnezeu cu Cuvântul lui Dumnezeu și pe care trebuiau să-L manifeste. Ei se adunau împreună în ascultare de Cuvântul pe care L-au primit, ceea ce înseamnă că erau evrei religioși care se adunaseră la sărbătoarea Cincizecimii ca să aducă jertfe Domnului și să se închine Domnului în locul ales de Domnul. Aceștia erau evrei care-L iubeau pe Dumnezeu, cu frică de Dumnezeu și care voiau să-L slujească pe Dumnezeu.

Cred că este uimitor că Petru le-a spus acestor evrei: „Pocăiți-vă și botezați-vă.” El nu vorbea cu prostituate, cu jucători de noroc, cu mincinoși, ci vorbea cu conducători, cu fruntași. Când vorbim despre pocăință și despre botezul în Numele lui Isus Hristos, ne gândim la desfrânate, la mincinoși, la bărbatul violent, la femeia decăzută, deci ne gândim la toate aceste lucruri, și desigur, oricine este în acea stare trebuie să se pocăiască; dar când m-am uitat la cei cărora le vorbea Petru, am început să mă întreb: ce este pocăința cu adevărat? Pentru noi, pocăința înseamnă să ne întoarcem mereu de la păcate, de la fapte rele, să nu mai facem fapte oribile și să spunem: „Îmi pare rău pentru faptele rele pe care le-am făcut.” Dar eu cred că în acea zi, Petru arăta spre altceva când a spus: „Pocăiți-vă.”

Am luat cuvântul, „Pocăință,” din Concordanță și vom privi la el. Voi repeta din nou că titlul temei noastre este, Descoperirea Cuvântului necesită pocăință.

Așadar, ceea ce făcea Petru în ziua aceea, era că le descoperea Cuvântul, iar descoperirea Cuvântului necesită pocăință. Când Pentru le predica evenimentele actuale clarificate prin profeție, când le predica Mesajul pentru ceasul lor, le-a spus: „Aceste lucruri pe care le-ați văzut și le-ați auzit, toate aceste evenimente care au loc astăzi, sunt profeții care se împlinesc.”

Deci, Petru le predica Mesajul orei. El le dezvăluia profețiile din Vechiul Testament și le lua mahrama de pe ochi spunându-le: „Aceasta este aceea și aceea,” și le arăta că despre ceea ce tocmai s-a întâmplat vorbea David când a spus: „Nu voi lăsa ca Sfântul Meu să vadă putrezirea.” 

„David a spus: „Domnul a zis Domnului meu: „Stai la dreapta Mea…” și acum Îl vedem pe Isus Hristos înălțat sus, la dreapta Tatălui. Despre aceasta vorbea David.”

„Când auziți aceste limbi, când ne auziți pe toți vorbind în propriile voastre limbi, să știți că despre aceasta vorbea Ioel.” Astfel, Petru le descoperea Cuvântul, inimile lor au fost străpunse de propovăduirea Cuvântului, și au întrebat: „Ce să facem?” Și primul lucru pe care l-a spus Petru, a fost: „Pocăiți-vă!” Eu nu cred că ei trebuiau să se lase de fumat, să nu mai bea, să nu mai comită adulter, pentru că ei erau acolo ca să se închine, ei erau închinători ai lui IeHoVaH, erau foarte religioși și își făceau datoria devotați Legii lui Moise, și aduceau Domului jertfe și daruri.

Deci, când privim această Scriptură pe care tocmai am citit-o din Fapte 2.38, și privim la cuvântul, „Pocăință,” în Concordanță, citim:

„Metanoeo”, (din greacă), care înseamnă, „pocăință,” vedem că este o combinație de două cuvinte: metanoeo: 3326 și 3539 – AV…„Repent”, (din engleză), care înseamnă „pocăință,” – (34).

Voi puteți vedea sub definiție, combinația de cifre 3326, care este o referire la un cuvânt grecesc; iar 3539, este o combinație a acestor două rădăcini și este interpretat tot ca, „Pocăință”(Repent), de treizeci și patru de ori, și înseamnă: „A se schimba mintea, a se pocăi, a se schimba în bine din inimă, a se schimba și a urî păcatele trecute.”

Deci, adevărata definiție de bază a cuvântului, „Pocăință,” este, „O schimbare a minții.”

De aceea, Petru a privit la acei evrei religioși, și le-a spus: „Voi știți Cine a fost Isus și ce s-a întâmplat cu El. Aceasta a fost împlinirea profețiilor, așa că trebuie să vă pocăiți, trebuie să vă schimbați gândirea cu privire la ceea ce credeți și cunoașteți despre Lege, despre Moise, despre profeție, despre epoca și ziua în care trăiți. Voi trebuie să vă pocăiți și să acceptați ceea ce vă predic, pentru că este Cuvântul.”

Deci, care era pocăința care li se cerea? Nu să înceteze să înjure, ci să-și schimbe mintea, gândirea.

Eu am evidențiat cu galben (la noi cu bold), numărul 3539. Așa cum am spus, sunt două cuvinte care se unesc pentru a alcătui acest cuvânt grecesc, „Metanoeo.” Primul cuvânt la care se referă combinația de cifre 3326, este un cuvânt tradus ca, „După,” de optzeci și opt de ori, adică: „După aceea; după două zile; după acest eveniment.” Deci, este un cuvânt care înseamnă, „După.” Adică, „După ce se întâmplă ceva; după aceea.” Iar 3539, se referă la un cuvânt care înseamnă, „A înțelege; a pricepe; a lua în considerare; a gândi.”

3539 – noieo (noy-eh-o)

• a înțelege (de zece ori),
• a pricepe ( de două ori),
• a lua în considerare (o dată),
•    a gândi (o dată).

Deci, definiția este : „A pricepe cu mintea, a înțelege, a avea înțelegere pentru a gândi, a lua în considerare, a gândi.” Deci, ce înseamnă, „a te pocăi?” Înseamnă, „A gândi diferit, a avea înțelegere diferită, un mod diferit de a gândi, a gândi diferit după aceea .” Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul, Cheia de la Ușă, din șapte octombrie 1962, fratele Branham spune:

„Dar cred că Petru a zis: „Întâi pocăiți-vă!” Apa nu iartă păcate. Așa predica Biserica lui Hristos, dar eu cred că pocăința, părerea de rău dumnezeiască, „pocăința,” înseamnă, „întoarcere înapoi, întoarcere. Voi ați pierdut semnul, începeți din nou. Ați omis ceva, voi trebuie să înțelegeți ceva mai bine. Ați omis ceva, există ceva ce nu înțelegeți.”

Nu vreau să mă înțelegeți greșit, adică nu spun că dacă fumați, beți, înjurați, comiteți adulter, nu trebuie să vă pocăiți de toate acestea, dar aici este vorba despre o schimbare a minții pentru a înțelege Cuvântul pentru ziua ta, îți va schimba gândirea, astfel încât nu mai vrei să faci acele lucruri.

Așadar, oricine știe că dacă va veni la Domnul, trebuie să înceteze să mai fumeze, trebuie să nu mai bea, să nu mai înjure. În general, oamenii știu că trebuie să aibă o viață sfântă dacă vin la Domnul; dar la ce îți folosește să nu mai fumezi, să nu mai bei, să nu mai faci toate acele lucruri dacă nu-L cunoști niciodată pe Hristos? Dacă nu știi niciodată că Isus Hristos este aici astăzi?

Poți fi reformat, poți înceta să mai faci lucrurile rele ale vieții, și totuși să fii pierdut și să mergi în iad. Înseamnă că pocăința nu este a înceta să mai faci fapte rele, ci pocăința este schimbarea gândirii, schimbarea minții, înseamnă să ai o nouă înțelegere.

Acei evrei din ziua Cincizecimii au auzit Cuvântul propovăduit, și acel Cuvânt, Mesajul orei le-a luat mahrama, vălul. Ei erau preoți, și sub acea predicare, inima lor a fost străpunsă. Nu creierul lor a fost străpuns, ci inima lor a fost străpunsă, pentru că în ei exista Ceva, și trei mii de oameni au putut să primească botezul în Numele lui Isus Hristos. Aceasta face ca botezul în Numele lui Isus Hristos să fie atât de important, și atât de clar. Acesta este începutul, așa că, mai întâi trebuie să ai o schimbare a înțelegerii.

De aceea botezul penticostal unitarian, nu va funcționa, chiar dacă ei botează în Numele lui Isus Hristos, pentru că au o descoperire greșită, au o înțelegere greșită cu privire la Cine este Isus. Dar sub Mesajul orei, avem interpretarea și înțelegerea corectă despre Cine este Isus; acest lucru fiind descoperit în această zi. De aceea, în această zi, cu Cuvântul corect a venit și botezul corect. Botezul a fost restaurat prin învățătura corectă, așa că acum vedem importanța botezului în apă.

Pentru mine este un lucru de căpătâi, pentru că am început să înțeleg că botezul are de-a face cu o schimbare a minții, cu o schimbare a înțelegerii. Când venim la Mesaj…

Noi am putut merge la o biserică a sfinților pelerini, și am fi primit mai multă învățătură morală; am putut merge la baptiștii de modă veche conservatori, și am fi primit la fel de multă învățătură morală; am putut merge la o biserică penticostală de modă veche, și fi am primit la fel de multe instrucțiuni și despre cum să ne îmbrăcăm, dar nu ne-ar fi ajutat cu nimic ca să-L înțelegem pe Hristos astăzi. Deci, a fost doar schimbarea comportamentului nostru, aceasta a fost pocăința noastră, ceea ce a venit cu pocăința.

Dar adevărata pocăință care a venit în această zi, este o schimbare a înțelegerii de la o viziune denominațională cu privire la Isus Hristos, la Realitatea Cuvântului. Laudă lui Dumnezeu!

Această înțelegere, această mică meditație asupra acestui singur verset pe care l-am citit de atâtea ori, schimbă atât de multe pentru mine. Vedeți? De aceea, de multe ori când cineva se reformează, nu se pocăiește, nu își schimbă gândirea despre Cuvântul pe care-L ține, despre anumite lucruri, înțelegeri și idei. El ar putea chiar să accepte botezul în apă în Numele lui Isus Hristos, dar dacă nu renunță la toate ideile vechi ca să primească Cuvântul pentru ziua lui, nu va avea nici un efect pentru el. Poți să-l botezi în Numele lui Isus; în Numele lui Isus, în Numele lui Isus, dar nu există botezul cu Duhul Sfânt pentru că condiția primordială a botezului cu Duhul Sfânt este pocăința, schimbarea gândirii, a înțelegerii. Atunci, luarea Numelui Său la botez, cu înțelegerea corectă, garantează botezul cu Duhul Sfânt. Nu este litera, ci este descoperirea. Băiete, aceasta scoate Taina din această Scriptură, nu-i așa?

Așadar, dacă vreți, pocăiți-vă așa cum au făcut-o ei în ziua aceea când a predicat Petru și au primit Cuvântul pentru ceasul lor, pentru că ei au avut o schimbare a gândirii pentru a înțelege Cuvântul pentru ziua lor. Prin acea înțelegere, ei au primit Numele lui Isus și botezul conform Scripturilor, și atunci a existat o promisiune că vor primi botezul Duhului Sfânt. Laudă lui Dumnezeu! Eu spun că Dumnezeu este atât de bun!

Fapte 17.22-30:

„Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului, și a zis: „Bărbați Atenieni! În toate privințele vă găsesc foarte religioși.

Căci, pe când străbăteam cetatea voastră și mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinați voi, am descoperit chiar și un altar, pe care este scris: „Unui Dumnezeu necunoscut!” Ei bine, ceea ce voi cinstiți, fără să cunoașteți, aceea vă vestesc eu…”

Ce era pe cale să facă Pavel? El era pe cale să le descopere Cuvântul pentru ziua lor. Ei știau că există un Dumnezeu necunoscut, iar Pavel era acolo ca să-L vestească pe acel Dumnezeu necunoscut.

„…Dumnezeu, care a făcut lumea și tot ce este în ea, este Domnul cerului și al pământului, și nu locuiește în temple făcute de mâini.

El nu este slujit de mâini omenești, ca și când ar avea trebuință de ceva, El, care dă tuturor viața, suflarea și toate lucrurile.

El a făcut ca toții oamenii, ieșiți dintr-unul singur, să locuiască pe toată fața pământului; le-a așezat anumite vremi și a pus anumite hotare locuinței lor,

ca ei să caute pe Dumnezeu, și să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi.

Căci în El avem viața, mișcarea și ființa, după cum au zis și unii din poeții voștri: „Suntem din neamul Lui…”

Astfel dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeu este asemenea aurului, argintului sau pietrei cioplite cu meșteșugirea și iscusința omului.

Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiință, și poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască.”

Despre ce vorbea Pavel? De ce să se pocăiască oamenii? De fumat și de băut? Nu! „Pocăiți-vă de înțelegerea voastră greșită despre Dumnezeu. Voi ați crezut că puteți modela idoli de piatră, de argint, de aur și să vă închinați lor în temple făcute de mâini omenești; dar Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiință, și acum eu sunt aici ca să vi-L vestesc pe adevăratul Dumnezeu, necunoscut de voi, și să vă spun că El vă poruncește astăzi să vă pocăiți de  înțelegerea greșită pe care o aveți despre Dumnezeu.”

Când privești la predica lui Pavel, vezi că el spune: „Veniți la Dumnezeul pe care voi L-ați numit un, „Dumnezeu necunoscut,” căruia i-ați făcut un idol, căruia i-ați construit un templu și căruia vă închinați în necunoștință.” Pavel era acolo pentru a îndepărta necunoștința lor, și le spune că pocăința înseamnă a te întoarce de la felul în care ai crezut că trebuie să te închini la Dumnezeu, și să primești adevărata închinare la Dumnezeu. La această pocăință îi chema Pavel. El nu a spus nimic despre lucrurile păcătoase, nu a spus nimic despre felul de viață greșit, ci el vorbea despre închinarea lor greșită, despre înțelegerea lor greșită, și-i chema la adevărata descoperire a lui Dumnezeu.

Nu știu voi, dar întreaga mea înțelegere despre pocăință, este diferită acum. Noi nu predicăm Reforma și nu suntem aici doar pentru a curăța viețile oamenilor, ci suntem aici pentru a prezenta oamenilor un Dumnezeu viu. Noi nu suntem aici doar pentru a-i face pe oameni să respecte reguli; nu suntem aici ca să-i facem pe oameni să arate bine și să aibă o conduită bună, să aibă familii bune, ci suntem aici pentru a le prezenta pe Isus Hristos viu, care trăiește, este viu astăzi și ne-a descoperit Cuvântul Său. Suntem aici pentru a-L prezenta oamenilor, astfel încât ei să se pocăiască de orice înțelegere greșită pe care au avut-o despre Isus Hristos, și să primească adevărata Sa descoperire. Acesta este Cuvântul pe care Îl prezentăm, la această pocăință este chemarea noastră:

„Pocăiți-vă de neînțelegerea voastră! Pocăiți-vă de ideile voastre tradiționale! Pocăiți-vă! Pocăiți-vă și veniți la Hristos!”

Cum rămâne cu băutul, cu fumatul? Fratele Branham nu și-a făcut griji pentru oamenii care erau dependenți de fumat, ci el i-a adus la Hristos, știind că El va avea grijă de țigările lor. Laudă lui Dumnezeu!

Noi nu ne-am întors la zilele sfințirii, ci am trecut prin aceasta, dar Duhul Sfânt aduce încă sfințire; Duhul Sfânt care este aici, aduce încă o viață sfințită, încă dorește o lucrare de sfințire, este una din lucrările harului și nu a dispărut niciodată. Dar noi nu suntem în epoca în care să ne oprim la sfințire, noi suntem aici pentru a-L prezenta pe Dumnezeul necunoscut; suntem aici pentru a-L prezenta pe Isus Hristos care este înțeles greșit, astfel acum, la deschiderea Peceților să poată fi înțeles corect, și marea Taină care era în mintea lui Dumnezeu, care este Hristos Taina lui Dumnezeu descoperită, să fie prezentată oamenilor și să-i chemăm la pocăință.

„Dar trebuie să mă las de fumat.” Nu-ți face griji cu privire la renunțarea la fumat, vino la Cuvânt, vino la Hristos, vino la Dumnezeul cel viu! Adevăratul Isus Hristos nu este o idee, nu este o tradiție veche, ci este Dumnezeul de astăzi. Vino la El și vei vedea ce se va întâmpla cu patimile tale. Laudă lui Dumnezeu!  

Vreau să mergem la Ioan 16.7-9. Aici vorbește Isus cu ucenicii Săi. El le-a spus:

„Totuși, vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi, dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite.

Și când va veni El…” Mai târziu, El spune: „…Mă voi întoarce la voi!” Când El a spus: „Mă voi întoarce,” El S-a referit la Sine: „Mă voi întoarce într-o altă formă, într-o altă dispensație.”

„…Și când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce privește păcatul, neprihănirea și judecata.

În ce privește păcatul, fiindcă ei nu cred în mine.”

Duhul Sfânt va dovedi lumea vinovată în ce privește păcatul, pentru că ei nu au crezut în Isus Hristos, nu pentru că au comis adulter, nu pentru că au mințit sau pentru că și-au înșelat aproapele. Duhul Sfânt va dovedi lumea vinovată în ce privește păcatul, pentru că ei nu cred în Isus Hristos, Cuvântul uns pentru acea zi. Duhul Sfânt a dovedit întotdeauna lumea vinovată pentru că nu au crezut în Isus Hristos la timpul prezent. Fie că a fost în timpul restaurării Adevărului în Justificare, fie în Sfințire sub Wesley, sau în restaurarea darurilor Duhului Sfânt sub botezul Duhului Sfânt, în fiecare Epocă, Duhul Sfânt a dovedit lumea vinovată de păcat pentru că nu au crezut în Isus Hristos la timpul prezent. Laudă lui Dumnezeu! Iubesc Cuvântul!

În mesajul, Noi vrem să-L vedem pe Isus, din iulie 1962, fratele Branham a spus:

„Acum priviți! Păcatul nu înseamnă minciuna…” Mă bucur că profetul a spus aceasta.

„…Păcatul nu înseamnă minciuna, fumatul, băutura, comitere de adulter; acestea nu sunt păcat, acestea sunt atributele păcatului. Singurul păcat care există, este necredința. Și singura neprihănire care există, este Credința.”

Așadar, voi nu puteți obține neprihănirea prin fapte bune, acestea nu sunt neprihănirea, acestea sunt o zdreanță murdară. Adevărata neprihănire, este neprihănirea lui Dumnezeu. Deci, „Singurul păcat care există, este necredința. Și singura neprihănire care există, este Credința.

Credință și necredință, acestea sunt singurele două surse care vin… Biblia spune: „Cel care nu crede, este deja condamnat.” În ordine.

Să mergem la Filipeni 3.9. Aici, apostolul Pavel spune:

„Și să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea…”

Așadar, propria neprihănire a lui Pavel a păzit Legea, iar ascultarea lui față de Lege, a fost neprihănirea lui personală.

„Și să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se primește prin credința în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu prin credință.”

O, laudă lui Dumnezeu! Pavel nu a vrut neprihănirea legii, el nu a vrut să fie găsit cu acel fel de neprihănire, ci a vrut să fie găsit într-un alt fel de neprihănire care se  primește prin credință în Isus Hristos, și care este neprihănirea lui Dumnezeu prin credință. Neprihănirea lui Dumnezeu este perfectă. Corect? Aceasta este neprihănirea lui Dumnezeu. Nu neprihănirea față de Dumnezeu, ci neprihănirea lui Dumnezeu. Cum a obținut el neprihănirea lui Dumnezeu? Prin credința în Isus Hristos, nu prin respectarea rânduielilor.

Așadar, singurul păcat…Îl credem pe profet? Amin! Singurul păcat este necredința în El. Voi puteți să nu mă credeți pe mine, dar credeți ce a spus profetul acestei Epoci, pentru că se potrivește atât de bine cu Scripturile, pe care acum le putem vedea în profunzimea pe care nu am văzut-o niciodată până acum. Un adevăr de bază simplu.

Aceasta  a devenit o binecuvântare când am trecut din nou prin tema botezului în apă. Pocăința simplă, baza, a aruncat totul în aer. Este simplu, de bază să fii botezat în Numele lui Isus Hristos, dar merge din ce în ce mai adânc, și mai adânc, și mai adânc.

Așadar, minciuna nu este păcat, și toate acestea sunt fapte greșite, dar adevăratul păcat este necredința. Deci, adevărata problemă cu care ne confruntăm, este necredința; dar când necredința este rezolvată, există o promisiune a Duhului Sfânt care va face Cuvântul să trăiască în credincios.

Adevărata problemă este necredința iar noi dorim să avem neprihănirea care vine prin credință, nu o neprihănire care vine din fapte. Laudă lui Dumnezeu! Dumnezeu este atât de bun!

Să mergem la Matei 19.16-17:

„Atunci s-a apropiat de Isus un om, și I-a zis: Învățătorule, ce bine să fac, ca să am Viață Veșnică?…”

Priviți ce voia el. El dorea o neprihănire care vine prin Lege, voia să primească Viață Veșnică făcând fapte bune.

„…El i-a răspuns: „De ce Mă întrebi: „Ce bine?” Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile.”

Această afirmație este interesantă: „De ce Mă întrebi: „Ce bine?” Binele este Unul singur.” Fratele Branham spune că Isus îi testa descoperirea. „Știi Cine Sunt Eu? Prinzi tu descoperirea?” De ce? Pentru că, dacă ar fi prins descoperirea, s-ar fi pocăit și ar fi fost mântuit.

„De ce Mă întrebi: „Ce bine?” Binele este Unul singur, Dumnezeu. Dar dacă vrei să intri în Viață, păzește poruncile.”

Noi știm că vor fi mulți care vor intra în Viață, nu doar aleșii, nu numai Mireasa. La judecata de la Tronul alb, vor fi mulți care vor intra în Viață, și toți intră în Viață pe aceeași bază, și aceasta este felul cum L-au tratat pe Hristos, Cuvântul. Aceasta este baza pentru fiecare dintre ei.

Și aici, Isus spune: „Păzește poruncile! Dacă vrei să intri în Viață, păzește poruncile!” Deci, există o modalitate.

Vă amintiți că la Judecata de la Tronul alb, când Cartea a fost deschisă și cărțile au fost deschise, toți au fost judecați după faptele scrise în cărți, în funcție de ceea ce au făcut cu Cuvântul, fie că El a fost în trup, fie că a fost o parte din Cuvântul scris pe care L-au primit. Corect? Indiferent cum L-au tratat pe Hristos, este scris în carte, și pe baza aceasta, ei sunt răsplătiți și pot intra în Viață.

În acest pasaj din Biblie, se întâmplă câteva lucruri.

„Dacă vrei să intri în Viață, păzește poruncile.” „Care?” I-a zis el? Și Isus i-a răspuns: „Să nu ucizi; să nu preacurvești; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă:

Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta,” și: „să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.”

Tânărul I-a zis: „Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinerețea mea; ce-mi mai lipsește? (Matei 19.17-20).

„De ce trebuie să mă pocăiesc?” El nu mințea, nu făcea rău, el păzea toate poruncile, atunci ce trebuia să facă acest tânăr pentru a avea Viață Veșnică? Problema nu era că trebuia să facă fapte bune, el putea intra în Viață, dar pentru a fi Mireasă, avea nevoie de altceva.

„Tânărul I-a zis: „Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinerețea mea; ce-mi mai lipsește?”

„Dacă vrei să fii desăvârșit,” i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoară în cer. Apoi vino, și urmează-Mă.”

Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat, pentru că avea multe avuții.”

Acum înțelege afirmația lui Isus de la început: „De ce Mă întrebi, „Ce bine?”  Prin comportamentul lui, tânărul a dovedit că nu a prins niciodată descoperirea. El nu știa Cine stătea în fața lui, pentru că a putut să-I întoarcă spatele lui Dumnezeu. El putea să se întoarcă la Dumnezeu, la Cuvântul făcut trup, dar a respins Cuvântul pentru ziua lui și nu L-a prețuit pentru că prețuia mai mult avuțiile pe care le avea. Acesta este omul pe care îl găsim mai târziu în iad. El nu avea nevoie să se pocăiască de purtarea rea; el nu trebuia să se pocăiască pentru că nu a păzit poruncile, și totuși, mai târziu îl găsim în iad pentru că a respins Cuvântul Viu, I-a întors spatele lui Isus Hristos, pentru că a iubit lucrurile lumii mai mult decât Cuvântul lui Dumnezeu.

El I-a spus lui Isus: „Am păzit toate acestea cu grijă,” iar Isus nu i-a spus: „Ai uitat că marți ai spus aceasta și aceea.” Nu. Omul acela a respectat poruncile dar problema lui a fost descoperirea. Inima lui nu a fost mișcată de nimic; nimic nu a prins viață în inima lui; prezența Cuvântului Viu nu a stârnit nimic în inima lui, nimic nu l-a făcut să se plece la picioarele lui Isus și nimic nu l-a făcut să renunțe la avuțiile lui.

Dar când Isus i-a spus pescarului Petru: „Vino! Urmează-Mă!”, acesta și-a aruncat năvodul pentru că în inima lui s-a mișcat Ceva. El nu a avut nevoie de o explicație logică, ci atunci când Isus i-a zis: „Vino! Urmează-Mă!”, a lăsat totul și L-a urmat.

Același lucru i-a spus și tânărului bogat: „Vinde avuțiile pe care le ai și vino după Mine,” dar el nu a putut renunța la avuții pentru a primi Cuvântul; de aceea a fost pierdut, pentru el nu a mai fost pocăință.

Deci, tot acest concept de pocăință… Noi nu vrem să avem o înțelegere denominațională despre pocăință; nu vrem o înțelegere veche, ci vrem o înțelegere biblică.

În Vechiul Testament există două profeții care vorbesc despre adunarea lui Israel în timpul sfârșitului. Una este în Zaharia 12.10:

„Atunci voi turna peste casa lui David și peste locuitorii Ierusalimului, un duh de îndurare și de rugăciune, și își vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu, și-L vor plânge amarnic, cum plânge cineva pe un întâi născut.”

Apoi Zaharia 13.6, spune:

„Și dacă-L va întreba cineva: „De unde vin aceste răni pe care le ai la mâini?”, El va răspunde: „În casa celor ce Mă iubeau le-am primit.”

Așadar, este vorba despre descoperirea lui Hristos la cei o sută patruzeci și patru de mii de evrei, în timpul sfârșitului, prin slujba lui Moise și Ilie. Fratele Branham a spus aceasta în mesajul, Recunoscând ziua voastră și Mesajul ei:

„Acum, ei au fot risipiți, orbiți și adunați, și sunt departe în a treia zi…”

Deci, evreii au fost risipiți, orbiți și acum au fost adunați. Sub slujba a doi profeți, mahrama va fi luată de peste Cuvânt, și orbirea lor va fi îndepărtată.

„…Ei au fost risipiți din Palestina în toată lumea și au fost orbiți ca să-L respingă pe Mesia, dar acum au fost adunați în patria lor, gata pentru Trâmbițe, să recunoască Ispășirea, așa cum a spus Biblia: „Când Îl primesc și Îl văd cu cicatricele de la cuie,” după ce este luată Biserica, ei vor zice: „De unde ai aceste cicatrici?” Și El va răspunde: „În casa prietenilor Mei le-am primit.” Și a mai spus: „În ziua aceea, fiecare familie va plânge și va striga, așa cum plânge cineva care-și pierde singurul fiu.

Amintiți-vă că sărbătoarea Trâmbițelor urma să facă aceasta: să plângă, să se jelească pentru Jertfa ucisă.”

Ei L-au respins, dar Trâmbița a șaptea li-L prezintă pe Hristos, și îi duc la sărbătoarea Ispășirii, pentru că înțeleg că Ispășirea a fost deja făcută, dar au respins-o. Aceasta este o sărbătoare de plânset și jale pentru ceea ce au ratat.

În mesajul, Pecetea a șasea, profetul spune:

„Acești doi profeți (Moise și Ilie), urmează să predice la fel ca Ioan Botezătorul: „Împărăția cerurilor este aproape. Pocăiește-te, Israel!”  Pocăiește-te de ce? „Pocăiește-te de păcatele tale, de necredința ta, și întoarce-te înapoi la Dumnezeu!”

Așadar, mesajul lui Moise și Ilie este la fel cu mesajul lui Ioan Botezătorul: „Pocăiește-te!” Fratele Branham spune că aceștia sunt evrei ortodocși adevărați, adevărații religioși care Îl slujesc pe Dumnezeu conform poruncilor pe care le-au primit. Ei erau religioși, se închinau, aveau o viață curată, deci, chemarea la pocăință nu este o chemare de a-și curăți viața, ci este o chemare la pocăință pentru că L-au respins pe Mesia.

Ascultați prieteni, nici unul din cei o sută patruzeci și patru de mii din timpul sfârșitului, nu au strigat în ziua aceea, la sărbătoarea Paștelui: „Răstignește-L! Răstignește-L!” Strămoșii lor au făcut-o, dar pentru că Dumnezeu lucrează cu Israel ca națiune, ei vor plânge pentru ceea ce au făcut strămoșii lor, și vor recunoaște: „L-am ratat! Acesta a fost Cuvântul! Noi nu am înțeles Cuvântul și ne-am lepădat de El! Tot ce ni s-a întâmplat, este din vina noastră.” Și ei se vor pocăi pentru că au o schimbare a minții, a gândirii; li se deschide înțelegerea, iar întunericul și orbirea este îndepărtată. Cuvântul este descoperit și pentru ei, toate evenimentele actuale le sunt clarificate prin profeție, prin cei doi profeți. Astfel, ei ajung la adevărata pocăință și Israel este mântuit într-o singură zi. Ei nu trebuie să se oprească din faptele lor păcătoase, ci trebuie să aibă o schimbare a minții de la o înțelegere greșită din cauza orbirii, la o descoperire corectă a lui Isus Hristos. Aceasta este pocăința biblică. Cu aceasta vine regretul pentru greșelile tale, cu aceasta vine regretul pentru tot ce ai făcut împotriva Cuvântului, care este Hristos. Îți pare rău pentru tot ce ai făcut împotriva Cuvântului, de curvia împotriva Cuvântului, de întinarea templului tău care este împotriva Cuvântului. Toate aceste lucruri sunt făcute împotriva Cuvântului, și desigur, îți pare rău, pentru că înțelegi că le-ai făcut împotriva Cuvântului. Dar lucrul de care te pocăiești cel mai mult, este că nu ai crezut, nu ai primit Cuvântul la timpul potrivit, că L-ai respins, că ai plecat călcând în picioare Cuvântul, pe Isus Hristos.

Pocăința noastră este o schimbare a înțelegerii, o schimbare a minții; de aceea, de multe ori, vezi oameni mergând la apă să se boteze fără să aibă o schimbare corectă a minții. Ei se luptă, se luptă, se luptă pentru botezul Duhului, dar botezul Duhului Sfânt este promis. Este promis!

Eu vă spun: mai întâi trebuie să vină o schimbare a minții. Vino, primește descoperirea acestui ceas! Vino la Adevărul descoperit!

„Trebuie să înțeleg tot?” Nu trebuie să înțelegi tot. Ceea ce trebuie să recunoști este că: „Acesta nu este nimic altceva decât Adevărul!” Acesta este Dumnezeu! Aceasta este Calea, și acesta este singurul mod de a-L urma. Amin?

Prieteni, încă nu înțelegem tot. „Abia așteptăm să ne botezăm în Numele Lui.” Noi trebuie să știm suficient pentru a înțelege că Acesta este Hristos! Acesta este Cuvântul Lui! Acesta este Adevărul! Eu vreau să fiu identificat cu Cuvântul potrivit, luând Numele corect la botezul în apă, pentru a arăta că Îi aparțin lui Isus Hristos. Nu lui Isus Hristos al Luteranilor; nu lui Isus Hristos al lui Wesley; nu Isus Hristos al penticostalilor, ci Isus Hristos al Cuvântului care a fost descoperit în această zi; Domnul Isus Hristos, Cuvântul manifestat în ziua mea. Cu Acesta vreau să fiu identificat.

Amintiți-vă că puteți să vă căsătoriți și să vă alăturați unui concept greșit, și mă întreb cât de eficient  este acest lucru?

Când mergem în apa botezului, noi vrem să murim pentru lucrurile lumii, să murim pentru noi înșine și să venim în Hristos, dar trebuie să știm Cine este Hristos și unde-L găsim pe Hristos. Unde este Hristos în zilele noastre? Dacă suntem botezați într-un concept greșit, ne-am botezat în Numele lui Isus Hristos doar pentru că a fost folosit Numele Lui. Dar noi vrem să fim acea persoană care este botezată și unită cu Persoana Cuvântului din această oră.

Așa cum am spus, nu trebuie să înțelegem tot, dar trebuie să știm suficient pentru a înțelege că Acesta este EL; că Acesta este Adevărul. Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul, Pecetea a șasea, fratele Branham spune:

„Exact ca acei reformatori, care nu au putut înțelege acest Cuvânt.”

Vreau să vă concentrați pe această afirmație: „Reformatorii nu au putut înțelege acest Cuvânt, pentru că acela a fost Duhul omului trimis la ei, dar aceasta este Epoca Vulturului care primește Cuvântul și descoperirea.”

Așadar, ungerea Epocii omului trece prin trezirea penticostală, și merge mai sus, în slujba profetului, Ungerea Vulturului, care ne conduce spre Apocalipsa 10.1-7. Până la ungerea acestui om (profetul), ei nu au putut primi Cuvântul.

Vreau să înțelegeți bine aceasta: ei nu au putut primi Cuvântul, dar sub Epoca Vulturului, ei primesc Cuvântul și descoperirea. Aceasta este cu adevărat important.

Noi trebuie să înțelegem acest lucru, pentru că totul are legătură cu pocăința, pentru că pocăința este o schimbare a minții. În ce minte? În mintea, în gândirea lui Hristos. Astfel, mintea lui Hristos a fost descoperită în această zi, și sub Epoca Vulturului, când a fost descoperit Cuvântul, când a fost dezvăluit și deschis Cuvântul, putem să ne pocăim de înțelegerea greșită și să primim înțelegerea corectă. Devine foarte important.

Tot în mesajul, Pecetea a șasea, ni se spune:

„Acum vedeți dacă puteți să vă întoarceți aici, sub aceste Peceți, dacă ajungeți vreodată…când sunt deschise, puteți vedea exact ce face Dumnezeu, ce a făcut și ce va face El. Aici este aceasta. Exact. Acesta este motivul pentru care oamenii au acționat în felul acela, pentru că acela este duhul prezis pentru acea epocă, să fie pentru ei. Ei nu au putut face nimic altceva.”

Înseamnă că nu putem fi supărați pe reformatorii care au fost sub ungerea omului, pentru că ei au făcut exact ceea ce trebuiau să facă. Ei nu au putut înțelege acest Cuvânt, pentru că puteau lucra doar sub ungerea sub care se aflau. Deci, ei nu au nici o vină, iar noi nu suntem supărați pe ei pentru lucrurile pe care nu le-au văzut; cu alte cuvinte, ei nu au putut face decât ceea ce au fost unși să facă.

Dar nu aceasta este ungerea noastră.

În mesajul, Pecetea a cincea, profetul spune:

„Dumnezeu trimite un anumit Duh printre ei, care este singurul lucru prin care pot să lucreze. Este Duhul care lucrează prin ei. Acum vă vom dovedi prin Istoria Bisericii și prin deschiderea Peceților, și puterile care se dezleagă…Și priviți, Biserica a răspuns exact la ungere, ei nu puteau face nimic altceva.

Acum, primul a fost Leul care a strigat, Cuvântul pur, neamestecat. Al doilea, în Tiatira, a fost boul. Acesta a fost un împovărat, un animal de povară, acesta era de asemenea, un animal de sacrificiu.”

El ne arată aici ungerile care au fost prin Epocile bisericii. La deschiderea Peceților, el ne-a arătat ungerea care a fost asupra fiecăruia, și ne-a spus că acea ungere a fost singurul lucru sub care au putut lucra.

Să revenim la, Pecetea a șasea:

„Observați, după ce au mers în Epoca întunecoasă a necazului…Ce era aceasta? Acolo ei nu au putut face nimic. Roma avea puterea religioasă și puterea politică; ei nu puteau face nimic altceva decât să muncească să rămână vii și să se dea ca jertfă. Acesta era boul, aceasta era tot ce puteau face. Acesta era felul de Duh pe care Îl aveau, Duhul lui Dumnezeu, boul.”

Deci, ungerea boului a fost o parte a Duhului lui Dumnezeu, a fost o manifestare a Duhului Sfânt.

„Apoi au venit reformatorii, capul unui om iscusit, înțelept: Martin Luther, John Wesley, și așa mai departe, Calvin , Finney, Knox și ceilalți. Ei au venit, și când au venit, erau reformatori. Ei au venit reformând, scoțându-i pe oameni afară.”

Vreau să vedeți că lucrarea omului a fost o reformă, mișcarea protestantă a fost să scoată oamenii din catolicism. Așadar, a trebuit să fie o anumită ungere pentru a rupe jugul catolicismului. Aceasta a ieșit din Epoca bisericii Tiatira; ei aveau toată puterea învelită, astfel încât Dumnezeu să-i ungă pe oameni cu înțelepciune, cu înțelepciunea lui Dumnezeu, și să înceapă să traducă Biblia în mai multe limbi, ca să poată fi citită și să nu mai fie ținută departe de oameni. Astfel, ei au dat-o la oameni, au dat Cuvântul înapoi la oameni și le-a arătat învățătura falsă a bisericii catolice, au rupt puterea bisericii catolice și au eliberat poporul. Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul, Pecetea a cincea, profetul spune:

Observați făptura, a treia făptură era iscusința unui om. El a reprezentat reformatorii care au mers înainte, de la idolul păgân…”

Voi merge puțin mai jos, la paragraful 178:

„Făptura cu chip de om a mers înainte cu puterea lui Dumnezeu, cu înțelepciunea pe care i-a dat-o Dumnezeu, și a adus biserica de la idolatrie înapoi la Dumnezeu.”

Aceasta a fost ungerea Epocii omului și aceasta era ceea ce trebuia să facă: să rupă puterea bisericii catolice și să-i scoată afară pe oameni din acel sistem. Dumnezeu a folosit iscusința omului și dintr-o dată, în acea Epocă au apărut tot felul de invenții, au făcut tiparnița și au început să traducă Biblia, așa că a început o mare mișcare prin care au dat Biblia, Cuvântul, la oameni. Ei au făcut aceasta prin iscusința pe care au primit-o și prin care au avut capacitatea de a traduce și de a scrie. Ei au scris cărți și le-au distribuit, au distribuit cărți prin care au arătat eroarea bisericii. Acesta era Adevărul.

Dar gândiți-vă că, ungerea a zăbovit puțin, pentru că ei au tot ieșit, și au ieșit, au ieșit, au ieșit până când avem atâtea denominațiuni. Acea ungere a rămas, iar ei erau acolo pentru a-și folosi intelectul, mintea, pentru a găsi vină și de a îndepărta oamenii, și au tot găsit vină și au îndepărtat oamenii. De aceea nu cred că noi ar trebui să gestionăm ungerea în acest Mesaj. Găsiți vină, trageți oamenii deoparte și începeți o altă biserică și începeți o altă mișcare. Aceasta ar fi trebuit să moară în reformă, dar mă tem că duhurile au trecut peste, prin oamenii care lucrează sub o ungere greșită. Ei își folosesc înțelepciunea pentru a găsi o greșeală, știu ceva, apoi analizează, și dintr-o dată devin un grup mic de oameni trași la o parte; rup puterea bisericii locale și scot oamenii afară. Acesta este protestantism, prieteni. Dar noi suntem dincolo de aceasta. Laudă lui Dumnezeu!

Noi ar trebui să fim dincolo de aceasta, Mireasa trebuie să fie dincolo de aceasta, pentru că are o ungere diferită. Laudă lui Dumnezeu!

Deci, acestea au fost cele trei ungeri: Leul, Boul și Omul. Acum voi citi un pasaj mai lung din Pecetea a cincea:

„Acum, a patra făptură a fost trimisă să înfrunte Antihristul. Ultima făptură. Sunteți gata? Ultima făptură sau ultima putere care a fost trimisă să combată Antihristul care este împotriva învățăturii lui Dumnezeu, era un Vultur. Înțelegeți? A patra făptură vie era un Vultur. Studiați Epocile, studiați Scripturile. Este un Vultur. În Biblie, ultima Epocă era o Epocă a Vulturului, iar Dumnezeu aseamănă vulturii cu profeții Săi. Acum priviți. Ultima Epocă, Epoca Vulturului, un descoperitor al Cuvântului adevărat…”

Ce este Epoca Vulturului?  Este o epocă profetică, vulturul este asemănat cu un profet, care este un descoperitor al Cuvântului adevărat. Aceasta este ceva ce omul nu a putut să facă.

„…Înainte ca Dumnezeu să intre în acțiune așa cum a făcut în zilele lui Noe, a trimis înainte un vultur. Când l-a adus pe Israel și armata lui Faraon era gata  să se ducă, El a trimis un vultur. De fiecare dată El trimite un vultur la urmă, la sfârșitul acesteia.. Și aici, El trimite din nou un vultur, care este exact cu Cuvântul. Cum puteți face altfel? El trimite un vultur, (De ce?), un descoperitor al Adevărului care a căzut prin Epoci.

Astfel, cum ar fi putut fi descoperiți vreodată boul, omul sau orice alt animal care era până la venirea Vulturului?…”

Noi știm aceasta dar vreau să întăresc că, adevărata descoperire a Bibliei nu ar fi putut veni niciodată fără ungerea Vulturului.

„…Ei și-au avut locul lor, ei erau evlavioși, erau făpturi trimise de Dumnezeu la fel ca oricine altcineva. Leul era originalul, acolo a venit sus Antihristul în luptă. Atunci El a ridicat o altă putere și El a trimis o putere ca să-l întâmpine.

Apoi, la ultima putere, El aduce jos vulturul să-i restaureze pe copii înapoi la credința originală a părinților lor. Epoca Vulturului! Apoi, ați observat? Acolo nu mai sunt făpturi. Acestea au fost toate. Acela este sfârșitul. Acum, dacă veți lua Apocalipsa 10.1-7…”

Fratele Branham se atașează de Apocalipsa 10.1-7.

„…Eu m-am referit la aceasta. Amintiți-vă, ce urma să se întâmple în epoca ultimului mesager? Toate tainele lui Dumnezeu sunt descoperite. Vulturul! Amin!”

Laudă lui Dumnezeu! Următorul citat pe care vreau să-l aduc este din mesajul, Sete:

„Astăzi, noi spunem întotdeauna, oamenii încearcă să spună: „Noi comparăm. Noi trebuie să comparăm Biblia foaie cu foaie, Scriptură cu Scriptură.” Aceasta nu este adevărat.”

Mă bucur că fratele Branham a spus aceasta, nu eu. Ascultați:

„…Noi trebuie să comparăm Biblia foaie cu foaie, Scriptură cu Scriptură.” Aceasta nu este adevărat. Nu este adevărat. „Cuvântul acesta grecesc înseamnă aceasta, și acesta înseamnă aceea.” Grecii înșiși, acolo în urmă, la Conciliul de la Niceea, și scriitorii de atunci, au avut forme diferite; unul a crezut în felul acesta; acest învățat grec vrea să spună aceasta, iar celălalt a spus că: „Aceasta înseamnă aceea.” Și s-au certat între ei. Noi nu avem nevoie de interpretarea învățaților greci sau de cuvinte grecești.

„A-L cunoaște pe El este Viață. Persoana, Hristos Însuși! Nu se compară…”

Când profetul spune: „Nu se compară,” înseamnă că noi nu comparăm Scriptură cu Scriptură.

„…Aceasta este o descoperire pe care Și-a zidit Dumnezeu Biserica. Și dacă nu zidi pe aceeași Biserică…Biblia spune: „Abel, prin credință…” Și credința este o descoperire divină. Vedeți? Credința este o descoperire divină. Bine. Totul este zidit pe descoperire și aceasta numai dacă vă este descoperit. Isus a spus: „Tată, Îți mulțumesc că Tu ai ascuns aceste lucruri de înțelepții acestei lumi și le-ai descoperit pruncilor,” celor care vor să învețe.”

O, îmi place foarte mult acest citat! Îmi place foarte mult aceasta pentru că noi nu trebuie să folosim ceea ce am învățat în Epoca omului pentru a înțelege Biblia. Sună atât de ciudat, dar vreau să înțelegeți că fiecare material scris pe care-l găsiți într-o librărie biblică, a fost scris sub ungerea Epocii omului, și nu poate avea descoperirea corectă a Cuvântului, a Bibliei. Nu! Aceasta poate fi învățată numai de un profet, prieteni!

Voi puteți intra într-o librărie biblică, dar nu veți găsi interpretarea corectă a Cuvântului. Mulți oameni au înțeles corect unele lucruri, nu toți au greșit; nu este că tot ce au spus este greșit, dar Dumnezeu a adus astăzi Adevărul și a restaurat Adevărul, însă ei nu L-au putut primi, nu au primit Cuvântul complet, nu au putut primi descoperirea Cuvântului pentru că ungerea din Epoca omului, nu a fost pentru această lucrare. Ei au fost unși doar să rupă jugul catolicismului și să scoată oamenii afară de acolo. Pentru aceasta au fost ei unși, nu pentru a primi adevărata descoperire a întregii Cărți.

Așadar, nu cred că veți intra acolo sau că eu voi intra acolo, în librăria biblică, și voi spune: „Fiecare Cuvânt de  aici este o minciună,” pentru că acolo sunt și Biblii. Dar ideea este că ungerea aceea nu este ungerea pe care ne bazăm, nu aceasta este Sursa pentru noi. Fiecare școală biblică este sub ungerea Epocii omului, și nu există nici o școală biblică, care să nu fie sub Epoca omului. Corect? Nu există nici un curriculum biblic… Mă auziți? Nu există nici un curriculum biblic care să nu fie sub ungerea omului, pentru că nu boul a făcut aceasta, ci omul a făcut-o. Dar Epoca omului nu a putut înțelege acest Cuvânt; ei au putut să-L traducă dintr-o limbă în alta; ei au putut înțelege care era originalul din limba greacă și să aducă cuvântul cel mai potrivit pentru sensul adevărat; ei au înțeles prin citirea de suprafață a Bibliei, ceea ce spune Biblia la suprafață, dar noi știm că nu au înțeles-o pentru că nu au putut primi nici măcar botezul în apă corect, în Numele lui Isus Hristos, ceea ce nu necesită o descoperire, ci este nevoie doar de citirea a ceea ce este scris în Biblie.

Așadar, ungerea omului nu poate vedea Cuvântul, doar ungerea Vulturului o poate face. De aceea, noi trebuie să lucrăm sub ungerea Vulturului și trebuie să fim foarte atenți de unde obținem informațiile, pentru că omul nu a putut primi acest Cuvânt…

Deci, noi suntem în Epoca Vulturului, de aceea Dumnezeu ne-a trimis un profet cu slujba Fiului omului, pentru a ne aduce interpretarea perfectă a Cuvântului cu legitimare divină. De aceea Dumnezeu a trimis un om cu o educație de șapte clase care să stea la amvon și să pronunțe cuvinte greșit, care spunea greșit locul citat din Cuvânt, iar data viitoare când mergea la amvon se corecta. Acesta era un om care nu era capabil să facă ceva de la sine, care nu știa să citească cuvinte din Biblie și punea pe altcineva să citească pentru el, pe Jack Moore sau pe logodnica lui. Apoi spunea: „Eu nu pot explica, nu am destulă educație ca să predic; nu pot să vă explic, dar știu despre ce vorbesc.” De ce ar face Dumnezeu aceasta? Pentru că se întoarce la bază, la descoperire, nu la educație.

Omul a avut educație sub Epoca ungerii omului; dar Epoca aceasta nu este educație, Epoca aceasta este descoperire. De aceea, când a predicat, profetul a lăsat ceva aici, apoi a spus tot felul de povești și pilde și s-a mișcat în jur, apoi duminica următoare sau în seara aceea sau mai târziu, a mai adus ceva. Și dacă citești prima dată, nu prinzi ce a spus, sau când asculți, dar dintr-o dată, când mergi cu mașina pe drum sau stai și citești din nou, este ca și cum te lovește un fulger, și atunci spui: „Oh, aceasta este ceea ce a vrut să spună.” De ce? Pentru că nu suntem sub ungerea omului, ci suntem sub ungerea Vulturului, și trebuie să vină prin descoperire. Laudă lui Dumnezeu!

Astfel, cred că trebuie să mergem la Sursa potrivită pentru toate informațiile; cred că toate informațiile noastre ar trebui să provină din Biblie și din Mesaj. Ce este Mesajul? Mesajul este interpretarea corectă a Bibliei printr-o slujbă profetică. Așadar, cred că nu trebuie să lucrăm sub o ungere a omului pentru a nu permite să se strecoare alte lucruri, ci să stăm cu ungerea Vulturului, cu ungerea Vulturului Epocii noastre. Este foarte important!

Fratele Branham ne-a spus că există un timp pentru o ploaie timpurie, care este ploaia învățăturii; dar este și o ploaie târzie, o ploaie a recoltei. O ploaie timpurie și o ploaie târzie! Fratele Branham a adus atât ploaia timpurie, cât și ploaia târzie. El a restaurat învățătura corectă care s-a pierdut prin Epocile bisericii; și el a adus și ploaia târzie, care a fost descoperirea din Carte care era pecetluită. Dacă vrem înțelegerea adevărată a Bibliei, noi trebuie să primim ploaia târzie, trebuie să primim deschiderea Peceților.

În mesajul, Recunoscând ziua noastră și Mesajul ei, profetul a spus:

„Vedeți? Biblia, Dumnezeu nu este doar… Cineva care încearcă să preseze ceva în voi, ci vrea să vă descopere chiar aplicarea spirituală din ceasul acesta.

Apoi, următorul Mesaj care a deschis cele șapte Peceți, care a deschis toate tainele ascunse ale Bibliei, învățăturile și așa mai departe.”

De unde obțineți învățătura corectă? Învățătura corectă s-a deschis sub Peceți, iar Pecețile au fost dovada că învățătura a fost corectă.

În mesajul, Puterea lui Dumnezeu de transformare, profetul spune:

„…dar de la deschiderea celor șapte Peceți ale Ei, de la Îngerii aceia de sus din spatele muntelui, Aceasta a devenit o Carte nouă. Acestea sunt lucrurile care au fost ascunse și sunt descoperite, așa cum a promis Dumnezeu în Apocalipsa 10 că va face.”

Așadar, fratele Branham a spus că după deschiderea Peceților, după îngerii lor, după ce s-a întâmplat toată această experiență, el a venit și a spus: „Aceasta, (Biblia), a devenit o Carte nouă.”

Chiar și fratele Branham a lucrat sub ungerea omului când a ajuns între penticostali, apoi înțelegerea lui s-a schimbat cu privire la multe lucruri. Nici măcar el nu a știut ce sunt Pecețile, până când au venit îngerii la el, unul câte unul în fiecare zi și i-au dat descoperirea. El nu a știut, nu a înțeles că aceasta este dincolo de Epoca omului, că aceasta era interpretarea corectă prin descoperire a marii Taine a Bibliei care a venit la deschiderea Peceților. Așadar, fratele Branham a spus: „Aceasta a devenit o Carte nouă!” Chiar și pentru el, Biblia a devenit o Carte nouă și a citit-o diferit.

După deschiderea Cuvântului, nu ne putem întoarce să citim Scripturile în același fel în care le-am citit înainte. Sunt o mulțime de Scripturi pe care nu le-aș mai putea citi niciodată ca înainte. Dacă mă întorc să citesc Geneza din nou, nu o mai pot citi la fel. Dacă te întorci la Geneza și citești că au mâncat din rodul pomului, unde merge mintea ta? Când și-au făcut învelitori din frunze de smochin ca să se acopere apoi s-au ascuns de Domnul, unde merge mintea ta? Când citești povestea Esterei, unde îți merge mintea? Când te gândești la Rut care aduna spice pe câmp, la Rut când stă la picioarele lui Boaz și la Boaz care face lucrarea Răscumpărătorului înrudit, apoi se întoarce și seamănă în ea o sămânță tainică, a șaptea porție tainică de sămânță, de unde primim aceasta? Prin descoperirea Cărții deschise. De acolo provin aceste lucruri. Voi nu înțelegeți toate acestea prin citirea de suprafață a Bibliei și de la înțelegerea cuvintelor în limba greacă, ci toate acestea au fost Taina ascunsă în Carte.

Amintiți-vă că în visul lui Junior Jackson era o piramidă mare de piatră, un munte ca o piramidă, iar fratele Branham era acolo și umbla în jurul acelei Piramide care era scrisă de jur împrejur și interpreta tot scrisul care era pe dinafară. Aceasta s-a întâmplat când profetul a legat împreună toate capetele lăsate libere din Epocile bisericii. După ce a terminat de interpretat toate scrierile de pe exterior, a existat Ceva în interiorul acelui munte, în acea Piramidă, pe care Lumina nu a strălucit niciodată până atunci. El a ridicat mâna și a primit un instrument ascuțit cu care a tăiat vârful acelei piramide și a spus că înăuntru se află o Piatră albă pe care nu era scris nimic. Despre ce vorbește el? Despre Apocalipsa 10.1-7, despre cele șapte Tunete care nu au fost scrise niciodată în Biblie, dar sunt în toată Biblia; ceea ce au rostit cele șapte Tunete, nu a fost scris: „Primul Tunet a spus…al doilea Tunet a spus…” Aceasta este o descoperire, o Stâncă, o Piatră albă care se află în interiorul Bibliei, peste care Lumina  nu a strălucit niciodată mai înainte.

Ungerea omului nu-ți va spune niciodată ce au spus acele Tunete, ci a fost nevoie de un profet care s-o poată primi de la Dumnezeu Însuși, apoi s-o aducă la noi. Nici o învățătură nu te va face să crezi aceasta. Noi putem să te facem să fii de acord cu ea intelectual, putem să facem să treci testul Mesajului, dar va fi nevoie de ceva supranatural pentru a pune aceasta în inima ta, ca să crezi cu adevărat că a existat o Taină în toată Biblia, o Piatră albă așezată în mijlocul Acesteia, de la Geneza la Apocalipsa pe care nu a înțeles-o nimeni, nici un învățător la Bibliei, nici o școală biblică, până când nu a venit un mic profet cu o educație de șapte clase, și un Înger care a venit la el în cămăruță, zi de zi, și i-a spus ce a auzit Ioan, dar nu a putut să scrie. Amin.

Tu poți spune că ești de acord cu aceasta, dar vine vremea când va veni presiunea, și atunci vom afla dacă crezi sau nu, pentru că Aceasta se poate primi numai prin descoperire, nu prin educație.

Noi putem repeta aceasta mereu, apoi te duci și încerci s-o dai unui teolog iar el vrea să știe ce verset a fost acela și unde spune exact așa? Noi o vedem peste tot în Biblie, această mare Taină a celei de-a șaptea Peceți a fost mereu acolo: a fost Adam și soția lui; a fost Boaz și Rut; a fost împăratul Ahașveroș și Estera; a fost tot timpul acolo, dar nu am văzut-o până la sfârșitul timpului, când a venit ungerea Vulturului pentru a ne oferi ungerea Lui în această ultimă Epocă, pentru a ne deschide ochii și pentru a ne duce de la ungerea omului denominațional în viziunea Vulturului în care putem zbura sus și să vedem.

Amintiți-vă că puteți lucra numai sub ungerea pe care a pus-o Dumnezeu în voi, și aceasta nu este epoca penticostală, ci este Epoca Miresei. Și ce ungere are Epoca Miresei? Ea are ungerea Vulturului. Ce face vulturul? Vulturul poate zbura foarte sus, poate vedea departe și poate vedea foarte clar. Și cu cât zboară mai sus, cu atât vede mai clar.

Așadar, în zilele noastre a fost un mare profet vultur, care a fost descoperirea Fiului omului prin trupul Său; un fiu al omului L-a descoperit pe Fiul omului și a adus interpretarea corectă a Cuvântului. Și acum, toți vulturii zboară sus prin descoperire și văd Cartea deschisă, văd ceea ce a fost acoperit în Cartea ascunsă tot timpul. Cum? Prin descoperire.

De la deschiderea celor șapte Peceți, Cartea aceasta, Biblia, a devenit o Carte nouă. Nimeni, nici un teolog nu a putut s-o atingă, nimeni din Epoca omului nu a putut s-o atingă. Nici astăzi, nimeni care este încă sub ungerea omului, nu poate s-o vadă.

În mesajul, Suflete care sunt acum în închisoare, profetul a spus:

„Dar într-o zi, El S-a ridicat de Acolo, a ieșit în față. Unde era Cartea? Cartea era la Proprietarul original, Dumnezeul cel Atotputernic. Ioan a privit în jur și a plâns pentru că Acolo nu era nici măcar un om vrednic să privească în Carte, și mai ales, să deschidă Pecețile pentru a dezvălui care era Taina ascunsă.

Tainele erau cele șapte Peceți. Când au fost deschise aceste șapte Peceți, ele au deschis întreaga Biblie.”

„Vrei să spui că această Biblie a fost închisă?” A fost închisă și pecetluită cu șapte Peceți. Indiferent câte ediții au fost tipărite, a fost închisă; indiferent cât de multe traduceri au fost făcute, a fost închisă; indiferent câte comentarii s-au făcut cu privire la Biblie, a fost închisă. Ați putea avea un volum de comentarii la cartea Romanilor și comentariile sunt mai lungi decât cartea Romanilor; poți merge la un om bun de sub ungerea omului, și el are un volum despre cartea Romanilor care este atât de subțire în Biblia ta, (fratele Chad arată), iar comentariile despre această carte, sunt și mai groase. Cu toate acestea, el citea dintr-o Carte închisă.

Când Cartea este deschisă, cum ar trebui să fie comentariul? Dacă se poate vorbi atât de mult despre o Carte închisă, ce putem vedea într-o Carte deschisă? Cum se poate deschide o Scriptură care merge de la Geneza la Apocalipsa și se deschide iar și iar și iar, deoarece Cartea nu mai este închisă? Pecețile au fost rupte, și acum Cartea este deschisă și o putem citi așa cum nici un teolog nu a putut s-o citească până acum în viața lui.

Așadar, noi nu-i condamnăm pe acești oameni pentru că ei au făcut ceea ce au fost unși să facă; ei au fost chemați de Dumnezeu și unși cu acea ungere. Noi Îl lăudăm pe Dumnezeu și-L binecuvântăm pentru că ei nu au putut să vadă niciodată ceea ce putem vedea noi, pentru că nouă ni s-a dat viziunea Vulturului în acest timp final.

În mesajul, Astăzi, această Scriptură este împlinită, profetul spune:

„În dimineața următoare la ora zece, pe când stăteam în camera mea, a coborât Îngerul Domnului și mi-a spus: „ Du-te la Tucson! Vei fi la Nord-Est de Tucson când acolo va veni un grup de șapte Îngeri care vor zgudui pământul în jurul tău. Acolo ți se va spune ce trebuie să faci.” Câți vă amintiți aceasta? S-a spus cu mult înainte de a se întâmpla. În seara aceasta, în clădire sunt oameni care au stat chiar acolo când s-a întâmplat.”

El a spus: „Cele șapte Peceți ale Tainelor ascunse ale întregii Biblii, vor fi deschise și vor împlini Apocalipsa 10, că în Mesajul celui de-al șaptelea înger se vor împlini aceste lucruri. Astăzi, această Scriptură este împlinită înaintea ochilor noștri.”

Și eu vă spun: Pocăiți-vă! Pocăiți-vă de tot ce ați crezut înainte! Veniți la această pocăință din orice înțelegere pe care ați avut-o înainte! Veniți la această pocăință și ieșiți din gândirea denominațională, din înțelegerea tradițională! Pocăiți-vă și continuați să vă pocăiți!

Eu m-am pocăit de când am primit acest Mesaj, și cred că, probabil m-am pocăit mai mult, dar nu pentru că plănuiesc să mă apuc de fumat, nu pentru că vreau să fac lucruri rele, ci pentru că această Carte este deschisă, și cu cât privesc mai mult în această Carte deschisă sub ungerea Vulturului, cu atât îmi dau seama mai mult că înțelegerea mea a fost greșită; înțeleg că am fost sub o gândire tradițională în timpul când am crescut, și de fiecare dată când intru în contact cu această Carte, trebuie să mă pocăiesc, să-mi schimb gândirea.

Da, Mireasa s-a pocăit, dar Ea se pocăiește de șaizeci de ani. Rămâneți cu Cuvântul așa cum a fost descoperit! În această zi, această Scriptură este împlinită înaintea ochilor voștri! În această zi, această Scriptură este împlinită! Iar eu spun: „Pocăiți-vă!” Laudă lui Dumnezeu!

Este o mare Comoară, prieteni! Este o mare bucurie pentru noi, deoarece știm cum să ne pocăim. Câte mesaje de pocăință sunt predicate pe tot cuprinsul Statelor Unite și în lume? Câte chemări la altar se fac? Câți oameni sunt chemați să-și predea inima Domnului Isus și știu că Isus este prezent? Ei cred într-un Isus istoric, nu cred în Isus la timpul prezent, nu în Isus de astăzi, nu în Isus care este prezent aici. Câți oameni sunt chemați să se pocăiască și li se spune: „Renunțați la fumat, renunțați la băutură, faceți aceasta și veniți la biserică?” Dar nu aceasta este pocăința despre care vorbește Biblia, ci voi trebuie să vă întoarceți de la gândirea voastră, să vă întoarceți de la tradițiile voastre așa cum au făcut acei evrei în ziua Cincizecimii. Ei au trebuit să se întoarcă de la înțelegerea Legii lui Moise ca să poată ajunge la descoperirea Legii lui Moise, pentru că Legea lui Moise era manifestată.

Astăzi este nevoie de aceeași pocăință; această lume are nevoie să se întoarcă acum de la gândirea bisericească, și să vină la adevărata înțelegere a lui Hristos; să se întoarcă de la înțelegerea denominațională, la înțelegerea adevărată a pocăinței, pentru a veni la Dumnezeul cel Atotputernic care a fost dezvăluit înaintea noastră. Cum? Printr-o lucrare profetică.

Fratele Branham stătea acolo cu spatele la mulțime, și Acela era Isus Hristos în America. Nu învățătura și educația seminaristică vă va deschide Cuvântul în continuare, ci Duhul lui Hristos, Duhul Adevărului vă va conduce în TOT Adevărul. Aceasta este Ungerea care este în noi, așa cum a promis El.

El a spus că ne-o va da dacă ne pocăim și suntem botezați în Numele Lui. Atunci El ne va da Duhul Adevărului care ne va conduce în tot Adevărul. Eu vă spun: El este aici conform Cuvântului promis. Laudă lui Dumnezeu!

Să mergem la Apocalipsa 3, apoi vom încheia.

Apocalipsa 3.14-17:

„Îngerului bisericii din Laodicea, scrie-i: „Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios și adevărat, Începutul zidirii lui Dumnezeu:

„Știu faptele tale, că nu ești nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot!

Dar fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.

Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogățit, și nu duc lipsă de nimic,” și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol.”

El nu vorbește cu alcoolicii, cu dependenții de droguri, prostituatele, ci vorbește cu biserica, cu oamenii din biserică, cu cei care încearcă să trăiască sfinți, care încearcă să aibă o umblare creștină, cu aceia vorbește el. Starea lor nu este păcătoasă prin fapte nelegiuite, faptele lor nu sunt păcătoase,  și cred că au dreptate, dar ei greșesc pentru că nu cred Cuvântul orei. Ei cred că sunt bine și nu au nevoie de El, de aceea sunt în păcat, de aceea sunt nenorociți, ticăloși, săraci, orbi și goi.

În versetul 18 și 19, El spune:

„Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit prin foc, ca să te îmbogățești; și haine albe ca să te îmbraci cu ele, și ca să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale; și doctorie pentru ochi, ca să-ți ungi ochii, și să vezi.

Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia, pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar, și pocăiește-te!”

Pocăiește-te, de ce? Pocăiește-te de orbirea ta religioasă! Pocăiește-te că nu ești îmbrăcat cu Cuvântul! Pocăiește-te de a mai ține în fața ta acea bucată de hârtie gri cu nume de hulă! Pocăiește-te de starea laodiceană care te face să crezi că  biserica ta are dreptate, dar este greșit pentru că nu au primit Cuvântul Adevărului, nu au primit adevărata interpretare a Bibliei. Pocăiți-vă, ieșiți din Epoca bisericii Laodicea! Fiți plini de râvnă și pocăiți-vă!

„Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia, pe care-i iubesc.”

El spune: „Eu te corectez, Eu te învăț! Fii plin de râvnă și pocăiește-te!” Unde te pocăiești? În Epoca Laodicea. Te pocăiești de fumat? Nu, te pocăiești de înțelegerea greșită și vii la descoperirea acestui Mesaj. Vino la El, la Persoana Cuvântului, la descoperirea deplină.

Deci, El spune: „Fii plin de râvnă dar, și pocăiește-te!

Iată, Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva Glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine.”

El spune: „Eu nu mai sunt în biserică, Eu sunt afară. Fii plin de râvnă dar, și pocăiește-te! Eu nu mai sunt acolo, vino la Mine. Părăsește starea aceea, cumpără aur curățit prin foc! Pocăiește-te și Eu te salvez. Pocăință! Pocăiește-te, Laodicea!”

Pocăiește-te de jocurile de noroc? Nu, pocăiește-te de înțelegerea greșită cu privire la Cine este Hristos. Schimbă-ți gândirea și vino la Cartea deschisă, vino la Hristos! Vino la Hristos, Taina descoperită a lui Dumnezeu! Vino la El! Pocăiește-te și vino la El!

În mesajul, Unirea invizibilă a Miresei lui Hristos, fratele Branham spune:

„Apostolii, cei care au stabilit Biblia…Luther a pornit Reforma. Cuvântul lui…biserica lui nu ar funcționa astăzi, nici al lui Wesley, nici al penticostalilor. Acestea au funcționat în zilele lor, dar acum este o altă zi. Aceasta este deschiderea celor șapte Peceți. Știu că sună ciudat pentru voi, dar Dumnezeu a  dovedit-o atât de perfect, încât nu există nici o îndoială cu privire la aceasta.”

Aceasta este o zi diferită, prieteni! Aceasta nu mai este ziua pentru ungerea Epocii omului, ci aceasta este ziua ungerii Vulturului. Dacă vrem să ne pocăim și să-I fim plăcuți lui Dumnezeu, trebuie să primim interpretarea perfectă a Cuvântului cu legitimare divină, trebuie să-L primim pe Cel care a fost descoperit. Hristos a fost dezvăluit, Cartea a fost deschisă, așa că noi avem ceea ce ei nu au avut niciodată în Epocile bisericii. Acum, El ni s-a descoperit și putem să ne pocăim așa cum nimeni nu a fost în stare să se pocăiască înainte.

În Laodicea, El spune: „Fii plin de râvnă dar, și pocăiește-te!” Ar trebui să fim plini de râvnă și să ne pocăim, pentru că ne putem pocăi ca nimeni altcineva.

Dumnezeu să vă binecuvânteze! Cred că această ungere a Vulturului, este singura modalitate de a înțelege Cuvântul.

În fiecare Epocă, sub fiecare ungere a existat un mesager pentru acea Epocă, iar acel mesager a lucrat sub o anumită ungere; și sub acea ungere, el a adus un Cuvânt pentru acea Epocă, pentru acea zi. Dar mesagerul nu era singurul care predica în acea zi, ci întotdeauna a fost o slujire a celor cinci slujbe. Corect? Și acea slujire, pentru a fi o adevărată slujire credincioasă pentru ziua lor, trebuiau să lucreze sub aceeași ungere, la fel cu ungerea mesagerului și sub acel mesager.

Înseamnă că și în această zi trebuie să slujim sub mesagerul nostru, iar sub mesagerul nostru, devenim Glasul final al Epocii de sfârșit.

Mesagerul nostru a fost William Branham, el a fost profetul Epocii, îngerul al șaptelea, iar astăzi există o slujire a slujbei încincite care predică, iar lucrarea celor cinci slujbe, nu poate lucra sub ungerea omului. Noi nu putem aduce oamenilor învățătura și citirea Bibliei noastre cu studiul din Epoca omului, ci slujba celor cinci slujbe, trebuie să lucreze astăzi, sub aceeași ungere ca și a mesagerului Epocii noastre, pentru că aceasta este ungerea Epocii. Astfel, slujba încincită trebuie să lucreze prin ungerea Vulturului și să predice dintr-o Carte deschisă, nu din Cartea închisă a reformatorilor. Oricât de frumos ar fi materialul lor, oricât de frumos este pus laolaltă, Cartea nu a fost deschisă acolo, Cartea este deschisă aici, și acum.

Așadar, noi trebuie să predicăm sub ungerea potrivită. Eu nu vreau să predic dintr-o Carte închisă, ci vreau să predic prin descoperire.

Dumnezeule, ajută-ne să rămânem deschiși, ajută-ne să ne ținem canalele deschise ca slujitori, ca credincioși, ca Biserică, și ajută-ne să ne ținem canalele deschise  pentru Duhul potrivit. Închide toate celelalte voci și lucrează sub ungerea Vulturului. Să ne rugăm.

Dragă, Doamne Isuse, noi recunoaștem că avem nevoie de Tine în acest ceas în care trăim. Doamne, Tu ne-ai trimis un Dar atât de mare, un Glas atât de mare, un Cuvânt atât de mare! Dumnezeule, Tu ne-ai dat tot ce avem nevoie ca să biruim. Doamne, când profetul Tău a ajuns la predicarea Peceților, a spus: „Ceea ce avem acum nu este suficient, nu va produce Răpirea, dar există Ceva în acele șapte Tunete care va aduce credința pentru Răpirea Miresei.” Doamne, noi ne dăm seama că nu există nici un alt loc în care această Mireasă va ajunge în poziție, decât în această ungere a Vulturului și în această interpretare a Cuvântului.

Dumnezeule, ajută-ne să stăm în prezența Soarelui ca să coacă toată verdeața din noi! Doamne, ajută-ne să lucrăm sub această ungere! Deschide-ne ochii să vedem și ajută-ne să fim plini de râvnă ca să ne pocăim pe măsură ce Tu Te descoperi în continuu.

Doamne, Te iubim și Îți mulțumim pentru ceea ce faci în această zi; Îți mulțumim pentru că ne permiți să fim aici și ne dai Alifie pentru ochi, ca să putem vedea. Doamne, inimile noastre ard în noi în timp ce Tu ne vorbești zi de zi, în timp ce ne deschizi Scripturile și înțelegerea pentru a le înțelege.

Doamne, noi iubim această ungere a Vulturului pe care ne-ai trimis-o în această oră! Lucrează prin noi și ajută-ne să fim canale libere pentru această lucrare. Iartă-ne pentru necredința noastră, iartă-ne pentru neînțelegerile noastre, iartă-ne că ne mai ținem de tradiții, și ajută-ne să scăpăm de toate acestea și să primim acest Mesaj în plinătatea Lui.

Te iubim, Doamne, și Te rugăm să ne binecuvântezi acum, când plecăm. Folosește-ne în acest timp de sfârșit, și fie ca zi de zi să strălucim Lumina potrivită, să trăim o viață corectă.

Tot ce s-a predicat, tot ce este învățat și tot ce vedem că s-a manifestat prin acea viață, trăiește-o prin fiecare dintre noi, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus Hristos. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți! Amin.