UN PROFET CA MOISE

Pace vouă şi bine aţi venit la serviciul de astăzi. Ştiu că felul în care îmi prezint predica este puţin diferit de felul celorlalţi, însă fac aceasta fiindcă vreau să vă ţin conectaţi şi în subiect. Aşadar, vă rog să fiţi atenţi, iar dacă pierdeţi ceva din ceea ce voi spune, mergeţi înapoi la înregistrare şi ascultaţi încă o dată.

Pentru mine este o mare onoare şi un privilegiu să fiu un slujitor al Celui Preaînalt şi să pot veni în casele voastre ca să vă predic Cuvântul Său.

Subiectul meu din această zi este: „Un profet ca Moise!”

Motivul pentru care am ales să vorbesc despre subiectul acesta este că fiind un învăţător al Torei, după ce am aflat şi Mesajul Învăţătorului nostru Mesia, mulţi evrei mi-au adresat următoarea întrebare: „Ieshuah Mesia este Profetul aşteptat? Este El Profetul pe care-L aşteaptă iudaismul tradiţionalist?”

De curând, un iudeu tradiţionalist m-a provocat să dovedesc că Ieshuah este un Profet ca Moise, iar astăzi vreau să fac aceasta.

Ceea ce vom face în continuare este să dovedim aceasta mergând pe principiul tiparelor, al tipologiilor sau simbolurilor. Când spun aceasta, mă gândesc la faptul că, de exemplu, povestea lui Isaac este o preumbrire a lui Mesia; povestea lui Iacov Îl preumbreşte pe Mesia; povestea lui Iosif Îl preumbreşte pe Mesia ca Răscumpărător; povestea lui Avraam Îl preumbreşte pe Mesia, arătându-ne cum va face El răscumpărarea fiinţei umane.

Aşadar, vreau să înţelegeţi că voi intra în acest subiect folosindu-mă de simboluri.

Motivul pentru care evreii nu cred în Ieshuah, este că noi îi învăţăm pe oameni unele lucruri care sunt împotriva Cuvântului. Astfel, dacă vrem să-L prezentăm pe Mesia ca Răscumpărătorul şi Salvatorul nostru, trebuie să-L prezentăm în aşa fel încât fraţii noştri evrei să poată înţelege.

Vreau să spun încă o dată, că noi nu încercăm să-i convertim pe evrei la creştinism, dar ei trebuie să se întoarcă la Cuvântul lui Dumnezeu şi să se pocăiască aşa cum trebuie s-o facă şi creştinismul. Dar, ca să le putem transmite Mesajul răscumpărării şi pentru ca ei să poată vedea că Ieshuah este cu adevărat Profetul din Deuteronom, că El este cu adevărat Mesia, mai întâi trebuie să răspundem la câteva întrebări ridicate de ei.

• – Vom începe cu Luca 24.27 unde scrie:

„Şi a început de la Moise şi de la toţi prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.”

Prima întrebare care se ridică este: „Ieshuah este într-adevăr Mesia?”

Din versetul pe care tocmai l-am citit, iese la suprafaţă un lucru foarte important şi anume, că Ieshuah a început de la Moise şi de la proroci şi le-a tălmăcit celor doi ucenici, tot ce era scris cu privire la El, adică la Mesia. Dar, vă rog să vă amintiţi că atunci când a fost Mesia pe pământ, nu exista Noul Testament; nici când erau pe pământ Petru, Pavel, Iacov şi ceilalţi apostoli, nu exista Noul Testament, ceea ce înseamnă că ei mergeau prin sinagogi şi-L predicau pe Mesia din suluri, din Scripturi, adică din Vechiul Testament.

Atunci ce îmi spune mie acest verset? Acest verset îmi spune că dacă Îl cunosc cu adevărat pe Mesia, trebuie să pot face şi eu ceea ce au făcut Pavel, Petru, Iacov, Ioan şi toţi ceilalţi apostoli, adică să deschid Scripturile şi să-L vestesc pe Mesia din Vechiul Testament.

În cartea Faptelor scrie că atunci când Pavel intra în sinagogi, de exemplu când a mers la cei din Berea, el deschidea Scripturile, sulurile, şi dovedea că Isus este Mesia cel aşteptat. Putem face şi noi aceasta? Putem merge în faţa unui rabin şi să-i dovedim din suluri că Ieshuah este Mesia, fără să cităm Isaia 53?

Ştiaţi că profetul Iona este un simbol al lui Mesia? Ştiaţi că atunci când a făcut referire la moartea şi învierea Sa, Isus a spus că va sta în mormânt trei zile şi trei nopţi, aşa cum a stat Iona trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului? Este interesat, iar rabinii ştiu aceasta.

Să mergem mai departe.

• – În Luca 24.44-45 scrie:

„Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi.”

Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile.”

Se spune că în Vechiul Testament există trei sute de profeţii referitoare la Mesia, dar dacă mergem mai adânc, vom vedea că de fapt sunt mai multe. Dacă vom merge adânc în Scripturi, vom vedea că există mai multe taine despre care oamenii nu predică niciodată.

Aşadar, astăzi vom dovedi că Ieshuah este Profetul despre care a vorbit Moise, iar pentru aceasta vom studia cu atenţie anumite texte, deoarece Ieshuah a trebuit să spună anumite cuvinte care să fie nişte indicii ajutătoare care să ne arate că El este Profetul.

Întrebarea care se ridică este: De ce evreii nu cred că Ieshuah este Profetul trimis de IaHVeH?

Vă reamintesc că astăzi nu vom vorbi despre El ca Mare Preot, ca Împărat, ca Mielul de Paşti, nu ne vom referi la niciunul din aceste atribute ale Sale, ci vom vorbi numai despre El ca Profet. Ceea ce trebuie să dovedim este că dacă Ieshuah este Profetul despre care vorbeşte Moise, atunci El trebuie să fie în totul ca Moise, iar pentru aceasta vom lua viaţa lui Moise şi viaţa lui Ieshuah, le vom pune faţă în faţă şi vom vedea dacă se suprapun sau nu. Dacă nu se aseamănă, înseamnă că Ieshuah nu este Profetul făgăduit despre care a vorbit Moise şi ca urmare, nu poate fi Mesia.

• – Potrivit învăţăturii ebraice, Moise este etalonul prin care este verificat fiecare profet, ceea ce înseamnă că şi Profetul trimis de IaHVeH trebuie să fie ca Moise.

Astfel, în Deuteronom 18.18-20, avem o profeţie care este citată de fiecare rabin:

„Le voi ridica din mijlocul fraţilor lor un proroc ca tine, voi pune cuvintele Mele în gura lui şi el le va spune tot ce-i voi porunci Eu.

Şi dacă cineva nu va asculta de cuvintele Mele, pe care le va spune el în Numele Meu, Eu îi voi cere socoteală.

Dar prorocul care va avea îndrăzneala să spună în Numele Meu un cuvânt pe care nu-i voi porunci să-l spună sau care va vorbi în numele altor dumnezei, prorocul acela să fie pedepsit cu moartea.”

Aşadar, orice proroc care se ridică şi spune că El este Mesia, trebuie să corespundă cu versetele de aici sau este un mincinos.

„…un proroc ca tine.” Aici, Dumnezeu, Cel care a rostit aceste cuvinte, îi spune lui Moise că Profetul acela trebuie să fie ca el.

Ceea ce este interesant aici, este că după verbul: „va spune את”: „…cuvintele Mele pe care le va spune את …”, din versetul 18, vom găsi două litere evreieşti care au un înţeles de sine stătător. Este vorba de simbolul „Aleph-Tav את”, sau „Alfa şi Omega”, cum îl regăsim tradus în Noul Testament. Acesta este unul din cele şase sute unsprezece locuri din Tora, în care aceste două litere (את) au un înţeles de sine stătător. De ce? Pentru că ele reprezintă un indicator spre un subiect. În gramatica limbii ebraice, ele ne îndreaptă atenţia spre următorul cuvânt.

Aşadar, aceste două litere (et) sau „Aleph-Tav” (את) apar în anumite locuri din Tora, dar nu au fost traduse în nici o altă limbă din lume. Aceste două litere care au fost puse aici, ne indică faptul că Profetul care va vorbi cuvintele lui IaHVeH este de fapt „Aleph-Tav”, Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul.

• – Aici, vreau să vă spun ceva, vouă, creştinilor, şi vă rog să nu mi-o luaţi în nume de rău deoarece ştiu că intenţiile voastre sunt bune, însă vă vorbesc din perspectiva unui evreu: din păcate, astăzi voi nu aveţi înţelegerea adevărată pentru a le arăta evreilor, Cine este Mesia, prin faptele voastre. Noi, evreii, avem tradiţii moştenite, şi aici este problema.

Interesant este faptul că în Deuteronom 13.1-2, scrie:

„Dacă se va ridica în mijlocul tău un proroc sau un visător de vise care-ţi va vesti un semn sau o minune

şi se va împlini semnul sau minunea aceea de care ţi-a vorbit el zicând: „Haidem după alţi dumnezei – dumnezei pe care tu nu-i cunoşti – şi să le slujim!…”

Aşadar, dacă voi, creştinilor, Îl vestiţi pe Mesia, dar sărbătoriţi nişte sărbători care nu au fost rânduite de Dumnezeu: Crăciunul, Paştele, cum le sărbătoriţi voi, etc., despre care Biblia nu spune nimic, evreii se vor uita la voi şi vor spune că prin faptele voastre le dovediţi că Mesia pe care Îl slujiţi, nu este Mesia pe care Îl aşteaptă ei.

În versetul 3 scrie:

„…să n-asculţi cuvintele acelui proroc sau visător de vise, căci Domnul, Dumnezeul vostru, vă pune la încercare ca să ştie dacă iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru.”

Înţelegeţi ce vreau să spun? Dacă mergeţi în Israel, dar prin viaţa şi faptele voastre nu puteţi dovedi că Mesia pe care Îl slujiţi voi este Mesia pe care Îl aşteptăm noi, atunci noi, ca evrei nici nu ne vom uita la voi. De ce? Pentru că Cuvântul Domnului impune un stil de viaţă, adică nu se rezumă numai la a spune: „Îl iubim pe Domnul!”, ci trebuie să umblaţi în Cuvântul Său, adică să trăiţi, să faceţi ceea ce spune El, fiindcă aceasta ne va arăta dacă umblaţi cu adevărat în ascultare şi în credinţă.

Aşadar, Ieshuah este sau nu este Profetul trimis de IaHVeH?

Pentru aceasta, trebuie să cercetăm Scripturile şi să dovedim că Ieshuah este Mesia (Unsul), adică un Profet ca Moise.

▪ – Vom merge mai întâi în Ioan 12.49, unde scrie:

„Căci Eu n-am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El Însuşi Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc.”

Din textul acesta aş vrea să subliniez cuvintele: „Tatăl, care M-a trimis…”

Vă amintiţi ce am citit în Deuteronom 18.18? Că Tatăl, IaHVeH, Îl va trimite pe acest Profet care va fi ca Moise.

Tot în Deuteronom 18.18 scrie că Profetul trimis de Tatăl va vorbi Cuvintele Tatălui, iar ceea ce spune Ieshuah în Ioan 12.49: „…El Însuşi Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc.”, se suprapune perfect peste cuvintele din Deuteronom 18.18: „…voi pune cuvintele Mele în gura lui şi el le va spune tot ce-i voi porunci Eu.” Amin.

▪ – Acum vom merge în Ioan 5.23-24, unde scrie:

„…pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul nu cinsteşte pe Tatăl, care L-a trimis.

Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.”

Vedeţi? Aceste cuvinte le găsim în toate Scripturile. El era Cuvântul Domnului trimis de Tatăl pentru a aduce, a învăţa Vestea cea bună a Evangheliei.

▪ – Să mergem mai departe în Ioan 5.30:

„Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.”

Din nou expresia: „Sheliah”, sau: „care M-a trimis” rămâne importantă în Noul Testament.

▪ – În versetul 36 scrie:

„Dar Eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan, căci lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le săvârşesc, tocmai lucrările acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis.”

▪ – În Ioan 7.16 scrie:

„Isus le-a răspuns: „Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine.”

Aceste cuvinte sunt o mare provocare, deoarece prin ele, Ieshuah spune de fapt că dacă ceea ce spune El nu se aliniază în totul cu Scripturile, înseamnă că nu a fost trimis de Tatăl. Acestea sunt unele dintre lucrurile care ne permit să ajungem la o înţelegere mai adâncă a Torei şi a profeţilor.

• – Acum, vom merge mai departe şi vom vedea felul în care simbolizează viaţa lui Moise, prima şi a doua venire a lui Mesia:

– Moise s-a descoperit în faţa fraţilor săi, dar prima dată a fost respins de ei. Când a venit însă a doua oară, s-a înfăţişat înaintea lor cu putere şi în Numele lui IaHVeH, ca Izbăvitor al lui Israel.

– Când S-a descoperit pentru prima dată în faţa fraţilor Săi, Isus a fost respins de ei, dar când Se va arăta a doua oară, El va veni în Numele lui IaHVeH, ca Răscumpărător al lui Israel.

Aşadar, Moise s-a descoperit înaintea fraţilor săi, dar a fost respins şi astfel a mers în pustie, iar patruzeci de ani mai târziu s-a întors ca izbăvitor al lor şi i-a scos pe copiii lui Israel din robia egipteană.

Ø – Unul dintre comentariile din „Midrash Rabbah” care este un comentariu rabinic, ne oferă o observaţie cu privire la Moise şi la Mesia. Iată ce scrie acolo:

„Iubitul meu mi-a vorbit şi mi-a spus: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău.” (Exod 20.2). O altă interpretare a acestui text este: „Preaiubitul meu seamănă cu o căprioară”. (Cântarea cântărilor 2.9).

Aici, rabinii au adus o interpretare despre rolul lui Mesia şi care este legătura dintre El şi Moise. Astfel, rabinul Isaac a spus:

„Israelul I-a spus Celui sfânt: „Binecuvântat să fie El, Stăpânul Universului. Tu ai spus că prima dată vei veni la noi ca o căprioară care apare şi apoi dispare: „Preaiubitul meu seamănă cu o căprioară”. La fel a apărut şi a dispărut şi primul izbăvitor.”

Vedeţi legătura pe care au făcut-o rabinii între Moise, care a apărut şi apoi a dispărut asemenea unei „căprioare”, şi Mesia, care va apărea şi apoi va dispărea?

Nu s-a întâmplat exact aşa? Isus a venit la prima Sa venire, dar apoi a dispărut şi noi nu L-am mai văzut timp de două mii de ani.

Ø – Aş vrea să vă mai împărtăşesc ceva ce se regăseşte în scrierile de la Marea Moartă:

„Cât despre lucrările făcute de Domnul nostru, care este Mesia, când va veni El va vindeca bolnavii, va învia morţii şi va aduce vestea bună celor sărmani.”

Este interesant, nu-i aşa? Aceste suluri au fost scrise înainte de venirea lui Mesia şi vestesc ce va face El când va veni: va învia morţii, va vindeca bolnavii şi va aduce Vestea bună.

Aceasta este ceea ce ne spun manuscrisele de la Marea Moartă şi este exact ceea ce a făcut Ieshuah la prima Sa venire. Astfel, ele sunt un martor al lucrărilor pe care le-a făcut Mesia. Dacă lucrările făcute de Mesia nu s-ar alinia cu ceea ce este scris în Scripturi şi cu dovezile din primul secol, aceasta ar dovedi că El nu este Mesia, dar ele dovedesc că El este Mesia!

Ø – Un alt paragraf pe care-l regăsim în Midrash este:

„Aşa cum s-a întâmplat cu primul izbăvitor, Moise, aşa va fi şi cu cel din urmă, Mesia: aşa cum primul izbăvitor s-a descoperit mai întâi iudeilor şi apoi s-a retras, la fel este şi cu Cel de-al doilea Izbăvitor, cu Mesia: El Se va descoperi israeliţilor, după care Se va retrage pentru un timp.”

Pentru mine, această afirmaţie este uimitoare. Este uimitor să vezi că în Midrash există o asemenea mărturie în care Mesia este comparat cu Moise.

Nădăjduiesc că cele relatate până acum v-au stârnit atenţia, deoarece în continuare vom intra în alte lucruri minunate şi vom compara viaţa lui Moise cu viaţa lui Isus. Aceasta este dovada de care avem nevoie pentru a le arăta fraţilor noştri evrei că noi Îl slujim pe adevăratul Mesia.

Aş vrea să vă spun ceva: Iudaismul modern nu-L vede pe Ieshuah aşa cum Îl vedem noi: ca Mesia, Unsul lui IaHVeH, Profetul făgăduit. De ce aceasta? Pentru că, din păcate, noi provenim dintr-un sistem care a moştenit o mulţime de minciuni, aşa cum scrie în Ieremia 16.14-21:

„De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: «Viu este Domnul, care a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel!»

Ci se va zice: «Viu este Domnul, care a scos pe copiii lui Israel din ţara de la miazănoapte şi din toate ţările unde-i izgonise!» Căci îi voi aduce înapoi în ţara lor, pe care o dădusem părinţilor lor.

Iată, trimit o mulţime de pescari, zice Domnul, şi-i vor pescui, şi, după aceea, voi trimite o mulţime de vânători şi-i vor vâna pe toţi munţii şi pe toate dealurile şi în crăpăturile stâncilor.

Căci ochii Mei sunt cu luare-aminte la toate căile lor; ele nu sunt ascunse înaintea Feţei Mele şi nelegiuirea lor nu este ascunsă de privirile Mele.

De aceea le voi răsplăti mai întâi îndoit nelegiuirea şi păcatul lor, pentru că Mi-au spurcat ţara, pentru că Mi-au umplut moştenirea cu trupurile moarte ale jertfelor aduse idolilor lor şi cu urâciunile lor.’”

„Doamne, tăria, cetăţuia şi scăparea mea în ziua necazului! Neamurile vor veni la Tine de la marginile pământului şi vor zice: „Părinţii noştri n-au moştenit decât minciună, idoli deşerţi, care nu sunt de niciun ajutor!’”

Cum poate omul să-şi facă dumnezei care nu sunt dumnezei?

De aceea iată că le arăt de data aceasta şi-i fac să ştie puterea şi tăria Mea, şi vor cunoaşte că Numele Meu este Domnul.”

Textul acesta este în legătură cu timpul sfârşitului şi ne spune că dacă nu-L cunoaştem pe Mesia, vom moşteni numai minciuni. Astfel, voi trebuie să înţelegeţi că noi suntem generaţia în care sunt descoperite toate lucrurile, generaţia în care este scos la iveală Adevărul. Noi suntem o generaţie privilegiată pentru că aveam oportunitatea să trăim restituirea şi să ne întoarcem la sfinţenia Domnului prin folosirea Scripturilor în contextul corect şi prin întoarcerea noastră la ascultarea de Dumnezeu, prin Isus Mesia, Fiul Său.

În continuare vom privi câteva simboluri sau umbre:

Ø – Moise şi Isus au dat poporului Pâinea venită din cer.

– Să mergem mai întâi în Exod 16.4, unde scrie:

„Domnul a zis lui Moise: „Iată că voi face să vă plouă pâine din ceruri. Poporul va ieşi afară şi va strânge cât îi trebuie pentru fiecare zi, ca să-l pun la încercare şi să văd dacă va umbla sau nu după Legea Mea.”

– În Ioan 6.33, citim următoarele despre Ieshuah:

„…căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer şi dă lumii viaţa.”

Nu este aceasta o paralelă interesantă?

Să citim mai departe:

„Doamne”, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pâine.”

Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată.” (v. 34-35).

După cum putem vedea din cele citite în Exod, Moise s-a rugat lui IaHVeH şi El a dat copiilor lui Israel pâine din cer; iar în Ioan 6 vedem că Isus Hrănea mulţimile. Aici, vedem că El le-a dat atât o hrană firească, prin faptul că a înmulţit cele două pâini şi cei cinci peşti, cât şi o Hrană duhovnicească prin faptul că El era Pâinea Vieţii, adică, Cuvântul făcut trup.

Ø – Mama lui Moise şi mama lui Isus aveau aceeaşi condiţie socială.

– Astfel, mama lui Moise se afla sub asuprirea egipteană, iar Maria era sub asuprirea romană. Ce ne spune aceasta? Că atât în povestea lui Moise, cât şi în cea a lui Isus avem aceeaşi secvenţă: mama lui Moise se afla sub asuprirea egipteană, iar Maria era sub asuprirea romană.

– O altă paralelă pe care o puteţi observa dacă citiţi Scripturile, este că la naşterea lui Moise, Faraon a poruncit uciderea tuturor copiilor de parte bărbătească, dar Moise a fost salvat:

„Faraon a dat următoarea poruncă la tot poporul lui: „Să aruncaţi în râu pe orice băiat care se va naşte şi să lăsaţi pe toate fetele să trăiască.” (Exod 1.22).

Iar la naşterea lui Isus, împăratul Irod a poruncit să fie ucişi toţi copiii de parte bărbătească sub doi ani, dar Isus a fost salvat:

„…Irod…s-a mâniat foarte tare şi a trimis să omoare pe toţi pruncii de parte bărbătească, de la doi ani în jos, care erau în Betleem şi în toate împrejurimile lui.” (Matei 2.16).

Să mergem la o altă paralelă:

Ø – Atât Moise, cât şi Isus, au părăsit Egiptul.

– Exod 2.15: „Faraon a aflat ce se petrecuse şi căuta să-l omoare pe Moise. Dar Moise a fugit dinaintea lui Faraon şi a locuit în ţara Madian. A şezut lângă o fântână.”

– Referitor la fuga lui Isus, în Matei 2.15 scrie:

„Acolo a rămas până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ce fusese vestit de Domnul prin prorocul care zice: „Am chemat pe Fiul Meu din Egipt.”

– Ceea ce vreau să adaug aici, este că textul din Osea 11.1 s-a împlinit atât cu Moise, cât şi cu seminţiile lui Israel şi cu Mesia:

„Când era tânăr Israel, îl iubeam şi am chemat pe fiul Meu din Egipt.”

Ø – Urmează o altă paralelă interesantă:

– Moise şi-a întâlnit soţia la o fântână, şi tot la fântână a întâlnit-o Isus pe samariteană, care potrivit spuselor rabinilor reprezintă cele zece seminţii ale lui Israel care au fost puse deoparte de Dumnezeu, conform Ieremia 3.8, din pricina idolatriei: „…M-am despărţit de necredincioasa Israel din pricina tuturor preacurviilor ei şi i-am dat cartea ei de despărţire…”

Este o întâlnire interesantă: Moise a întâlnit-o pe Sefora la o fântână, iar Isus a întâlnit-o pe samariteană, care reprezintă cele zece seminţii ale lui Israel, tot la o fântână.

Şi Ezechiel vorbeşte despre cele două surori, una reprezentând-o pe Samaria, iar cealaltă pe Iuda.

Dar ceea ce este interesant este că Isus i-a pus femeii o întrebare: „Unde este bărbatul tău?”

Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.” Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat.

Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.” (Ioan 4.16-18).

Dacă samariteana era un simbol al celor zece seminţii ale lui Israel care au mers în partea de nord a împărăţiei, după moartea lui Solomon, şi au fost tăiate sau despărţite de Dumnezeu fiindcă s-au amestecat cu neamurile, cine sunt cei cinci soţi ai ei? Cei cinci soţi au fost zeii egipteni, zeii babiloneani, zeii medo-persani, zeii asirienilor şi zeii grecilor. Dar cine era bărbatul cu care trăia atunci şi nu era bărbatul ei? Zeii romani.

Ţineţi minte că aici, Iuda şi Israelul erau separate, iar Ieshuah trebuie să vină ca să le reunească şi să restabilească legământul de căsătorie.

Să mergem mai departe:

Ø – Atât Moise, cât şi Ieshuah, au fost scăpaţi de moarte.

– Exod 1.15-16: „Împăratul Egiptului a poruncit moaşelor evreilor, numite una Şifra şi cealaltă Pua,

şi le-a zis: „Când veţi împlini slujba de moaşe pe lângă femeile evreilor şi le veţi vedea pe scaunul de naştere, dacă este băiat, să-l omorâţi, iar dacă este fată, s-o lăsaţi să trăiască.”

– Iar în Matei 2.16 scrie:

„Atunci, Irod, când a văzut că fusese înşelat de magi, s-a mâniat foarte tare şi a trimis să omoare pe toţi pruncii de parte bărbătească, de la doi ani în jos, care erau în Betleem şi în toate împrejurimile lui, potrivit cu vremea pe care o aflase întocmai de la magi.”

Ø – Moise a fost un prinţ, dar a renunţat la poziţia sa pentru a deveni un slujitor, iar Isus este Prinţul cerului, dar a renunţat la poziţia Sa şi a luat chip de rob.

– Evrei 11.24-24: „Prin credinţă Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon,

ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului.”

– Filipeni 2.6: „El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu,

ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.

La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.”

Aici avem o altă paralelă între Moise, care a renunţat la poziţia de viitor Faraon pe care o avea la curtea lui Faraon, şi Isus, care a fost gata să renunţe la slava Sa şi să Se smerească spunând: „Vreau să fiu un Slujitor pentru binele poporului Meu.” Astfel, Noul Testament ne mărturiseşte că Moise a fost un slujitor, şi că Isus a fost tot un Slujitor, iar Vechiul Testament întăreşte ceea ce relatează Noul Testament.

Ø – Atât Moise, cât şi Isus au fost respinşi de fraţii lor.

– În Exod 2.13-14 scrie:

„A ieşit şi în ziua următoare şi iată că doi evrei se certau. A zis celui ce n-avea dreptate: „Pentru ce loveşti pe semenul tău?”

Şi omul acela a răspuns: „Cine te-a pus pe tine mai-mare şi judecător peste noi? Nu cumva ai de gând să mă omori şi pe mine cum ai omorât pe egipteanul acela?” Moise s-a temut şi a zis: „Nu mai încape îndoială că faptul este cunoscut.”

– În Matei 27.20-22 scrie:

„Preoţii cei mai de seamă şi bătrânii au înduplecat noroadele să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare.

Dregătorul a luat cuvântul şi le-a zis: „Pe care din amândoi voiţi să vi-l slobozesc?” „Pe Baraba”, au răspuns ei.

Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus, care se numeşte Hristos?” „Să fie răstignit”, i-au răspuns cu toţii.”

Aşadar, atât Moise, cât şi Isus, au fost respinşi de fraţii lor, la îndemnul conducătorilor lor.

Ø – Moise şi-a întins mâna peste Marea Roşie şi aceasta s-a deschis, iar Isus Şi-a întins mâna peste marea înfuriată şi valurile şi vânturile s-au potolit.

– În Exod 14.21 scrie:

„Moise şi-a întins mâna spre mare. Şi Domnul a pus marea în mişcare printr-un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat marea, şi apele s-au despărţit în două.”

Noi vedem că lui Moise i s-a dat puterea să poruncească mării, iar aceasta i s-a supus pentru că el împlinea de fapt porunca lui IaHVeH. Astfel, a întins mâna dreaptă spre mare, iar aceasta s-a despărţit pentru ca el şi fraţii lui să poată trece pe partea cealaltă.

– În Matei 8.26-27 scrie:

„El le-a zis: „De ce vă este frică, puţin credincioşilor?” Apoi S-a sculat, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut o linişte mare.

Oamenii aceia se mirau şi ziceau: „Ce fel de om este acesta, de-L ascultă până şi vânturile şi marea?”

Gândiţi-vă la reacţia copiilor lui Israel când au văzut ce a făcut Moise, deoarece toţi ştiau că Moise era slujitorul lui IaHVeH.

Prin felul în care a procedat, Isus le spunea oamenilor: „Eu sunt Profetul vestit de Moise şi aşteptat de popor. Eu sunt Cel ce vine în Numele Domnului!”

Astfel, până aici, putem spune fără nici un fel de reţinere că Isus Se potriveşte în totul tiparului şi că El este Cel despre care s-a spus în Deuteronom 18.18-20: „le voi ridica un Profet ca tine”.

Ø – Moise a prefăcut apele Nilului în sânge, iar Isus a prefăcut apa în vin.

– În Exod 7.16-17 scrie:

„…şi să zici lui Faraon: „Domnul, Dumnezeul evreilor, m-a trimis la tine să-ţi spun: „Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească în pustie.” Dar iată că până acum n-ai ascultat.

Acum, aşa vorbeşte Domnul: „Iată cum vei cunoaşte că Eu sunt Domnul. Am să lovesc apele râului cu toiagul din mâna mea, şi ele se vor preface în sânge.”

– În Ioan 2.7-9 citim:

„Isus le-a zis: „Umpleţi vasele acestea cu apă.” Şi le-au umplut până sus.

„Scoateţi acum”, le-a zis El, „şi aduceţi nunului.” Şi   i-au adus.

Nunul, după ce a gustat apa făcută vin (el nu ştia de unde vine vinul acesta, slugile însă, care scoseseră apa, ştiau), a chemat pe mire.”

Aici avem o paralelă între apă şi vin. Astfel, vedem cum Moise a prefăcut apa în sânge, în timp ce Isus S-a dus la o nuntă şi a prefăcut apa în vin. Puteţi vedea paralelismul?

Ø – Atât Moise, cât şi Isus au devenit o piatră de încercare.

– În Exod 10.7 scrie:

„Slujitorii lui Faraon i-au zis: „Până când are să fie omul acesta o pacoste pentru noi? Lasă pe oamenii aceştia să plece şi să slujească Domnului, Dumnezeului lor. Tot nu vezi că piere Egiptul?”

Referitor la Isus, în 1Petru 2.8 scrie:

„…o piatră de poticnire şi o stâncă de cădere”. Ei se lovesc de ea, pentru că n-au crezut Cuvântul, şi la aceasta sunt rânduiţi.”

De aici, putem vedea neascultarea şi cârtirea copiilor lui Israel. Moise a devenit o piatră de poticnire din cauză că fusese plecat timp de patruzeci de ani. Poporul era greu asuprit şi mâncau numai resturi dar, deşi venirea lui Moise a adus o mare schimbare şi o mare izbăvire, ei au continuat să fie nemulţumiţi. Gândiţi-vă la aceasta.

Când a păşit Isus în scenă, s-a întâmplat acelaşi lucru. El a început să hrănească mulţimile, să facă vindecări, şi le-a adus eliberarea de sub robia duhovnicească a Satanei, dar cu toate acestea, oamenii s-au poticnit în El şi se întrebau Cine este Acesta? Este interesant.

Să mergem mai departe.

Ø – Atât Moise, cât şi Isus, au fost pe punctul să fie omorâţi cu pietre.

În Exod 17.4 scrie:

„Moise a strigat către Domnul şi a zis: „Ce să fac cu poporul acesta? Încă puţin, şi au să mă ucidă cu pietre.”

Iar în Ioan 8.59 citim:

„La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns şi a ieşit din Templu, trecând prin mijlocul lor. Şi aşa a plecat din Templu.”

Puteţi vedea paralela? Evreii au vrut să-l omoare cu pietre atât pe Moise, cât şi pe Mesia Isus.

Nu este interesant faptul că putem cerceta Scripturile şi să găsim cum s-a împlinit prorocia referitoare la acest Profet din Deuteronom 18: În ce Nume a venit El sau ce lucruri a făcut El? Iar ceea ce trebuie să înţelegem acum este că acesta este Etalonul prin care putem urmări viaţa acestui profet. Tot ce trebuie să facem este să urmărim viaţa lui Moise şi a lui Isus, să facem un studiu punându-le una lângă cealaltă, pentru a vedea dacă se suprapun, iar dacă viaţa lui Moise şi viaţa lui Mesia au decurs la fel, înseamnă că El este Profet făgăduit şi aşteptat. Noi am vorbit aici despre câteva principii după care Îl putem recunoaşte, dar am făcut-o într-un sens duhovnicesc.

Ø – Atât Moise, cât şi Isus au luat doisprezece oameni.

– În Deuteronom 1.23 scrie: „Părerea aceasta mi s-a părut bună şi am luat doisprezece oameni dintre voi, câte un om de fiecare seminţie.”

– În Marcu 3.13-14 scrie: „În urmă, Isus S-a suit pe munte, a chemat la El pe cine a vrut şi ei au venit la El.

A rânduit dintre ei doisprezece, ca să-i aibă cu Sine şi să-i trimită să propovăduiască.”

Aşadar, Moise a luat cu sine doisprezece oameni şi tot doisprezece oameni a ales şi Isus.

Numărul „doisprezece” este simbolul cârmuirii desăvârşite şi are la bază simbolul celor doisprezece seminţii ale lui Israel. Isus a venit pentru a restaura seminţiile lui Israel şi a luat doisprezece oameni, şi doisprezece au fost prezenţi şi la Cina de Paşti. Este interesant, nu-i aşa?

Întotdeauna când vorbesc despre aceste lucruri, mă simt foarte bine, deoarece doresc să fiţi asiguraţi că Isus este adevăratul nostru Mesia.

Ø – Atât Moise cât şi Isus şi-au ales şaptezeci de oameni.

În Numeri 11.16 scrie: „Domnul a zis lui Moise: „Adună la Mine şaptezeci de bărbaţi, dintre bătrânii lui Israel, din cei pe care-i cunoşti ca bătrâni ai poporului şi cu putere asupra lor; adu-i la cortul întâlnirii şi să se înfăţişeze acolo împreună cu tine.”

În Luca 10.1 scrie despre Isus: „După aceea, Domnul a mai rânduit alţi şaptezeci de ucenici şi i-a trimis doi câte doi înaintea Lui, în toate cetăţile şi în toate locurile pe unde avea să treacă El.”

Aşadar, aici putem vedea o altă paralelă: Moise a luat şaptezeci de oameni, un simbol al naţiunilor, iar Isus Şi-a ales şaptezeci de ucenici.

Ø – Atât Moise cât şi Isus sunt Izbăvitorii Israelului.

– În Exod 3.10 scrie: „Acum, vino, Eu te voi trimite la Faraon şi vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel.”

– În Romani 11.26 scrie: „Şi atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion şi va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov.”

Iacov este Israel. Astfel, aşa cum a fost trimis Moise pentru a fi izbăvitorul Israelului, la fel se întâmplă şi cu Isus conform mărturiei lui Pavel din Romani.

În timp ce parcurgeam aceste lucruri, am început să-mi reevaluez viaţa şi predarea faţă de Creator şi am ajuns la o concluzie: Noi suntem generaţia care am văzut şi vom vedea în continuare lucrurile mari care se vor întâmpla.

Când vom ajunge în Împărăţie, Avraam, Isaac şi Iacov vor veni la noi şi ne vor întreba: „Aţi fost acolo când a venit Mesia?” Acolo vor fi şi Ieremia, Isaia şi toţi profeţii, inclusiv Moise, şi ei ne vor întreba: „Cum a fost al doilea Exod?” Trăim nişte timpuri minunate şi suntem în pragul întâmpinării lui Mesia, cu bucurie. De aceea, este necesar să cunoaştem anumite principii biblice ca să-L putea identifica pe Mesia şi să nu fim înşelaţi de Antihrist.

Vreau să vă dau un exemplu ca să înţelegeţi ce vreau să spun: Dacă El va aduce pace în Israel, nu este adevăratul Mesia deoarece atunci când a mers Moise în Egipt ca să-i elibereze pe israeliţi, a fost haos, judecată şi moarte, iar când Se va întoarce Mesia, se va întâmpla la fel. El va aduce pacea numai atunci când Îşi va stabili Împărăţia. Dar înainte de pace, va veni războiul, necazul şi pustiirea.

Despre aceasta am vorbit până acum şi vom vorbi şi în continuare; despre paralele dintre viaţa lui Moise ca profet şi profetul din Deuteronom 18.18. De ce a fot nevoie să fie trimis un profet? Pentru că Israelul nu a vrut să audă direct cuvintele lui IaHVeH. Astfel, El a trimis un Profet ca Moise, un Om care să le vorbească Cuvântul într-un fel în care puteau să-L asculte ei. Nu aşa cum s-a întâmplat pe Muntele Sinai când Cuvintele Sale erau ca tunetul, ci în felul în care vorbeşte un om cu un alt om, iar Isus a fost Omul acela; El era Mesia cel aşteptat.

Să mergem mai departe.

Ø – Inima lui Faraon s-a împietrit aşa cum va fi împietrită şi inima oamenilor în aceste zile din urmă.

– În Exod 7.13 scrie: „Inima lui Faraon s-a împietrit şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.”

– Acum haideţi să mergem în Apocalipsa 16.9-11:

„Şi oamenii au fost dogoriţi de o arşiţă mare şi au hulit Numele Dumnezeului care are stăpânire peste aceste urgii şi nu s-au pocăit ca să-I dea slavă.

Al cincilea a vărsat potirul lui peste scaunul de domnie al fiarei. Şi împărăţia fiarei a fost acoperită de întuneric. Oamenii îşi muşcau limbile de durere.

Şi au hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor lor şi din pricina rănilor lor rele şi nu s-au pocăit de faptele lor.”

Vedeţi, oamenii din zilele din urmă vor proceda exact ca Faraon. Aşa cum am citit, Faraon a văzut toate acele lucruri dar nu s-a pocăit, ci şi-a împietrit inima, iar oamenii din aceste zile vor face la fel.

Ø – Israel nu a avut credinţă, încredere în Dumnezeu.

– În Exod 32.1 scrie: „Poporul, văzând că Moise zăboveşte să se coboare de pe munte, s-a strâns în jurul lui Aaron şi i-a zis: „Haide, fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră, căci Moise, omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a făcut!”

Este interesant că acelaşi lucru se întâmplă şi în zilele din urmă.

– Astfel, în 2Petru 3.3-4 citim:

„Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor

şi vor zice: „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!”

Acelaşi lucru se întâmplă acum. Oamenii încep să se îndoiască cu privire la venirea lui Isus, pentru că El întârzie. Dar să vă spun ceva: În vremea lui Moise, El a întârziat din cauză că oamenii nu au calculat bine timpul întoarcerii Sale. De fapt, El a întârziat numai în mintea oamenilor. IaHVeH stăpânea totul şi Moise a ştiut exact când să se reîntoarcă.

Ceea ce am putut vedea eu astăzi este că în creştinism se vorbeşte despre Răpire, iar creştinii spun că Isus poate veni oricând. Dar ce se va întâmpla dacă venirea Sa va întârzia? Oamenii se vor întoarce şi vor slăvi un alt dumnezeu, se vor închina Antihristului, aşa cum au făcut evreii când s-au închinat viţelului de aur. Este aceeaşi paralelă.

Ei fac calcule, dar vor calcula greşit, aşa cum au calculat şi evreii greşit timpul întoarcerii lui Moise de pe munte. Înţelegeţi? Acelaşi lucru se va întâmpla şi în zilele din urmă. Atunci se vor ridica mulţi batjocoritori care vor vorbi împotriva lui Mesia, fiindcă vor crede că Mesia a eşuat să vină. Dar El nu va întârzia nici o clipă, ci calculele oamenilor vor fi greşite.

Ţineţi minte că ceea ce s-a întâmplat atunci în pustie, se va întâmpla din nou astăzi. Ce înseamnă aceasta? Că noi trebuie să fim foarte atenţi şi să învăţăm din greşelile părinţilor noştri, ca să nu le repetăm. Amin.

Ø – Moise era robul Domnului şi la fel a fost Isus.

– În Psalmul 105.26 scrie: „A trimis pe robul Său Moise şi pe Aaron, pe care-l alesese.”

– Iar în Matei 12.18 citim: „Iată Robul Meu, pe care L-am ales, Preaiubitul Meu, în care sufletul Meu îşi găseşte plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El şi va vesti neamurilor judecata.”

 

Ø – Moise a fost un profet, iar Isus a fost Profetul.

Nu voi reciti versetele din Deuteronom 18.18-20, dar aş vrea să citim ceea ce scrie în Ioan 6.14, unde apostolul Ioan ne aduce o mărturie puternică:

„Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, acesta este prorocul cel aşteptat în lume.”

Vedeţi? Ei au recunoscut să Isus era Profetul aşteptat, bazându-se pe o minune.

Prin puterea lui IaHVeH, Moise le-a dat pâine şi apă, a despărţit marea, s-a întâlnit cu IaHVeH; la rândul Său, Isus a venit din ceruri, a hrănit mulţimile, le-a dat apă, iar când au văzut toate acestea, oamenii au spus că El era Profetul aşteptat.

Ceea ce putem învăţa de aici, este că noi nu putem numi pe oricine profet, bazându-ne doar pe faptul că face o minune. Nu. Dimpotrivă, Biblia spune că dacă se ridică cineva cu semne şi minuni, iar apoi zice: „Să mergem să ne închinăm altor dumnezei!”, să nu-l urmaţi!

Ţineţi minte că Dumnezeu a spus că atunci când Se va ridica un profet trimis de El, îl va legitima El însuşi. Şi atunci vă întreb: V-a spus Isus să ţineţi Crăciunul? Nicidecum! V-a poruncit să ţineţi Paştele? Nu! Dar ce a spus El? „Urmaţi Cuvântul, pentru că Cuvintele pe care vi le spun Eu, Mi-au fost date de Tatăl Meu”. Aşadar, Isus a venit pentru a întări Cuvântul lui Dumnezeu.

Ø – Moise a fost păstor, dar Isus a fost adevăratul Păstor.

– În Exod 3.1 scrie: „Moise păştea turma socrului său, Ietro, preotul Madianului. Odată, a mânat turma până dincolo de pustie şi a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb.”

Moise a crescut în casa lui Faraon, dar IaHVeH l-a luat de acolo şi l-a făcut păstor. De ce? Ca să-l pregătească pentru lucrarea pe care urma s-o facă, şi ca să-L preumbrească pe Mesia, care avea să vină să răscumpere Israelul şi să fie Păstorul turmei. Exact aceasta a făcut Moise: timp de patruzeci de ani a învăţat cum să aibă grijă de oi, dar aceasta l-a pregătit de fapt ca să ştie cum să-i conducă pe oameni.

În Ioan 10.11 scrie: „Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi.” Iar în versetul 14 citim: „Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine.”

Aici aş vrea să vă citez ceva ce am găsit într-un comentariu rabinic în legătură cu venirea lui Mesia:

„Noi Îl regăsim pe Mesia şi în Ieremia 23.4 unde scrie: „Voi pune peste ele păstori care le vor paşte; nu le va mai fi teamă, nici groază şi nu va mai lipsi niciuna din ele”, zice Domnul.”

 

Cu alte cuvinte, chiar şi rabinii au înţeles Cine va fi Păstorul; ei au înţeles că este vorba despre Mesia.

Cu alte cuvinte, viaţa lui Moise Îl preumbreşte pe Mesia. Cine sunt păstorii despre care vorbeşte Ieremia în acest verset? Oamenii care sunt după inima lui Dumnezeu, dar Mesia va fi marele Păstor.

Dar şi cartea lui Ezechiel vorbeşte despre bunul Păstor. Când Isus a rostit cuvintele din Ioan 10, El făcea de fapt referire la cele scrise în Ezechiel 34.11-12:

„Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Iată, mă voi îngriji Eu Însumi de oile Mele şi le voi cerceta!

Cum îşi cercetează un păstor turma când este în mijlocul oilor sale împrăştiate, aşa Îmi voi cerceta Eu oile şi le voi strânge din toate locurile pe unde au fost risipite în ziua plină de nori şi negură.”

Acest verset, versetul 12 nu s-a împlinit încă, ci se referă la zilele din urmă.

Să citim mai departe:

„Le voi scoate dintre popoare, le voi strânge din felurite ţări şi le voi aduce înapoi în ţara lor; le voi paşte pe munţii lui Israel, de-a lungul râurilor şi în toate locurile locuite ale ţării.

Le voi paşte pe o păşune bună şi stâna lor va fi pe munţii cei înalţi ai lui Israel; acolo se vor odihni într-un staul plăcut şi vor avea păşuni grase pe munţii lui Israel.

Eu Însumi Îmi voi paşte oile, Eu le voi duce la odihnă, zice Domnul, Dumnezeu.

Voi căuta pe cea pierdută, voi aduce înapoi pe cea rătăcită, voi lega pe cea rănită şi voi întări pe cea slabă. Dar voi păzi pe cele grase şi pline de vlagă: vreau să le pasc cum se cade.” (v. 13-16).

Vedeţi? Aici turma este Israelul, iar Păstorul este Răscumpărătorul, Mesia.

Ø – Mesia va fi înălţat mai presus decât Moise.

Acest lucru ne este spus în cartea Evreilor, dar aş vrea să vă citesc mai întâi ceea ce spun câteva comentarii referitoare la Tora:

„Mesia va fi numit „un Munte mare” pentru că El va fi mai mare decât părinţii Israelului, aşa cum scrie în Isaia 52.13: „Iată, Robul Meu va propăşi; Se va sui, Se va ridica, Se va înălţa foarte sus.”

El va fi mai înălţat decât Avraam, care a spus: „Ridic mâna spre Domnul, Dumnezeul Cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului…” (Geneza 14.22). El va fi mai mare decât Moise şi decât îngerii vestitori.”

Acest comentariu corespunde exact cu ceea ce spune Pavel în Evrei, cuvinte pe care le-a scris cu două mii de ani în urmă. Să citim deci din Evrei 3.1-6:

„De aceea, fraţi sfinţi, care aveţi parte de chemarea cerească, aţintiţi-vă privirile la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus,

care a fost credincios Celui ce L-a rânduit, cum şi Moise a fost „credincios în toată casa lui Dumnezeu”.

Căci El a fost găsit vrednic să aibă o slavă cu atât mai mare decât a lui Moise, cu cât cel ce a zidit o casă are mai multă cinste decât casa însăşi.

Orice casă este zidită de cineva, dar Cel ce a zidit toate lucrurile este Dumnezeu.

Cât despre Moise, el a fost „credincios în toată casa lui Dumnezeu”, ca slugă, ca să mărturisească despre lucrurile care aveau să fie vestite mai târziu.

Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Şi casa Lui suntem noi, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită şi nădejdea cu care ne lăudăm.”

Vedeţi? Rabinii ştiu că Mesia va fi mai mare decât părinţii lor, Avraam, Isaac şi Iacov şi mai mare decât Moise, aceasta fiind exact mărturia pe care ne-o oferă cartea Evreilor cu privire la Isus. Cu alte cuvinte, Pavel încearcă să arate cât se poate de clar că Isus este Profetul despre care vorbea Moise şi că El este Marele nostru Preot.

Ø – Moise a fost mijlocitor pentru Israel, iar Isus este Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni.

– În Exod 33.8-10 scrie:

„Când se ducea Moise la cort, tot poporul se scula în picioare; fiecare stătea la uşa cortului său şi urmărea cu ochii pe Moise, până intra el în cort.

Şi când intra Moise în cort, stâlpul de nor se cobora şi se oprea la uşa cortului, şi Domnul vorbea cu Moise.

Tot poporul vedea stâlpul de nor oprindu-se la uşa cortului; tot poporul se scula şi se arunca cu faţa la pământ la uşa cortului lui.”

Moise îndeplinea rolul de mijlocitor. Astfel, de fiecare dată când intra în Cort, poporul se ridica în picioare şi aştepta să se coboare Stâlpul de Nor, iar când Norul cobora, tot poporul se arunca cu faţa la pământ.

Vedeţi, Moise mijlocea pentru popor.

– Dar ce ne spune 1Timotei 2.5?

„Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos.”

Vedeţi? Avem aceeaşi paralelă.

Ø – Moise a făcut mijlocire pentru Israel; Isus face mijlocire pentru noi toţi.

– În Exod 32.31-33 scrie:

„Moise s-a întors la Domnul şi a zis: „Ah, poporul acesta a făcut un păcat foarte mare! Şi-au făcut un dumnezeu de aur.

Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci şterge-mă din cartea Ta pe care ai scris-o!”

Domnul a zis lui Moise: „Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi şterge din cartea Mea.”

– Acum vom merge în Romani 8.33-34, unde vom regăsi ceva interesant:

„Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi!

Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi!”

Moise a mijlocit pentru poporul Israel, dar Isus face mijlocire pentru noi toţi.

Atunci când Moise a spus: „…şterge-mă din cartea Ta pe care ai scris-o!”, El Îi spunea de fapt lui Dumnezeu că era gata să moară pentru poporul Său, că era gata să moară în locul lor, chiar dacă aceasta presupunea ca el să-şi piardă răscumpărarea şi Viaţa veşnică cu Mesia, în Împărăţie.

Dragostea lui Moise era atât de mare pentru poporul său, încât a fost dispus să-I ceară Creatorului să-l omoare pe el, în locul poporului; el cerea ca poporul să trăiască cu preţul propriei sale vieţi. Aceasta este dragostea pe care o avea Moise pentru poporul său.

Nu aceasta a făcut Isus? El a făcut acelaşi lucru; ba a făcut chiar mai mult decât atât. El a fost gata să părăsească cerurile, să vină jos într-un trup asemenea nouă, să ia asupra Sa păcatul nostru şi să ne pună din nou în legământ cu Dumnezeu. El a făcut toate acestea din dragoste pentru noi, dovedind că este bunul Păstor care-Şi căuta turma. El a fost gata să-Şi dea viaţa pentru noi, şi Şi-a dat-o, pentru ca noi să putem fi reaşezaţi ca Mireasa Sa. Aceasta este dragostea desăvârşită.

Totul a fost arătat, subliniat şi rânduit mai dinainte, în Tora şi în profeţi.

Ø – Moise a fost un om blând şi smerit, la fel ca Isus.

– Astfel, în Numeri 12.3 scrie: „Moise însă era un om foarte blând, mai blând decât orice om de pe faţa pământului.”

­– Acelaşi lucru ni se spune despre Isus în Matei 11.29:

„Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.”

Ø – Atât Moise, cât şi Isus, au fost martori credincioşi.

– În Evrei 3.5 citim următoarele despre Moise: „Cât despre Moise, el a fost „credincios în toată casa lui Dumnezeu”, ca slugă, ca să mărturisească despre lucrurile care aveau să fie vestite mai târziu.”

– Iar în Apocalipsa 3.14, citim următoarele despre Isus: „Îngerului Bisericii din Laodicea scrie-i: „Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, Începutul zidirii lui Dumnezeu…”

Ø – Moise a dat apă poporului aflat în pustie, iar Isus este Apa vie.

– Numeri 20.11: „Apoi Moise a ridicat mâna şi a lovit stânca de două ori cu toiagul. Şi a ieşit apă din belşug, aşa încât a băut şi adunarea şi au băut şi vitele.”

– Ioan 4.14: „…oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.”

În 1Corinteni 10.4 scrie: „…toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei, şi stânca era Hristos.”

Ø – Moise a fost un împărat, iar Isus este Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor.

– Pentru a vedea aceasta, mergem în Deuteronom 33.4-5:

„Moise ne-a dat legea, Moştenirea adunării lui Iacov.

El era împărat în Israel când se adunau căpeteniile poporului şi seminţiile lui Israel.”

– În 1Timotei 6.14-15 scrie:

„…să păzeşti porunca, fără prihană şi fără vină, până la arătarea Domnului nostru Isus Hristos,

care va fi făcută la vremea ei de fericitul şi singurul Stăpânitor, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor.”

Ø – Moise era judecător în Israel, iar Isus este Judecătorul cel drept.

– În Exod 18.13 scrie: „A doua zi, Moise s-a aşezat să judece poporul, şi poporul a stat înaintea lui de dimineaţa până seara.”

Moise a făcut o judecată dreaptă, iar semnul Profetului adevărat, care va fi ca Moise, este că şi El va face o judecată dreaptă.

– Astfel, în Ioan 8.3-11, vedem că înaintea lui Isus a fost adusă o femeie preacurvă:

„…cărturarii şi fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului

şi au zis lui Isus: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârşea preacurvia.

Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?”

…Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus şi le-a zis: „Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea.”

…Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi de cugetul lor şi au ieşit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni până la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc.

Atunci, S-a ridicat în sus; şi, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?”

„Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te şi să nu mai păcătuieşti.”

Din cele citite aici, vedem că ei au adus-o numai pe femeia prinsă în preacurvie, dar nu l-au adus şi pe cel cu care a săvârşit preacurvia.

Potrivit celor scrise în Deuteronom, ei ar fi trebuit să aducă şi bărbatul şi femeia care au fost prinşi săvârşind preacurvia, împreună cu doi martori, iar cei doi martori care i-au prins asupra faptei trebuiau să-i omoare cu pietre.

Isus nu i-a văzut nici pe martori şi nici pe bărbatul cu care a preacurvit femeia, aşa că a făcut o judecată dreaptă. El ştia că femeia era vinovată de preacurvie, dar dacă nu I-au fost aduse dovezile corespunzătoare şi nici martorii care au prins-o, Isus a eliberat-o. Vedeţi? Felul în care a judecat El cazul ei este uluitor.

Prin tot ceea ce v-am spus, vreau să vă îndemn să nu credeţi tot ce vi se spune, ci să verificaţi totul!

Vă rog să cercetaţi toate textele aduse, ca să vă convingeţi singuri că Isus este adevăratul Mesia, fiindcă noi trebuie să avem o dovadă care merge liniar în toată Scriptura. Având această siguranţă, când se va dezlănţui haosul, noi ştim că Răscumpărătorul nostru trăieşte şi că El Se întoarce ca să ne răscumpere pe tine şi pe mine.

Nădăjduiesc că tema pe care tocmai am parcurs-o împreună vă va fi de folos. Domnul să vă binecuvânteze. Pace vouă!