Deschideţi cu toţii la Cartea Începutului, la Geneza, la Începutul Începutului:
„Berashit, bara Elohim etha shimaiem etha areţ.
La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.
Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor.
Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” (Ie hi or!). Şi a fost lumină.”
Pe măsură ce am studiat învăţătura despre al şaptelea Mileniu sau a şaptea Epocă, am fost călăuzit să merg dincolo de ziua a şaptea, la încă o zi, la ziua a opta, pentru că este o zi care se regăseşte în Biblie. Ziua a opta este o zi tainică.
Noi am avut mai demult o temă intitulată „Taina zilei a opta”, iar aceasta este a doua lecţie, şi s-ar putea ca în viitor să aducem şi Concluzia cu privire la această a opta zi.
Ziua a opta cuprinde mult, iar ceea ce avem în ea este frumos şi neobişnuit.
Nu pot să încep ca la primul mesaj, când am aşezat o temelie, pentru că ne-ar lua prea mult timp, însă voi aduce câteva aspecte legate de temelie, care ne vor deschide uşa Tainei.
Ziua a opta este cea mai cercetată zi din Biblie, este o zi învelită întotdeauna în mister, iar Taina ei este legată de natura tainică a numărului „opt” în Biblie. Ce avem în legătură cu ziua a opta? Ce avem în legătură cu cifra opt?
Cifra opt din Biblie este o cifră care trece dincolo de ceva. Probabil ştiţi că „şapte” este numărul desăvârşirii, al încheierii, ceea ce este adevărat, fără nici un fel de interpretare. „Şapte” este numărul desăvârşirii, şapte zile în care a fost realizată toată creaţia, şapte zile ale săptămânii, ziua a şaptea este ziua sfântă a Sabatului.
Ce este aşadar, „opt”? Opt, ziua a opta este ziua care urmează după ultima zi. „Şapte” este sfârşitul, dar „opt” este ziua care vine după sfârşit, ceea ce nu are nici un sens, ceea ce este o contradicţie. Este o contradicţie, un paradox, aceasta făcând parte din taina zilei a opta.
„Opt” este ziua care vine după sfârşit, este cifra a ceea ce este dincolo, este în afara ordinii numerelor.
„Opt” există pe două tărâmuri:
Noi putem avea numai şapte zile într-o săptămână, nu putem avea o a apta zi, de aceea ziua a opta este numită ziua întâi. Aşadar, a opta zi este şi ziua întâi.
Deci:
– pe un tărâm este ziua a opta, iar
– pe celălalt tărâm este ziua întâi.
„Opt” este ziua care întrerupe ordinea normală şi merge dincolo, trece dincolo; nu ar trebui să fie acolo şi totuşi este, şi acolo avem începutul Tainei.
„Opt” este cifra care conduce la tot ceea ce vine şi este dincolo de ordinea numerelor Bibliei.
Dacă deschidem Scripturile la Psalmul 90.4, acolo scrie:
„Căci înaintea Ta, o mie de ani sunt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.”
Aceste cuvinte au fost spuse de Moise şi se potrivesc cu ceea ce a spus Petru:
„Dar, preaiubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi.” (2Petru 3.8).
Aceasta deschide o taină în Planul lui Dumnezeu:
Există şapte zile de creaţie şi există o Taină conform căreia, o zi este ca o mie de ani, iar atunci când am vorbit despre Taina celor şapte mii de ani, am văzut că în Planul lui Dumnezeu, fiecare zi a creaţiei corespunde cu o perioadă de o mie de ani. Astfel, până acum avem şase mii de ani, fiecare perioadă având câte o mie de ani şi, nu sunt dogmatic dar, este uimitor că se potrivesc perfect. În ultima zi a creaţiei, chiar înainte de a încheia toate lucrurile, Dumnezeu l-a creat pe om. Aceasta s-a întâmplat în ziua a şasea, ceea ce înseamnă că ziua a şasea, epoca sau perioada a şasea este epoca omului. Noi ne uităm la ea, la această a şasea epocă sau mie de ani, în care trăim astăzi, şi probabil suntem chiar la sfârşitul ei. Şi ce urmează după ziua a şasea? Este Sabatul, ziua a şaptea, ziua sfântă a Sabatului.
Dar în continuare ce este? Dacă privim în cartea Apocalipsei, vedem sfârşitul epocii omului. Vedem omul care se face asemenea lui Dumnezeu, pe antihrist, iar concluzia este că sfârşitul tuturor lucrurilor este aici, că totul ajunge la încheiere. Şi ce urmează după aceea?
Aşa cum citim în Apocalipsa 20.1-2, urmează ziua a şaptea, Mileniul sau Împărăţia de o mie de ani:
„Apoi am văzut coborându-se din cer un înger care ţinea în mână cheia Adâncului şi un lanţ mare.
El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani.”
Pentru cât timp l-a legat? Pentru o mie de ani. „…o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi.”
Aşadar, avem şase zile, şase perioade, şase mii de ani. Şi ce se întâmplă imediat după aceea?
Avem această mie de ani, această perioadă sau această zi, Sabatul, pe care noi o numim Mileniul. Acesta este timpul în care pe pământ locuieşte pacea lui Dumnezeu, este epoca Sabatică. Aceasta ar trebui să fie totul, dar dacă Mileniul este ziua a şaptea, ce este cu ziua a opta? Ziua a opta arată că trebuie să fie ceva care se află dincolo de Mileniu. Deci, ce se întâmplă acolo? Ziua a opta este o nouă „ziua întâi”, aşadar, este un nou Început care vine după Mileniu, este o nouă epocă ce încalcă legile epocilor, este Veşnicia, este trecerea în Epoca ce se află dincolo de epoci.
Dacă citiţi Apocalipsa, avem toate aceste lucruri despre om, apoi toate lucrurile referitoare la cifra „şapte”: şapte Trâmbiţe, şapte potire, toate aceste lucruri tot câte şapte, apoi avem epoca a şaptea, a şaptea mie de ani, care este Sabatul – Mileniul, şi apoi ar trebui să avem sfârşitul, dar în loc de sfârşit avem ceva nou; chiar la sfârşitul Bibliei avem altceva, iar aceasta este ziua a opta, epoca a opta, care este o Zi tainică, o Epocă tainică.
Apocalipsa 20.11:
„Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.”
În Geneza 1.1 scrie: „La început, Dumnezeu a creat cerul şi pământul.” Înseamnă că tot ce a fost creat în Geneza 1.1, ajunge la sfârşit în Apocalipsa 20.11; înseamnă că ceea ce a creat El în prima zi, nu va mai fi pentru că este sfârşitul.
Aceasta se leagă de intrarea în taina zilei a opta, cea care vine după sfârşit, după încheierea tuturor epocilor, arătând că există încă una.
Amintiţi-vă că ziua a opta este şi ziua dintâi a săptămânii. Cu alte cuvinte, Epoca a opta este epoca în care începe totul din nou, este epoca în care tot ce era rău va fi trecut.
În versetul 12 din Apocalipsa 20 citim:
„Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.”
Ziua a opta este ziua care merge dincolo de sfârşit, dincolo de moarte.
În continuare citim: „Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.” (v. 14).
Apocalipsa 21.1: „Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era.”
Aceasta este ziua a opta.
În ebraică, cuvântul „şapte” este „şeiva”, iar cuvântul „opt” este „şemona”. Este interesant, pentru că în ebraică „şeiva” provine din rădăcina unui cuvânt care înseamnă „încheiat, terminat, complet.”
În ebraică, „opt” este „şemona” şi înseamnă „dincolo de încheiere, peste şi dincolo de”; chiar şi numele merge împreună cu această taină.
Acum aş vrea să privesc în Biblie după indicii despre ziua a opta.
- – Unul dintre indicii este Jubileul. Poate vă gândiţi că Jubileul este în legătură cu cifra şapte, dar de fapt este legat de opt, deoarece taina zilei a opta este în Jubileu. De ce? Ce este Jubileul? Avem şapte cicluri de şapte ani, iar după aceea ce avem? Când vine Jubileul? Jubileul nu era în al patruzeci şi nouălea an, care este un multiplu al cifrei şapte, ci este în anul care urmează după al patruzeci şi nouălea an. Aşadar, aveam de şapte ori şapte săptămâni, iar anul următor este de fapt al optulea an. Deci, Jubileul este legat de Taina zilei a opta.
Ce ne spunea aceasta despre ziua a opta? Ziua a opta este ziua libertăţii, a Jubileului, este ziua în care se încheie robia vechiului, este ziua când tot ce a fost pierdut este restituit, când toţi suntem liberi, când lacrimile, suferinţa şi durerea sunt îndepărtate pentru totdeauna.
Ziua a opta. Atunci, va fi tot ce trebuie să fie.
- – Deschideţi la Ezechiel 40, pentru că aici avem un alt indiciu despre Taina zilei a opta. În cartea lui Ezechiel avem schiţa Templului din Ierusalim, a Templului care va veni. Nu este vorba de Templul din perioada necazului, ci despre Templul care este rânduit de Dumnezeu în Mileniu, sau în a şaptea Perioadă, în a şaptea mie de ani, în Sabat.
În Ezechiel 40.22, este ceva tainic în legătură cu aceasta:
„Ferestrele ei, tinda ei, finicii ei aveau aceeaşi măsură ca poarta de răsărit; te suiai la ea pe şapte trepte, iar tinda ei era în partea dinăuntru.”
Dacă mergem la versetul 26, acolo scrie la fel: „La ea te suiai pe o scară de şapte trepte, iar tinda ei era în partea dinăuntru; pe stâlpi era câte un finic de fiecare parte.”
Câţi paşi trebuia să faci pentru a ajunge în curtea Templului? Şapte. Pentru a ajunge în Templul celei de-a şaptea perioade, pentru a ajunge în epoca Sabatică, este nevoie de şapte paşi
Cum ştim, lumea este împărţită tot în şapte perioade: creaţia a avut loc în şapte zile şi sunt şapte epoci sau perioade de timp, de câte o mie de ani. Dar nu este sfârşitul, pentru că mai este ceva; în acel Templu mai este o Taină: taina care arată cum poţi ajunge din curtea dinafară în Curtea dinăuntru unde este Sfânta Sfintelor.
Priviţi versetul 31:
„M-a dus în curtea dinăuntru, pe poarta de miazăzi. A măsurat poarta de miazăzi şi a găsit că avea aceeaşi măsură.
Tinda porţii dădea în curtea de afară; pe stâlpii ei erau finici şi opt trepte pentru suit la poartă.”
„M-am dus apoi în curtea dinăuntru, pe intrarea de răsărit. A măsurat poarta şi a găsit că avea aceeaşi măsură.
Tinda ei dădea în curtea de afară; de fiecare parte erau finici pe stâlpi şi opt trepte pentru suit la poartă.” (v.34).
În versetul 37 scrie acelaşi lucru:
„M-a dus la poarta de miazănoapte. A măsurat-o şi a găsit aceeaşi măsură.
Tinda ei dădea în curtea de afară; de fiecare parte erau cinci finici pe stâlpii ei şi opt trepte pentru suit la poartă.”
Aşadar, avem acest Templu al Mileniului, al epocii a şaptea şi prima dată avem şapte trepte pentru a ajunge la primul nivel. Apoi, avem opt trepte care duc mai adânc, acolo unde va fi Locul Sfânt, ceea ce ne spune că în Templul zilei a şaptea, există ceva care merge Dincolo, mai departe, într-o altă Epocă ce vine după Mileniu.
Deci, primele şapte trepte ne duc la ziua a şaptea, dar cele opt ne conduc mai adânc, spre sfârşitul Tainei. Cu alte cuvinte, epoca a şaptea, Mileniul, este premergătorul Epocii care va veni după aceea. Chiar şi Templul preumbreşte venirea ei.
- – Taina zilei a opta apare chiar şi în anul ebraic, în anul ebraic biblic, sfânt. Astfel, anul ebraic începe în perioada aceasta şi continuă timp de şapte luni, până în septembrie-octombrie când ajunge la încheiere. Anul sfânt al lui Dumnezeu nu este un an întreg, ca anul obişnuit, ci are şapte luni, iar luna a şaptea este luna sfântă care cuprinde: Sărbătoarea Trâmbiţelor, Yom Kippur sau Ziua Ispăşirii, care este cea mai sfântă zi, şi Sărbătoarea Corturilor, finalul, marea încheiere a anului. Ce se întâmplă după aceea? Totul se încheie în luna a şaptea, dar apoi vine luna a opta, care merge mai departe. Aceste luni sunt tainice, nimeni nu ştie nimic despre ele pentru că nu există nimic scris despre ele; dar aceasta ne spune un lucru: că după sfârşit există ceva tainic, ceva ce este dincolo de puterea noastră de înţelegere.
- – Taina zilei a opta poate fi regăsită şi în nunta ebraică, în timpurile străvechi, iar Mesia a vorbit despre aceasta. Timp de câte zile se sărbătoreşte nunta mirelui şi a miresei, în casa mirelui? Şapte zile. Şapte zile de sărbătoare pentru mire şi mireasă. Dar ce se întâmplă după încheierea celor şapte zile? După cele şapte zile, cât ţine nunta, vine a opta zi care este începutul căsătoriei. Aşadar, ziua a opta este începutul căsătoriei. Ziua a şaptea sărbătoreşte ceea ce va veni, dar ziua a opta este ziua realităţii, este ziua în care mirele şi mireasa intră în realitatea, în trăirea a ceea ce a fost făgăduit înainte de nuntă.
- – Taina zilei a opta se regăseşte şi în sărbătoarea Hanukka. Câte zile ţine sărbătoarea Hanukka? Opt zile. Ce s-a întâmplat? Templul a fost pângărit timp de şapte zile, dar în ziua a opta Dumnezeu a făcut să-I fie închinat din nou Lui. Aceasta este Hanukka: reîntoarcerea, închinarea din nou.
Aşadar, ce va fi ziua a opta? Reîntoarcerea Universului la Creatorul său, sfinţirea din nou a tuturor lucrurilor, astfel încât Dumnezeu să locuiască şi să fie totul în toţi.
- – Mai există ceva ce arată spre ziua a opta. Cu puţin timp în urmă, a fost adus aici un bebeluş şi a trebuit să fac ceva ce a fost greu şi pentru mamă şi pentru bebeluş. Este vorba de tăierea împrejur. Băieţii evrei sunt tăiaţi împrejur la opt zile. Ce ne spune aceasta? Cum se leagă tăierea împrejur cu subiectul nostru? Gândiţi-vă la aceasta. Ce se va întâmpla în ziua a opta, în Epoca a opta? Ce este tăierea împrejur? Îndepărtarea cărnii; carnea veche este tăiată jos şi îndepărtată.
În ziua aceea, tot ce este vechi va trece, aşa cum este scris: „Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui…” (Apocalipsa 20.11). Aceasta arată că vechea creaţie va fi îndepărtată, ca să înceapă noua creaţie.
Când ne uităm la Scripturi, vedem că la sfârşit se întâmplă ceva. „Patru” înseamnă „împărăţie, casă, locuinţă, temelie. Astfel, vedem că numărul patru este întotdeauna în legătură cu aceste lucruri: patru colţuri ale Templului; patru colţuri ale casei; patru colţuri ale pământului; patru împărăţii ale omului.
Dacă înmulţim numărul „patru” cu „trei”, care este un număr al lui Dumnezeu, fiindcă „trei” ne arată natura Sa triunică, fiind numărul descoperirii lui Dumnezeu, obţinem numărul „doisprezece” care este legat întotdeauna de Împărăţia lui Dumnezeu. Astfel, avem: doisprezece apostoli, doisprezece seminţii, iar Noul Ierusalim va avea: douăsprezece porţi, douăsprezece temelii, doisprezece seminţii, doisprezece apostoli ai Mielului, dar mai vedem un număr: „douăzeci şi patru”. Douăzeci şi patru de bătrâni. Douăzeci şi patru este un multiplu de doisprezece şi arată spre noua Împărăţie a lui Dumnezeu. Şi nu numai atât! Douăzeci şi patru este de trei ori opt, iar dacă punem aceasta împreună, obţinem:
– trei, care este numărul lui Dumnezeu, şi
– opt care este un nou început, un nou început al lui Dumnezeu, o nouă zi a lui Dumnezeu, a Dumnezeului celui veşnic, iar noi putem vedea aceasta numai la sfârşitul Bibliei; chiar la sfârşit, în Noul Ierusalim vedem numărul „douăzeci şi patru”.
Dacă luăm numărul opt şi îl punem pe orizontală obţinem infinitul, simbolul veşniciei lui Dumnezeu.
- – Acum vom merge la o taină despre care majoritatea credincioşilor nu ştiu nimic. Evreii ştiu de ea, dar nu îi cunosc înţelesul. Este vorba de una dintre cele mai tainice zile din toate zilele sfinte ale Israelului.
Pentru a-i pătrunde înţelesul, haideţi să mergem la Ioan 7.37, unde ni se spune că Mesia a venit la sărbătoarea Corturilor:
„În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea.”
În ce zi a strigat El aceasta? Ni se spune că era ultima zi a sărbătorii Corturilor, iar această zi era numită în ebraică „Hoshana Rabbah”. „Hoshana” sună ca „Ozana” de unde-i vine şi numele, iar „Rabbah” înseamnă „mare”. Deci era ziua Marelui Ozana, adică ultima zi a sărbătorii Corturilor.
Câte zile are sărbătoarea Corturilor? Şapte, iar ultima zi, care era ziua cea mai mare, era ziua Marelui Ozana. Este interesant faptul că sărbătoarea Corturilor este în legătură numai cu cifra „şapte”. Astfel, are loc în luna a şaptea a anului, ţine şapte zile, iar în ultima zi, în ziua a şaptea este ziua cea mare a corturilor.
Cu ce are legătură aceasta? Sărbătoarea Corturilor este sărbătoarea lui „şapte” şi are loc la sfârşit; şi exact aşa cum Mileniul este legat de Sabat, tot aşa sărbătoarea Corturilor este legată de Mileniu: Împărăţia lui Dumnezeu vine pe pământ, iar atunci Dumnezeu locuieşte cu noi şi noi cu El.
De fapt, Biblia spune că în timpul Mileniului, naţiunile pământului vor merge la Ierusalim să sărbătorească sărbătoarea Corturilor. Biblia spune că toate naţiunile o vor sărbători, dar ea este în legătură doar cu numărul şapte, cu Mileniul. Atunci, în a şaptea epoca sau mie de ani, Dumnezeu va locui cu noi. Astfel, Isaia spune că în timpul Mileniului, Dumnezeu Îşi va întinde cortul asupra Ierusalimului. De aici, putem înţelege că Mileniul, a şaptea Epoca sau perioadă, este timpul corturilor.
După cum am spus, sărbătoarea Corturilor ţinea şapte zile, iar ultima zi era ziua Marelui Ozana.
Dumnezeu să ne binecuvânteze şi să ne ajute să înţelegem, fiindcă aici se întâmpla ceva interesant.
Rabinii considerau că ultima zi din cadrul sărbătorii Corturilor, adică marele Ozana, era legată de judecată. Ciudat! Ei spuneau că ultima zi a sărbătorii Corturilor este ziua în care Dumnezeu va ţine ultima judecată. Dar este şi mai interesant faptul că ei spuneau că şi Ziua Ispăşirii, Yom Kippur, este tot o zi de judecată.
Aceasta înseamnă că avem două judecăţi:
– una înainte de începerea sărbătorii Corturilor;
– şi a doua la sfârşitul sărbătorii Corturilor.
Acest lucru este interesant pentru că dacă citim în Apocalipsa, putem vedea că înainte de începerea Mileniului va fi o judecată, iar la sfârşitul Mileniului ni se vorbeşte de o a doua judecată. Două judecăţi. Acest lucru se vede foarte clar în Apocalipsa 20:
„Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani.
Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani.” (v. 4-5). Aceasta este prima judecată; şi vedem că ceilalţi morţi nu au înviat decât la judecata finală:
„Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.” (v. 12).
Deci, sunt două judecăţi, ca în cazul sărbătorii Corturilor: una la început şi una la sfârşit. Prima se va ţine înainte de începerea Mileniului, iar cea de-a doua, cea finală, va fi la sfârşitul Mileniului.
Ultima zi a sărbătorii Corturilor este legată de judecată, iar la sfârşitul Mileniului avem o judecată. Dar după aceea, dincolo de acea judecată, mai este ceva.
Pentru aceasta, haideţi să mergem în Levitic 23 şi vom ajunge la Taina celei mai sfinte zi a Israelului.
Levitic 23.24:
„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „În luna a şaptea, în cea dintâi zi a lunii, să aveţi o zi de odihnă, vestită cu sunet de trâmbiţe, şi o adunare sfântă.”
Timp de şapte zile, să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc. A opta zi, să aveţi o adunare sfântă…” (v. 36).
Ce se întâmpla acolo? Scrie că sărbătoarea Corturilor dura şapte zile, ceea ce este în ordine. Dar în continuare scrie: „…A opta zi, să aveţi o adunare sfântă…” Cum de avem ziua a opta? Ziua a opta nu există. Cum de se vorbeşte de ziua a opta când există numai şapte zile? Despre ce ne vorbeşte aceasta?
După cum am văzut, sărbătoarea Corturilor ţinea numai şapte zile, ceea ce înseamnă că a opta zi de care scrie aici, nu poate face parte din această sărbătoare.
Priviţi ce spune textul biblic aici: „…A opta zi, să aveţi o adunare sfântă…”
În ebraică, cuvântul pentru „adunare” este „atzeret”.
Aceasta este ultima zi din Calendarul sfânt al lui Dumnezeu, dar ultima zi sfântă nu este ziua a şaptea, ci este ziua a opta, ziua care vine după sfârşit, după sfârşitul corturilor, de unde îi vine şi numele.
Ziua a opta era numită „şemeni atzeret”; „şemeni” înseamnă „opt”, iar „atzeret” înseamnă „adunare”, adică: „adunarea din ziua a opta”. Ceea ce putem vedea este că această zi este tainică şi nu există nici o explicaţie pentru ea.
Un scriitor evreu a scris următoarele despre această zi tainică:
„Sezonul sărbătorilor este umbrit de o zi tainică ce nu are nici o însemnătate clară.”
Ce înseamnă ziua a opta? De ce există atât de puţine informaţii despre această zi în Scriptură?
Un alt scriitor a spus că este cel mai enigmatic „festival” din întregul an. El a numit-o „festival”.
Majoritatea învăţătorilor evrei au spus că ei nu ştiu de ce a poruncit Dumnezeu să se sărbătorească ziua a opta, după sărbătoarea Corturilor. Ei o considerau cea mai tainică zi.
Ce este această a opta zi? Ziua a opta este chiar încheierea anului biblic evreiesc. Gândiţi-vă la aceasta! Ce ne spune aceasta despre Taină? Ce se întâmplă în ziua a opta, care urmează după încheierea sărbătorii Corturilor?
Evreilor li s-a poruncit să locuiască timp de şapte zile în corturi. Ce se întâmpla în a opta zi? În a opta zi, ei lăsau corturile în urmă; ziua a opta era ziua în care ei părăseau corturile. Gândiţi-vă la aceasta!
Ziua a opta era ziua în care ei părăseau corturile în care locuiseră pentru o vreme. Înţelegeţi? Veţi înţelege imediat, fiindcă vă voi duce mai adânc.
Paştele, Rusaliile, Trâmbiţele, aveau simboluri care aduceau lumină cu privire la importanţa lor, dar ziua a opta este singura despre care nu se spune nimic. Nu avea nici un simbol, nici un sunet, nimic. Este o taină, nu face parte din lumea aceasta. Ziua a opta nu este în legătură cu lucrurile fireşti, trecătoare, ci este în legătură cu lucrurile duhovniceşti, veşnice.
La sfârşitul zilei a şaptea a sărbătorii Corturilor, evreii începeau să-şi desfacă corturile, locuinţele vremelnice în care locuiseră pe perioada sărbătorii.
Iată ce scria un rabin, fără să înţeleagă ce spunea:
„În ziua a opta, îţi vei părăsi cortul şi te vei întoarce Acasă!”
Evreii spuneau că ziua a opta era ziua în care îşi părăseau locuinţele vremelnice pentru a merge acasă, la destinaţia finală, unde vom locui pentru veşnicie în prezenţa slavei lui Dumnezeu. Ei spuneau acele cuvinte fără să realizeze ce spuneau de fapt:
„Când va veni ziua a opta, noi vom părăsi locuinţele acestea temporare şi vom merge la destinaţia finală. Aceasta este ziua în care vom ajunge în sfârşit Acasă, este ziua plecării.”
În unele locuri, evreii nu obişnuiau doar să strice corturile temporare, ci le şi ardeau. Ascultaţi ce a mai spus un rabin, pe care voi îl cunoaşteţi ca apostolul Pavel. El a spus în 2Corinteni 5.1:
„Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veşnică.”
Pavel foloseşte tabloul corturilor, tabloul ultimei zile a sărbătorii, când corturile erau desfăcute pentru a simboliza sfârşitul tuturor lucrurilor,, când toate tainele lui Dumnezeu sunt încheiate, când ceea ce este vremelnic trece şi vine ceea ce este veşnic.
Dacă vom merge în Apocalipsa 20.11, vom vedea că se potriveşte perfect:
„Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.”
Primul cort a fost îndepărtat; ceea ce este trecător a fost îndepărtat, toată durerea şi suferinţa este îndepărtată:
„Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era.” (Apocalipsa 21.1). Astfel, intră în scenă „şemeni atzeret.”
Când este îndepărtat ceea ce este trecător, Biblia se încheie la fel ca anul ebraic; cartea Apocalipsei se încheie cu acest lucru, dar noi avem doar o licărire cu privire la timpul care va veni, cu privire la „semeni „atzeret”, adică la ziua a opta. Cuvântul „atzeret” provine de la rădăcina unui cuvânt care înseamnă „a închide, a recupera, a finaliza, a menţine”.
Când vom intra în acea zi, în veşnicie, Dumnezeu va încheia vechiul capitol şi va reţine, pentru totdeauna, tot ceea ce a fost bun din această lume, pentru veci de veci.
– Ziua a opta este dincolo de spaţiu şi timp, este începutul unui Tărâm nou, a unei Lumi noi.
– În ziua a opta, evreii se roagă, spun o rugăciune în care cer ploaie pentru anul următor, dar în acea rugăciune, ei spun un lucru ciudat:
„Doamne, Tu eşti Dumnezeul care învie morţii de la moarte la viaţă.” Este uimitor, pentru că ziua a opta este ziua în care are loc învierea finală, aşa cum scrie în Apocalipsa 20.12:
„Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.”
Este interesant, pentru că Mesia a spus: „…Eu îl voi învia în ziua de apoi.” (Ioan 6.40).
– Ce mai ştim despre ziua a opta? Ce este ea? Ziua a opta este şi ziua întâi, este prima zi.
Ioan a văzut „un cer nou şi un pământ nou”; totul în Univers devine nou, este născut din nou, aşa cum trebuie să ne naştem şi noi din nou, ca să putem intra într-o Împărăţie născută din nou, într-un Univers născut din nou. La aceasta se rezumă totul.
Mesia a spus: „…dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” (Ioan 3.3). De ce? Pentru că Împărăţia cerului este în legătură cu ziua a opta. Împărăţia cerului este un nou început.
– Dar mai este un lucru interesant. Timpul salvării noastre a început în ziua a opta. De aceea şi învierea a avut loc în ziua întâi a săptămânii. Care este ziua întâi? Ziua a opta. Astfel, El a înviat din morţi în ziua a opta, ceea ce înseamnă că salvarea noastră este legată de ziua a opta.
– Faptul că ne adunăm duminica, pare a fi un obicei drăguţ, dar nu este aşa. Duminica este ziua întâi şi în acelaşi timp, ziua a opta. Astfel, de câte ori ne adunăm, o facem de fapt în ziua a opta.
– Ziua întâi, ziua a opta, este ziua când tot ce a fost bătrân, învechit, devine din nou tânăr. Noi suntem copiii zilei a opta.
Lumea merge de la tinereţe la bătrâneţe, dar noi mergem de la bătrâneţe la tinereţe. Astfel, în 2Corinteni 5.17 scrie: „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi.”
Desigur, noul va veni în ziua aceea, dar el trebuie să aibă loc şi acum în viaţa voastră.
– Ziua care este dincolo de această creaţie, de această lume, care este nouă pentru veşnicie, este al doilea început, iar noi suntem copiii noului început, a celei de-a opta zi, a noii Vieţi care vine când se termină vechea viaţă. Un nou început.
– La primul început, Dumnezeu a spus: „Să fie lumină!” Atunci, El a creat cerurile şi pământul din nimic, pentru că nu exista nimic. Dar a doua oară, nu va fi din nimic, ci El va răscumpăra vechiul şi îl va face nou.
Aşadar, aceasta este ceea ce face El, aceasta este Taina „şemeni atzeret”: creaţia nouă este născută din creaţia veche.
– În legătură cu ziua aceasta tainică a fost o mare controversă. Astfel, unii rabini au spus că ziua a opta face parte din sărbătoarea Corturilor, în timp ce alţii au spus că este o altă sărbătoare. Noi nu ştim ce este, dar este o Sărbătoare separată.
Aşadar, într-un fel, noua creaţie este legată de cea veche pentru că este răscumpărată din ea, iar ceea ce faci pe pământ va fi luat în considerare sus, dar în acelaşi timp este în întregime nouă.
– Este interesant că la sfârşitul anului ebraic, când rabinii vorbeau despre ziua a opta şi taina ei, o asemănau cu mirele şi mireasa care merg împreună la nunta lor, lăsând totul înapoi şi fiind numai ei doi. Despre aceasta este vorba!
Perioada a opta, Epoca a opta, este în legătură cu părăsirea de către Mireasă a vechii ei case şi intrarea în casa nouă a Mirelui, în casa pe care El a pregătit-o pentru ea: „…Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.” (Ioan 14.2).
El a venit mai întâi la ea, i-a vizitat casa, a vizitat-o pe ea, a intrat în lumea ei, iar în ziua a opta vine şi o ia Acasă, în noua creaţie, iar când se va întâmpla aceasta, tot ce este vechi va trece.
– Ce se mai întâmplă? Ce putem vedea dacă citim despre schimbarea care va avea loc la sfârşitul Bibliei? Acolo scrie că au fost deschise cărţile. Este un lucru uimitor pentru că în aceeaşi zi numită „şemeni atzeret”, ziua a opta, în Israel, vechile pergamente, Tora, erau înfăşurate arătând că totul era încheiat. Vechiul era înfăşurat şi pus deoparte. Este interesant pentru că după aceea, evreii deschideau un pergament nou, un sul nou.
– Un alt lucru interesant este că în a opta zi, ei deschideau cărţile şi citeau din Iosua 1, unde scrie că în ziua a opta, evreii stăteau la râul Iordan, pregătiţi să intre în ţara făgăduită. Ei priveau spre ţara făgăduită şi erau pregătiţi să traverseze Iordanul şi să intre în ea. Moise a părăsit acest tărâm, dar a păşit în faţă Iosua, care este o umbră a lui Isus.
Aşadar, în ziua a opta, noi vom sta la râul Iordan şi vom privi la Ţara făgăduită în care vom intra în acea zi.
– Apoi, evreii mai făceau ceva: închideau cele vechi, ceea ce arată că Dumnezeu va încheia cu vechea creaţie, şi pe lângă cartea lui Iosua, deschideau încă un sul. Ştiţi ce sul mai deschideau? Ei deschideau la Geneza 1.1: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul,” ceea ce arată spre faptul că Dumnezeu va crea un cer nou şi un pământ nou. Totul este acolo, în acea zi tainică. Sulul era desfăşurat la început, arătând că va începe ceva nou. Este atât de minunat!
Săptămâna trecută, noi am sărbătorit învierea şi am văzut că toate lucrurile sunt legate împreună.
– Ziua de după Sabat. Ce ne spune aceasta? Ca să aduc taina în vieţile voastre, v-am adus aceste lucruri adânci. Dar acum se ridică o întrebare: Cum se împlineşte aceasta în viaţa voastră? Ce ne spune faptul că răscumpărarea noastră are loc cu ocazia învierii, în ziua a opta, în prima zi de după Sabat? Dacă ne întâlnim în fiecare săptămână, o facem vinerea, în altă zi sau duminica, adică în a opta zi.
Ce ne spune aceasta? Că noi trebuie să începem să trăim chiar de acum în ziua a opta. Este un semn care ne arată că noi trebuie să învăţăm încă de acum, prin Duhul, taina de a trăi în ziua a opta, iar Cuvântul lui Dumnezeu ne ajută în legătură cu aceasta.
Astfel, în 2 Petru 1.11 scrie:
„În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos.”, iar în 2Corinteni 4.18 scrie:
„Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd…” Voi sunteţi născuţi din nou la o nădejde vie, prin înviere, la o moştenire care începe acum.
Pavel a spus: „Ce spun eu, fraţilor, este că nu pot carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu, şi că putrezirea nu poate moşteni neputrezirea.” Noi toţi vom fi schimbaţi, pentru că Duhul învierii este chiar acum în noi.
Unde spune Biblia că stăm noi? Biblia spune că noi stăm chiar acum în locurile cereşti; chiar acum, viaţa voastră este acolo sus, nu aici, pentru că aţi terminat cu vechea voastră viaţă.
– Taina de a trăi deja în ziua a opta. Ce înseamnă aceasta? Cum putem face aceasta? Care este taina? Taina este în cifră. Opt vine după şapte, iar şapte este sfârşitul. Aşadar, taina de a începe să trăim în ziua a opta este taina de a începe să trăim după sfârşit. Ce înseamnă aceasta? Să trăim după sfârşitul celor vechi. Voi numai atunci puteţi intra: când terminaţi cu cele vechi. Să terminăm deci cu firea!
La sfârşitul acestei creaţii, când veţi ajunge la capătul drumului vostru, puteţi intra în ziua a opta; când ajungeţi la sfârşitul vieţii voastre, puteţi intra în ziua a opta; când ajungeţi la sfârşitul trăirii voastre în lume, puteţi intra în ziua a opta, dar puteţi trăi dincolo de aceasta chiar şi acum deci, nu aşteptaţi să muriţi pentru a începe să trăiţi o viaţă cerească! Acum este clipa când puteţi spune: „Am murit faţă de cele vechi, ca să pot începe să trăiesc acum o viaţă cerească!”
– Ziua a opta este Raiul. Eu am murit faţă de cele vechi, am terminat cu ce este trecător şi trăiesc deja în veşnicie; nu mai sunt legat de fire, îi spun chiar acum, „bun rămas”, dărâm cortul chiar acum şi nu mai trăiesc după îndemnurile firii, ci în Duhul. Aceasta înseamnă că nu voi mai fi limitat de carne, de fire. Când trăim în Duhul, după îndemnurile Duhului, este veşnicia, este opt, suntem Dincolo.
Dumnezeu vrea să învăţăm să trăim încă de acum şi să umblăm, în Duhul, pe aleile de aur ale slavei, să intrăm pe porţile de mărgăritar în Duhul, să trăim chiar acum în prezenţa Lui. Când trăim în Duhul, nu mai există întuneric, ci numai slava şi Lumina lui Dumnezeu, pentru că nu mai privim cu ochii aceştia fireşti, ci trăim în Duhul.
Aceasta este taina de a trăi în fiecare zi în noul început; aceasta va fi trăirea voastră pe măsură ce răstigniţi firea veche: puteţi intra deja în acea Zi, aşa cum spune Isaia:
„Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte.
Ci vă veţi bucura şi vă veţi veseli pe vecie pentru cele ce voi face. Căci voi preface Ierusalimul în veselie şi pe poporul lui în bucurie.
Eu Însumi Mă voi veseli asupra Ierusalimului şi mă voi bucura de poporul Meu; nu se va mai auzi în el de acum nici glasul plânsetelor, nici glasul ţipetelor.” (Isaia 65.17-19).
Apoi, în 1Corinteni 2.9, scrie:
„…Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.”
Apocalipsa 21.2-5 spune:
„Şi eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.
Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.
El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”
Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.”
Erau douăsprezece porţi, douăsprezece mărgăritare
„În cetate n-am văzut niciun Templu, pentru că Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca şi Mielul sunt Templul ei.” (v. 22).
Apocalipsa 22.1,4-5:
„Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului.
… Ei vor vedea faţa Lui şi Numele Lui va fi pe frunţile lor.
Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împărăţi în vecii vecilor.”
În ziua aceea se va spune:
„Scoală-te, luminează-te, căci lumina ta vine şi slava Domnului răsare peste tine!” (Isaia 60.1).
În ziua aceea, „vei numi zidurile tale Mântuire şi porţile tale Laudă.
… Soarele tău nu va mai asfinţi şi luna ta nu se va mai întuneca, căci Domnul va fi Lumina ta pe vecie şi zilele suferinţei tale se vor sfârşi.” (Isaia 60.18,20).
Fraţi şi surori, creşteţi chiar acum în cunoştinţa Sa, a Celui care este Autorul credinţei noastre şi Intrarea în acea zi. Dumnezeu ne-a chemat să intrăm în Ziua veşniciei, în Taina celei de-a opta zi. Amin.
Haideţi să închidem ochii şi să pecetluim aceasta.
Doamne, cerem Lumina Ta, cerem ca Duhul Tău să ne atingă pe fiecare dintre noi, Tată, ca să avem puterea să părăsim cele vechi, să intrăm în Noul Început, în cele noi. Ajută-ne să părăsim trecutul, păcatul, cele vechi, să părăsim vechea ordine a lucrurilor şi vechea ordine a vieţii noastre, ca să trecem în Ziua eliberării, în Ziua noului Început, a libertăţii, în Ziua în care nu vom mai fi legaţi, când cele vechi vor trece, când lacrimile vor fi şterse, când nu va mai fi sfârşit, moarte, dimineaţă, plânset, în Ziua când Mirele şi Mireasa Sa vor fi una.
Tată, Te slăvim şi Îţi mulţumim pentru Tainele Tale, care sunt dincolo de orice închipuire; le primim cu bucurie şi recunoştinţă, şi Îţi mulţumim, Tată, pentru tot ce Eşti, căci Tu eşti Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul şi din nou Începutul, Eşti Noul nostru Început, Eşti Noua noastră naştere, Doamne, şi dorim să păşim în înnoirea vieţii noastre, în înnoirea acelei Zile.
Doamne, dorinţa noastră este să trăim o Viaţă cerească, de aceea vom face tot ce ne ceri să facem şi vom pune deoparte tot ce este vechi.
Doamne, Te lăudăm, pentru că în Tine suntem o făptură nouă; cele vechi s-au dus şi iată că au venit cele noi. Te lăudăm, şi Te rugăm să ne ajuţi să intrăm în Ziua care este dincolo de zile. Ajută-ne să fim ca marii preoţi în Sfânta Sfintelor, să fim ca mireasa în camera ei tainică, să învăţăm tainele, bucuriile prezenţei Tale, care merg dincolo de timp. Te lăudăm şi Te binecuvântăm, Doamne.
Domnul vă cheamă: „Veniţi!” El vă cheamă la o Viaţă nouă, la naşterea din nou pentru că fără ea nu veţi putea vedea cerurile, nu veţi vedea Împărăţia lui Dumnezeu. Isus a înviat pentru ca voi să vă naşteţi din nou, pentru ca voi să aveţi o Viaţă nouă. Nu rataţi această şansă! Spuneţi chiar acum „Da!”, Domnului, fiindcă acesta este timpul, acesta este ceasul, acesta este momentul când puteţi intra în cele cereşti.
El vă cheamă aşa cum i-a chemat pe apostoli, şi vă spune: „Veniţi şi urmaţi-Mă!” Nu rataţi această şansă!
Cum vă puteţi naşte din nou? Biblia spune: „Cine Îl primeşte pe El.” Spuneţi-I deci: „Da!” Spuneţi-I că Îl veţi urma. Începeţi chiar acum, cu o rugăciune. Biblia spune că dacă Îl mărturisiţi pe Isus ca Domn, veţi fi mântuiţi.
Haideţi să ne rugăm împreună.
Dacă Domnul nu este Domnul fiecărei părţi a vieţii voastre, trebuie să-L faceţi. Repetaţi după mine:
„Doamne Dumnezeule, vin la Tine şi îmi deschid inima fiindcă vreau biruinţa Ta în viaţa mea, vreau voia Ta în viaţa mea. Îţi mulţumesc că ai murit şi ai zdrobit păcatul pentru mine, ca să pot fi născut din nou. Pun deoparte totul, Te urmez cu toată inima mea şi cu tot sufletul meu, şi doresc să devin apostolul Tău.
Primesc curăţirea şi înnoirea Ta, şi Îţi mulţumesc că mă pot numi apostolul Tău şi că prin această rugăciune pot spune: „Sunt salvat, sunt nou şi voi fi cu Tine în veci de veci.”
Te rog să fii cu mine în fiecare zi a vieţii mele. Te laud, Doamne, în Numele care este mai presus de orice nume, în Numele lui Mesia Isus.