VALOAREA CUVÂNTULUI

Haideți să deschidem Bibliile la Evanghelia lui Ioan 1.1:

„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.”

Cred că am putea citi acest verset la începutul fiecărei slujbe și încă vom găsi ceva mai mult acolo, deoarece acesta este totul pentru noi. Amin.

„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.”

Dumnezeu să vă binecuvânteze în timp ce vă așezați. Vreau să spun că Dumnezeu nu mi-a pus pe inimă un mesaj de Ziua Tatălui, ci mi-a pus altceva pe inimă, iar noi urmăm întotdeauna călăuzirea Duhului. Când mă gândesc la părinți, la bărbații din adunare, spun doar că Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru voi, fraților care vă conduceți casele, pentru că acesta este un lucru foarte, foarte rar în societatea, ziua și epoca în care trăim. Acum, în întreaga lume este o lipsă de conducători; este o lipsă de conducere în afaceri; o lipsă de conducere în comunitate; lipsă de conducere în politică. Se pare că nu există nicăieri un conducător.

Dumnezeu caută oameni care să fie gata să-și sacrifice viața și să-și ia timp să-și conducă soția și familia. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Eu spun că este minunat să te uiți în jur și să vezi mulți, nu puțini, care sunt așa. Noi știm că acesta este un rezultat al Cuvântului, nu este doar un rezultat dacă… „Ei bine, se întâmplă să fie cei mai buni băieți de acolo.” Noi știm că acesta este rezultatul unei predări a vieții față de Cuvânt; astfel vom aduce Viața Cuvântului, iar Viața Cuvântului este adevărata Conducere, deoarece Cuvântul este Conducătorul nostru. Noi avem un Tată, iar Tatăl ne dă Cuvântul. Și dacă ne predăm Cuvântului, Dumnezeu ne cheamă să fim tați și să reflectăm atributele Tatălui.

Astfel, vreau să spun doar, Dumnezeu să vă binecuvânteze. Este rar, dar Îl găsim aici, într-o manifestare „manifold” (manifold – varietate) din cauza Cuvântului lui Dumnezeu, și Îi suntem recunoscători pentru aceasta. Continuați această lucrare bună, hrăniți-vă cu Cuvântul și lăsați-L pe Dumnezeu să-Și facă lucrarea prin voi. Vreau să vă spun că atunci când avem tați care își conduc casele, munca unui păstor este mult mai ușoară; când avem bărbați care își ocupă poziția și își preiau responsabilitatea, se roagă, cercetează, stau cu familia și dau instrucțiuni evlavioase, aceasta face munca unui păstor mult mai ușoară. Să-l ai pe tata în fruntea căminului, în special un tată spiritual, care Îl iubește pe Domnul, care își întinde aripile ca o umbrelă și aduce toată familia laolaltă sub Umbrela Cuvântului, este un loc minunat în care să fii. Amin.

În dimineața aceasta, vreau să predic despre Valoarea Cuvântului. Eu cred că noi nu putem exprima adevărata valoare a Cuvântului care ni s-a dat. De fapt, cred că noi Îl subevaluăm în mod constant, dar nu intenționat, ci pentru că avem o minte firească, pentru că suntem ființe umane și de multe ori nu realizăm adâncimea și înălțimea a ceea ce ni s-a dat.  Uneori, nu realizăm pe deplin cât de puternic, cât de minunat și cât de măreț este Darul pe care ni L-a dat Dumnezeu în acest timp al sfârșitului, trimițând un profet și restabilind Cuvântul. Acesta nu este un lucru banal, un lucru ușor, ci este lucrul pe care Îl așteaptă de șase mii de ani.

El a dat Cuvântul Miresei Sale, și nu am putea fi niciodată suficient de recunoscători; nu am putea fi niciodată suficient de mulțumitori fată de Cuvânt; nu putem fi niciodată suficient de umili în fața acestui Cuvânt; nu putem fi niciodată suficient de supuși acestui Cuvânt pentru că este totul pentru noi.

Noi știm că „La început a fost Cuvântul”, așa că totul începe cu Cuvântul. Dumnezeu nu a avut început, El a fost întotdeauna, dar „La început a fost Cuvântul.” Astfel, știm că Dumnezeu a locuit singur cu gândurile Lui. Corect? Iar noi am făcut parte din acele gânduri. Credeți aceasta? Noi am fost parte din gândirea Lui. Dar Dumnezeu nu a vrut să locuiască singur cu gândurile Lui, ci a dorit să intre într-o părtășie mai profundă cu acele gânduri. El a vrut să vină în… n-aș spune „mai profundă”, ci El a vrut să intre într-o formă de părtășie, în părtășie cu propriile Sale atribute, ca o Familie. Pentru a face aceasta, Și-a luat gândul și a început să-L exprime ca Cuvânt. Astfel, la început a fost Cuvântul, și Acesta a devenit expresia gândurilor lui Dumnezeu, iar noi suntem atât de recunoscători pentru că Dumnezeu a început să-L exprime ca Cuvânt. Amin. Așadar, la început a fost Cuvântul, iar Acesta a devenit expresia gândurilor lui Dumnezeu. Suntem atât de recunoscători că Dumnezeu a început să-L exprime, pentru că astfel a început să exprime ceea ce avea în mintea Sa. Amin? Dumnezeu a făcut aceasta pentru că vrea părtășie. Amin. Dumnezeu a făcut aceasta pentru că voia să fie cunoscut și pentru că voia să aibă părtășie. Și pentru că voia să fie cunoscut și să aibă părtășie, a început să exprime Cuvântul, iar Cuvântul este gândul exprimat.

Așadar, Dumnezeu nu a vrut să rămână numai cu gânduri, cu atribute în Sine, ci a vrut să le exprime, ca să fie cunoscute și să aibă părtășie cu ele. Amin. Astfel, Dumnezeu  Își exprimă Cuvântul, pentru că vrea să fie cunoscut și să aibă părtășie. Deci, Dumnezeu Își folosește Cuvântul pentru a ne aduce în părtășie cu El Însuși.

Aș vrea să ne uităm la câteva Scripturi. Să mergem la 1 Samuel 3.1:

„Tânărul Samuel slujea Domnului înaintea lui Eli. Cuvântul Domnului era rar în vremea aceea şi vedeniile nu erau dese.”

Acest cuvânt, „rar,” înseamnă, „scump, prețios, valoros, de preț.” Într-o astfel de zi a trăit Samuel și a devenit primul dintre profeții care au venit pe scenă pentru a aduce o descoperire suplimentară a Cuvântului lui Dumnezeu. Ei aveau Legea, pe care o aplicau prin judecători, iar Samuel a venit să dea startul perioadei profeților. Fratele Branham a spus că profeții I-au zidit trupul, ei au început să exprime Cuvântul care este Isus Hristos. Și aici ni se spune că în ziua când Samuel a slujit ca și copil, Cuvântul Domnului era rar, era prețios, era valoros, avea greutate. A devenit un lucru prețios când Dumnezeu l-a adus în scenă pe Samuel, pentru a începe să aducă Cuvântul Domnului.

Noi am trăit într-o zi, într-o generație care a trecut; generația care este acolo nu face parte din Mireasă; generația din Laodicea este într-o apostazie absolută, este în întuneric, iar Cuvântul lui Dumnezeu este rar acolo. Noi am trăit într-o zi în care Cuvântul lui Dumnezeu devenise din nou rar, pentru că era ascuns de denominaționalism și de ideile oamenilor, a fost neînțeles, a fost tăiat, a fost separat și divizat, a fost îngropat sub ideile omului și a devenit obscur. Din nou, Cuvântul lui Dumnezeu a fost rar, a fost prețios, a fost valoros și nu puteai să-L găsești peste tot, așa că Dumnezeu a ridicat din nou în scenă un alt profet. Dar de data aceasta a venit un profet dintre neamuri pentru o Mireasă dintre neamuri, pentru a aduce Cuvântul lui Dumnezeu; și este un lucru prețios pentru noi. Amin. Noi nu Îl luăm cu ușurință, ceea ce ne separă de restul lumii care este blocată în apostazie și întuneric; nu este inteligența noastră, nu este voința noastră, nu este caracterul nostru moral. Vreau să spun că nu este nimic din toate acestea, iar singurul lucru care ne desparte, este Cuvântul.

Noi am primit Cuvântul, iar prin primirea Cuvântului, primim Viața Cuvântului; și Viața Cuvântului vine pentru a manifesta Cuvântul. Astfel, acest Cuvânt prețios ne-a despărțit, dar nu pentru că avem un cod de conduită mai bun; un cod de conduită mai bun va face același lucru pe care l-a făcut un cod de conduită în trecut, va crea legalismul și va eșua. Deci, noi am fost despărțiți de Cuvânt.   Cuvântul este prețios pentru noi.

Să mergem la Psalmul 107. Noi am citit versetele acestea acum câteva săptămâni când am predicat despre cancerul spiritual, dar vreau să mă întorc și să mă uit din nou la ele. Psalmul 107.17:

„Nebunii, prin purtarea lor vinovată şi prin fărădelegile lor, ajunseseră nenorociți.”

Deci, de ce sunt ei nenorociți? Din cauza purtării lor vinovate și a fărădelegii lor. Fărădelegea înseamnă să faci ceva împotriva Cuvântului. Fărădelegea nu înseamnă să faci ceva ce știi că este corect, ci să faci ceva ce știi că nu este corect. Astfel, „prin purtarea lor vinovată şi prin fărădelegile lor, ajunseseră nenorociți.

Sufletul lor se dezgustase de orice hrană şi erau lângă porțile morții.

Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor;

a trimis Cuvântul Său şi i-a tămăduit, şi i-a scăpat de groapă.

O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui față de fiii oamenilor!

Să-I aducă jertfe de mulțumire şi să vestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie.”

El a trimis Cuvântul Său și i-a vindecat. Au fost blocați, au fost năpăstuiți din cauza nelegiuirilor și a fărădelegilor lor, iar în necazul pe care și l-au provocat singuri, au strigat către Domnul. Care a fost eliberarea pentru ei? Ce a făcut El pentru a-i elibera? A trimis Cuvântul Său. El a trimis Cuvântul să-i elibereze, a trimis Cuvântul să-i vindece, a trimis Cuvântul să-i scoată afară. Ei s-au adus pe ei înșiși, dar El a trimis Cuvântul să-i scoată la suprafață. Amin?

Această stare laodiceană… noi Îl găsim pe Hristos afară și întuneric total peste tot, întuneric creat de nelegiuirile și fărădelegile lor. Dar a fost un strigăt, iar El a auzit strigătul și Și-a trimis Cuvântul, care ne-a vindecat, ne-a eliberat și ne-a scăpat de nimicire.

Fratele Branham a spus că „Dumnezeu trebuie să aducă judecata asupra pământului.” El spune aceasta în mesajul Procesul:

„Dumnezeu trebuie să aducă judecata asupra pământului, și trebuie să aibă ceva, un Etalon după care să judece, deoarece ar fi nedrept din partea Lui să judece lumea, fără să-i fi dat mai întâi un Etalon pe care să-L urmeze. Câți credeți că acesta este Adevărul? Dacă Etalonul este o biserică, atunci care dintre ele este? Cuvântul, Dumnezeu spune că El va judeca lumea prin Isus Hristos. El este Cuvântul. „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu… Și Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi.” „El este Același ieri, azi şi în veci.”

Așadar, El trebuie să judece lumea după ceva, și o judecă prin Cuvântul Său. Amin. Și Cuvântul a fost la început și El este totul. Totul este făcut prin Cuvânt. Corect? Totul a fost făcut prin Cuvânt; prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El. Amin? Așadar, totul în lume este făcut prin Cuvânt; totul este pentru Cuvânt și totul constă din Cuvânt. Deci, Cuvântul este totul și Dumnezeu va judeca lumea prin acest Cuvânt. Amin.

În Romani 2.16 citim:

„Şi faptul acesta se va vedea în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.” Fratele Branham s-a referit la această Scriptură: „în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.” Pavel a spus că Dumnezeu îi va judeca pe toți oamenii și lucrurile lor ascunse, prin Isus Hristos. În Evrei 4.12, el spune:

„Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simțirile și gândurile inimii.”

Deci Cine este Cel care discerne? Cuvântul. Cine este Cel care judecă lumea? Cuvântul. El va judeca lucrurile ascunse ale oamenilor, prin Isus Hristos, iar fratele Branham a spus în mesajul Domnilor, am vrea să-L vedem pe Isus:

„Dar El a spus că va judeca lumea prin Isus Hristos, iar Isus Hristos este Cuvântul. Astfel, El va judeca lumea prin Cuvânt. Acum, Biblia este întreaga descoperire a lui Isus Hristos. Aceasta este descoperirea şi nimeni nu poate  adăuga sau scoate ceva la ea, pentru că dacă o va face, îi va fi scoasă partea lui din Cartea Vieții. Aceasta o spune Cuvântul lui Dumnezeu şi noi Îl credem. (Apocalipsa 22.28-19).”

Așadar, el a spus că lumea va fi judecată prin Isus Hristos. El va judeca tainele oamenilor prin Isus Hristos, dar Isus Hristos este Cuvântul. Înseamnă că El va judeca tainele oamenilor, prin Cuvânt, iar Cuvântul este mai ascuțit decât o sabie cu două tăișuri, care desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva și discerne simțirile și gândurile inimii. În zilele noastre, noi am văzut discernământul prin lucrarea lui William Branham. El a putut să discearnă problema ta, ce se întâmplă în viața ta, boala ta, ce ai făcut, ce trebuie să faci sau ce nu ai făcut, dar Cel care discerne este Cuvântul, Cuvântul este adevăratul discernător; prin Cuvânt este judecată lumea, Cuvântul este Cel care judecă tainele oamenilor, Cuvântul este Cel care coboară și desparte sufletul și duhul. Când citești prin Scripturi, uneori este atât de greu să despartă sufletul și duhul omului, sunt atât de apropiați unul de celălalt, dar acest Cuvânt va veni și îi va despărți. De ce? Pentru că Cuvântul descoperă tot, Cuvântul a făcut tot, totul constă din Cuvânt și Cuvântul discerne toate lucrurile.

Voi ziceți: „Cum este posibil? Pentru că în zilele noastre, Dumnezeu Și-a restabilit Cuvântul, ne-a dat Cuvântul înapoi, și orice abatere de la acest Cuvânt este un discernământ despre locul în care se află inima ta. Dacă, în orice fel, în orice fază, suntem capabili să luăm o parte din Mesaj și s-o manipulăm în propriul nostru scop, s-o interpretăm la discreția noastră, în beneficiul nostru, după plăcerea noastră, fiți siguri că acel Cuvânt care a fost predicat, ne discerne chiar acolo inimile, pentru că întrebarea este dacă El va avea întâietate.

Aceasta este întrebarea în această zi, va exista un popor prin care să-Și poată desfășura a doua parte a triplului Său scop? A doua parte a scopului Său este să aibă întâietate în oameni, și El dorește să realizeze aceasta acum. A avea întâietate înseamnă control deplin, supunere absolută față de Cuvânt, astfel încât acest Cuvânt să ne judece,  ne discerne gândurile. Nu este nevoie de un om care să stea la amvon, să folosească discernământul și să ne spună: „Tu ai făcut aceasta; tu ai făcut aceasta.”

 Noi avem nevoie de Duhul Sfânt care să frângă Cuvântul, iar Cuvântul va discerne unde este inima noastră, dacă avem vreo dorință pentru altceva decât pentru Mesaj. Corect? Dacă Cuvântul este propovăduit și este adevărat, dacă vine din Scripturi și este ceva ce a învățat profetul, iar în noi se ridică ceva pentru a ne îndoi de El, acel Cuvânt va discerne chiar acolo tainele inimilor oamenilor. Amin.

Când Adam și Eva au fost așezați aici, când Adam și mireasa lui au fost așezați aici, li s-a dat Cuvântul, așa că ei trebuiau să stea lângă Cuvânt, iar acel Cuvânt este Isus Hristos. Ce li s-a dat pentru protecția lor în grădina Edenului? Isus Hristos. Ce li s-a dat? Cuvântul, li s-a dat Hristos, Cuvântul, și li s-a spus să stea cu acest Cuvânt. Corect? Dacă ar fi rămas cu Hristos, totul ar fi continuat așa cum a spus Dumnezeu, pentru că Dumnezeu a făcut lumea prin Hristos; Dumnezeu a stabilit Edenul prin Hristos, a lucrat prin Hristos, Cuvântul, și lor le-a dat Cuvântul, Hristos, pentru a-i ține tot timpul  protejați și într-o stare de Hristos, de Cuvânt, de armonie. Corect? Dar Eva, din cauza propriei ei pofte, care s-a ridicat prin ademenirea șarpelui, s-a abătut de la Cuvânt. A fost înșelată? Da, a fost înșelată, dar a fost înșelată pentru că a fost ademenită de propriile ei pofte și a început să se abată de la poruncă, iar când s-a abătut de la poruncă a fost discernută și judecată.

Judecata a venit pentru că a lăsat Cuvântul. Discernământul a venit pentru că a lăsat Cuvântul. Dacă ar fi rămas cu Cuvântul, totul ar fi fost bine, dar părăsirea Cuvântului a adus judecățile lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu va judeca lumea prin Cuvânt, iar în Eden a făcut exact aceasta, a stabilit modelul pentru restul creației, pentru restul lumii și pentru restul timpului. El a spus aceasta și a stabilit-o în Eden; atunci li L-a dat pe Hristos, Cuvântul, și ei trăiau în Hristos, Cuvântul. Ei au fost susținuți de Hristos, Cuvântul, au fost făcuți de Hristos, Cuvântul și trăiau în Hristos, Cuvântul. Au fost protejați de Hristos, Cuvântul, iar când L-au părăsit pe Hristos, Cuvântul, a venit judecata. Când L-au părăsit pe Hristos, Cuvântul, s-a instalat moartea.

Astfel, când începem să vorbim despre valoarea Cuvântului, spun că noi nu putem să-L apreciem suficient. Cuvântul pe care li L-a dat Dumnezeu nu a fost complicat. El le-a spus: „Nu mâncați din acest pom. Puteți lua din toți ceilalți pomi, dar din acesta să nu luați.”

Nu a fost ceva complicat, nu a fost ceva complex, toată valoarea acelei porunci, valoarea acelui Cuvânt, acea expresie simplă, acea poruncă simplă, nu a fost greu de împlinit. Valoarea acelui Cuvânt este că i-ar fi ținut în fericire veșnică pentru totdeauna, pe un pământ veșnic; și atunci nu ar fi fost moarte, nu ar fi fost nicio durere de inimă, nu ar fi fost nicio suferință, nu ar fi fost nimic din toate acestea dacă ei ar fi stat cu acest Cuvânt simplu, cu acea frază simplă: „Puteți lua din toți pomii din grădină. Eu vă voi proteja, dar să nu mâncați din pomul cunoștinței binelui și răului, în mijlocul grădinii.” Dacă ar fi rămas la aceasta! Nu a fost greu, nu a fost complicat, dar ce s-a întâmplat? Șarpele a venit și a început să atașeze raționamentul la Cuvânt și L-a complicat. „Înseamnă cu adevărat aceasta sau înseamnă aceasta?” „Este posibil să nu fie ceea ce credeam eu și bla, bla, bla, bla…” El a luat Cuvântul simplu și L-a complicat, iar prin aceasta a început să amăgească femeia, stârnind pofta din interiorul ei. Astfel, ea a fost condusă de pofta ei, a fost înșelată și dintr-o dată a început să-și dorească o abatere de la Cuvânt. Din cauza poftei care a apărut, a devenit o ofertă atractivă, a devenit ceva ce și-a dorit, și astfel, ea a dorit altceva decât pe Hristos. Vreau să vă spun că din acea zi până în prezent, nu s-a schimbat nimic; este exact același lucru cu care ne confruntăm astăzi.

Dumnezeu ne-a dat Cuvântul Său. El a fost atât de bun cu noi din cauza înșelăciunii care a fost aici la sfârșitul timpului, din cauza a mii de ani de denominaționalism, care a început cu curva și a continuat cu fiicele curvei. Dar Dumnezeu ne-a dat o asemenea demonstrație a puterii Sale, prin arătarea discernământului Său, încât a fost foarte ușor să recunoaștem că acesta era un profet al lui Dumnezeu. Acesta era purtătorul de Cuvânt al lui Dumnezeu și a început să ne deschidă Cuvântul în așa fel încât să devină de netăgăduit pentru noi că era mila lui Dumnezeu, harul lui Dumnezeu, care de mii și mii de ani spunea că vor fi vindecări și minuni; că ochii orbilor se vor deschide, șchiopii vor umbla, muții vor vorbi și morții vor învia. Aceste lucruri au fost înregistrate de doctori, au fost înregistrate pe casete, au fost filmate, au existat o mulțime de mărturii ale martorilor oculari, ceea ce arată harul și dragostea absolută a lui Dumnezeu, pentru tine și pentru mine. Amin.

Să iei acest Mesaj, să începi să-L manipulezi și să spui: „Ei bine, aceasta a fost părerea lui”, sau: „Aceasta înseamnă aceasta”, cred că este o rușine absolută pentru Puterea lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu a arătat-o în această epocă. Cred că este cea mai mare lipsă de respect pe care am putea să I-o arătăm vreodată lui Dumnezeu. Îmi place să spun că acest Cuvânt încă ne discerne inimile. Știți, noi nu venim la serviciul divin ca să aflăm cât suntem de buni, ci venim ca să aflăm unde mai lucrează încă diavolul asupra noastră, astfel încât acea înșelăciune să fie ruptă din rădăcini de Cuvântul pe care ni L-a dat Dumnezeu.

În mesajul Evanghelismul timpului de sfârșit,  fratele Branham a spus:

„Vedeți, creștinismul este un lucru important. Dacă un singur Cuvânt zidit greșit, ne-a costat toți acești șase mii de ani de necaz, acum nu vom merge înapoi cu alt Cuvânt zidit greșit. Trebuie să fie exact cu Cuvântul, fără interpretarea cuiva, doar ceea ce spune Cuvântul.”

Care a fost valoarea Cuvântului? Cuvântul este Cel care a păstrat Edenul într-o stare veșnică de perfecțiune. Credeți că Cuvântul a făcut aceasta? (Amin). El a fost stabilit prin Cuvântul lui Dumnezeu; ei au locuit în Cuvântul lui Dumnezeu, prin Cuvântul lui Dumnezeu și pentru Cuvântul lui Dumnezeu; Cuvântul lui Dumnezeu le-a fost dat pentru a-i menține în acea stare. Astfel, în Eden, totul a fost Cuvântul lui Dumnezeu, iar o ușoară abatere de la o singură poruncă a adus moartea și ruinarea a tot ceea ce a stabilit Dumnezeu în Eden; totul a ajuns într-o stare căzută din cauză că Cuvântul lui Dumnezeu a fost subestimat.

Devalorizarea sau subestimarea Cuvântului lui Dumnezeu, a adus acel fel de distrugere și acel fel de moarte, iar noi suferim și astăzi din cauza acelei subevaluări a Cuvântului lui Dumnezeu. Tot ceea ce suferim astăzi este din cauza abaterii de la Cuvântul lui Dumnezeu. Sunteți de acord? Noi suferim toate acestea din cauză că nu am apreciat corect Cuvântul lui Dumnezeu la început.

Astfel, acum Dumnezeu lucrează pentru a-Și restabili Edenul pe pământ și trebuie să te întrebi prin ce metodă o va face. Singurul lucru pe care îl poate face este să aducă înapoi ceea ce a fost pierdut și ceea ce a fost pierdut a fost Cuvântul. Așadar, El trebuie să aducă Cuvântul înapoi, dar trebuie să existe și un popor care să rămână cu Cuvântul. Dacă Dumnezeu va restabili Edenul pe pământ prin Cuvântul Său vorbit și va pune totul în ordine, așa cum a fost, va pune natura în ordine așa cum a fost, pământul, cosmosul; dacă El va pune totul înapoi, așa cum a fost, și ne va pune și pe mine și pe tine acolo fără o preeminență absolută între noi, El va începe imediat ciclul din nou, pentru că vom lăsa Cuvântul și vom aduce Edenul într-o stare căzută. De aceea, înainte ca El să poată face aceasta, trebuie să aducă Cuvântul înapoi și să dea un test de Cuvânt unui popor care va rămâne fidel acelui Cuvânt. Indiferent ce se întâmplă, trebuie să existe un popor care să prețuiască acel Cuvânt mai mult decât propria lor existență, pentru că nu există nicio întoarcere în Eden până când nu există un popor care este pregătit pentru Eden, un popor care poate locui în Eden, un popor care poate rămâne cu Cuvântul, cu orice preț. De aceea profetul a venit ca să dea ingredientele pentru acest fel de oameni. Până când vom deveni felul acesta de oameni, ar trebui să încetăm să căutăm Edenul.

În mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, fratele Branham a spus:

„Când Eva s-a depărtat de Cuvânt, ea s-a depărtat de soț. Și când biserica se depărtează de Cuvânt spre denominațiune, ea respinge și comite curvie cu lumea înțelepciunii omului, respingând autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu.”

Când el spune: „când biserica se depărtează de Cuvânt spre denominațiune”, nu lăsați în mintea voastră aceasta undeva departe, pentru că acel duh denominațional este cel care apasă asupra ta. Duhul denominațional este cel care va lua propria ta idee și propria ta dorință și va folosi Mesajul pentru a se potrivi cu propria ta dorință. Acesta este duhul denominațional și nu este departe de niciunul dintre noi. Așadar, nu putem spune: „Am părăsit denominațiunile cu ani în urmă.”

Duhul denominațional este duhul antihrist și este peste tot în jurul tău. Amin? El lucrează tot timpul în carnea ta hibridă încercând să găsească o cale înapoi. Tot ceea ce încearcă duhul denominațional este să vă facă să hibridați Cuvântul, pentru că dacă hibridați Cuvântul, nu va mai reveni Edenul și nu va exista nicio distrugere a Edenului lui Satan. El stă ca un intrus cu intruși, și stă în poziția de creație, corect? Astfel, acel duh spune: „Știi, dacă părăsești Cuvântul sau te depărtezi de Cuvânt spre o denominațiune…” Nu! Dacă te îndepărtezi de Cuvânt pentru propria ta dorință, acesta este un duh denominațional. Dacă te abați puțin de la Cuvânt pentru ceva ce dorești, pentru ceva la care te gândești sau pentru un raționament care vine din propria ta minte, este un duh denominațional.

Dar când facem aceasta „respingem Cuvântul și comitem curvie cu lumea înțelepciunii umane,” chiar dacă este înțelepciunea ta, „respingând autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu.”

În Cartea Epocilor Bisericii, în Epoca Bisericii Pergam, fratele Branham spune:

„La al doilea Fiu (Isus), o Sămânță-Cuvânt vorbită de Dumnezeu, I s-a dat o mireasă ca lui Adam, dar înainte ca El să Se poată căsători cu ea, ea a căzut. Asemenea soției lui Adam, ea a fost pusă la încercare dacă va crede Cuvântul lui Dumnezeu şi va trăi, sau se va îndoi de Cuvânt și va muri. Ea s-a îndoit, a părăsit Cuvântul și a murit.”

El vorbește despre prima Biserică. Ei i s-a dat Cuvântul, dar s-a îndoit, a părăsit Cuvântul și a murit. Dar trebuie să vină o Mireasă care nu va cădea prin același lucru pe care l-au făcut cele anterioare.  De câte ori vorbim despre aceste lucruri, nu pot uita că fratele Branham a spus că această Mireasă nu va cădea. Ea este predestinată să n-o facă. Oh, prieteni, această afirmație ne dă curaj, aceasta ne dă nădejde, fiindcă nu prin puterea sau tăria mea, ci prin Duhul Lui, „prin Duhul Meu, zice Domnul.” Deci nu sunt eu, este voia Lui, este scopul Lui, Planul Lui, dar eu știu unde este înșelăciunea, știu cât este de înșelător acel duh, știu cât de slabă este firea mea și de aceasta trebuie să mă feresc. El a promis că va exista o Mireasă care nu va cădea și cred că fac parte din aceasta și va fi Duhul Lui care o va face. Dar, oh, nu vreau să fiu imatur prin felul meu, nu vreau să fiu necugetat în acțiunile mele, ci vreau să rămân în acest Cuvânt cu tot ce este în mine. Dar și știind cu tot ce este în mine, voi eșua în continuare, însă El este aici pentru a compensa decalajul. Amin.

Tot în Epoca Bisericii Pergam, puțin mai jos, citim:

„Astăzi, dovada primirii Duhului Sfânt este la fel ca în ziua Domnului nostru. Aceasta este primirea Cuvântului adevărului pentru ziua în care  trăiești. Isus nu a subliniat niciodată importanța lucrărilor, așa cum a făcut cu Cuvântul. El știa că dacă oamenii au Cuvântul, lucrările vor urma. Aceasta este Biblia.” Laudă lui Dumnezeu!

Nouă ni s-a dat Cuvântul și trebuie să facem lucrările lui Dumnezeu. De aceea, nu este nevoie să alergăm după lucrări. Noi trebuie să alergăm după Cuvânt, iar Cuvântul va produce lucrările. Noi nu trebuie să umblăm după lucrări, manifestări sau lucruri, ca o justificare, pentru că Cuvântul Se va dovedi singur. Aceasta nu este îndreptățirea mea, îndreptățirea mea este credința mea în Cuvânt, capacitatea mea să primesc, să cred și să acționez conform Cuvântului lui Dumnezeu, pentru că aceasta este ceea ce mă îndreptățește ca fiu al lui Dumnezeu; apoi Cuvântul Se justifică prin lucrări. Așadar, eu trebuie să urmez Cuvântul.

Să citim mai departe:

„Acum, Isus știa că în Epoca Pergam, care era la două sute de ani depărtare de viziunea din Patmos, va avea loc o deviere teribilă de la Cuvânt. El știa că acea deviere îi va face să intre în Epocile Întunecoase. El știa că felul în care omul s-a îndepărtat inițial de Dumnezeu a fost prin a părăsi mai întâi Cuvântul. Dacă părăsești Cuvântul, L-ai părăsit pe Dumnezeu.”

   Ce afirmație! Când Eva a părăsit Cuvântul, și-a părăsit soțul și când biserica a părăsit Cuvântul, L-a părăsit pe Hristos.

„Dacă părăsești Cuvântul, L-ai părăsit pe Dumnezeu. Astfel, El se prezintă pe Sine bisericii din Pergam şi tuturor bisericilor din toate epocile: „Eu sunt Cuvântul. Dacă vreți Divinitatea în mijlocul vostru, atunci bun venit şi primiți Cuvântul. Să nu lăsați niciodată pe cineva sau ceva să se pună între voi şi acel Cuvânt. Acest lucru pe care vi-L dau (Cuvântul) este o descoperire despre Mine Însumi. Eu sunt Cuvântul. Țineți minte aceasta!”

Următoarea afirmație pe care o face fratele Branham, este una care îmi sună în urechi:

„Mă întreb dacă suntem suficient de impresionați de Cuvântul din mijlocul nostru.”

Aceste cuvinte m-au zguduit în mintea și în duhul meu.

„Mă întreb dacă suntem suficient de impresionați de Cuvântul din mijlocul nostru.”

Noi spunem că avem Cuvântul restaurat, dar suntem suficient de impresionați de Cuvântul restaurat? Îl prețuim? Cum prețuim Cuvântul restaurat? Cât de mult prețuim Mesajul? Noi spunem: „Sunt în Mesaj; cred Mesajul.” Dar cât de mult prețuim Mesajul, Cuvântul care S-a întors? Noi putem privi Mesajul ca pe orice altă mișcare, ca pe orice altă trezire, sau ca pe ceva de felul acesta, dar Mesajul este Hristos, Cuvântul care a revenit la oameni. Cât de mult prețuim restaurarea Cuvântului?

„Mă întreb dacă suntem suficient de impresionați de Cuvântul din mijlocul nostru.” Apoi, merge mai departe și dă un exemplu:

„Lăsați-mă să vă dau un gând aici. Cum ne rugăm noi? Noi ne rugăm în Numele lui Isus, nu-i așa? Fiecare rugăciune este în Numele Lui sau nu există niciun răspuns. Totuși, în 1 Ioan 5.14-15 ni se spune: „Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.

Şi dacă știm că ne ascultă, orice I-am cere, știm că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.”

Acesta este Cuvântul Scripturii pe care ni-l dă: „…dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.” În continuare, fratele Branham spune:

„Noi întrebăm: „Care este voia lui Dumnezeu?” Există o singură cale de a cunoaște voia Lui, iar aceea este prin Cuvântul lui Dumnezeu.”

Deci, voia Lui este Cuvântul. Cum te rogi în voia Lui? Conform Cuvântului. Și dacă Îi cerem conform voii Lui, El ne ascultă, iar dacă ne ascultă, avem încrederea că ne aude și ne răspunde. De unde știm că ne răspunde? Pentru că ne-am rugat conform Cuvântului. Să citim mai departe:

„Plângerile lui Ieremia 3.37: „Cine a spus şi s-a întâmplat ceva fără porunca Domnului?” Iat-o acolo! Dacă nu este în Cuvânt, nu o puteți avea. Astfel, noi nu putem cere dacă nu este în Cuvânt şi nu putem cere decât dacă este în Numele Lui. Iat-o din nou! Isus (Numele Lui) este Cuvântul (voia Lui).”

Deci cum Se numește Cuvântul care este voia Lui? Cuvântul Isus (Numele Lui) este Cuvântul (Voia Lui). Așadar, când ceri în voia Lui, ceri în Numele Lui. De unde știi că este voia Lui? Din cauza Cuvântului, pentru că ceri conform Cuvântului.” Citim mai departe:

„Voi nu puteți să-L separați pe Dumnezeu și Cuvântul. Ei sunt Unul.”

Înainte de a continua, vreau să țineți cont de această întrebare: „Care este valoarea Cuvântului?” Cu cât mă adâncesc și meditez mai mult la aceasta, mă întreb dacă suntem suficient de impresionați de Cuvântul care este în mijlocul nostru. Eu spun că suntem impresionați, uneori mă simt „suficient de impresionat”. Fratele Branham a întrebat dacă suntem suficient de impresionați de Cuvântul care se află în mijlocul nostru, deoarece Cuvântul ne-a adus înapoi potențialul tuturor. Acest Cuvânt ne-a readus potențialul Edenului (Amin); a adus potențialul pentru tot ceea ce am pierdut. Acest Cuvânt ne-a adus înapoi totul și ne-a pus la îndemână tot ceea ce ne-a fost luat vreodată, ne-a adus înapoi tot ce a pierdut omul vreodată, ne-a readus potențialul de inversare a hibridizării. Acest Cuvânt aduce înapoi o credință care va aduce o Răpire care va schimba acești atomi, va schimba acest trup și va glorifica acest trup fizic. Cine o face? Cuvântul. Amin.

Nu este pulbere de zână, nu este o poțiune magică, ci Dumnezeu a adus înapoi Cuvântul pentru că trebuie să existe o credință care să fie restaurată, deoarece Răpirea este o descoperire pentru Mireasă; va veni ca o descoperire a Cuvântului. Laudă lui Dumnezeu!

Isus a făcut o afirmație simplă în Ioan 14.15. Este simplu, iar noi am trecut de multe ori peste aceasta și îl știm; probabil este un verset de școală duminicală, pe care L-am învățat cu mulți ani în urmă. El spune: „Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.” „Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.” În această afirmație a Lui, am văzut greșeala pe care o face majoritatea creștinătății, deoarece în fiecare sâmbătă, duminică sau în orice zi în care se închină, ei se ridică și cântă despre cât de mult Îl iubesc pe Isus Hristos. Cântecele lor au devenit atât de senzuale și atât de neplăcute în legătură cu această mare dragoste dintre Isus și ei înșiși, fiindcă în tot acest timp, ei calcă în picioare toate poruncile Lui. Femeile nu se îmbracă cum trebuie să se îmbrace o femeie, bărbații nu se îmbracă așa cum trebuie să se îmbrace un bărbat, inversează rolurile acceptând femei predicatoare, botează în titluri, folosesc limbile ca dovezi ale Duhului și multe, multe, multe altele. Putem enumera o mulțime de încălcări ale poruncilor Lui, în timp ce El spune: „Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.” Pentru ei nu contează aceasta. Mergi la o biserică denominațională și cântecele sunt atât de încărcate emoțional despre o poveste de dragoste între ei și Isus: „Sunt prins și purtat de dragostea Ta…” Vreau să spun că este atâta impertinență, pentru că nu este adevărat! Este o minciună! Se simt bine, au o mulțime de emoții și totul este „să fii luat de iubirea Lui și prins în îmbrățișarea Lui; să fii purtat de dragostea Lui și aceasta și aceea”, dar nu au îndrăzneala să-i spună unei femei să se îmbrace cum trebuie  și să-și lase părul lung. Totuși, spun că-L iubesc pe Isus Hristos. Dar Isus spune că nu este adevărat.

Noi trebuie să fim atenți să nu luăm poruncile lui Isus și să le  limităm la cele patru Evanghelii, pentru că apostolul Pavel a venit, a dat niște porunci bisericii și a spus: „Dacă cineva este duhovnicesc printre voi, să înțeleagă că ce vă scriu eu este o poruncă a Domului.”

Cine este Domnul? Este Isus!  Și Isus a spus: „Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele”, iar Pavel a zis: „Dacă sunteți spirituali, veți înțelege că lucrurile pe care vi le scriu eu sunt poruncile Domnului.” Deci, aceasta face ca predicarea lui Pavel, să fie predicarea lui Isus, o face poruncile Lui. Și eu spun același lucru.

În zilele noastre, Dumnezeu a trimis un slujitor care Îl reprezenta pe El, iar poruncile spuse de el nu sunt ideile fratelui Branham (Amin), ci cred că sunt poruncile Domnului. Dar de multe ori, oamenii le ignoră sau le pun deoparte spunând că sunt o părere a lui; sau spun: „Aceasta nu este în Cuvânt,” sau aceasta, sau aceea. Dacă spui aceasta, de fapt spui că fratele Branham învață biserica lucruri care nu sunt în Cuvânt. Atunci, ce fel de profet avem, dacă el a dat bisericii porunci care nu sunt în Cuvânt? Când fratele Branham ne-a învățat despre căsătorie și divorț, când ne-a învățat despre căsătoria dintre rase, când ne-a învățat despre morală, când ne-a învățat despre îmbrăcăminte, când ne-a învățat despre toate acestea, dacă aceasta este numai părerea lui și nu Cuvântul, atunci avem un profet care și-a pus părerea deasupra Cuvântului.

Noi putem să-l lăsăm pentru o denominațiune, dar trebuie să existe o realitate care să ne facă să spunem: „Știi ce? Eu prețuiesc ceea ce a făcut Dumnezeu în această epocă mai mult decât părerea mea. O prețuiesc mai mult decât orice altceva. Doamne, ajută-mă acolo unde am devalorizat-o; ajută-mă unde mi-am luat propriul raționament.” Uneori o facem ani de zile și nu o recunoaștem, dar dintr-o dată ni se aprinde becul și atunci spunem: „Am ignorat porunca aceea, am luat-o și am pus-o deoparte, am luat-o ca părerea profetului. Am pus-o acolo sau dincolo. Dumnezeule, iartă-mă pentru că am considerat fără valoare ceea ce ai făcut în această zi, fiindcă Tu ai trimis un profet major, care a putut atinge partea din spate a minții Tale.” Cu alte cuvinte, îți dai seama de locurile în care a fost profetul lui Dumnezeu. El a fost în partea din spate a minții lui Dumnezeu pentru a primi Taina care a fost ascunsă acolo înainte de întemeierea lumii; a coborât și a fost capabil să dezvăluie Taina care a fost închisă în gândurile lui Dumnezeu Însuși înainte de început. Și dacă este așa, acest om nu are autoritatea să-mi spună cum să-mi trăiesc viața? Să-mi spună ce vrea Dumnezeu și cum este natura lui Dumnezeu? Ce este corect pentru a-I plăcea lui Dumnezeu? Eu spun că omul care a călătorit în partea din spate a minții Lui, a știut mai multe despre natura lui Dumnezeu, decât știu eu cu mintea mea obișnuită și nu vreau să subestimez ceea ce a făcut Dumnezeu în această zi. Eu vreau să-I predau întreaga mea viață și să-I spun: „Doamne, dacă fratele Branham a greșit, nu eu sunt cel care l-a dovedit, ci Dumnezeu este Cel care l-a dovedit într-un fel care a depășit cu mult tot ceea ce a putut să facă cineva vreodată.”

Dumnezeu este Cel care a susținut ceea ce a spus acel profet; Dumnezeu este Cel care l-a corectat când a greșit; Dumnezeu este Cel care l-a făcut să meargă la amvon și să rectifice, așa că eu mă simt bine cu aceasta, mă simt liniștit cu aceasta. Dacă Dumnezeu a fost liniștit cu aceasta, sunt și eu liniștit. Dacă fratele Branham a învățat ceva și Dumnezeu nu l-a corectat, mă simt liniștit cu aceasta. Sunt suficient de liniștit ca să spun: „Când voi merge în ceruri și mi se va spune: „De ce ai făcut aceasta? De ce ai făcut aceea?”, eu voi răspunde: „Pentru că profetul Tău a spus aceasta pe bandă.” Acesta este felul corect de a face aceasta, pentru că atunci nu mai este vina mea. Înțelegeți? Aceasta arată că prețuiesc ceea ce a făcut Dumnezeu, pun preț pe ceea ce a prețuit Dumnezeu.

Dacă începem să desconsiderăm afirmațiile lui și le punem deoparte, încercăm să introducem propria noastră părere spunând că a fost doar o opinie a lui. Uneori, fratele Branham a spus: „Aceasta este doar părerea mea.” Este în ordine, aceasta era părerea lui. A spus că a fost părerea lui. Dar când luăm alte afirmații și încercăm să le desconsiderăm și să le punem deoparte ca să facem loc pentru propriile noastre dorințe… Eu spun: Dumnezeule, ajute-ne să nu mai facem niciodată aceasta. Dumnezeule, ajută-mă să-mi dau seama pe cine ai trimis, de ce l-ai trimis, care a fost Mesajul lui, ce a fost slujba lui și că Tu m-ai chemat sub acest Mesaj. Prin acest mesager, Tu m-ai chemat sub acest Mesaj și aceasta este poziția mea; sub mesager, noi devenim Glasul final pentru epoca finală. Acolo m-a chemat Dumnezeu și mă simt confortabil acolo. Doamne, ajută-mă să fiu mai confortabil acolo. Aceasta este rugăciunea mea. Doamne, vreau să mor pentru toate dorințele mele.

Acest lucru este ușor de spus, dar este greu de făcut în viață; este o moarte zilnică, este o predare constantă, și iar și iar îmi dau seama că am încălcat-o și am fost lipsit de respect. Îmi dau seama că în viața mea sunt lucruri prin care, timp de zece ani, n-am avut respect pentru profet; prin lucrurile pe care le-am permis, nu pentru că am vrut, ci pentru că mi-am luat propriul raționament, propriul meu duh denominațional cu privire la ceea ce a făcut Dumnezeu în această zi. Și acum, trebuie să mă întorc și să spun: „Doamne, iartă-mă! Îmi pare atât de rău pentru că am fost atât de mândru încât am crezut că aș avea o idee mai bună decât mesagerul pe care l-ai trimis să mă aducă la desăvârșire.”

De multe ori, el a spus că nu trebuie să adaugi un cuvânt sau să scoți unul. Dumnezeule, ajută-mă să nu adaug și să nu scot nimic. Ajută-mă să cred și să mă predau. Aceasta este cea mai mare dorință a mea. Amin.

Acum câteva săptămâni am vorbit cu cineva despre oamenii cu idei diferite în Mesaj. Dacă cineva poate veni la mine cu Scripturi, citate și un motiv spiritual pentru a vedea de ce cred ei în preluarea lor din Mesaj, sunt bine cu aceasta chiar dacă eu nu văd așa, nu consider că trebuie să văd așa. Dar dacă constat că ei se inspiră de acolo cu mesajul lor și îl desprind din Scripturi, dacă aduc motive că cred această Scriptură și aceste citate, spun: Lăudați-L pe Dumnezeu pentru că ei încearcă să rămână cu Mesajul. Ei sunt aici și fac același lucru.

S-ar putea să fim diferiți în păreri, dar Dumnezeu poate corecta aceasta mai târziu, poate aduce o descoperire care ia aceste două lucruri și le unește împreună. Nu îl voi readuce pentru că rămâne în Mesaj și nu mă readuce pentru că și eu rămân în Mesaj. Eu cred aceasta pentru că așa a spus profetul, pentru că o văd în Scripturi, o cred din cauza acestor principii. Amin. Nu înseamnă că cred perfect, dar cred pentru că sunt sub mesagerul meu, iar dacă tu ești în același loc, Dumnezeu te va binecuvânta pentru că rămâi cu Mesajul. Noi credem că Dumnezeu ne va regla ochelarii ca să vedem tot ce nu vedem, așa că vom lua aceste două lucruri și le vom aduce împreună. Eu nu vreau să marginalizez pe cineva când rămâne cu Scripturile, când rămâne cu citatele, cât timp nu mă vor marginaliza nici ei pentru aceasta.

Există frați pe care îi iubesc foarte mult, chiar dacă sunt lucruri cu care nu sunt de acord. Îi respect foarte mult pentru că s-au inspirat din Mesaj, nu de la predicatorii de pe Internet sau din alte surse; îi respect foarte mult pentru că s-au inspirat din Mesaj. Chiar dacă nu pot să fiu de acord cu acel gând, este în ordine dacă rămâne cu Mesajul, pentru că și eu voi rămâne cu Mesajul. Totul va fi bine oricum. Lucrul pe care nu-l pot accepta este să adaug sau să scot. Amin.

În Pecetea a treia, vorbită în anul 1963, fratele Branham spune: 

„Noi observăm că Dumnezeu i-a spus Evei: „După atât de mult timp, Cuvântul vine înapoi la tine.” Cum a căzut ea? Vreau s-o spună clasa mea. De unde a căzut ea? Din ce a căzut Eva? Din Cuvânt.”

Din ce a căzut Eva? Din Cuvânt. Cum ne vom întoarce vreodată unde a fost Eva, fără Cuvânt? Eva a căzut din Cuvânt și nu există nicio modalitate de a reveni la acea poziție, fără Cuvânt. Dacă nu este Cuvântul care vine în manifestare deplină în această epocă, pentru a ne aduce în condiția inițială, tot ce avem este o altă epocă a bisericii. Atunci, tot ce avem este un alt mesaj care ne aduce într-o altă epocă a bisericii, așteptându-l pe cel care ne va aduce Cuvântul să ne ducă înapoi în Eden. Deci, dacă am primit ceva mai puțin decât Cuvântul perfect al lui Dumnezeu care ne va readuce în starea inițială a Evei, tot ce avem este o altă epocă a bisericii. Dar ceea ce am primit noi este sfârșitul epocii bisericii, pentru că Cuvântul S-a întors. Și când S-a întors Cuvântul, S-a întors, a fost restaurat tot ce este necesar pentru a ne întoarce în Eden.

„Din ce a căzut Eva? Din Cuvânt. Este asta adevărat? Cuvântul. Și Dumnezeu a spus că El va face o cale să o răscumpere înapoi la Cuvânt. În ordine. După atât de mult timp, Cuvântul îi va fi cunoscut. În ordine. Acum, Cuvântul va veni pentru un singur scop.”

Îmi place aceasta. Eva a primit o promisiune, iar promisiunea a fost Sămânța. „Sămânța ta va zdrobi capul șarpelui.” Această Sămânță a fost Cuvântul, a fost Isus Hristos, Cuvântul. Ei i s-a promis că Cuvântul Se va întoarce la ea. Aceasta este promisiunea, „Sămânța ta.” Evei i s-a promis o Sămânță, iar acea Sămânță a fost Cuvântul lui Dumnezeu. „Ai căzut din Cuvânt, dar într-o zi, Cuvântul Se va întoarce la tine.” Amin.

„Și Dumnezeu a spus că El va face o cale să o răscumpere înapoi la Cuvânt. În ordine. După atât de mult timp, Cuvântul îi va fi cunoscut. În ordine. Acum, Cuvântul va veni pentru un singur scop. Țineți bine ceea ce spun acum. Cuvântul va veni la ea pentru un singur scop, pentru răscumpărare. În ordine.

Dar până atunci, ea a avut un înlocuitor care urma să lucreze până când va veni timpul pentru Cuvântul original.”

Aici, el se referă la Eva ca tip al evreilor, a miresei ebraice, a bisericii Vechiului Testament și spune că Evei i s-a promis că Cuvântul va veni înapoi la ea, dar între timp i se va da un înlocuitor, care a fost Legea, jertfele. Să citim mai departe:

„Dar până atunci, ea a avut un înlocuitor care urma să lucreze până când va veni timpul pentru Cuvântul original. Înțelegeți? Vedeți? El a spus că Cuvântul va veni din nou la ea, dar până atunci, El îi dă un înlocuitor. Astfel, El i-a dat să aducă o jertfă, un înlocuitor pentru Sângele acela.

Acum, sângele era de tauri, oi, capre și altele, dar acesta nu i-a luat păcatul la o parte. Vedeți? Acesta doar i-a acoperit păcatul, dar nu l-a luat la o parte. Doar l-a acoperit pentru că era sângele unui animal, iar sângele animalului este viață animală. Acesta a fost numai un înlocuitor până când cel real… Acum puneți-vă haina spirituală.

Cel real, Sânge uman, ca al ființelor umane; Dumnezeu S-a întrupat fără sex, din fecioară, nașterea din fecioară a produs aceasta. Astfel, Cuvântul lui Dumnezeu promis a devenit Sânge și S-a întrupat în Persoana lui Isus Hristos, Mântuitorul.”

Cuvântul lui Dumnezeu pe care L-a promis, a devenit Sânge. De aceea, fratele Branham a spus că Cuvântul a sângerat pentru voi, Cuvântul a murit pentru voi. Cuvântul S-a întors la ea, iar când Cuvântul S-a întors la ea, acel Cuvânt a plătit prețul pentru ea. Cuvântul a venit înapoi la ea, cu scopul s-o răscumpere înapoi în poziția ei.

Mai jos, tot în Pecetea a treia, profetul spune:

„Dumnezeu i-a promis Evei spirituale, la fel ca Evei naturale, că Cuvântul va fi restituit din nou pentru ea.”

Deci, ce a făcut pentru Eva în mod firesc, a făcut și pentru Eva spirituală, așa că i-a spus bisericii că Cuvântul Se va întoarce și la ea. De ce? Pentru răscumpărare.

 „În zilele din urmă, El va restaura din nou Cuvântul original pentru Biserică.

Acum fiți foarte atenți, fiindcă vreau să fiți siguri. Dumnezeu i-a promis Evei, că va veni timpul când Cuvântul va fi restaurat de Sămânța ei. Acesta, Cuvântul Însăși, va deveni Sămânță. El i-a dat un înlocuitor, iar ea a ținut acel înlocuitor, dar ce a făcut când a venit Cuvântul la ea? „Eu nu-L vreau!” Era prea smerit și nu I s-a părut corect. Nu a fost destul de șlefuit. „Într-un grajd? Oh, Doamne! Un Om ca acela, fără nicio zi de școală? N-aș putea accepta aceasta! Acela nu este Mesia. Un Om care îi lasă pe oameni să-L lovească în felul acesta, și apoi să-L numești „Mesia”? Îi lasă să-I pună o cârpă în jurul feței și să-L lovească peste cap? Și El S-a numit Profet, un Profet real, ridicat sus?”

De fapt, ei nu cunoșteau profeții. Așa a spus Isus. El a spus: „Dacă i-ați fi cunoscut pe profeți, M-ați fi cunoscut și pe Mine.” Acesta este adevărul.

Observați! Când Cuvântul a venit la ea, exact așa cum a spus Dumnezeu că va veni, ea s-a gândit că El va veni în alt fel. Vorbesc despre mireasă, despre mireasa iudaică, mireasa ebraică. Aceea era Eva de la început. Când El a venit aici afară, ea nu L-a vrut, pentru că voia să rămână cu înlocuitorii ei.

Acum, Dumnezeu i-a promis Evei spirituale, la Cincizecime; El i-a spus înainte să se întâmple, cu patru sute de ani înainte ca biserica să cadă, că ei vor cădea și că vor face ceea ce au făcut. Dar a promis că în ultimele zile, El va trimite Cuvântul din nou.”

Astfel, Eva spirituală a primit aceeași promisiune pe care a primit-o Eva naturală, că „Cuvântul Se va întoarce la tine.” De ce Se va întoarce Cuvântul? Pentru răscumpărare. În ce zi trăim noi? În ziua în care S-a întors Cuvântul.  De ce S-a întors Cuvântul? Pentru răscumpărare, pentru a ne aduce înapoi de unde am căzut, pentru a ne aduce înapoi într-o stare de mântuire. Acesta este motivul pentru care vă spun că noi nu putem prețui suficient acest Cuvânt. Numai acest Cuvânt ne va aduce înapoi, nu ideea noastră, nu eforturile noastre sau altceva, ci doar acest Cuvânt ne va restaura. Amin.

Fratele Branham a spus că tot drumul înapoi, El a promis că Cuvântul va fi restaurat.

Să privim aceasta în cartea Faptelor 3. Fratele Branham a spus de mai multe ori că El a știut de la început că ei vor cădea și i-a spus bisericii la Cincizecime că El o va restaura. Fapte 3.19-21. Aici, Petru spune:

„Pocăiți-vă dar şi întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare

 şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos,

 pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremurile așezării din nou a tuturor lucrurilor – despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinților Săi proroci din vechime.”

Chiar la început, el spune că va fi o restituire a tuturor lucrurilor. Fratele Branham a spus că chiar la începutul Cincizecimii s-a spus că Cuvântul Se va întoarce la noi.

Tot în Pecetea a treia, citim:

„Acum, acesta este motivul pentru care astăzi avem trezirile pe care le avem, treziri denominaționale. Noi nu am avut o trezire reală. Nu, nu, nu! Nu, domnule! Să nu credeți că noi avem treziri, pentru că nu avem. Oh, ei au milioane și milioane și milioane de membri ai bisericii, dar nu au nicio trezire, niciuna.”

Aici, fratele Branham ne dă o explicație bună, ne oferă o înțelegere clară, ne spune că ei vorbesc despre treziri. Ei încercau să reînvie trezirea de pe strada Azusa, revărsarea darurilor din anul 1906, căutau felul acela de trezire sperând că va exista o nouă trezire penticostală, dar fratele Branham spune că încă nu a fost nicio trezire adevărată. „Oh, ei au milioane și milioane și milioane de membri ai bisericii, dar nu au nicio trezire, niciuna.” Atunci ce este trezirea? Trezirea nu este o trezire de mulțimi, nu este o predică de o săptămână, nu este nimic din toate acestea, deoarece fratele Branham a spus că penticostalii le-au avut pe acestea. Amin? Ei au avut manifestări, au avut entuziasm, au avut o predicare bună, au avut o închinare plină de extaz, dar fratele Branham a spus că toate acestea nu sunt o trezire. Iată ce a spus în continuare:

„Mireasa nu a avut încă o trezire. Vedeți? Acolo nu a existat o trezire, nicio manifestare a lui Dumnezeu care să miște încă Mireasa.”

Aceasta înseamnă că toate acele lucruri pe care ei le-au numit treziri în anii ’50 și ’60, nu au fost treziri care să miște Mireasa.

„Acolo nu a existat o trezire, nicio manifestare a lui Dumnezeu care să miște încă Mireasa. Noi așteptăm aceasta acum. Va fi nevoie de cele șapte Tunete necunoscute acolo, ca s-o trezească din nou, vedeți? Da. El o va trimite pentru că a promis aceasta.”

Aici, fratele Branham a adus o oarecare claritate cu privire la penticostalii din ziua aceea. Noi vom citi imediat aceasta. El avea prieteni buni care spuneau: „Avem nevoie de o trezire în timpul nostru.” Vom citi imediat aceasta. El spune că nu a existat nicio trezire pentru Mireasă, nu a existat nicio mișcare a Miresei, încă nu a existat nicio manifestare a lui Dumnezeu care s-oo trezească, deși au avut loc tot felul de lucruri mișcătoare. Chiar și în slujba fratelui Branham au avut loc lucruri mișcătoare, dar nimic care să trezească încă Mireasa. Prima și a doua Tragere nu au trezit-o. I-au atras atenția dar nu au trezit-o, de aceea trebuie să vină ceva, iar fratele Branham a spus că, „Va fi nevoie de cele șapte Tunete necunoscute acolo, ca s-o trezească din nou.” Care sunt cele șapte Tunete? O descoperire a Cuvântului. În Cuvânt există o Taină care trebuie să vină, iar când va veni Cuvântul, o va trezi. Aceasta este trezirea pe care o așteaptă Ea. Nu o trezire zgomotoasă, nu o agitație, nu o trezire a mulțimii, nu o slujbă de o săptămână; Ea așteaptă să Se întoarcă Cuvântul, iar când Se întoarce Cuvântul, Acesta aduce Mireasa înapoi. Cuvântul face totul, prieteni.

El a spus aceasta în Pecetea a treia, pe care a predicat-o în martie 1963, iar în mesajul Recunoscând ziua și mesajul ei, din iulie 1964, spune:

„Acum, nicăieri nu există nicio trezire. Toți lucrătorii se plâng. Eu am citit unul din ziarele renumite care vine aici la biserică, un ziar foarte bun. Cunosc editorul, cunosc oamenii și sunt oameni evlavioși, minunați; pe fratele și sora Moore de la „Vestitorul venirii Sale”. „Vestitorul venirii Sale” este unul din cele mai minunate ziare de pe câmp, dar ei vor tipări cu greu ceva dacă nu este despre „postește, roagă-te! Postește, roagă-te, sună o trâmbiță!” Câți îl citiți? Voi știți, tot timpul este: „Postește, roagă-te! Postește, roagă-te!” Aceasta este tot ce auziți. „Postește, roagă-te! Urmează să avem un mare sfârșit al zilei. Se va întâmpla un lucru măreț! Rugați-vă toți, rugați-vă, rugați-vă, încă  nu este prea târziu!”

De ce fac ei aceasta? De ce o fac? Ei vor o mare trezire. Ei plâng, crezând că acolo va fi o trezire; sunt oameni buni. De ce este aceasta? Ce au făcut ei? Ei nu au recunoscut trezirea Miresei.”

În anul 1963, fratele Branham a spus în „Pecetea a treia”, că nu a existat nicio manifestare a lui Dumnezeu care să trezească Mireasa. Apoi a spus că va fi nevoie de cele șapte Tunete necunoscute pentru a o trezi din nou, iar în iulie 1964, a spus: „De ce plâng după trezire? Ce au făcut ei? Ei nu au recunoscut trezirea Miresei.” Deci, între martie 1963 și iulie 1964, a avut loc o manifestare a lui Dumnezeu pentru a trezi Mireasa. Ce a fost aceasta? Aceasta a fost predicarea celor șapte Tunete, a fost descoperirea tainelor din cele șapte Peceți.

Mai departe, în același Mesaj, fratele Branham spune:

„Fiind creștini, ei simt atracția orei, dar nu au recunoscut ceea ce s-a făcut. Aceasta este ceea ce-i face să simtă în felul acela. Ei știu că trebuie să se întâmple ceva dar, vedeți, ei privesc după aceasta departe în viitor, când aceasta se întâmplă deja chiar lângă voi.”

Fratele Branham a spus că „se întâmplă chiar lângă voi”, iar voi o puteți simți în voi înșivă și puteți spune: „Eu am nevoie de o trezire, am nevoie de o revărsare proaspătă.” Ceea ce aveți nevoie este Cuvântul. Cuvântul va aduce o nouă trezire; Cuvântul va aduce o împrospătare a experienței tale. Ceea ce ai nevoie este Cuvântul, este alinierea la Cuvânt. Lasă Cuvântul să aibă întâietate pentru că Cuvântul aduce trezirea; Cuvântul aduce descoperirea; Cuvântul aduce Viața. Amin.

Vă pun o întrebare:  Dacă avem entuziasm, entuziasm fără Cuvânt, ce avem? Haideți să ne entuziasmăm de Cuvânt. Haideți să ne entuziasmăm de Dumnezeu care ne-a trimis ceva. Eu nu trebuie să caut, o am în mâna mea. Eu nu vânez, nu pescuiesc și nu aștept. Tot ce am nevoie, mi-a dat Dumnezeu în Mesaj. Mesajul a deblocat Cuvântul, Cuvântul este deschis.

 S-ar putea ca eu să nu văd totul așa cum vreau, dar Îl am în mâinile mele, am potențialul  aici. Ar trebui să fim atât de entuziasmați, pentru că „tot ce am nevoie este în mine și este deblocat de Cuvântul care vine la mine.” Descoperirea deblochează potențialul care este înăuntru. Noi nu așteptăm o altă epocă, nu așteptăm o altă slujbă, nu așteptăm să fie tipărite mai multe cărți; avem tot ce ne trebuie pentru a debloca potențialul de a ne întoarce în Eden, pentru a inversa blestemul, sfârșitul hibridării, pentru că ne-a fost dat tot. Cât de mult putem supraevalua acest Mesaj? Nu putem. Noi nu putem supraevalua niciodată Cuvântul care ne-a fost dat.

În decembrie 1962, fratele Branham a spus în Mesajul, Domnilor, acesta este timpul sfârșitului?:

„Cele șapte Tunete sunt chiar aici, în Descoperirea lui Isus Hristos, sunt o taină. Nu spune Biblia că aceasta este Descoperirea lui Isus Hristos? Păi, atunci există o taină ascunsă despre El. Ce este aceasta? Cele șapte Tunete au aceasta, pentru că Ioan era gata să scrie, dar din cer un Glas a venit și a spus: „Să nu scrii aceasta, ci pecetluiește-o! Pune-o în spatele Cărții!” Acestea trebuie să fie descoperite, sunt tainele.”

Așadar, cele șapte Tunete Îl au.În Pecetea întâi, el spune:

„Apoi a venit epoca penticostală, cu botezul Duhului Sfânt, iar ei au mers în jos cu aceasta. Acum nu mai pot exista alte epoci, acestea sunt toate. Aceea este Filadelfia… acum este epoca Laodicea.

Din studierea Scripturii, noi am aflat că de fiecare dată mesagerul epocii vine la sfârșitul epocii. Pavel a venit la sfârșitul epocii; Irineu a venit la sfârșitul epocii; Martin a venit la sfârșitul epocii; Luther a venit la sfârșitul epocii catolice și (ce?) Wesley a venit la sfârșitul epocii luterane, iar penticostalii au venit al sfârșitul epocii sfințirii, prin botezul Duhului Sfânt.

La sfârșitul epocii penticostale, noi trebuie să primim conform Cuvântului, Dumnezeu să mă ajute să vă arăt în seara aceasta, noi trebuie să primim un mesager care va lua toate acele capete libere afară și va descoperi toată taina lui Dumnezeu, pentru răpirea Bisericii.

Atunci vor veni înainte cele șapte Tunete tainice care nici măcar nu sunt scrise deloc. Acesta este adevărul. Eu cred că aceste șapte Tunete vor fi descoperite în zilele din urmă pentru a aduce Mireasa împreună pentru credința de răpire, deoarece, cu ceea ce avem acum, nu am putea face aceasta. Acolo este ceva. Noi trebuie să pășim mai departe. Nu putem avea destulă credință pentru vindecarea divină; cu greu o avem, dar trebuie să avem suficientă credință ca să fim schimbați într-o clipă și să fim luați iute afară din acest pământ. Astfel, cu voia Domnului, după o vreme vom afla unde este scris acest lucru.”

El spune că va fi nevoie de cele șapte Tunete care au trebuit să fie dezvăluite în ultimele zile, pentru a aduce Mireasa împreună. A existat ceva ce Dumnezeu ținea în partea din spate a minții Sale, ceva ce trebuia să obțină astfel încât să poată inversa, în sfârșit, ceea ce s-a întâmplat atunci când prima femeie a părăsit Cuvântul. Apoi, ea și-a părăsit partenerul și a adus moartea. Ea L-a părăsit pe Hristos. Dar în timpul sfârșitului trebuie să vină ceva care va aduce totul înapoi. Amin? Și ce a lăsat Eva? Cuvântul. Ce va fi restaurat? Cuvântul. Ce conțin cele șapte Tunete? Descoperirea lui Isus Hristos. Taina lui Dumnezeu a fost readusă la oameni, ca să înțeleagă ce s-a întâmplat de-a lungul timpului, de unde venim și unde mergem. Planul lui Dumnezeu de mântuire este să construiască în noi credința pentru a ne aduce la răpire, credința pentru a inversa ceea ce a fost făcut, prin care a căzut. Ea a căzut de la Cuvânt, dar va fi restaurată prin Cuvânt.

De aceea, în Romani 10.17, ni se spune:

„Astfel, credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.” Cum putem avea credință să inversăm blestemul din Eden până când vine Cuvântul? El va inversa blestemul din Eden. Descoperirea părții din spate a minții lui Dumnezeu trebuie să fie eliberată, iar credința vine prin auzirea Cuvântului. Deci, dacă am nevoie de credință, de descoperire, pentru a schimba acest trup muritor, iar credința vine prin auzirea Cuvântului, cât de mult ar trebui să auzim Cuvântul care aduce acest fel de credință? Care Cuvânt aduce acest fel de credință? Acestea au fost tainele, a fost ceea ce s-a predicat în Peceți. Ce a fost acest Mesaj al mesagerului? A fost această taină care zăcea sub acele Peceți. Ce să facă? Să aducă  un Cuvânt care va aduce acest tip de credință. Acolo ar trebui să fie atenția mea, acolo ar trebui să fie devotamentul meu, acestuia ar trebui să-i fiu predat.

Întrebări și răspunsuri din anul 1964. Vreau să pun aceasta aici. Este o întrebare despre cele șapte Tunete:

„Cele șapte Tunete care sunt egale cu cele șapte Taine, au fost deja descoperite? Au fost ele descoperite în cele șapte Peceți, dar încă nu ne sunt cunoscute ca Tunete?”

A fost o întrebare bună în acea zi deoarece până la acel moment, fratele Branham a spus că cele șapte Tunete vor aduce credința de răpire, că Taina se află în cele șapte Tunete. El a spus toate acestea, iar acum ei îl întreabă: „Ei bine, cum este cu cele șapte Tunete?”

„Cele șapte Tunete care sunt egale cu cele șapte Taine, au fost deja descoperite? Au fost ele descoperite în cele șapte Peceți, dar încă nu ne sunt cunoscute ca Tunete?” Și fratele Branham a răspuns:

„Nu, ele au fost descoperite în cele șapte Peceți; despre aceasta au fost Tunetele.”

Așadar, nu puneți aceasta în viitor, pentru că a fost dat deja. Nu căutați altceva, este în mâinile noastre. Nu așteptați să vină altceva, noi Îl avem deja, prieteni. Să citim mai departe:

„Cele șapte Tunete și-au rostit glasurile și nimeni nu putea pricepe ce erau… Ioan știa ce erau, dar i s-a interzis să scrie. El a spus: „Dar îngerul al șaptelea, în zilele trâmbițării lui, cele șapte Taine despre cele șapte Tunete vor fi descoperite.” Și îngerul al șaptelea este un mesager al epocii a șaptea a Bisericii.” Cunoscut sub numele de William Marrion Branham. Mai căutăm ceva sau Îl avem? Câtă valoare putem pune pe ceea ce avem?

În Pecetea a șaptea, ni se spune:

„Aveam mâinile întinse…” Vorbește despre întâmplarea de sus, din Canionul Sabino, unde a îngenuncheat pe stâncă. Dumnezeu l-a trezit în dimineața aceea și i-a spus să meargă în Canionul Sabino, iar el a luat Biblia și un carnețel și a urcat până sus, unde erau niște stânci mari.

„Aveam mâinile întinse, și deodată, ceva mi-a atins mâna.

Nu știu, nu pot spune. Am adormit? Nu știu. Am intrat într-o transă? Nu știu. A fost o vedenie? Nu vă pot spune. Singurul lucru pe care îl pot spune este… Este întocmai același lucru cum a fost cu Îngerii aceia!”

Când a fost ridicat în constelația cu Îngerii. Aici a fost același lucru.

„…Ceva mi-a lovit mâna, iar când m-am uitat, era o sabie. Avea mânerul din perle, foarte frumos, și avea o protecție din aur peste el, iar lama părea a fi din crom sau argint, numai că era foarte strălucitoare și era ascuțită rombic. Oh, Doamne! M-am gândit: „Nu este acesta cel mai frumos lucru?” Și se potrivea în mâna mea. Mă gândeam: „Este foarte frumoasă”, dar am spus: „Hei, mie mi-e frică întotdeauna de lucrurile acestea, de o sabie!” Apoi m-am gândit: „Ce voi face cu aceasta?”

Chiar atunci, acolo a răsunat un Glas care a cutremurat stâncile: „Aceasta este Sabia Împăratului!” Atunci am ieșit din aceasta.

„Sabia Împăratului?” Dacă ar fi spus: „Sabia unul împărat…”, dar El a spus: „Sabia Împăratului!” Există numai un „Împărat”, iar Acela este Dumnezeu. El are o Sabie, care este Cuvântul Său, prin care trăiesc. Așa să mă ajute Dumnezeu, stând peste amvonul Lui Sfânt, cu acest Cuvânt sfânt așezat aici! Acesta este Cuvântul! Amin!”

Ce a fost pus în mâna lui? Cuvântul. Care Cuvânt? Cuvântul care a stat sub cele șapte Tunete tainice, descoperirea celor șapte Peceți. Acel Cuvânt a fost pus în mâna profetului; Cuvântul este Sabia Împăratului. Cuvântul a fost pus în mâna Lui și ne-a fost dat nouă. Și el a spus: „Așa să mă ajute Dumnezeu. Este Cuvântul!” Ce mai căutăm? Noi Îl avem deja, este Cuvântul!

„Oh, în ce zi trăim! Ce lucru măreț! Vedeți Taina și secretul?

Când aceasta m-a părăsit, la mine a venit Ceva și mi-a zis: „Nu te teme!” Acum, eu nu am auzit niciun glas, parcă a vorbit înăuntrul meu. Eu trebuie să vă spun doar adevărul, să spun exact ce s-a întâmplat. Ceva m-a atins și a spus: „Nu te teme! Aceasta este a treia Tragere.”

Care este Tragerea a treia? Tragerea a treia este tragerea care primește păstrăvul curcubeu, peștele Legământului Împăratului. Ce îi prinde? Cuvântul. Cuvântul este Cel care ne readuce; Cuvântul este Cel care ne restabilește. Ce ne dă credința de răpire? Cuvântul. Prețuim noi Cuvântul suficient? O voi spune pentru mine însumi: Nu, dar vreau. Vreau din toată inima acest Cuvânt. Nu știu cum să fac, nu știu ce să fac, nu știu ce să schimb, dar văd acest Cuvânt ca fiind totul; văd că Cuvântul care ne-a fost dat este soluția despre care am vorbit miercuri seara.

Predica fratelui Marcus m-a trezit și am primit soluția: Răspunsul la întrebarea diavolului este acest Cuvânt; soluția la fiecare problemă este acest Cuvânt. Oricare este problema ta, răspunsul este Cuvântul care ne-a fost dat. Orice ai nevoie se află în Cuvânt; pentru orice te rogi vine din Cuvânt. De unde vine credința pentru a înțelege ceva? Din Cuvânt. Printr-o descoperire asupra Cuvântului în care aveți credință, înțelegeți ce este în Cuvânt. Este numai Cuvântul, Cuvântul, Cuvântul.

Cuvântul nu este lăsat în epoca aceasta, Cuvântul a fost restaurat în epoca aceasta și nu lipsește nici măcar partea care nu a fost scrisă în Biblie. Ioan a fost oprit s-o facă pentru că partea a fost dată înapoi în mâna noastră. Nicio altă generație n-a avut această înțelegere să poată privi, citi și spune: „S-a vorbit ceva din cer, un Tunat; a fost un glas al lui Dumnezeu, s-a spus ceva; mai este un Cuvânt, dar nu a fost înregistrat.” Nimeni nu a avut până acum ceea ce au fost acele Tunete, dar astăzi ni s-a dat partea lipsă din Cuvânt. Cuvântul complet a fost adus înapoi și nu mai avem nevoie de altceva decât să rămânem cu acest Cuvânt și să-I dăm totul.

Haideți să nu mai așteptăm nimic altceva, ci să ne aducem toată viața și să ne concentrăm asupra acestui Cuvânt. Toată afecțiunea noastră, toate eforturile noastre, tot timpul și atenția noastră să ne fie concentrate asupra acestui Cuvânt și să ne predăm Cuvântului care ne-a fost dat.

Nu știu voi, dar eu m-am săturat de mine, m-am săturat de propriile mele piedici, m-am săturat de propriile mele distrageri, m-am săturat de propriile mele emoții, m-am săturat de propria mea oboseală, m-am săturat de dorința mea de a mă juca și de propria mea ușurință; m-am săturat de toate și tot ce doresc este să văd că acest Cuvânt manifestă pentru ce a fost trimis.

Sunt gata pentru o schimbare a trupului, sunt gata pentru inversarea căderii Evei, sunt gata pentru Mileniu și Îl vreau cu tot ce este în mine. Doamne, ajută-mă să trec de această carne, să sap în acest Cuvânt și să predau totul acestui Cuvânt. M-am săturat de această hibridare, m-am săturat de o minte căzută, m-am săturat de dorințele greșite, tot ce vreau este ca acest Cuvânt să aibă întâietate în viața mea. Vreau să mă predau mai mult, să-I dau mai mult; vreau să-I dau Lui primul loc, vreau să țin seama mai mult de acest Cuvânt.

Cred că aceasta este ceea ce caută El, pentru că marele triplu scop al lui Dumnezeu S-a desfășurat în trei părți. Prima parte a fost realizată în Isus Hristos, când a obținut întâietate într-un Om. Ce a făcut El? Isus a făcut numai ceea ce I-a arătat Tatăl. A doua parte este să obțină întâietate într-un popor, și aceasta face El acum, prin tine și prin mine. Câtă întâietate vrea El? Aceeași pe care a avut-o în Isus Hristos. În ce privește întâietatea, Dumnezeu nu a luat-o niciodată singur, nici chiar cu Isus Hristos. Isus a trebuit să I-o dea, Isus a trebuit să-I dea întâietate, dar I S-a permis să aleagă, I S-a permis să lupte în Ghețimani. Fratele Branham a spus că El nu trebuia să meargă la Calvar, ci a ales s-o facă. Ca ființă omenească I s-a dat dreptul să-Și facă alegerea. Dumnezeu nu a luat niciodată întâietate, ci Isus I-a dat întâietate. Dumnezeu nu va lua niciodată întâietate în Mireasă până când Mireasa nu-I dă mai întâi întâietate, iar când Ea Îi va da întâietate, El Își va lua locul în Mireasă.

Eu spun: Dumnezeule, vreau să-Ți dau mai multă întâietate! Cred că cel mai bun lucru care ni s-ar putea întâmpla, este să ne pierdem toți slujbele și să ni se închidă bisericile. Atunci va trebui să ne vedem zi și noapte înaintea lui Dumnezeu; atunci nu ar conta nimic altceva și am face-o. Nu ne-ar mai păsa de nimic altceva și nimic nu ne-ar mai distrage. Probabil ar fi cel mai bun lucru care ni s-ar întâmpla vreodată. Sunteți de acord? Eu nu cer să se întâmple aceasta, nu o vreau; ceea ce doresc este să devin atât de însuflețit de ceea ce mi-a dat Dumnezeu, încât să încep să-I dau eu acum. Eu vreau să încep să-I dau aceasta în fiecare zi.

Pentru mine nu este o problemă să mă trezesc devreme și să merg să-I caut Fața, pentru că vreau aceasta mai mult decât vreau o jumătate de oră de somn. Doamne, ajută-mă! De câte ori am sacrificat o jumătate de oră de somn pentru comuniunea cu Domnul? Mi-ar fi rușine să vă spun de câte ori am făcut-o, dar vă spun că nu am nicio dorință pentru aceasta. În interior, în omul interior vreau să-l supun pe acest om exterior și să-i spun: „M-am săturat ca tu să conduci lucrurile. În interior este Ceva și vreau ca El să aibă întâietate; vreau ca El să aibă primul loc; vreau ca El să aibă cele mai bune ore ale mele; vreau ca El să aibă atenția mea neîmpărțită; vreau să aibă viața mea. Cred că aceasta este Mireasa pe care o caută El!

Să mergem împreună la Iov 23.8-12:

„Dar, dacă mă duc la răsărit, nu este acolo; dacă mă duc la apus, nu-L găsesc:

dacă are treabă la miazănoapte, nu-L pot vedea; dacă Se ascunde la miazăzi, nu-L pot descoperi.

Dar El știe ce cale am urmat şi, dacă m-ar încerca, aş ieși curat ca aurul.

Piciorul meu s-a ținut de pașii Lui; am ținut calea Lui şi nu m-am abătut de la ea.

N-am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui mai mult decât hrana mea.”

Vreau să pun această mică afirmație în perspectivă. Iov era în mijlocul unei încercări. Totul mergea rău în viața lui și el nu înțelegea de ce lucrurile mergeau prost în viața lui, așa că a făcut această afirmație: „Iată că merg la răsărit, dar El nu este acolo.” El a spus: „Nu pot să-L găsesc pe Dumnezeu în încercarea mea, nu știu unde este. Merg spre răsărit, dar nu este acolo; merg spre apus, dar nu pot să-L găsesc. Nu știu ce face Dumnezeu, nu știu unde este. Nu știu ce se întâmplă și nu știu cum să-L găsesc.” Înțelegeți? Suntem pe aceeași pagină. Aceasta era gândirea lui Iov. „…dacă are treabă la miazănoapte, nu-L pot vedea; dacă Se ascunde la miazăzi, nu-L pot descoperi.” El spune: „Nu știu unde este”, dar după aceea spune ceva ce știe: „Dar El știe ce cale am urmat.” Vedeți? „Eu nu știu unde se află El, dar El știe unde sunt eu.”

„Dar El știe ce cale am urmat şi, dacă m-ar încerca, aş ieși curat ca aurul.” Ce afirmație îndrăzneață a făcut acest om! „Nu știu unde Se află, nu știu unde Se ascunde, nu știu ce face, dar, „El știe ce cale am urmat și, dacă m-ar încerca, aș ieși curat ca aurul.” De ce a putut Iov să facă o asemenea afirmație? Să citim mai departe.

„Piciorul meu s-a ținut de pașii Lui; am ținut calea Lui şi nu m-am abătut de la ea.” Am făcut ce a spus Cuvântul Lui să fac. „N-am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui mai mult decât hrana mea.”

Vedeți atitudinea lui Iov față de Cuvântul lui Dumnezeu? El a spus: „I-am dat primul loc, am mers pe calea Lui, nu am părăsit poruncile Lui și am prețuit cuvintele gurii Lui mai mult ca hrana mea. I-am dat primul loc și L-am ascultat. Nu știu ce face El, dar El știe cum L-am urmat, iar dacă m-ar încerca, aș ieși curat ca aurul. Pentru că am făcut ceea ce mi-a spus El să fac, am rămas în porunca Lui și I-am ascultat Cuvântul, nu există alt rezultat decât perfecțiunea.”

Noi nu înțelegem întotdeauna ce se întâmplă în viața noastră, s-ar putea să nu înțelegem aceasta sau cealaltă, dar ajungem într-un punct în care spunem: „Nu știu de ce se întâmplă aceasta cu familia mea, dar am făcut ceea ce a spus El să fac și știu că totul lucrează spre bine, totul lucrează în acest scop. Nu știu de ce a venit această încercare; din câte știu nu am încălcat niciuna dintre poruncile Lui, am ascultat tot ce a învățat profetul și am rămas cu Cuvântul atât cât știu, de aceea, știu că atunci când se va termina această încercare, voi fi curat ca aurul, pentru că am rămas cu Cuvântul Lui.” Noi putem avea încredere, nu în noi înșine, ci în Cuvânt.

Iov nu s-a uitat la el însuși, ci a privit la porunca pe care a ținut-o: „Am făcut ce ai spus și n-am părăsit porunca Ta, nu m-am îndepărtat de calea Ta.” De aceea a putut să fie atât de îndrăzneț în afirmația lui.

În Pecetea întâi, fratele Branham a spus:

„Acum observați, în același timp când se petrece aceasta, înainte ca aceasta să aibă loc pe pământ, Dumnezeu a promis… În timp ce toate acele denominațiuni șovăie și se ceartă cu privire la diferențele dintre crezurile lor, Dumnezeu a promis că ne va trimite un profet adevărat al Cuvântului adevărat, cu un Mesaj, să ne întoarcă la Cuvântul lui Dumnezeu original și la credința părinților, ca să aducă puterea Duhului Sfânt printre oameni.”

Ce a făcut Mesajul? A adus Puterea Duhului Sfânt printre oameni. Și ce face puterea aceasta? El spune mai departe:

„…cu o putere care o va ridica deasupra acestor lucruri.” Ce face cu toate lucrurile denominaționale, cu toate lucrurile lumești și cu toate lucrurile firești? Ce face puterea Duhului Sfânt? Mai întâi, o ridică deasupra tuturor acestor lucruri denominaționale „și în același timp, o va lua înăuntru.” O va ridica deasupra denominațiunilor și o va duce la Cina nunții. De aceea S-a coborât puterea Duhului Sfânt. Când a fost trimis? Când a fost restaurat Cuvântul. Ce altă putere ne dorim în afară de puterea de a ne ridica deasupra tuturor lucrurilor firești și de a merge la Cina nunții? Aceasta este Puterea pe care o vreau, este puterea care ni S-a dat, este Puterea Cuvântului.

În mesajul Unirea invizibilă a Miresei, el spune:

„Astfel, viața iese afară din acea denominațiune și merge în grâu. Ce se întâmplă atunci? Când grâul începe să crească și ajunge mare, încât poate acoperi ceva, denominațiunea se îndepărtează de el. De ce nu facem noi o denominațiune din aceasta? Aceasta nu va fi niciodată! Acesta este grâul. El nu poate crește mai mult, noi suntem la timpul sfârșitului.  

Ce trebuie să facă el acum? Să stea în prezența soarelui pentru a se coace. Corect. Cuvântul trebuie  să se coacă în inima voastră pentru a rodi și trăi ceea ce vorbim.”

 Care este ultima etapă? Așa cum am spus astăzi, în Eden, Dumnezeu a stabilit totul pe Cuvântul Său și totul a fost ținut în desăvârșire prin Cuvântul lui Dumnezeu. Dar o mică abatere de la Cuvântul Său, a adus ruinarea tuturor lucrurilor, pentru că totul a fost ținut prin Cuvânt. Dar când Eva a părăsit Cuvântul, L-a părăsit pe Hristos, și atunci a venit judecata și totul a căzut. Astfel, Dumnezeu a trebuit să aducă înapoi un Cuvânt și a promis că până la sfârșitul timpului Cuvântul va fi restaurat din nou Miresei dintre neamuri. Ce va face Cuvântul? Va reveni și va aduce credința de răpire, pentru a termina ciclul de răscumpărare. De ce Se întoarce Cuvântul? Pentru răscumpărare. Când se va termina răscumpărarea? Când toată Sămânța va fi adunată Acasă.

Totul s-a întors; Cuvântul S-a întors, este aici, iar Dumnezeu nu va trimite un alt profet, El l-a trimis pe profet. Nu mai există un alt „al șaptelea înger”; există numai unul „al șaptelea înger”, iar El l-a trimis pe acel „al șaptelea înger”. Nu mai sunt alte șapte Tunete care să fie dezvăluite, cele șapte Tunete au fost deja dezvăluite.

Ce căutăm noi? Care este ultima etapă? Ultima etapă este pentru noi care am primit Cuvântul, să stăm în prezența acestei Lumini, pentru a scoate toată imaturitatea din noi, pentru a ne aduce în imaginea perfectă a Cuvântului care a fost restaurat, ca să reflectăm Viața deplină a lui Isus Hristos. Cum? Stând în prezența Soarelui. Nu un alt mesaj, nu o altă mare descoperire, nu o nouă învățătură, nu alte cărți noi, nu o altă biserică, nu o altă mișcare, nu o altă trezire. Mireasa a fost deja trezită, de ce trebuie s-o trezim din nou? Noi nu avem nevoie de o altă trezire, nu avem nevoie de o altă stimulare, nu trebuie să facem un alt colț, pentru că am făcut deja ultimul colț. Nu mai avem nevoie de nimic altceva; trebuie să luăm ceea ce ni s-a dat și să-I dăm toată viața, să ne predăm și să intrăm complet sub Ea și complet în Ea. Să nu facem ceea ce a făcut Eva, să nu facem ceea ce a făcut biserica ebraică, să nu facem ce a făcut prima biserică dintre neamuri. De data aceasta, trebuie să fie o Biserică diferită, o Biserică ce va lua ceea ce i s-a dat și va sta cu aceasta până când va produce ceea ce s-a promis că va produce.

Fiecare dintre acele biserici și mirese ar fi produs ceea ce a spus Cuvântul, dacă ar fi rămas cu Cuvântul doar puțin mai mult, dar toate s-au oprit prea repede. Sunt atât de bucuros pentru că există o promisiune care spune că în această zi este o Mireasă care nu va cădea. Ea este predestinată să nu cadă. Cred că acesta sunt eu și cred că acesta ești tu. Ce trebuie să fac? Să stau în prezența Soarelui. Să stai în prezența  Soarelui înseamnă să stai sub acest Cuvânt; să rămâi conectat cu El și să te hrănești cu El. Rămâi în slujbă, continuă să citești, continuă să te hrănești, stai sub această Viață până când coace toată verdeața, toată verdeața, toată verdeața. Noi nu așteptăm nimic altceva. El este deja aici. Tot ce facem este să așteptăm să se maturizeze în noi. Dar aceasta nu se va întâmpla până când nu-I dăm primul loc.

Fratele Branham a vorbit despre trecerea dincolo de cortina timpului și știți că i-a fost greu să descrie ce este Acolo. A spus că este desăvârșirea, mai mult decât desăvârșirea. El a spus că nu există destule cuvinte în limba engleză pentru a o descrie, este dragostea desăvârșită. Singurul lucru care va intra acolo este dragostea desăvârșită, este sfera Cuvântului.

Sunt atât de multe lucruri pe care le putem folosi pentru a o descrie, dar fratele Branham nu a putut s-o descrie niciodată exact. A spus că oamenii aceia alergau la el, îl îmbrățișau și spuneau: „Scumpul nostru frate!” Acolo era dragoste desăvârșită.

Fratele Branham ne-a spus că în acel vis sau viziune, a fost ridicat pe un postament, iar când a întrebat: „De ce faceți aceasta?”, i s-a răspuns: „Pentru că pe pământ ai fost un conducător.” Așadar, în acel Tărâm, el este încă lider; Acolo, el este încă cel sub care se află toți. Este important să realizăm acest lucru. El a început să vorbească despre sentimente și despre oameni, despre surorile adevărate, despre frații adevărați, despre dragostea adevărată și despre toate acestea, după care a început să vorbească despre maturizarea spre desăvârșire, despre primirea Cuvântului și așezarea în prezența Soarelui ca să se coacă toată verdeața pentru a ajunge la imaginea perfectă. Apoi s-a referit la faptul că a mers dincolo de perdeaua timpului și a spus că „înainte de a pleca, înainte de a se întâmpla aceasta”, vorbind despre plecarea Miresei, „cred că va fi ceva așa cum a fost Acolo.” Când el face o afirmație de felul acesta, eu spun: „Doamne, coace verdeața din mine.” Cum a fost Acolo? Acolo era dragostea, iubirea desăvârșită, era un Tărâm al Cuvântului desăvârșit și Acolo toți aveau o credință desăvârșită.

Fratele Branham a fost înălțat în mijlocul lor, iar acei bărbați l-au ridicat și l-au pus pe un piedestal; ei erau fericiți că el era conducătorul lor, erau fericiți  să fie sub slujirea lui. Când el L-a întrebat pe Înger: „Pot să-L văd pe Isus?”, El i-a spus: „El va veni mai întâi la tine și te va judeca.” Apoi ei i-au spus fratelui Branham: „Noi vom fi judecați cu tine”, și erau bucuroși pentru aceasta. Erau fericiți că el este conducătorul lor, l-au înălțat la Cap și ei au fost judecați sub el. Apoi, fratele Branham a spus: „Eu am predicat ceea ce a predicat Pavel”, și toți au strigat: „Pe aceasta ne odihnim noi.” Și fratele Branham a spus: „Cred că chiar înainte de răpire, aici va fi ceva așa cum a fost Acolo.” Eu spun: „Dumnezeule, lasă să fie așa!”

În inima mea sunt fericit pentru că el este conducătorul. L-am ridicat în poziția lui. Frații l-au ridicat și l-au pus pe acel piedestal. Lasă-mă să-l pun acum pe acel piedestal, astfel încât aici să fie ceva cum a fost acolo. Haideți să trăim într-o dragoste perfectă  unul pentru celălalt, să ne apreciem unul pe celălalt și să ne numim unul pe altul: „Frate scump.” Haideți să facem aici așa cum a fost făcut Acolo și să fim fericiți că el va fi judecat primul, și dacă el va trece în judecata Lui, vom trece și noi. Eu nu am nicio variantă secundară.

Știți, dacă profetul a greșit puțin aici, i-am spus deja lui Dumnezeu: „Eu nu prea cred așa cum a aliniat Cuvântul de aici.” Dar nu așa a fost Acolo! Nimeni nu l-a corectat Acolo, nimeni nu a avut o altă idee, ci toți l-au pus pe piedestal și au fost fericiți să fie judecați cu el. Ei au spus: „El va veni și te va judeca, iar noi vom fi judecați împreună cu tine.”

Fratele Branham a spus că înainte de răpire, aici va fi ceva așa cum a fost Acolo. Ce va aduce dragostea perfectă? Acest fel de atitudine, când Cuvântul lui Dumnezeu este respectat, când calea Lui este respectată, când profeții Lui sunt respectați, când Cuvântul restaurat este respectat, când credincioșii se respectă unul pe altul și trăiesc în armonie sub acest profet, iar când El spune: „Voi veți fi judecați împreună cu el”, eu mă simt bine pentru că voi fi judecat cu el.

Dar ce dacă a greșit? Dacă a greșit, Dumnezeu este Cel care l-a dovedit. Dacă a greșit, voi spune: „Doamne, eu cred doar ceea ce ai indicat Tu.” Eu nu trebuie să încep să mă apăr și să spun că fratele Branham a greșit. Dacă în mintea ta este această atitudine: „În aceasta a fost puțin îngrozitor; aici am ideea mea despre aceasta”, atunci El nu este aici pentru tine, pentru că aici este așa cum a fost Acolo. Tu nu ești pregătit pentru răpirea pe care o avem.

Noi nu avem nevoie de micile noastre idei, nici să ne protejăm pentru posibilitatea că el a greșit în această problemă sau că a greșit cu învățătura aceea. Noi suntem judecați sub el; când este judecat el, vom fi judecați și noi, așa că eu voi rămâne aici sub conducerea lui. Nu am nicio dorință să-l corectez, niciuna. Dacă îl corectez pe profet, atunci cumva sunt egal sau mai presus de el și nu vreau să fiu în acea poziție. Eu sunt unul care îl ridică pe piedestal și-l port pe umărul meu. „Laudă lui Dumnezeu, ești profetul epocii și sunt fericit că El vine să te judece mai întâi pe tine, iar eu voi fi judecat cu tine.” De ce? Pentru că acest profet a spus: „Eu am predicat ceea ce a predicat Pavel”, iar eu cred aceasta din toată inima mea și mă odihnesc aici pentru că mă odihneam Acolo, deoarece fratele Branham a venit, a vorbit cu o adunare și a spus: „V-am văzut pe toți acolo!” Eu cred că am fost acolo și am spus deja: „Mă odihnesc pe aceasta. Eu l-am pus deja pe piedestal și sunt gata să fiu judecat sub el, fiindcă mă odihnesc deja pe faptul că a predicat un Cuvânt pur.” Apoi, fratele Branham a spus că, „înainte de răpire, aici va fi ceva așa cum a fost Acolo.”

Eu spun: Prieteni, haideți să ajungem aici așa cum am fost Acolo. Haideți să ne predăm la ceea ce ne-a dat Dumnezeu. Haideți să punem preț pe Cuvânt, să nu ne mai jucăm cu micile noastre distracții, cu micile noastre dorințe egoiste, alergând după lume încoace și încolo; să renunțăm la propriile noastre idei, la diviziunile cu privire la învățătură și la orice ne reține: lucruri mici de modă, divertisment, filme și chestii de la Disney. Haideți să începem să lăsăm toate acele lucruri și să ajungem aici așa cum a fost Acolo. Haideți să ne predăm mai mult. Vă puteți preda prea mult pentru Cuvânt? Puteți renunța la prea mult pentru Cuvânt? Puteți arăta prea mult respect pentru Cuvânt? NU! Cuvântul este Dumnezeu. Puteți să vă predați prea mult, să renunțați prea mult? Nu. Voi nu puteți să vă predați prea mult pentru Cuvânt. Spuneți: „Doamne, ajută-mă să predau totul, pentru că sub acest Cuvânt sunt în siguranță.”

Vreau să fie astăzi în inima mea, așa cum a fost Acolo atunci când fratele Branham a trecut dincolo de perdeaua timpului. Vreau să-l ridic pe umerii mei pe acel profet, pe acel piedestal. Vreți să-l ridicați și voi? Ridicați-l astăzi în viața voastră, în inima voastră, puneți-l pe piedestal. Ridicați-l deasupra restului adunării, ridicați-l deasupra oricărui alt om, a oricărei idei a altui om, a oricărui alt slujitor și a orice altceva. De ce noi, frații și surorile de astăzi, nu-l purtăm pe umeri să-l punem pe piedestal, fiindcă aici va fi ceva cum a fost Acolo.

Haideți să fim mulțumiți și să spunem: „El va fi judecat și eu voi fi judecat împreună cu el. Și dacă el a fost găsit în ordine și eu voi fi găsit în ordine, pentru că am ascultat de ceea ce a spus. Sunt mulțumit să spun că mă bazez pe faptul că el a predicat ceea ce a predicat Pavel.” Acesta nu este un mesaj corect pe jumătate; nu este un mesaj corect nouăzeci și cinci la sută. Noi nu avem de-a face cu o chemare apropiată sau cu cel mai bun lucru care urmează; noi avem de-a face cu Mesajul perfect, cu Cuvântul perfect, cu perfecțiunea.

A fost omul perfect? Nu. Sigur a greșit și a mărturisit aceasta, dar eu vorbesc despre Cuvântul care a fost adus, despre învățăturile care au fost predicate, lucrurile pe care le-a învățat în biserică. A fost Cuvântul perfect după care trebuie să trăim pentru a ne preda, pentru a atașa destinația sufletului nostru la ceea ce ne-a dat Dumnezeu în această zi. El a spus: „Cred că aici va fi ceva, înainte de Răpire, aici va fi ceva cum a fost Acolo”, iar eu spun: „Cred aceasta pentru că vine deja în inima mea, se mișcă deja.” Este dragostea desăvârșită, prin credință desăvârșită și un Cuvânt desăvârșit.

Dacă în inimile noastre există ceva micuț care ne îngrijorează cu privire la Cuvânt, care ne îngrijorează dacă profetul a avut sau nu a avut dreptate,  ascultați, dacă există o întrebare sau o îngrijorare, atunci aici nu va fi niciodată așa cum a fost Acolo. Acolo nu se îngrijorau cu privire la slujba lui, nu aveau întrebări dacă avea sau nu avea dreptate; nu erau îngrijorați dacă a greșit sau nu. Ei erau mulțumiți că el este mesagerul epocii și erau sub el. Erau deplin mulțumiți. Dacă în inima ta există o întrebare, o preocupare cu privire la învățătură, la Viață, te sfătuiesc cu tot ce este în mine, pleacă-ți capul și roagă-L pe Dumnezeu să-ți aducă o descoperire. Nu sta în starea aceea pentru că nu va merge, nu va funcționa. Undeva vei cădea, vei ajunge într-o fundătură și vei lovi o epavă. Nu mai sta mult în starea aceea, între ele, pentru că venim repede la Răpire și aici va fi cum a fost Acolo.

Dacă nu ești sigur că Dumnezeu a trimis îngerul al șaptelea, că îngerul al șaptelea a fost manifestat în William Marrion Branham și că acesta a predicat cele șapte Taine, cele șapte Tunete și le-a predat Miresei; dacă nu ești sigur că Cuvântul a fost restaurat în perfecțiune cu interpretarea perfectă și prin legitimarea divină, este timpul să te pleci și să spui: „Doamne, am nevoie de o descoperire mai profundă decât ceea ce am.” Aceasta nu este o altă epocă a bisericii, o altă mișcare. Noi nu așteptăm o altă trezire, ci este aceasta. Dacă nu este aceasta, nu este nimic altceva. Este aceasta. Aceasta trebuie să fie totul; nu este nouăzeci și opt la sută; este sută la sută sau nu este nimic. Nu este timp pentru o altă epocă, nu este timp pentru un alt mesager. Trebuie să fie în inima ta; nu poate fi doar cu toți ceilalți din jurul tău, nu poți să te miști cu valul. Dumnezeu Se va asigura de aceasta. Tu nu poți sta în val; nimeni altcineva nu te va purta, tu trebuie să ai aici ce au avut Acolo.

 Eu spun: Stai în rugăciune până când spui: „Cred din toată inima că aceasta este singura cale și dau totul pentru aceasta.” Când vei face aceasta, vei descoperi că tot ce avem nevoie, este în acest Cuvânt. Totul. Tot ce avem nevoie pentru a birui Laodicea, tot ce avem nevoie pentru schimbarea trupului, tot ce avem nevoie pentru o dragoste perfectă, tot ce avem nevoie pentru mai multă credință, se află în acest Cuvânt care ne-a fost dat în mâinile noastre. Să ne predăm Lui complet.

Să ne predăm așa cum nu ne-am predat niciodată, să-I iubim Cuvântul așa cum nu L-am iubit niciodată înainte, să sacrificăm  totul pentru El și să renunțăm la sacrificarea Cuvântului pentru orice altceva. Haideți să renunțăm la alte lucruri pentru a lăsa acest Cuvânt să aibă întâietate în viața noastră, pentru că El este soluția pentru împrejurările timpului final. El este soluția pentru toate împrejurările timpului de sfârșit; singura soluție pe are o avem este repararea, este lucrarea de restaurare, este restituirea tuturor lucrurilor, este restaurarea Cuvântului, este răscumpărarea ajunsă la plinătate. Nu mai este nimic altceva. Haideți să ne predăm Acestuia. Dumnezeu să vă binecuvânteze în timp ce stăm în picioare.

Ori de câte ori am timp să mă opresc și să meditez, gândurile mele merg la acest Mesaj, că El trebuie să fie totul. Dumnezeu nu a făcut o lucrare atât de puternică și o manifestare atât de puternică pentru a ne face să ne predăm pe jumătate Cuvântului. Dumnezeu nu a mișcat națiuni, nu a schimbat împrejurări, gândiți-vă că Dumnezeu nu a permis ca Stâlpul de Foc să fie singura imagine de pe o rolă de film, nu a ieșit degeaba; Dumnezeu nu a trimis în Arizona un Nor cu o înălțime de treizeci și șapte de mile, pentru a fi fotografiat cu douăzeci și opt de minute înainte de apus, care a fost vizibil aproximativ o jumătate de oră înainte de apus. El nu a făcut aceasta degeaba, în timp ce meteorologii și oamenii de știință stăteau și îl priveau. El nu a permis să fie fotografiat, pus în revista Life și trimis în toată lumea, degeaba. Înțelegeți ce spun? Dumnezeu nu ne-a dat acest Mesaj degeaba, ci ni L-a dat ca să-I dăm tot. Nu ca să-L luăm cu ușurință sau ca pe ceva banal. Mă tem că uneori sunt momente când Îl iau prea ușor. Sunt momente în care nu-L văd la adevărata Lui valoare, dar spun: „Doamne, vreau să-Ți dau totul pentru că aceasta este singura mea speranță.” Acest Mesaj care ne-a fost dat este singura mea speranță. Nu este: „Explică-mi Planul Tău. Întâlnește-mă după biserică și spune-mi ce ai avut ca Plan de rezervă.” Nu există nimic, ci spun: Cu cât mă predau mai repede, cu atât va fi mai bine pentru mine; cu atât Îi pot da mai repede primul loc.

Ascultați. Acest Cuvânt nu a venit să ne perturbe viața, ci a venit să ne ajute să murim, ca să ne poată da Viața Veșnică, ca să putem intra în Viața reală; a venit ca să distrugem tot ceea ce nu era Cuvântul, așa ca Cuvântul să poată propăși în viața noastră; El nu a venit ca să ne dea distracție, ci a venit ca să ne dea cea mai mare pace, cea mai mare bucurie, cea mai mare odihnă pe care am avut-o vreodată în viața noastră. El nu a venit ca să ne încurce viețile, ci a venit să ne aducă la Viață, de aceea, trebuie să avem atitudinea corectă față de El. Dacă avem atitudinea corectă față de El, obținem rezultatele potrivite.

Să ne plecăm capetele și să ne rugăm.

Dragă Părinte ceresc, Îți mulțumim, Doamne Isuse, pentru Cuvântul Tău. Oh, Doamne, ce putem spune în fața Cuvântului Tău desăvârșit? Doamne, ceea ce am așteptat tot timpul este o restaurare a Cuvântului. Doamne, înainte de întemeierea lumii, Tu ai avut o Taină în spatele minții Tale și știai exact când vei dezvălui acea Taină. Știai data, știai vasul pe care îl vei folosi, știai cum o vei face, știai împrejurările și cum îl vei legitima. Când ai scris Biblia Ta, Te-ai asigurat că Scripturile care indică aceasta sunt acolo pentru a arăta unde este. Tu ai adus manifestarea, ai adus Semnul pe cer, ai adus profetul pe scenă și ai adus legitimarea. Tu ai știut când se va întâmpla, ai știut în ce zi vom fi aici.

 Doamne, Tu nu numai că m-ai adus în această zi pentru a beneficia de acel Cuvânt pe care L-ai hotărât ca să mă ordinezi pe mine, pe frații și surorile mele care suntem aici, ca să trăim în acest ceas în care ai făcut o asemenea lucrare, ci Tu ai știut ce vei face încă înainte de cădere, pentru că ai fost Mielul înjunghiat înainte de întemeierea lumii. Tu știai cum vei răscumpăra, știai ce metodă vei folosi în răscumpărare, știai că vei avea o Mireasă aleasă dintre neamuri, știai despre cădere și știai despre restaurarea Pomului Mireasă. L-ai așezat în profeția lui Iov și în profeția lui Ioel, unde ai vorbit despre vierme și omidă, și ai spus: „Voi restaura”, pentru că știai aceasta înainte de a ne aduce la ceasul împlinirii, în ceasul prezent, când vei inversa acel blestem și vei nimici lucrările diavolului.

Tu crești oameni și ai parte în acei oameni pe care îi folosești pentru a distruge lucrările diavolului; Tu ai adus un Cuvânt care le va realiza pe toate și ai deblocat o credință care le va atinge. Doamne, cum să nu-Ți dăm viețile noastre? Cum să nu ne predăm cu totul? Iată-ne, Tată! Oh, iartă-ne, Doamne, pentru lenea noastră spirituală, iartă-ne pentru distragerile noastre; iartă-ne pentru dorințele noastre egoiste și pentru poftele noastre. Iartă-ne, Doamne, spală aceasta de la noi și ajută-ne să-Ți dăm totul.

Doamne, noi credem că acesta este ceasul în care toate aceste lucruri trebuie să se manifeste. Doamne, noi trăim în timpul în care Tu vei lua aceste vase de lut pe care le-ai predestinat să nu cadă și vei realiza ceea ce nu ai reușit să realizezi prin tipul de Mireasă înainte de-a o face în această oră. Tot ceea ce cauți este cineva care să se predea, să ai întâietate în el și să spună: „Doamne, ajută-mă să fiu acel vas care se predă. Oh, vreau să-Ți dau totul! Mă predau Ție, Doamne! Ia acest vas și folosește-l acum pentru slava Ta. Doamne, vreau să cred Cuvântul mai presus de hrana care-mi este necesară; vreau să prețuiesc acest Mesaj pe care L-ai dat, mai presus de orice altă idee sau concept. Vreau să pun valoarea potrivită în locul potrivit. Ajută-mă, Tată!”

 Doamne, ne predăm din nou în fața Ta. Ia acești oameni, Doamne, ia-Ți copiii în mâinile Tale. Când se predau, ia-i, apropie-i de Tine, Doamne, și șoptește-le tainele dragostei Tale în urechi. Întărește-ne, Doamne, când stăm în prezența Ta; coace toată verdeața din noi și adu-ne la maturitatea deplină a recoltei, ca să reflectăm acest Cuvânt pe care L-am primit. Fie ca Acesta să Se reflecte din noi pe măsură ce ne maturizăm. Dumnezeule, El nu ne-a fost dat numai ca să-L auzim, ci acest Mesaj ne este dat ca să-L trăim, să trăiești prin noi, Doamne. Ne predăm Ție, Tată, Te iubim și Te rugăm să ne binecuvântezi. Ajută-ne să rămânem în felul corect. Ajută-ne să rămânem predați Cuvântului Tău, ca adunare, ca adunare credincioasă. Ajută-ne să rămânem sub profetul nostru mesager, să-l punem pe piedestalul care-i aparține și să ne predăm acestei slujbe pe care ne-ai dat-o în timpul sfârșitului. Ajută-ne să rămânem fideli Cuvântului care ne-a fost dat, ca adunare, să mergem pe calea pe care ne-ai chemat să umblăm și ne-ai învățat să mergem.

Iartă-ne pentru eșecurile noaste și pentru poticnirile noastre și dă-ne putere, din puterea care s-a coborât o dată cu Cuvântul, ca să ne ridicăm deasupra tuturor acestor lucruri și să fim atrași în Tine. Aceasta este ceea ce-Ți cerem, Tată. Ajută-ne și împlinește-Ți Cuvântul și scopul în noi, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus Hristos. Amin. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Amin.

-Amin-