vorbită de rabinul Ricardo Cortez
„B-re’shiyt bara Elohim ‘et hashamayim v’et ha’aretz.” „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.” (Geneza 1.1)
La mijlocul acestui verset alcătuit din şapte cuvinte ebraice, după: „B-re’shiyt bara Elohim…” („La început Dumnezeu…”) urmează al patrulea cuvânt: „‘et”, care este netradus. Acest al patrulea cuvânt: „‘et” este alcătuit de fapt din nouă litere: „Aleph” (א) şi „Tav” (ת).
Sintagma „Aleph-Tav” (את) are scop gramatical şi indică exact subiectul acestei propoziţii, dar aceste două litere nu formează un cuvânt, ci mai degrabă exprimă o înţelegere. Aceasta este de fapt principala diferenţă care există între limba ebraică şi limbile care se bazează pe limba greacă, cum este de exemplu limba engleză. În timp ce greaca şi engleza au o alcătuire statică, rigidă, limba ebraică este mult mai cursivă, promovând mai degrabă înţelegerea cât mai clară a sensului cuvântului decât o construcţie îngrijită a cuvintelor care formează o frază.
Simbolul „Aleph-Tav” (את) a fost lăsat de la început sub ochiul liber, începând cu sulurile ebraice scrise de mâna lui Moise şi a profeţilor, iar mai târziu copiate de către cărturari timp de mii de ani într-o ebraică modernă. Dar deşi a fost văzut de toţi, nu a fost tradus nici de Septuaginta greacă, nici de latina vulgară, de versiunea King James sau de alte traduceri ale Bibliei pentru că s-a considerat că nu este un cuvânt. Cu toate acestea, aşa cum vom vedea în continuare, plasarea acestor două litere ebraice în Scripturi are nişte implicaţii foarte adânci care merg până departe.
„Aleph” (א) este prima literă a alfabetului ebraic, iar „Tav” (ת) este ultima literă a alfabetului. Astfel, punerea acestor două litere pline de semnificaţii în locuri strategice în cadrul multor versete din Scripturile ebraice arată o desăvârşire absolută şi o împlinire deplină, pentru că este ca şi cum am spune: „De la Alfa la Omega, de la A la Z sau de la Primul la Ultimul”.
Dacă citim Scripturile ebraice, putem vedea că în scrierile originale simbolul „Aleph-Tav” (את) este asociat cu Numele lui Dumnezeu, IHVH, în sute de locuri.
- – Un exemplu îl avem în Geneza 13.10, unde este vorba despre Sodoma şi Gomora:
„…Înainte de a nimici Domnul (IHVH) Sodoma şi Gomora…”
În scrierile originale, pentru cuvântul „Domnul” din acest verset, găsim tetragrama „IHVH” după care este pus simbolul „Aleph-Tav” (את) „”.
- – Un alt exemplu îl găsim în Exod 20.11:
„…de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.” În textul original aici scrie: „…de aceea a binecuvântat (IHVH asociat cu sintagma „Aleph-Tav” (את) ziua de odihnă şi a sfinţit-o.”
Învăţaţii evrei au căzut de acord că în scrierile originale scrise în limba ebraică, prima literă a alfabetului „Aleph” înseamnă „putere”, iar ultima literă a alfabetului, litera „Tav” este „semnul sau simbolul legământului”. Aceasta înseamnă că luat literal sau textual, simbolul „Aleph-Tav” (את) înseamnă „Puterea Legământului” şi a fost introdus în scrierile ebraice pentru a scoate în evidenţă lucrările lui IHVH (IaHVeH, Elohim) cu privire la Legământul Său, aşa cum au fost ele relatate în scrierile originale.
a – Din perspectiva ebraică, aceste două litere regăsite în primul verset al Bibliei: „La început Dumnezeu a făcut Aleph-Tav (את) …”, ne arată că primul lucru pe care l-a creat Elohim sunt literele prin care a venit la existenţă orice formă de viaţă şi orice lucru.
Evreii tradiţionalişti cred că Elohim a trebuit să creeze mai întâi alfabetul pentru că de fapt, literele alfabetului ebraic au format Tora, Cuvântul lui IaHVeH care, potrivit cuvintelor lui IHVH, este IHVH Însuşi în formă de literă.
De fapt, dacă citim ceea ce scrie în Geneza 1, aflăm că tot ce s-a creat în primele şase zile, cu excepţia animalelor şi a omului, a fost creat din materia care a fost deja creată în versetul 1.
Aceasta este aceeaşi afirmaţie pe care o găsim şi în Ioan 1.1 unde scrie:
„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.” Sau: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Elohim, şi Cuvântul era Elohim.” Orice evreu care ar auzi aceste cuvinte ar spune „Amin” din toată inima.
El ar spune: „La început era Cuvântul (Aleph-Tav), şi Cuvântul era cu Elohim, şi Elohim era Cuvântul (Aleph-Tav).”
Aceste cuvinte au fost exprimate în Tora, de aceea, Cuvântul, Tora, este sursa Vieţii.
În traducerile Bibliei, Geneza 1.1 se înţelege: „La început, Dumnezeu a creat de la A la Z”, sau „Dumnezeu a făcut totul de la A la Z, de la început la sfârşit”, pentru că literele ebraice care au alcătuit cuvintele sunt pietrele de zidărie ale Vieţii.
a – Pe de altă parte, există o taină şi în acelaşi timp o controversă care înconjoară simbolul „Aleph-Tav” (את) pentru că un număr mare de credincioşi au fost captivaţi de posibilitatea că acest simbol folosit în cadrul textelor ebraice este în legătură cu Mesia.
Mulţi învăţaţi evrei se rezumă să explice primul verset al Genezei aşa cum am relatat mai sus, dar pentru că noi credem în Mesia, trebuie să mergem mai departe.
Desigur, aceasta nu înseamnă că ei nu au dreptate, pentru că în parte au, dar există mult mai multe descoperiri ale Scripturilor, iar noi trebuie să le înţelegem pe toate.
Aşa cum am spus la început, tema mea din seara aceasta este „Taina Aleph-Tav”.
În limba greacă „Aleph” este „Alfa”, iar „Tav” este „Omega”.
Mulţi creştini au auzit despre Alfa şi Omega, dar foarte puţini ştiu despre corespondentul lor din limba ebraică, adică despre „Aleph” şi „Tav”.
Ceea ce nu ştiu mulţi creştini este că simbolul „Aleph-Tav” (את), apărea în vechile scrieri ebraice şi era foarte bine înţeles. Şi iudaismul modern înţelege acest principiu, dar vechii rabini îl înţelegeau şi mai bine.
Simbolul „Alfa şi Omega” sau „Aleph şi Tav” se regăseşte pentru prima dată în Geneza şi este al patrulea cuvânt din primul verset:
„Bereshit (1) bara (2) Elohim (3) et, adică „Aleph- Tav” (את) (4). Ce ne spune aceasta?
Numărând primele patru cuvinte, înţelegem că Mesia care este Aleph-Tav, va veni pe pământ la sfârşitul primilor patru mii de ani. De fapt, întregul Plan de răscumpărare şi de mântuire al lui Dumnezeu se află în acest prim verset al Bibliei, în contextul sintagmei Aleph-Tav, apoi Se va întoarce la sfârşitul celor şase mii de ani pentru a restitui cerul şi pământul. De unde ştim aceasta? Care este al şaselea cuvânt din acest verset. Al cincilea cuvânt este „hashamayim”, iar al şaselea cuvânt este „v’et”, adică literele: Vav-Aleph-Tav. Litera „Vav” (ו) arată ca şi un cârlig, ceea ce ne spune că la sfârşitul celor şase mii de ani, Mesia Se va întoarce pentru a face legătura dintre cer şi pământ.
Aşadar, din aceste două simboluri obţinem o învăţătură despre prima şi a doua venire a Domnului.
Unul din primele lucruri pe care trebuie să le înţelegem când privim spre Noul Testament este că Ioan este singurul care ne-a oferit o mărturie despre Alfa şi Omega, despre Cuvânt.
În Ioan 1.1 scrie:
„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.
Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El.” (v. 3).
Ceea ce este interesant aici este că Ioan face o legătură între Geneza 1.1 şi Ioan 1.1 şi face acelaşi lucru cu Apocalipsa. Cărţile lui Ioan sunt singurele cărţi în care Mesia apare ca şi Alfa şi Omega, adică Aleph-Tav.
Cartea Apocalipsei Îl descoperă pe Mesia cu un alt titlu, aici spunându-se că El este Alfa şi Omega:
„Eu sunt Alfa şi Omega (Aleph şi Tav), Începutul şi Sfârşitul”, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.”
Ceea ce vom face în continuare este să cercetăm Scripturile ca să vedem unde găsim simbolul „Aleph-Tav” cu semnificaţia de „Începutul şi Sfârşitul” şi unde îl regăsim inscripţionat în text.
Aşa cum am spus deja, în limba ebraică, simbolul „Aleph-Tav” (את), sau „Alfa şi Omega” îl găsim inscripţionat în primul verset din Geneza:
„B-re’shiyt bara Elohim ‘et (Aleph-Tav) hashamayim v’et ha’aretz.”
În gramatica ebraică, „et” (Aleph-Tav) indică direct spre un subiect sau spre un obiect şi îl vom regăsi de şase sute de ori în Tora, fiind legat de un alt cuvânt care indică un obiect, un subiect şi scoţând în evidenţă cuvântul de care este ataşat. Dar în Geneza şi în alte locuri din Scriptură, simbolul „Aleph-Tav” (את), este de sine stătător şi nu a fost tradus.
Aşadar, în limba ebraică avem şapte cuvinte:
„B-re’shiyt bara Elohim ‘et (Aleph-Tav) hashamayim v’et ha’aretz.”, dar în traducerile noastre scrie:
„La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.” În niciuna din aceste traduceri, nu regăsim simbolul „Aleph-Tav” (את) tradus în text şi având o aşezare de sine stătătoare, iar dacă vom studia acest lucru, vom observa că învăţaţii evrei văd acest simbol ca fiind ceva caracteristic gramaticii ebraice.
Pe măsură ce păşim în înţelegerea rabinică a acestei taine şi anume: de ce în Geneza 1.1 avem un „Aleph-Tav” de sine stătător care nu a fost tradus în nici o altă traducere sau Biblie din lume, „Aleph” fiind prima literă a alfabetului, iar „Tav” fiind ultima, adică „Începutul şi Sfârşitul”, adică Cuvântul, ne întrebăm de ce aceste două litere se regăsesc în primul verset al Bibliei?
Apoi, vedem că în Ioan 1.1, Ioan face referire la Cuvânt deoarece „Aleph-Tav” cuprind tot Cuvântul, adică toate cele douăzeci şi două de litere ale alfabetului. Înţelegeţi?
Astfel, în continuare dorim să studiem şi să vedem unde anume în Scripturile ebraice regăsim simbolul „Aleph-Tav” (את) de sine stătător.
În gramatica ebraică, în multe texte îl regăsim legat de un alt cuvânt, dar în şase sute unsprezece locuri din Scripturile ebraice îl regăsim de sine stătător şi fără să fie tradus.
Aşadar, vom păşi încet, dar tot mai adânc.
Prima întrebare care se ridică este:
- – De ce numai apostolul Ioan a scris despre „Aleph-Tav” adică despre „Alfa şi Omega”? De ce numai Evanghelia lui Ioan şi cartea Apocalipsei care a fost scrisă tot de el, sunt singurele cărţi care ne dau indicii despre cine este Ieshuah (Isus) cu adevărat? Astfel, el nu Îl prezintă ca Profet, cum o fac ceilalţi apostoli, ci Îl prezintă ca fiind Elohim; el spune că Ieshuah este Aleph-Tav, Începutul şi Sfârşitul.
Numai Evanghelia lui Ioan şi cartea Apocalipsei vorbesc despre Ieshuah ca fiind Primul şi Ultimul. Niciunul dintre ceilalţi apostoli nu-L prezintă aşa cum a făcut-o Ioan.
De ce a făcut Ioan aceasta? De ce el ştia mai mult decât ştim noi?
În Matei 18.16 scrie:
„Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.”
Cu alte cuvinte, acesta este un principiu biblic. Ce înseamnă aceasta? Că Biblia va confirma sau va întări întotdeauna ceea ce spune într-un verset, printr-un alt verset sau prin viaţa unui bărbat din Ea. Este vorba de un martor, iar în Biblie vom avea întotdeauna doi sau trei martori care vor întări cele spuse într-un verset.
Dacă aşa stau lucrurile, cum se face că apostolul Ioan ne aduce o mărturie care este diferită de mărturia celorlalţi apostoli? Ca să primim mărturia lui, noi avem nevoie de încă unul sau doi martori, pentru că acesta este principiul Bibliei.
Ceea ce vom face în continuare este să pătrundem în Scripturi ca să vedem şi să înţelegem ceea ce a înţeles şi Ioan.
a – Mai întâi, vom merge în Levitic 26.3, unde vom vedea ceva ce scrie numai în limba ebraică:
„Dacă veţi urma legile Mele, dacă veţi păzi poruncile Mele şi le veţi împlini…”
În limba ebraică, acest verset începe cu litera „Aleph (א)” adică:
„אDacă veţi urma legile Mele, dacă veţi păzi poruncile Mele şi le veţi împlini…”
După cum ştim, „Aleph (א)” este prima literă a alfabetului ebraic.
a – De la versetul 3 vom merge la versetul 13:
„Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care v-am scos din ţara Egiptului, care v-am scos din robie; Eu am rupt legăturile jugului vostru şi v-am făcut să mergeţi cu capul ridicat.”
Ceea ce este interesant, este că versetul acesta începe cu litera „Tav (ת)”:
„תEu sunt Domnul, Dumnezeul vostru (în limba ebraică scrie: „Eu sunt IaHVeH, Elohim…”), care v-am scos din ţara Egiptului, care v-am scos din robie; Eu am rupt legăturile jugului vostru şi v-am făcut să mergeţi cu capul ridicat.”
Un alt lucru interesant este că aici, IaHVeH vorbeşte despre binecuvântare, iar această binecuvântare rostită în zece versete, începe cu litera „Aleph (א)” şi te termină cu litera „Tav (ת)”.
De asemenea, observăm că binecuvântarea începe în versetul 3 şi se încheie în versetul 10, adică este rostită de-a lungul a şapte versete. „Şapte (7) este numărul desăvârşirii, al împlinirii”.
Cum am spus deja, versetul 3 începe cu litera „Aleph (א)”, iar versetul 13 cu litera „Tav (ת)”.
Cine este „Aleph-Tav” (את)? Ieshuah. Şi ce a spus Ieshuah?
„Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.” (Ioan 14.15). De ce a spus aceasta? Ca să avem parte de binecuvântările Sale.
Ceea ce aş vrea să mai scot în evidenţă din textul citit, este că ultimul Cuvânt din versetul 13 a fost tradus: „…cu capul ridicat”, dar în limba ebraică scrie: „…cu capul înălţat”.
Ce ne spune aceasta? Că dacă Îl vom urma pe Ieshuah, vom fi înălţaţi.
Să mergem mai departe.
a – În Luca 24.27 scrie:
„Şi a început de la Moise şi de la toţi prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.”
Întrebarea care se ridică cu privire la noi este: De ce noi nu putem face la fel?
Când a deschis Scripturile, Ioan L-a văzut pe Mesia pretutindeni. Astfel, când Ieshuah i-a spus: „La început a fost Cuvântul, şi Cuvântul era cu Elohim…”, pentru Ioan nu a fost ceva nou. Este ceva nou pentru noi deoarece nu aparţinem acelei culturi şi nu avem cunoştinţele pe care le aveau ei. De unde ştim aceasta? Pentru că în primul secol de după Mesia, evreii aveau ceea ce numeau „Textele Targumice” care erau „comentariile aramaice” sau „comentariile explicative ale Torei”, care erau scrise în limba aramaică.
Ceea ce nu ştiu mulţi oameni este că aceste „Texte Targumice” erau nişte suluri autoritare care se citeau împreună cu Tora în sinagogile din primul secol.
Aşadar, rabinii mergeau la sinagogă, deschideau Tora şi citeau din ea, după care citeau din „textele Targumice”, iar ceea ce vedeau în ebraică, vedeau şi în comentariile din aramaică.
Să luăm un exemplu:
În Geneza 3.8 scrie: „Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei…”
În Textele Targumice s-a pus întrebarea: „Cine umbla prin grădină în răcoarea zilei?
Textele Targumice spun că „Adam a auzit Glasul Cuvântului, al Logosului, care umbla prin grădină în răcoarea zilei.”, ceea ce este foarte important. De ce? Pentru că atunci când Ioan a adus descoperirea că Ieshuah este Cuvântul, cei din primul secol au înţeles foarte bine Cine era El. Înţelegeţi? Ei au citit tot timpul în sinagogă aceste lucruri şi le-au înţeles foarte bine.
Deci, Ioan a spus foarte clar: „Acest Om, Ieshuah, este Cuvântul. El este Cel care a fost de la început, El este Mesia Cel făgăduit pe care Îl aşteptam.”
a – Acum vom merge la un alt text. Luca 24.44-45:
„Apoi, le-a zis: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi.”
Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile.”
Aceasta le-a spus Ieshuah, celor doi ucenici, când le-a deschis mintea ca să înţeleagă Scripturile. Ceea ce trebuie să înţelegem noi este că toată Tora, profeţii şi Psalmii vorbesc despre El.
Acest lucru ne este întărit şi de ceea ce scrie în Fapte 17.2-3:
„Pavel, după obiceiul său, a intrat în sinagogă. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi,
dovedind şi lămurind că Hristosul trebuia să pătimească şi să învieze din morţi. „Şi acest Isus, pe care vi-L vestesc eu”, zicea el, „este Hristosul”.”
Întrebarea care se ridică acum este: Unde scrie clar în Vechiul Testament că Mesia va muri şi va învia în trei zile? Unde scrie aceasta „negru pe alb” în Vechiul Testament? Nu scrie nicăieri, ci trebuie să înţelegem prin descoperirea Scripturilor.
Unde scrie negru pe alb că Mesia va veni din seminţia lui Iuda? Desigur, lucrul acesta este scris în Geneza 49.10:
„Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui, până va veni Şilo.”
Aici nu scrie clar: „până va veni Mesia”. Şi atunci de unde ştim că este vorba despre Mesia? Pentru că rabinii au luat cuvintele: „Iavo Şilo”, adică: „până va veni Şilo” şi au făcut valoarea lor numerică. Ceea ce au găsit este că valoarea numerică a lui „Iavo Şilo” este egală cu valoarea numerică a cuvântului „Mesia”, adică 358. Astfel, au ajuns la înţelegerea unor comori ascunse din Tora.
În limba ebraică, cuvântul „Tora” cuprinde un „Tav” (ת), un „Vav” (ו), un Resh (ר) şi un „Hei” (ה): „תּוֹרָה” şi se traduce: „învăţătură, Decalog, Lege.”
Partea interesantă este că valoarea numerică a cuvântului „Tora” este 611, iar simbolul „Aleph-Tav” este regăsit de sine stătător de 611 ori în toată Tora. Nu este interesant?
Aşadar, Ieshuah este Cuvântul (Aleph-Tav). El a dat Tora la Muntele Sinai, iar valoarea numerică a cuvântului Tora, 611, este egală cu numărul 611, adică de câte ori este regăsit simbolul „Aleph-Tav” sau „Alfa şi Omega” în Cuvântul dat de Ieshuah. Este aceasta o coincidenţă? Nu cred.
Să mergem mai departe. Ce obţinem dacă luăm numărul „611” şi adunăm cifrele care îl compun?
6+1+1 = 8
Ce înseamnă cifra opt (8) în Biblie? Un nou început şi înviere, adică Viaţă veşnică. Ce ne spune aceasta? Că în Tora, în Cuvânt, avem Viaţă veşnică: un nou început şi înviere. Cine este Ieshuah? Tora vie, Cuvântul viu. Ce ne descoperă aceasta? Textele ebraice ne descoperă măreţia lui IaHVeH sau Elohim prin Ieshuah, Fiul Său, ben Adam.
a – Rabinii spun că „Aleph-Tav” reprezintă „Desăvârşire şi Încheiere”. Acest lucru este foarte important pentru că este ceea ce spune iudaismul rabinic în scrierile vechi.
Ceea ce nu au observat însă mulţi rabini este că în Psalmul 40.7 scrie:
„Atunci am zis: „Iată-mă că vin!” – în sulul cărţii este scris despre mine.”
Acest verset se referă la Tora, la Cuvântul făcut viu, la Ieshuah, la Mesia.
Aşadar, dacă rabinii spun că „Aleph-Tav” înseamnă „Desăvârşire şi Încheiere”, noi trebuie să înţelegem că Ieshuah Se află pretutindeni, în toată Tora. Cu alte cuvinte, dacă cercetăm Tora şi profeţii şi înţelegem lucrurile care au fost spuse despre El, Îl putem vedea pretutindeni.
Îl putem vedea în povestea lui Avraam. Să-l luăm, de exemplu, pe Isaac. De ce Îl preumbreşte Isaac pe Ieshuah? Isaac Îl simbolizează pe Mesia înainte ca El să vină.
De unde ştim aceasta? Avem un tată şi un fiu, iar tatăl îşi duce fiul ca să-l dea jertfă pe un altar. Cine a cărat lemnele pe munte? Isaac. Cine a dus crucea pe Muntele Măslinilor? Ieshuah.
Isaac nu s-a împotrivit să meargă cu tatăl său şi nu s-a împotrivit când a fost pus pe altar, ci a fost gata să-şi dea viaţa de bunăvoie, ascultându-şi tatăl. Dar ce s-a întâmplat cu Isaac după această întâmplare? Nu mai auzim nimic despre el, practic dispare din povestea Genezei până în momentul când se pregăteşte să-şi ia o mireasă.
Aşadar, Mesia a mers sus pe cruce, a purtat crucea, Şi-a dat viaţa de bunăvoie, pentru a-Şi asculta Tatăl, iar apoi a dispărut din poveste până când Se va întoarce înapoi pentru a-Şi lua Mireasa.
Vedeţi? În Vechiul Testament avem umbra, iar în Noul Testament avem împlinirea.
Aşadar, când Mesia le-a deschis ochii la apostoli ca să înţeleagă Scripturile, El le-a deschis ochii să înţeleagă aceste tablouri care vorbeau numai despre El.
a – Acum vom merge în Deuteronom 11.26, unde scrie:
„Iată, pun azi înaintea voastră binecuvântarea şi blestemul.”
Ceea ce vreau să subliniez este că înainte de cuvântul „binecuvântare”, care în limba ebraică este „habatut”, în textul original găsim simbolul „Aleph-Tav” (את), dar dacă mergem puţin mai jos la versetul 28 care spune:
„…blestemul, dacă nu veţi asculta de poruncile Domnului Dumnezeului vostru şi dacă vă veţi abate de la calea pe care v-o dau în ziua aceasta şi vă veţi duce după alţi dumnezei pe care nu-i cunoaşteţi.”, vedem că cuvântul „blestem” nu este precedat de „Aleph-Tav” (את).
Aşadar, ce putem vedea aici? Noi vom fi binecuvântaţi numai dacă Îl urmăm pe „Aleph-Tav” (את) adică pe Ieshuah. De aceea apare simbolul „Aleph-Tav” (את) ataşat de cuvântul „binecuvântare”.
Nu aceasta a spus El?
„…Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14.6). De ce? Pentru că El este atât Jertfa de ispăşire, cât şi Marele Preot care face ispăşirea.
Să mergem mai departe.
a – În Templu şi în Cortul Întâlnirii, marele preot comunica cu IaHVeH prin „Urim şi Tumim”. Urim şi Tumim erau pietrele de pe pieptarul marelui preot şi însemnau „Lumină şi Desăvârşire”.
„Urim” începe cu litera „Aleph (א)” şi înseamnă „Lumină”, iar „Tumim” începe cu litera „Tav (ת)” şi înseamnă „Desăvârşire”.
Aşadar, evreii puteau comunica cu Tatăl numai prin Urim şi Tumim, adică prin „Aleph-Tav” sau „Alfa şi Omega”, şi putem vedea aceasta încă din zilele Cortului întâlnirii.
Înţelegeţi cât de mare este însemnătatea acestor lucruri?
„…Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” Chiar şi rabinii tradiţionalişti credeau că nimeni nu putea merge la Împărat decât prin Cuvânt. Astfel, în Cortul întâlnirii, marele preot comunica cu IaHVeH prin Urim şi Tumim, adică prin „Aleph-Tav, Începutul şi Sfârşitul. Aceste pietre reflectau Lumina pe pieptar unde se aflau numele copiilor lui Israel, iar dacă numele lor se lumina, ei ştiau dacă trebuiau să meargă sau să nu meargă la război.
Aceasta s-a întâmplat numai după plecarea lui Moise pentru că în timpul când Moise se afla pe pământ, Domnul îi vorbea faţă în faţă. De aici înţelegem că „Alfa şi Omega, Ieshuah, este Lumina lumii; dar El este şi Desăvârşirea, El este Marele preot, Începutul şi Sfârşitul, şi nimeni nu poate merge la Tatăl decât prin El. Noi putem vedea toate aceste simboluri privind la Cort şi la slujba care se făcea în Cort.
Să mergem mai departe.
a – Marele preot era uns cu litera „Tav (ת)” pe Muntele Măslinilor. De fiecare dată când trebuia uns un mare preot în Israel, era dus pe Muntele Măslinilor şi acolo era uns pe tot capul, aşa că untdelemnul curgea pe umerii săi, iar pe frunte era uns cu untdelemn în forma literei „Tav (ת)”, care în vechime arăta ca o cruce. Aşadar, Muntele Măslinilor era muntele ungerii.
Să ne întoarcem puţin la Ioan 1.1 şi să înlocuim cuvântul „Cuvânt” cu simbolurile „Aleph-Tav” (את), pentru că în acest verset Ioan face referire la Geneza 1.1.
Să privim deci textul acesta înlocuind „Cuvântul” cu simbolul „Aleph-Tav” (את):
„La început era Aleph-Tav, şi Aleph-Tav era cu Dumnezeu, şi Aleph-Tav era Dumnezeu.
Toate lucrurile au fost făcute prin El…” Prin cine? „…prin Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul, prin El, Cuvântul; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.”
Cine este acest „EL”? „El este Cuvântul, adică Aleph-Tav sau Alfa şi Omega”, cum avem în traducerea greacă.
Acum să mergem puţin la început, adică în Geneza „:
„Berashit bara Elohim et (את)…” „Et” este „Alfa şi Omega” sau „Aleph-Tav”, iar limba ebraică ne învaţă că această sintagmă este un indicator direct spre un subiect sau spre un obiect. Cu alte cuvinte, de aici înţelegem că lumea a fost creată de „Aleph-Tav (את)” sau „Alfa şi Omega”, cum Îl avem tradus în limba greacă. Este exact aceeaşi mărturie pe care o avem în Ioan 1.1. Amin.
Deci, ce am învăţat până aici?
Noi am învăţat că „Aleph-Tav” (את) este „Alfa şi Omega”, Începutul şi Sfârşitul şi că în limba ebraică „et” este de fapt „Aleph-Tav”(את), dar nu a fost tradus în nicio limbă din lume.
În Tora şi în profeţi există 611 locuri în care „Aleph-Tav (את)” are un înţeles de sine stătător, o aşezare de sine stătătoare şi face parte din gramatica ebraică.
Unul dintre aceste locuri este Geneza 1.1. Astfel, în traducerile noastre avem:
„La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.”, iar în limba ebraică avem şapte cuvinte:
„B-re’shiyt bara Elohim ‘et (Aleph-Tav) hashamayim v’et ha’aretz.”
a – Ceea ce este interesant este faptul că Ioan aduce aceeaşi mărturie spunând că Omul Ieshuah (Omul Isus) este acel „ET” care nu a fost tradus în nicio altă limbă; că El este „Alfa şi Omega sau Aleph-Tav cum Îl avem în ebraică; că El este Începutul şi Sfârşitul.
Aceasta este o afirmaţie foarte puternică deoarece atunci când a spus că Ieshuah este Cuvântul, Ioan a spus de fapt că „Ieshuah este Creatorului cerurilor şi al Pământului”.
Această mărturie este foarte mare, dar o putem dovedi cu Scriptura?
Pentru aceasta, vom merge în Apocalipsa 1.18 unde scrie:
„Eu sunt Alfa şi Omega (Aleph-Tav (את)), Începutul şi Sfârşitul”, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic (El shaddai).”
Aici, El nu Se descoperă ca Ieshuah, ci ca Începutul şi Sfârşitul, ca Alfa şi Omega, ca Cel ce vine călare pe un cal.
Ceea ce omit creştinii cu privire la versetul acesta este că aici, Ieshuah nu S-a descoperit în limba greacă, ci în limba ebraică, şi că El Se descoperă la un nivel de înţelegere atât de adânc, încât nu înţelegem nimic dacă nu mergem la textul original, adică la cel scris în ebraică.
a – Acum aş vrea să mergem mai departe la Cuvântul „Adevăr” care în limba ebraică este „Emet”, adică: „Aleph (א) – Mem (מ) – Tav (ת)” – prima literă a alfabetului ebraic: Aleph (א); litera din mijloc a alfabetului: Mem (מ) şi ultima literă a alfabetului: Tav (ת).
Este foarte interesant faptul că în paleo-ebraică,
– litera „Aleph” arată ca şi capul unui viţel şi înseamnă „Puterea lui IaHVeH”;
– litera Mem (מ) care este litera de la mijloc înseamnă „taină”, „a descoperi apele vii” sau „pântec”.
Nu a spus Ieshuah: „Cine crede în Mine (adică: „cine bea din Mine”), din inima lui (adică: „din pântecul lui”) vor curge râuri de apă vie cum zice Scriptura.”? (Ioan 7.38).
– litera Tav (ת) este ultima literă a cuvântului „Adevăr” şi ultima literă a alfabetului ebraic şi înseamnă „semn”, „legământ”, iar în paleo-ebraică sau în ebraica pictografică, Tav (ת) arată ca şi o cruce.
Aşadar, ce ne spune cuvântul „Adevăr” – „EMeT” prin literele: „Aleph (א) – Mem (מ) – Tav (ת)”?
Cuvântul „Adevăr” ne spune că Puternicul Cârmuitor care va veni în Numele lui IaHVeH, va fi încercat (capul de viţel simbolizează Jertfa) şi va fi judecat la mijlocul Bibliei pentru că valoarea numerică a literei „Mem” este „40”, numărul judecăţii, dar prin Jertfirea Sa, El ne va aduce „Apă vie – Viaţă veşnică” şi „Noul Legământ făcut în sângele Său”.
Aceasta este însemnătatea cuvântului „Adevăr -Emet” şi de aceea a spus Ieshuah:
„Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14.6).
Această afirmaţie este foarte importantă deoarece dacă luăm aceste trei cuvinte: „Calea”, „adevărul” şi „Viaţa” şi le cercetăm în profunzime, vom vedea că ne conduc la Tora, adică la Cuvântul lui Dumnezeu.
Ce înseamnă aceasta? Că Cuvântul lui Dumnezeu este Calea, Adevărul şi Viaţa.
De ce a spus Ieshuah că El este Calea, Adevărul şi Viaţa? Pentru că în Apocalipsa 1.8 scrie că „El este Începutul şi Sfârşitul, Aleph şi Tav, Cel ce era, Cel ce este, Cel ce vine, Cel Atotputernic”.
Care am spus că sunt literele ce formează cuvântul „Adevăr – EMeT”?
– Aleph (א) – Cel ce era;
– Mem (מ) – Cel ce este;
– Tav (ת) – Cel ce vine. El, Ieshuah este Adevărul.
a – Acum, haideţi să vedem cum Se va numi Mesia la a doua Sa venire. Pentru aceasta, vom merge în Apocalipsa 1.8 unde scrie:
„Eu sunt Alfa şi Omega (Aleph-Tav (את)), Începutul („Aleph (א)) şi Sfârşitul (Tav (ת)) ”, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este (Mem (מ)), Cel ce era („Aleph (א)) şi Cel ce vine (Tav (ת)) , Cel Atotputernic (El shaddai).”
De ce va avea numai atunci aceste titluri? Pentru că acum, în prezent, Ieshuah face lucrarea de Mare Preot, de Mijlocitor, dar când va veni pe nori, El va veni călare pe un cal alb, ca Împărat al împăraţilor.
Atunci, El nu Se va mai numi Ieshuah (Isus), ci se va numi „Aleph-Tav (את)”, Cuvântul, Adevărul, adică „et”.
– În Apocalipsa 1.17 scrie:
„Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine şi a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi („Aleph (א)) şi Cel de pe urmă (Tav (ת)).”
Aceasta este o mărturie mare. De ce? Pentru că acum trebuie să mergem în Scripturi să vedem unde-L găsim pe Cel dintâi („Aleph (א)) şi pe Cel de pe urmă (Tav (ת)) şi cum S-a descoperit El.
– În Apocalipsa 22.13 scrie:
„Eu sunt Alfa („Aleph (א)) şi Omega (Tav (ת)), Cel dintâi („Aleph (א)) şi Cel de pe urmă (Tav (ת)), Începutul („Aleph (א)) şi Sfârşitul (Tav (ת))”.
– În Apocalipsa 21.6 scrie:
„Apoi mi-a zis: „S-a isprăvit! Eu sunt Alfa („Aleph (א)) şi Omega (Tav (ת)), Începutul(„Aleph (א)) şi Sfârşitul (Tav (ת)). Celui ce îi este sete îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii.”
Aşa cum am văzut deja, este acelaşi lucru pe care L-a spus Ieshuah în Ioan 14.6:
„Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”
Vedeţi cât de clar ne tălmăcesc Scripturile identitatea lui Mesia?
a – Acum, haideţi să mergem în Vechiul Testament şi să vedem unde Îl regăsim pe Aleph-Tav (את) Începutul şi Sfârşitul?
– Isaia ni-L descoperă pe Aleph-Tav (את) în Isaia 41.4:
„Cine a făcut şi a împlinit aceste lucruri? Acela care a chemat neamurile de la început, Eu, Domnul (IaHVeH), Cel dintâi şi Acelaşi până în cele din urmă veacuri.”
Cuvântul „început” din acest verset este foarte important pentru că în limba ebraică este cuvântul „bereishit” iar cuvântul „bereishit” este legat de Geneza 1.1.
Tot aici în Isaia 41.4, Isaia spune: „…Eu, Domnul (IaHVeH), Cel dintâi şi Acelaşi până în cele din urmă veacuri.”
Ceea ce nu s-a tradus aici, dar continuă în textul ebraic original este ce scrie după „Acelaşi până în cele din urmă veacuri”, adică: „Eu sunt Acela (Anohi).”
Vedeţi? În timp ce cartea Apocalipsei ne descoperă că Ieshuah este Cel dintâi (Aleph – Alfa) şi Cel de pe urmă (Tav – Omega), în cartea lui Isaia ni se spune că Cel dintâi (Aleph) şi Cel de pe urmă (Tav) este IaHVeH. Înţelegeţi?
Fiul (Ieshuah), care este arătarea în trup de carne a lui Elohim sau trupul omenesc al lui Elohim, poartă Numele Tatălui (IaHVeH). Înţelegeţi ce spun?
– În Isaia 44.6 scrie:
„Aşa vorbeşte Domnul, Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul lui, Domnul oştirilor: „Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă şi, afară de Mine, nu este alt Dumnezeu.”
Să citim acest text aşa cum este scrie în limba ebraică:
„Aşa vorbeşte IaHVeH, Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul lui, IaHVeH Savaot: „Eu sunt Cel dintâi (Aleph) şi Cel de pe urmă (Tav) şi, afară de Mine, nu este alt Elohim.”
Acest verset este foarte important deoarece vedem că IaHVeH Savaot, Cel care este Cel dintâi (Aleph) şi Cel de pe urmă (Tav) este numit Răscumpărătorul nostru.
Dar cum va veni Mesia când Se va descoperi poporului Israel? El va veni ca Împărat, ca Izbăvitor al poporului Său şi îi va omorî pe vrăjmaşii Israelului. El va veni să-Şi răscumpere poporul. Este de fapt acelaşi tablou ca în cartea Exodului, când Îngerul lui IaHVeH a eliberat poporul din robia Egiptului, l-a ocrotit şi l-a călăuzit.
– În Isaia 48.12 scrie:
„Ascultă-Mă, Iacove! Şi tu, Israele, pe care te-am chemat! Eu, Eu sunt Cel dintâi (Aleph) şi tot Eu sunt şi Cel din urmă (Tav)…”
Cine este „Aleph şi Tav” sau „Alfa şi Omega”? Fără să greşim, putem spune că „Aleph şi Tav” care este „Calea, Adevărul şi Viaţa, este Ieshuah.
Să citim mai departe:
„Mâna Mea a întemeiat pământul şi dreapta Mea a întins cerurile: cum le-am chemat, s-au şi înfăţişat îndată.” (v. 13).
a – În limba ebraică, simbolul Aleph-Tav (את) poate fi găsit în locuri specifice din Tora.
Astfel, unul dintre ele este Deuteronom 6.4-5:
„Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn.
Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta.”
În limba ebraică, în textul original scrie:
„Să iubeşti pe et (את – Aleph-Tav), IaHVeH Elohim…”
Să luăm tot versetul pentru că atunci vom înţelege mai bine:
„Ascultă, Israele! IaHVeH Elohim al nostru, este singurul Elohim.
Să iubeşti pe Aleph-Tav (Alfa şi Omega) IaHVeH, Elohim al tău , cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta.” Nădăjduiesc că veţi înţelege.
– În Deuteronom 18.18 vom găsi din nou simbolul „Aleph-Tav”. Acest lucru este foarte important, pentru că aceasta este o profeţie foarte mare care vorbeşte despre venirea unui Profet care va fi ca şi Moise:
„Le voi ridica din mijlocul fraţilor lor un proroc ca tine, voi pune cuvintele Mele în gura lui şi el va spune (va vorbi) tot ce-i voi porunci Eu.”
Ceea ce nu vedem în traducerea acestui text, dar scrie în ebraică este că simbolul „Aleph-Tav” a fost pus chiar după cuvântul „va vorbi”: „…el va vorbi et (את) tot ce-i voi porunci Eu.”
Dar Cine este Cel care va vorbi? Cine este acest Profet? Bineînţeles, va fi un profet ca Moise, dar acest „Aleph-Tav” inclus în text ne spune că Profetul va fi „Aleph-Tav, Începutul şi Sfârşitul”. Acest lucru se poate vedea numai în textul ebraic.
„Le voi ridica din mijlocul fraţilor lor un proroc ca tine, voi pune cuvintele Mele în gura lui şi el va spune (את) tot ce-i voi porunci Eu.”
Mă urmăriţi?
– „Şi dacă cineva nu va asculta de cuvintele Mele, pe care le va spune el…” Cine este „el”? Profetul. Şi Cine este Profetul identificat în textul ebraic? „Aleph-Tav(את)”. „…în Numele Meu, Eu îi voi cere socoteală.”
Ce a spus Ieshuah? „Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine.” (Ioan 7.16).
Cu alte cuvinte: „…voi pune cuvintele Mele în gura lui şi el va spune…” Cât de desăvârşit!
– Să continuăm cu versetul 20:
„Dar prorocul care va avea îndrăzneala să spună în Numele Meu(את) un cuvânt pe care nu-i voi porunci să-l spună sau care va vorbi în numele altor dumnezei, prorocul acela să fie pedepsit cu moartea.”
Este interesant că după „Numele Meu” găsim din nou simbolul „Aleph-Tav” (את).
– În Isaia 53.6 scrie:
„Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui(את) nelegiuirea noastră, a tuturor.”
Noi ştim că tot capitolul 53 din Isaia vorbeşte despre Mesia. Iudaismul modern spune că acest capitol vorbeşte despre Israel, dar învăţaţii evrei din vechime, scrierile vechi scrise de ei, mărturisesc clar că acest text vorbeşte despre Mesia.
Ceea ce vreau să subliniez este că simbolul „Aleph-Tav (את)” apare şi în versetul acesta, după cuvintele „asupra Lui (את)”.
Despre Cine se vorbeşte aici? Despre Mesia. Dar Cine este Mesia? Alfa şi Omega (Aleph-Tav).
– Un alt loc în care găsim simbolul „Aleph-Tav (את)” este cartea lui Zaharia:
„Eu le-am zis: „Dacă găsiţi cu cale, daţi-Mi plata; dacă nu, nu Mi-o daţi!” Şi Mi-au cântărit, ca plată(את)”, treizeci de arginţi.” (Zaharia 11.12).
Deci, imediat după cuvântul „plată”, chiar înainte de cuvintele: „treizeci de arginţi” găsim din nou simbolul „Aleph-Tav (את)”.
Pentru Cine au plătit ei treizeci de arginţi? Pentru „Aleph-Tav (את)”, adică pentru Mesia.
– În Zaharia 13.7 scrie:
„Scoală-te, sabie, asupra păstorului Meu şi asupra omului care îmi este tovarăş! zice Domnul oştirilor. Loveşte pe păstor(את), şi se vor risipi oile!” Şi Îmi voi întoarce mâna spre cei mici.”
În textul acesta, găsim din nou simbolul „Aleph-Tav (את)” după cuvântul „păstor(את)”.
Aşadar, pe Cine au lovit ei? Pe Aleph-Tav (את) care este Păstorul cel bun. Nu a spus Ieshuah că El este Păstorul cel bun? Ba da. Noi găsim aceasta în Ioan 10.11:
„Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi.”
În timpul sărbătorii Paştelui, Ieshuah face referire la ceea ce spune Zaharia aici, dar trebuie să fim foarte atenţi la text pentru a înţelege ceea ce spune.
Să citim deci Matei 26.31:
„Atunci, Isus le-a zis: „În noaptea aceasta, toţi veţi găsi în Mine o pricină de poticnire, căci este scris: „Voi bate Păstorul, şi oile turmei vor fi risipite.”
Vedeţi legătura dintre cele două texte? După cum am arătat, în limba ebraică simbolul „Aleph-Tav (את)” este inserat imediat după cuvântul „păstor(את)”. Dar Cine este Păstorul? Ieshuah care este „Aleph-Tav (את)”.
Puteţi înţelege? Pentru mine aceste versete sunt foarte importante deoarece dovedesc că toată Tora vorbeşte clar despre El, despre Ieshuah.
– În continuare, vom merge în Zaharia 12.10 care este un verset minunat:
„Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului un duh de îndurare şi de rugăciune şi îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu şi-L vor plânge amarnic, cum plânge cineva pe un întâi născut.”
Foarte interesant este faptul că cuvântul „Mine” din expresia: „…îşi vor întoarce privirile spre Mine…” nu există în textul ebraic, ci a fost adăugat ulterior. Dar cum scrie în textul ebraic original?
„…îşi vor întoarce privirile spre את (Aleph-Tav), pe care L-au străpuns.”
Textul acesta din Zaharia vorbeşte despre Mesia.
În Talmudul babilonean găsim un comentariu foarte interesant referitor la textul acesta:
Rabinii se întreabă: „Care este cauza plânsetului lor?” Şi tot ei dau răspunsul:
„Cauza este că L-au străpuns pe Mesia, Fiul lui Iosif.”
Vedeţi? Chiar şi cei care au scris scrierile vechi considerau textul din Zaharia 12.10 ca fiind un text mesianic.
Pentru a înţelege mai bine întrebuinţarea şi semnificaţia simbolului „Aleph-Tav (את)”, în continuare îl vom urmări în scrierile ebraice.
- – De exemplu, dacă citim viaţa lui Iacov şi a lui Esau, începând cu capitolul 25 din Geneza, vom vedea că atât Iacov, cât şi Esau, la începutul vieţii lor aveau simbolul Aleph-Tav(את) în faţa numelui. Dar ultima dată când vedem simbolul Aleph-Tav(את) folosit în faţa numelui lui Esau este în Geneza 27.1-4 unde scrie:
„Isaac îmbătrânise şi ochii îi slăbiseră, aşa că nu mai vedea. Atunci a chemat pe אתEsau, fiul lui cel mai mare, şi i-a zis: „Fiule!” „Iată-mă”, i-a răspuns el.
Isaac a zis: „Iată, am îmbătrânit şi nu ştiu ziua morţii mele.
Acum dar, te rog, ia-ţi armele, tolba şi arcul, du-te la câmp şi adu-mi vânat.
Fă-mi o mâncare, cum îmi place mie, şi adu-mi s-o mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul meu înainte de a muri.”
Aşa cum citim, în ziua aceea, Isaac l-a chemat pe Esau şi l-a trimis să meargă să vâneze ceva pentru el ca să-i poată da binecuvântarea.
Deşi numele lui Esau apare de încă şaptezeci şi opt de ori în Tora, simbolul „Aleph-Tav (את)” continuă să fie pus numai în faţa numelui lui Iacov. De ce acest simbol nu mai apare în faţa numelui lui Esau? Pentru faptul că aşa cum scrie mai jos, binecuvântarea dreptului de întâi născut a fost luată de la el.
Motivul pentru care Esau nu mai are simbolul „Aleph-Tav (את)” în faţa numelui său după Geneza 27.1 este explicat în Geneza 25.34, unde scrie:
„Astfel şi-a nesocotit Esau dreptul de întâi născut.” Interesant este faptul că în textul ebraic simbolul „Aleph-Tav (את)” apare la sfârşitul numelui şi nu la începutul lui:
„Astfel şi-a nesocotit Esau את dreptul de întâi născut.”
- – O altă relatare care ne arată importanţa simbolului „Aleph-Tav (את)”, o avem în cartea lui Rut.
Numele „Rut” apare de douăsprezece ori în carte. De zece ori, adică înainte de a fi răscumpărată, simbolul „Aleph-Tav (את)” nu apare niciodată ataşat numelui ei, dar după ce este răscumpărată de către Boaz, simbolul „Aleph-Tav (את)” apare în faţa numelui ei:
„Boaz a zis: „În ziua în care vei cumpăra ţarina din mâna Naomei, o vei cumpăra în acelaşi timp şi de la אתRut, Moabita, nevasta celui mort, ca să ridici numele mortului în moştenirea lui.” (Rut 4.5). Şi Rut 4.13:
„Boaz a luat pe אתRut, care i-a fost nevastă, şi el a intrat la ea…”
Din aceste două exemple se vede clar că simbolul „Aleph-Tav (את)” are legătură cu răscumpărarea, cu legământul făcut cu IaHVeH.
De fapt, de fiecare dată când vedem acest simbol ataşat unui nume, unui loc, unui popor sau unui alt lucru, face referire la legământul lui Dumnezeu cu un om sau cu un popor.
- – Iosua 2.10 ne vorbeşte despre minunile de la Marea Roşie:
„Fiindcă am auzit cum, la ieşirea voastră din Egipt, Domnul a secat înaintea voastră apele Mării Roşii şi am auzit ce aţi făcut celor doi împăraţi ai amoriţilor dincolo de Iordan, lui Sihon şi Og, pe care i-aţi nimicit cu desăvârşire.”
În textul ebraic avem:
„…la ieşirea voastră din Egipt, אתDomnul a secat înaintea voastră…”, ceea ce arată că lucrările minunate, minunile de la Marea Roşie, au fost făcute de Domnul prin „Aleph-Tav” את , adică prin Cuvântul Său.
- – În ce priveşte lupta de la Ierihon şi biruinţa pe care a avut-o Iosua, în capitolul 6, citim următoarele:
„Când vor suna lung din cornul de berbec şi când veţi auzi sunetul trâmbiţei, tot poporul să scoată mari strigăte…” (v. 5).
În limba ebraică avem:
„Când vor suna lung din cornul de berbec şi când veţi auzi אתsunetul trâmbiţei tot poporul să scoată mari strigăte…”, iar în versetul 20, unde avem împlinirea poruncii, scrie:
- – „…Când a auzit poporul sunetul trâmbiţei, a strigat tare, şi zidul s-a prăbuşit; poporul s-a suit în cetate, fiecare drept înainte…”
În textul ebraic, înaintea cuvântului „sunetul trâmbiţei” apare din nou simbolul „Aleph-Tav” את:
„…Când a auzit poporul אתsunetul trâmbiţei a strigat tare, şi zidul s-a prăbuşit; poporul s-a suit în cetate, fiecare drept înainte…”
Apariţia simbolului „Aleph-Tav” את înaintea cuvintelor „sunetul trâmbiţei”, ne arată că mai întâi a sunat Aleph-Tav din trâmbiţa Sa, iar israeliţii I s-au alăturat şi au prăbuşit zidurile cetăţii.
Mergând mai departe, în Iosua 6.27 scrie:
„Domnul a fost cu Iosua şi i s-a dus vestea în toată ţara.”
- – În ebraică, avem din nou:
„אתDomnul a fost cu Iosua şi i s-a dus vestea în toată ţara.”
Cine a fost cu Iosua? Domnul şi Aleph-Tav, adică Domnul şi Cuvântul Său.
- – Celebrul verset din Iosua 24.15 spune:
„…Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului.”
În limba ebraică, în acest verset, simbolul „Aleph-Tav” apare din nou în faţa cuvântului: „Domnul”:
„…Cât despre mine, eu şi casa mea vom slujiאת Domnului.”, ceea ce scoate încă o dată în evidenţă faptul că noi venim la Tatăl prin Aleph-Tav, prin Mesia, întărind astfel cuvintele spuse de El în Ioan 14.6 unde scrie:
„Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” Amin.
Nădăjduiesc că v-au plăcut aceste taine minunate.
Pacea Domnului să fie cu voi toţi. Amin.