ABRAHAM ȘI SĂMÂNȚA LUI DUPĂ EL

Puteți să vă așezați. Sunt atât de bucuros că sunt din nou aici în Chicago la această mare părtășie cu Oamenii de Afaceri ai Evangheliei Depline și în părtășie cu frații și pentru că îi am cu mine și mă ajută. Unul dintre cei mai mari asociați și frate este Tommy Hicks. În această săptămână așteptăm ca Domnul să facă lucruri mari pentru noi. Am auzit că a mai fost o întâlnire înaintea acesteia. Se pare că au fost realizate lucruri mărețe, și așteptăm lucruri și mai mari în timp ce ne îndreptăm spre sfârșitul timpului. Vom fi aici până duminica viitoare după-amiaza. Cred că aceasta este corect. Cât este de adevărat ce a spus fratele Carlson când a arătat prin ce trebuie să treacă acești predicatori pentru a ajunge lucrători. Fratele Iosif care stătea lângă mine, a spus: „Ei bine, dacă nu ești soldat, nu trage nimeni în tine,” iar eu m-am gândit că aceasta a fost bine spus. Așa este. 

Pe măsură ce se dezlănțuie bătăliile, devii o țintă adevărată. Așadar, există un singur lucru de făcut: luați toată armura credinței, stați credincioși lui Dumnezeu și mergeți înainte. Aceasta este tot. Armata lui Dumnezeu nu se retrage, ci merge înainte. Mulți dintre ei au căzut deoparte și au început aceasta sau cealaltă, dar armata lui Dumnezeu merge înainte. Noi mergem înainte și înainte.

În această săptămână l-am trimis pe Billy în jurul orei trei sau două jumătate, iar el a stat aici până în jurul orei trei și a găsit doi oameni care doreau numere de rugăciune, așa că a spus: „Aceasta a fost tot.” Așadar, s-a spus că ne vom ruga pentru bolnavi. Poate fratele Hicks are o slujbă mare de rugăciune pentru bolnavi și probabil că el a făcut deja aceasta.

Poate de-a lungul acestei săptămâni, îl voi trimite pe Billy aici, în jurul orei șase, în fiecare după-masă pentru a împărți numere de rugăciune, dacă cineva… dacă vor fi  suflete care doresc să ne rugăm pentru ele… Fratele Hicks, eu și ceilalți frați, ne vom ruga pentru bolnavi toată săptămâna, și așteptăm ca Dumnezeu să răspundă la rugăciunile noastre. În toți acești ani, aproximativ cincisprezece ani în care am fost în diferite locuri din jurul lumii, nu am vindecat niciodată pe cineva. Dar am avut câteva răspunsuri minunate la rugăciune și Dumnezeu a vindecat bolnavii, pe cei neputincioși, pe orbi, pe nevoiași, încât pentru mine a fost cu adevărat o viață palpitantă plină. Dacă voi fi chemat în după-amiaza aceasta, i-aș fi mulțumitor lui Dumnezeu pentru că mi-a îngăduit să știu un singur lucru: că Isus Hristos este Salvatorul meu, să știu că El trăiește acum și că nu este mort, ci a înviat și este viu în veci.

Înainte de a ne apropia de Cuvânt, în după-amiaza aceasta vreau să vă spun ceva și vă rog să mă scuzați pentru că mă opresc un moment. Vreau să vă spun că mesajele mele din săptămâna aceasta vor fi puțin mai scurte decât de obicei. Sunt renumit pentru faptul că predic undeva de la una la zece ore sau ceva de genul acesta, dar dacă va fi cu voia Domnului, săptămâna aceasta voi încerca să predic în jur de treizeci și cinci sau patruzeci de minute. Astfel, oamenii care vin din Sud, pot să se întoarcă acasă la timp, ca să poată veni înapoi pentru serviciul următor. Acum, înainte de a ne apropia de Cuvânt, să ne plecăm capetele și să ne apropiem de Autor, prin rugăciune. 

Tatăl nostru ceresc, Îți suntem recunoscători pentru privilegiul de a ne aduna împreună în această după-masă ploioasă, în Numele Domnului Isus, cu credința că într-o zi ne vom aduna pentru ultima dată până când va fi ținută acea mare adunare generală în ceruri.

Fie ca numele noastre să fie scrise clar și limpede, spălate în Sângele Mielului, ca să putem răspunde la chemarea de  la Cina Nunții. De aceea suntem aici astăzi, Tată, pentru a ne pregăti inimile pentru acel mare eveniment. Te rugăm să ne ierți pentru greșelile și scăpările noastre, pentru lucrurile pe care le-am făcut și le-am spus și care nu au fost corecte.

Tată, amintește-Ți că suntem oameni și că suntem predispuși la tot felul de greșeli, iar dacă nu am avea făgăduința milei Tale, am fi pierduți. Dar prin harul Tău, noi stăm astăzi ca soldați, și credem că Dumnezeu ne-a salvat dintr-o viață de păcat și de la o pedeapsă veșnică în lumea de apoi.

Te rugăm să-Ți aduci aminte de toate eforturile noastre. Tu știi unde sunt puse și știi de ce noi suntem aici. Tu știi de ce i-am răspuns fratelui Carlson în acea noapte la telefon și i-am spus: „Da, mă simt condus.” Tată, restul este în mâinile Tale. Lucrează cu noi așa cum vezi Tu că este de cuviință, pentru că venim la Tine cu Cuvântul Tău, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

În această după-amiază, doresc să iau un text din Galateni 3.29:

„Şi dacă sunteți ai lui Hristos, sunteți „sămânța” lui Avraham, moștenitori prin făgăduință.”

În această după-amiază, mă apropii pentru a treia oară de acest subiect, pentru că în ultimele două luni, am mai predicat despre acest subiect. Motivul pentru care am făcut aceasta, este că m-am gândit că dacă nu vom avea un serviciu de vindecare, aș putea dedica mai mult timp acestui subiect, pentru că după părerea mea, este unul dintre cele mai minunate și extraordinare mesaje pentru ceasul în care trăim.

În primul rând aș vrea să pun o întrebare: Câți dintre cei care sunt aici sunt creștini, creștini născuți din nou? Ridicați mâinile toți din încăperea, de peste tot. Cred că sută la sută, peste tot sunt creștini născuți din nou. Voi știți că eu nu sunt unul dintre predicatorii care sunt în lumina reflectoarelor. Dacă ați putea stinge acele lumini mari… dacă o puteți face, aș aprecia foarte mult aceasta. Mie nu-mi plac aceste lumini mari. Îmi place doar Lumina Duhului Sfânt. Aceasta este singura la care mă pot gândi. Acest fel de lumini mă supără.

În această după-amiază, poate aveți Bibliile, un creion și niște hârtie, pentru că aș vrea să notați textele și să le studiați după încheierea serviciului și în săptămâna care urmează. Cred că localul ne-a fost alocat până la ora șase. Aceasta îmi va permite să termin o treime din ea, apoi, puțin mai târziu, poate vom intra în aceste lucruri mai adânc. Mulțumesc, domnule. Este foarte bine. Aceasta este foarte bine.

Vreau să iau acest subiect și să extrag un context care nădăjduiesc că va fi  „Avraham și Sămânța lui după el.” Cred că acestea sunt microfoane. Vreau să vă asigurați că veți ține minte aceste lucruri. Am scrise aici două pagini de texte din Scriptură și aș vrea să mă refer la ele când le aduc în fața voastră, deoarece cred cu adevărat, din toată inima mea, că trăim în timpul în care luminile de seară sunt aduse, iar venirea lui Hristos este foarte aproape. Eu cred cu adevărat și pot dovedi cu Scripturile, fără nicio umbră de îndoială, că suntem la sfârșitul timpului.

Nu știu dacă pot să vă mulțumesc cu aceasta sau nu, dar pe mine, cu siguranță mă mulțumește. Neavând educație, eu mă apropii de Scripturi din punctul de vedere al unui tip, ca un tipolog, mai degrabă folosesc o tipologie, un tip care arată ce a fost și ce va fi, pentru că noi știm că Scripturile, fiecare dintre ele, au un înțeles compus. Este ca și în Matei 3, unde scrie: „L-am chemat pe fiul meu din Egipt.” Dacă luați această referință și mergeți înapoi, veți afla că se referă la Iacov, fiul Său, dar și la Isus, Fiul Său. Așadar, ca și tip, vedem că Vechiul Testament este un tip, o umbră pentru Noul Testament, iar aceste umbre și tipuri, ca soarele și luna, sunt un simbol pentru Hristos și Biserică. După ce apune soarele, luna dă lumina în absența soarelui. Este ca și Fiul care a părăsit pământul pentru a merge în glorie la Tatăl, și luminează luna, Biserica. Luna ia lumina soarelui și o reflectă pe pământ; este o lumină mai mică, mai puțin puternică. Toate aceste lucruri pot părea mai degrabă ca un bebeluș pentru marii teologi, dar nu cred că vorbesc multora dintre aceștia. Dacă o fac totuși, vă rog să-mi scuzați cuvintele slabe, de neînvățat, în încercarea de a prezenta aceste lucruri, și aș vrea să le cercetați în întregime înainte de a vă grăbi să le dezaprobați. 

 Acum, despre Avraam și Sămânța lui. Voi lua de partea aceasta, acest microfon, pentru a-l reprezenta pe Avraam, iar aici avem sămânța lui după el. Microfonul acesta îl reprezintă pe Avraam, iar acesta reprezintă sămânța lui după el. Aici, în Galateni 3.29 se spune: „Şi dacă sunteți ai lui Hristos, sunteți „sămânța” lui Avraam, moștenitori prin făgăduință.” Toți suntem de acord că făgăduința i-a fost dată lui Avraam. Noi ne-am întrebat adesea, iar eu am abordat acest text dintr-un alt unghi, decât cel din care vreau s-o fac în după-amiaza aceasta. L-am abordat pe calea credinței pentru biserică, pentru credincioși și așa mai departe, pentru a construi credința de vindecare. Dar având în vedere că în după-amiaza aceasta nu s-au împărțit numere de rugăciune, m-am gândit că dacă mi s-a dat această ocazie, voi avea timp să explic aceste text.

Vreau ca adunarea să spună aceasta cu mine, toată audiența, vă chem să spuneți aceasta cu mine. De această parte este Avraam, și aici sămânța lui după el. Făgăduința a fost făcută lui Avraam și (conjuncție care leagă fraza) seminței lui după el. Scriptura spune: „Dacă sunteți în Hristos, atunci sunteți sămânța lui Avraam”. Este corect? Cum ajungem noi în Hristos? Subiectul începe de aici. Cum venim la Hristos? Este atunci când devenim creștini? Cum devenim creștini? Când suntem plini de Duhul lui Hristos, atunci viața noastră este guvernată de Viața lui Hristos, care este în noi.

Vița de vie  produce struguri, iar vița de pepene verde, produce un pepene verde. Atunci, dacă Hristos este în voi, atunci Viața pe care a trăit-o Hristos și lucrările pe care le-a făcut El, le veți face și voi. El a spus aceasta în Ioan 14.7 sau 8. Cred că acolo este. A spus: „Lucrările pe care le fac Eu, le veți face și voi. Cel care crede în Mine va face lucrările pe care le-am făcut și Eu, chiar mai multe dintre acestea va face, pentru că Eu merg la Tatăl.” Este o făgăduință făcută lui Hristos sau lui Avraam și seminței lui, iar noi, fiind în Hristos, suntem sămânța lui Avraam. Cum ajungem în Hristos? Ajungem în Hristos printr-o confesiune? Nu. Ajungem în Hristos prin aderarea la biserică? Nu. Ajungem în Hristos prin apa botezului? Nu. Cum ajungem în Hristos? 1 Corinteni 12 spune: „Printr-un singur Duh, suntem cu toții botezați într–un singur Trup”, care este Trupul lui Hristos. Printr-un singur Duh, toți suntem botezați într-un singur Trup și devenim mădulare ale trupului Său.

Acum, să ținem minte că prin Duhul Sfânt noi suntem aduși în Trupul lui Hristos și eliberați de judecățile lui Dumnezeu. Nu putem veni la judecată după ce suntem în Hristos pentru  că Hristos a luat judecata noastră asupra Lui. A stat în acel loc ca și Adam. La început, nu Adam a fost înșelat, iar 2 Timotei 2 ne spune: „Și nu Adam a fost înșelat, ci femeia a fost înșelată şi a căzut în neascultare.” Deci, nu Adam a fost înșelat. El știa exact ce făcea. Dar Eva a fost înșelată. Ea credea că ceea ce făcea era bine. Satan i-a dat aproximativ nouăzeci și cinci la sută de Evanghelie pură. Iar celelalte cinci procente au fost de ajuns pentru a arunca totul în ceea ce a urmat după. Așadar, noi nu trebuie să fim doar o parte din Evanghelie, ci trebuie să fim Evanghelia deplină. Trebuie să avem tot Cuvântul. Antihristul este un predicator al Evangheliei parțiale, iar lucrările lui parte din Evanghelie. Noi știm aceasta.

Isus a spus în Matei 24.24 că în zilele din urmă, antihristul va fi atât de aproape de adevăratul Hristos, încât i-ar înșela și pe cei aleși dacă ar fi cu putință. L-am auzit pe fratele nostru Billy Graham spunând cu câteva zile în urmă într-un mesaj, că antihristul i-a înșelat deja pe cei aleși. Dar nu este așa, nu pentru că nu sunt de acord cu un mare evanghelist ca el, dar ei nu pot… Dacă ar fi cu putință i-ar înșela, dar nu este cu putință pentru  că Biserica a fost aleasă pentru salvarea veșnică și nimic nu o poate separa de aceasta. Ei sunt ai lui Hristos, și aceasta este tot. Ei sunt în Trupul lui Hristos și nimic nu-i poate despărți, iar aceasta face parte din subiectul din această după-masă.

Acum, ne vom apropria și vom afla ce a fost Avraam, apoi ce va fi sămânța sa după el. Vreau să spun aceasta cu privire la… Prima biserică, acea biserică creștină a fost stabilită, a fost stabilită în Ierusalim în ziua de Rusalii. Fiecare teolog va trebui să fie de acord cu aceasta. Fiecare teolog își duce biserica înapoi la acel timp; biserica catolică. Și este adevărat, biserica catolică a început în ziua de Rusalii; aveți perfectă dreptate.

Dar  două sau trei sute de ani mai târziu, ei s-au îndepărtat de aceasta și au devenit o organizație.  Atunci, ei au organizat o mare biserică universală deoarece „catolic” înseamnă „universal”. De atunci, ei au început să aibă o succesiune apostolică și au adus sus un alt om care să ia locul lui Petru, Papi. Au început să-i numească episcopi și așa mai departe. Da, ei chiar au început la Rusalii. Aceasta este corect, pentru că toată creștinătatea a început la Rusalii. Ceea ce  mă întreb, având în vedere că toți credem că am început acolo, este de ce nu facem așa cum au făcut ei atunci? De ce nu avem binecuvântările lui Dumnezeu peste biserică, așa cum le-au avut ei, dacă suntem catolici sau orice altceva? Atunci, de ce nu avem același duh, mișcându-se și făcând aceleași lucrări pe care ei le-au făcut acolo? Este pentru că noi avem altceva pe care ne așezăm și facem o doctrină din aceasta, o organizăm, avem o perioadă de timp și îngăduim ca totul să meargă așa. Iar atunci noi spunem: „Iată-ne!” Dumnezeu pleacă imediat și ne părăsește. Este exact ceea ce El le-a făcut catolicilor, luteranilor, prezbiterienilor, baptiștilor, metodiștilor, penticostalilor și celorlalți. El a făcut același lucru, și va continua s-o facă atunci când voi trageți o linie și spuneți: „Ei bine, ne vom grupa, vom face o grupare și ne vom separa de ceilalți.” Biblia spune că ei vor face aceasta în zilele din urmă, aparent pentru că nu au credință. Și așa este. Noi vrem credința care a fost cândva…

Vom începe de acolo și știm că acesta a fost începutul bisericii… În principal, la început toți erau evrei. După ce au evanghelizat poporul evreu, au mers la romani, la greci și așa mai departe. Dar reforma a venit în primii o mie cinci sute de ani, iar biserica creștină a început să se organizeze sau să se grupeze. Potrivit Scripturii, noi trăim acum în ultima epocă a bisericii, epoca bisericii Laodicea.

Acesta este Avraam și aceasta este sămânța lui după el. Dacă doriți, deschideți Bibliile la Geneza 12 și vom începe de acolo de unde Dumnezeu l-a chemat pe Avraam.

Primul lucru pe care vreau să-l știți, este că atunci când Dumnezeu, l-a chemat pe Avraam în Geneza 12, a fost prin alegere. Nu a fost pentru că Avraam a fost bun. Nu a fost pentru că ar fi meritat aceasta, ci a fost pentru că Dumnezeu l-a ales pe Avraam, nu Avraam L-a ales pe Dumnezeu; Dumnezeu a fost Cel care l-a ales pe Avraam. Acesta este felul în care El își cheamă și sămânța. Nu este din cauza a ceea ce vreți voi să fiți, nu este cel care vrea sau cel care aleargă, ci este Dumnezeu care are milă. Este aceasta Scriptura? Cu siguranță. Nu este ceea ce vreți voi să fiți, ci este ceea ce v-a ales Dumnezeu să fiți. Avraam și sămânța lui după el, nu semințele, ci sămânța lui după el, sămânța făgăduită.

Acum, am aflat că atunci când Dumnezeu l-a chemat pe Avraam, a fost prin alegere. Am auzit oamenii spunând de multe ori: „L-am căutat pe Dumnezeu. L-am căutat pe Dumnezeu.” Nu, eu nu sunt de acord cu voi. Voi nu L-ați căutat niciodată pe Dumnezeu, ci mai întâi v-a căutat Dumnezeu pe voi. Voi nu-L căutați niciodată pe Dumnezeu, ci Dumnezeu vă caută pe voi. Voi nu vă veți preda lui Dumnezeu. Este ca și cum i-ați spune porcului din cocină că ar trebui să mănânce fără să stropească. Dacă ar putea vorbi, v-ar spune: „Ar trebui să-ți vezi de treaba ta.” Vedeți? Până când nu se schimbă natura lui, el va continua să rămână un porc.

Voi veți continua să rămâneți ceea ce sunteți, un păcătos, pentru că v-ați născut în păcat, zămisliți în nelegiuire și ați venit în lume spunând minciuni. Noi suntem păcătoși din naștere… Priviți ce a făcut Adam. De îndată ce a devenit un păcătos, nu a încercat nicio clipă să-L caute pe Dumnezeu; Dumnezeu a fost Cel care l-a căutat pe Adam. El a reprezentat cu adevărat rasa umană chiar acolo când s-a ascuns în spatele unor frunze de smochin, pe care le-a cusut singur, ca majoritatea oamenilor de azi. „Eu aparțin bisericii și am șorțul meu din frunze de smochin.” Dumnezeu a fost Cel care l-a căutat pe Adam, nu Adam L-a căutat pe Dumnezeu.

Adam ar fi trebuit să fie cel care să strige: „Tată, Tată, unde ești tu?” Dar Dumnezeu a fost Cel care a strigat: „Adame, Adame, unde ești?” Același lucru se întâmplă și astăzi. Nu există nici măcar un stop de bunătate în noi, încât să putem spune că aceasta a avut de-a face cu salvarea noastră. Dumnezeu ne-a chemat prin alegere. Vreau să țineți minte că în toate timpurile pe pământ au fost trei clase de oameni. Ele au venit din trei rase de oameni. Au venit din Ham, Sem și Iafet. Noi știm că în ziua de Rusalii, după ce Isus i-a dat lui Petru cheile pentru a deschide Evanghelia evreilor, a deschis-o samaritenilor și apoi neamurilor, iar aceasta a încheiat totul. Potrivit Scripturii, toate rasele pământului au venit din acești trei bărbați.

Există trei clase de oameni, care sunt întotdeauna în fiecare adunare, sunt pretutindeni, oriunde este o adunare: aceștia sunt credincioșii, credincioșii formali și necredincioșii. Veți găsi aceste trei feluri de oameni probabil în fiecare biserică din lume. Sunt credincioșii, așa-zișii credincioși și necredincioșii.

Avraam a fost chemat prin har… Observați, când Dumnezeu l-a chemat pe Avraam, El nu a spus: „Avraam, dacă vei face un anumit lucru, voi face și Eu un anumit lucru”, ci a spus: „Avraam, Eu am făcut deja aceasta.” Nu ce faceți voi, ci este ce a făcut Dumnezeu. Când El a făcut legământul cu Adam, El a spus: „Dacă nu te vei atinge de pomul acela, vei trăi veșnic.” Dar Adam l-a încălcat. Moise și ceilalți: „Dacă veți ține poruncile, voi face cutare și cutare. Dacă veți încălca poruncile, voi face cutare și cutare.” Când Dumnezeu face un legământ cu omul, omul încalcă legământul său cu Dumnezeu. Astfel, cei aleși, biserica, poporul ales, cei chemați afară, grupul care s-a separat, ar fi sigur salvați; pe ei, Dumnezeu i-a chemat prin harul Său. Nu că Dumnezeu ar spune: „Pe tine te aleg, iar pe tine te condamn.” Nu, El nu ar face aceasta, dar pentru că este infinit… Câți dintre voi cred că El este infinit? Atunci, El a știut de la început… El a știut de la început care va fi sfârșitul. Aceasta este ceea ce spune Scriptura. El este Omniprezent, Atotștiutor, Omnipotent și Infinit.

Dacă El este infinit, prin cunoștința Lui mai dinainte a știut cine avea să vină la El și cine nu avea să vină la El. El a știut cine va fi salvat și cine nu va fi salvat. Aceasta va clarifica cu siguranță Romani 8 și 9, dacă există orice fel de întrebare despre Dumnezeu, că El își chemă copiii prin alegere sau nu. Acolo Pavel vorbește despre Esau și Iacov; înainte ca vreunul dintre copii să se nască, înainte ca ei să știe ce este bine sau rău, Dumnezeu a spus: „Pe Iacov l-am iubit, dar pe Esau l-am urât.” Aceasta a fost înainte ca vreunul dintre acești copii să aibă posibilitatea de a face o alegere. Dar Dumnezeu a știut de la început ce era Esau, El a știut ce era Iacov. Dumnezeu a știut de la început ce sunteți sau ce nu sunteți voi.

 Așadar, noi nu putem fi nimic altceva decât… Dacă nu putem fi ca altcineva, să fim doar ceea ce ne-a făcut Dumnezeu; aceasta este tot ce putem face. Orice altceva ar fi ipocrizie. Am fi fățarnici. Așadar, noi nu vrem să fim aceasta. Mai bine aș fi un necredincios decât un fățarnic. Să fim ceea ce suntem.

Toate aceste lucruri trebuie să lucreze împreună pentru a face ca marile roți ale lui Dumnezeu să funcționeze și niciun lucru nu merge rău. Vă garantez aceasta. Credeți că diavolul L-ar putea învinge vreodată pe Dumnezeu? Nu, cu siguranță nu. El nu poate. Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care Îl iubesc pe Dumnezeu. El doar face ca totul să meargă bine, să funcționeze bine. Singurul lucru cu care El are de-a face, este să ne aducă înapoi în linie, unde ar trebui să fim; acolo este problema la care lucrează Dumnezeu.

El l-a chemat pe Avraam prin alegere și prin har, i-a dat Viața veșnică și i-a spus că va veni la el, că îl va vizita la bătrânețe. El nu a trebuit să facă nimic în legătură cu aceasta. Singurul lucru pe care trebuie să-l reținem este că a fost prin har, iar acesta este exact felul în care este chemată biserica astăzi. „Prin har sunteți mântuiți, prin credință.” Noi știm că acesta este adevărul. Dumnezeu Își cheamă biserica prin harul Său.

Dacă astăzi nu ar fi fost harul lui Dumnezeu, voi ați fi undeva în ploaie, urmărind un meci de fotbal undeva; ați fi undeva pe străzi alergând încoace și încolo; ați fi undeva într-un bar; ați fi cu soția unui bărbat sau cu soțul unei femei; ați fi undeva afară în lume. Dar prin chemarea și harul lui Dumnezeu, El v-a schimbat și v-a făcut făpturi noi în Hristos Isus, iar sufletele noastre Îl privesc astăzi și așteaptă venirea Lui.

Așadar în Coloseni 3 este scris:

„Dar acum lăsați-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmășie, de răutate, de clevetire, de vorbele rușinoase care v-ar putea ieși din gură.

 Căci voi ați murit, şi viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.

Când Se va arăta Hristos, viața voastră, atunci vă veți arăta şi voi împreună cu El în slavă.”

Ce ar trebui să-i facă aceasta unui bărbat sau unei femei care au nădejdea aceasta care trăiește astăzi în ei, să vadă că suntem în zilele din urmă și că atunci când se va arăta Hristos, Viața noastră, ne vom arăta și noi odată cu El. Amin.

Avem arvuna acesteia acum prin Duhul Sfânt. Dumnezeu l-a chemat pe Avraam, și observați, când El l-a chemat pe Avraam, i-a spus să se separe de restul necredinței. Indiferent cât erau de religioși, cât erau de pioși, cât erau de drăguți, El l-a chemat la o separare totală de restul. Când Dumnezeu cheamă un om, El îl cheamă la o separare completă dacă este sămânța lui Avraam: să se separe de lucrurile lumii, de această viață modernă.

Oh, predicatorii de astăzi întâmpină atâtea dificultăți în încercarea de a-i aduce pe oameni la întâlnirea de rugăciune de miercuri seara! Ei iubesc programele TV și distracția. Mulți dintre ei nu vor să vină duminica la biserică. Predicatorii îmi spun că scaunele din biserică sunt goale și se golesc pentru că oamenii încep să plece… Lumea oferă multă clasă și multă fantezie și lucrurile lumii sunt îmbrăcate cu multă beteală, iar oamenii cad în plasa acestor lucruri. Aceasta arată că la început, ei nu au avut nimic cu care să înceapă, pentru că dacă-L iubeai pe Dumnezeu, nimic nu te putea ține departe de biserică. Ei nu puteau să te înlănțuie departe de ea. Ei nu pot ascunde un credincios de Dumnezeu… În inima lui, o, un om poate fi înșelat. Există mulți oameni care chiar cred că merg bine, dar dacă ne oprim și privim la viața lui, putem vedea că Duhul lui Dumnezeu nu este acolo.

Dacă viața ta nu este în concordanță cu această Biblie, atunci ceva este în neregulă cu experiența pe care ai avut-o. Așadar, trebuie să te întorci și să te aliniezi cu Cuvântul lui Dumnezeu pentru a vedea dacă Viața lui Dumnezeu este în tine. Dacă iubești lumea mai mult decât întâlnirile de rugăciune, dacă mai degrabă te-ai uita la televizor decât să te rogi, atunci ceva este în neregulă cu tine. Dacă mai degrabă ați face o plimbare duminică după-masa în loc să mergeți la biserică, atunci undeva este ceva în neregulă cu voi, „Pentru că acolo unde este inima voastră, acolo este și comoara voastră”, a spus Domnul Isus. Inima voastră este zidită pe aceasta. Sunteți parte din acel lucru. Deveniți o parte din Hristos pentru că sunteți zidiți în structura lui Hristos, pentru că sunteți Mireasa lui Hristos, dacă Îl iubiți.

Dumnezeu l-a chemat prin alegere și i-a dat legământul în Geneza capitolul 12 (dorim să ținem minte aceasta) și l-a chemat la o separare totală de lucrurile lumii. Avraam nu L-a ascultat pe Dumnezeu. Voi arăta aceasta. Dacă în această după-masă spun un cuvânt aici care este împotriva credinței cuiva, nu vă ridicați să plecați pentru că aceasta arată creșterea voastră. Înțelegeți? Lăsați-mă să spun aceasta. Eu cred că dacă un om este catolic și depinde de biserica catolică pentru mântuire, este pierdut. Cred că dacă un om aparține bisericii catolice și depinde de Isus Hristos pentru mântuire, el este mântuit. Dacă este baptist sau penticostal și depinde de biserică pentru mântuire, este pierdut. Dacă depinde de Isus Hristos, el este mântuit; pentru că prin credință sunteți mântuiți, prin har. Vedeți, credința voastră personală în Hristos este cea care vă salvează. Nicio biserică nu vă poate salva, nicio organizație nu vă poate salva, niciun grup de oameni nu vă poate salva, ci Hristos și numai Hristos vă poate salva. Așadar, țineți minte aceasta. Acum, dacă lovesc o denominațiune în această după-masă sau altceva de care aparțineți, vă rog să stați puțin liniștiți aici, până când aduc ceea ce vreau să spun pentru acești oameni. 

Noi vedem că neprihănirea… Dumnezeu l-a numit pe Avraam neprihănit, și l-a chemat prin har. El a fost ales prin alegere. A fost chemat prin har și i s-a dat legământul cu El. Dumnezeu l-a chemat înainte ca Avraam să aibă de spus dacă este bine sau rău, dacă ar vrea sau nu. Corect? Citiți capitolul 12 din Geneza, primele zece sau doisprezece versete și veți vedea aceasta. În ordine.

Apoi, în capitolul 15 din Geneza vedem că Dumnezeu i-a făcut altceva lui Avraam. Cum l-a chemat El pe Avraam? Prin credință, l-a chemat prin har, l-a mântuit prin har, l-a socotit neprihănit prin har. Este adevărat? Cum a chemat El biserica, sămânța lui Avraam? Prin credință, prin har, neprihănire prin har, prin credință. Așa cum a procedat cu Avraam, așa a procedat și cu sămânța lui Avraam după el. Toți cei care cred aceasta să spună „Amin” (Adunarea spune „Amin”). Cu siguranță. Iată neprihănirea. Ce biserică reprezintă neprihănirea?

În prima reformă a fost Martin Luther, care a pășit în față predicând neprihănirea prin credință. Noi știm aceasta. Acel tânăr preot german, care a aruncat împărtășania pe altar spunând: „Vinul nu este Sângele lui Isus Hristos, nici pâinea coșer nu este trupul!” El știa că sunt doar pâine și vin. Deci, a aruncat-o pe altar spunând: „Reprezintă trupul lui Hristos.” Aceasta este diferența care-l separă pe catolic de protestant. Catolicul spune: „Este trupul lui Hristos”, iar celălalt spune: „Reprezintă trupul lui Hristos.”

Luther a spus: „Cel neprihănit va trăi prin credință.” Aceasta este prima chemare a seminței lui Avraam după sute de ani de ani de epocă întunecată, pentru a zidi biserica ce va merge în răpire. Mai răbdați un minut. Cum l-a chemat El pe Avraam? Geneza 12. Prin credință, neprihănire prin credință; așa a chemat și sămânța lui Avraam după el. A fost prin credință, prin neprihănire… Avraam nu L-a ascultat pe Dumnezeu pe deplin. Până când nu s-a supus deplin lui Dumnezeu, Dumnezeu nu a confirmat legământul cu el. În capitolul 15, vedem că El a confirmat legământul cu Avraam. Cum a făcut-o El?

Observați. El i-a spus lui Avraam în capitolul 15, dacă observați aceasta, El i-a spus să ia o juncană de trei ani, o capră și o oaie de trei ani, să le despice și să i le ofere Lui. Avraam a luat aceste trei animale de trei ani, așa cum v-am spus, trei despărțiri, trei. Vedem că el le-a despicat și le-a separat. Apoi a pus două turturele și un porumbel tânăr acolo. El nu a despicat păsările pentru că din Vechiul Testament până în Noul Testament, sângele pentru jertfă a fost schimbat. Dar turtureaua și porumbelul reprezentau vindecarea, pentru că știm că aceasta era curățarea leprei și așa mai departe, pentru vindecare. Și vindecarea s-a bazat întotdeauna pe credința voastră în Dumnezeu. Voi spuneți: „Vindecarea nu a fost inclusă în Noul Testament, în noua ispășire.” Păi, dacă vechea ispășire avea vindecare în ea, nu este aceasta una mai bună? Cum puteți spune atunci că nu este? Totul se bazează pe același lucru.

Ca și fratele Hegre sau alții din acești frați luterani care, cu puțin timp în urmă mi-au spus că ei cunosc o vrăjitoare care poate vindeca bolnavii… Eu am spus: „Nu, niciodată. O vrăjitoare nu a vindecat niciodată un bolnav!” Eu am fost în Africa și i-am văzut pe acei oameni… Ei merg în fața vraciului și sunt vindecați. Și în Alsacia-Lorena, Franța, există un loc, cred că este lângă râul Sena, unde este biserica Notre Dame. Acolo este o femeie moartă, îngropată acolo, este un loc mare, unde ei merg și îl lustruiesc pentru a ține departe plăgile de oraș, este de fapt o piatră mare care este deasupra acestei femei moarte.

Cu siguranță, se întâmplă tot felul de lucruri. Da. Este abordarea. Oamenii cred că se apropie de Dumnezeu prin acel idol, oamenii cred că se apropie de Dumnezeu prin vraci, și de multe ori, oamenii de pe câmp, aici în America… Oamenii spun: „Vino, oh, eu am fost vindecat!” Aceasta este greșit. Învățătorii adevărați ai Evangheliei nu învață aceasta așa. Ei o învață ca în ispășire. Hristos te-a vindecat, iar ei sunt aici ca oameni ai lui Dumnezeu, care cred și se roagă pentru voi prin credință. Dar când auziți pe cineva spunând: „Pot să vă vindec. Am vindecarea. Am făcut aceasta”, este greșit. Hristos a făcut aceasta pentru voi când a murit la Calvar pentru voi. Aceasta este binecuvântarea care vă aparține. Este a voastră…

 Acești oameni se apropie de acești idoli, de icoane, de vraci și ghicitori și de alte lucruri ca acestea. Ei sunt vindecați deoarece cred că prin acele lucruri se apropie de Dumnezeu. Vindecarea divină este bazată pe credință, dacă credeți aceasta. De aceea turturica și porumbelul nu au fost separați. V-am spus într-o zi că vom ajunge la aceasta. Astfel, m-am gândit că dacă în această după-masă am timp, aș putea încerca s-o aduc în fața voastră. Acesta este motivul pentru care nu au fost separați. Dar celelalte animale au fost separate, tăiate în două.

Ce făcea Dumnezeu? Uciderea acestor animale presupunea vărsare de sânge, deoarece jertfa pentru curățirea păcatului trebuie să fie o jertfă de sânge. Dumnezeu a stabilit aceasta în Geneza. Când omul a încercat să-și construiască o organizație sau acel fel de șorț din frunze de smochin și să-l înfășoare în jurul său, Dumnezeu a refuzat să se uite la el. Când Dumnezeu spune ceva odată, când face o afirmație, când este chemat în scenă pentru a lua o decizie, acea decizie pe care o ia El, trebuie să fie valabilă pentru veșnicie pentru că Cuvântul Său este desăvârșit. El nu se poate întoarce înapoi să spună: „Am greșit ieri, dar astăzi știu mai mult despre aceasta.” Cum poate El să fie infinit și să facă o afirmație, iar după aceea să fie nevoit să revină asupra ei? Cum? Aceasta ne dă încredere în Cel despre care vorbim: Dumnezeu. El nu poate greși.

Dacă Dumnezeu a fost chemat vreodată să vindece un om bolnav, iar El l-a vindecat pe baza credinței lui, dacă vine un alt om pe același tărâm, El trebuie să îndeplinească aceeași condiție sau El a procedat greșit atunci când l-a vindecat pe primul om. Cu siguranță. Dacă El salvează un om pe baza credinței, atunci cum vom intra înăuntru pe baza faptului că ne alăturăm unei biserici, a stropirii, a botezului și așa mai departe? Este prin credință, prin har, prin puterea lui Dumnezeu, prin ceva care răspundea la cerința lui Dumnezeu, iar El v-a chemat și v-a schimbat viața înainte ca voi să fi putut face ceva în legătură cu aceasta. Nu există nimic în voi; sunteți niște păcătoși de la început și nu există nimic care poate fi spus pentru a contrazice aceasta. Dar Dumnezeu, prin harul Său, v-a cunoscut mai dinainte și v-a chemat la slujba Sa și la Cina nunții. Vedeți, noi nu puteți face nimic în legătură cu aceasta. Este harul lui Dumnezeu în totul, Dumnezeu a făcut totul prin har. „Cel care aude Cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis (nu așa-zișii credincioși, ci cei care cred), are (timpul prezent) Viață veșnică și nu va veni la judecată, ci a trecut de la moarte la Viață.” Amin.

Cum explicăm aceasta? Sunt atât de mulți fățarnici care aleargă după senzații și diferite lucruri ca acestea, dar când voi credeți aceasta în inima voastră, când vi se întâmplă ceva, Dumnezeu a făcut aceasta, și El este Singurul care o poate face. Așadar, prin harul și alegerea Sa, Dumnezeu a pus acel lucru în inima voastră ca să credeți. La început nu a fost acolo și nu aveați nicio cale s-o puneți acolo. Dumnezeu a pus-o acolo, iar voi ați răspuns chemării.

Acum observați, în Geneza 15, când El l-a învățat pe Avraam separarea, când Avraam a fost pregătit să se separe de necredință, de Lot, membrul căldicel al bisericii… Când Lot a mers jos în Sodoma, a devenit primarul orașului și și-a construit o biserică frumoasă acolo, atunci Dumnezeu l-a întâlnit pe Avraam, iar ei au oferit o jertfă de sânge pentru despărțire, iar legământul cu Avraam a fost confirmat. Amin.

Pentru că fără vărsare de Sânge nu există despărțire de păcat. Vedeți, este prin Sângele vărsat. Acum, observați ce a avut loc. El a luat animalele și le-a despicat. Avraam a vegheat până la apusul soarelui, iar atunci a căzut peste el un somn adânc. Când a observat că a venit un somn adânc, aceasta însemna moartea, și aceasta ne este menită pentru fiecare dintre noi. Cu toții ajungem acolo la acel mare somn. Observăm că imediat după aceasta, el a privit înaintea lui și s-a făcut un întuneric adânc și un fum ca dintr-un cuptor. Ce era acesta? Iadul. Jos, prin valea umbrei morții… Fiecare om merge în iad pentru că acolo îi este locul. Apoi, în spatele acestuia a apărut o micuță Lumină albă care a trecut printre fiecare din acele dobitoace despicate. Domnul Dumnezeu îi confirma lui Avraam legământul, arătând că El îl va lua pe Avraam și îl va face părintele națiunilor, cum că El avea să-l salveze pe Avraam și sămânța lui, El confirma legământul prin sângele vărsat al animalelor curate aduse ca jertfă.

Cum facem noi un legământ? Să spunem, de exemplu că fratele Carlson de aici, ridică-te puțin, frate Carlson. Dacă el ar spune: „Frate Branham, vrei să vii la Miami la o întâlnire?” Eu aș răspunde: „Să ne gândim, frate Carslon. Da, cred că da. În regulă. Voi veni, frate Carlson. Să dăm mâna”. Vedeți? Acesta este un legământ. Vom fi acolo. Așa este. Aceasta a făcut totul. Vedeți? Astfel, vom face un legământ. Acesta este felul în care facem un legământ. Cum l-am făcut? Știți cum se face un legământ în Japonia? De obicei se merge în oraș pentru a servi masa. Japonezii iau puțină sare și o aruncă unii pe alții, și așa ei fac un legământ unul cu altul deoarece sarea este legătură și savoare. Înțelegeți? Așadar, ei aruncă sare unul peste altul, făcând un legământ. Dar în zilele lui Avraam… știți cum făceau atunci legământul în țările de est orientale? Ucideau un animal și stăteau între acele bucăți moarte ale animalului; scriau pe un pergament sau pe pielea unui miel sau orice ar fi fost, iar prin această scriere ebraică, aveau un legământ, oricare ar fi fost el. Peste trupul mort al animalului, ei făceau un jurământ, iar dacă îl încălcau, trebuiau să fie tăiați în bucăți ca și acel animal mort.

Apoi luau pielea și o rupeau, unul ținea o bucată, iar celălalt cealaltă bucată. Apoi, când acest legământ era adus înapoi, când era adus la împlinire, acele două bucăți trebuiau să fie puse împreună și să refacă acea piele, iar acele litere să se potrivească literă cu literă. Acesta este legământul care i-a fost confirmat lui Avraam. El îi arăta ceea ce avea să facă în vremurile care aveau să vină prin Sămânța Împărătească pe care El i-o făgăduise. Deși el nu avea copii, El îi făgăduise fiul pe care avea să-l aibă.

Avraam avea șaptezeci și cinci de ani de ani, iar Sara avea șaizeci și cinci, când făgăduința a fost făcută și numai douăzeci și cinci de ani mai târziu făgăduința a fost împlinită. Dar Dumnezeu și-a ținut făgăduința față de el pentru că Avraam și-a păstrat credința în Dumnezeu.

Biblia spune că în tot acest timp, Avraam în loc să devină mai slab, devenea mai puternic. El era mai puternic și Îl lăuda pe Dumnezeu, deoarece știa că ceea ce-i spusese El avea să se întâmple. Indiferent cât de mult zăbovea, avea să se întâmple. Oamenii de azi spun: „Nu există nicio diferență față de timpul în care au adormit părinții noștri. Am auzit despre venirea Domnului de când eram copil. Mama mea mi-a spus că a auzit-o pe mama ei vorbind despre aceasta. Nu există așa ceva.” Vedeți, apoi, merg mănâncă, beau și se căsătoresc. Vedeți aceasta? Merg afară și încep, de ce? Pentru că încă nu a existat o confirmare a acestor lucruri în inima lor. Dar când Dumnezeu confirmă aceasta odată în inima voastră, în loc să…

Dacă ești o sămânță adevărată a lui Avraam, în loc să devii mai slab în timp ce vezi zilele trecând, devii mai tare tot timpul. Voi spuneți: „Dacă bunica nu a văzut-o, mama nu a văzut-o, dacă eu nu o văd, o voi aștepta, iar dacă nu o voi vedea eu, o vor vedea copiii mei. Eu cred aceasta, chiar dacă adorm în prima, a doua, a treia, a patra, a cincea, a șasea sau a șaptea strajă. (În oricare epocă a bisericii, în prima sau în ultima, acele străji sunt epocile). Dacă voi adormi într-una din ele, indiferent care este aceea, mă voi trezi în El în acea dimineață. Așadar, mă voi pregăti, crezând că El va veni în această epocă.”

Dar când cineva devine leneș, spune: „Am auzit chestia aceea,” și merge mai departe. Vedeți, nu este sămânța lui Avraam. Sămânța lui Avraam nu dă înapoi. Ea nu este sus și jos, înăuntru și afară, alunecă într-o zi și merge la biserică a doua și vine iar înapoi. Ei stau într-un loc, sunt statornici. Frate, ei sunt în Hristos și stau acolo, nimic nu-i poate scutura. De ce? Isus a spus: „Pe această Piatră voi zidi biserica Mea, și porțile iadului nu o vor birui.”

Dumnezeu a făcut legământul cu Avraam și cu sămânța lui după el, iar acea biserică va fi acolo fără pată sau zbârcitură. Vă puteți bizui pe aceasta. Așadar, vedeți, această bucată de piele era ruptă în acele zile. Un om lua o bucată, iar celălalt om lua cealaltă bucată. Și când legământul ajungea la împlinire, ei se întruneau din nou. Nu exista nicio cale prin care se putea imita aceasta pentru că acele două bucăți trebuiau să se potrivească pentru a reface pielea și de asemenea scrierea. Trebuiau să corespundă literă cu literă.

Aceasta este exact ceea ce a făcut Dumnezeu prin Sămânța împărătească a lui Avraam. Noi știm că potențial, Isaac a fost sămânța lui Avraam. El a fost sămânța naturală a lui Avraam, nu adevărata Sămânță a lui Avraam. Adevărata Sămânță a lui Avraam a fost Hristos, Sămânța Împărătească. Isaac a fost numai un înlocuitor până când a venit Hristos, care a fost Sămânța lui Avraam. Adevărata sămânță a lui Avraam crede făgăduința, așa cum a crezut-o și Avraam, deoarece este pentru Avraam și sămânța lui după el.

Acum, observați ce i-a făcut Dumnezeu Seminței Împărătești pentru a face ca legământul să fie confirmat. L-a luat pe Hristos, care era Sămânța lui Avraam; și L-a despicat la Calvar. A luat Duhul din El, I-a pus trupul în mormânt și sufletul în iad dar L-a înviat în a treia zi și i-a ridicat trupul, l-a luat sus în glorie și a trimis Duhul înapoi jos iar trupul l-a păstrat la dreapta mâinii Sale. El a trimis Duhul înapoi jos pentru a trăi în biserică, pentru a face o biserică atât de asemănătoare cu Viața lui Hristos, încât la înviere, când cei doi se vor uni, Mirele și Mireasa, Biserica și Hristos vor fi exact la fel, cu același fel de slujbă, cu același fel de putere, cu același Duh. El a ridicat sus trupul lui Hristos și l-a pus la dreapta Sa, la mâna Sa dreaptă și Duhul L-a turnat jos, peste biserică, în ziua de Rusalii. Iată cum Și-a dovedit Dumnezeu legământul Său cu biserica Sa.

Isus a spus: „Cel care crede în Mine, va face lucrările pe care le fac Eu”, iar noi vedem că aceasta este felul în care Dumnezeu Și-a confirmat legământul cu biserica Sa (Amin), prin jertfa de Sânge, prin Sângele lui Isus Hristos. El a sfințit biserica atunci, a curățat-o și a separat-o, iar când vine separarea, aceasta înseamnă „a fi pus deoparte”. De fapt, cuvântul „a sfinți” este cuvântul grec compus care înseamnă „curățit, spălat și pus deoparte pentru slujbă”. Altarul sfințea vasul, apoi era pus deoparte pentru slujbă. Cine a fost următorul mesager pe pământ care a predicat neprihănirea? Luther, a predicat seminței. Care a fost mesajul următor? Wesley, metodiștii care au predicat sfințirea; a doua lucrare definită a harului. Noi toți știm aceasta. Acum, priviți. Ceea ce i-a făcut lui Avraam prin neprihănire, i-a făcut și seminței lui. Ceea ce i-a făcut lui Avraam prin sfințire, separarea pe care El a făcut-o, a făcut-o și seminței lui. Când biserica se separă de toate lucrurile lumii, Dumnezeu îi aplică Sângele Lui.

Când El face aceasta, voi nu veți mai dori să fumați, să beți, nu veți mai alerga pretutindeni, la petreceri. Voi sunteți oameni separați. Așa este. Dumnezeu vă desparte ca un popor deosebit. Mulți așa ziși credincioși pășesc în aceste lucruri, dar cu toate acestea, adevărata biserică, vorbesc despre adevărata sămânță a lui Avraam, cea care este cu adevărat sămânța… Observați următorul lucru pe care El l-a făcut. După ce a făcut aceasta, vedem cum l-a chemat El pe Avraam prin har. Spuneți: „Amin”. A chemat El biserica Sa prin har? Amin. A sfințit El lucrările lui Avraam prin… prin jertfa de sânge? Amin. A făcut El același lucru aici prin Wesley? Amin.

În Geneza 17.1, Dumnezeu i se arată lui Avraam sub Numele de Dumnezeul Cel Atotputernic, iar cuvântul ebraic pentru acesta este „El-Shaddai”. „El” înseamnă „Cel puternic”, iar „Shad” înseamnă „sân”, ca sânul unei femei. „Shaddai” înseamnă „la sân”. „Avraam, la nouăzeci și nouă de ani.” Gândește-te la aceasta. „Ai trecut prin neprihănire. Ai trecut prin sfințire, iar acum Eu mă înfățișez înaintea ta ca Dumnezeul al Cărui sân este puternic.” Amin.

Cu alte cuvinte: „Avraam, viața ta este moartă. În ce privește aceasta, viața trupului tău este moartă.” Pântecele Sarei este mort… Ea a fost sterilă de la început. Privește cât de cocoșată este. Privește cât de bătrână este Sara. Ea are…” Dacă el avea nouăzeci și nouă de ani, ea avea optzeci și nouă. „Dar Eu sunt Cel Puternic, iar Eu Îți ofer Ființa Mea ție. Așază-te la sânul Meu și hrănește-te, ia Viața Mea în tine. Prin faptul că iei Viața Mea în tine, îți voi da putere pentru fiul care va veni, pentru cel care vine.”

Aceasta este ceea ce El i-a făcut bisericii după ce ei au trecut prin neprihănire și sfințire. Când a făcut aceasta bisericii? Toate acelea au fost porunci făcute prin credință și har. Dar prin mișcarea penticostală, Dumnezeu Și-a chemat poporul sfințit la sânul Său pentru a se hrăni din El, să ia Viața, care era Dumnezeu, în ei.

Acesta este botezul Duhului Sfânt pentru biserică, este exact așa cum a procedat și cu Avraam. Acesta este grupul penticostal ales pe care ei îl numesc fanatici astăzi: mă refer la grupul ales. Iată, așa cum El a adus neprihănirea, sfințirea și l-a umplut pe Avraam cu propria Sa putere, El a chemat biserica prin neprihănire, sfințire și a umplut-o cu propria Sa putere, Duhul Său în biserică și i-a dat botezul cu Duhul Sfânt. Aceasta a fost următoarea mare mișcare care a lovit pământul. Noi știm aceasta. Martin Luther, John Wesley și mișcarea penticostală, acestea au fost mișcările. Neprihănirea, sfințirea și botezul cu Duhul Sfânt: la fel cum a procedat cu Avraam, a procedat și cu sămânța lui după el. Înțelegeți acum?

Acum, notați versetele 4 și 5 din același capitol 17. Vreau să observați ce a făcut Dumnezeu aici. Dumnezeu nu-Și poate încălca propriile Legi. El trebuie să-Și țină propria Lege. Așadar, Dumnezeu nu poate să nu asculte de propriile Sale Legi. El nu-și poate anula propria Sa Lege și apoi să fie Dumnezeu.

Acum, dacă observăm, în Vechiul Testament a existat… Când un copil se năștea într-o familie, acel copil, să spunem un băiat, el era moștenitorul. Dar înainte ca acel copil să fie moștenitorul deplin al tuturor lucrurilor pe care le avea tatăl său, înainte ca el să vină la putere, era încredințat unui tutore, iar acest tutore îl creștea. Tot clerul știa aceasta, că el era pus sub un tutore, iar acest tutore era un om; tatăl a căutat cel mai bun om pe care l-a putut găsi, pentru că era vorba de fiul său. El avea să fie moștenitorul lui după el. Așadar, el caută un tutore bun, nu un tutore care ar spune o minciună afirmând: „Biserica ta se descurcă bine. Micuțul tău fiu mic se descurcă bine”, când de fapt nu este așa; când el este un mic ticălos. Aceasta este problema astăzi cu majoritatea episcopilor noștri și cu toți tutorii noștri făcuți de om. „Biserica voastră este bine.” Dar este o minciună. Nu este. „Are o formă de evlavie, dar îi tăgăduiește puterea…” Ceva este în neregulă undeva.

Așadar când tatăl ia cel mai bun tutore pe care-l poate găsi, acela care-l poate crește cel mai bine… Cum a roșit acel tutore când a pășit în fața tatălui spunând: „Oh, fiul tău…” „Cum este el? Ce face fiul meu?” Tatăl era ocupat. Avea o împărăție mare, trebuia să fie în multe locuri pentru a se ocupa de problemele oamenilor. Cum s-a simțit acel tutore când a mers la acel tată, știind că a fost angajat de el și a spus: „Oh, fiul tău. Este oribil. Nu-l pot face să asculte nimic. Va avea o cale grea pentru că este cel mai încăpățânat copil pe care l-am văzut în viața mea. Pur și simplu, nu ascultă. Am cartea ta de legi aici. Le-am întins înaintea lui, dar el știe ce are să facă. Bătrânul lui tată poate conduce într-un fel, dar el o va face altfel”. Cum a roșit acel tutore când a trebuit să vină și să-i spună tatălui aceasta. Cum s-a simțit și tatăl auzind acestea. Și cum se simte Tatăl astăzi. Nădăjduiesc că aceasta nu va durea mai mult decât să vă determine să vă îndreptați, pentru că în curând timpul meu va expira.

Observați. Dar aceasta trebuie spus. Cum Duhul Sfânt a fost făcut Tutore peste casa lui Dumnezeu, nu un episcop care domină, nu o organizație autoritară, nu unele din aceste teorii făcute de om. Copilul lui Dumnezeu va asculta de Duhul Sfânt, de Cuvântul scris: adevăratul copil al lui Dumnezeu, adevăratul fiu al lui Avraam. Acum, aici vine timpul despărțirii. Observați. Voi spuneți: „Oh, noi suntem penticostali.” Ați rezolvat-o. Dar voi doar ați început. Înțelegeți? Cum s-a simțit el? Cum se simte Duhul Sfânt astăzi când merge înaintea Tatălui? Vreau să-mi spuneți, în ziua de Rusalii, a ordinat Dumnezeu un preot roman pentru a fi tată, tutore? A ordinat El un episcop metodist? Un prezbiter penticostal? Nu, domnilor. El L-a trimis pe Duhul Sfânt jos pentru a fi Conducătorul bisericii. Așa este. Ce s-a întâmplat cu aceasta?

Când Isus a fost acolo cu Ioan, i-a spus că el nu va muri, iar unii dintre ei au spus că El a spus aceasta, dar El nu a făcut-o. Ei au spus: „Ce se va întâmpla cu acest om la înviere? Ce treabă aveți voi dacă el va rămâne până la venirea Mea?” Dar în loc să facă aceasta, având în vedere că ei au spus-o, El l-a ridicat și i-a arătat sfârșitul, până la venirea Sa, la sfârșitul epocilor bisericii. Amintiți-vă, Isus a spus în a doua epocă a bisericii, Smirna, că acolo au fost niște fapte ale Nicolaiților. Dar ceea ce au fost fapte în a doua epocă a bisericii, au devenit doctrină în a treia epocă. Ce este aceasta? Acele cuvinte nu sunt folosite nicăieri altundeva în Biblie. Le-am căutat pentru a afla ce înseamnă. „Nico” înseamnă „a cuceri”. „Lait” înseamnă „laicitate”, deci, „a cuceri laicitatea”, să facă un om sfânt, cineva care este mai sfânt decât suntem noi. Au mers undeva și au luat pe cineva care a fost făcut jumătate zeu sau ceva de felul acesta… Voi puteți face ce vreți, iar el vă va ierta păcatele și iată: „a birui laicitatea”, L-au dat afară pe Duhul Sfânt din biserică și au pus totul pe platformă. Nu aceasta a fost calea lui Dumnezeu de a proceda. Niciun om de pe platformă nu are dreptul să spună că el este singurul care are Duhul Sfânt și că este singurul care are ceva de spus într-o problemă. Duhul Sfânt este pentru tot Trupul lui Hristos de pretutindeni, unde avem vorbirea în limbi, tălmăcirea, darurile, manifestări ale Duhului Sfânt. Dar noi am cucerit aceasta. Cu siguranță.

De acolo de unde am ieșit, Penticostalii s-au întors înapoi, exact în ea, cât de repede au putut. Ceea ce voi obișnuiați să numiți „bătrâni baptiști și metodiști formali”, nu mai sunt baptiști formali, acum sunt penticostali formali. Ați făcut același lucru; voi v-ați întors de unde au ieșit părinții voștri. V-ați întors înapoi și ați făcut aceleași lucruri, ați făcut o biserică aici și una acolo, și una se lupta cu cealaltă. Dacă o persoană nu vine la biserica voastră, nu aveți nicio legătură cu ea.

Oh, sărmani ipocriți care ați dat înapoi, așa-ziși creștini! Să vă fie rușine! Vremea voastră este aici. Dumnezeu vă va pedepsi pentru aceasta, iar aceasta este atât de sigur pe cât este de sigur că eu sunt slujitorul Lui care stau aici. Ați separat laicii și ați făcut diferențe între frați. Dumnezeu să aibă milă. Nu am nimic împotriva penticostalilor, ci este acel sistem… Nu am nimic împotriva catolicilor, este sistemul catolicismului. Nu am nimic împotriva metodiștilor, este acel sistem.  Nu am nimic împotriva luteranilor, este acel sistem.  

Neprihănirea care a venit prin Luther a fost corectă, dar când ei au sistematizat-o prin faptul că au organizat-o, au procedat greșit. Luther nu a organizat-o niciodată; cei de după el au făcut aceasta. Wesley nu a organizat nimic; cei de după el au făcut-o. Și nu părinții voștri penticostali care au ieșit afară din acea corupție au făcut aceasta, ci voi, cei care ați venit după ei. Este exact ceea ce ați făcut voi. Iată unde suntem noi astăzi. Dacă biserica penticostală ar mai rezista două sute de ani de acum înainte… ceea ce a câștigat în lume în acești ultimi treizeci sau patruzeci de ani, ar fi mai rea decât doctrina catolică de astăzi. Catolicii au început la Rusalii de asemenea. Ce au făcut ei? Au amestecat totul. Dar adevărata sămânță rămâne dreaptă.

Observați. Dacă acel tutore care a avut grijă de copil în Vechiul Testament, oh, dacă acel copil ar fi fost ca și tatăl! Tot ceea ce ar fi spus tatăl: „Da, aceasta este. Amin. Este adevărat. Vom face așa.” Cum trebuie să fi venit acel tutore în fața tatălui, spunând: „Fiul tău este un băiat minunat. Lucrurile pe care le faci tu, le face și el întocmai. Nu știu cum, tu ai niște stăpâni și niște administratori acolo, dar ei nu-l intimidează. Stă exact așa cum stai și tu. Amin.” Ce putea spune acel tată? „Acesta este fiul meu. Sunt mândru de el. Da, domnule, el este fiul meu. Într-o zi îi voi arăta lumii că este fiul meu.” În ordine. El nu le dă atenție șefilor de pretutindeni, ci rămâne exact la ceea ce a spus tatăl.

Cum se simte Duhul Sfânt astăzi când merge înaintea Tatălui și spune: „Știi ceva? Femeile Tale poartă machiaj… Își taie părul. Copiii Tăi își organizează bisericile la fel ca ceilalți. Ei nu cooperează unii cu alții și toate acele lucruri.” Cum se simte El? Cum s-a simțit Dumnezeu când a auzit acestea despre biserica Sa? A fost o rușine. „De ce”, a spus El, „Credeam că le-am spus să stea departe de Sodoma.” „Dar ei s-au întors imediat în ea, Tată.” Ca și Lot, pentru câteva monede și un loc mai bun de închinare, o clădire mai mare și niște scaune mai bune, și un predicator mai bine îmbrăcat, iar unul din aceștia poate spune: „Amin, foarte bine” și a mers, a luat o diplomă de doctor pentru numele său, și le poate spune tuturor despre aceasta.

Lui Dumnezeu nu-i pasă de aceasta. El vrea un om care este umplut cu putere și de Duhul Sfânt, care va sta și va spune Adevărul, indiferent de ceea ce s-ar întâmpla, ar scutura bine totul în ei. Așa este. Dar unde îl găsim? Toți au un tichet de masă și un Cadillac. Ceva este în neregulă undeva. Ceva este în neregulă undeva. De aceea biserica se clatină așa cum o face, pentru că nu are temelie. Ce s-a întâmplat când acel fiu a devenit stăpân în Vechiul Testament? Mi-ar plăcea să mai stau puțin aici. Va trebui să ne întoarcem la el mai târziu. Dar, dacă acel fiu de atunci, a fost un băiat bun, a rămas exact cum a rânduit să fie. Dacă Biblia spunea ceva, el stătea cu aceea. Orice ar fi spus Biblia, el ar fi stat exact cu aceasta. Indiferent ce ar fi fost, indiferent ce credea restul, toți acei șefi, el ar fi stat pe ceea ce i-a spus Stăpânul cel mare; el ar fi stat cu ceea ce i-ar fi spus Dumnezeu.

Dumnezeu a spus: „Lasă cuvântul fiecărui om să fie o minciună și al Meu să fie adevărul.” Nu-mi pasă ce vine sau ce se întâmplă, rămâneți cu aceasta! Noi știm că Biblia spune că epoca penticostală va deveni una căldicică, vărsată din gura lui Dumnezeu. Știm că aceasta spune Biblia. Exact așa. Acum, trebuie să înfruntăm aceasta pentru că este aici. Acum.

Dacă acest fiu este un fiu bun, într-o zi vom avea ceea ce este numit în Scriptură, în Vechiul Testament, așezarea unui fiu; sau uneori se numește „legea înfierii”. Acest fiu care a fost născut în familie, să zicem că numele lui încă nu a fost făcut oficial. Numele lui încă nu este cunoscut afară. Legea înfierii încă nu i-a fost aplicată. Dar când vine vremea în care legea înfierii este aplicată, tatăl îl ia pe fiul său și-l duce într-un loc public, îl așază într-un anumit loc, îl îmbracă cu o anumită haină, iar ceea ce este cunoscut ca așezarea unui fiu sau legea înfierii este săvârșită, iar când acest fiu este înfiat în propria sa familie, de atunci încolo, acestui fiu i se dă putere. El este înzestrat, iar atunci numele lui, la fel ca cel al tatălui său este oficializat pentru că el este șeful. El este peste ceilalți administratori. Dumnezeu îi dă lucruri pe care niciunul dintre administratori nu le cunosc pentru că el este un fiu. Așa este.

Aceasta este exact ceea ce Dumnezeu i-a făcut propriului Său Fiu, după ce L-a dovedit în toate. În capitolul 17 din Matei, El L-a dus sus pe munte și L-a umbrit cu un nor de glorie. Hainele Lui au strălucit ca soarele când arde mai tare sau în toată puterea sa. Și când El a făcut aceasta, a auzit o Voce venind din cer, care le-a spus lui Petru, Ioan și Iacov: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea. Să ascultați de El.” Ce a făcut El? A aplicat legea, Propria Sa lege a înfierii asupra Fiului Său, L-a pus pe Fiul Său în fața Lui. „Iată-l pe Moise, Eu am vorbit cu Moise; iată Legea; iată profeții; dar acesta este Fiul Meu”: Legea înfierii. Oh, voi care țineți Sabatul și voi cei care țineți Legea, ce-i cu voi? „Acesta este Fiul Meu; de El să ascultați.” Adevărat. Aceasta este exact ceea ce a făcut Dumnezeu cu Avraam, fiul Său înainte de aceasta. După ce el a fost găsit neprihănit prin credință, credem aceasta nu este așa? Sămânța lui Avraam neprihănită prin credință… Corect.

Următorul lucru a fost atunci, ce a făcut El? Următorul pas a fost sfințirea prin Sânge: sfințirea seminței prin Sânge; următorul pas a fost să aducă puterea lui Dumnezeu în el; să o ia de la sânul Lui; puterea lui Dumnezeu a fost pusă în biserică. Ceea ce El i-a făcut lui Avraam, i-a făcut și seminței lui după el. Înțelegeți toți aceasta? În ordine.

Acum, observați. Apoi El i-a spus lui Avraam, observați aceasta în versetele 4 și 5. Avraam, acum legământul Meu este cu tine. Amin. Ce stare a trebuit să fie aceasta! Ce cuvânt de încurajare pentru un om învârstă de o sută de ani, aproape o sută, nouăzeci și nouă de ani, când El i-a spus că El este El-Shaddai. „Acum, îți dau puterea. Te voi așeza lângă Mine acum. Eu sunt Tatăl întregii creații. Numele Meu este Elohim.” Oricine știe că cuvântul „Elohim” înseamnă „Cel care există prin Sine Însuși, Cel Atotputernic, Elohim”.

„Numele Meu este Elohim, iar al tău este Avram. Dar nu vei mai fi numit Avram, ci Avraam.” Acum vom ajunge la o învățătură cu adevărat grea. Fiți atenți. De la Elohim la Avraam. El i-a dat o parte din Propriul Său Nume când l-a așezat. Observați, Avraam și sămânța lui… Când Dumnezeu a ridicat biserica penticostală, El a început să-i așeze dându-le daruri și așa mai departe și i-a așezat în Împărăție. Dar toți au vrut să aibă același dar. Oh, Doamne! Și acolo am mers cu toții. Dar aceasta nu o oprește pe sămânța lui Dumnezeu… Sămânța lui Avraam va merge înainte la fel.

Observați. Elohim; Abraam (Abraham): de ce i-a dat o parte din Numele Său? „Te-am făcut tatăl națiunilor”, un tată. „Te-am făcut tatăl multor națiuni, și voi pune o parte din Numele Meu în numele tău.” Oh, cum aș putea să strâng ceva aici chiar acum! I-a dat o parte din acest Nume: Abraham. Și a schimbat și numele Sarei pentru că ea era parte din Abraham. Acum, observați. Următorul lucru pe care-l găsim aici în capitolul 18, următorul capitol, este faptul că Dumnezeu I S-a arătat lui Abraham în timp ce el stătea sub stejar. Înțelegeți unde l-a așezat El pe Fiul Său, neprihănire, sfințire, botez cu Duhul Sfânt, dăruirea darurilor. Când El i s-a arătat chiar înainte de a arde Sodoma…

Nu-mi place să mă uit la televizor pentru că sunt împotriva acestor programe necenzurate, dar aseară, în locul în care stăteam, am luat o revistă, după ce am ajuns acasă foarte târziu, pe care scria: „ghid TV”. Și am observat că era un canal unde aveau să arate aceste rachete atomice sau alte lucruri de la Pentagon. Așadar, am dat drumul la televizor ca să văd aceste aparate, să văd această chestiune atomică sau aceste farfurii, cum le numesc ei. A existat foarte multă critică, multe pro și contra. Dar acum fiți atenți. Fiecare bărbat… Aveți dreptul la părerea voastră, iar eu am dreptul la a mea. Lăsați-mă să v-o spun pe a mea. Înainte ca Sodoma să fie arsă, chiar înainte… Câți dintre voi ați văzut această emisiune? Cred că mulți dintre voi ați văzut-o. În ordine. Nu este doar ceva inventat.  A fost ceva difuzat de guvern. Ei au lucrat la acest studiu timp de ani buni și știu că este adevărul absolut. Este adevărat. Nimic nu este nou. Dacă citiți Scriptura, veți vedea că ei știu unde se află. Nu trebuie să-și facă griji în legătură cu aceasta. Dar acum, să punem aceasta în cadrul acestui Mesaj de acum.

După ce Abraham a fost găsit neprihănit, a fost sfințit, a primit Duhul Sfânt, apoi a primit sămânța lui și i s-a dat un fiu. Acest fiu a dovedit că era cel făgăduit pentru că avea Duhul lui Dumnezeu în el. El făcut aceleași lucrări, cuvântul său fiind exact ca și Cuvântul lui Dumnezeu. Nu putem construi o biserică pe nouă sute și ceva de organizații diferite, fiecare este diferită de cealaltă. Nu, domnilor. Nu, nu putem. Acum, observați. Dar când acest Fiu, sămânța fiului lui Avraam se manifestă, atunci Duhul lui Dumnezeu în acea sămânță manifestată va face aceleași lucrări pe care le-a făcut Isus; pentru că aceleași lucrări ale Seminței Împărătești vor fi în sămânța lui Avraam. Observați, așezarea fiului, făcându-l exact ca Fiul: biserica Sa.

Să mergem mai departe. Abraham stătea sub stejar. Într-o zi, și-a ridicat privirea și a văzut trei Bărbați care veneau la el. Așezați aceasta în mintea voastră. El a văzut trei Bărbați. Erau acoperiți cu praf pentru că poate veneau de departe. Abraham I-a privit și a recunoscut că era ceva divin în legătură cu unul dintre Ei. Ei nu aveau gulerele aranjate, poate nici turbane și nici nu erau numiți episcopi… Dar el I-a privit. Erau oameni obișnuiți, îmbrăcați cum obișnuiau să se îmbrace și restul oamenilor.

Abraham a fugit la El și a spus: „Domnul meu, vrei să vii și să te așezi sub copac? Voi aduce puțină apă să vă spălați picioarele și vă voi da o bucată de pâine, apoi vei putea pleca în drumul Tău.” Abraham știa atunci; el era sămânța Lui. Țineți minte. Numai Avraam a recunoscut aceasta.

Zilele trecute am vorbit cu un evreu care a crezut întotdeauna că există un singur Dumnezeu, dar voia să creadă că sunt trei. Așadar el a spus: „Știi că aceasta înseamnă că acolo erau Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt?” Oh, milă, cât de departe se poate îndepărta un om de Dumnezeu. Abraham nu a spus niciodată „Domnii mei”, ci a spus „Domnul meu”, D-o-m-n-u-l cu literă mare. Dar Lot, cel care a dat înapoi și a mers acolo jos a spus „domnii mei” când i-a văzut pe cei doi venind la el: d-o-m-n-i-i”.

Dar omul care se separase știa când L-a văzut pe El. El a spus: „Domnul meu (Elohim), te rog vino și așază-Te aici.” Și El a rămas la Abraham, iar Avraam a alergat și i-a spus Sarei: „Frământă repede pâine din făină pentru că vrem niște pâini.” Apoi a mers și a luat un vițel gras pe care l-au sacrificat și l-au pregătit. El a stat acolo și a mâncat din aceste bucate. Doi dintre Ei au mers jos în Sodoma pentru a-i predica lui Lot acolo jos și să scoată acea biserică căldicică afară.

Acum, observați aceste trei clase. Acolo era Lot, Sodoma și Abraham, trei feluri de oameni de pe pământ din acea zi. Ascultați îndeaproape. Aceleași categorii de oameni stau și astăzi cu sămânța lui Avraam. Înțelegeți? Acolo era Sodoma, sodomiții, lumea, păcătoșii. Acolo era biserica căldicică organizată, Lot, păcatele oamenilor tulburau sufletul lui drept. Aceasta este exact ceea ce spune Biblia. Iată: mulți oameni drepți, oameni buni care sunt acolo jos, vor fi chemați afară.

Dar nu voi vorbi despre aceasta acum. Ei au trimis acolo un Om pentru a-i elibera pe acei oameni, iar El a mers acolo jos și le-a predicat.

Priviți. Bisericii care era în Sodoma, în lume… Cândva în această săptămână, ne vom ocupa de semnul fiarei și de Pecetea lui Dumnezeu. Observați cum aceasta a început chiar în Eden și a ieșit afară când Cain a ieșit din Prezența lui Dumnezeu pentru a-și lua o soție; Set a stat în Prezența lui Dumnezeu și și-a luat o soție. Cum bisericile au luat-o pe căi diferite, au ieșit afară cu organizațiile lor, cu sistemele lor și și-au făcut o biserică, o mireasă. Dar adevărata biserică a stat cu Dumnezeu, este perfect… Iată ce a avut loc când acești Bărbați au mers acolo jos. Nu este ciudat cum El a schimbat numele lui, din Abraam în Abraham? Mesagerul a mers acolo jos să predice la acei oameni pentru a-i scoate afară, iar în zilele din urmă mesagerul care este trimis la acești sodomiți pentru a-i chema afară din locurile de acolo, se numește G-r-a-h-a-m. G-r-a-h-a-m: un mesager. Arătați-mi un mesager ecleziastic care stă la locul lui azi. Nu există nicăieri pe pământ în biserica creștină cineva ca și Billy Graham. Ce face el? Strigă: „Ieșiți afară din acele lucruri. Separați-vă”, cu un cuvânt de neprihănire, îi cheamă afară pentru a-i separa.

Ce a făcut El? Mesajul Său le-a orbit ochii spre Ușă. Aceasta este astăzi. Mesajul le orbește ochii. Au atât de multă organizare în ei, încât nu pot vedea Ușa, iar Hristos este acea Ușă. Așa este. „Oh”, spun ei, „eu sunt metodist.” „Domnule Graham, eu sunt prezbiterian.” „Eu sunt luteran”… Ei nu văd Ușa. Mesajul le-a orbit ochii. Nu vedeți minunea lui Dumnezeu? Vedeți grupul lui Lot, acolo în Sodoma.

Acum, fiți atenți. Acesta care a stat în spate, Bisericii alese; Unu, El a spus: „Privește…” Cu câteva zile înainte de aceasta numele lui Abraam fusese schimbat în Abraham. El nu a spus: „Avrame, unde este soția ta, S-a-r-a-i?” El a spus: „Abraham, unde este soția ta, S-a-r-a?” Cum ar fi știut El aceasta dacă ar fi fost un Străin?” Acum, priviți, acum El vorbește seminței alese a lui Abraham. El i-a vorbit lui Abraham, iar cum a procedat cu Abraham, trebuie să procedeze la fel și cu sămânța Lui după El. Trebuie să procedeze la fel și cu sămânța Lui după El. Noi vedem că totul este desăvârșit până în acest timp de acum. „Abraham”, descoperirea, „unde este soția ta, Sara?” Și el a spus: „Ea este în cort, la spatele Tău.” Țineți minte, la spatele Lui.

El a spus: „Eu te voi vizita. (Eu, pronume personal. Vedeți?) Eu te voi vizita.” De aceea, El știa care era numele lui… El era Cel care i-a schimbat numele: „Abraham, te voi vizita în conformitate cu timpul vieții tale cu Sara. Eu îl voi trimite pe acest copil exact așa cum am spus că voi face. (Vedeți?) Eu o voi face.” Și când Sara a auzit aceasta… Acum, voi, surorilor de aici, voi tinerelor, vă rog să mă scuzați. Dar Sara a râs. Știți de ce a râs? Ea a spus: „Eu, o femeie bătrână, să mai am acum pofte cu domnul meu, care este bătrân și el?”

Relația intimă de soț și soție încetase de mulți ani. Ei erau în vârstă de o sută de ani. Ea a spus: „Dacă aș fi o femeie tânără din nou, aș putea trăi cu soțul meu acolo și am fi împreună ca un cuplu proaspăt căsătorit.” Aceasta a făcut-o să zâmbească și a spus: „Eu, o femeie bătrână să trăiesc cu soțul meu din nou acolo când noi nu am mai avut acel fel de viață de cincisprezece sau douăzeci de ani.” Vedeți? „Cum se poate aceasta?” Atunci, Îngerul care stătea cu spatele la cort a spus: „De ce a râs Sara?” Isus s-a referit la aceasta când a spus: „Așa cum a fost în zilele Sodomei, va fi și în zilele venirii Fiului omului.” Așa va fi și pentru sămânța lui Abraham.

Puteți vedea unde stă Lot? Puteți vedea unde este Mesajul? Puteți vedea mesajul care a mers la Biserica aleasă? Puterea lui Dumnezeu înapoi printre oameni, Dumnezeu locuind în carnea umană a Propriei Sale biserici, făcând aceleași semne, iar ei o numesc citirea gândurilor, telepatie mentală, ghicire. Nu-i de mirare că ei sunt condamnați. Nu-i de mirare că acele rachete ghidate în aer… Ei le văd în aer și nu știu nimic despre acestea. Vă voi spune explicația mea în legătură cu ele. Sunt Îngeri care au venit jos, așa cum au făcut-o în Sodoma. Cred că avem o poză a unuia dintre acestea undeva în spate, avem o poză undeva pe aici. Va fi arătată în adunări în următoarele zile. Avem același Duh care face aceleași lucruri. Același Duh în biserică va face aceleași semne pe care le-a făcut Isus.

Noi privim. Și Pentagonul, când ei s-au adunat acolo și au putut vedea acele corpuri care se adunau în jurul lor, nu este ceva inventat, o ficțiune, este adevărul, care se poate vedea aici pe acest radar. Este aici, iar un aparat de fotografiat l-a surprins. Ei sunt atât de rapizi încât dispar pur și simplu. Einstein a dovedit înainte de a muri că dacă două aparate vin unul către celălalt destul de repede, sau doi oameni ar veni pe o stradă într-un automobil, ar putea veni atât de repede încât ar putea trece unul prin altul fără să se deranjeze unul pe altul. Venind așa de repede, ar fi nevoie de miliarde de mile pe secundă pentru a face aceasta. Dar ei ar face-o. Uitați-vă la Isus. Noi nu putem înțelege aceasta, dar El a intrat în cameră printr-un perete, ușile fiind închise, și a stat acolo, după ce El era în trupul proslăvit și a mâncat carne… Aleluia. Glorie. Vorbiți despre o epocă spațială, biserica se pregătește să intre într-una. Ei se laudă cu avioanele lor care merg atât de repede: „Avem un om într-un satelit.” Ce diferență face aceasta bisericii Dumnezeului celui adevărat? Bunătate.

El a spus: „Când veți vedea aceste semne, ridicați-vă capetele, vor fi semne în ceruri și pe pământ, marea va urla, iar în locuri diferite vor avea loc cutremure de pământ. Acesta este timpul în care să începeți să priviți în sus pentru că izbăvirea voastră este aproape. Vedeți semnele Sodomei, organizația care a dus biserica afară în … Oh, o cale legalistă de auto-îndreptățire… Dar acel bărbat sau femeie care așteaptă făgăduința lui Dumnezeu, au semnul lucrând printre ei, pe Dumnezeul adevărat și viu, dezvăluind gândurile inimii. Este Cuvântul. Isus a fost Cuvântul.

„La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi.” (Ioan 1). Este adevărat? Evrei capitolul 4 spune: „Cuvântul lui Dumnezeu este mai ascuțit decât o sabie cu două tăișuri deosebind chiar și gândurile și intențiile inimii.” Când Cuvântul lui Dumnezeu, nu jumătate din El, nici o parte din El amestecat cu un crez făcut de om… „Dacă rămâneți în Mine și Cuvântul Meu rămâne în voi, cereți ce vreți și vi se va da.” Dar când adevăratul Cuvânt se manifestă în voi, este un dezvăluitor al gândurilor inimii. Oamenii o numesc citire a gândurilor, telepatie mintală. Nu-i de mirare că L-au numit Beelzebub pe Isus. Dar El a spus: „Eu vă iert, dar când va veni Duhul Sfânt și va face aceasta, un cuvânt împotriva Lui nu va fi iertat niciodată.”

Atunci vedeți de ce avem numele pe o rachetă care este atârnată undeva afară. Vedeți unde este judecata. Observați. Cu siguranță suntem condamnați. Grupul lui Billy Graham este acolo jos și li se predică: „Lot a ieșit din Sodoma. Ieșiți din Sodoma! Ieșiți din Sodoma!” Din câte știu, acest bărbat nici nu știa aceasta. Cred că el este în vârstă de treizeci și șapte de ani sau poate patruzeci, nu, în jur de patruzeci și patru sau ceva, patruzeci și cinci. Nu știu exact dar Billy spunea că împlinește în jur de patruzeci de ani. Cred că el nu realizează ceea ce este aceasta. Înțelegeți? Iată-l! El este mesagerul zilei pentru acea biserică și nu realizează că a trebuit să-l cheme așa. Voi spuneți: „Cum acel nume a avut de-a face cu aceasta?” De ce a schimbat El numele lui Iacov? De ce a schimbat El restul numelor când ei au venit la El?

„Numele tău este Simon; de acum înainte te vei numi Petru. Tu ai fost Saul, dar de acum înainte te vei numi Pavel.” Ce spuneți despre aceste nume dacă ele nu înseamnă nimic? „Oh”, spuneți voi, „aceasta este numerologie”. Diavolul are una (așa este), iar Dumnezeu are alta. Tot ce are diavolul, a copiat de la Dumnezeu. Este exact așa. După ce Isus a biruit, El Însuși a primit un Nume nou. Fiecare biruitor… Când Biserica a biruit complet, descoperirea acesteia va începe să fie reală pentru ea… De ce a fost numit El așa? De ce este El un Mesager astăzi, când omul este… Așa cum a fost în Eden, el s-a distrus prin propria sa cunoștință, iar astăzi, el face același lucru: se distruge prin propria sa cunoștință.

Fiți atenți acum. Mai sunt câteva minute până la încheiere. Mai avem treizeci de minute, dar nu trebuie să le ocupăm pe toate. Priviți, vreau să vă întreb ceva. Acei Îngeri au mers acolo jos și au predicat. Acest Altul, Unul a rămas în urmă: Mesagerul.

Un predicator m-a întrebat odată: „Frate Branham, vrei să spui că acesta era Dumnezeu?” Acela era Dumnezeu. Avraam L-a numit „Elohim”. Dacă vreți să vă certați cu Avraham, cu Biblia, este în regulă. El a spus că Elohim a stat acolo și a mâncat carne, îmbrăcat cu haine obișnuite pe El; a mâncat carne, a băut lapte de vacă, a mâncat pâine și s-a făcut nevăzut de ochii lui Abraham. El era Elohim. Ce a dovedit? Isus s-a referit la aceasta când a spus: „Elohim a venit înapoi în sămânța lui Abraham din zilele din urmă.” „Cum a fost în zilele Sodomei (pentru biserica aleasă), așa va fi.”

Și pentru biserica din Sodoma va fi așa. Noi vedem unde stau ei, nu-i așa? Noi vedem numele, totul, pus, așezat perfect unde stăm noi. Ce a făcut El atunci? Imediat după aceea, așa cum am mai spus de multe ori, cred că am predicat odată despre aceasta pentru voi. El a schimbat trupurile Sarei și al lui Abraham și i-a făcut din nou tineri. Noi știm că acesta este adevărul. Îngăduiți-mi să vă dovedesc aceasta chiar aici, în caz că aveți ceva gânduri despre faptul că: „În acele zile ei trăiau mai mult”. Biblia spune aici că ei erau amândoi înaintați în vârstă. Înaintați. Atunci de ce a spus Sara: „Să mai am pofte cu domnul meu?” Despre Abraham, Biblia spune că trupul lui era ca mort; sămânța din trupul lui era ca moartă. Și la patruzeci și cinci de ani după nașterea lui Isaac, el a mai avut șapte copii. Răspundeți la aceasta dacă vreți.

De ce s-a îndrăgostit Abimelec de Sara dacă ea era o femeie bătrână? Ea a spus: „Eu, o femeie bătrână, înaintată în vârstă. Eu, bătrână cum sunt acum, aș putea să mai am pofte din nou?” Apoi, a făcut o călătorie de trei sute de mile, a mers acolo jos și a fost văzută de un împărat tânăr care s-a îndrăgostit de ea, era cel mai frumos chip pe care el l-a văzut vreodată. El i-a schimbat trupul. De ce? El a trebuit să-i schimbe trupul pentru a primi fiul făgăduit. Acesta este următorul lucru: transformarea trupului, răpirea. Ce ar fi fost dacă l-ar fi luat pe Abraham și i-ar fi spus: „Acum Abraham, te voi face din nou tânăr și o voi face și pe Sara o femeie tânără. Acum, mergeți înainte și aveți fiul.” Ei nu l-ar fi avut, pentru că au trăit împreună de când au fost tineri și nu au avut fiul. Nu au avut niciun fiu, deși au trăit împreună atâția ani. Dacă El i-ar fi schimbat înapoi, aceasta ar fi trebuit să fie o altfel de schimbare, o schimbare diferită.

Ce? Ea nu ar fi putut naște cu o inimă de o sută de ani. Izvoarele de lapte erau uscate în trupul ei. Pântecul ei nu era fertil. Știu că aceasta pare ciudat. Știu că este. Pare ciudat. Dacă un bebeluș ar putea spune înainte de a se naște, când este în pântecul mamei sale: „Oh, vai de mine! Ei îmi spun că mă voi naște în câteva zile. Ce voi face? Ei îmi spun că este o lume mare acolo afară; există strălucirea soarelui, oamenii se plimbă. Oooh! Cum voi trăi? Cum îmi voi câștiga existența? Eu îmi trăiesc existența chiar aici în pântece. Ce mă voi face în spațiul acela mare? Nenorocitul de mine!” Dacă el ar putea să se gândească numai la ceea ce a fost, dacă ar putea… Dar odată ce ești aici afară și te uiți înapoi, nu vrei să te mai întorci niciodată înapoi în pântece.

Așa suntem noi acum, ne gândim la, „Cum va fi? Cum va fi lumea în care vom păși în glorie…” Când ei iau un telescop și pot vedea o sută și douăzeci de milioane de ani lumină, care nu înseamnă nici o șaisprezecime a unui inch în eternitate. Aleluia. Glorie. Dar Isus a venit din cer pe pământ la un gând. Glorie. Iar cu biserica va fi la fel. A trecut prin lumină cu o asemenea viteză… Glorie lui Dumnezeu. Voi spuneți: „Cum se poate așa ceva?” De unde știm aceasta? Singurul lucru pe care-l știm acum sunt centimetri, metri, mile, zile, săptămâni, ore și minute. Aceasta este felul în care calculăm ceva. Noi suntem în pântecul pământului, dar așteptați până când ne vom naște pe cealaltă parte. Glorie. Așteptați până vine această schimbare. Da. Atunci vom veni prin spațiu- din glorie vom veni într-o jumătate de clipită, vom trece cu o asemenea viteză prin perete și nici măcar nu vom realiza că este acolo. Iată-vă. Atunci, aceste lucruri pământești vor fi așa de simple! O, vai! Nu va fi nimic în aceasta. Nu, domnule. 

Când trupul lui Abraham a fost schimbat, când trupul Sarei a fost schimbat așa cum nu a mai fost schimbat niciodată înainte… Noi toți știm că atunci când va veni Isus, vom fi prinși sus într-o răpire. Și știm că mai întâi trebuie să fie schimbate trupurile noastre. Nu va fi ca și cum ar trebui să ne întoarcem înapoi la a fi un bărbat tânăr și o femeie tânără, ci vor trebui să fie schimbate, pentru că trupul Sarei și al lui Avraam au trebuit să fie schimbate într-un fel în care au putut să primească fiul făgăduit. Acesta este Abraham. Trupul lui a trebuit să fie schimbat pentru a primi fiul făgăduit, după ce a fost neprihănit, sfințit, umplut cu Duhul Sfânt, chemat prin alegere, Dumnezeul gloriei manifestat în mijlocul lui. Apoi, trupul lui a fost schimbat pentru a primi fiul făgăduit.

Ei bine, biserica a venit prin neprihănire, sfințire, botez cu Duhul Sfânt, daruri manifestate. Iar acum ce este? Duhul lui Dumnezeu Se mișcă în biserică făcând aceleași lucruri pe care le-a făcut Isus înainte de a pleca și ne-a lăsat aceasta ca făgăduință. Și care este următorul lucru? Schimbarea. Următorul lui ce i s-a întâmplat lui Abraham a fost o schimbare a trupului. El a trebuit să-l aibă sau nu ar fi avut fiul niciodată. Și următorul lucru care se întâmplă cu biserica este răpirea. Noi trebuie să fim schimbați și prinși sus în văzduh pentru a-L întâlni pe El. Noi nu putem să-L întâlnim pe pământ; trebuie să mergem în văzduh pentru a-L întâlni. Este Fiul care vine, Fiul făgăduit. Amin. L-am așteptat de sute de ani și va veni într-o zi. Dar următorul lucru pentru biserică este schimbarea ei. Noi am avut toate semnele: neprihănire, sfințire, botezul Duhului Sfânt, înfierea fiului, manifestarea Duhului. Acum ce va urma? Schimbarea trupului pentru răpire.

 O, Doamne! Cum ar trebui să-și ridice biserica mâinile în glorie, mulțumindu-I lui Dumnezeu, mulțumindu-I lui Dumnezeu! Schimbarea poate veni în orice minut, pentru că Biblia spune că va fi universală. Isus a spus: „Căci doi vor fi la moară, măcinând; unul va fi luat, iar altul lăsat; doi vor fi la câmp, unul va fi luat, iar altul lăsat; doi în pat…”, aceasta arătând că va fi de ambele părți ale pământului, în timp ce de-o parte este noapte, iar de cealaltă parte este zi; „Unul va fi luat, iar altul lăsat.” Răpirea va fi universală, iar trupurile lor vor fi schimbate. Trupurile noastre trebuie să fie schimbate. Noi nu putem să ne întoarcem înapoi pentru a fi un bărbat tânăr sau o femeie tânără; trebuie să avem un alt fel de trup, ca să fim prinși în văzduh pentru a primi Fiul făgăduit. Aceasta este ceea ce așteaptă biserica acum: adevărata biserică. Fiecare manifestare, ceea ce a făcut El cu Abraham, a făcut și cu sămânța Lui după El, rămânând un singur lucru, acesta fiind răpirea bisericii.

  „Când veți vedea că încep să se întâmple aceste lucruri”, a spus Isus, „ridicați-vă privirea.” Priviți în sus! Izbăvirea voastră este aproape. Când s-a referit la aceasta, Isus a spus: „Cum a fost în Sodoma…” Când vedeți un Billy Graham modern mergând jos în Sodoma, când vedeți că încep să apară semnele în fața Bisericii alese, și restul luptând împotriva Ei, vegheați, timpul răpirii este aproape. Smochinul înfrunzește… Acea generație nu va trece până când nu va fi împlinit totul; iar noi suntem generația aceea, de vreme ce evreii s-au întors în țara lor natală. Noi suntem în timpul sfârșitului.

 Națiunile se destramă, Israelul se trezește.

Semnele pe care profetul le-a prezis;

Zilele neamurilor sunt numărate, cu orori împovărate; Întoarceți-vă voi, cei împrăștiați la ai voștri.

Veniți cu noi la Miami, unde un bărbat (care a stat în Groenlanda, cu mâna pregătită să dea drumul bombelor atomice care ar fi distrus jumătate din pământ, a devenit creștin) va vorbi. Când a văzut pe radar o rachetă și a crezut că este Rusia care începe… Și noi suntem pregătiți. Și alte națiuni sunt pregătite. Castro este folosit acolo jos ca o marionetă, el joacă pentru ca Rusia să poată intra acolo destul de aproape pentru ca ei să poată arunca bombele atomice și rachetele. Este chiar aici sub nasul nostru. Darurile lui Dumnezeu, manifestarea lui Dumnezeu printre poporul Său, făcând același lucru pe care l-a făcut Isus Hristos, a traversat lumea acum. Vedeți? Ea este pregătită. Acum, următorul lucru este schimbarea și să fie ridicată sus în văzduh pentru a-L întâlni pe El. Schimbarea celor care așteaptă Fiul făgăduit… Îl căutați în această după-masă, Îl așteptați? Oh, eu voi veghea și voi aștepta să văd aceasta. El vine iar.

Zilele Neamurilor sunt numărate, cu orori împovărate…

Acest pământ va fi exploda în bucăți într-una din aceste…  Ar putea se întâmple înainte de mâine dimineață. Există un singur lucru, iar acesta este ca Dumnezeul cel Atotputernic să ne țină să nu fim aruncați în bucăți într-o oră de acum înainte. Rusia este atât de mult înaintea noastră în știință… așa cum a spus acel comentator seara trecută, că nu Rusia face aceasta, ci oamenii noștri de știință; nemții au făcut-o. În război, noi am luat unii, iar ei au luat alții. Și iată, ei au un om care… Se ridică într-un dispozitiv, un satelit, un lucru de aici de pe pământ… Se poate ca ei să aibă sute din acestea. Ce va fi dacă ei vor veni în SUA și vor spune: „Predați-vă sau veți fi cenușă!”? (Spațiu gol pe casetă). … ne vom preda, desigur. Ce s-ar întâmpla? Ar veni Rușii și știți ce s-ar întâmpla. Am ieși afară din casele noastre.

Dacă nu facem aceasta ce s-ar întâmpla? Ar veni cenușa. Când s-ar putea întâmpla aceasta? Într-o oră de acum înainte. Dar amintiți-vă, înainte ca aceasta să se întâmple… Aici nu sunteți de acord. Dar înainte să se întâmple aceasta, Isus vine pentru biserică. Înainte ca o scânteie de foc să cadă peste Sodoma, Lot a trebuit să iasă afară. Înainte să cadă un strop de apă, Noe trebuia să fie în arcă. Și așa cum a fost în zilele lui Noe și în zilele Sodomei, așa va fi și în zilele venirii Fiului omului. Înainte să se întâmple ceva, biserica va fi în răpire. Amin. Ei sunt deja judecați în Hristos, iar într-una din aceste dimineți, va avea loc o dispariție; într-una din aceste nopți, va fi o dispariție; biserica va fi schimbată și ridicată să-L întâlnească pe Isus în văzduh. Atunci necazul va veni peste această lume și își vor mușca limba de durere. Când bombele atomice vor pătrunde în națiune, le vor arde ochii și vor cădea așa cum curge apa, își vor mușca limbile de durere, oamenii vor țipa, și o bomba se va dezlănțui după alta. Atunci vă veți aminti cât de mult a fost telepatie mintală, cât de mult a fost un grup de holly-rollers sau fanatici. Țineți minte, Dumnezeu știe ce face! Da, domnilor.

Următorul lucru care așteaptă sunt cei aleși, sămânța aleasă și chemată afară a lui Abraham, care a recunoscut manifestarea lui Dumnezeu printre poporul Său care stă și așteaptă. Aceasta va fi ridicată sus pentru a-L întâlni în văzduh.

Să ne plecăm capetele un moment. Dacă astăzi sunt aici suflete care nu-L cunosc pe El ca Salvator personal, care nu ați fost umpluți cu Duhul Sfânt și descoperirea lui Dumnezeu nu a lovit niciodată viața voastră, dar tocmai v-ați alăturat acestei biserici și ați trăit o viață bună și dreaptă… Știați că evreii de acolo, acei preoți au trăit o viață perfectă? Nimeni nu putea pune un deget pe viața lor. Erau bărbați sfinți, sfințiți, dar Isus a spus: „Voi sunteți de la tatăl vostru diavolul.”

Ce este păcatul? Este necredința. Necredința în ce? În Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru Abraham și sămânța Lui după El. Dacă nu ați fost cunoscuți de Dumnezeu ca fii ai Săi, ca oameni născuți din nou umpluți cu Duhul Lui, nu v-ați hrănit niciodată din El-Shaddai, din sânul lui Dumnezeu, de ce nu vreți să veniți și să stați aici?

Să ne rugăm împreună cu voi în timp ce frații predicatori sunt aici în jur să se roage. Vreți să vă ridicați acum? Cred că ceasul încercărilor de a convinge s-a încheiat. Dacă nu L-ați primit pe Hristos și nu ați fost umpluți cu Duhul, veniți! Un singur suflet sărman pășește la altar, acel evreu și un etiopian. Dumnezeule, ai milă! Cum puteți auzi Cuvântul lui Dumnezeu și să stați pe loc, prieteni? Nu înțelegeți că știința a spus în urmă cu cinci ani că mai sunt trei minute până la miezul nopții?

Știți ce a făcut Dumnezeu? Timpul a trecut, însă El l-a oprit. El ține timpul în mâna Sa pentru ca biserica să se pregătească. Mai există câteva mădulare care trebuie să vină în Trupul lui Hristos. Poate unul dintre ei este aici astăzi. De aceea sunt aici. De aceea sunt condus aici pentru a încerca să vă conving. Eu nu spun să nu fiți catolici, să nu fiți metodiști. Nu vă spun de cine să aparțineți. Voi aparțineți tuturor sau la niciunii. Eu vreau să fiți umpluți cu Duhul Lui… Țineți minte, eu vă voi întâlni în ziua aceea, iar aceste cuvinte vor fi un martor împotriva voastră. Totul este înregistrat pe banda lui Dumnezeu și pe marea Lui cameră de filmare, iar voi mergeți mai departe și vă îndepărtați. Dar voi veți vedea totul în acea zi în oglinda Lui Dumnezeu. Vreți să veniți? Facă-se voia Ta!

Tu ești Olarul; eu sunt … (Uitați totul. Veniți!)

…eu sunt lutul.

Modelează-mă și fă-mă după voia Ta,

În timp ce aștept… V-ați predat?

„Facă-se voia Ta, Doamne. Ia toată biserica din mine. Ia tot formalismul și denominaționalismul din mine, Doamne, și îngăduie să fiu un creștin adevărat.”

Doamne… Facă-se voia Ta!

Stăpânește ființa mea în mod Absolut

Umple-o cu Duhul Tău până când Îl voi vedea numai pe Hristos, întotdeauna, trăind în mine! (Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Vino aici, soră).

Facă-se voia Ta!

Tu ești Olarul; (toți, catolicii, baptiștii, prezbiterienii, metodiștii, penticostalii)… fă-mă după voia Ta, în timp ce eu sunt predat… Voia Ta, Doamne!

Acum, în timp ce oamenii vin aici jos, încă vin aici, în timp ce vin aici, noi vom aștepta. Nu cred că vom avea mult timp în această lume pentru a face acest tip de chemări. Acum, țineți minte, eu vorbesc în Numele Domnului. Va veni timpul în care veți țipa pentru o întâlnire ca aceasta. Nu veți mai fi atât de nerăbdători să vă ridicați și să plecați. Atunci va fi prea târziu. Veți ieși afară, dar într-o eternitate fără Dumnezeu, fără…

Voi mă numiți profet; eu niciodată nu m-am numit așa; voi ați făcut-o. Unde a venit Cuvântul Domnului? Ce înseamnă cuvântul „profet”? „Un descoperitor divin al Cuvântului Divin scris.” Voi aveți propria voastră interpretare pe care o duceți deasupra Cuvântului adevărat. Semnele și minunile dovedesc dacă este adevărat sau nu. Dumnezeu a spus cum să le spună. Dacă ceea ce ei spun se împlinește, atunci este corect; dacă nu se împlinește, atunci nu este. Acum, fiți proprii voștri judecători. Mai bine ați alerga la Dumnezeu, penticostalilor, în timp ce mai aveți ocazia să o faceți. Voi doar ați luat ideea de a vorbi în limbi, și aceasta înseamnă totul pentru voi. Aceasta este ca strigătul metodiștilor, strânsul mâinilor al luteranilor. Mai bine ați veni la Dumnezeu, în timp ce stau aici nemișcat.

Țineți minte, după mesajul din această după-masă, sunt liber de sângele fiecărui om de aici. Această întâlnire a fost ținută în Chicago; eu v-am spus, „Așa vorbește Domnul”; V-am dovedit cu Scriptura că suntem la sfârșitul timpului. Acum, eu nu mai sunt vinovat de sângele niciunui om de acum înainte. Mă întreb câți creștini doresc să vină la altar și să se roage cu acești oameni, să stea în jurul altarului și să se roage.

Voi, creștinilor care sunteți umpluți cu Duhul Sfânt, vreți să veniți aici să vă rugați cu acești oameni? … și fă-mă după Voia Ta, în timp ce aștept, predat și nemișcat.

Abraham și sămânța lui după el, Abraham și sămânța lui după el… Lăsați-mă să vă spun ceva. Cu câteva zile în urmă, am fost în California, într-o mare biserică denominațională, o denominațiune penticostală. Câțiva oameni au venit la altar, patru sau cinci persoane după ce am predicat un mesaj dur. Apoi, patru sau cinci păcătoși au alergat la altar, căzând unul peste celălalt. A trebuit să implor și să-i conving pe oameni să vină să se roage cu ei.

Am făcut aceasta cu un scop în după-masa aceasta, să văd cine va veni aici. În jur de trei sute de oameni au privit la cei care veneau să se roage. Baptiștii din Kentucky, din munții unde eu m-am născut, i-ar face pe penticostali să se rușineze de ei înșiși. Dacă un singur suflet ar veni la altar, întreaga biserică ar fi în jurul lui încercând să… ar fi atât de mulțumitori lui Dumnezeu că un suflet a venit. Noi suntem sămânța lui Abraham; am pierdut tot zelul pe care l-am avut vreodată. Înțelegeți ce spun? O, Dumnezeule!

Să ne plecăm capetele. Oamenilor de la altar de aici, vreau să vă predați viața voastră Lui acum. Țineți minte că vă voi întâlni în acea dimineață. Voi face o apreciere a acestui mesaj în această după-masă. Am fost în Chicago de la începutul slujbei mele, iar acum aceasta se încheie. Eu nu pot fi profet și evanghelist în același timp; o slujbă își va ocupa locul ei curând. De-a lungul timpului, când am fost aici în Chicago, am stat oră după oră, de la inimă la inimă alături de voi. M-ați auzit spunând vreodată ceva în Numele Domnului care nu a fost adevărat? Dacă este ceva, vă rog să veniți și să corectați aceasta. Nu, domnilor. Nu există așa ceva. Atunci, vă spun în Numele Domnului, dacă veniți astăzi aici într-o asemenea stare, Dumnezeu vă va conduce sus. Aceasta este ora izbăvirii voastre dacă credeți din toată inima. Vreau să mărturisiți cu umilință, înaintea lui Dumnezeu, tot ce ați făcut greșit. Spuneți: „Doamne, îmi pare rău pentru tot, iar acum sunt aici, așteptând ca Tu să-mi dai botezul Duhului Sfânt. Te rog să mi-L dai.”

În timp ce încheiem serviciul cu voi rugându-vă în jurul altarului, vreau să rog adunarea să se ridice în picioare în rugăciune. Luați-vă de mână unul pe celălalt în jurul altarului de aici.

Tatăl nostru ceresc, îi aducem la Tine, în această după-masă, roadele culese; pământul a fost secerat cu mult timp în urmă, iar noi adunăm ca și Rut. Cât de bine știu frații noștri evangheliști aceste lucruri! Fratele Tommy Hicks de aici, fratele Oral Roberts și Billy Graham… Ei știu că noi adunăm aici în America, încercăm să vedem dacă putem găsi o tulpină aici sau acolo, pentru că știm că sfârșitul este aproape.

Tată Doamne, despre aceștia care au venit, Tu ai spus în Cuvântul Tău: „Cel care vine la Mine, Eu nu-l voi alunga.” Și de asemenea: „Niciun om nu poate veni dacă Tatăl Meu nu-l atrage El mai întâi. Iar celui care vine la Mine, Eu îi voi da Viață veșnică și îl voi învia în ziua de apoi.” Aceasta este făgăduința Ta, Doamne. Ca slujitor al Tău, Ți-i predau Ție pe acești căutători de la altar ca și roade ale acestui Mesaj. Ți-i predau Ție, Doamne, în calitate de slujitor al Tău, în rugăciune, împreună cu acești slujitori ai Tăi, care stau aici și sunt martori ai învierii Tale, martori ai puterii lui Dumnezeu.

Noi stăm aici, Doamne, cu toată inima și sinceri, crezând că Tu ești Fiul lui Dumnezeu; crezând că Tu vei veni și că toate aceste priveliști înfricoșătoare pe care le-am văzut și le-am auzit în națiune, se împlinesc; vedem Israelul care se întoarce în patria sa, națiunile au probleme, vedem lucruri ciudate în Washington. Sunt lucruri îngrozitoare pe pământ, dezorientare în ceea ce privește timpul și necazuri între națiuni, asemenea necazuri… Toți sunt atât de agitați încât nu mai știu ce să facă. Fiecare are arme atomice și cu hidrogen ascunse în secret, așteptând ca celălalt să facă o mișcare.

Într-o zi va fi o greșeală, se va bea prea multă vodcă sau ceva. Apoi, o rachetă va zbura și va apărea pe radar, iar atunci iată că începe. Doamne, Tu ne-ai făgăduit, iar eu Te cred. Noe stătea în ușa arcei și predica unui popor care avea să moară, iar azi, adevăratul om născut din nou a lui Dumnezeu stă în Ușă, Isus Hristos, și le arată oamenilor calea de salvare. Nu o biserică, nu o organizație, ci Ușa, Hristos. Fie ca acești oameni să vină chiar acum la Ușă și să bată în Ea. Noi știm că va fi o mână care ne va întâmpina și ni se va spune: „Veniți, voi binecuvântații Tatălui Meu, intrați în bucuriile pe care le-am pregătit pentru voi de la întemeierea lumii, pentru că niciun om nu poate veni cu excepția celor pe care El i-a cunoscut mai dinainte,” Ei au venit în această după-masă, iar eu Ți-i dau Ție, ca slujitor și popor al Tău. Te rog să le dai aceasta, Doamne, fiecăruia dintre ei, în Numele lui Isus Hristos.

Fiecare persoană care este aici în jurul altarului, prin credință, nu trebuie să simțiți nimic decât în inima voastră. Cum ați venit aici? Dumnezeu v-a atras aici din audiență. Isus a spus: „Niciun om nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl Meu; și cel care aude Cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis, are Viață veșnică.” Există o singură formă de Viață veșnică, iar aceasta este Duhul Sfânt. Dacă credeți cu toată inima că Dumnezeu vă va da Duhul Sfânt, ridicați mâinile și spuneți: „Mulțumesc, Doamne. Am venit aici ca să-L primesc.” Voi, cei din audiență care credeți alături de ei, ridicați mâinile și spuneți: „Doamne, suntem pregătiți pentru Duhul Sfânt.” Frate Tommy Hicks, vreau să vii și să te rogi pentru ei, chiar aici. Da, domnule.

-Amin-