RESPONSABILITATEA LIBERULUI ARBITRU

Dragă, Doamne Isuse, Te iubim atât de mult, și socotim un privilegiu să fim adunați aici împreună din nou. Noi știm că mila ta, harul Tău, lucrează în viețile noastre pentru a ne aduce înapoi la Cuvânt, în acest timp.

În timp ce ne întoarcem inimile spre Cuvântul Tău, Te rugăm să le concentrezi pe deplin asupra Cuvântului Tău, și să ne hrănești cu mâna ta. Ia Cuvântul Tău, Doamne, și modelează-ne după chipul pe care îl vrei în fiecare din noi în ceasul acesta. Taie tot ce trebuie tăiat, ce este din această lume, Doamne, și dă-ne ceea ce ai rânduit să ne dai pentru această oră.

Te rog să folosești aceste buze pentru a rosti Cuvintele Tale, și ajută-ne să primim Cuvântul Tău, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Să deschidem Bibliile la Iosua 24.14-15:

„Acum, temeți-vă de Domnul, și slujiți-I cu scumpătate și credincioșie. Depărtați dumnezeii cărora le-au slujit părinții voștri dincolo de Râu și în Egipt, și slujiți Domnului.

Și dacă nu găsiți cu cale să slujiți Domnului, alegeți astăzi cui vreți să slujiți: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinții voștri dincolo de Râu, sau dumnezeilor Amoriților în a căror țară locuiți. Cât despre mine, eu și casa mea vom sluji Domnului!”

Aici, vedem că Iosua vorbește copiilor lui Israel, și le dă posibilitatea de a alege. El le-a zis: „Alegeți astăzi cui vreți să slujiți. Aveți opțiuni. Dacă vreți, puteți să slujiți dumnezeilor cărora le-au slujit părinții voștri dincolo de Râu, sau puteți sluji dumnezeilor Amoriților, în a căror țară locuiți. Iar în ceea ce mă privește pe mine, eu și casa mea vom sluji Domnului.”

Fratele Branham a spus că Dumnezeu are o Lege a alegerii libere și a vorbit despre liberul arbitru moral; și în această seară, vreau să vorbesc despre, Responsabilitatea liberului arbitru.

Când am meditat la aceasta, m-am gândit să vorbim despre liberul arbitru. Fratele Branham a vorbit de multe ori despre liberul arbitru, sau libera alegere, sau liberul arbitru moral, și le-a legat pe toate împreună; și este un lucru minunat că el a spus că Dumnezeu l-a pus pe om egal cu El, atunci când i-a dat libertatea de a alege. Nu știu…Pare un lucru minunat, dar cu cât meditez mai mult la aceasta, mă întreb: cât este de minunat acest lucru?

Aproape că mi-aș dori ca Dumnezeu să-mi ia libertatea de alegere; aș vrea ca Dumnezeu să nu lase în seama mea alegerea, ci El să aleagă pentru mine. Eu să nu fac nimic, ci Dumnezeu să facă pentru mine. Dar Dumnezeu a creat această viață într-un anumit fel și vrea să dovedească toate lucrurile; totul trebuie dovedit și demonstrat; credința trebuie demonstrată, și lucrul care biruiește lumea, este credința.

Deci, Dumnezeu a trebuit să pună lumea în așa fel încât credința să se ridice la înălțime și să poată dovedi cine este Sămânță, și cine nu este. Așadar, Dumnezeu a trebuit să permită această lucrare a liberului arbitru, a liberei alegeri, sau a liberului arbitru moral; dar prin aceasta, pentru noi este o responsabilitate enormă.

Dacă Dumnezeu ne pune pe o bază egală cu El, înseamnă că, într-un fel, noi lucrăm ca niște dumnezei mici, pentru că putem face alegeri, și aceasta aduce o responsabilitate grea.

Aici Iosua demonstrează Legea alegerii libere dată de Dumnezeu. Fratele Branham spune că tu nu trebuie să-L slujești pe Dumnezeu, dacă nu vrei; dacă nu vrei să împlinești Legile Lui, nu trebuie s-o faci, deoarece El nu obligă pe nimeni. Astfel, dacă Îl slujim pe Dumnezeu, Îl slujim pentru că alegem liber să o facem, pentru că avem pe inimă să o facem, și noi știm că, în spate la toate acestea, este Sămânța Genă a lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu a semănat Ceva în suflet, Ceva ce este o parte din El Însuși care va răspunde la Cuvântul Lui.

Noi știm toate acestea, dar vreau doar să ajung la lucrarea liberului arbitru, la tema de astăzi.

Deci, noi știm că, dacă vrem să-L alegem pe Dumnezeu, El este Cel care ne alege și ne atrage, și că nu o facem de la noi înșine. Totuși, Dumnezeu are încă această  structură în această viață, libera alegere.

În foarte multe lucruri în viață, nu primim indicații prin „mail.” Mie mi-ar plăcea să primesc indicații prin mail; mi-ar plăcea ca în fiecare luni, să merg la cutia poștală, și să ridic de acolo indicațiile sau instrucțiunile pentru acea săptămână: „Acestea sunt deciziile pe care trebuie să le iei; acestea sunt alegerile pe care trebuie să le faci; aceasta vreau să faci luni, marți, miercuri, joi, vineri, sâmbătă și duminică.” Aceasta ar fi minunat, pentru că vreau din toată inima să fac ceea ce mi-ar spune El să fac. Dar Dumnezeu a structurat această lume și viața naturală pe care o trăim în așa fel, încât să primim o educație, și să învățăm.

În mesajul, Prizonierul, din șaptesprezece iulie, anul 1963, fratele Branham spune:

„Acum, noi toți suntem născuți cu un agent moral liber pentru a lua deciziile pe care le dorim. Dumnezeu face aceasta cu dreptate, pentru că trebuie să-i pună pe toți oamenii pe aceeași bază, sau l-a pus pe primul om pe o bază greșită.

Vedeți, în seara aceasta, noi suntem exact ca Adam și Eva, nu există nici o diferență. Binele și răul este așezat înaintea fiecăruia dintre noi; Viața și moartea, iar noi facem alegerea noastră; este la aprecierea voastră să o faceți. Vedeți? Acesta este felul în care au procedat Adam și Eva, iar ei au făcut alegerea greșită. Prin aceasta, au pus întreaga rasă umană în moarte, sub pedeapsa morții. Dar Dumnezeu a venit jos sub formă de Om, a luat moartea, a plătit pedeapsa morții robilor ei care au dorit să fie liberi și au fost eliberați.

Acum, El ne-a luat în același fel în care a procedat cu Adam și Eva. El nu doar a tras pe cineva și a spus: „te voi salva, indiferent dacă vrei să fii salvat sau nu.” Dacă ar fi făcut așa, i-ar fi pus pe Adam și Eva pe o bază greșită. Vedeți? Dar fiecare dintre noi trebuie să aleagă în această zi, între Viață și Moarte.”

Dumnezeu a făcut aceasta pentru un scop pe care l-a stabilit dinainte; El l-a făcut pe om cu agentul moral liber cu un scop; și noi știm că, la început Dumnezeu l-a pus pe om în grădina Eden cu libertatea de a alege, ca să-și facă propria alegere. Dumnezeu știa că ei vor cădea, dar nu El i-a făcut să cadă; așa că, le-a dat posibilitatea să-și facă propria lor alegere. În mintea Sa, Dumnezeu știa că ei vor cădea, dar în Sine avea atribute care trebuiau manifestate; și acel atribut de Salvator nu putea fi manifestat decât dacă era cineva căzut, pierdut, și trebuia salvat. Atributul de Vindecător nu putea fi manifestat, decât dacă era cineva bolnav; deoarece, dacă cineva este bolnav, trebuie vindecat. Dacă nu era cineva care trebuia răscumpărat, El nu putea fi Răscumpărător. Astfel, El este toate aceste lucruri și permite ca împrejurările să fie astfel ca omul să poată alege.

Dumnezeu nu poate să-l facă pe om să cadă și să rămână drept; Dumnezeu nu-l poate sili pe om să cadă în păcat și să părăsească lumea așa, apoi să fie considerat un Dumnezeu drept, de aceea, ce face Dumnezeu în dreptatea Lui? Îl lasă pe om să aleagă singur pentru el însuși, știind că împrejurările vor ajunge să fie în așa fel, încât omul va face o alegere greșită. Dar aceasta va pune în acțiune atributele lui Dumnezeu, le va face să fie afișate, să fie disponibile, și acum omul învață ceva despre Dumnezeu. Acum putem să-L experimentăm pe Dumnezeu ca Salvator; acum putem să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca Vindecător; acum putem experimenta mila și îndurarea Lui Dumnezeu de a ne ierta păcatele și de a ne spăla nelegiuirea.

Putem vedea că Dumnezeu nu a lăsat numai agentul moral liber, astfel încât Adam și Eva să poată cădea și să greșească, și atunci, El să poată intra în acțiune și să-l ia la o parte, așa că acum, fiecare din noi trebuie să venim ca niște roboți. Nu! El nu a făcut aceasta, ci a păstrat Legea liberei alegeri pentru că libera alegere face parte din educația noastră. Noi venim în această viață ca să învățăm despre Dumnezeu și să-L cunoaștem pe Dumnezeu; ca să înțelegem lucruri pe care nu le-am putea înțelege fiind într-un mediu perfect. Deci, aceasta este Școala noastră; suntem aici la Școală ca să primim un caracter și să putem domni în viitor. Învățăm, și creștem, creștem în caracter, în cunoștință și în înțelegere, iar pentru o parte a acestui proces, va trebui să fie în vigoare o Lege a liberului arbitru. Așa că, putem face unele alegeri greșite în viață și trebuie să ne pocăim și să-L recunoaștem pe Dumnezeu ca Mântuitorul nostru, Vindecătorul nostru, Eliberatorul nostru, Dumnezeul îndurător care m-a iertat de păcatele mele.

Așadar, Dumnezeu a lăsat libera alegere deoarece aceasta lucrează în Planul lui Dumnezeu, pentru ca copiii Lui să-L cunoască, și să nu fie ca îngerii din ceruri care se închină lui Dumnezeu, dar nu știu ce înseamnă să fii mântuit. Ei nu au fost niciodată pierduți și nu știu ce înseamnă să fii salvat; ei nu au fost niciodată bolnavi și nu știu ce înseamnă să fii vindecat; ei nu au avut niciodată nevoie de răscumpărare, nu au avut nevoie să fie iertați de Dumnezeu; ei sunt îngeri și sunt păstrați în desăvârșire.

Deci, Dumnezeu permite libera alegere, liberul arbitru pentru ca atributele Sale să fie manifestate, nu doar în lume, ci în noi.

Dacă privim la educația pe care au primit-o toți copiii lui Dumnezeu prin Biblie, totul arată spre un singur lucru, și anume că Cuvântul Său este singura Cale; El le dădea Cuvântul Său, dar copiii Săi au ales întotdeauna o altă cale; El le dădea Cuvântul, dar ei alegeau să se întoarcă la idolatrie; le dădea Cuvântul, dar ei Îl părăseau și își făceau propriile lor alegeri. Iosua le-a spus: „Alegeți astăzi…” iar ei au răspuns: „Noi Îl alegem pe Dumnezeu, Îl vom sluji pe Domnul.” Iosua a spus ce va face el și casa lui și toți au spus același lucru, însă doar câteva generații mai târziu, ei slujeau dumnezeilor popoarelor pe care trebuiau să le cucerească și să le alunge din țară. Ei au ales să meargă înapoi, și aceasta a stabilit un alt ciclu de cădere, apostazie și eșec; de judecată, răscumpărare și reașezare. A fost un nou ciclu, și de fiecare dată, ei învățau să ia Cuvântul și să-L țină mai presus de orice altceva, deoarece nu funcționează nimic altceva decât Cuvântul.

Ce a făcut această lecție? Ce conținea această lecție? Această lecție conținea libera alegere, dar ei puteau alege să facă ceva greșit; și pentru că au ales să facă ceva greșit, a urmat un alt ciclu, iar la sfârșitul acelui ciclu, copiii lui Dumnezeu puteau sta acolo și să spună: „Nu vrem nimic decât Cuvânt, pentru că nu va funcționa nimic altceva în afară de Cuvânt.”

În viața noastră și noi avem o alegere liberă, și mulți dintre noi deja au trecut prin anumite cicluri. De ce am trecut prin cicluri? Din cauza alegerilor noastre. Dar la sfârșitul ciclului, există un lucru care vine întotdeauna în față: „Nu va funcționa nimic altceva decât Cuvântul. Nu vreau în viața mea nimic altceva decât Cuvântul. Nu vreau propria mea voie, nu vreau propria mea dorință, ci singura și cea mai adâncă dorință, este să-I fiu plăcut Lui și să-I țin Cuvântul.” Da, pentru că acest ciclu este o instruire (o educare), care mă învață că nu va funcționa nimic altceva decât Cuvântul.

În mesajul, Alegerea unei Mirese, fratele Branham spune:

„Există o altă alegere pe care o avem de făcut în viață. Aceea este un partener; un tânăr sau o tânără care pășește în viață…are dreptul să facă o alegere. Tânărul alege iar tânăra are dreptul să accepte sau să refuze, dar este o alegere de ambele părți. Și bărbatul, și femeia au dreptul să aleagă.

De asemenea voi aveți o alegere dacă vreți să fiți creștini; aveți de ales o biserică aici, în America, la care să mergeți. Acesta este privilegiul vostru american, să alegeți orice biserică la care vreți să aparțineți. Aceasta este o alegere. Voi nu trebuie să mergeți la niciuna din ele dacă nu vreți; iar dacă vreți să treceți de la metodiști la baptiști sau catolici, la protestanți și așa mai departe, nimeni nu poate să vă spună sau să vă facă să mergeți la o a numită biserică. Aceasta este libertatea noastră, aceasta este democrația noastră; fiecare om poate alege pentru el însuși: are libertatea de religie, și acesta este un lucru mare. Dumnezeu să ne ajute s-o păstrăm cât de mult putem.

Voi aveți de asemenea o alegere…Când alegeți această biserică, voi puteți alege această biserică…dacă alegeți o biserică ce vă va călăuzi spre destinația voastră veșnică. Voi puteți alege o biserică ce are un anumit crez și despre care puteți crede că este exact ceea ce vreți, sau o altă biserică cu un alt crez; apoi există Cuvântul lui Dumnezeu, voi aveți de ales, trebuie să vă faceți alegerea. Printre noi există o Lege nescrisă, de a alege.”

Fratele Branham amintește că voi treceți printr-o mulțime de lucruri. Aveți dreptul de a vă alege soția iar femeia are dreptul să accepte propunerea unui bărbat sau să nu o accepte. Voi aveți dreptul să alegeți biserica la care vreți să mergeți, ce învățătură vreți să credeți, în ce serviciu vreți să lucrați sau unde vreți să trăiți. Există toate aceste alegeri pe care Dumnezeu ni le-a dat, iar noi putem să facem orice alegere vrem, dar toate aceste alegeri au consecințe.

Fratele Branham a spus: „Băiete, ar fi bine să te rogi înainte de a te căsători, pentru că ai putea să-ți distrugi întreaga viață.” Dar același lucru este și cu fata: „Mai bine te-ai ruga. Lasă-L pe Dumnezeu să-ți dea o perspectivă spirituală, pentru că îți poți distruge întreaga viață.” Dar același lucru este valabil și cu biserica la care mergeți. Este același lucru și este adevărat cu privire la tot ce alegeți să credeți. Este valabil cu privire la locul unde alegeți să locuiți, cu privire la serviciu și la toate aceste lucruri. Mai bine rugați-vă, pentru că aceste alegeri au consecințe.

Dumnezeu ne-a dat calitatea de a alege, noi putem alege, iar alegerea pe care o facem va avea un rezultat. De aceea am intitulat această temă, „Responsabilitatea liberului arbitru”, pentru că noi trebuie să recunoaștem această responsabilitate.

Să mergem la Isaia 65, de unde vreau să iau versetul 12:

„vă sortesc sabiei, și toți veți pleca genunchiul ca să fiți junghiați; căci Eu am chemat, și n-ați răspuns; am vorbit, și n-ați ascultat, ci ați făcut ce este rău înaintea Mea, și ați ales ce nu-Mi place.”

Acum, El spune că vine sabia; „vă sortesc sabiei…” vine distrugerea; „…pentru că atunci când Eu v-am chemat, nu ați răspuns; am vorbit, și nu ați ascultat, ci ați făcut ce este rău înaintea Mea și ați ales ce nu-Mi place.”

Vedeți? Acum Israel putea să cadă sub sabie, putea fi sortit sabiei sau oricărui fel de distrugere, și nu aveau dreptul să strige: „Doamne, de ce lași să ni se întâmple aceasta?” De ce? Pentru că El le-a spus deja de ce li se întâmplă: pentru că nu au răspuns când El i-a chemat, nu au ascultat când le-a vorbit și au ales să facă ceea ce nu-I plăcea Domnului. Alegerea lor a adus distrugerea lor. Nu a fost din cauza lui Dumnezeu, ci din cauza lor.

Vreau să spun că în ziua nenorocirii, ei nu au putut să strige: „Doamne, de ce ne-ai făcut asta?”, ci puteau spune: „Doamne, iartă-ne, pentru că noi ne-am făcut asta.” Aceasta este problema cu cultura noastră, și aceasta este problema cu America în care trăim; fiecare vrea să dea vina pe altcineva, toți vor ca altcineva să fie responsabil sau să-și asume responsabilitatea pentru acțiunile lor. Nimeni nu vrea să-și asume responsabilitatea pentru propriile acțiuni.

În mesajul, Nunta Mielului, fratele Branham spune:

„Atât de mulți spun: „Dacă Domnul va lua de la mine acest duh de băutură, de jocuri de noroc, de minciună sau de fumat, Îl voi sluji.”

Dar aceasta depinde de tine, trebuie să faci și tu ceva. „Cel ca va birui, va moșteni aceste lucruri.” Cei care vor birui…Voi aveți puterea s-o faceți, dar trebuie să fiți dispuși să vă sacrificați pentru aceasta. Vedeți? Îmi place acest Cuvânt! Vedeți? Dumnezeu nu poate să ne tragă printr-o țeavă, să ne tragă afară pe la capătul celălalt și apoi să spună: „Binecuvântat este cel ce va birui.” Voi nu ați avut nimic de biruit, El doar v-a împins prin ea. Dar voi trebuie să luați decizii pentru voi.

Eu trebuie să iau decizii pentru mine însumi. Făcând aceasta noi ne arătăm credința și respectul pentru Dumnezeu.”

Îmi place aceasta. Acum, fratele Branham îți asuma responsabilitatea și o pune și asupra noastră, deoarece, de atâta ori noi vrem să strigăm spre Dumnezeu: „Doamne, de ce îngădui să mi se întâmple aceasta?”

De multe ori, dacă am reflecta la ceea ce se întâmplă în viețile noastre, am recunoaște că acel lucru că acel lucru se întâmplă din cauza propriilor noastre alegeri, din cauza alegerilor pe care le facem, dar vrem să dăm vina pe altcineva. În felul cum ne rugăm, dovedește de multe ori că Îl acuzăm pe Dumnezeu: „Dumnezeule, de ce se întâmplă aceasta? De ce lași să se întâmple aceasta?” Iar când recunoaștem că este din cauza alegerilor noastre greșite, spunem: „Dumnezeule, de ce nu m-ai oprit?”

Noi știm că Dumnezeu este puternic și că El ar putea să ne oprească; L-am văzut oprindu-i pe oameni înainte; L-am văzut cum l-a oprit pe fratele Branham înainte să apuce să bea sau să fumeze; Dumnezeu l-a oprit. Vedem că Dumnezeu i-a oprit pe unii dintre patriarhi din lucrurile pe care voiau să le facă, dar El nu i-a oprit întotdeauna, uneori, El i-a lăsat să plece. Depinde dacă…Cum a fost cu fratele Branham? El avea nevoie ca acel vas să rămână curat și sfânt pentru că prin el, avea de făcut o lucrare care era în beneficiul întregii Mirese.

Dar aceasta nu înseamnă că El nu l-a lăsat pe fratele Branham să ia decizii greșite și să facă greșeli. El a luat decizii greșite și a făcut greșeli, și voi privi la aceasta imediat. Înseamnă că Dumnezeu nu l-a oprit întotdeauna, dar atunci când l-a oprit, a făcut-o spre folosul nostru.

La fel s-a întâmplat în viața patriarhilor. Când Dumnezeu intervine El Însuși și oprește pe cineva să facă un lucru, o face pentru binele nostru, al tuturor. Există momente când trebuie să facem alegeri, astfel încât să învățăm lecția, că numai alegerea Cuvântului va funcționa.

Deci, există consecințe pentru alegerile pe care le facem, și de multe ori, suferim consecințele pe drept, dar acele consecințe sunt lecții extraordinare, care ne împiedică să facem din nou aceeași alegere.

Într-o zi, David a decis să ia soția altui bărbat. El nu a fost forțat să facă aceasta, ci și-a exercitat dreptul liberului arbitru, apoi și-a exercitat din nou dreptul liberului arbitru și a ucis un bărbat nevinovat, iar când a venit profetul Natan și l-a descoperit, au existat consecințe pentru faptele lui, pentru că profetul i-a spus: „Acum, sabia nu se va depărta niciodată din casa ta.” David s-a pocăit iar profetul i-a spus că Dumnezeu l-a iertat, dar sabia a rămas în casa lui, așa că unul din fiii săi l-a ucis pe fratele lui; unul din fiii săi a violat-o pe una din fiicele lui David. Vreau să spun că s-au întâmplat o mulțime de necazuri, care au fost consecințele liberei alegeri a lui David.

Când David a fost demascat de Natan, nu a spus nimic de felul: „Doamne, de ce nu m-ai oprit?” El nu a spus: „Doamne, a fost vina ei că nu s-a învelit.”

Fratele Branham a spus: „Nu ea a făcut-o. Știa ea pe unde se plimba împăratul? Ea nu a tras perdeaua.”

David a fost gata să-și asume responsabilitatea pentru fapta lui și să spună: „Eu am păcătuit,” iar Dumnezeu l-a iertat pentru păcatul lui, dar consecințele au rămas acolo.

În viață totul are consecințe bune sau rele, iar noi nu trebuie să uităm aceasta; este bine să mă împac cu aceasta, că sunt responsabil de propriile mele acțiuni. Vreau să spun că este ca și cum am apăsa pe accelerație și aș primi amendă. Ce drept am să fiu supărat? Întrebați-l pe fratele Shea câți oameni se supără pe el pentru că le dă amendă. Ei sunt supărați, sunt furioși pe ofițerul de poliție, dar nu ofițerul de poliție a apăsat pedala de accelerație; nu el a fost la volan, ci tu ai fost la volan.

Odată am lucrat cu un om care s-a supărat foarte tare pe mine pentru că a fost prins băut în timp ce făcea canotaj pe râul Little Miami. Se presupune că pe râul Little Miami, ar trebui să fii fără alcool, dar el băuse bere și a venit la muncă rănit și furios pe paznicul parcului care stătea pe un pod și folosea un binoclu ca să mă vadă pe mine. Ei  nu au voie să facă aceasta, dar el s-a dus în instanță. Eu l-am întrebat: „Bei?” „Da,” a răspuns el. „Știai că nu aveai voie să bei?” „Da,” a răspuns. Mi s-a părut o prostie, dar așa trăiesc oamenii și așa am trăit și noi. Dacă facem alegeri greșite și vin consecințele, ne enervăm din cauza consecințelor, ne supărăm din cauza împrejurărilor și a lucrurilor care se întâmplă, când ar trebui să recunoaștem: „Da, este vina mea. Aceasta se întâmplă din vina mea.”

Am notat doar câteva exemple pentru că este atât de simplu și noi trebuie să înțelegem aceasta în viața de zi cu zi.

Cu puțin timp în urmă, am observat că am probleme cu auzul și am fost să-mi fac un test auditiv. Am aflat că am puțină pierdere a auzului, mai ales la urechea stângă. Doamna care făcea testul, m-a întrebat dacă am lucrat vreodată într-un mediu cu zgomot. „Da,” am răspuns eu. „Ai purtat căști de protecție auditivă?” „Nu.” S-a uitat la mine și a spus că aceasta este o pierdere a auzului de înaltă frecvență, tipică, din cauza daunelor care au fost provocate mai devreme de mediul cu zgomot. Atunci am zis: Știi ceva? Aș putea să mă enervez pentru că mă chinuiesc să aud, dar adevărul este că atunci când am luat acea slujbă, am știut că acolo erau zgomote extrem de puternice și că ar trebui să port protecție auditivă, dar de multe ori, căștile mele de protecție erau în camion și trebuia să fac o plimbare lungă până la camion și înapoi. Da, și am neglijat pentru că eram tânăr și nu m-am gândit că vor fi consecințe.

Dar, iată-mă douăzeci de ani mai târziu luptând cu o pierdere a auzului, iar acum recunosc că nu este vina nimănui, ci este doar vina mea. Eu sunt de vină, și aș putea spune: „Doamne, de ce ai lăsat să se întâmple aceasta?” Problema este că eu știam că vor fi consecințe, știam care vor fi riscurile.

Dumnezeu a pregătit această lume pentru noi ca să învățăm, și El nu va îndepărta toate consecințele pentru că I-ar înfrânge întregul scop. Astfel, credem că noi, ca și copii ai lui Dumnezeu, suntem atât de privilegiați încât această lege nu va funcționa și pentru noi. Dar eu vă spun că, pentru noi, funcționează mai bine decât pentru oricine altcineva. Noi facem tot felul de prostii…

Îmi amintesc că am fost în vacanță cu familia și toți râdeau de mine pentru mă dădeam cu protecție solară. Ei credeau că este amuzant: „Ha, ha, ha! Uitați-vă, se teme de soare!” Ei bine, când ești chel…Dacă ai suferit consecințe odată, știi că nu vrei s-o mai faci vreodată. Și iată că, în noaptea aceea, toți au apărut arși de soare. Cine a râs și a cui era vina?

Cineva a făcut o ofertă: „Este aici și este disponibil pentru toți. Este un tub plin, folosiți-l!” „Suntem la soare! Ne simțim atât de bine!” Dar, vedeți? Aceasta este viața și așa trebuie să fie, pentru că este în folosul nostru.

Noi râdem de crema de protecție solară, dar acesta este un exemplu minor, și în viața noastră sunt lucruri majore care se întâmplă exact la fel. Vreau să spun că există consecințe.

Voi intrați în relații cu oamenii, nu? Sunteți în relații cu băieți și fete, iar tu, ca domnișoară, îți pierzi virginitatea și nu o mai poți primi niciodată înapoi, indiferent cât de mult ești un copil al lui Dumnezeu, și tu nu vei putea șterge niciodată acea pată din viața ta. Aceasta nu înseamnă că nu ești un copil al lui Dumnezeu, nu înseamnă că nu vei fi iertată, dar vor exista consecințe și acestea nu se șterg niciodată. Dumnezeu te va ierta, poate chiar să te binecuvânteze și poți avea o familie, dar consecințele nu vor dispărea niciodată pentru că porți aceasta în conștiința ta și în inima ta pentru tot restul vieții.

Dar Dumnezeu a dat deja o protecție pentru aceasta în Cuvântul Său, de aceea, tot ce trebuie să facem, este să-L ascultăm și să facem alegerea corectă, și atunci, vom birui și nu vom suferi consecințe.

Așadar, dacă este protecție auditivă, protecție solară sau orice altceva, totul funcționează la fel, iar noi am face bine să nu ne mai prefacem că nu suntem în această lege a liberei alegeri care ne face responsabili.

Astfel, atunci când am fost puși pe o bază egală cu Dumnezeu, responsabilitatea a fost pusă asupra ta și a mea. Ce alegere vom face? Unde vom merge? Ce vom face? Pare atât de simplu, și este adevărat.

Să mergem la Geneza 13.5-9. Vreau să merg la această poveste a lui Lot:

„Lot, care călătorea împreună cu Avram, avea și el oi, boi și corturi.

Și ținutul acela nu-i încăpea să trăiască împreună; căci averile lor erau așa de mari, încât nu puteau să locuiască împreună.

S-a iscat o ceartă între păzitorii vitelor lui Avram și păzitorii vitelor lui Lot. Cananiții și Feresiții locuiau atunci în țară.

Avram a zis lui Lot: „Te rog, să nu fie ceartă între tine și mine; și între păzitorii mei și păzitorii tăi, căci suntem frați.

Nu-i oare toată țara înaintea ta? Mai bine desparte-te de mine; dacă apuci tu la stânga, eu voi apuca la dreapta; dacă apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stânga.”

Așadar, Domnul a dat o alegere, este alegerea Lui, libera alegere, iar tu ai dreptul să alegi calea pe care vrei să mergi. Abraham nu a influențat alegerea lui Lot: „În orice direcție vei merge tu, eu voi merge în cealaltă direcție.”

„Lot și-a ridicat ochii și a văzut că toată Câmpia Iordanului era bine udată în întregime. Înainte de a nimici Domnul Sodoma și Gomora până la Țoar, era ca o grădină a Domnului, ca țara Egiptului.

Lot și-a ales toată Câmpia Iordanului, și a mers spre răsărit. Astfel, s-au despărțit ei unul de altul.

Avram a locuit în țara Canaan iar Lot a locuit în cetățile din Câmpie , și și-a întins corturile până la Sodoma.

Oamenii din Sodoma erau răi și afară din cale de păcătoși împotriva Domnului.”

Noi toți cunoaștem povestea și concluzia poveștii.

Lot a făcut o alegere dar alegerea lui a fost bazată pe plăcerea de a trăi mai ușor. Fratele Branham spune că Abraham a rămas sus, în locurile stâncoase, iar Lot s coborât în Câmpia bine udată. Dar valea aceea bine udată era plină de păcat; Câmpia cu fântâni avea Sodoma, iar Lot și-a întins corturile până la Sodoma. Și el nu a făcut aceasta ca să fie prins, el nu a făcut-o ca să fie parte din răutatea orașului, ci Lot a făcut această alegere pentru că putea avea o viață mai ușoară.

Câți oameni au făcut alegeri pentru o viață mai bună, dar apoi au suferit spiritual din cauza acelor alegeri? Pentru un loc de muncă mai bun, pentru o carieră, au primit un serviciu care îi îndepărtează de părtășie; pentru un loc de muncă mai bun, se mută într-un loc fără părtășie, fără biserică. Motivul pentru care oamenii își fac alegerile, este ca să aibă o viață mai bună, deși aș îndrăzni să spun că mulți nu au ajuns să aibă o viață mai bună.

Dar Abraham a rămas separat, el a luat partea stâncoasă dar a ajuns să aibă o viață mai bună. Vom continua povestea din capitolul 19.12-17:

„Bărbații aceia i-au zis lui Lot: „Pe cine mai ai aici? Gineri, fii și fiice și tot ce ai în cetate, scoate-i din locul acesta.

Căci avem să nimicim locul acesta, pentru că a ajuns mare plângere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis Domnul, ca să-l nimicim.”

Lot a ieșit, și a vorbit cu ginerii săi, care luaseră pe fetele lui: „Sculați-ă,” a zis el, „ieșiți din locul acesta, căci Domnul are să nimicească cetatea.” Dar ginerii lui credeau că glumește.

Când s-a crăpat de ziuă, îngerii au stăruit de Lot, spunând: „Scoală-te, ia-ți nevasta și cele două fete, care se află aici, ca să nu pieri și tu în nelegiuirea cetății.”

Și fiindcă zăbovea, bărbații aceia l-au apucat de mână pe el, pe nevastă-sa și pe cele două fete ale lui, căci Domnul voia să-l cruțe; l-au scos și l-au lăsat afară din cetate.

După ce i-au scos afară, unul din ei a zis: „Scapă-ți viața; să nu te uiți înapoi, și să nu te oprești în vreun loc din Câmpie; scapă la munte, ca să nu pieri.”

Să mergem mai jos, la versetul 26: „Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi și s-a prefăcut într-un stâlp de sare.”

Aici vedem că alegerea lui Lot a avut consecințe asupra lui; alegerea lui Lot nu numai că l-a îndreptat spre Sodoma, dar nu a trecut mult până când a locuit în Sodoma. Fiicele lui s-au căsătorit și aveau soți, și cine știe de unde au venit soții lor, dar presupunem că erau din Sodoma sau din acea zonă. Fiicele lui s-au căsătorit acolo și acum Lot a mers și a încercat să-și salveze familia la porunca îngerilor, dar ginerii lui au crezut că glumește și nu l-au ascultat, așa că Lot și-a pierdut fiicele în Sodoma. Lot și-a pierdut și soția pentru că inima ei era în Sodoma, și deși a fost scoasă afară, s-a întors înapoi.

Priviți la toată acea pierdere, pentru că Lot a făcut o alegere pentru o viață mai bună.

Vă spun că Lima s-ar putea să nu fie cel mai prosper loc de pe pământ, s-ar putea să nu fie cel mai frumos loc de pe pământ, dar aici există părtășie cu credincioșii, aici există oameni care țin la Cuvântul lui Dumnezeu, oameni care ne încurajează în călătoria noastră; aici există un loc unde se predică Cuvântul lui Dumnezeu prin credința care va rămâne fidelă Mesajului și ne va încuraja.

Eu nu vreau un loc de muncă mai bun în altă parte, ci prefer să iau o slujbă mai mică și să rămân în locul acesta cu Dumnezeu, decât să aleg o viață mai bună și să-mi pierd familia.

Vreau să spun că sunt alte locuri mai prospere, sunt alte locuri mai frumoase, noi știm aceasta, iar unii dintre voi v-ați mutat din acele locuri, aici, și Dumnezeu v-a binecuvântat. Voi ați ales pământul stâncos, și noi alegem de dragul Cuvântului nu de plăcere, nu pentru prosperitate personală și nu pentru planurile noastre de viață. Noi alegem Cuvântul! Așa ne alegem cariera, așa ne alegem locurile de muncă, așa ne alegem prietenii, așa ne alegem soții și toate aceste lucruri, pentru că punem Cuvântul pe primul loc, deoarece știm că alegerile noastre au consecințe.

Locul unde trăim va avea consecințe; când ne creștem copiii în mediul în care îi creștem, va avea consecințe. Locul de muncă pe care-l alegem și ce implică acesta, va avea consecințe.

Ce drept a avut Lot să se enerveze atunci când au venit consecințele? Ce drept a avut Lot să ridice pumnul spre Dumnezeu și să-I spună: „De ce nu m-ai oprit să merg în Sodoma? Mă refer la motiv, și pot spune aceasta pentru că și eu m-am rugat în felul acesta în trecut: „Doamne, Tu ai putut să mă oprești! De ce m-ai lăsat să fac aceasta?”

Dumnezeu are o lege nescrisă a liberului arbitru și nu o va încălca pentru că funcționează foarte bine.

Lecția pe care trebuie s-o învățăm, este că drumul meu se va termina întotdeauna în cădere și că există o singură cale, și aceasta este Calea Lui. Așadar, indiferent de libera alegere pe care mi-a dat-o, eu o voi exercita pentru a merge pe Calea Lui

Fratele Branham a spus aceasta despre Samson:

„Samson a intrat într-o companie rea, și vă amintiți că, întotdeauna când ești într-o companie rea, nu ești în voia Domnului. Mama mea era din Sud și ea spune: „Dacă te așezi lângă un câine care are purici, te vei trezi cu purici. Aceasta este o expresie mai degrabă grosolană, dar are un tâlc adânc. Tu pur și simplu nu poți să te asociezi cu lucrurile lumii, apoi să te aștepți să rămâi spiritual și umil în fața lui Dumnezeu.”

Tu nu poți să lipsești tot timpul de la părtășie și să aștepți să rămâi puternic spiritual; tu nu poți să te hrănești cu lucrurile lumii în fiecare zi, și să aștepți să rămâi puternic spiritual.

Vreau să spun că aceste lucruri nu sunt legi, adică nu există o lege cu privire la aceasta, ci este…Poate sună nepoliticos, dar este o problemă de bun simț de zi cu zi. Tu nu poți să mănânci în fiecare zi mâncare proastă și apoi să te aștepți să fii în formă și să arăți ca un culturist, pentru că nu va funcționa. Acesta este bunul simț de zi cu zi, adică este o înțelegere de bază, acesta este felul cum funcționează lumea, și acesta este felul cum trăim în această viață, așa că noi trebuie să-l deținem, să-l înțelegem și să fim conștienți de alegerile pe care le facem, ca să nu fim ușuratici uneori.

Fiți atenți la alegerile pe care le faceți, și spuneți: „De ce fac această alegere? Care sunt consecințele acestei alegeri?” Contează! Contează, prieteni!

Eu m-am gândit la această slujbă și am zis: „Dumnezeule, de ce din tot Cuvântul predic despre aceasta?” Și am ajuns la concluzia că, chiar acum există cineva care trebuie să audă aceasta. Nu știu cine, poate sunt mai mulți, sau poate este numai unul, nu știu. Ideea este că noi avem de făcut alegeri și vom purta responsabilitatea alegerii pe care o facem, deoarece fiecare alegere are consecințe. Fiecare alegere.

Cât de mult dormiți are consecințe, tot ce mâncăm, unde lucrăm, la ce privim, ce ascultăm, totul are consecințe. Dumnezeu nu vă va spune: „Tu nu poți asculta postul acesta de radio!” Tu vei asculta dacă Dumnezeu nu va veni cu un Glas audibil în mașina ta să-ți spună: „Nu-l porni!” Nu! Tu poți face această alegere dar știi deja care este alegerea potrivită; știi deja ce trebuie să faci. Cu alte cuvinte, El nu te va atinge pe umăr atunci când te bucuri pentru un show din lume, ca să-ți spună: „Nu alege aceasta!” Tu ai făcut deja alegerea, iar Dumnezeu te va lăsa, dar tu vei suporta consecințele.

De-a lungul vieții sunt atât de multe lucruri pe care le înveți! Știți, voi învățați să umblați pe calea cea grea. Sunt atâtea lucruri pe care chiar și noi le permitem în casa noastră o perioadă de timp, dar după aceea începem să avem consecințe rele, și atunci te întrebi: „De ce am permis aceasta? De ce i-am deschis ușa?” Și trebuie să te întorci să repari greșeala și să iei alte decizii; apoi vei avea consecințele unei decizii mai bune.

Dar nu este bine să te enervezi pe copiii tăi. Da? Puteți să-i lăsați pe copii, de mici să se uite la desene animate în care fiecare personaj este obraznic și își enervează părinții? Copiii tăi te enervează, te sâcâie și devin mai deștepți, de parcă nu ar fi folositor să-i corectezi. Dar aceasta a fost alegerea ta, tu ai adus acea influență în casa ta și ai permis să-ți influențeze copiii, apoi te enervezi pe ei pentru că sunt influențați de ceea ce ai permis. Vine timpul când trebuie să devenim drepți și să spunem: Ascultă, este vina mea, dar nu vreau să mai facem aceasta pentru că este greșit. Este vina mea, nu a ta, dar de acum înainte, nu mai mergem așa. Dacă tu alegi să mergi tot așa, vei suporta consecințele. Vine un moment când trebuie să fim sinceri și să spunem: „Aceasta este vina mea.”

Nu este vina lumii. Adică, tu poți spune: „De ce permit aceste programe? Cât de căzută a ajuns lumea că nu mai poți să te uiți la nimic.” Este un non sens, deoarece este alegerea noastră.

Eu am mai spus aceasta, nu știu în care serviciu, dar într-unul din ultimele servicii, că fratele Branham a spus: „De ce este Edenul Satanei? De ce i-a permis Dumnezeu? Dumnezeu i-a permis pentru a-i dovedi că Ea nu este ca Eva.”

Eva a făcut o alegere liberă, era alegerea ei. Și noi avem de ales, dar prin marele har al lui Dumnezeu, noi vom face o alegere diferită, noi vom rămâne, vom sta cu Cuvântul! Așadar, nu există lege, nu vine cineva să te întrebe, nu vine cineva la tine acasă să te întrebe: „Frate (soră), săptămâna aceasta ai făcut aceasta sau cealaltă, ai permis aceasta în casa ta?” Nu! Noi suportăm personal consecințele propriilor noastre alegeri.

Noi nu trebuie să-L slujim pe Dumnezeu, dar putem alege să-L slujim dacă vrem. Noi nu trebuie să alegem Cuvântul, dar putem s-o facem dacă vrem, însă fiecare alegere are consecințele.

Vreau să privim la o mică poveste din Biblie, din 1Împărați 22.41-44:

„Iosafat, fiul lui Asa, a început să domnească peste Iuda, în al patrulea an al lui Ahab, împăratul lui Israel.

Iosafat era de treizeci și cinci de ani când s-a făcut împărat, și a domnit douăzeci și cinci de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Azuba, fata lui Șilhi.

El a umblat în toată calea tatălui său Asa, și nu s-a abătut deloc de la ea, făcând ce este plăcut înaintea Domnului. Numai că înălțimile n-au fost îndepărtate; poporul tot mai aducea jertfe și tămâie pe înălțimi.

Iosafat a trăit în pace cu împăratul lui Israel.”

Noi știm că în timpul acela, împărat al lui Israel era Ahab, așa că Iosafat a făcut pace cu împăratul lui Israel, care era Ahab. El s-a unit cu Ahab și a intrat într-o alianță cu el, iar fratele Branham spune:

„Deci, odată, Iosafat, care era fiul unui om drept, el însuși fiind un om drept, a coborât să-l vadă pe Ahab, și acolo a făcut greșeala lui fatală.”

Noi vedem că în acel moment, împărații lui Iuda erau împărați drepți, iar împărații lui Israel, erau împărați nedrepți. Noi știm că a existat o împărțire a celor douăsprezece seminții ale lui Israel: zece seminții au format regatul de nord al Israelului; iar două seminții, Iuda și Beniamin, au format regatul de sud al lui Iuda. În regatul de sud al lui Iuda, era încă descendența lui David, așa că, era un împărat peste Israel, și un împărat peste Iuda. Iosafat era un împărat drept peste Iuda și Îl slujea pe Dumnezeu, dar în Israel, Ahab a dat stăpânirea Izabelei, soția sa idolatră care a adus acolo o religie mixtă, o idolatrie, astfel Israel a devenit o națiune stricată.

Iosafat a făcut pace cu Ahab, a intrat într-o alianță cu el, iar fratele Branham a spus că aceasta a fost greșeala lui fatală, deoarece el ar fi trebuit să rămână separat. Aceasta a fost alegerea făcută de Iosafat, dar acea alegere a avut consecințe de lungă durată. Fratele Branham a spus din nou:

„Iosafat, omul drept, a coborât să-l viziteze pe Ahab, apoi s-a prins singur în probleme. Tu nu poți amesteca binele cu răul, și să scoți ceva din aceasta. Tu nu poți pune ulei în apă, acestea nu se amestecă. Tu nu te poți asocia cu lucrurile lumii și să trăiești încă o viață biruitoare. Biblia spune: „Ieșiți din mijlocul lor, și depărtați-vă de ei, zice Domnul!” Noi trebuie să facem alegeri; împăratul a făcut alegerea sa.”

Citind Scripturile, noi știm că Iosafat a fost de multe ori în compania lui Ahab, că a călătorit în Israel și a mers la curtea lui Ahab. Apoi, Ahab i-a cerut să meargă împreună cu el împotriva Siriei și au chemat toți profeții, apoi l-au chemat pe Mica. Deci, Iosafat a fost acolo, la curte, și a petrecut timp în casa lui Ahab; dar tu nu poți să-ți petreci timpul în casa cuiva, fără ca influența aceea să nu vină și în casa ta.

Să mergem  la 2Împărați 8.16-18, și să privim la aceasta în timp ce mergem înainte.

„În al cincilea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, a început să domnească Ioram, fiul lui Iosafat, împăratul lui Iuda.

Avea treizeci și doi de ani când s-a făcut împărat, și a domnit opt ani la Ierusalim.

El a umblat în calea împăraților lui Israel…” Acesta este Ioram, fiul lui Iosafat, împăratul lui Iuda, împărăția dreaptă care L-a slujit pe Dumnezeu.

„…el a mers pe calea împăraților lui Israel, cum făcuse casa lui Ahab, căci avea de nevastă pe o fată a lui Ahab, și a făcut ce este rău înaintea Domnului.”

A durat numai o generație, și fiul lui… El s-a urcat în casa lui Ahab, și cine știe cum a fost amestecul, dar cumva fiul lui Iosafat a fost interesat de fiica lui Ahab și s-au căsătorit, dar acea căsătorie a dus la căderea lui Iuda.

Dacă Iosafat ar fi rămas separat, nu s-ar fi întâmplat aceasta niciodată, dar el s-a dus și s-a amestecat cu ceea ce știa că este necredință, cu ceea ce știa că este adulter. El nu ar fi trebuit să meargă niciodată acolo, dar a sunat atât de frumos, încât a făcut pace, dar a fost genul ode pace greșit pentru că l-a dus la compromis; i-a dus copiii și împărăția la compromis. Apoi, fiul său s-a căsătorit cu fiica lui Ahab.

În mesajul, Epoca Bisericii Tiatira, din Cartea Epocile Bisericii, fratele Branham spune:

„Această curvă a avut copii. Ce erau ei…” El vorbește despre biserica catolică și despre protestanți. „…Ele erau fiice pentru că erau biserici, la fel ca ea. Acum, aici este un punct foarte interesant. Izabela și Ahab au avut o fiică și acea fiică s-a căsătorit cu Ioram, fiul lui Iosafat, iar în 1Împărați 8.16, ni se spune: „Ioram a umblat în căile socrului său.” El a mers drept în idolatrie prin această căsătorie, și a dus și pe iuda, care se temea de Dumnezeu și se închina lui Dumnezeu, în idolatrie. Aceasta este exact ceea ce au făcut toate aceste biserici, așa cum v-am arătat. Ele încep în Adevăr, dar se căsătoresc cu organizația și părăsesc Cuvântul pentru crezuri, tradiții, etc.”

Fratele Branham merge direct la povestirea aceea și arată ce s-a întâmplat în epoca bisericii. Ahab și Izabela a avut o fiică, iar Ioram, fiul lui Iosafat s-a căsătorit cu ea, pentru că Iosafat și Ahab au devenit prieteni. Astfel, acea fiică s-a căsătorit cu fiul lui Iosafat, dar acea fiică a fost la fel ca mama ei, ea a fost crescută în mediul acela idolatric și acum, acea idolatrie a dus-o și în Iuda. De unde a început acest rău? De la alegerea făcută de Iosafat.

Să mergem în 2Împărați 8.25:

„În al doisprezecelea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, a început să domnească Ahazia, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda”

Ioram și fiica lui Ahab, au avut un fiu, numele lui era Ahazia. Astfel, bunica lui Ahazia, era Izabela; mama lui fiind fiica Izabelei. Să citim mai departe:

„Ahazia avea douăzeci și doi de ani când a ajuns împărat. Mamă-sa se chema Atalia, fata lui Omri, împăratul lui Israel.”

Mai înainte ni s-a spus că era fiica lui Ahab, iar aici scrie că era fiica lui Omri, iar Omri era tatăl lui Ahab. Deci, sunt din dinastia lui Omri. Așa cum toți împărații erau fiii lui David, Atalia a fost o fiică a lui Omri, pentru că el era primul împărat din această descendență; dar ea era fiica lui Ahab și a Izabelei, care s-a căsătorit cu Ioram și l-a născut pe Ahazia. Vreau să urmărim povestea mai departe pentru că este uimitoare. Țineți Bibliile deschise aici, și haideți să mergem la 2Cronici 22.2-3:

„Ahazia avea patruzeci și doi de ani, când a ajuns împărat, și a domnit un an la Ierusalim. Mamă-sa se chema Atalia, fata lui Omri.

El a umblat în căile casei lui Ahab, căci mamă-sa îi dădea sfaturi nelegiuite.”

Mama lui era fiica Izabelei, și ea a devenit sfătuitorul lui ca să facă rău. Să ne întoarcem la 2Împărați 11.1-3. Aceasta este o poveste foarte interesantă dar voi lua doar câteva bucăți mici din ea.

„Atalia, mama lui Ahazia, văzând că fiul ei a murit, s-a sculat și a omorât pe toți cei de neam împărătesc.

Dar Ioșeba, fata împăratului Ioram, sora lui Ahazia, a luat pe Ioas, fiul lui Ahazia, și l-a ridicat din mijlocul fiilor împăratului, când i-au omorât; l-a pus împreună cu doica lui în odaia paturilor. Astfel a fost ascuns de privirile Ataliei, și n-a fost omorât.

A stat șase ani ascuns cu Ioșeba în Casa Domnului. Și în țară domnea Atalia.”

Fratele Branham a arătat aceasta foarte clar…Nu voi citi  citatele, dar aceasta este biserica catolică, ce are o fiică, iar fiica aduce protestanții în denominaționalism, același sistem ca și mama; aduce înăuntru același sistem idolatru, aduce stricăciunea. Aceasta a făcut Atalia la moartea lui Ahazia. Această femeie a luat tronul și a ucis toată sămânța împărătească. Ce încerca să facă ea? Ea încerca să-i oprească pe toți aleșii, încerca să oprească tot Cuvântul.

Dar de-a lungul celor șase epoci, Ceva a fost ascuns, care urma să iasă la suprafață în epoca a șaptea; și Cuvântul urma să fie restaurat în epoca a șaptea, deoarece Ioas avea să devină împărat, când avea șapte ani.

Oh, dar ce s-a întâmplat? Acesta este un tip al bisericii, aceasta este o manifestare a altui ciclu; aceasta arată eșecul, căderea, alegerea, legarea înapoi, și distrugerea aleșilor, totul. Vreau să spun că, aici noi privim epocile bisericii, în mod absolut. Și ce a făcut ca toate acestea să apară în scenă? Alegerea greșită a unui om drept care a intrat într-o companie greșită. Și acea alegere greșită a avut consecințe uriașe, pentru că Iuda a căzut în idolatrie; iar ceea ce a dus la distrugerea lui Israel și la risipirea lor, devenea acum distrugerea lui Iuda și risipirea lor. Ce a cauzat aceasta? O simplă alegere.

Ce a cauzat ruinarea națiunilor, a întregii umanități? O alegere. Ceea ce a cauzat fiecare problemă pe care am avut-o vreodată, a fost o alegere. Este alegerea noastră sau a altcuiva, dar a fost o alegere, și alegerile ne-au afectat pentru că au avut consecințe.

Oh, dar câte lucruri bune s-au întâmplat în Împărăția lui Dumnezeu din cauza unei alegeri! Și dacă o alegere are putere pentru o asemenea distrugere; tot o alegere are putere și pentru o astfel de Viață; dacă are putere să distrugă, să dărâme și să ruineze viața, are putere și să dea Viață. Are putere să aducă o rezidire, are putere să răscumpere, are aceeași putere.

Eu am meditat la viața fratelui Branham, și voi aduce doar câteva citate din ceea ce a spus el. În mesajul, Povestea vieții, din anul 1951, el vorbește despre conversația pe care a avut-o cu soacra lui, după ce a fost la Mishawaka, și a avut acea experiență cu penticostalii care aveau o adunare acolo. După ce a fost invitat să predice, a avut o listă cu invitații de peste tot. El a spus:

„Îmi amintesc, când am început, mama ei a spus: „Ei bine, Hope, tu poți merge, desigur, dar îți spun că dacă tu o faci, mama ta va umple un mormânt cu inima zdrobită.” Oh, aceasta a fost, aceasta a fost greșeala mea, prieteni…”

Acesta este profetul lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a oprit să bea și să fumeze, dar nu l-a oprit să facă această alegere greșită. De ce? Pentru că în ea era o lecție care a fost extrem de valoroasă. Să citim mai departe:

„…Aceasta a fost greșeala mea, prieteni. Eu am ascultat de soacra mea, în loc să-L ascult pe Dumnezeu. Dacă aș fi mers înainte, acest lucru măreț s-ar fi manifestat înainte de aceasta, și biserica ar fi fost departe. Ascultați-mă, aceasta a fost greșeala mea, acesta este locul unde a început necazul.”

Puțin mai jos, el spune:

„Nu voi uita niciodată cum au început problemele. Tatăl meu s-a îmbolnăvit și a murit în brațele mele, la puțin timp după aceea. Fratele meu călătorea pe partea dreaptă a unei mașini; un băiat de cincisprezece ani. Bărbatul la care a făcut autostopul și l-a luat sus, era băut; el a lovit un stâlp, băiatul și-a rupt gâtul, și-a terminat ficatul și a murit în brațele celuilalt frate.

Eu stăteam pe platformă și predicam când s-a întâmplat, și au venit și mi-au spus acolo. Vă spun, calea unui neascultător, este grea. Să nu dați atenție la ceea ce ar spune oricine din lume să faceți, ci să faceți ceea ce spune Dumnezeu, indiferent ce…”  

Fratele Branham nu a spus: „Dumnezeule, de ce nu m-ai oprit? Tu m-ai oprit să beau băutură, m-ai oprit să fumez țigări; Tu ai venit jos în vârtejul de vânt și mi-ai adus aminte motivul.”

De ce? Pentru că aici există o lecție, și El a dat lecția pe calea inimii unui neascultător. „Fă numai ceea ce spune Dumnezeu să faci! Nu asculta de nimeni altcineva.”

Mai departe, el vorbește despre inundație, cum era în barca lui încercând să salveze oameni și să-i ducă în siguranță. A ajuns la o casă unde era o femeie care plângea și striga: „Copilul meu! Copilul meu!”, iar el a crezut că era un copil acolo. A intrat în casă și s-a uitat peste tot pentru că a crezut că copilul era acolo. Chiar atunci, casa s-a surpat din temelie, iar el a alergat la barcă. Mai departe, el povestește:

„Am fugit foarte repede și am sărit în barcă; mi-am băgat mâinile în apă și am tras nodul alunecos, înghețat. Era lapoviță, frig, vântul bătea și era viscol. M-am urcat în barcă și am început să trag de sfoara demarorului, dar nu am reușit să-l pornesc, iar curentul m-a prins, m-a scos pe Market Street și m-a tras afară, în râu. Acolo este cascada Ohio care se prăbușește mai jos, cu valuri înalte cât clădirea aceasta, zvâcnind așa cu un asemenea curent. Și eu stăteam în barca aceea trăgând sfoara, încercând să pornesc motorul, dar nu pornea. Mi se părea că aud pe Cineva spunând: „Acum, unde este grămada aceea de gunoi?”

Soacra lui i-a numit pe penticostali, „o grămadă de gunoi.” „Nu o duce pe fiica mea printre gunoiul acela.” Îți spun frate, calea unui călcător, (neascultător), este foarte grea. Nu lăsa pe nimeni să te numească „gunoi.” Nu! Am tras sfoara aceea, dar nu a pornit. Atunci am spus: „O, Doamne, am făcut ceea ce este greșit.”  

Acesta este un om care își asumă responsabilitatea pentru alegerea făcută. El nu a spus: „Doamne, de ce nu m-ai oprit? Doamne, știi, soacra mea era o femeie atât de dificilă, și am fi avut probleme. Tu știi cât de greu…” Nu aceasta a spus el, ci și-a asumat răspunderea pentru alegerea sa. Să citim mai departe:

„Doamne, am făcut ceea ce este greșit. Te rog, nu vreau să mor aici, în acest râu, cu copilul și soția mea zăcând acolo, foarte bolnavi. Doamne, nu mă lăsa să mor!”

Trăgeam de sfoara aceea, dar nu a pornit. M-am uitat în jur, barca era pe jumătate plină cu apă și mergeam mai departe spre cascadă. Știam că doar zece minute mai mult, ar fi fost prea târziu. Am tras din nou și m-am gândit: „O, Doamne, iartă-mă pentru păcatele mele!” Și am tras din nou, și când am tras de data aceasta, motorul a tușit; am tras din nou, și motorul a pornit.” 

Ce a trebuit să facă el? A trebuit să se împace cu consecințele acțiunilor sale, a trebuit să-și asume responsabilitatea pentru acțiunile lui și să spună: „Doamne, iartă-mă pentru păcatele mele!”

Mai jos, el vorbește despre moartea soției sale, apoi despre fiica sa de opt luni care zăcea în spital bolnavă de meningită, luată de la mama ei, iar el a mers la Sharon și a zis:

„Am văzut acel lucru mic, am îngenuncheat pe podea și am spus: „O, Doamne dragă, îmi pare rău că am făcut ceea ce am făcut. Mi-ai luat soția mea dragă de lângă mine, și acum îmi iei copilul. Oh, Doamne, Te rog nu-mi lua fetița pe care o iubesc din toată inima. Te voi sluji. Am făcut tot ce am știut să fac, în afară de faptul că nu am mers când mi-ai spus să merg acolo jos.” Am spus: „Te rog, nu-mi lua copilul! Oh, nu! Te rog, spune-mi Doamne! Ia-mă pe mine în locul ei!”

În timp ce îmi ridicam privirea, am văzut ceva ca un cearceaf negru care se desfăcea. Atunci am știut că se duce. M-am ridicat, m-am uitat la ea și am spus: „Dumnezeu să te binecuvânteze, dragă! Tu ești draga lui tati!”

Mi-am pus mâna peste copilă, și am spus: „O, Doamne, nu știu de ce mă sfâșii așa, dar aceasta nu-mi schimbă credința în Tine. Asemenea lui Iov din vechime, spun: „Chiar dacă m-ai omorî, Te cred din toată inima mea. Eu am încredere în Tine, Doamne!”

Apoi am spus: „Sharon Rose, Dumnezeu să fie cu tine, dragă. În câteva minute îngerii vor veni să-ți ducă sufletul la mama. Eu te voi ridica de aici și te voi pune în brațele mamei și te voi îngropa mâine.” Am spus: „Doamne, eu am făcut tot ce am putut; acum, să se facă voia Ta, nu voia mea.”

Eu spun: Ce poveste sfâșietoare! Dar fratele Branham a spus-o ca o consecință a acțiunilor sale pentru că s-a confruntat cu alegerea sa. El putea să aleagă să facă ceea ce i-a spus Dumnezeu, sau să rămână sub influența soacrei lui; dar pentru că nu a vrut să aibă necazuri, a ascultat de soacra lui. Apoi, el a spus: „Atunci au început necazurile mele, atunci a început durerea.” Iar lucrurile pe care le-a relatat, le-a legat de acel eveniment.

Fratele Branham nu L-a învinuit pe Dumnezeu, nu și-a învinuit soacra, ci el a recunoscut: „Eu sunt cel care a greșit.”

Cred că pentru noi toți ar fi mult mai bine să încetăm să dăm vina pe cei din jurul nostru; să încetăm categoric să dăm vina pe cei din jurul nostru și să începem să recunoaștem că suferim din cauza propriilor noastre alegeri…

Ascultați, există consecințe; sunt lucruri pe care voi și eu, noi toți le-am făcut, poate cu zeci de ani în urmă, dar astăzi încă suferim consecințele acelor alegeri. S-ar putea să mai suferim în mintea noastră sau poate în trupul nostru, poate financiar sau fizic; putem suferi consecințe pentru tot restul vieții noastre pe acest pământ, și vă spun: acesta este un lucru bun. Poate părea un lucru rău, dar este un lucru bun pentru că ne motivează mai mult ca niciodată să spunem: „Dumnezeule, arată-mi calea corectă! Arată-mi calea Ta, căci vreau să merg pe ea! Acesta este singurul lucru pe care îl vreau, deoarece încă suport consecințele alegerii mele de acum zeci ani, și aceasta mă motivează să nu o mai fac niciodată.”

Profetul lui Dumnezeu a spus: „Noi credem cu adevărat că Dumnezeu nu Se răzgândește niciodată cu privire la ceea ce a spus. El rămâne mereu Adevărat.”

Fratele Branham a mai spus: „Vom echilibra lucrurile aici sus, pentru un minut.” Și a continuat: „El are o voie permisivă, (îngăduită). Acum, aici este problema. Noi încercăm să lucrăm în voia îngăduită a lui Dumnezeu, și El o va permite. Dacă luăm voia Lui îngăduită, deși nu este corect, El va face ca voia Lui îngăduită să lucreze împreună pentru a glorifica voia Lui desăvârșită. Nimic nu va merge rău cu Dumnezeu; El știe exact la cât ticăiește  ceasul în seara aceasta. Nu este nimic în neregulă, fiecare lovitură lovește exact așa cum trebuie tot ceea ce credem noi că este greșit, dar El știe că este corect. Trebuie să fie așa.”

Dumnezeu știa despre cicatricele pe care le ai.

Ascultați: voi puteți alege să mergeți în două moduri, puteți merge la una din extreme: puteți merge într-un sens, sau puteți merge la extrema cealaltă, în celălalt sens. Am văzut oameni la extrema negativă încât nu le mai pare rău pentru greșeli. Ei spun: „Aceasta a vrut Dumnezeu să se întâmple.” Adică, am înșelat, am mințit, am furat de la cineva, am o viață distrusă, o căsnicie distrusă, relații distruse peste tot, apoi spun: „Aceasta a vrut Dumnezeu. Dumnezeu a știut aceasta înainte de întemeierea lumii; eu sunt un copil al lui Dumnezeu, toate lucrând la timp.”

Ascultați, fratele Branham nu a avut niciodată această atitudine, deși știa că voia îngăduită va lucra întotdeauna împreună cu voia desăvârșită a lui Dumnezeu, și că nimic nu va opri ceea ce va face Dumnezeu.

Să nu încetați niciodată să vă pară rău pentru păcatele voastre și pentru consecințele acestora pentru alți oameni.

Am auzit oameni care spuneau: „Aceasta îmi face rău la stomac”, dar ei vor fi prinși în adulter, vor fi prinși în pornografie, vor fi prinși făcând toate acestea, iar mai târziu vor spune: „Dumnezeu știa oricum că se va întâmpla așa.”

Dumnezeule! Ce spui? Aceasta a fost alegerea ta! Dumnezeu nu te-a pus niciodată să faci aceasta, ci ai făcut-o la alegerea ta. Dar în mila Sa, pentru că te-a ales înainte de întemeierea lumii, Dumnezeu are o cale prin care să te transforme ca să fii în voia Sa desăvârșită; dar nu îndrăzni să te întorci sau s-o iei în chip ușuratic. Nu! Este încă alegerea ta. Tu ai făcut alegerea, tu suporți consecințele; și alegerea ta îi face și pe alții să suporte consecințele și să nu-L accepte niciodată pe Dumnezeu.

„Ei bine, Dumnezeu știa aceasta oricum. Dumnezeu a știut. Este în ordine. Totul merge spre binele lui.” În esență, poate fi adevărat, dar necazul este că tu ai luat voia îngăduită a lui Dumnezeu și trebuie să suporți consecințele.

Noi toți trebuie să ne asumăm deciziile și alegerile pe care le facem. Așa a trebuit să meargă și viața fratelui Branham. Eu cred aceasta din toată inima; cred că așa au trebuit să meargă circumstanțele, deși tragice, așa a trebuit să fie. El a crescut în casa unui alcoolic, pentru că era nevoie să crească în casa unui alcoolic, cu toate că aceasta a lăsat cicatrici. El a trebuit să facă greșelile pe care le-a făcut, iar eu cred că toate au lucrat spre binele lui. Dar profetul lui Dumnezeu a fost dispus să-și recunoască greșelile și să spună: „Am greșit! Este vina mea!”

El a putut să spună: „Întreaga biserică ar fi fost mai departe, dacă aș fi făcut alegerea corectă la început.”  Priviți ce face el: își asumă responsabilitatea pentru starea întregii biserici în acel moment, pe baza deciziei sale.

Să nu mergeți la o extremă în aceasta și să acționați ca și cum totul ar fi fost bine în această viață, pentru că nu este bine. Doar în veșnicie totul va fi bine, dar în viața aceasta există consecințe pentru alegerile pe care le facem. Să nu uitați niciodată aceasta! Să nu o tratați niciodată cu ușurință și să nu vorbiți niciodată așa oamenilor pe care i-ați afectat din cauza alegerilor voastre, pentru că tot ce vei face, este să strici lucrurile; de aceea, tot ce trebuie să spui, este că este vina ta: „Este vina mea, prietene! Este vina mea, dragă! Este vina mea, copii! Este vina mea și îmi pare rău. Eu cred din toată inima că Dumnezeu chiar poate să ia aceasta, s-o facă să lucreze spre bine și să iasă ceva bun. Este vina mea, și îmi pare rău pentru suferința ta.”

Aceasta este viața. Noi suntem aici, în această viață naturală, lucrând într-un mod natural pentru educația noastră ca să învățăm despre Dumnezeu, ca să dobândim un caracter pentru a domni, astfel încât să știm mai multe despre Dumnezeu și cum să trăim conform Cuvântului Său. Și în timp ce această viață este structurată așa, toți suntem supuși responsabilității liberei alegeri, de aceea trebuie să fim atenți cu ea.

În mesajul, Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, fratele Branham spune. Acest mesaj a fost adus în anul 1963, mulți ani mai târziu după pierderea soției și a fiicei sale. El spune:

„Acum, ne întoarcem aici, în vizită…” El locuia în Tucson, Arizona. „…Clima din locul acesta nu-mi priește deoarece sunt…Aceasta mă deranjează din clipa când ajung aici…Eu pot trece peste vârful acestor coline de sus și să vin în această vale, unde am ajuns de vreo zece minute și am făcut deja un fel de urticarie. Vremea, durerile de cap care apar ca o obsesie a fricii de întuneric, iar eu…trebuie să ies afară din ele. Vedeți? Zilele trecute am vorbit cu soția…

Dar ceea ce mă aduce în acest loc, întâi, sunteți voi, oamenii. Vedeți? Această biserică. Și vă spun, din toate locurile în care am fost în viața mea, acesta este locul meu preferat pentru a veni să predic Evanghelia. Se pare că aici putem face benzi care sunt de zece ori mai bune decât într-un alt loc. Vedeți? Acesta este motivul pentru care spun: „Unde face Dumnezeu ceva, să rămânem corecți cu aceasta.”

Acum, el va reveni la acel subiect: „Dar cred că acolo unde nu este cel mai bun lucru, a fost faptul că nu am ieșit prima dată când m-a chemat, și de aceea El mă face puțin mai dur când vin înăuntru. „Ascultarea este mai bună decât jertfele.”

Aici este profetul lui Dumnezeu și el încă suferă o consecință a acțiunilor sale, la mai mult de un deceniu, la mai mult de cincisprezece ani de la cele întâmplate. El a suferit consecințele și nu era supărat sau amărât. El avea dureri de cap ca o obsesie a fricii de întuneric și avea tot felul de lucruri ca acestea când ajungea în acea climă, și a spus că motivul pentru aceea, este că nu a reușit să iasă prima dată când l-a chemat Dumnezeu, „…iar El mă face puțin mai dur când vin înăuntru.” Iată că el purta o consecință, deși Dumnezeu putea să i-o ia. Este adevărat? Dumnezeu voia ca el să meargă și să predice în acel loc, deci, cu siguranță, va lua aceasta de la el. Dar, nu! Este o amintire extraordinară pentru profet, tocmai ca să se ridice și să spună că ascultarea este mai bună decât jertfele. „Ascultați-mă, eu sufăr din cauza a ceea ce am făcut atunci, și sunt aici să vă spun că ascultarea este mai bună decât sacrificiul.”

Noi am vrea ca Dumnezeu să ne ia toate consecințele acțiunilor noastre, noi am vrea…Fratele Branham a spus că noi Îl tratăm pe Dumnezeu ca pe un Moș Crăciun: venim la El și ne dorim ceva, avem nevoie de ceva, ne dorim…Adevărul este că încă trăim în această viață, dar Îi mulțumesc lui Dumnezeu că într-o zi, vom scăpa de toate acestea și nu va mai fi nici o amintire; nici o amintire a păcatului; nici o amintire a eșecului; nici o consecință, nici o cicatrice fizică, nici o cicatrice sufletească; nici o limitare, nici tragedii financiare sau familiare. Sunt atât de bucuros că vom scăpa de toate acestea, dar până atunci, va trebui să trăim în această realitate.

Eu spun: Dumnezeule, ajută-mă să pun Cuvântul Tău întotdeauna pe primul loc, în orice situație, în tot ce se va întâmpla, pentru că El nu va eșua.

În ziua în care Abraham a ales să rămână la munte, se părea că Lot avea partea mai bună a înțelegerii, dar așteptați puțin și veți vedea că Lot a avut cel mai rău final al înțelegerii, el a avut o tragedie care l-a urmat tot restul vieții, și a suferit din cauza alegerii sale de a trăi mai bine.

Abraham a rămas în acel ținut stâncos și a primit totul: binecuvântări, vizite, un fiu promis și tot ce se putea obține de la Dumnezeu. El a rămas separat de Sodoma, a rămas într-un loc care se părea că avea condiții mai rele, dar el a rămas cu Cuvântul și a devenit mai bun.

Oamenilor, faceți alegeri dar nu pentru prosperitate; faceți alegeri dar nu pentru o viață confortabilă; faceți alegeri nu pentru a vă fi mai ușor, ci faceți alegeri pentru Cuvânt. Alegeți ascultarea pentru că vă va da întotdeauna roade.

Dacă veți vorbi cu sfinții care sunt de șapte sau opt decenii, vă vor spune că ceea ce vă spun, nu este nimic altceva decât adevărul. Ei au avut timp în viața lor să vadă câteva cicluri și, după ce vedeți aceasta de câteva ori, este ca și cum ai urmări ciclul prin Judecători. Ei au avut un judecător prin care s-au ridicat și au avut o trezire, dar nu după mult timp, au lăsat ca idolatria să vină înapoi și au început să trăiască în necredință. Atunci a venit o putere exterioară care i-au luat captivi sau i-au înrobit, apoi ei au strigat către Domnul și El a ridicat un alt judecător și astfel a început un alt ciclu; lucrurile au început din nou într-un alt ciclu, apoi într-un alt ciclu, și un alt ciclu.

Ei bine, voi ați fost prin preajmă de câteva decenii și ați văzut destule cicluri pentru a ști că: va merge mereu prin ciclu, până când voi lua Cuvântul. Apoi voi intra într-un ciclu diferit.

Fratele Branham a spus în mesajul, Cartea Evreilor:

„Voi spuneți: „Bine, noi nu putem aluneca.” Absolut! Și atunci când aluneci, o vei obține, nu-ți face griji. Abraham a primit-o; ceilalți au primit-o, și tu o vei primi. Să nu crezi că aceasta îți dă dreptul la păcat. Nu o va face. Tu vei plăti pentru tot ce faci; vei culege ceea ce ai semănat. Tu faci un păcat mic și primești o spălare completă. Așa este. Dar, frate, aceasta nu înseamnă că ești pierdut.”

Aceasta nu schimbă nimic în Planul lui Dumnezeu cu privire la filiația ta, nu schimbă nimic în scopul lui Dumnezeu pentru viața ta, dar ce mică schimbare sunt circumstanțele, aici, în această dimensiune!

Să mergem la Galateni 6.7-9:

„Nu vă înșelați, Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit!” Ce seamănă omul, aceea va secera.

Cine seamănă în firea lui pământească, va secera din firea lui pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul, va secera din Duhul Viața veșnică.

Să nu obosim în facerea binelui, căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu cădem de oboseală.”

Acesta este principiul lui Dumnezeu, și nu se schimbă. Faptul că-I dai inima Domnului nu schimbă acest principiu; faptul că crezi Mesajul, nașterea din nou, nu schimbă acest principiu în viață.

Tot în seria, Cartea Evreilor, fratele Branham spune:

„Voi veți face greșeli, veți cădea, vei greși voit; cândva vei ieși și vei face lucruri, dar aceasta nu înseamnă că ești pierdut, ci înseamnă că vei primi corectare.”

Tu nu poți fi pierdut dacă ești un copil al lui Dumnezeu, tu nu poți fi despărțit niciodată de dragostea lui Dumnezeu, nu poți fi despărțit niciodată de Planul lui Dumnezeu, deoarece ai fost în Cartea Vieții Mielului înainte de întemeierea lumii. Dar, Dumnezeu a sădit acea Sămânță într-o parte de pământ (în trup), și a făcut ca acea parte de pământ să fie supusă legilor Pământului. De ce? Pentru învățătura noastră, ca să învățăm.

Ne amintim că, atunci când fratele Branham a fost în Africa, Domnul i-a spus să rămână într-un anumit oraș, cred că în Durban, nu-mi amintesc exact. Ei voiau să plece, dar Domnul i-a spus să rămână acolo. Ei au făcut tot felul de presiuni asupra lui: „Am aranjat deja întâlniri, avem slujitori care au obligații…” încercând să-l convingă să plece. Chiar și fratele Bosworth, și fratele Baxter au încercat să-l convingă să meargă după programul făcut de ei; singura persoană care a rămas de partea lui, fiind Billy Paul care i-a spus: „Tată, fă ceea ce ți-a spus Domnul!”

Domnul l-a trezit și i-a spus: „Continuă! Continuă! Ei te-au legat de aceasta. Continuă! Du-te, dar ține minte, vei plăti pentru aceasta!” Aceasta i-a spus Domnul: „Du-te! Ei te-au legat de aceasta, dar ține minte, vei plăti pentru aceasta.”

El i-a dat câteva semne ca să știe că se va întâmpla și i-a spus: „Îți dau permisiunea să mergi, dar amintește-ți că vei suferi din cauza aceasta.”

Vă amintiți că el a luat Amiba și s-a îmbolnăvit atât de rău, încât a crezut că va muri. El a fost bolnav o perioadă lungă de timp, și nu se putea face nimic ca să-l ajute, așa că, a crezut că va muri. Apoi, Dumnezeu l-a vindecat supranatural. Dumnezeu îi spusese: „Îți dau permisiunea să mergi, ești legat de aceasta, dar ține minte, vei plăti pentru aceasta.” De ce? Pentru că el știa deja voia desăvârșită a lui Dumnezeu și nu a fost capabil să se împotrivească la ceea ce făceau slujitorii, iar Dumnezeu l-a lăsat să meargă ca să-l învețe pe profetul Său o lecție care îi va fi utilă mai târziu și ne va aduce beneficii tuturor.

Ascultați. Noi avem consecințe. Este cineva aici care nu are consecințe pentru niciuna din acțiunile lui? Totul a fost minunat și nu aveți consecințe negative? Chiar dacă ești un copil de patru ani, ai primit deja până acum o bătaie, așa că ai avut consecințe negative pentru acțiunile tale. Dar știți ceva? Sunt unele dintre ele care rămân și avem încă de-a face cu ele sau suferim încă din cauza lor. Dar nu le lăsați să ne rețină de la scopul nostru, ci lăsați-le să ne împingă în scopul nostru. Nu lăsați lucrurile…

Vreau să spun că uneori am o privire retrospectivă în mintea mea cu privire la felul cum m-am comportat în trecut, la lucrurile pe care le-am spus sau le-am făcut, iar când apare acea imagine mentală, simt un fior pe șira spinării din cauza rușinii și a regretului pentru acele lucruri. Dar nu vreau ca aceasta să mă îndepărteze de scopul meu, să mă determine să mă opresc sau să renunț la țintă după ce lucrurile s-au dus, ci vreau ca amintirea care încă mai persistă și trei decenii mai târziu, să mă împingă în voia lui Dumnezeu, să mă țină în Cuvânt și să mă facă să aleg întotdeauna Cuvântul mai presus de orice altceva; mai presus de sentimentele mele, mai presus de plăcere, mai presus de traiul ușor, mai presus de tot. Tot ce vreau, este voia Lui, pentru că voia Lui este întotdeauna perfectă.

Aici ajungem la mesajul, Durerile nașterii. Fratele Branham a scos o bucată de hârtie și voia să citească un mesaj care a fost dat în limbi cu interpretare. Noi știm că el a predicat iar la sfârșitul adunării, Danny Henry a alergat la el, l-a cuprins cu brațele și a spus:

„Sper să nu fie un sacrilegiu, dar aceasta ar putea fi capitolul 23 din Apocalipsa.” Apoi a vorbit într-o limbă necunoscută, care este de fapt, o limbă cunoscută, fiindcă a vorbit în limba franceză, iar acolo au fost trei oameni care au putut s-o traducă. Ei au adus traducerile, iar fratele Branham le-a citit acolo și a ajuns la această parte a însemnării. El a spus: „Mi-ar plăcea să citesc această notiță. Aceasta este notița originală a unuia dintre ei, este de la omul care era translator. Nu pot să-i pronunț numele exact: Le Deaux, Victor Le Deaux, care este un francez pur sânge. Acum, iată mesajul:

„Pentru că ai ales calea îngustă…” Ce înseamnă aceasta? Că este o alegere. „…drumul mai greu, ai umblat prin propria ta alegere.” Nu Domnul l-a făcut să aleagă, ci Dumnezeu i-a dat oportunitatea să aleagă, și el a ales.

Ascultați. Profetul a ales greșit înainte și a suportat consecințele pentru tot restul vieții lui. El știa ce înseamnă să aleagă greșit și să suporte consecințe, dar prin harul lui Dumnezeu, el a știut și ce înseamnă să aleagă corect și să ai parte de consecințele unei alegeri corecte: „Pentru că ai ales calea îngustă, drumul mai greu, ai umblat în propria ta alegere; tu ai luat decizia corectă și precisă…”

Nu Dumnezeu a făcut alegerea pentru el, și, deși era voia desăvârșită a lui Dumnezeu, în această situație, l-a lăsat pe el să facă alegerea. Și aici, El i-a spus: „…tu ai luat decizia corectă și precisă, și aceasta este calea Mea. Din cauza acestei decizii importante...” O, aceasta te va duce pe tine și pe mine direct în tablou. „…Din cauza acestei decizii importante, te așteaptă o uriașă porțiune din ceruri. Ce decizie glorioasă ai luat! Aceasta este în ea însăși, aceea care va da, și va face să se împlinească uriașa biruință în dragostea divină.”

Aceasta trăim, aceasta experimentăm, și de aceasta beneficiem și noi.

La un moment dat, profetul lui Dumnezeu a putut spune: „Decizia (alegerea), mea a împiedecat înaintarea întregii biserici.” Dar acum, Dumnezeu spune prin vorbire în limbi cu interpretare: „Alegerea ta, alegerea ta corectă, alegerea ta prețioasă este în ea însăși… din cauza acestei decizii importante…” Care decizie? Decizia pe care a luat-o profetul. „…Din cauza acestei decizii importante, te așteaptă o porțiune uriașă din ceruri. Ce decizie glorioasă ai luat!”

Dumnezeu nu a spus: „Eu te-am forțat,” sau, „Eu am făcut aceasta!” Nu! El a spus: „Tu ai ales. A fost decizia corectă și este o decizie glorioasă. Aceasta, (decizia care a luat-o profetul), este în ea însăși aceea care va da și va face să se împlinească uriașa biruință în dragostea divină.”

Acum, noi suportăm consecințele deciziei profetului. Dacă o decizie are putere spre negativ, are putere și spre bine; dacă are putere pentru moarte, are putere și pentru Viață. Și eu spun: Dumnezeu folosește deciziile mele pentru puterea Vieții, și lasă ca alegerile mele să aducă Viață; lasă ca alegerile mele să deschidă o cale mai mare; lasă ca alegerile mele să aducă eliberare, vindecare și alte lucruri bune.

O, Doamne, lasă ca alegerile mele să fie alegerile Tale! Lasă ca alegerea mea să fie calea corectă și precisă! O, Doamne, ajută-ne să rămânem în Cuvânt! Ajută-ne să rămânem în rugăciune, ajută-ne să fim sensibili la conducerea Duhului Sfânt, și să nu luăm viața ușuratic, ci să fim răbdători și să spunem: Doamne, trebuie să iau decizia corectă. Eu vreau să știu care este Cuvântul Tău și voia ta, deoarece aceasta va fi decizia mea.

Nu va merge întotdeauna perfect, nu primim tot timpul mesaje din ceruri, nu primim întotdeauna un răspuns perfect, iar uneori trebuie să luăm decizia pe care o considerăm cea mai bună. Dar chiar și atunci, uneori vom afla că am greșit și vor exista consecințe pentru aceasta, însă, oh, totul lucrează împreună pentru bine, prieteni! Totul este pentru instruirea noastră, ca să învățăm că trebuie să avem doar Cuvântul și nimic altceva și că felul Lui este singura cale.

Putem noi să urâm puterea liberului arbitru? Sau putem să-l apucăm cu toate responsabilitățile lui și să spunem: „Eu am experimentat puterea unei decizii greșite?” Este puternică! Unii dintre voi ați luat decizii greșite grav; noi toți am luat unele decizii greșite, și încă trăim cu ele.

Da, dar puterea unei decizii luate corect, poate fi la fel de puternică, și nu numai pentru câțiva zeci de ani, ci pentru veșnicie.

 Există o responsabilitate care vine odată cu libera alegere, de aceea să nu privim cu ușurință această responsabilitate.

Să mergem la Apocalipsa 19.7:

„Să ne bucurăm, și să ne veselim, și să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soția Lui s-a pregătit.”

Ce a făcut aceasta? Alegerea! Alegerea pe care o face Mireasa. Ea trebuie să facă o alegere așa cum a făcut Estera când a ales ce va lua cu ea pentru a-l întâlni pe împărat. Această Mireasă are de ales. Ei i s-a dat haina, i-a fost prezentată, haina de nuntă i-a fost dată. Profetul a fost aici ca să îmbrace Mireasa în haina Cuvântului, dar această Mireasă are de ales să se pregătească. Acum, altcineva a pregătit-o, dar ea trebuie să ia acest Cuvânt și să-L pună în ea; trebuie să se alinieze cu voia lui Dumnezeu, cu dorința lui Dumnezeu, cu Cuvântul lui Dumnezeu pentru această epocă. Această Mireasă, această Soție, a avut…

Cine se bucură? Tot cerul se bucură. De ce se bucură? Pentru că această Mireasă s-a pregătit. Prieteni, noi avem de făcut o alegere, iar eu vreau să aleg Cuvântul. Să ne ridicăm cu toții în picioare și să ne rugăm.

Dragă, Doamne Isuse, Îți mulțumesc pentru Cuvântul Tău! Doamne, ești atât de milostiv cu noi că am ajuns la acest timp de sfârșit, iar Tu ai deschis Pecețile și ne-ai dezvăluit tainele, ne-ai explicat epocile bisericii și știm dispensațiile din trecut. Știm ce ai făcut în timpul lui Moise, ce ai făcut în zilele lui Ieremia; ce ai făcut prin judecători; ce ai făcut în cele șapte epoci ale bisericii, Tu ai deschis totul pentru ca noi să învățăm și să beneficiem de ele. Doamne, Tu ne-ai arătat poziția noastră, ne-ai arătat cât de veșnică este poziția noastră, cât este de sigură, iar prin intermediul unui profet ne-ai arătat cum funcționează Viața și ce trebuie să facem în această viață pentru a-Ți fi plăcuți Ție.

Doamne, Te rog să ne ajuți pe fiecare dintre noi. Ajută-mă Doamne, să-mi predau viața din nou; ajută-mă să folosesc această putere a liberului arbitru ca să aleg voia Ta. Doamne, continuă să ne descoperi voia Ta, continuă să ne arăți Cuvântul Tău, descoperă-L încontinuu, ca să știm pe ce cale să mergem. Ajută-ne Doamne, să luăm întotdeauna decizia corectă, ajută-ne să alegem din propria noastră dorință exact calea corectă care este calea Ta, Doamne, și dă-ne mai mult din Duhul Tău, ca să ne ajuți să depășim ispitele acestei lumi. Ajută-ne să alegem calea Ta, căci aceasta este dorința noastră, să alegem calea Ta.

Dumnezeule, lasă ca consecințele acestor alegeri să aibă efect deplin în viața noastră și în viața celor din jurul nostru.

Te iubim, Doamne, și Te rugăm să ne binecuvântezi și să ne ajuți în timp plecăm de aici. Ajută-ne să înțelegem cine suntem, epoca în care trăim și mediul în care suntem, scopul pentru care suntem în acest mediu, cum lucrează și cum funcționează și cum putem interacționa cu acesta, astfel încât să poți obține cel mai mare beneficiu, Doamne, și să ai calea Ta în noi.

O, Doamne, ajută-ne să rămânem consacrați și predați Ție, ca să obții glorie din viețile noastre, deoarece dorința noastră, Doamne, este să mergi cu noi. Te rugăm aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.